Specializarea: Meteorologie-Hidrologie [305232]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Specializarea: Meteorologie-Hidrologie

An: III

Grupa: 315

LUCRARE DE LICENȚĂ

Fenomene atmosferice de risc specifice sezonului rece în Câmpia Vlăsiei

Universitatea din București

2018

INTRODUCERE

Lucrarea „Fenomene atmosferice de risc specifice sezonului rece în Câmpia Vlăsiei” a fost realizată cu scopul de a pune la dispoziție informații privind analiza principalelor caracteristici climatice ale orașului.

[anonimizat] 1971-1980 de la cele două stații „București Băneasa și București Filaret” cu ajutorul cărora se pot indentifica perioadele cu risc.

[anonimizat] o stație poziționată în partea de nord a orașului,în zona periferică. Se află amplasată exact lângă sediul Administrației Naționale de Meteorologie

În prezent această stație meteorologică se regăsește la o altitudine de 90 m, având coordonatele geografice: latitudine 44ș30’ și longitudine 26ș08’.

Numărul climatologic al stației este: 430608

[anonimizat] o stație de deal poziționată în partea de sud a orașului, [anonimizat].

În prezent această stație meteorologică se regăsește la o altitudine de 82 m, având coordonatele geografice: latitudine 44ș24’ și longitudine 26ș05’.

Numărul climatologic al stației este: 420605

Foto. 1 Stația meteorologică București Băneasa

Sursa: Arhiva personală

Foto. 2 Platforma stației meteorologice București Băneasa
Sursa: Arhiva personală

Foto. 3 Stația meteorologică București Filaret
Sursa: Arhiva personală

Metodele utilizate în elaborarea acestei lucrări au fost urmatoarele: prelevarea și prelucrarea statistică a datelor, metoda grafică și cartografică prin intermediul cărora s-a [anonimizat].

Factorii climatogeni

Principalul factor care influenteaza distributia parametrilor climatici il constituie relieful. [anonimizat], tipul formei de relief ( concave, convexa si plana) si constitutia petrografica. Altitudinea are rolul cel mai important in distributia parametrilor climatici. Cantitatile de precipitatii sunt puternici influentate de relief. Fata de valorile anuale medii din vest (circa 600 mm ) si estul (400 mm ) [anonimizat] 1500 mm.
In zona de câmpie se întalnesc altitudini de pana la 300 m, ocupa cele mai mari suprafete in vestul si sudul tarii. [anonimizat], Lunca si Delta Dunarii.

Campia Romana este cea mai intinsa din tara cu o suprafata de 52.000 de km2. Inaltimea maxima a Campiei Romane este de 300 m fiind atinsa in Campia Pitestilor. Cea mai mare parte a campiei Romane este formata din campiile plane limitate de marile cursuri de apa: Blahnitei, [anonimizat], Boianului, Gavanu-[anonimizat], Vlasiei, [anonimizat], precumsi lunca inferioara a Buzaului. In estul campiei Romane este caracteristi ca a unor lacuri cu apa dulce sau sarata in Ialomita (Snagov si Fundata).

Este complexa si se exercita permanent, contribuind in cea mai mare masura la diversificarea proceselor si fenomenelor atmosferice, impreuna cu fluxul radiatiei globale si cu circulatia generala a atmosferei. Principalele caracteristici ale reliefului cu rol determinant in formarea climei sunt:

Altitudinea locului

Formele de relief si extinderea lor in suprafata

Orientarea si inclinarea pantelor

Dispunearea lanturilor montane

Apele:

In Campia Romana raurile Jiu, Olt, Arges, Ialomita si Buzau au lunci largi desi panta albiilor este mare. Cel mai mare rau interior, Siretul are spre varsare cea mai mare lunca (dupa cea a Dunarii).

Apele statatoare sunt reprezentate de lacuri, balti, mlastini. In reteaua hidrografica fiecare are un microclimat specific, determinat pe deoparte de proprietatile fizice ale apei iar pe de alta parte de pozitia lor in cadrul zonelor de relief. Amploarea influentelor climatic depinde de suprafata si volumul de apa.

In estul Campiei Romane esxista o serie de lacuri cu utilizare curative si de agreement: Lacul Sarat, Ianca, Strachina, Fundata, Caldarusani, Snagov etc.

Solurile.

Interesante din punct de vede climatic sunt solurile intrazonale:

Litomorfe (in formarea carora rolul principal il are roca)

Hidromorfe (soluri cu surplus de umiditate)

Halomorfe (cu continut mare de soluri)

Influenta solurilor asupra climei se exercita stratul inferior de aer, generand tipuri de microclima in functie de proprietatile fizice ale solului.

Vegetatia.

Pe teritoriul Romaniei exista patru tipuri de asociatii vegetale naturale: stepa, silvostepa, padurea si pajistea alpina. Daca vegetatia naturala se dispune pe teritoriul zonal conform conditiilor climatice, distributia vegetatiei cultivate, desi influentata de zonalitata climei.

Din punct de vedere climatic parcurgerea unui ciclu anual de vegetatie echivaleaza cu transformari successive ale stratului active subiacent (coroanelecopacilor), constand in:

Infrunzirea

Frunzisul matur

Desfrunzirea

Pauza vegetative

Factorii radiativi

Radiatia solara globala este reprezentata ca fiind suma dintre radiatia directa si cea difuza. Se exprima in kilocalorii/cm2. Cele mai mari valori, se inregistreaza in lungul litoralului si in Delta (135 kcal/cm2), in timp ce in Dobrogea se inregistreaza in jur de (130kcal/cm2), in Campia Romana, in jur de (125 kcal/cm2), in Campia Tisei, intre (120‐125 kcal/cm2) , ca si in Podișul Getic, valori mai reduse, se inregistreaza in Podișul Moldovei, intre (115‐120 kcal/cm2), apoi in Depresiunea Colinara a Transilvaniei, in jur de (115 kcal/cm2) , si cele mai mici din Romania se inregistreaza in aria montana, sub (110 cal/cm2.) (SURSA DATE: Clima Romaniei vol 2008).

Bilantul radiativ sau radiatia solara efectiva

Bilantul radiativ, reprezinta schimbul energetic dintre suprafata activa si atmosfera. Valorile bilantului radiativ, sunt diferite de la zi la noapte si in funcție de anotimp. Bilantul radiativ este pozitiv ziua si negativ noaptea, iar valorile acestuia difera de la iarna la vara. Cele mai mari valori ale bilantului radiativ, se inregistreaza in anotimpul de vara, respectiv in zilele senine, in partea de S‐E si de S, pentru ca apoi valorile bilantului sa scada spre N, dar si in altitudine.

1) Principalii centri barici de actiune ai atmosferei asupra Romaniei

Principalii centrii barici cu actiune asupra Romaniei sunt:

ANTICICLONUL AZORELOR – Este o formatiune barica de mare persistenta cu o grosime impresionanta a aerului atmosferic, de pana la cateva mii de metrii. Aceasta arie anticiclonala, isi are nucleul in Oceanul Atlantic, deasupra arhipelagului cu acelasi nume, avand o origine dinamica, si se extinde vara mult spre N dar si spre E, ajungand pana deasupra Europei Centrale. Astfel anticiclonul Azorelor actioneaza in general intre 20 si 40° latitudine N, vara extinzandu‐se mult spre N, in timp ce iarna se restrange foarte mult.

CICLONUL ISLANDEZ – Se formeaza in partea de N a Oceanului Atlantic, avand nucleul deasupra Islandei. Aceasta formatiune barica se dezvolta sau restrange in funcție de anticilonul Azorelor. Cele doua formatiuni barice actioneaza asupra teritoriului european, inclusiv prin intermediul vanturilor de V, determinand circulatia vestica care antreneaza mase de aer umed, cu frecvente formatiuni noroase care determina producerea de precipitatii .

CICLONII MEDITERANEENI – Au caracter de semipermanenta, si de dezvolta in bazinul central‐vestic al Mediteranei. Actioneaza de regula, cand formatiunile anti‐ciclonale se restrang (Azorelor, Nord African). In aceste conditii, avanseaza spre N si N‐E, ajung asupra Marii Negre, unde se reincarca cu umiditate, si capătă un caracter retrograd. In aceste conditii se reorienteaza pe o drectie N‐V, S‐E, si S, astfel vara si la inceputul toamnei, provoaca mari caderi de precipitatii cu caracter torential.

ANTICICLONUL SIBERIAN – Este o formațiune anticiclonală care se dezvoltă deasupra uscatului eurasiatic și migrează spre lanțul carpatic pe care nu reușește să îl treacă decât parțial în depresiunile intramontane ale Orientalilor. Vreme este stabilă, senină, dar foarte rece, și este precedat de crivăț și viscol. Aceasta masa anti-ciclonala are o dimensiune redusa, de pana la 2000 metrii, motiv pentru care nu se resimte dincolo de inelul carpatic.

2) Principalele mase de aer care actioneaza asupra teritoriului Romaniei

Asupra Romaniei actioneaza 4 mari tipuri de circulatie a maselor de aer:

Circulația Vestică – Detine circa 45% din numarul total dintr‐un an. Acest tip de circulatie se manifesta atunci cand in partea de Sud a Europei, se instaleaza un camp de presiune ridicata, iar in Nord, se instaleaza campuri de presiune coborata Aceasta circulatie se caracterizează prin pasaje noroase si instabilitate atmosferica, determinand dar blanda in sezonul rece, in timp ce in sezonul cald, instabilitatea este dublata si de producerea precipitatiilor sub forma unor ploi persistente.
Circulația Polară – Se realzieaza in situatia in care anticiclonul Azorelor se extinde spre Nord pe fondul unei restrangeri a ciclonului Islandez, care se deplaseaza si el spre Nord. Mai mult, aceasta circulatie se realizeaza cand deasupra Scandinaviei, actioneaza anticiclonul scandinav. In aceste conditii se realizeaza o circulatie dinspre N‐NV spre S‐SE. Acest tip de circulatie antreneaza mase de aer umede si racoroase, care determina cer acoperit, temperaturi modeste si producerea de precipitatii mai slabe cantitativ. Daca aceste fronturi reci, intra in contact cu unele calde, vara apar precipitatii sub forma de averse. Daca anticiclonul acesta se uneste cu cel scandinav, teritoriul Romaniei este invadat de aer foarte rece, atât iarna cat mai ales vara

Circulatia de vară – Aceasta circulatie presupune timp frumos, stabilitate atmosferica, temperaturi ridicate si lipsa precipitatiilor. Presupune si aparitia unor particularități in primul rand este vorba de o circulatie S‐E, cand aerul cald patrunde peste Mediterana, determinand producerea unor ierni blande, determainand precipitatii mixte sau de ploaie, in timp ce vara se pot produce ploi sub forma de averse si descarcari electrice. Aceasta particularitate este se regaseste in Sud‐SudVestul Romaniei, unde se resimt in climat influentele mediteraniene

Circulația de blocare – Se instaleaza atunci cand deasupra europei vestice si centrale, actioneaza un camp de presiune ridicata, ceea ce impiedica patrunderea unor perturbatii ciclonice de deasupra Atlanticului sau Mediteranei. Astfel vara, aceasta circulatie presupune stabilitate atmosferica, cer senin, si lipsa precipitatiilor. Iarna, stabilitatea se manifesta prin cer variabil sau inchis, aer umed dar precipitatii reduse. Iarna, circulatia de blocare presupune si stabilitatea maselor de aer est‐europene, caracteristice anticiclonului ruso‐siberian. Astfel in jumatâtea de est a Romaniei se instaleaza un timp frumos, de regula senin, fara precipitatii dar cu temperaturi coborate, determinand si aparitia inversiunilor termice din ariile joase.

3) Factorii fizico-geogafici

a) asezarea geografica
Bucureștiul se află în sud-estul României, între Ploiești la nord și Giurgiu la sud. Orașul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se află Bărăganul, în partea de vest Câmpia Găvanu Burdea, iar la sud este delimitat de Câmpia Burnazului.

Câmpia Bucureștiului, subunitate a Câmpiei Vlăsiei, se extinde în N-E și E până la Valea Pasărea, în S-E și S până la Câmpul Câlnăului și Lunca Argeș-Sabar, în S-V tot până la Lunca Argeș-Sabar, iar în N-V până la Câmpia Titu. S-a format prin retragerea treptată a lacului cuaternar, ca urmare a mișcării de înălțare a Carpaților și Subcarpaților și a intenselor aluvionări. În Pleistocenul superior aluviunile au fost acoperite cu loess și depozite loessoide, iar la începutul Holocenului depresiunea era complet exondată. În acest timp râurile își prelungesc cursurile și își intensifică eroziunea liniară în pătura groasă de loess, fragmentând astfel câmpia.

b) relieful

Câmpia Bucureștiului are altitudini cuprinse între 100–115 m, în partea nord-vestică, și 50–60 m, în cea sud-estică, în lunca Dâmboviței. Orașul propriu-zis se desfășoară între 58 m și 90 m altitudine. Peste 50% din suprafața sa se încadrează în intervalul hipsometric de 80–100 m, iar pantele nu depășesc valoarea de 2 grade. Fragmentarea este mai accentuată în jumătatea estică, unde se ajunge la 1-1,5 km/ Km².

c) hidrografia

Dâmbovița este artera hidrogafică principală a municipiului București. Rîul își are izvorul în Munții Făgăraș la confluența a două brațe: Boarcășu și Valea Vladului. Trece prin București și se varsă în râul Argeș în apropiere de Budești, Județul Călărași.

Râul Dâmbovița străbate următoarele unități de relief: Carpații Meridionali, formând limita dintre grupa Bucegi (la Est) și grupa Făgăraș (la Vest; Subcarpații, formând limita dintre Subcarpații de curbură (la Est) și Subcarpații Getici (la Vest); Câmpia Română.

Râul străbate municipiul București pe o distanță de aproximativ 22 de km, parcurgând orașul de la nord-vest la sud-est. Deși este principala sursă de apă în alimentarea Bucureștiului, râul a ridicat de-a lungul timpului diverse probleme, datorită fenomenolor hidrologice rezultate din traversarea orașului: inundații, înmlăștiniri. Ca urmare a acestor fenomene, cursul râului a suferit o serie de amenajări, în prezent întregul său curs fiind canalizat.

La trecerea prin municipiul București, râul a fost barat pentru a forma Lacul Morii. În aval de acest lac, cursul râului a fost canalizat pe toată porțiunea de albie care străbate capitala. În aval de București, Dâmbovița are ca afluent râul Colentina.

Colentina este un curs de apă din Muntenia. Cursul apelor sale străbate: județul Dâmbovița, județul Ilfov, municipiul București și varsă în râul Dâmbovița.De-a lungul văii Colentina a fost creată (începând cu 1935), o salbă de lacuri antropice, care constituie principalele zone de agrement ale zonei de nord a municipiului București.Din amonte spre aval se înlănțuie lacurile Mogoșoaia, Străulești (39 ha), Grivița (80 ha), Băneasa (40 ha – pe malul acestuia funcționează o bază de tratament cu ape geotermale), Herăstrău (77 ha), Floreasca (70 ha), Tei (80 ha – aici există un complex sportiv studențesc), Plumbuita (55 ha), Fundeni (123 ha), Pantelimon I (120 ha), Pantelimon II (260 ha – pe malul acestui lac se află complexul hotelier “Lebăda”), Cernica (360 ha). În prezent, calitatea apei din salba de lacuri a râului Colentina este necorespunzatoare. Aceasta se datoreaza deversării direct în râul Colentina de către unitățile industriale și populație a apelor uzate rezultate în amonte de Bucuresti: Buftea (industrie alimentară, industrie ușoara, populație, poluare constituită de aporturi de nutrienți), Crevedia (ferma de creștere a păsărilor, populație), Mogoșoaia (industria cinematografică, populație). Pe de altă parte, fundul lacurilor de pe râul Colentina nu au mai fost dragate de peste 30 de ani, conducând la acumularea unor mari cantități de nămol insalubru.

Lacuri:

Lacul Străulești este un lac din București, sectorul 1, situat în Parcul Cișmigiu, are o suprafață de 29.500 m², lungimea de 1,3 km, lățimea de 50 m și adâncimea de 1-2 m.

Lacul Grivița este un lac din București, sectorul 1, are o suprafață de 53 ha, lungime de 3,8 km, lățimea între 50-500 m, o adâncime de 1-4 m, volum de l.000.000 m³, debit de 2,5 m/s

Lacul Băneasa este un lac din București, sectorul 1, are o suprafață de 40 ha, lungimea de 3 km, lățimea între 50-400 m și o adâncime de 1-3 m, volum de 600.000 m3, debit de 2,5 m/s.

Lacul Herăstrău este unul dintre lacurile Bucureștiului. El a fost amenajat prin asanarea, între anii 1930 – 1935, a unei zone mlăștinoase aflată pe atunci la marginea orașului. Are o suprafață de 74 hectare. Lacul este alimentat și face parte din râul Colentina. Este folosit pentru sport și pentru agrement.

Malurile lacului sunt îndiguite pentru prevenirea inundațiilor. Înălțimea redusă a acestor diguri este contrabalansată de suprafața mare a lacului, asigurându-se, la nevoie, retenția unui volum mare de apă. Pe malurile lacului s-a dezvoltat Parcul Herăstrău acesta ocupând o suprafața de circa 110 de ha.

Lacul Floreasca este un lac din București, sectorul 1, are o suprafață de 70 ha, lungimea de 3 km, lățimea între 100-800 m și o adâncime de 1-5 m, un volum 1.600.000 m³, un debit de 2,5 m/s.

Este amenajat pe cursul râului Colentina și are în amonte Lacul Herăstrău și în aval Lacul Tei.

Lacul Morii este un lac de acumulare executat în principal pentru protecția municipiului București împotriva inundațiilor. În subsidiar lacul permitea realizarea unei zone de agrement în cartierul Crângași și permitea asigurarea unui debit de scurgere salubră pe Dâmbovița în capitală.Lacul, realizat printr-un baraj de 15 m înălțime, cu un corp central de beton, prelungit cu diguri de pământ longitudinale cu o lungime totală de 7 km. Suprafața lacului este de 246 ha, iar volumul lacului este de 14,7 milioane m³, având o tranșă de atenuare a viiturilor de 1,6 milioane m³, peste nivelul normal de retenție. Volumul efectiv pentru atenuarea viiturilor poate fi mărit prin realizarea de pregoliri, în perioadele în care se prognozează aparitiția unor viituri. Realizarea lacului în apropierea unei zone urbane a necesitat desfactarea unor folosințe exintente, printre care demolarea unei biserici și desafectarea unui cimitir.În nord, Lacul Morii are o insulă artificială, amenajată cu debarcadere.

Poziție geografică, relief și prezentarea stațiilor meteorologice

București este capitala României și, în același timp, cel mai populat oraș și cel mai important centru industrial și comercial al țării. Populația de 1.883.425 de locuitori (2011) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. Conform unor estimări ale unor specialiști, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar în următorii cinci ani, acest număr va depăși patru milioane. La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care vor face parte din viitoarea Zonă Metropolitană, însumează o populație de aproximativ 430.000 de locuitori.

Fig. 1 Amplasarea Câmpiei Vlăsiei

Sursa: www.googlemaps.com

Așezarea geografică și relieful

Bucureștiul se află în sud-estul României, între Ploiești la nord și Giurgiu la sud. Orașul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se află Bărăganul, în partea de vest Câmpia Găvanu Burdea, iar la sud este delimitat de Câmpia Burnazului.

Câmpia Bucureștiului, subunitate a Câmpiei Vlăsiei, se extinde în N-E și E până la Valea Pasărea, în S-E și S până la Câmpul Câlnăului și Lunca Argeș-Sabar, în S-V tot până la Lunca Argeș-Sabar, iar în N-V până la Câmpia Titu. S-a format prin retragerea treptată a lacului cuaternar, ca urmare a mișcării de înălțare a Carpaților și Subcarpaților și a intenselor aluvionări. În Pleistocenul superior aluviunile au fost acoperite cu loess și depozite loessoide, iar la începutul Holocenului depresiunea era complet exondată. În acest timp râurile își prelungesc cursurile și își intensifică eroziunea liniară în pătura groasă de loess, fragmentând astfel câmpia.

Câmpia Bucureștiului are altitudini cuprinse între 100–115 m, în partea nord-vestică, și 50–60 m, în cea sud-estică, în lunca Dâmboviței. Orașul propriu-zis se desfășoară între 58 m și 90 m altitudine. Peste 50% din suprafața sa se încadrează în intervalul hipsometric de 80–100 m, iar pantele nu depășesc valoarea de 2⁰. Fragmentarea este mai accentuată în jumătatea estică, unde se ajunge la 1-1,5 km/kmp.

Relieful câmpiei este constituit dintr-o succesiune de câmpuri (interfluvii) și văi (cu terase și lunci) care se succed de la nord către sud:

Câmpul Băneasa (sau Otopeni), situat la nord de Valea Colentinei, are altitudini de 90–95 m și densitatea fragmentării mai mare în sectorul sudic, de 0,5–1 km/kmp. La contactul cu versantul Văii Colentina, pantele pot depăși 5⁰.

Valea Colentinei este asimetrică (datorită versantului drept mai abrupt) și puternic meandrată. La intrarea în București are lățimea de 0,5 km, iar la ieșire, de 1,5 km. În lungul ei apar două terase joase (de 2–3 m și de 4–6 m) și martori desprinși din câmpuri sau din terase. Lunca este largă și bine dezvoltată pe ambele maluri, însă din cauza lucrărilor de regularizare a fost acoperită de apele lacurilor de acumulare. Se mai păstrează doar câteva popine sub forma unor insule: Plumbuita, Ostrov, Dobroești și Pantelimon.

Câmpul Colentinei (sau Giulești-Floreasca), cuprins între râul omonim și Dâmbovița, acoperă circa 36% din teritoriul Municipiului, având o înclinare ușoară pe direcța NV-SE (între 80 și 60 m altitudine). Densitatea fragmentării are valori cuprinse între 0 și 1 km/kmp.

Valea Dâmboviței este săpată în loess, având malul drept mai abrupt și înalt (aproximativ 10–15 m), iar cel stâng mai coborât (între 4–5 m în amonte și 7–8 m în aval). Terasele sunt dezvolte, predominant, pe partea stângă a râului și sunt în număr de patru. Până la amenajarea cursului, în luncă se găseau piscuri, popine, renii, grinduri, ostroave și maluri abrupte. În prezent se mai păstrează o serie de piscuri (Uranus-Mihai Vodă) și popine (Dealul Mitropoliei, Colina Radu Vodă, Movila Mare).

Câmpul Cotroceni-Berceni (sau Cotroceni-Văcărești) se desfășoară între Valea Dâmboviței, la nord, și de râul Sabar, la sud. Scade în altitudine de la vest (90 m) spre est (60 m), predominând treptele hipsometrice de 70–80 m și 80–90 m, iar densitatea fragmentării ajunge până la 0,5–1 km/kmp.

Stația meteorologică București-Filaret

Stația meteorologică București Filaret se află în zona sudică a orașului, pe Dealul Filaret, în interiorul parcului Carol, la o altitudine de 82 m.

Fig. 4 Stația Meteorologică București Filaret, Sursa: rezistenta.net

Stația meteorologică București-Băneasa

Stația meteorologică de la București-Băneasa se afla exact langa sediul Administrației Naționale de Meteorologie, în nordul orașului, în zona periferică, la o altitudine de 90 m.

Fig. 5 Stația meteorologică București Băneasa, Sursa: meteoplus.ro

II. Evidențierea principalilor parametri meteorologici

Regimul anual al temperaturii medii lunare, semestriale și anotimpuale

Tabel Nr. 1 Medii lunare și anuale ale temperaturii aerului la stația meteorologică București Filaret pentru perioada 1971-1980,

Sursa: Date ANM, 2017

Din punct de vedere al temperaturilor medii, tabelele de la cele două stații meteorologice ne indică foarte clar faptul că avem de aface cu un regim termic marcat de ierni relativ reci, cu temperaturi preponderent negative în ianuarie, și cu temperaturi destul de ridicate vara, mai ales în zona Filaret, aflată aproape de centrul orașului.

Tabel Nr. 2 Medii lunare și anuale ale temperaturii aerului la stația meteorologică București Băneasa pentru perioada 1971-1980,

Sursa: Date ANM, 2017

Fig. 6 Temperaturi medii lunare la stația meteorologică București Filaret în perioada, 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Fig. 7 Temperaturi medii lunare la stația meteorologică

București Băneasa în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Graficele temperaturilor medii lunare realizate mai sus la cele două stații meteorologice evidențiază aproximativ aceleași caracteristici, cu mențiunea că la București Filaret temperaturile sunt exclusiv mai ridicate decât la Băneasa. La stația meteorologică de la Filaret, temperaturile oscilează între -1,5⁰C în luna ianuarie și 21,8⁰C în iulie, cu o amplitudine termică de 23,3⁰C, iar la Băneasa temperaturile oscilează între -2⁰C în ianuarie și 21,3⁰C în iulie, amplitudinea termică fiind aceeași.

Fig. 8 Variațiile temperaturii medii anuale la stația meteorologică

București Filaret în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Din variațiile temperaturii medii anuale la cele două stații meteorologice se o alternanță a anilor mai reci si mai calzi comparativ cu media multianuală. Aceste alternanțe se stabilesc în funcție de mediile multianuale de la cele două stații, valoarea de 10,9⁰C la Filaret și de 10,3⁰C la Băneasa. Se observă cum anii mai calduroși sunt 1971, 1972, 1975, 1977, 1979, cei mai reci sunt 1973, 1976, 1978, 1980 iar anul 1974 are aceeași valoare medie ca cea multianuală.

Fig. 9 Variațiile temperaturii medii anuale la stația meteorologică

București Băneasa în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Valoriile semestriale urmează și ele același regim termic, lunile de vară fiind caracterizate de temperaturi medii de 20-21⁰C, iar cele de iarnă situându-de în jurul pragului de 0⁰C. Media pe lunile de iarnă este de 0,1⁰C la Filaret si de -0,4⁰C la Băneasa.

Tabel Nr. 3 Temperaturi medii anotimpuale si semestriale la stația meteorologică București Filaret pentru perioada 1971-1980, Sursa: Date ANM, 2017

Tabel Nr. 4 Temperaturi medii anotimpuale și semestriale la stația meteorologică București Băneasa pentru perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Oscilațiile Neperiodice ale Temperaturii Aerului

Fig. 10 Abaterile mediilor din fiecare an față de media multianuală la stația

Meteorologică București Filaret în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Fig. 11 Abaterile mediilor din fiecare an față de media multianuală la stația

Meteorologică București Băneasa în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului se referă în primul rând la abaterile temperaturilor medii anuale față de media multianuală de la fiecare stație. Observăm cum la ambele stații abaterea pozitivă maximă s-a înregistrat în 1975, fiind de +0,8⁰C, în timp ce abaterea minimă cea mai semnificativă este de -0,8⁰C la Filaret și -0,9⁰C la Băneasa, în anul 1980.

Fig. 12 Variația anuala a mediei temperaturii aerului față de media multianuală la stația meteorologică București Filaret în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Fig. 13 Variația anuala a mediei temperaturii aerului față de media multianuală

La stația meteorologică București Băneasa în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Variația anuală a temperaturii aerului în funcție de variația multianuală indică si ea caracterul variabil al temperaturii, respectându-se în linii mari regula comform căreia după un an mai rece, urmează unul mai cald și viceversa, regulă valabilă la ambele stații meteorologice. La Băneasa temperaturile medii anuale variază de la 11,1⁰C în 1975 la 9,4⁰C în 1980, iar la Filaret, acestea sunt cuprinse între 11,7⁰C în 1975 și 10,1⁰C în 1980.

Temperaturile Maxime Absolute

Tabel Nr. 5 Temperaturi maxime lunare absolute la stația meteorologică București Băneasa în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Din puct de vedete al temperaturilor maxime, stația meteorologică de la București Filaret este caracterizată de veri mult mai călduroase, datorate amplasătii stației în zona centrală a orașului, în preajma cunoscutei insule de căldura din centrul capitalei. Acest fapt atrage după sine temperaturi maxime absolute foarte ridicate, maxima absolută din intervalul studiat fiind de 38,2⁰C în luna august a anului 1977. Temperaturi caniculare au fost înregistrate in toate lunile de vară iar temperaturile maxime absolute au depasit 30⁰C în nu mai puțin de 6 dintre lunile anului ( mai, iunie, iulie, august, seprembrie, octombrie). Maximele absolute din timpul iernii sunt și ele extrem de ridicate, luna ianuarie a anului 1972 aducând o maximă absolută de 15,2⁰C.

Tabel Nr. 6 Temperaturi maxime lunare absolute la stația meteorologică București Băneasa

În perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

La stația meteorologică de la Băneasa, situația este ușor diferită, temperaturile maxime absolute fiind cu 0,5-1⁰C mai scăzute decât la Filaret, datorită amplasării stației meteo în zona periferică a orașului. Maxima absolută este aici de 37,5⁰C, înregistrată, în mod normal, în aceeași luna a aceluiași an ca și în situația precedentă, în timp ce maxima absolută din timpul lunii ianuarie nu depașeste 14,5⁰C.

5. Temperaturile Minime Absolute

Tabel Nr. 7 Temperaturi minime lunare absolute la stația meteorologică București Filaret în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Iernile din zona sudică a României sunt caracterizate de episoade de ger datorate activitâții anticiclonice din nord-estul Europei. Astfel, în condiții de cer senin, temperaturile minime scad uneori foarte mult. Minima absoluta a lunii ianuarie la stația meteorologică de la Filaret este de -21,5⁰C, înregistrată în anul 1980, care a fost, de altfel, și cel mai rece an din cei pe baza carora au fost calculati acești parametrii (1971-1980).

Tabel Nr. 8 Temperaturi minime lunare absolute la stația meteorologică București Băneasa în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Pe de altă parte, la Băneasa, temperaturile minime sunt cu mult mai scăzute decât în cazul stației de la Filaret, minima absolută fiind în acest caz de -22,4⁰C, în ianuarie 1980. Spre deosebire de Filaret, la Băneasa chiar și în timpul verii, minimele au scăzut sub 10⁰C, în timp ce în 8 din cele 12 luni ale anului s-au înregistrat valori minime absolute sub limita înghețului.

6. Amplitudinea anuală a temperaturilor medii lunare

Din punctul de vedere al amplitudinii anuale a temperaturilor medii lunare putem observa cum lunile cu cele mai mari amplitudini de temperatura sunt februarie, martie și noiembrie, cu diferențe care ating chiar și valoarea de 7 ⁰C. Amplitudinile lunare anuale sunt semnificative, datorită caracterului continental al climei. Acestea scad și cresc rapid de la lună la lună și de la anotimp la anotimp. Totodată, remarcăm cum valorile de la stația meteorologică București Băneasa au o amplitudine ușor mai ridicată decat cele de la Filaret. Acest lucru se poate explica prin prisma faptului că temperaturile scad mult mai mult la stația Băneasa în timpul sezonului rece, datorită amplasării acesteia în zona nordică, periferică. La ambele stații, amplitudinile termice anuale ating valoarea de 23,3⁰C.

7. Număru mediu lunar și anual de zile cu temperaturi caracteristice

Tabel Nr. 9 Numărul lunar de zile specifice la stația meteorologică București Filaret în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Ca și în orice alte zone, stația meteorologică de la București Filaret este caracterizată de prezența zilelor cu temperaturi caracteristice (de iarnă, de îngheț, de vară și tropicale). Cele mai multe zile de iarnă, cu temperaturi maxime negative, au fost înregistrate în anii 1972 și 1973 (22 de zile), cele mai multe zile de îngheț (temperaturi minime neative) au fost înregistrate în 1973 (111), cele mai multe zile de vară ( maxime de peste 25⁰C) au fost în 1975 (127), considerat si cel mai cald an, iar cele mai multe ziel tropicale, cu maxime de peste 30⁰C au fost înregistrate în 1972 (43 de zile).

Tabel Nr. 10 Numărul anual de zile specifice la stația meteorologică București Filaret în perioada 1971-1980, Sursa: Date ANM, 2017

Tabel Nr. 11 Numărul lunar de zile specifice la stația meteorologică București Băneasa în perioada 1971-1980, Sursa: Date ANM, 2017

La Băneasa, așa cum era de așteptat, numarul de zile de iarnă și de îngheț este ceva mai mare decât la Filaret, iar zilele de vară si cele tropicale sunt mai puține. Astfel, numărul maxim de zile de iarnă este de 29 în 1972, cel de zile de îngheț este de 130 în 1973, cel de zile de vară de 121, în 1975 iar cel de zile tropicale este de 40, în 1972 și 1977.

Tabel Nr. 12 Numărul anual de zile specifice la stația meteorologică București Băneasa în perioada 1971-1980, Sursa: Date ANM, 2017

b) Umezeala aerului

Umezeala sau umiditatea aerului este definită prin conținutul de vapori de apăexistenți la un moment dat în atmosferă. Este o însușire importantă a aerului atât din punct de vedere meteorologic cât și bioclimatic.Gradul de umiditate are o mare importanță din punct de vedre meteorologic,deoarece vaporii de apă influențează bilanțul radiativ-caloric al aerului, prin absorbțiaradiațiilor de undă lungă iar prin condensare generează norii, ceața, precipitațiile lichideși solide.

Tabel Nr. 13 – Băneasa

Tabel Nr. 14 – Filaret

Fig. Valorile lunare multianuale ale umezelii relative la stația meteorologică București Băneasa (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

Fig. Valorile lunare multianuale ale umezelii relative la stația meteorologică București Filaret (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

Din graficele realizate la cele două stații meteorologice, se remarcă foarte mici diferențe între acestea, valorile fiind puțin mai ridicate în cazul stației meteo de la București Filaret, fapt datorat evapotranspirației și prezenței nucleelor de condensare în zona urbană, unde se află această stație. Valorile maxime sunt atinse în lunile de iarnă (88-89%) iar cele minime în lunile de vară (71-72%).

c) Precipitațiile atmosferice

Acesta reprezintă produsele de condensare sau sublimare ale apei din atmosfera care cad din nori si ajung pe suprafata Pamantului.  Formele de precipitații sunt: ploaia, zăpada (ninsoarea), lapovița, grindina, ploaia înghețată, măzărichea, sau chiciura.

Fig. Cantitațile de precipitații lunare multianuale la stația meteorologica București Băneasa (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

Fig. Cantitațile de precipitații lunare multianuale la stația meteorologica București Filaret (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

În ceea ce privește cantitatea precipitațiilor atmosferice, remarcăm cum cele mai mari valori se înregistrează în perioada mai-iunie (aproximativ 90 mm în decursul unei luni calendaristice), în timp ce valorile cele mai scăzute se înregistrează în luna februarie (aproximativ 30 mm). Remarcăm ușoare diferențieri ale cantităților de precipitații între cele doua stații meteorologice, acestea fiind mai însemnate în cazul stației meteorologice de la Băneasa în special în lunile iulie și august. Aceste diferențieri de pot explica pe fondul neuniformității maselor de aer încărcate de umiditate, datorat instabilității termice pronunțate din perioada iulie-august. Valorile de încadrează în normele caracteristice zonei Câmpiei Vlăsiei. Deseori, în timpul verii, această zonă de confruntă cu fenomenul de secetă.

d) Nebulozitatea atmosferică

Norii sunt reprezentați de aglomerări de particule de apă fine, de cristale de gheață mici, sau de de cristale și picături ce se află în suspensie în atmosferă. Prin caracteristiceile lor, aceste sisteme coloidale instabile sau stabile, influiențează puternic celelalte elemente meteorologice, deasemenea și caracteristicile climatice.

Norii constituie sursa precipitațiilor, reduc intensitatea fluxului radiativ, iar noaptea aceștia sunt responsabili de micșorarea intensității radiației efective, fapt ce conduce la moderarea temperaturilor.

Fig. Valorile lunare multianuale ale nebulozității la stația meteorologică București Băneasa (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

Fig. Valorile lunare multianuale ale nebulozității la stația meteorologică București Filaret (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

Din punct de vedere al valorilor nebulozității, acestea au aproape în fiecare luna valori mai ridicate la stația meteorologică de la Băneasa, comparativ cu cea de la Filaret. Astfel, la stația de la Filaret minimul este înregistrat in luna august (4 zecimi), maxiul este înregistrat în februarie (7,2 zecimi), în timp ce media este de 5,5 zecimi. La Băneasa, valoarea minimă și cea maximă coincid din punct de vedere al momentului în care se produc ( iulie respectiv februarie), însă au valori diferite (4,4 în august și 7,4 în februarie). Valoarea medie aici este de 5,9 zecimi.

e) Durata de strălucire a soarelui

Fig. Valorile lunare multianuale ale duratei de strălucire a soarelui la stația meteorologică de la București Băneasa (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

Parametrul meteorologic intitulat durata de strălucire a soarelui ne indică faptul că valorile sunt invers proporționale cu cele ale nebulozității. Astfel, cu cât nebulozitatea este mai ridicată, dutata de stralucire a soarelui este mai scăzută (valorile minime fiind înregistrate în decembrie, de 71,7 ore și în februarie, de 72,8 ore, iar cele maximele sunt înregistrate în lunile de vară, valorile depășind 260-270 de ore.

f) Cantitatea maximă de precipitații

g) Viteza si direcția vântului

Vântul reprezintă mișcarea orizontală (advecție) a aerului aflată în concordanță cu suprafața terestră, având tendința de a echilibra contrastele barice prezente în atmosferă.

,,Vântul este rezultatul interacțiunii mai multor forțe, dintre care cea a diferenței de presiune, generează mișcarea, iar cealaltă (forța de advecție datorită rotației Pământului, forța de frecare și forța centrifugă) îi modifică direcția și viteza.” (Esențial în meteorologie și climatologie, 2007)

Graficele realizate cu ajutorul datelor ANM pe perioada 1971-1980 indică o frecvență a vântului predominant est-nord-estică și, într-o mai mică măsură, vest-sud-vestică. Viteza medie este ceva mai ridicată în zona stației de la Băneasa (oscilează între 2 și 4 m/s), în timp ce viteza medie de la stația București Filaret are valori între 1 și 2,5 m/s. Astfel, caracterul de adăpost pe care il formează zona urbană se redă perfect în valorile masurate la stația de la Filaret.

Fig. Viteza si frecvența vântului la stația meteorologică București Băneasa (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

Fig. Viteza si fracvența vântului la stația meteorologică București Filaret (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017