Specializarea: Meteorologie – Hidrologie LUCRARE DE LICENȚĂ CARACTERISTICI ALE FENOMENELOR CLIMATICE DE RISC ÎN AREALUL MUNICIPIULUI ROMAN Îndrumător… [609132]

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
Facultate a de geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific:
Conf. dr. TIȘCOVSCHI ADRIAN

Student: [anonimizat]
2018

2
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie
Domeniul: Geografie
Specializarea: Meteorologie – Hidrologie

LUCRARE DE LICENȚĂ

CARACTERISTICI ALE
FENOMENELOR CLIMATICE DE RISC
ÎN AREALUL MUNICIPIULUI ROMAN

Îndrumător științific:
Conf. dr. TIȘCOVSCHI ADRIAN

Student: [anonimizat]
2018

3
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 5
I. Factorii genetici ai climei ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 7
1.1. Radiația solară ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 7
1.1.1. Radiația globală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 7
1.1.2. Bilanțul radiativ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 8
Factorii dinamici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 8
1.2.1. Centrii barici de acțiune și formațiunile barice care influențează evoluția vremii
pe teritoriul României ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 9
1.2.2. Tipuri barice de pe teritoriul României ………………………….. ………………………….. 9
1.2.3. Principalele mase de aer care survolează teritoriul Românie ……………………….. 10
1.3. Factorii fizico – geografici ………………………….. ………………………….. …………………… 10
1.3.1. Așezarea geografică ………………………….. ………………………….. ……………………… 11
1.3.2. Relieful ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 11
1.3.3. Vegetația ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 13
1.3.4. Hidrografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 14
1.3.5. Solurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 15
1.4. Factori i antropici ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 16
II. Caracteristici climatice ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 17
2.1. Temperatura aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 17
2.1.1. Temperatura medie anuală ………………………….. ………………………….. …………….. 17
2.1.2. Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului (˚C) ………………………….. ………. 21
2.1.3. Amplitudinea anuală a temperaturii medii lunare ………………………….. ………….. 23
2.1.4. Temperatura maximă absolută ………………………….. ………………………….. ……….. 24
2.1.5. Temperatura minimă absolută ………………………….. ………………………….. ………… 25
2.1.6. Numărul mediu lunar și anual de zile cu temperatură caracteristică ……………… 26
2.2. Umezeala aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 26
2.2.1. Umezeala relativă ………………………….. ………………………….. …………………………. 27
2.3. Durata de strălucire a Soarelui ………………………….. ………………………….. ………………. 28
2.3.1. Regimul anual al duratei efective de strălucire a Soarelui ………………………….. . 28
2.4. Nebulozitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 29
2.4.1. Regimul anual al nebulozității ………………………….. ………………………….. ………… 30
2.4.2. Numărul mediu lunar și anual de zile senine ………………………….. ………………… 31
2.4.3. Numărul mediu lunar și anual de zile acoperite ………………………….. …………….. 31

4
2.4.4. Frecvența nebulozității ………………………….. ………………………….. ………………….. 32
2.5. Precipitațiile atmosferice ………………………….. ………………………….. ……………………… 32
2.5.1. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice ………………………….. …………………. 33
2.5.2. Cantitățile maxime de precipitații în 24 de ore ………………………….. ……………… 34
2.5.3. Variația de la un an la altul a catității medii de precipitații ………………………….. 35
2.5.4. Stratul de zăpadă ………………………….. ………………………….. ………………………….. 37
2.6. Vântul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 38
2.6.1. Direcția vântului ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 38
2.6.2. Viteza vântului ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 39
III. Fenomene climatice de risc ………………………….. ………………………….. ……………………….. 40
3.1. Ceața ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 41
3.2. Chiciura ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 42
3.3. Bruma ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 43
3.4. Grindina ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 45
3.5. Fenomene orajoase ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 45
3.6. Viscolul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 46
3.7. Poleiul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 47
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 48
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 51
Webgrafie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 52

5
Introducere
Analiza caracteristicilor fenom enelor de risc atmosferice din Municipiul Roman, este o
lucrare amănunțită, care, împreună cu anlizele celorlați parametrii meteorologici, formează un
studiu de natură climatologică.
În această lucrare se propune scoaterea în evidență a principalelor feno mene de risc
atmosferice ce se produc și afectează arealul de studiu , precum și studierea modificărilor pe
care aceste fenomene le suportă de la an la an. Totodată se analizează și modul în care sunt
influențate aceste fenomene de morfologia urbană, dar și de factorii fizico – geografici ai
regiunii.
Pentru întocmirea lucrări de față am folosit date preluate de la Administrația Națională de
Meterologie, pe o perioadă de 10 ani, 1971 – 1980. Cu ajutorul acestor date am putut observa
și reprezenta ecoluția climatică a orașului. Pe baza lor am realizat grafice și tabele, care scot
în evidență oscilațiile de la an la an. Greficele și tabelele, pe lângă hârți le și roze le vântului,
reprezintă metod e de cercetare pe baza cărora pot formula concluzii științifice.
Municipiul Roman, este situat la confluența Moldovei cu Siretul, fiind un important nod
comercial al regiunii. Principalul factor de populare a orașului este reprezentat de această
caracteristică, de nod comercial. Municipiul Roman este cunoscut și pentru funția de centru
religios, aici fiind Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, dar și o importantă comunitate de
creștini Romano – Catolici.
În timpul Evului – Mediu, funcția principală a orașu lui era de comerț, meșteșug și agricultură.
O dată cu evoluția și modernizarea orașului, acesta a reprezentat un important centru
industrial. Cele mai importante centre industriale au fost: Întreprinderea de Țevi ,
Întreprinderea Mecanică, care reprezenta a rsenalul armati, Întreprinderea de Fire și Fibre
Poliamidice și Fabrica de zahăr. După anul 1990, aceste industrii și -au redus capacitatea de
funționare sau chiar au fost închise. În prezent orașul se dezvoltă din nou pe ramura
comerțului.
Municipiul Roman , la nivelul anului 1971 avea o populație de aproximativ 59103 locuitori,
iar în anul 1976 o populație de aproximativ 65000 de locuitori. La recensământul din 2011,
orașul avea aproximativ 50700 de locuitori. Suprafața orașului este de circa 20 .

6
Pentru a putea realiza această lucrare am folosit date înregistrate la Stațua meteorologică
Roman în perioada 1971 – 1980.
Stația meteorologică Roman este una din primele stații de observații meteorologice din
Romania, aceasta având aproximativ 140 de ani. Stația este amplasată în Com. Cordun; Șos.
Roman -Iași; Km 5 . Este amplasată la o altitudine de 205 m, la 46°58'9" latitudi ne N și
26°54'41" longitudine E . Din anul 2002 la Stația meteorologică Roman funcționează stația
automată.
Nu aș fi reușir să elaborez această lucrare de licență fără cunoștințele dobândite în urma
frecventării Facultății de Geografie din cadrul Universit ății din București.
Doresc să mulțumesc îndrumătorului meu științific, Domnului profesor conf. Dr. Tișcovsch i
Adrian, pentru sprijinul, timpul și ajutorul pe care mi l -a oferit în scopul realizării acestei
lucrări, precum ș i pentru sfaturile oferite în to ți anii de licență.

7
I. Factorii genetici ai climei
Clima reprezintă caracterizarea stării vremii care cuprinde fen omene și procese
meteorologice , pe o perioadă lungă de timp, de cel puțin 30 de ani, și pe o suprafață mare.
Factorii genetici ai climei det ermină condițiile climatice în mod diferit de la o regiune la alta.
Cel mai important factor genetic este însă radiația solară. De radiația solară depind toți ceilalți
factori, în absența acesteia nu se mai produce nici o acțiune.
1.1.Radiația solară
Radiația solară reprezintă principalul factor genetic al climei care stă la baza stării timpului
precum și a diferitelor tipuri de climă deoarece furnizează energie pentru procesele
meteorologice. Energia solară este emisă sub formă de radiații caracterizată în dou ă moduri:
corpusculară și electromagnetică.
1.1.1. Radiația globală
Radiația solară globală, notat Q, este o sumă dintre radiația solară directă, notată S, și radiația
solară difuză, notată D. Atât pe parcursul zilelor cât și pe parcursul întregului an, radiația
solară globală, este prezentă prin cel puțin un elemn din componența ei. Din aceasta rezultă
faptul că radiația globală es te cel mai important parametru.
Radiația solară globală este determinată de formulele: , pentru cer senin și ,
pentru cer total acoperit.
În regimul anual al radiației globale se remarcă luna decembrie cu un minim, lună în care se
produce și solstițiu de iarnă, și luna iulie cu un maxim. Maximul radiației globale se produce
o lună mai târziu de solstițiu de vară. A cest fapt este datorat frecvenței nebulozității din luna
iunie. Nebulozitatea impune o slăbire a radiației solare directe, inclusib a radiației globale .1

1 Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2007, Esențial în meteorologie și climatologie, Editura Universitară, București

8
1.1.2. Bilanțul radiativ
Bilanțul radiativ reprezintă schimbul de energie calorică dintre atmosferă și supr afața activă.
Acesta reprezintă principalul factor ce determină procesele climatologice.
Bilanțul radiativ este determinat de formula:2

unde:
B = bilanțul radiativ;
S = radiația sola ră directă pe suprafață normală
h0= unghiul de înălțime a Soarelui deasupra orizontului;
D = radiația solară difuză;
Rs = radiația solară reflectată de undă scurtă;
Ea = radiația emisă de atmosferă de undă lungă;
Rl = radiația reflectată de undă lungă;
Ep = radiația de undă lungă emisă de s uprafața terestră;
1.2. Factorii dinamici
Factorii dinamici ai climei reprezintă circulația maselor de aer în atmosferă. Datorită acestora
se asigură transportul de căldură și umezeală.
„Factorii dinamici produc perturbații în ciclicitatea diurnă și anuală a diferitelor elemente și
fenomene meteorologice extinzând nuanțele climatice în funcție de tipul maselor de aer care
traversează teritoriul țării ” (Clima României, 2008).

2 Conform. ANM, 2008, Clima României, Editura Academiei Române București ;

9
1.2.1. Centrii bar ici de acțiune și formațiunile barice care influențează evoluția
vremii pe teritoriul României
Deasupra Europei, datorită distribuției presiunii atmosferice, se individualizează zone cu
regim anticiclonic, ciclonic și regiuni cu presiune intermediară. Sunt reprezentativi patu
centrii de acțiune atmosferică: ciclonul islandez, ciclonul meditereneean, anticiclonul siberian
și anticiclonul azorelor.
În România, ciclonul mediteraneean sud – european influențează starea vremii în principal în
zona de sud – est. Acesta este răspunzător pentru secvențele de „vreme rea” din această parte
a țării. Transportă mase de aer calde și ume de, de tip mediteraneean.
Ciclonul islandez afectează partea de nord – vest a țării. Acestă influență se resimte din ce în
ce mai puțin spre deloc în partea sud – estică a României.
Anticiclonul Siberian se resimte în România în partea de nord – est. Acesta coboară spre sud
aducând mase de aer reci și foarte reci, de origine continental polară sau chiar arctică.
Carpații Românești au o if luență deosebită în circulația maselor de aer, implicit asupra
centrilori barici modificând procese atmosferice și fronturile atmosferice. Reprezintă o barieră
orografică importantă pentru cicloni, modificandu -le direcția.
1.2.2. Tipuri barice de pe teritoriul R omâniei
Pentru România s -au stabilit 7 tipuri de sisteme barice. Aceștia impun varietatea vremiii,
astfel, pe teritoriul țării sunt tot atâtea tipuri de vreme ca și sistemele barice:
Tipul I: anticiclonul din vest ce determină advecția maselor de aer din n ord. Acesta, în timpul
iernii determină o vreme geroasă, cu vânt puternic și ninsori moderate, iar primăvara și
toamna determică înghețuri târzii, respectiv, timpurii.
Tipul II: anticiclonul de vest ce determină advecția maselor de aer din sud. În timpul v erii
determină o vreme caldă și secetoasă, iar în timpul ie rnii provoacă perioade de dezheț .
Primăvara și toamna transportă valuri de căldură.
Tipul III: dorsala anticiclonul Siberian în nord. Cu o frecvență mai ridicată în sezonul rece și o
frecvență mai scazută în sezonul cald. Iarna, o vreme rece si vântoasă și ninsori în sudul
României, iar primăvara și vara apar ploi slabe.

10
Tipul IV: brâu de presiune ridicată în sud. Determină o vreme caldă și uscată în tot parcursul
anului. Are o frecvență mai ridicat ă în sezonul rece.
Tipul V: dorsala anticiclonului azorelor în nord -vest. Are o frecvență în sezonul cald.
Tipul VI: câmp depresionar în est. Determină ră cirea vremii, cu ploi și ninsori abundente. În
zona Moldovei și a Ardealului provoacă înghețuri și chiar lapoviță în luni le aprilie, mai. Are o
frecvență ridicată vara și una scăzută iarna.
Tipul VII: culoar depresionar în vest. Determină precipitații bogate sub formă de lapoviță și
ninsoare în timpul iernii și sub formă de ploaie în celelalte anotimpur i.
1.2.3. Principalele mase de aer care survolează teritoriul Românie
Masele de aer sunt volume de aer mari din troposferă care au aceeași proprietate chimică, cu o
omogenitate accentuată. Au dimensiuni ce variază între 500 km până la 4000 – 5000 de km pe
orizontală. Pe verticală se extinde de la 1 – 2 km până la limita superioară a troposferei.
Masele de aer specifice României sunt:
1. Masa de aer oceanică, care vine din partea estică, Oceanul Atlantic. Este caracterizată
de o încălzire lentă în timpul verii și o r ăcire lentă iarna. Precipitațiile sunt abundente.
2. Masa de aer continentală, care provine din estul Europei, precum și din Asia. Este
caracterizat de o încălzire repede vara și o răcire repede iarna. Precipitațiile sunt
scăzute cantitativ.
Masa de aer oce anică este separată de cea continentală de catre arcul Carpatic. Aici se
evidențiază rolul de barieră orografică a Munților Carpați.
1.3.Factorii fizico – geografici
Factorii fizico geografici reprezintă caracteristicile geografice ce detremină modificări al e
climei. Principalul element care determică modificări ale parametrilor climatici este relieful
prin latitudine, altitudine (etajarea climatică) , înclinare a pantelor și expoziția versanților
(influențează o distribuție neuniformă a precipitațiilor, a umez elii și a duratei de strălucire a
soarelui) .
Factorii fizico – geografici mai sunt reprezentați și de tipurile de sol și de vegetație ce pot
determina formarea unor micr oclimate specifice.

11
1.3.1. Așezarea geografică

Fig. 1 Localizarea geografică a Municipiului Roman
Sursa: Harta topografică scara 1:50000 eidtie 1989 (desecretizata) DTM
Municipul Roman este siuat în partea estică a județului Neamț, și în partea nord – estică a
României, la intersecția coordonatelor 46˚ 55 48 latitudine nordică și 26˚ 55 48 l ongitudine
estică. Este situat pe malul stâng al râului Moldova, la distanță de aproximatix 3 km în
amonte de confluența râurilor
Orașul Roman se învecinează în partea sudică cu municipiul Bacau, în partea estică cu
municipiul Iași, în partea nordică cu municipul Botoșani și în partea vestică cu municipul
Piatra – Neamț, reședința de județ.
1.3.2. Relieful
Municipiul Roman f ace partea din P odișul Moldovei, având altitud ini cuprinse între 185 –
200 m. Diferențele mici de altitudine oferă reliefului un aspect puțin pronunțat, format prin
procese fluviatile de eroziune și acumulare. Astfel, orașul prezintă trei trepte de nivel: cu
altitudinile cele mai ridicate este terasa superioară de confluență, care este comună văii

12
Moldovei și văii Siretului, cu altitudini medii sunt terasele inferioare, spre vest, terasa
inferioară a Moldovei iar spre este terasa inferioară a Siretului. Cu altitudinile cele mai mici
este lunca Moldovei .

Fig. 2 Relieful Municipiului Roman
Sursa: www.geospatial.org
Pe suprafața arealului studiat se intersectează patru unități de relief:
 Culoarul Siretului, situat în partea nord, nord – est, are cea mai mare întindere ș i
reprezintă o subdiviziune a P odișului Moldovei .
 Culoarul Roman – Adjud, situat în partea de sud, are o suprafață redusă ; este o unitate
a Culoarului Siretului.
 Culoarul Moldovei, situat în partea vestică a arealului, reprezintă limita dintre P odișul
Moldovei și Subcarpații Moldovei.
 Podișul Mirceștiului, situat în partea nordică, aparține Podișului Fălticen iului, care
reprezinto o subunitate a Podișului Sucevei.

13

Fig. 3 Harta geologică
Sursa: www.geospatial.org
Municipiul Roman face parte dintr -o mare unitate morfologică, și anume Platforma
Moldovenească. Acesta este formată din două straturi, fundament și sedimentar. Fundamentul
este format din șisturi cristaline, și șisturi verzi formate în Proterozoic. Cuvertura sedimentară,
cu o grosime ce depășește 1200 m, prezintă lacune stratigrafice.
După cum se poate observa în figura 3, Municipiul este amplasat într -o zonă nisipoasă, cu
pietrișuri și bolovănișuri specifice luncilor și teraselor. Resu rsele de subsol sunt reduse,
specific fiind pietrișul și depozitele loessoide care reprezintă materia primă pentru industrii.
1.3.3. Vegetația
Din punct de vedere latitudinal , Municipiul Roman este situat în zona nemorală, specifică
pădurilor de stejar, iar din p unct de vedere altitudinal este localizat în zona pădurilor de
gorum și de amestec, gorum cu diferite foioase. În prezent, pădurile reprezintă o suprafață
foarte mică din arealul orașului, acesta fiind despădurită.

14
În locul pădurilor au fost amenajate ter enuri agricole precum și pășuni. În lungul râurilor s -a
dezvoltat vegetație specifică luncilor, cu plante higrofile și hidrofile: mătasea broaștei, stuf,
salcii, răchită, plopi.

Fig. 4 Harta vegetației
Sursa: Harta topografică 1:25.000 Editia 1989 (desecretizată), DTM
Conform figurei 4 , cea mai mare răspândire o au terenurile neirigate, urmate de pășuni și
pădurile de foioase. În zonă se găsesc și diferite plante medicinale cum ar fi mușețelul,
ciuboțica cucului, coada șoricelului, brusture.
1.3.4. Hidrogr afia
Hidrografia orașului Roman este reprezentată de apele subterane și apele de suprafață.
Pricipalii reprezentați ai apelor de suprafață sunt cele două râuri ce mărginesc orașul,
Moldova și Siret. În acestă zonă, cele două râuri prezintă numeroase brațe părăsite. Partea
sud, sud – estică a orașului este afectată de inundații care sunt destul de frecvente.
Apele subterane sunt bogate, se află cantonate la adâncimi de la 1 metru până la 10 metrii
adâncime. Sunt alimentate din izvore subterane și din apa inf iltrată din precipitații.

15

Fig. 5 Harta hidrografică
Sursa: Harta topografică 1:25.000 Editia 1989 (desecretizată), DTM
Cele două râuri au un regim hidric caracterizat prin ape mici iarna, începutul verii și a
toamnei, și cu debite mari cu caracter de viitură la inceputul primăverii. Alimentarea râurilor
este pluviatilă.
1.3.5. Solurile
Petrografia municipiului Roman este caracte rizată de diverse soluri apartinând claselor zonale
și intrazonale. Solurile intrazonale sunt reprezentate de solurile hidromorfe și de soluirile care
nu sunt evoluate de tipul solurilor aluvionale, erodisoluri. Solurile zonale sunt caracterizate de
cernoziomuri, soluri brune.

16

Fig. 6 Harta solurilor
Sursa: Harta solurilor Romania Scara 1:200000 Editie: 1986, ICPA
Conform figurei 6, solurile cenușii au cea mai mare răspândire, urmată de protosolurile
aluvionale cantonate în lungul râurilor, și cer noziomuri.
1.4.Factorii antropici
În Municipiul Roman, principalul factor antropic este industria. O dată cu creșterea populației
și implicit a nevoilor, industria a cunoscut o largă dezvoltare.
Creșterea populației a impus o dezvoltare și a spațiilor de loc uit, astfel, utilizarea terenurilor s –
a schimbat substațial, din terenuri agricole, pășuni sau chiar păduri au devenit cartiere
rezidețiale sau spații comerciale.
Traficul rutier și feroviar, încălzirea louințelor, fumatul, sunt activițăți antorpice necesa re
omului, dar care au un efect negativ asupra mediului implicit asupra climei.

17
II. Caracteristici climatice
Principalele caracteristici climatice care sunt studiate sunt temperatura aerului, umezeala
aerului, durata de strălucire a soarelui, nebulozitatea, precipitațiile, vântul, stratul de zăpadă,
etc.
În aest capitol al lucrării de licență vor fi interpretate rezultatele obținute în urma analizelor
principalelor caracteristici climatice care au fost obținute în urma măsurătorilor meteorologice
la stația me teorologic Roman, pe un interval de 10 ani, 1971 – 1980. Datele folosite pentru
realizarea graficelor și a tabelelor, au fost preluate de la Administrația Națională de
Meteorologie – București.
Municipiul Roman este caracterizat de o climă temperat – continentală, având nuanțe de
ariditate, fiind un climat specific dealurilor joase. Iernile sunt reci iar verile sunt călduroase,
precipitațiile fiind dirstribuite neuniform pe tot parcursul anului.
2.1.Temperatura aerului
Temperatura aerului reprezintă principalu l factor climatic. Temperatura aerului este
determinată cu ajutorul a trei tipuri de termometre: ordinar, de minimă și de maximă; dar și cu
termograful, aflat în adăpostul meteorologic.
Temperatura aerului influențează ceilalți parametrii meteorologici : umezeala relativă,
presiunea atmosferică, dar este influențată de nebulozitate, altitudine, latitudine, tipurile de sol
și vegetație.
2.1.1. Temperatura medie anuală
Temperatura Municipiului Roman este influențată de mai mulți factori locali cum ar fi:
altitudinea, dispunerea formelor de relief, expunerea față de Soare, densitatea și înălțimea
construcțiilor, gradul de acoperire cu vegetație precum și de zonele indust riale aflate la
periferia orașului.
Pentru realizarea evoluției temperaturii medii a aerului, am folosit setul de date meteorologice
pe peioada 1971 – 1980. Pentru acest interval, s -a constatal că temperatura medie multianuală
a Municipiului Roman este de 8,5˚C .

18
Tabelul nr. 1
Medii lunare și anuale ale te mperaturii aerului (˚C) la stația meteorologică Roman , în
perioada 1971 – 1980.
Anul/Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
1971 -2,5 -0,3 0,2 8,9 15,8 17,7 18,2 19,3 12,5 8,0 3,8 1,9 8,6
1972 -6,1 -2,4 3,2 11,9 15,1 18,9 21,0 19,1 13,1 6,8 4,7 -0,9 8,7
1973 -5,0 1,0 -0,1 10,1 14,5 17,2 19,8 18,0 15,0 8,6 1,8 -2,1 8,2
1974 -4,3 1,0 3,6 7,2 13,6 17,5 18,7 19,7 15,5 10,4 2,6 0,8 8,9
1975 0,1 -1,5 5,7 10,0 16,6 18,8 20,2 19,3 17,2 9,4 0,8 -0,3 9,7
1976 -2,6 -7,8 1,2 10,1 14,0 16,4 18,8 16,1 14,2 7,7 5,4 -1,6 7,7
1977 -3,0 2,6 4,3 8,4 15,1 17,5 19,3 18,0 12,4 8,7 5,8 -3,4 8,8
1978 -2,9 -4,0 4,1 8,4 13,0 17,6 18,4 17,6 13,1 9,5 3,5 -2,4 8,0
1979 -4,4 -3,6 4,6 8,5 16,5 20,5 17,6 18,4 15,7 6,4 3,7 1,5 8,8
1980 -8,2 -2,7 -1,0 7,5 12,1 17,1 19,1 18,0 13,4 10,2 2,0 -1,0 7,2
Medii anuale -3,9 -1,8 2,6 9,1 14,6 17,9 19,1 18,4 14,2 8,6 3,4 -0,8 8,5
Date prelucrate după ANM 2018
Evoluția mediilor anuale și multianuale înregistrate la stația meteorologică Roman, reprezintă
regimula anual al temperaturii aerului în municipiul Roma pentru perioada 1971 – 1980.
Această evoluție este reprezentată grafic în figura nr. 7.
Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 7 Regimul anual al temperaturii aerului l a stația meteorologică Roman pentru perioada 1971 – 1980

19
În figura 7 precum și în tabelul numărul 1 este reprezentată variația mediilor multianuale a
emperaturii aerului, unde se poate observa că temperatura medie se descrie printr -o curbă
progresivă, de l a luna ianuarie, cand temperaturile sunt de -3,9˚C, până în luna iulie,
temperatura ajungând la 19,1˚C. Urmează apoi o curbă succesivă, când temperaturile ajung la
-0,8˚C în luna decembrie.
Din analiza tabelului precum și a graficului putem observa următoarele:
– Cea mai scăzută valoare a temperaturilor medii lunare s -a înregistrat, așa cum era
normal, în luna ianuarie, -3,9˚C, urmată de luna februarie cu -1,8˚C;
– Cea mai ridicată valoare a temperaturilor medii lunare s -a înregistrat în luna iulie,
19,1˚C, în luna august înregistrandu -se valoare de 18,4 ˚C, cu doar 0,7˚C mai puțin;
– Creșterile de temperatură de la o lună la alta, precum și scăderile de temperatură sunt
foarte bine reliefate în lunile de primăvară, respectiv toamnă, când diferențele de
temperatu sunt chiar și de 7˚C;
– Se poate observa o asemănare între temperaturile medii din lunile de primăvară cu cela
din lunile de toamnă; astfel, în luna martie s -a înregistrat valoare de 2,6˚C iar în luna
noiembrie 3,4˚C, o diferență de 0,8˚C. În luna apr ilie s -a înregistrat valoarea de 9,1˚C
iar în luna octombrie 8,6˚C, de data acesta luna aprilie fiind mai călduroasă cu doar
0,5˚C. În luna mai, valoarea înregistrată a fost de 14,6˚C pe când în luna septembrie a
fost de 14,2˚C, diferența fiind cea mai mic ă, de doar 0,4˚C;
În figura nr. 7 se observă foarte bine prezența celor 4 anotimpuri distincte. Astfel, se constată
o creștere constantă a temperaturilor medii lunare, de la -3,9˚C în luna ianuarie până la 19,1˚C
în luna iulie, cu temperaturi medii în luni le de primăvară; urmată de o scădere constantă,
ajungâmdu -se în luna decembrie la temperaturi negative de -0,8˚C, din nou foarte bine
evidențiare temperaturile te tranziție din lunile de toamnă.
Conform tabelului nr. 1, cea mai scăzută temperatură medie l unară s -a înregistrat în luna
ianurie a anului 1980, cu o valoare de -8,2˚C, în același an înregistrându -se și mai mai scăzută
medie anuală de 7,2˚C. Cea mai mare valoare medie lunară s -a înregistrat în luna iulie a
anului 1972, cu valoarea de 21˚C. Cea ma i mare valoare a temperaturilor medii anuale s -a
înregistrat în anul 1972, de 9,7˚C. În acel an s -au înregistrat doar două luni cu valori sub 0˚C,
februarie cu -1,3˚C și decembrie cu -0,3˚C.

20
Un interes științific cât și practic este reprezentat de temperat urile medii ale celor patru
anotimpuri, primăvară, vară, toamnă și iarnă, dar și de media celor două semestre, cald și rece,
prezentate în Tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2
Temperaturile (˚C) medii anotimpuale și semestriale la stația meteorologică Roman , în
perioada 1971 – 1980
Stația
meteorologică Anptimp Semestru
Primăvara Vară Toamnă Iarnă Cald Rece
Roman 8,7 18,4 8,7 -2,1 15,5 1,3
Date prelucrate după ANM 2018
În anotimpul de primăvară, temperatura medie este pozitivă, de 8,7 ˚C , reprezentând o valoare
normală pentru acea perioadă a anului precum și pentru zona de podiș. Temperatura medie a
lunilor de vară nu depășește 20˚C, aceasta ajungând la valoarea de 18,4˚C. În anotimpul de
toamnă, temperatura medie este egală cu temperatura medie a primăverii, și anume 8,7˚C. În
timpul iernii, temperatura medie este negativă, de -2,1˚C.
Temperatura medie a semestrului cald reprezinta un calcul din mediile lunare pe intervalul
aprilie – septembrie. Această me die este pozitivă și ajunge la temperatura de 15,5˚C .
Temperatura medie a semestrului cald se calculează pe intervalul octombrie – martie. Această
medie este pozitivă și ajunge la valoarea de 1,3˚C. Ecartul termin dintre cele două sezoane
este de 14,2˚C.
Tebelul numărul 3
Variația maximelor, minimelor și medi ilor lunare multianuale ale te mperaturii aerului
(˚C) la stația meteorologică Roman , în perioada 1971 – 1980.
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Cea mai mare temperatura 0,1 2,6 5,7 11,9 16,6 20,5 21 19,7 17,2 10,4 5,8 1,9
Media -3,9 -1,8 2,6 9,1 14,6 17,9 19,1 18,4 14,2 8,6 3,4 -0,8
Cea mai mica temperatura -8,2 -7,8 -1,0 7,2 12,1 16,4 17,6 16,1 12,4 6,4 0,8 -3,4
Date prelucrate după ANM, 2018

21
Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 8 Variația maximelor, minimelor și mediilor lunare multianuale ale temperaturii aerului (˚C) la stația
meteorologică Roman, în perioada 1971 – 1980.
Conform celor două reprezentații, diferențele dintre valorile cele mai mici și valorile cele mai
mari ale temperaturii medii este de 1,3˚C înregistrată în luna august iar cea mai mare diferență
este de 10,4˚C, înregistrată în luna februarie. Cele mai mici diferențe de temperatură sunt
înregistate în semestrul cald iar cele mai mari diferențe sunt în timpul semestrului rece.
Analizând cea mai mare medie lunară putem observa că nici o valoare nu este negativă, pe
când la mediile cele mai mici, au fost înregi strate valori negative din luna decembrie până în
luna martie. Chiar și în luna noiembrie temperatura este aproape de 0˚C.
2.1.2. Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului (˚C)
Oscilațiile abaterilor valorilor medii anuale pe un interval de zece ani scot î n evidență două
perioade caracteristice: o perioadă mai lungă de încălzire și una mai scurtă de răcire. Din
grafic (fig. 9) putem observa că cele doău perioade nu sunt continue ci sunt intercalate. Anii
care prezintă o abatere pozitivă de la media multianu ală sunt 1971, 1972, 1974, 1975, 1997 și
1979. Abaterile pozitive sunt cele mai reprezentative și reprezintă 60% din cazuri. În anul
1975 s -a înregistrat cea mai mare abatere, de 1,2˚C mai mare ca media multianuală, pe când în
anul 1971, abaterea a fost cu doar 0,1˚C mai mare.

22
Abaterile negative reprezintă doar 40% din cazuri și este reprezentativă pentru anii: 1973,
1976, 1978 și 1980. Cea mai mare abatere negativă a fost înregistrată în anul 1980, când
temperatura medie anuală a fost cu 1,3˚C mai scăzută față de media multianuală.
Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 9 Abaterile valorilor medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii aerului (˚C) la
stația meteorologică Roman, în perioada 1971 – 1980.
În figura numărul 10 este reprezentată variația de la un an la altul a mediei temperaturii
aerului față de media multianuală la stația meteorologică Roman.
Din observațiile făcute la stația meteorologică Roman în perioada 1971 – 1980, se poat
observa diferențe semn ificative dintre mediile anuale și media multianuală. Cea mai mare
diferentă s-a înregistrat în anul 1980, când media anuală a fost de 7,2˚C, pe când media
multianuală este de 8,5˚ , în acest an înregistrându -se si cea mai mică medie anuală . Media din
anul 1980 a fost cu 1,3˚C mai scăzută, pe când în anul 1975 s -a înregistrat o temperatură
medie cu 1,2˚C mai ridicată față de media multianuală, și anume, media anuală a fost de
9,7˚C, fiind cea mai mare medie anuală din perioada analizată.
În ceilalți ani, s -au înregistrat diferețe mici între cele două medii, de ±0,5˚C, ceea ce indică
existența unuei circulații de aer moderate. 0,1 0,2
-0,3 0,4 1,2
-0,8 0,3
-0,5 0,3
-1,3 -1,5-1,0-0,50,00,51,01,5
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980Temperatura ᵒC
Ani

23
Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 10 Variația de la un an la altul a mediei temperaturii aerului față de media multianuală la st ația
meteorologică Roman, în perioada 1971 – 1980
2.1.3. Amplitudinea anuală a temperaturii medii lunare
La stația meteorologică Roman cea mai mare temperatură medie lunară se înregistrează în
luna iulie, iar cea mai mică medie lunară se înregistrează în luna ian uarie. Amplitudinea
anuală a temperaturii medii lunare la stația meteorologică Roman este de 23˚C, în luna
ianuarie s -a înregistrat valoarea medie de -3,9˚C, iar în luna iulie 19,1˚C.
Amplitudinea anuală a temperaturii medii zilnice este mai mare față de temperaturile medii
lunare. Aceasta este determinată în funcție de durata zilelor și a nopților, latitudine, gradul de
acoperire cu vegetație.
Tebelul numărul 4
Amplitudinea anuală a temperaturii medii lunare la stația meteorologică Roman , în
perioada 1971 – 1980.
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Media lunară -3,9 -1,8 2,6 9,1 14,6 17,9 19,1 18,4 14,2 8,6 3,4 -0,8
Amplitudinea 23,0
Date prelucrate după ANM, 2018
8,5 8,5 8,5 8,5 8,5 8,5 8,5 8,5 8,5 8,5 8,6 8,7
8,2 8,9 9,7
7,7 8,8
8,0 8,8
7,2
77,588,599,510
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980Temperatura ˚C
Ani
Multianuală Anuală

24
2.1.4. Temperatura maximă absolută
Cele mai scăzute valori ale temperaturii maxime zilnice sunt înregistrate în lunile de iarnă.
Cea mai scăzută valoare a fost înregistrată în luna februarie a anului 1978, cu 5,1˚C. Cea mai
mare valoare pentru perioada lunilor de iarnă a fost de 19,3˚C, înr egistrată tot în luna
februarie în anul 1977.
Cele mai mari temperaturi au fost înregistrate în lunile de vară. Cea mai mare valoare a
temperaturilor maxime zilnice s -a înregistrat în luna iulie, 35˚C în anul 1980. Cea mai mică
valoare din lunile de vară este de 28,3˚C, înregistrată în luna august a anului 1976.
La stația meteorologică Roman, temperaturile maxime absolute depășesc de puține ori pragul
de 30˚C, cea mai mare frecvență a depășirilor fiind în luna iulie. Acest fapt se datorează
poziției geogr afice a Municipiului Roman, acesta fiind localizat în partea nord – estică a țării,
într-o regiune de podiș.
Tebelul numărul 5
Temperaturile maxime absolute (˚C) la stația meteorologică Roman , în perioada 1971 –
1980.
An/Lună I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1971 10,2 8,7 18,4 23,2 28,2 31,0 29,8 32,8 25,4 23,6 18,0 12,5
1972 5,3 6,0 22,3 25,1 26,6 32,2 32,2 29,4 26,3 19,9 16,4 9,4
1973 5,9 12,5 15,6 26,6 26,5 30,3 34,8 30,6 30,3 24,6 16,1 15,0
1974 5,2 14,4 25,2 21,6 26,2 29,8 34,3 30,7 28,2 21,5 10,6 12,9
1975 13,1 13,0 25,4 26,7 28,6 30,0 32,2 31,7 29,2 23,5 18,9 7,4
1976 10,8 7,3 15,9 25,4 25,8 29,9 29,6 28,3 26,7 23,0 16,0 11,1
1977 11,1 19,3 22,3 25,6 30,4 29,1 30,6 29,6 27,6 23,4 18,1 6,0
1978 7,4 5,1 19,3 22,2 24,3 29,5 29,0 28,8 26,6 23,5 15,1 14,1
1979 7,3 5,2 18,0 25,8 30,4 31,4 30,8 32,3 29,1 25,6 15,0 13,8
1980 8,6 5,2 12,4 22,4 26,0 28,8 35,0 31,4 26,0 23,2 16,6 7,0
Date prelucrate după ANM, 2018

25
2.1.5. Temperatura minimă absolută
Cea mai mare temperatură minimă absolută s-a înregistrat în luna iulie a anului 1972, cu
valoarea de 12,1˚C. Cea mai mică valoare a temperaturii aerului pentru perioada de vară a fost
de 4,3 ˚C înregistrată în luna iunie. După cum se poate observa în tabelul de mai jos,
temperaturi peste 10˚C au o frecvență foarte scăzută.
Cea mai scăzută temperatură minimă absolut s -a înregistrat în luna februrie a anului 1976, cu
valoarea de -25,1˚C. Cea mai mare valoare înregistrată în perioada de iarnă este de -7,1˚C în
luna decembrie. Temperaturile scad fr ecvent sub -10˚C, acest fapt este datorat pozitiei
municipiului Roman într -o microdepresiune ce favorizeaza formarea inversiunilor termice.
Temperaturile scăzute sunt influențate și de prezența celor două râuri, Moldova și Siret, aflate
în proximitatea ora șului.
După cum se poate observa în tabelul de mai jos, apar temperaturi negative chiar și în lunile
mai și septembrie, fapt datorat prezenței Anticiclonului Scandinav, care este răspunzător
pentru înghețurile târzii sau timpurii din partea nord – estică a Români ei.
Tebelul numărul 6
Temperaturile minime absolute (˚C) la stația meteorologică Roman , în perioada 1971 –
1980.
Date prelucrate după ANM, 2018

An/Lună I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1971 -15,2 -11,3 -14,2 -2,2 6,5 8,4 9,4 6,0 3,5 -3,4 -13,3 -7,1
1972 -23,2 -22,4 -14,6 -5,0 5,5 8,5 12,1 11,0 1,0 -2,1 -4,0 -14,5
1973 -20,8 -13,8 -14,1 1,1 3,9 6,2 9,8 8,1 0,6 -6,0 -11,8 -15,5
1974 -18,0 -8,7 -7,2 -3,6 4,2 7,7 8,5 10,8 2,2 -2,9 -4,0 -8,7
1975 -14,8 -12,0 -3,3 -1,0 5,5 9,5 10,9 6,2 5,0 0,8 -15,0 -9,6
1976 -17,0 -25,1 -8,5 0,0 -1,0 6,0 9,5 6,7 3,0 -4,9 -7,0 -15,5
1977 -15,2 -8,0 -7,4 -2,5 3,8 4,3 9,1 7,9 -4,2 -4,8 -3,5 -17,0
1978 -13,4 -19,0 -5,5 -3,1 3,3 6,4 9,3 6,6 3,1 -4,6 -6,0 -18,5
1979 -16,1 -16,4 -3,8 -0,7 4,9 9,9 8,5 8,8 2,6 -7,3 -9,7 -12,9
1980 -20,8 -11,5 -11,8 -1,0 1,0 8,2 9,2 4,5 3,5 -1,1 -6,5 -20,0

26
2.1.6. Numărul mediu lunar și anual de zile cu temperatură caracteristică
La stația meteorologică Roman, zilele cu îngheț (Tmin 0˚C) au o frecvență mai mare decât
zilele de iarnă (Tmax 0˚C). Zilele de iarnă,sunt specifice intervalului noiembrie – martie, cu
un număr de 37,1 zile pe an. Zilele cu îngheț sunt în număr de 117,7, fiind specifice
intervalului septembrie – mai, cu o frecvență mare în lunile de iarnă și una mai scăzută în
lunile de primăvară și toamnă. Zilele de îngheț au o frecvențâ mai ridicată și față de zilele de
vară. Zilele de vară (Tmax 25˚C) sunt în număr de 57,9, specifice intervalului martie –
octombrie, cu o frecvență mai ridicată în perioada mai – septembrie. Zilele tropicale (Tmax
30˚C) au o frecvență redusă, cu un număr de doar 6,3 zile. Se produc în lunile de vară, mai
puțin în lunile mai și septembrie.
Tebelul numărul 7
Numărul de zile cu tempe raturi caracteristice la stația meteorologică Roman , în
perioada 1971 – 1980.
Date prelucrate după ANM, 2018
2.2. Umezeala aerului
Umezeala aerului reprezintă cantitatea de vapori de apă existenți într -un anumit moment în
atmosferă. Principala sursă de vapori de apă din atmosferă este evaporarea apelor de
suprafață. Vaporii de apă provin și de la respirația plantelor și a animalelor, precum și din
unele procese tehnologice. O sursă importantă de vapori de apă o reprezintă masele de aer ce
staționează sau traversează teritoriul țării.
Umezeala aerului este importantă atât din punct de vedere meteorologic cât și bioclimatic.
Din punct de vedere meteorologic, este importantă d eoarece prin condensare influențează
formrea norilor și a ceții, căderea precipitațiilor lichide și solide. Vaporii de apă influențează
și bilanțul radiativ – caloric.
Municipiul Roman se situează sub influența curenților advectivi de umezeală proveniți
dinspre Marea mediterană, Marea Neagră și Oceanul Atlantic.
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII SUMA
Zile de iarna 14,7 9,4 3,4 0 0 0 0 0 0 0 1,6 8 37,1
Zile de inghet 29,1 23,5 17,8 2,8 0,1 0 0 0 0,3 5,6 14,2 24,3 117,7
Zile de vara 0 0 0,2 0,7 6,3 13 16 14,9 6,7 0,1 0 0 57,9
Zile tropicale 0 0 0 0 0,2 1,4 2,7 1,9 0,1 0 0 0 6,3

27
2.2.1. Umezeala relativă
Umezeala relativă reprezintă un raport între tensiunea reală și tensiunea de saturație a
vaporilor de apă prezenți în atmosferă. Aceasta exprimă cel mai bine gradul de de uscăciune a
aerului.
În Municipiul Roman, ca și în celelalte centre urbane, gradul de eficacitate al umezelii relative
este mai scăzut din cauza încălzirii prin termoficare, densitatea spațiilor construite, prezența
activităților industriale, precum și lipsa spați ilor verzi.
La stația meteorologică Roman, media multianuală a umezelii relative pentru perioada 1971 –
1980 este de 82,3% , aceasta fiind influențată de localizarea orașului în proximitatea râurilor
Moldova și Siret ce se află într -un poces continuu de ev aporare.
Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 11 Regimul anual al mediilor lunare ale umezelii relative la stația meteorologică Roman în perioada
1971 – 1980
Mediile umezelii relative sunt invers proportionale cu valorile temperaturii aerului, valorile
cele mai ridicate fiind în lunile de iarnă iar valorile cele mai scăzute în lunile de vară. Aceasta
se poate observa foarte bine în figura 11. Cea mai mare valoare a umezelii relative a fost
înregistrată în luna decembrie, iar minima a fost înregistrată în luna iunie.
88,2 88,3
83,7
77,7
76,6
75,3 77,9 78,8 80,9 83,3 88,1 89,3
82,3
70,072,074,076,078,080,082,084,086,088,090,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIUR (%)
Lunile
UR lunară Media multianuală

28
2.3. Durata de strălucire a S oarelui
Durata de strălucire a S oarelui este exprimată în ore și zecimi de ore, fiind măsurată cu
ajutorul heliografului. Reprezintă un parametru meteorologic important influențat de poziția
geografică precum și de circulația generală a atmosferei.
În zona Municipiului Roman, durata de stălucire a Soarelui înregistrează valori de
aproximativ 2000 de ore pe an.
Tebelul numărul 8
Medii lunare și anuale ale duratei efective de strălucire a Soarelui la stația
meteorologică Roman , în perioada 1971 – 1980.
Date prelucrate după ANM, 2018
Durata de strălucire a Soarelui este repartizată neuniform pe tot parcursul anului. Astfel,
valorile cele mai ridicate se regăsesc în perioada semestrului cald, cu valori care ajung in
medie până la 270 de ore pe lună. Cele mai mici valori se regăsesc în peri oada semestrului
rece, numărul orelor scăzând până la 72 pe lună.
În Municipiul Roman, durata de stălucire a Soarelui este influențată și de gradul de poluare a
atmosferei. Cea mai reprezentativă sursă de poluare o reprezintă industria prin Combinatul
Mittal Steel Roman, care se află în apropierea stației meteorologice.
2.3.1. Regimul anual al duratei efective de strălucire a Soarelui
După cum se poate observa în F igura 12, regimul anual al duratei efective de strălucire a
Soarelui, în perioada 1971 – 1980, la stația meteorologică Roman, prezintă două etape
remarcabile, una de ascendență, din luna ianuarie până în luna iulie, și o perioadă de
descendență, din luna iulie până în luna decembrie.
Ani/Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
1971 74,8 78,5 113 189,8 201,5 262,2 276,9 307,7 134,3 168,2 76,1 65,4 1948,4
1972 60,4 48,9 172 162,6 220,6 259,1 249,7 238,4 162 82,2 82,4 57,4 1795,7
1973 54,8 89,2 143,7 173,1 198,3 236 262,6 275,6 204,3 192,4 126,9 115 2071,9
1974 84,3 74 185,9 166,8 205,5 252,1 285,2 284,8 231,6 172,3 68,2 66,5 2077,2
1975 88 111,1 163,6 121,4 235,5 265,8 283,9 283,1 286,5 141,6 62,6 90,2 2133,3
1976 101,7 139,9 122,1 184,6 269,4 276,2 307,3 213,4 175,5 64,1 49,4 72,1 1975,7
1977 65,6 87,1 140,1 154,1 231,9 254,2 277,5 242,2 181,8 177,6 105 68,3 1985,4
1978 103 40,1 123 172,8 175,5 274,2 279 280,8 148,9 188,3 108,9 62,7 1957,2
1979 53 86,1 131 175,6 249,7 268 227,4 241,4 242,3 151,9 43,8 74,5 1944,7
1980 58,5 76,1 80,8 168,5 169,1 229 256,3 280,6 188,2 142,2 67,6 50,3 1767,2
Media 74,4 83,1 137,5 166,9 215,7 257,7 270,6 264,8 195,5 148,1 79,1 72,2 1965,7

29
Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 12 Regimul anual al duratei de strălucire a Soarelui la stația meteorologică Roman în perioada
1971 – 1980
După cum se poate observa, un minim al dureatei de strălucire a Soarelui se înregistrează în
luna decembrie, cu 72,2 ore, iar un maxim se înregis trează în luna iulie cu un număr de 270,6
ore. Cele mai mici valori sunt reprezentative semestrului rece iar cele mai ridicate în
semestrul cald.
Durata de strălucire a Soarelui are un rol important în agricultură. Perioada în care se
înregistrează valoril e maxime coincide cu perioada de vegetație. Orice abatere de la normală
se resimte în mod negativ în agricultu ră.
2.4. Nebulozitatea
Nebulozitatea reprezintă gradul de acoperire cu nori a boltei cerești. Aceasta se exprimă în
zecimi, în climatologie, și în o ptimi în meteorologie. Atunci cand cerul este total acoperit,
nebulozitatea este 8 (10), iar când este senin, nebulozitatea este 0.
Nebulozitatea este dependentă de circulația generală a atmosferei, precum și de suprafața
activă și de relief. Aceasta influențează toți parametrii climatici, în deosebi durata de
strălucire a soarelui, modificanând bilanțul radiativ caloric.
O importanță deosebită o au norii inferiori de tipul nimbostratus, cumulonimbus, nori ce nu
permit trecerea radiației solare directe. Aceștia absorb radiația tersetră și emit radiații de undă
lungă. 74,4 83,1 137,5 166,9 215,7 257,7 270,6 264,8
195,5
148,1
79,1 72,2
60,080,0100,0120,0140,0160,0180,0200,0220,0240,0260,0280,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIOre
Luni
Durata medie de strălucire a Soarelui

30
2.4.1. Regimul anual al nebulozității
Nebulozitatea prezintă un grad mai ri dicat în interiorul orașului față de împrejurimi, fapt
datorat numeroaselor nuclee de condensare precum și a dinamicii convective locale, care este
diferită față de zona periurbană. În zona industrială se înregistrează cele mai mari valori ale
nebulozitați i din cauza poluării.
Conform Figurii 13, media anuală a nebulozității la stația meteorologică Roman, în perioada
1971 – 1980, este de 6 zecimi, aceasta fiind o medie ridicată. Valorile medii lunare diferă de
la luna la lună în funcție de caracteristicil e advecției aerului rece. În lunile ianuarie (6,8),
februarie (7,1), martie (6,6), aprilie (6,6), noiembrie (7,0) și decembrie (7,0), mediile lunare
sunt mai ridicate față de media multianuală din cauza frecvenței ridicate ale advecției de aer
umed dinspre Marea Neagră, Marea Mediterană și Oceanul Atlantic. În lunile iunie (5,2), iulie
(4,9), august (4,3), septembrie (4,9) și octombrie (5,5), au o medie lunară mai mică față de
media multianuală, datorită frecvenței ridicate a advecției de aer uscat și cald.
Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 13 Regimul anual al nebulozității medii lunare la stația meteorologică Roman în perioada
1971 – 1980
Regimul anual al nebulocității prezintă un maxim in semstrul rece, cu o valoare de 7,1
înregistrat în luna februarie, și un minim în perioada semestrului cald, cu valoarea de 4,3 6,8 7,1
6,6 6,6
6,0
5,2 4,9
4,3 4,9 5,5 7,0 7,0
6,0
0,01,02,03,04,05,06,07,08,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIZecimi
Luni
Media lunară Media anuală

31
zecimi, înregistrat în luna august. În regim diurn, valorile cele mai ridivat e ale nebulozității se
înregistrează dimineața, în perioada iernii, și în timpul amiezii în timpul verii.
2.4.2. Numărul mediu lunar și anual de zile senine
Numărul mediu lunar și anual de zile senine este în relație de invers proporționalitate cu
regimul nebulo zității. Valoarea medie anuală a zilelor senine la stația meteorologică Roman,
în perioada 1971 – 1980, este de 4,2 zile.
Tebelul numărul 9
Medii lunare și anuale ale zilelor cu cer senin la stația meteorologică Roman , în
perioada 1971 – 1980.
Date prelucrate după ANM, 2018
Cea mai mare medie lunară a zilelor senine s -a înregistrat în luna august, cu 7,7 zile. Acest
maxim coincide cu minumul regimului nebulozității. Cea mai mică valoare, s -a înregistrat în
luna februarie, cu 2,0 zile. Luna februarie fiind luna în care s -a înregistrat cea mai mare
valoare a nebulozității.
2.4.3. Numărul mediu lunar și anual de zile acoperite
Numărul mediu anual de zile acoperite la stația meteorologică Roman în perioada 1971 –
1980, este de 117,3 zile. Conform tabelului numă rul 10, se poate observa că în intervalul
noiembrie – aprilie se înregistrează cele mai mari valori, cu un maxim în luna ianuarie, cu
14,2 zile acoperite. În intervalul mai – octobrie, se înregistrează cele mai scăzute valori, cu un
minim în luna august, cu 4,2 zile acoperite.
Tebelul numărul 10
Medii lunare și anuale ale zilelor cu cer acoperit la stația meteorologică Roman , în
perioada 1971 – 1980.
Date prelucrate după ANM, 2018
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Media 3,7 2,0 4,0 2,6 2,6 4,3 5,3 7,7 7,4 5,5 2,2 2,5 49,8
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Media 14,2 13,5 12,2 11,4 9,7 5,9 4,8 4,2 6,8 7,8 12,8 14,0 117,3

32
2.4.4. Frecvența nebulozității
În figura numărul 14, este reprezentată frecvența nebulozității la stația meteorologică Roman,
în perioada 1971 – 1980.

Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 14 Frecvența zilelor cu cer senin, noros și cer acoperit la stația meteorologică Roman în perioada
1971 – 1980
Din analiza graficului, se poate observa că numărul zilelor senine sunt mai puține față de
numărul de zile acoperite și numărul de zile noroase.
2.5. Precipitațiile atmosferice
Reprezintă un parametru meteorologic important, care se formează prin condensarea și
cristalizarea vaporil or de apă din atmosferă. Precipitațiile atmosferice sut de mai multe forme:
lichide (ploaie, burniță), solide (ninsoare, grindină, măzăriche) și ambele (lapovița). Repartiția
precipitațiilor depinde de cirulația generală a atmosferei precum și de factorii fizico –
geografici.
Deși teritoriul Municipiului Roman nu este foarte mare, s -a constatat că în perimetrul acestuia
precipoitațiile sunt mai bogate față de împrejurimi. Acestă diferență este datorată
numeroaselor nuclee de condensare din atmosfera urbană, provenite de la gradul de
industrializare ridicat, de la transport dar și de la sistemele de încălzire a locuințelor. 37,0 20,0 40,0 26,0 26,0 43,0 53,0 77,0 74,0 55,0
22,0 25,0 67,8 71,1 65,6 65,8 60,2 51,6 48,8 43,1
48,8
55,1
69,5 69,8 142,0 135,0 122,0 114,0 97,0 59,0 48,0 42,0 68,0 78,0
128,0 140,0
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Luni
Nr. Zile senine Nr. Zile noroase Nr. Zile acoperite

33
Precipitațiile atmosferice este un parametru foarte important și în domeniun agriculturii,
acesta reprezentând un constituent primordial al circulației apei în natură.
2.5.1. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice
Cele mai mari cantități de precipitații cad în timpul perioadelor cu activități ciclonal, iar cele
mai scăzute precipitații cad în timpul perioadelor anticiclonale. Precipitațiile atmosferice au o
influență continentală.
La stația meteorologică Roman, în perioada analizată, 1971 – 1980, s -a înregistrat o cantitate
medie multianuală de precipitații de 542,6 mm.
Analizând figura 15, putem observa un parcurs ascendent al precipitațiilor, din luna ianuarie
până în luna iunie, și un parcurs descendent din luna iunie până în luna decembrie.

Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 15 Regimul anual al precipitațiilor medii lunare la stația meteorologică Roman în perioada
1971 – 1980
În luna ianuarie, cantitatea de precipitații la stația meteorologică Ro man în perioada 1971 –
1980, este de 1 3,9 mm, o valoare foarte scăzută din cauza influențelor Anticiclonului Est –
European . În acestă perioadă predomină precipitațiile locale, care sunt foarte scăzute, din
cauza norilor stratiformi, care se dezvoltă în pe rioadele cu inversiune termică. Aceste
precipitații sunt în general sub formă ne ninsoare și burniță. Același fenomen se petrece și în 13,9 14,0 16,6 56,2 67,1 85,1 83,6
65,9
49,7
41,0
27,1
22,4
0,010,020,030,040,050,060,070,080,090,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIImm
Luni
Cantitatea lunară de precipitații

34
luna februarie, cand cantitatea de precipitații este puțin mai ridicată față de luna ianuriea,
aceasta fiind de 14,0 mm.
În luna martie, cantitatea de precipitații a mai crescut față de luna februarie, aceasta ajungând
la valoarea de 16,6 mm. O creștere remarcabilă a cantitații de precipitații se înregistrează în
luna aprilie, aceasta ajungând la valoarea de 56,2 mm. Cantitatea mai ridicată de precipitații
se datorează intensificării activității ciclonului islandez.
În luna mai, cantitatea de precipitații crește, datorită prezenței anticiclonului Azoric ce
determină pătrunderi frecvente a maselor de aer umede , cu caracter oceanic. Cantitatea de
precipitații ajunge la valoarea de 67,1 mm.
În luna iunie se înregistrează cea mai mare valoare a precipitațiilor, acesta fiind de 85,1 mm.
Acestea sunt de cele mai multe ori sub formă de averse. În luna iulie, cantităț ile de precipitații
se mențin ridicate dar sunt totuși mai scăzute față de luna precedentă.
În lunile august și septembrie , cantitățile de precipitații sunt reduse din cauza faptului că
influența Anticiclonului Azoric scade și astfel scad și cantitățile d e precipitații, ajungând la
valori de 65,9 mm în luna august și 49,7 mm în luna septembrie.
În lunile noiembrie și decembrie , cantitatea de precipitații scade, deși se intensifică activitatea
ciclonică. Acest fapt este datorat scăderilor de temperatură ca re sunt resimțite mai accentuat
în partea nordică a României, unde este localizat și Municipiul Roman.
2.5.2. Cantitățile maxime de precipitații în 24 de ore
În unele situații, cantitatea maximă de precipitații în 24 de ore poate depăși cantitatea medie
de precip itații din luna respectivă. În astfel de cazuri, se declanșează unele efecte negative
asupra activităților sociale. Aceste ploi abundente sunt cauzate de trecerea unor fronturi reci
sau de convecții locale puternice.
Valorile cele mai ridicate ale cantităț ilor maxime de precipitații în 24 de ore sunt înregistrate
în lunile de vară, din cauza umezelii relative care are valori ridicate, iar convecția termică cât
și procesele frontale provoacă formarea norilor și intensificări ale precipitațiilor.
În perioad a rece, cantitățile de precipitații sunt mai scăzute d atorită prezenței maselor de aer
reci care au un conținut scăzut de vapori de apă.

35
Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 16 Cantitatea maximă de precipitații căzute în 24 de ore (valori medii) la stația meteorologic ă
Roman în perioada 1971 – 1980
Analizând Figura 16, se poate observa că precipitațiile maxime căzute în 24 de ore, au valori
mai ridicate în timpul sezonului cald, maximul înregistrându -se în luna august, cu 29,1 mm, și
valori mai sc ăzute în impul sezonului rece, minima fiind de 4,2 mm în luna februarie.
Precipitațiile din timpul sezonului cald de cele mai mule ori au caracter de averse.
2.5.3. Variația de la un an la altul a catității medii de precipitații
Cele mai mari cantități de precip itații sunt înregistrate în anii în care prezența ciclonilor este
de durată și intensă. Astfel, cele mai mari valori de precipitații anuale sunt înregistrate în anii:
1971, cu valoarea de 558,9 mm, în anul 1972, cu 691,2 mm, în anul 1974, cu valoarea de
621,5 mm, în anul 1977, cu 562,7 mm, în anul 1978 cu valoarea de 551,9 mm, și în anul 1980
cu 620 mm. În acești ani s -a depăsit valoarea medie multianuală a precipitațiilor care este de
542,6 mm.
Cele mai mici valori ale precipitațiilor anuale s -au înregistr at în anii: 1973, cu valoarea de
318,9 mm, în 1975 cu 459,7 mm, în 1976 cu valoarea de 515,4 mm și în anul 1979 cu
valoarea de 526,1 mm. În acești ani valorile anuale ale precipitațiilor au fost mai reduse față
de media multianuală a precipitațiilor medii multianuale.
Astfel, în Figura 17, se poate observa că cel mai secetos an a fost în 1972, iar cel mai ploios
an a fost cel precedent, adică anul 1972. 7,0
4,2 5,9 17,1 18,0 25,1 28,3 29,1
17,9
15,0
12,5
9,9
0,05,010,015,020,025,030,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIImm
Luni
Cantitatea maximă de precipitații în 24 de ore

36
Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 17 Variația de la un an la altul a cantităților anuale de precipitații la stația meteorologică Roman în
perioada 1971 – 1980
În Figura 18 sunt evidențiate abaterile anuale ale precipitațiilor atmosferice. Se poate observa
că abaterile pozitive sunt mai numerose față de cele negative, dar cele negative sunt mai
însemnate cantitativ.
Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 18 Abat erile cantităților anuale de precipitații din fiecare an la stația meteorologică Roman în
perioada 1971 – 1980 558,9 691,2
318,9 621,5
459,7 515,4 562,7 551,9 526,1 620
0100200300400500600700
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980Anii mm
Cantitatea anuală de precipitații Cantitatea medie multianuală de precipitații
16,3 148,6
-223,7 78,9
-82,9 -27,2 20,1 9,3
-16,5 77,4
-250,0-200,0-150,0-100,0-50,00,050,0100,0150,0
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980mm
Anii
Abaterile precipitațiilor atmosferice

37
Cea mai însemnată abatere negativă este înregistrată în anul 1973, cu valoarea de -223,7 mm,
iar cea mai însemnată abatere pozitivă a fost în an ul 1972, cu valoarea de 148,6 mm. Cea mai
mică abatere pozitivă este în anul 1978, cu valoarea de 9,3 mm, iar cea mai mică abatere
negativă este în anul 1979, cu valoarea de -16,5 mm.
2.5.4. Stratul de zăpadă
Stratul de zăpadă reprezintă un factor meteorologic i mportant datorită numeroaselor sale
caracteristici. Acesta reflectă o bună parte din radiația solară directă și are proprietatea de a se
răci mai tare ca solul, la suprafața căruia formează o pătură protectoare pentru culturile de
toamnă. În acelsi timp, s tratul de zăpadă intensifică formarea inversiunilor termice. Este și un
mare rezervor de apă pentru perioada caldă. Acesta se formează de obicei în timpul sezonului
rece, cu condiția ca temperatura solului și temperatura aerului sa fie negative, cantitate a de
precipitații solide să fie suficientă. Se formează de regulă în urma interacțiunii dintre masele
de aer reci, polare.
Tebelul numărul 11
Numărul lunar și anula al zilelor cu sol acoperit de zăpadă la stația meteorologică
Roman , în perioada 1971 – 1980.
Ani/Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
1971 24 0 13 0 0 0 0 0 0 0 5 3 45
1972 20 13 6 0 0 0 0 0 0 1 4 12 56
1973 20 10 27 0 0 0 0 0 0 0 3 7 67
1974 18 1 2 2 0 0 0 0 0 0 0 10 33
1975 9 17 0 0 0 0 0 0 0 0 9 11 46
1976 17 29 10 0 0 0 0 0 0 0 1 21 78
1977 13 7 0 0 0 0 0 0 0 0 0 21 41
1978 0 28 3 0 0 0 0 0 0 0 0 17 48
1979 30 27 1 0 0 0 0 0 0 0 0 6 64
1980 31 29 27 1 0 0 0 0 0 0 9 17 114
Media 182 161 89 3 0 0 0 0 0 1 31 125 592
Date prelucrate după ANM, 2018
Stratul de zăpadă, de regulă, nu se formează la prima cădere de ninsoare care are loc la
începutul sezonului rece, deoarece temperatura solului, dar si a aerului nu este suficient de
scăzută pentru ca zăpada să poate persista iar cantitatea de precipitații nu este suficientă. Ca

38
urmare, acesta se formează, de regulă în lunile ianurie, februarie, când condițiile de formare a
stratului de zăpadă sunt optime. Acest fapt se poate observa și în Tabelul numărul 11, cele
mai multe zile cu strat de zăpadă sunt în p rimele două luni ale anului.
2.6. Vântul
Vântul reprezintă un element meteorologic caracterizat printr -o instabilitate în timp și spațiu
cauzată de procesele diferite ale formațiunilor barice precum și a sistemelor frontale. Vântul
este determinat și de circ ulația generală a atmosferei dar și caracteristicile fizico – geografice
ale teritoriului.
Municipiul Roman este localizat în zona de podiș, între două râuri principale, pe valea cărora
se cantonează vântul. Acesta ajunge în oraș unde își schimbă intensitatea, canalizându -se pe
bulevarde și străzi. În cartierele periferice din apropierea râurilo r se simte intens influența
celor două cursuri de apă asupra acestui parametru.
Vântul este determinat de două elemente foarte variabile, atât în timp cât și în spațiu: direcția
și viteza vântului. Aceasta reprezintă distanța parcursă de unitățile de aer î n unitatea de timp.
2.6.1. Direcția vântului
Municipiul Roman, fiind situat în centrul Podișului Moldovei, vântul e ste predominant pe
direcția n ord, nord – vest și sud. Această direcție este influențată și de prezența celor două
rețele hidrografice care mărginesc municipiul Roman. Vânturile care se resimt în această zonă
sunt Crivățul, în timpul ierii, și Suhoveiul.
Conform Figurii 19,direcția dominantă a vântului este NV cu 14,7%, urmată de direcția N, cu
14,5%. O direcție semnificativă este însă și cea sudică, cu o frecvență de 13,0%. Cea mai
mică frecvență o au vânturile ce bat din partea estică (1,1%), precum și cele din partea vestică
(2,2%). Dezvoltarea anuală a acestor vânturi depinde în general de frecvența și persistența
tipurilor barice care le determină .

39
Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 19 Abaterile cantităților anuale de precipitații din fiecare an la stația meteorologică Roman în
perioada 1971 – 1980
Calmul atmosferic este de 39,9%, acesta fiind specific zonei de podiș, aflat la adăpostul
aerodinamic al Carpaților. Municipiul Roman fiind localizat în Podișul Moldovei.
2.6.2. Viteza vântului
Viteza vântulu este unul din cei doi parametrii ai vântului, acesta depinzând de diferențele de
presiune dintre sistemele barice. Cu cât diferența de presiune este mai mare cu atât și viteza de
de plasare a maselor de aer este mai mare. Dar, viteza vântului este influențată foarte mult de
suprafața activă și de fragmentarea reliefului.
În interiorul orașului, viteza vântului la sol este micșorată din cauza supr afeței active
neuniforme, clădiri cu înălțimi diferite și alte obstacole, care consumă din energia internă a
aerului care se deplasează. 0,05,010,015,0N
NE
E
SE
SSVVNVCalm = 39,9%
Frecvența medie anuală a vântului pe direcții

40
Date prelucrate după ANM, 2018
Fig. 19 Abaterile cantităților anuale de precipitații din fiecare an la stația meteorologică Roman în
perioada 1971 – 1980
Putem observa din Figura 20 că cea mai mare viteză medie anuală a vântului este specifică
direcțiilor NV, N și SE, care au viteza de 4,8 m/s fiecare. Cele mai mici viteze ale vântului
sunt pe direcția E, cu 1,8 m /s.
III. Fenomene climatice de risc
Fenomenele climatice de risc au o cadență scăzută dar reprezintă un factor de interes pentru
toate domeniile de activitate. O dată cu schimbările climatice, frecvența acestor fenomene a
crescut substanțial. Acestea reprezintă manifestări violente ale vremii, pe o perioadă scurtă de
timp, dar care provoacă pagube materiale și naturale însemnate.
Fenomenele atmosferice de risc influențează foarte mult în domenul agriculturii. Cunoașterea
condițiilor de formare, mecanismele de e voluție, precum și cunoașterea consecințelor,
facilitează adoptarea unor măsuri de prevenire sau de micșorare a pagubelor produse în urma
acestor fenomene de risc.
Municipiul Roman este localizat într -o zonă de intersecție dintre masele de aer care
influențează clima din România. Acest fapt determină formarea fenomenelor meteorologice
mai accentuate. Din cauza acestor condiții, pe teritoriul Municipiului Roman, frecvența
producerii fenomeneor de risc atmosferice este mai ridicată. 0,01,02,03,04,05,0N
NE
E
SE
SSVVNV
Viteza vântului m/s

41
3.1. Ceața
Ceața se formează în urma condensării și sublimării vaporilor de apă care sunt în stratul de aer
din apropierea suprafeței active. Aceasta are în alcătuirea ei picături foarte fine de apă și
cristale mici de gheață, care sunt în suspensie în aer.
Zona cea mai afect ată de ceață din interiorul orașului este zona industrială. Din cauza poluării,
în aceste zone, sunt numeroase nuclee de cond ensare,ce determină formarea ceț ii și la o
umiditate a aerului mai mică de 100%.
Ceața reprezintă un fenomen de risc atmosferic ma i ales în domeniul transportului, acesta
reduce vizibilitatea de multe ori chiar și sub 1 km.
Ceața, în funcție de condițiile de formare, este de trei tipuri: advectiv, radiactiv și de amestec.
În unele situații, ceața se formează în urma creșterii cantită ții vaporilor de apă din cauza
evapotranpirației, care se produce deasupra suprafețelor acvatice. Acest fenomen este întâlnit
și în Municipiul Roman, din cauza localizării acestuia în apropierea celor două artere
hidrografice importante, Moldova și Siret.
Ceața reprezintă un fenomen de risc atmosferic mai ales în domeniul transportului, acesta
reduce vizibilitatea de multe ori chiar și sub 1 km.
Tebelul numărul 12
Numărul mediu lunar și anual al zilelor cu ceață la stația meteorologică Roman , în
perioada 1971 – 1980.
Ani/Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
1971 17 4 9 1 2 1 0 0 2 3 7 8 54
1972 5 9 4 0 2 0 0 3 1 8 5 15 52
1973 9 6 3 0 0 0 0 2 2 5 0 10 37
1974 6 13 2 1 2 0 0 1 2 6 14 11 58
1975 11 2 5 1 1 2 0 0 1 5 13 5 46
1976 9 4 7 1 1 0 0 4 5 9 9 14 63
1977 12 4 6 2 0 1 2 1 3 7 6 11 55
1978 5 17 8 3 2 0 0 1 4 11 10 8 69
1979 10 4 12 1 2 0 0 0 1 4 7 9 50
1980 7 9 11 6 1 2 1 2 3 5 5 10 62
Media 9,1 7,2 6,7 1,6 1,3 0,6 0,3 1,4 2,4 6,3 7,6 10,1 54,6
Date prelucrate după ANM, 2018

42
Conform Tabelului numărul 12, ceața are o frecvență mai ri dicată în timpul iernii, cu un
număr de 9,1 de zile în luna ianurie , 7,2 în luna februarie și un maxim de 10,1 în luna
decembrie . În această perioadă este frecventă ceața de advecție, când aerul cal d și umed din
cicloni pătrunde peste suprafețele de sol înghețate sau acoperite cu zăpadă. Tot în această
perioadă, dar pe timp senin , anticiclonic, sunt condiții favorabile răcirii nocturne și astfel se
formează frecvent ceața de radiație.
În primele lu ni ale primăverii, frecvența ceții se menține ridicată, acesta ajungând la 7,2 zile
în luna martie și 6,7 în luna aprilie. Ceața din aceste luni este cauzată în principal de topirea
zăpezii. În luna mai, numărul de zile cu ceață scade substanțial la valoar e de 1,6.
În lunile de vară, frecvența ceți este foarte scăzută, acesta formându -se de cele mai multe ori
în cursul dimineții. În luna iulie, ceața are cea mai scăzută valoare în numărul de zile, acesta
fiind de numai 0,3.
În lunile de toamnă, o dată cu s căderea temperaturii, frecvența ceții crește progresiv de la lună
la lună, de la 2,4 de zile în luna septembrie, la 6,3 de zile în luna octombri, ajungând până la
7,6 zile cu ceață în luna noiembrie.
Numărul maxim anual de zile cu ceață s -a înregistrat în anul 1978, cu un număr de 69 de zile,
mult peste media multianuală, care este de 54, 6 zile pe an. Numărul minim anual de zile cu
ceață s -a înregistrat în anul 1973, cu un număr de 37 de zile pe an.
3.2. Chiciura
Chiciura reprezintă un fenomen hidrometeorolog, întâlnit în perioadele reci ale anului. Acest
fenomen apare de regulă pe timp cețos, cu vânt și temperaturi negative ale aerului. Se
formează în urma sublimării vaporilor de apă sau înghețării picăt urilor de apă suprarăcite,
aflate la contactul cu unele obiecte care sunt expuse vântului.
Sunt două tipuri de chiciură: chiciură moale, sub formă de manșon care se scutără la cele mai
mici adieri ale vântului, și chiciură tare, granulară, care poate ajunge la grosimi de 1 metru.
Cele mai perioculoase depuneri de chiciură sunt cele granulare, acestea se depun pe cabluri ,
formându -se riscul de rupere, și întreruperea liniile de transport ale energiei electrice.

43
Tebelul numărul 13
Numărul mediu lunar și anual al zilelor cu depuneri de chiciură stația meteorologică
Roman , în perioada 1971 – 1980.
Ani/Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
1971 8 0 2 0 0 0 0 0 0 0 0 4 14
1972 2 4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 6 12
1973 3 2 1 0 0 0 0 0 0 0 0 7 13
1974 1 5 0 0 0 0 0 0 0 0 0 3 9
1975 5 0 0 0 0 0 0 0 0 0 4 3 12
1976 5 4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 13 22
1977 6 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 8 15
1978 3 7 0 0 0 0 0 0 0 0 2 5 17
1979 2 1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 4 8
1980 8 5 0 0 0 0 0 0 0 0 0 4 17
Media 4,3 2,9 0,4 0 0 0 0 0 0 0 0,6 5,7 13,9
Date prelucrate după ANM, 2018
Valorile din Tabelul numărul 13 indică faptul că de la un an la altul, numărul de zile cu
chiciură diferă. Acest fapt este datorat condițiile fizice ale maselor de aer care au traversat în
acel an teritoriul Municipiului Roman.
Numărul mediu multianul al zilelor cu chiciură este de 13,9, o medie ridicată pentru o zonă de
podiș. Însă, acest număr ridicat este datorat prezenței râului Moldova și Sirect, care determină
un număr mare de zile cu ceață, precum și deplasări ale aerului.
Numărul maxim anula al zilelot cu chiciură s-a înregistrat în anul 1976, cu 22 de zile, iar
minimul anual în anul 1979, cu doar 8 zile cu depuneri de chiciură.
În regimul lunar, cele mai multe zile cu depuneri de chiciur ă sunt înregistrate în luna
decembrie, cu 5,7. În această lună s -a înregistat și cel mai mare număr de zile cu ceață.
3.3.Bruma
Bruma reprezintă un fenomen hidrometeorolog care se formează prin sublimarea vaporilor de
apă pe suprafața solului precum și pe suprafața obiectelor ce se află pe so l: iarbă, acoperiș,
mașini, etc., cu condiția ca temperatura acestora să fie negativă. Bruma este formată din
cristale fine de gheață ce se formează, de regulă, în timpul nopților senine, atunci când se
produce răcirea radiativă, care ajută la scăderea temperaturii solului sub 0˚C.

44
Pe lângă temperaturile negative ale suprafeței active, vântul slab sau moderat reprezintă o
condiție prielnică pentru formarea brumei. Acesta ajută la amestecul turbulent.
Este foarte import ant cunoașterea modului în care se produce bruma de toamnă timpurie și
primăvară târzie, deoarece acestea reprezintă fenomene de risc atmosferice, mai ales în
domeniul agriculturii. Bruma de primăvară târzie poate compromite toată recolta din anul
respecti v.
Tebelul numărul 14
Numărul mediu lunar și anual al zilelor cu depuneri de brumă stația meteorologică
Roman , în perioada 1971 – 1980.
Ani/Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
1971 5 5 4 2 0 0 0 0 0 4 4 6 30
1972 0 1 3 0 0 0 0 0 0 5 8 9 26
1973 3 3 0 0 0 0 0 0 2 12 14 15 49
1974 16 9 6 3 0 0 0 0 1 8 11 14 68
1975 12 7 9 1 0 0 0 0 0 4 11 15 59
1976 10 0 5 1 0 0 0 0 0 4 6 8 34
1977 13 10 8 7 0 0 0 0 3 8 13 7 69
1978 22 0 9 5 0 0 0 0 0 9 18 6 69
1979 0 5 10 3 0 0 0 0 0 12 8 11 49
1980 2 3 3 3 0 0 0 0 0 3 9 8 31
Media 8,3 4,3 5,7 2,5 0 0 0 0 0,6 6,9 10,2 9,9 48,4
Date prelucrate după ANM, 2018
În zona Municipiului Roman, formarea brumei este favorizată de relieful local, precum și de
prezența bazinelor hidrografice Moldova și Siret. De regulă, data medie a producerii primei
brume este 1 octombrie.
Conform Tabelului numărul 14, la stația meteoro logică Roman, în perioada 1971 – 1980, s -au
înregistrat trei ani în care s -a produs brumă timpurie. Acești ani sunt 1973 cu 2 zile în care s -a
depus bruma, 1974 cu o zi și anul 1977 cu 3 zile. Acest fapt a dus la deterioararea, sau chiar
distrugerea recoltelor agricole.
Data medie a producerii ultimei brume este este 21 aprilie. Conform Tabelului de mai sus, în
luna aprilie s -au produs în medie 2,5 zile cu depuneri de brumă. În anul 1977, s -au înregistrat

45
un număr de 7 zile cu depuneri de brumă în luna aprilie. Acesta reprezintă un număr ridicat,
fapt care a dăunat culturilor agricole.
3.4. Grindina
Grindina reprezintă un fenomen meteorologic de risc, sub formă de precipitații solide, formată
din particule de gheață transparente sau opace. De regulă are formă sferoidală, de con sau sunt
neregulate. Dimensiunile variază de la 5 mm la 50 de mm. Cu cât a u mărimi mai mari cu atât
reprezintă un fenomen mai periculos.
Se formează în nori Cumulonimbus , cu o frecvență ridicată în timpul sezonului cald. Grindina
este însoțită de averse de ploaie, cu vânt puternic și fenomene orajoase. În regimul diurn,
grindina are o frecvență ridicată în timpul după -amiezii, al unei zile caniculare de vară, când
se atinge punctul culminant al convecției termice.
Grindina reprezintă unul mare hazard, aceasta distruge și provoacă pagube însemnate în
diferite domenii de activita te, dar mai ales în agricultură.
În regimul anual, lunile mai, iunie și iulie, frecvența grindinii este cea mai ridicată. Frecvența
acesteia crește progresiv din luna aprilie, ajungând la un maxim în luna iulie, urmată de o
scădere paralelă cu scăderea te mperaturii.
Conform Climei României3, numărul mediu de zile cu grindină pentru zona analizată, este de
o zi. Deși frecvența acesteia nu este mare, o singură cădere de grindină pe an este suficientă
pentru distrugerea, chiar în totalitate a culturilor agr icole.
3.5. Fenomene orajoase
Orajele, reprezintă fenomene atmosferice complexe asociate norilor de convectie de tip
Cumulonimbus , sau uneori de tip Nimbostratus și Cumulus Congestus. Acest fenomen se
manifestă sub forma a unui sau a mai multor descărcări ele ctrice, care sunt, de regulă, însoțide
de vânt puternic, averse puternice de precipitații lichide, și de grindină.
Orajul este sub forma unei lumini puternice, de scurtă durată, numită fulger, și a unui sunet
intens , sau bubuit, numit tunet.
Numărul medi u anual al zilelor cu oraje, în zona Municipiului Roman este de 354. Acest
fenomen reprezintă risc pentru diferite sectoare din economie. Acesta poate produce rupturi

3 Conform. ANM, 2008, Clima României, Editura Academiei Române București ;
4 Conform. ANM, 2008, Clima României, Editura Academiei Române București ;

46
ale cablurilor electrice, dar și a copacilor, dar poate provoca și pagube mai însemnate, cum ar
fi pierderea de vieți omenești.
Fenomene orajoase au o frecvență ridicată în timpul sezonului cald, cu un maxim în luna
iunie. În timpul sezonului rece, aceste fenomene se produc extrem de rar, deoarece
stratificarea stabilă a troposferei este frec ventă.
3.6.Viscolul
Viscolul reprezintă un fenomen atmosferic de risc caracterizat prin transportul particulelor de
zăpadă sub acțiunea vântului. Zăpada este spulberată de pe sol, la înălțimi mari, reducând
vizibilitatea verticală și orizontală. În momentul în care viscolul este foarte puternic nu se
poate stabili daca zăpadă este provenită d oar de pe sol sau este vorba și de ninsoare, fenomen
care se numește viscol general.
Viscolul se produce atunci când deasupra Mării Mediterane este o activitate ciclonica mare și
deasupra României este dezvoltată d orsala Anticiclonului Siberian. Masele de aer calde se
ciocnesc de masele de aer reci și determică creșterea gradientului baric orizontal. Acest lucru
determină intensificări puternice ale vântului.
Municipiul Roman, se află poziționat în partea nord – estică a țării, la limita dintre Subcarpați i
Moldovei și Podișul Moldovei. Această poziție geografică, determică pătrunderea unui aer
rece, venit dispre arcul carpatic, ce determină o frecvență ridicată a viscolului în arealul
orașului.
Viscolul este specific sez onului rece, cu o frecvență mare în luna ianuarie, când intensitatea
acestuia este maximă. O frecvență ridicată a viscolului se înregistrează și în luna februrie. În
lunile martie și decembrie, viscolul are o frecvență mai scăzută, și mai scăzută fiind în luna
noimebrie. În lunile aprilie ș i octombri, viscolul apare în cazuri excepționale.
În momentul în care se formează gradienți barici mari între campul baric anticiclonal și
câmpul baric depresionar, apare fenomenul numit crivăț care este adesea însoțește viscolul.
Crivățul se caracterize ază prin deplasări mari pe direcția nord –est –sud – vest, cu o viteză de
100 – 120 km/h.
Pentru Municipiul Roman, numărul mediu de zile cu viscol este de 3 – 5 pe an. Această medie
este este specifică localizării orașului în partea centrală a Podișului Moldovei.

47
3.7. Poleiul
Poluiul este un fenomen de risc atmosferic care se caracterizează prin depuneri solide, sub
formă de pătură de gheață, transparent și omogen. Acesta se formează în timpul ploii sau a
burniței, când picătura de apă suprarăcită îngheață p e suprafețe active negative. Picăturile de
apă se suprarăcesc în momentul căderii și străbaterii stratului de aer cu temperaturi sub 0˚C,
aflat în vecinătatea solului.
Poleiul diferă ca grosime și transparență în funcție de durata ploii sau a burniței, de nsitatea
picăturilor de apă, dar și de densitatea și temperatura stratului de aer aflat la suprafața solului.
Acesta se depune cel mai frecvent pe zonele exupe vântului, la temperaturi cuprinse între 0 și
-3˚C.
Dintre toate fenomenele de risc, poleiul este unul dintre cele mai periculoase. Acesta
reprezintă un pericol pentru orice timp de transport, rutier, aerian, prin cablu dar și pentru
pietoni. La depuneri grosiere de polei, acesta poate provoca pagube însemnate în transportul
pe cablu, prin ruperea ace stora din cauza greutații.
Poleiul este specific sezonului rece , cu frecvență mare în ianuarie și decembrie și cu o
frecvență mai scăzută în lunie februarie, martie și noiembri. În lunile aprilie și octombrie,
apariția poleiului este extrem de rară, iar a cesta reprezintă un fenomen de risc și în domeniul
agriculturii.
Pentru zona Municipiului Roman, numărul mediu lunar de zile cu polei este de 5. Acest
număr este specific în cea mai mare parte a Podișului Moldovei.

48
Concluzii
Această lucrare este rezultatul a unei întregi perioade de muncă și studiu, de la strângerea
informațiilor, preluarea datelor meteorologice, până la analiza și înterpretarea acestora, cu
ajutorul unei bibliografii bogate din domeniul meteorologie – climatologie.
Cu ajutorul da telor meteorologice obținute de la Administrația Națională de Meteorologie, am
reușit să realizez această lucrare care are scopul de a identifica și analiza principalii parametrii
meteorologici, mai ales acei parametrii care reprezintă risc meteorologic. D upă o perioadă,
relativ lungă, de muncă am reușit să îmi ating scopul.
Clima Municipiului Roman este specifică părții de nord – est a României, aceasta fiin foarte
influențată de masele de aer ce se impun în această zonă.
Principalii factori fizico – geografici ce influențează formarea fenemonelor meteorologice cât
și intensitatea acestora sunt vegetația, solul, relieful și rețeaua hidrografică.
Temperatura medie anuală a aerului în Municipiul Roman este de 8,5˚C, temperatură
caracteristică zonei de po diș din partea nord – estică a României.
Luna ianuarie este cea mai rece lună din an, cu o temperatură a aerului de numai -3,9˚C, iar
luna iulie reprezintă cea mai călduroasă lună, cu o valoarea temperaturii aerului de 19,1˚C.
În luna iulie a anului 1980 s-a înregistrat cea mai mare valoare a temperaturii aerlui, de 35˚C.
În luna februarie a anului 1976 s -a înregistrat o temperatură a aerului de -25,1˚C, aceasta
reprezentând minima absolută.
În Municipiul Roman, amplitudinea anuală a temperaturii medii lu nare este de 23˚C, cu
valoarea de -3,9˚C în luna ianuarie și 19,1 ˚C în luna iulie. Amplitudinea anuală a
temperaturii medii lunare este mai mică față de amplitudinea anuală a temperaturii medii
zilnice.
Numărul mediu anual al zilelor cu temperaturi cara cteristice este reprezentat de 117,7 cazuri
de zile cu îngheț, 57,9 cazuri cu zile de vară și 6,3 cazuri de zile tropicale.
În Municipiul Roman, media multianuală a umezelii relative este de 82,3%, aceasta fiind
ridicată datorită maselor de aer umede ce in fluențează zona nord – estică a țării, dar și datorită
localizării orașului în apropierea celor două rețele hidgrografice importante, Moldova și Siret.

49
Cea mai mare valoarea a umezelii relative este specifică lunii decembrie cu 89,3%, și cea mai
mică valo are este specifică lunii iunie, cu 75,3%.
Radiația nocturnă dar și insolația sunt determinate de nebulozitate și durata de strălucire a
Soarelui. La stația Meteorologică Roman în perioada 1971 – 1980, valoarea medie anuală a
zilelor cu cer senin a fost de 49,8, cele mai multe zile senine au fost înregistrate în luna
august, cu 7,7 zile, iar cele mai puține zile senise s -au înregistrat în luna februerie, cu 2 zile
senine. În luna februarie s -a înregistrat și cea mai mare valoare a nebulozității. Numărul
mediu al zilelor cu cer acoperit este de 117,3, cu un maxim în luna ianurie(14,2 zile), și un
minim în luna august(4,8 zile).
Durata de strălucire a Soarelui este repartizată neunifrom pe tot parcursul anului, cu un
maixim în luna iulie(270,6 ore de strălucir e) și un minim în luna decembrie(72,2 ore de
strălucire).
Maximul pluviometric se înregistrează în luna iulie, cu 85,1 mm, iar minimul pluviometric se
înregistrează în luna ianuarie, cu 13,9 mm. Cantitatea medie multianuală de precipitații la
stația meteor ologică Roman, în perioada 1971 – 1980 este de 542,6 mm.
Municipiul Roman, fiind situat în centrul Podișului Moldovei, vântul este predominant pe
direcția nord, nord – vest și sud. Această direcție este influențată și de prezența celor două
rețele hidrogr afice care mărginesc municipiul Roman. Vânturile care se resimt în această zonă
sunt Crivățul, în timpul ierii, și Suhoveiul. Direcția dominantă a vântului este NV, cu 14,7%,
urmată de direcția N, cu 14,5%. Cea mai mare viteză medie anuală a vântului este specifică
direcțiilor NV, N și SE, care au viteza de 4,8 m/s fiecare.
Fenomenele atmosferice de risc specifice Municipiului Roman sunt: ceața, chiciura, bruma,
grindina, fenomene orajoase, viscolul și poleiul.
Ceața este mai frecventă în lunile de iarnă, cu un maxim de 10,1 de zile cu ceață în luna
decembrie. În sezonul cald ceața are o frecvență redusă, cu un minim în luna iulie, cu 0,3 de
zile cu ceață. Ceața este periculoasă și reprezintă risc mai ales în domeniul transportului,
aceasta reducând vizibil itatea chiar și sub 1 km.
Chiciura este specifică sezonului rece, având o frecvență ridicată în luna decembrie, cu 5,7
zile cu depuneri de chiciură. Acest fenomen reprezintă risc atmosferic în momentul care
grosimea chiciurei tari este mare și provoacă ru pturi de cablu.

50
Bruma este specifică tot sezonului rece, cu o frecvență mare în noiembrie și decembrie. Acest
fenomen hidrometeorolog reprezintă un risc atunci cand apare timpuriu sau târziu. Reprezintă
un risc mai ales în domeniul agriculturii, aceasta p oate compromite producția din anul
respectiv. La Roman, în anii 1973, 1974 și 1977 s -a produs brumă timpurie, fapt care a
deteriorat producția agricolă din anii respectivi.
Grindina este specifică sezonului cald, fiind însoțită de averse puternice de ploai e, vant și
fenomene orajoase. Aceasta se formează în medie o zi pe an, dar poate fi suficientă pentru a
distruge producția agricolă și deteriorarea bunurilor materiale.
Fenomenel orajoase sunt specifice sezonului cald, cu o frecvență maximă în luna iunie. În
medie, numărul de zile cu fenomene orajoase pentru Municipiul Roman este de 35. Aceste
fenomene reprezintă risc în mai multe diferite sectoare economice. Poate provoca chiar și
pierderi de vieți omenești.
Viscolul este specific sezonului rece, cu o fre cvență mare înluna ianuarie. În Municipiul
Roman, numărul mediu de zile cu viscolul este de 3 -5 zile pe an. Acest fenomen reprezintă
risc mai ales în domeniul transportului unde provoacă plocaje și vizibilitate redusă.
Poleiul este specific sezonului rece, cu frecvență ridicată în lunile ianuarie și decembrie. În
Municipiul Roman sunt în medie 5 zile pe an cu depunere de polei. Acesta este unul din cele
mai periculoase fenomene de risc atmosferice, reprezentând pericol pentru orice tip de
trensport dar și pentru pietoni. Poate produce pagube însemnate, atât materiale cât și umane.
Fenomenele risc atmosferice din arealul Municipiului Roman nu sunt numeroase și nici nu au
o frecvență ridicată, dar uneori, un singur fenomen pe an, la o intensitate mare poa te provoca
pagume însemnate. Așadar, cunoasterea modului de formare a acestora, precum și
cunoașterea metodelor de evitare sau diminuare a intensității unor astfel de fenomene poate
îmbunătăți nivelul de trai și siguranța cetățenilor.

51
Bibliografie
 Academia Română, 2005, Geografia României Vol. V , Editura Academiei Române
 ANM, 1962, Clima Republicii populare Române volumul I , București
 ANM, 2008, Clima României, Editura Academiei Române , București
 Bălescu, O.I., Beșleagă, N.N., 1962, Viscolele în R.P.R. , CSA, IM, București
 Bălteanu, D., Alexe, Rădița, 2001, Hazarde naturale și antropogene , Editura Corint,
București
 Bogdan Octavia, 1978, Fenomene climatice de iarnă și de vară , Editura Didactică și
Pedagigică, București
 Bogdan Octavia, Niculescu Elena, 1999 , Riscurile climatice din România , Institutul de
Geografie al Academiei Române, București
 Ciulache S., 1995, Factorii de risc , Editura Universității din București, București.
 Ciulache S., 2000, Meteorologie și climatologie , Editura Universității, București.
 Ciulache S., Ionac Nicoleta, 1995, Fenomene atmosferice de risc și catastrofe
climatice , Editura Științifică, București.
 Ciulache S., Ionac, Nicoleta, 1995, Fenomene geografice de risc , Editura Universității,
București
 Ciulache S., Ionac, Nicoleta, 2004 , Dicționar de meteorologie și climatologie , Editura
Ars Docendi, București
 Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2007, Esențial în meteorologie și climatologie, Editura
Universitară, București
 Dumitru Elena, 1973, Curs de Meteorologie -Climatologie , Editura Centrul de
multiplicare al Universității din București
 Dumitru M., 2002, Câmpia Moldovei studiu climatic , Editura Universității Suceava,
Iași
 Ilie D. Ion, 1982, Geografia solurilor , Editura București.
 Juravle Doru T, 2015, Geologie generală , Editura STEF, Iași
 Lungu M., 2009, Fenomene climatice de risc din Dobrogea , Editura Universitară,
București
 Marinică I., 2006, Fenomene climatice de risc în Oltenia , Editura Autograf MJM,
Craiova
 Măhăra Gh., 2001, Meteorologie , Ed. Universității din Oradea

52
 Moldovan F., 2003, Fenomene climatice de risc , Editura Echinox, Cluj – Napoca

 Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea R, 2006, Geografia Fizică a României. Clima,
Apele, Vegetația, Solurile , Editura Universitară, București
 Tișcovschi A, Diaconu D, 2004, Prelucrarea datelor în Climatologie și Hidrologie ,
Editura Universității din București
 Ursachi V., 1977 , Mic îndreptar Turistic – Roman , Editura Sport – turism, București
Webgrafie
 http://www.meteoromania.ro/ (27.04.2018)
 https://www.primariaroman.ro/sp_urb_gen.php (05.05.2018)