SPECIALIZAREA MEDICINĂ GENERALĂ PROIECT HISTOLOGIE UTERUL COORDONATOR STUDENȚI PROFESOR UNIVERSITAR PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ DOCTOR MEHEDINȚI MIHAELA… [625905]

UNIVERSITATEA “ DUNĂREA DE JOS” GALAȚI
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
SPECIALIZAREA MEDICINĂ GENERALĂ

PROIECT HISTOLOGIE
UTERUL

COORDONATOR STUDENȚI
PROFESOR UNIVERSITAR PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
DOCTOR MEHEDINȚI MIHAELA TIMOHI SILVIU -MARIAN

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
1

CUPRINS

I. INTRODUCERE………………………………………. ……………………..
II. NOȚIUNI DE ANATOMIE ALE UTERULUI…………………….. ….
III. NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE A APARATULUI GENITAL FEMININ……
IV. NOȚIUNI DE HISTOLOGIE A UTERULUI…………
V. PATOLOGIE……………………..

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
2

I. INTRODUCERE

Reproducerea este o caracteristicǎ fundamentalǎ care nu se întâlnește doar la ființele umane, ci și la
celelalte viețuitoare. Este necesară datorită nevoii speciei de a se reproduce pentru a supraviețui și s e
realizeazǎ prin participarea a douǎ organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundǎrii gametului feminin
(ovul) de cǎtre gametul masculin (spermatozoid). Oul rezultat se grefeazǎ în cavitatea uterinǎ, unde continuǎ sǎ
creascǎ și sǎ se dezvolte pânǎ ce fǎtul devenit viabil este expulzat din uter prin actul nașterii .
Organele de reproducere la cele două sexe sunt de două tipuri: organe genitale interne și externe,
respectiv gonadele. Gonadele sunt reprezentate la sexul masculin de testicule, iar la sexul feminin de ovare.
Pubertatea este momentul în care încep să se dezvolte gonadele și sub influența hormonilor
gonadotropi produși de glanda hipofiză devin active. Acești hormoni stimulează producția hormonilor sexuali:
testosteronul sau androgenii – la barbăți și estrogenii sau progesteronul – la femei.
Sarcina este starea în care se află femeia din momentul fecundației până la expulzarea produsului de
concepție. Ovulul fecundat se numește zigot și începe să se segmenteze în timp ce parcurge trompa uterină.
După 72 de ore, preembrionul ajunge în uter și se fixează în mucoasa uterină , această fixare numindu -se
nidație. Odată implantat, zigotul segmentat se numește embrion, iar din luna a 3 -a embrionul devine făt și se
dezvoltă până în luna a 9 -a de sarcină.
Sănătatea uterului este importantă, ea definind feminitatea. D atorită acestui fapt, este absolut necesară
investigarea periodică a aparatului genital feminin, pentru a favoriza reproducerea dar și pentru a preveni
posibile afecțiuni care pot avea efecte ireversibile asupra sexului feminin.
Studiile arată că, atunci c ând vine vorba de concepție, sănătatea uterului este mai importanta decât cea
a ovulelor. Un uter sănătos permite implantarea embrionului, furnizarea unui aport nutritiv pentru făt printr -o
vascularizație abundentă.

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
3

II. NOȚIUNI DE ANATOMIE ALE UTERULUI
Aparatul genital feminin este format: 1. dintr -o parte externǎ – vulva – și 2. un grup de organe interne
localizate în pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe ( salpinge ) și ovarele .
Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital .

Uterul – este un organ musculos, cavitar în care se dezvoltǎ produsul de concepție și care produce
expulzia acestuia dupa dezvoltarea la termen. În mod normal uterul se gǎsește în anteflexie și anteversie.
Datoritǎ acestei duble antecurburi, el ia o direcție aproape orizontalǎ și se gasește înapoia simfizei pubiene, sub
planul strâmtorii superioare a pelvisului.

El este situat în regiunea pelvianǎ, pe linia medianǎ și prezintǎ urmatoarele raporturi anatomice :

– anterior – cu vezica urinarǎ
– posterior – cu rectul
– inferior – se continuǎ cu vaginul
– superior – cu organele intestinale și colonul
FIG. 1 APARATUL GENITAL FEMININ INTERN

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
4

– lateral – cu ligamentele largi.

Uterul este un organ cavitar care masoarǎ la nulipare 6,5 cm lungime iar la multipare 7,8 cm lungime,
având un diametru transvers de 5 cm la baza și 3 cm in porțiunea medie a colului și un diametru antero -posterior
de 2,5 – 3 cm. El este format din trei po rțiuni: a) Corpul uterului ; b) Istmul ; c) Colul uterin.

a) Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero -posterior cǎruia i se descriu două fețe și douǎ
margini :
– Fața anterioarǎ – ușor convexǎ este acoperitǎ de peritoneu pânǎ la istm, unde ace sta se reflectǎ pe
vezicǎ formând fundul de sac vezico -uterin.
– Fața posterioarǎ – mai convexǎ, având o creastǎ medianǎ , este acoperitǎ de peritoneu care coboarǎ
pe istm și pe primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se reflectǎ pe rect for mând fundul de sac
vagino -rectal (Douglas). Este în raport cu ansele intestinale și colonul ileo -pelvin. Marginile laterale sunt rotunjite
și în raport cu ligamentele largi. Pe marginile ut erului se gǎsesc vasele uterine .
– Marginea superioarǎ sau fundul uterului este îngroșatǎ și rotunjitǎ, concavǎ sau rectilinie la fetițe si
net convexa la multipare. Prin intermediul peritonelui este în contact cu ansele intestinale și colonul pelvian.
Unghiurile laterale denumite coarne uterine se continuǎ cu istmul tub ar și sunt sediul de inserție al ligamentelor
rotunde și utero -tubare.

b) Istmul – continuǎ corpul uterin și este reprezentat printr -un șanț semicircular, adesea puțin adânc,
vizibil numai pe fața anterioară și pe fețele laterale. Pe fața posterioară a u terului șanțul nu există.

c) Colul uterin – este mai îngust și mai puțin voluminos decât corpul și are forma unui butoiaș cu douǎ
fețe convexe și douǎ margini groase și rotunjite. Vaginul se inserǎ pe col dupa o linie oblicǎ ce urcǎ posterior,
inserția sa divizand colul in portiune supra și subvaginalǎ astfel :
– portiunea supravaginalǎ vine anterior în contact cu peretele postero -inferior al vezicii prin intermediul
unui țesut celular putin dens, care decoleazǎ ușor pe linia medianǎ. Fata posterioarǎ, acoperitǎ de peritoneu
corespunde cu fundul de sac Douglas ;
– porțiunea vaginalǎ a colului este delimitatǎ de suprafața de inserție a vaginului ce se face pe o
înǎlțime de 0,5 cm și este la nivelul unirii treimii superioare cu douǎ treimi inferioare post erior, iar anterior la
unirea treimii cu treimea inferioarǎ ;
– porțiunea intravaginala proeminǎ in vagin ca un con cu varful rotunjit si centrat de orificiul extern care
la nulipare este circular sau în fanta transversalǎ îngustǎ, fanta care la multipare se lungește pânǎ la 1,5 cm.
Buza anterioarǎ mai proeminentǎ și rotunjitǎ, cea posterioarǎ mai lungǎ creeazǎ asemǎnarea cu botul de linx cu
care este comparat. Colul este separat de pereții vaginului prin c ele patru funduri de sac.

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
5

Mijloacele de fixare ale uterului

Sunt reprezentate de mijloacele de suspensie și mijloace de susținere.
Mijloacele de suspen sie sunt mijloace care ancorează uterul de pereții excavaț iei pelvine. Acestea sunt:

1. Ligamentele largi ale uterului
2. Ligamentele rotunde ale uterului

Mijloace de susținere ale uterului sunt aderenț ele la organele vecine, la lam ele sacro -recto -genito –
pubiene ș i la perineu.

1. Aderențe la organele î nvecinate

– portiunea supravaginală a colului uterin ș i istmul aderă la fundul vezicii urinare prin septul utero –
vezical.
– prin ligamentele sacro -recto-genito -pubiene se face aderenț a la rect, indirect.

2. Aderenț e la lame sacro -recto -genito -pubiene

– acestea sunt condensări ale ț esutului pelvis -subperitoneal
– aderă la rect, la porțiunea cervico -istmică a uterului, la fornixul vaginal ș i la baza vezicii urinare.
– dintre acestea se individualizează
:
a) ligamente utero -sacrate
b) ligamente pubo -uterine
c) ligamente cardinale

3. Aderenț e la perineu

– acesta este cel mai i mportant mijloc de susț inere al uterului.

Limfaticele colului uterin și ganglionii limfatici tributari

Limfaticele, cu o importanță clinică deosebit de mare, provin din trei rețele: mucoasă, musculară și
seroasă. Ele se strâng într -o rețea colectoare extrem de bogată, situată sub peritoneu – rețeaua subseroasă.
Din aceasta din urmă nasc trunchiuri colectoare, care se îndreaptă mai întâi spre marginile uterului, apoi de aici
spre diferite grupuri regionale de noduri limfatice.

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
6

Limfaticele c orpului se adună aproape toate înspre unghiurile uterului. Aici iau naștere câteva vase
limfatice, care se unesc cu cele ale ovarului și ale tubei și împreună urcă alături de vena ovariană până la
limfonodurile lombare.
Limfaticele colului sunt anastomozat e cu cele ale porțiunii superioare a vaginului. Eferențele lor se
colectează în cea mai mare parte în parametre și de aici se îndreaptă, unele spre limfonodurile iliace externe,
altele urmând traiectul venelor uterine ajung la modurile iliace interne.
Zona ganglionarǎ anterioarǎ prezintǎ cel mai mare interes pentru tratamentul chirurgical radical,
deoarece grupele ganglionare din aceastǎ zonǎ reprezintǎ prima stație de recepție a limfei și pot fi, sistematic și
în totalitate, extirpate.
Zona ganglionarǎ pos terioarǎ cuprinde a doua stație ganglionarǎ, precum și a treia stație ganglionarǎ
constituitǎ din grupa aorticǎ. Aceastǎ zonǎ ganglionarǎ nu prezintǎ interes practic, fiind greu abordabilǎ, iar
evidarea ei se soldeazǎ cu tulburǎri și infirmitǎți grave.

Vascularizația uterului

Artera uterinǎ – ramurǎ a arterei hipogastrice, este în raport imediat cu uterul care ia naștere din
trunchiul anterior al arterei iliace interne, fie izolat, fie printr -un trunchi comun cu artera ombilicalǎ la nivelul fosei
ovarie ne. Artera uterinǎ descrie o curbǎ cu concavitate superioarǎ, lungǎ de 15 mm și se terminǎ sub ovar prin
anastomozare cu artera ovarianǎ .
Sistemul venos se adunǎ în sinusurile uterine, de unde dreneazǎ în plexurile venoase uterine, de aici
sângele merge fie spre venele uterine ce se varsǎ în vena iliacǎ internǎ, fie spre venele tubei și ovarului cu vena
ovarianǎ, care se varsǎ în dreapta, în vena cavǎ inferioarǎ, iar în stânga în vena renalǎ.

Sistemul nervos

Plexul neuro -vegetativ al vaselor și organe lor pelvine provine din plexul hipogastric. Plexul sau
ganglionul nervos hipogastric, se gǎsește de fiecare parte a pereților latero -pelvieni, la nivelul inserției parietale
a parametrelor, în dreptul joncțiunii colpo -cervicale. Plexul hipogastric își are originea din pediculul simpatic
posterosuperior, format din nervii presacrați, pediculu simpatic ostero -mijlociu, provenit din ganglionii I, II, III,
sacrat și din pediculul parasimpatic postero -inferior, provenit din rǎdǎcinile anterioare ale nervilor ra hidieni
sacrați, II, III și IV, având originea în centrul parasimpatic al mǎduvei lombo -sacrate. Plexul neuro -vegetativ
utero -ovarian este în mare parte independent de plexul hipogastric și se continuǎ spre plexul solar lombo –
ovarian și cel renal.

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
7

III. NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE A APARATULUI
GENITAL FEMININ

Ciclul menstrual

Menstruația – este reprezentatǎ de o hemoragie asociatǎ cu necroza superficialǎ a mucoasei uterine,
care se produce ciclic, începând cu pubertatea și sfârsind cu menopauza și constitu ie expresia activitǎții genitale
feminine. În realitate sunt mai multe cicluri, care converg și se condiționeazǎ reciproc: ciclul hip otalmo –
hipofizar, ciclul ovarian ( cu ciclul exocrin și endocrin ), ciclul uterin sau endometrial, ciclul vaginal, ciclul mamar
și ciclul genital.

Ciclul endometrial. Modificǎri ciclice ale endometrului.

Mucoasa uterinǎ este divizatǎ în douǎ straturi, având fiecare caracteristici anatomice și evolutive diferite
astfel :
– stratul profund sau bazal , ce nu suferǎ nici o mo dificare de -a lungul ciclului menstrual, este format
din partea profundǎ a tubilor glandulari și a corionului ;
– stratul superficial sau funcțional , prezintǎ importante modificǎri în cursul ciclului menstrual. Ciclul
menstrual se poate imparți în 3 faze : proliferativă, secretorie, menstruală
a) Faza proliferativǎ. Spre a 10 -a zi a ciclului, glandele care au fost îngustate rectilinii, devin treptat
hipotrofice, iar lumenul lor se largește. În celule nu se mai gǎsesc nici mucus, nici glicogen. Spre ziua 13 – 14,
glandele sunt mai mari, epiteliul lor este mai ondulat, sub influența F.S.H. -ului se secretǎ estrogeni cu acțiune
proliferativǎ asupra mucoasei.

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
8

b) Faza secretorie (progesteronicǎ sau luteala ). În cea d e-a 15 –17-a zi, la baza celulelor apar vacuole
de glicogen, glandele devin dantelate, glicogenul de deplaseazǎ spre partea apicalǎ a celulei, pentru a excreta
catre ziua a 25 -a. În acest moment partea spicalǎ a celulei se încarcǎ cu mucus. Arterele spiral ate se
diferențiazǎ în zilele 25 – 27, tot acum stroma se micșoreazǎ în grosime prin resorbția edemului. Determinismul
fazei secretorie este : L.H. – progesteron – fazǎ secretorie

.

FIG. 2 FAZA PROLIFERATIVĂ
FIG. 3 FAZA SECRETORIE (LUTEALA)

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
9

c) Faza menstrualǎ dureazǎ în medie 4 zile. Stratul superficial masoarǎ 8 – 10 cm. în grosime și se
eliminǎ. Menstruația apare ca un clivaj hemoragic al mucoasei uterine, realizat prin jocul modificǎrilor vasculare.

Ciclul vaginal

În mod normal mucoasa vaginalǎ la femei în plina activitate sexualǎ are patru zone de celule care se
modificǎ în cursul ciclului menstrual.
Ele sunt : zona superficialǎ, zona intermediarǎ, zona parabazalǎ și zona bazalǎ.
În timpul fazei estrogenice, epiteliul marginal crește și atinge maximum de dezvoltare înainte de
evoluție.
Ovulația se caracterizeazǎ prin debutul modificǎrilor regresive care se manifestǎ prin oprirea dezvoltarii
epiteliului vaginal, celulele se turtesc și sunt eliminate în placarde. Pe masurǎ ce faza estrogenicǎ avanseazǎ,
activitatea epiteliului înceteaza iar descuamarea lui se continuǎ. Faza estrogenicǎ se caracterizeazǎ printr -o
proliferare a celulelor și o creștere a acidofilei și a indicelui picnotic. Faza progesteronicǎ se caracterizeazǎ prin
descuamarea celulelor care se plicaturizeazǎ și se eliminǎ în cantitate foarte mare.

Ciclul mamar

În cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc modificǎri morfofiziologice sub
acțiunea celor 2 hormoni ovarieni: foliculina și progesteronul. Foliculina, în pr ima fazǎ a ciclului ovarian
determina hiperplazia țesutului conjunctiv și a canalelor galacto -fore. În faza a doua sub acțiunea
progesteronului are loc dezvoltarea țesutului lobulo -alveolar.
În timpul sarcinii, sub acțiunea foliculinei, glandele mamare se maresc și sunt dureroase. La
examinarea mamelonului chiar în primele luni, va apǎrea colostrul. Mamelonul și areola se pigmenteazǎ mai
intens. De asemenea, circulația devine mai intensǎ, venele superficiale se dilatǎ și devin foarte evidente prin
transpir ația pielii, constituind reteaua Haller.
Dupǎ naștere, în ziua 3 – 4 se declanșeazǎ lactația datoritǎ începerii secreției de proladină, precum și
datoritǎ excitǎrii mamelonului prin actul suptului (calea neuroflexǎ ).

Ciclul reproductiv.

Între pubertat e și menopauzǎ, femeile sǎnǎtoase au ciclu menstrual. Deși mulți oameni știu doar
despre zile cu scurgeri menstruale, acestea sunt doar cele mai evidente faze ale ciclului reproductiv

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
10
complet.Ciclul începe din prima zi de scurgeri și se încheie în momentu l începerii urmatoarei scurgeri . Acesta
durează de obicei 28 de zile.

IV. NOȚIUNI DE HISTOLOGIE A UTERULUI

Structura histologică diferă de la o zonă anatomică la alta a uterului.
Din punct de vedere histologic, uterul prezintă trei tunici concentrice:

– tunica internă – mucoasă
– tunica medie – musculară
– tunica externa – seroasa

IV. 1. Corpul uterin este partea anatomică cea mai importantă morfologic și funcțional. În timpul
dezvoltării sarcinii, toate tunicile prezintă modificări semnificative.

Tunica internă , mucoasă sau endometrul este subțire până la pubertate, fiind formată dintr -un
epiteliu de acoperire simplu cubic așezat pe un corion subțire, sărac în celule și substanță fundamentală cu
glande reduse ca număr, puțin dezvoltate. Endometrul suferă ciclic transformări s tructurale și funcționale de la
pubertate și până la menopauză.

FIG. 4 UTERUL – SECȚIUNE TRANSVERSAL Ă

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
11

Mucoasa este formată dintr -un epiteliu de acoperire și un corion glandular. Epiteliul mucoasei
uterine este un epiteliu simplu cilindric format din celule ciliate și celule secretorii. Ce lulele ciliate prezintă cili
mobili, scurți și rarifiați. Celulele secretorii sunt în număr redus, intercalate printre cele ciliate. Sunt celule cu
citoplasmă bazofilă, cu nucleul mare, ovalar, dispus în 1/3 bazală.
Corionul endometrial conține o cantitat e mare de celule tinere de tip fibroblastic, limfocite și
macrofage, fibre de colagen și de reticulină dispuse într -o rețea fină și laxă. Substanța fundamentală este
abundentă și conține o mare cantitate de glicozaminoglicani. Datoriă conținutului mare de celule, el poartă
numele de corion citogen.
Corionul mucoasei uterine este puternic vascularizat. Arteriorele provin din miometru și prezintă
aspect spiralat, generând o rețea densă de capilare sanguine tipice.
Endometrul prezintă două zone distincte:
-zona superficială sau stratul funcțional
-zona profundă sau stratul bazal

Musculara , tunica medie sau miometrul este formată din fibre musculare netede dispuse în
fascicule printre care se găsește puți nă substanță fundamentală și rare fibre colagene și elastice. Fibrele
muscular e sunt dispuse în trei straturi, care se continuă unul cu altul formând o structura unitară:

FIG. 5 ENDOMETRUL ȘI MIOMETRUL ASPECT MICROSCOPIC

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
12

-un strat extern, cu fibre longitudinale
-un strat mijlociu, cel mai voluminos, în care fibrele musculare au o dispoziție plexiformă
-un strat intern, subțire, cu fibrele dispuse longitudinal sau oblic

Țesutul conjunctiv interstițial este format dintr -un țesut conjunctiv lax, în care se găsesc vase de
sânge, vase limfatice și nervi. El se continuă direct cu corionul endometrial.
Miometrul este foarte bine vascularizat, vasele sangvine prezentând mai multe particularități
sctructurale și funcționale. Tunica medie este mai subțire, astfel că numeroase arteriole pot avea lumenul turtit.
Fibrele musculare netede din tunica medie se continuă direct cu fibrele musculare netede ale miometrului,
lipsind adventicea. Acest aspect structural asigură o hemostază rapidă și eficientă în timpul delivrării placentei.
În graviditate, miometrul se dezvolt ă paralel cu dezvoltarea fătului, atingând dimensiuni
impresionante. Această dezvoltare se datorează hipertrofiei și hiperplaziei fibrelor musculare. Prin hipertrofie,
fibrele musculare ajung de la 50 la 500 sau chiar 1000 microni. Hiperplazia se realizeaz ă prin multiplicarea unor
celule de tip fibroblastic și transformarea lor în miocite. Celulele miometriale în sarcină capătă proprietăți
secretorii, ducând la creșterea masei țesutului conjunctiv interstițial, în special a colagenului. După naștere,
fibrel e musculare revin la dimensiunile inițiale, iar o parte din țesutul conjunctiv interstițial este degradat pe cale
enzimatică.

Tunica externă sau perimetrul , este formată dintr -un strat de țesut conjunctiv lax subțire, acoperit
în cea mai mare parte de seroasa peritoneală.

IV. 2. Istmul uterului este o mică zonă de legătură între corpul și colul uterin. Are formă de trunchi
de con cu baza cranial și cu vârful caud al. Tunica musculară este mult redusă datorită faptului că lipsește stratul
mijlociu al miometrului (stratul plexiform). În tunica medie există un țesut conjunctiv bogat în fibre elastice și de
colagen. Tunica externă este reprezentată de adventice.

IV. 3. Colul uterin sau cervixul are formă cilindrică. El continuă istmul și proemină în vagin.
Structura histologică este similară cu cea a istmului. Structura histologică:

-tunica internă (mucoasă)
-tunica medie (musculo -elastică)
-tunica externă (adventicea )

Colul uterin prezintă două zone: endocolul și exocolul. Diferența dintre ele este dată de structura
mucoasei.

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
13

Mucoasa endocolului continuă mucoasa corpului uterin. Ea este formată dintr -un epiteliu simplu
cilindric și un corion ce are o grosime mult mai mică decât la nivelul corpului uterin. Epiteliul de acoperire este
format din numeroase celule cilindrice cu caracter secretor și rare celule ciliate. Corionul are structură de țesut
conjunctiv lax, în care se găsesc celule de tip fibroblastic, limfoci te și macrofage. În corion se găsesc glande
tubulare drepte sau ramificate, secretoare de mucus.
Glandele endocervicale și celulele epiteliale secretorii au o secreție continuă, mucoasă, numită
gleră cervicală. Aceasta este bogată în glicoproteine fibrilar e, electroliți, lipide, glucide, aminoacizi, proteine,
oligoelemente, cu pH alcalin care constituie un mediu faborabil pentru viabilitatea spermatozoizilor. Glera
cervicală joacă un rol esențial și în timpul sarcinii, deoarece produce obstrucția canalului cervical ca un diafragm
și izolează cavitatea uterină, în care se dezvoltă produsul de concepție, de mediul extern.

Mucoasa exocolului este similară cu mucoasa vaginală. Ea este formată dintr -un epiteliu
pavimentos stratificat fără keratinizare și un cori on aglandular, de tip coriopapilar.

Epiteliul exocolului prezintă trei straturi de celule suprapuse:

-bazal
-intermediar
-superficial

Stratul bazal este format dintr -un singur rând de celule cubico -cilindrice, așezate pe o membrană
bazală corio -papilară. Celulele prezintă citoplasmă bazofilă datorită prezenței în cantitate mare a ribozomilor și
poliribozomilor, reticulului endoplasmic rugos și aparatului reticular Golgi. Nucleii sunt mari, normocromi,
nucleolați, dispuși în treimea medie sau bazală a celulei. Celulele acestui strat sunt numite de citologi și
ginecologi celule bazale profunde.
Stratul intermediar este alcătuit din mai multe rânduri de celul e poliedrice suprapuse, cu nucleii
sferici situați central, cu citoplasma abundentă, puțin bazofilă sau chiar acidofilă. Celulele sunt solidarizate între
ele prin desmozomi, bine evidențiați, dând acestui strat denumirea de strat spinos. Celulele din parte a profundă
a stratului intermediar apar pe frotiul vaginal ca celule rotunde, mai mari ca cele din stratul bazal, cu citoplasma
bazofilă, cu nucleul mare, rotund, dispus central.
Stratul superficial este format din 3 -4 rânduri de celule ce se turtesc progr esiv spre suprafața
epiteliului. Celulele superficiale au un aspect aplatizat, cu citoplasmă puțină, acidofilă, cu nucleii turtiți.

Celulele din epiteliul exocolului conțin cantități crescute de granule de glicogen, care pot fi
evidențiate pe celulele hi stologice prin colorația PAS. Celulele din epiteliul exo si endocolului pot fi găsite în
secreția vaginală, de aceea studiul frotiului vaginal colorat prin metoda colorației Papanicolaou are rol deosebit

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
14

în depistarea leziunilor precanceroase și a cance rului incipient de col uterin, una dintre cele mai frecvente
localizări a cancerului la femei.

Tunica mus culo-elastica este destul de groasă. Ea continuă tunica musculară a corpului uterin,
dar la nivelul colului fibrele musculare netede ale miometrului se dispun în fascicule cu orientare circulară și
longitudinală, separate între ele de țesut conjunctiv bogat în fibre elastic e și fibre de colagen.

Adventicea sau tunica externă este un țesut conjunctiv lax care învelește partea superioară a
colului uterin. Ea conține vase de sânge și nervi și leagă organul de structurile din jur.

FIG. 6 COLUL UTERIN

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
15

V. PATOLOGIE

Afecțiunile ginecologice nu trebuie neglijate, astfel încât fiecare femeie ar trebui să aibă în vedere
efectuare unui consult ginecologic la apariția oricărui simptom și chiar în lipsa acestora.
Sistemul reproducător feminin, format din uter, vagin, ovare , trompe uterine poate suferi o gamă
largă de afecțiuni benigne și maligne. Majoritatea acestor afecțiuni vizează uterul, cum ar fi:

Cancerul de col uterin
Are originea în epiteliul pavimentos stratificat al colului uterin și este cea mai frecventă afecțiune
malignă a tractului genital feminin. Aproape jumătate din cazurile de cancer de col uterin apar între 35 și 55 de
ani. În cazul femeilor suspecte de această afecțiune, se recomandă consultarea imediată a unui specialist,
deoare ce diagnosticat în stadiul incipient este posibilă tratarea eficientă.

Fibromul uterin
Sunt formațiuni benigne ce se întâlnesc la cel puțin un sfert din femei. Pot crește sub endometru, în
peretele uterin sau în afara uterului. Pot fi asimptomatice sau, î n alte cazuri, pot determina sângerare uterină
menstruală abundentă (menoragie), cicluri anormale, durere, discomfort, urinare frecventă și infertilitate.
Fibroamele uterine sunt numite și leiomioame, mioame.

Endometrioza
Este o afecțiune care afectează aparatul reproducător și ciclul menstrual. Prezintă simptome
precum durere în timpul ciclului sau durere pelvină între cicluri. Endometrioza afectează 10 -15% din femei în
timpul anilor de reproducere și este a doua cea mai f recventă cauză a infertilității. Constă în dezvoltarea
endometrului, a mucoasei care tapetează pereții interni ai uterului, în cu totul altă parte decât la locul potrivit.
Cauzele rămân necunoscute.

Prolapsul uterin
Este o afecțiune în care uterul cade sa u alunecă din poziția sa normală. Poate fi incomplet sau
complet. Din cauza mai multor sarcini sau nașterilor dificile, mușchii pelvici slăbesc, ceea ce face dificilă
susținerea uterului. Pe măsură ce femeia înaintează în vârstă, nivelul estrogenilor scade favorizând prolapsul
uterin.

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
16

VI. STUDIU DE CAZ
CANCERUL DE COL UTERIN

Cancerul de col uterin este o boala cronicǎ gravǎ, de mare importanțǎ medicosocialǎ, cu evoluție
foarte severǎ, atunci când este depistatǎ in stadiile avansate. Importanța proble mei rezultǎ din faptul cǎ
neoplasmul colului uterin reprezintǎ una din principalele cauze de deces a populației feminine. Acesta ocupǎ
locul al doilea, ca frecvențǎ, in cadrul maladiei canceroase la femei, pe primul loc situându -se cancerul sânului.
Cancer ul colului uterin însumeazǎ 44 % din totalul cancerelor genitale feminine, din punct de vedere al
mortalitǎții.
Etiologia cancerului de col uterin (CCU) este multifactorială și a fost studiată timp de decenii. CCU și
precursorii săi sunt asociați cu următo rii factori de risc: igienă sexuală precară, statut socio -economic scăzut,
sarcini multiple, parteneri sexuali multipli, vârstă tânără la prima naștere, debutul precoce al vieții sexuale.

Factori de risc în apariția CCU:
a. Neoplazia cervicala este indusă de carcinogenii transmiși pe cale venerică
b. Virusul herpetic tip II -Herpes simplex virus(HSV)
c. Papilloma virus uman (HPV)
d. Alți agenți infecțioși implicați în CCU au fost: Chlamidia Trachomatis, Trichomonas vaginalis,
Citomegalovirus, Neisseria gonorae și Treponema pallidum
e. Modificările colului uterin pe parcursul vieții
f. Traumatisme obstetricale
g. Igienă precară
h. Sarcini multiple

Histologie

1. Macroscopic , tumora poate imbraca urmatoarele aspecte:
Leziune exofiticǎ exocervicalǎ , conopidiformǎ, friabilǎ, sângerand ușor la atingere, adesea
suprainfectatǎ.

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
17

Leziune ulcerativǎ ce erodeazǎ o parte a exocolului și chiar a fundurilor de sac vaginale, având un
crater întins din care se scurge secreție purulentǎ, fetidǎ.

Leziune infiltrativǎ – pierderi de substanțǎ cervicalǎ la nivelul exocolului, cu margini neregulate și cu
proeminențe dure.

2. Microscopic
Majoritatea cancerelor colului uterin sunt carcinoame epidermoide (80%).

A. Carcinoamele epidermoide se subîmpart în:
carcinoame cu celule mari necheratinizate;
carcinoame cu celule mari cheratinizate;
carcinoame cu celule mici necheratinizate.

În funcție de gradul de diferențiere pot fi carcinoame bine diferențiate, moderat diferențiate sau
nediferențiate. Aceastǎ subîmpǎrțire are importanțǎ prognosticǎ, supraviețuirea fiind de 68,3% pentru primele,
respectiv 41% și 20% pentru urmǎtoarele categorii.

FIG. 7 CANCER DE COL UTERIN – ASPECT MACROSCOPIC

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
18

B. Adenocarcinoamele: se dezvoltǎ la nivelul endocolului și reprezintǎ 10 -15 % din totalitatea
cancerelor colului uterin.

C. Carcinoamele adeno -scuamoase (2-5%) sunt în general slab diferențiate și au prognostic prost.

D. Carcinoamele cu celule clare, carcinomul adenoid -chistic și mucoepidermoid sunt rare și au un
prognostic rezervat.

E. Alte forme – extrem de rare:
melanom malign;
sarcoame;
carcinomul verucos;

Semne și simp tome ale cancerului uterin

– Sângerare sau scurgeri nelegate de ciclul menstrual
– Sângerare după menopauză
– Formațiune vaginală
– Urinare frecventă
FIG. 8 CANCER DE COL UTERIN – ASPECT MICROSCOPIC

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
19

– Durere pelvină accentuată
– Secreție vaginală apoasă subțire, albă sau roz
– Presiune pelvină crescută

VI. Metode de diagnostic

Examenul histopatologic este singura metodă de a obține diagnosticul de certitudine al unei formațiuni
tumorale. El reprezintă examinarea la microscop a unei probe de țesut din organul suspectat. Examenul
histopatologic se realizează prin intermediul biopsiei, o metodă chirurgicală de prelevare a unei p robe de țesut
din zona afectată (puncție -biopsie) sau prelevarea întregii tumori (biopsie excizională) intraoperator.
Prin această metodă nu se obț ine doar diagnosticul de certitudine al unei tumori, cu ajutorul lui se
stabilește și clasificarea rezultatului în funcție de gradul de modificare al structurii tisulare, stabilindu -se astfel
conduita terapeutică adecvată.

Examenul citologic Babeș -Papanic olaou pentru acest examen se recoltează celulele descuamate de
la suprafața colului uterin prin periere și se analizează microscopic. Acest test nu este unul definitiv, ci oferă
indicii. El poate arăta faptul ca totul este în ordine, celulele nu au un aspe ct canceros sau precanceros, sau că
unele celule necesită o investigație suplimentară. Scopul principal al testului este depistarea celulelor anormale
care pot duce în final la apariția cancerului de col uterin. În cazul în care apar anomalii ale celulelor epiteliale,
medicul specialist poate recomanda repetarea acestuia la 6 luni, după tratament, asociat eventual altor
investigații.
Potrivit schemei preconizate de Papanicolau, celularitatea frotiului citologic vaginal se poate prezenta în
cinci tipuri, cun oscute în practica cur entǎ dupǎ gravitatea crescândǎ a atipiilor celulare.

Clasa I – celule normale fǎrǎ atipii;
Clasa II – celule cu unele atipii, dar fǎrǎ nici o suspiciune;
Clasa III – celule cu atipii, care indicǎ unele suspiciuni, fǎrǎ sǎ poatǎ afirm a malignitatea (frotiu suspect) ;
Clasa IV – celule izolate cu atipii, sugerând în mod cert malignitatea;
Clasa V – celule maligne în placard, în fapt o microbiopsie.

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
20

FIG. 9 ASPECT FROTIU PAPANICOLAOU ADENOCARCINOM DE COL UTERIN
FIG. 10 ASPECT NORMAL FROTIU PAPANICOLAOU

PÎRLOG CLAUDIU -MIHĂIȚĂ
TIMOHI SILVIU MARIAN UTERUL
21

BIBLIOGRAFIE