SPECIALIZAREA MEDICINĂ GENERALĂ PROIECT HISTOLOGIE UTERUL COORDONATOR STUDENȚI PROFESOR UNIVERSITAR PÎRLOG CLAUDIU-MIHĂIȚĂ DOCTOR MEHEDINȚI MIHAELA… [308529]

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” [anonimizat]-MARIAN

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………

NOȚIUNI DE ANATOMIE ALE UTERULUI…………………………

NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE A APARATULUI GENITAL FEMININ……

NOȚIUNI DE HISTOLOGIE A UTERULUI…………

PATOLOGIE……………………..

I. INTRODUCERE

Reproducerea este o caracteristicǎ fundamentalǎ [anonimizat]. Este necesară datorită nevoii speciei de a se reproduce pentru a supraviețui și se realizeazǎ prin participarea a douǎ organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundǎrii gametului feminin (ovul) de cǎtre gametul masculin (spermatozoid). Oul rezultat se grefeazǎ în cavitatea uterinǎ, unde continuǎ sǎ creascǎ și sǎ se dezvolte pânǎ ce fǎtul devenit viabil este expulzat din uter prin actul nașterii.

Organele de reproducere la cele două sexe sunt de două tipuri: [anonimizat]. [anonimizat].

Pubertatea este momentul în care încep să se dezvolte gonadele și sub influența hormonilor gonadotropi produși de glanda hipofiză devin active. Acești hormoni stimulează producția hormonilor sexuali: [anonimizat] – la femei.

Sarcina este starea în care se află femeia din momentul fecundației până la expulzarea produsului de concepție. Ovulul fecundat se numește zigot și începe să se segmenteze în timp ce parcurge trompa uterină. După 72 [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], iar din luna a 3-a embrionul devine făt și se dezvoltă până în luna a 9-a de sarcină.

[anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat] a favoriza reproducerea dar și pentru a preveni posibile afecțiuni care pot avea efecte ireversibile asupra sexului feminin.

[anonimizat], sănătatea uterului este mai importanta decât cea a ovulelor. [anonimizat]-o vascularizație abundentă.

II. NOȚIUNI DE ANATOMIE ALE UTERULUI

Aparatul genital feminin este format: 1. dintr-o parte externǎ – vulva – și 2. un grup de organe interne localizate în pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe ( salpinge ) și ovarele.

Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.

Uterul – [anonimizat]ǎ produsul de concepție și care produce expulzia acestuia dupa dezvoltarea la termen. În mod normal uterul se gǎsește în anteflexie și anteversie. Datoritǎ [anonimizat] o direcție aproape orizontalǎ [anonimizat] a pelvisului.

El este situat în regiunea pelvianǎ, pe linia medianǎ și prezintǎ urmatoarele raporturi anatomice :

– anterior – cu vezica urinarǎ

– posterior – cu rectul

– inferior – se continuǎ cu vaginul

– superior – cu organele intestinale și colonul

– lateral – cu ligamentele largi.

Uterul este un organ cavitar care masoarǎ la nulipare 6,5 cm lungime iar la multipare 7,8 cm lungime, având un diametru transvers de 5 cm la baza și 3 cm in porțiunea medie a colului și un diametru antero-posterior de 2,5 – 3 cm. El este format din trei porțiuni: a) Corpul uterului ; b) Istmul ; c) Colul uterin.

a) Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior cǎruia i se descriu două fețe și douǎ margini:

– Fața anterioarǎ – ușor convexǎ este acoperitǎ de peritoneu pânǎ la istm, unde acesta se reflectǎ pe vezicǎ formând fundul de sac vezico-uterin.

– Fața posterioarǎ – mai convexǎ, având o creastǎ medianǎ, este acoperitǎ de peritoneu care coboarǎ pe istm și pe primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se reflectǎ pe rect formând fundul de sac vagino-rectal (Douglas). Este în raport cu ansele intestinale și colonul ileo-pelvin. Marginile laterale sunt rotunjite și în raport cu ligamentele largi. Pe marginile uterului se gǎsesc vasele uterine.

– Marginea superioarǎ sau fundul uterului este îngroșatǎ și rotunjitǎ, concavǎ sau rectilinie la fetițe si net convexa la multipare. Prin intermediul peritonelui este în contact cu ansele intestinale și colonul pelvian. Unghiurile laterale denumite coarne uterine se continuǎ cu istmul tubar și sunt sediul de inserție al ligamentelor rotunde și utero-tubare.

b) Istmul – continuǎ corpul uterin și este reprezentat printr-un șanț semicircular, adesea puțin adânc, vizibil numai pe fața anterioară și pe fețele laterale. Pe fața posterioară a uterului șanțul nu există.

c) Colul uterin – este mai îngust și mai puțin voluminos decât corpul și are forma unui butoiaș cu douǎ fețe convexe și douǎ margini groase și rotunjite. Vaginul se inserǎ pe col dupa o linie oblicǎ ce urcǎ posterior, inserția sa divizand colul in portiune supra și subvaginalǎ astfel :

– portiunea supravaginalǎ vine anterior în contact cu peretele postero-inferior al vezicii prin intermediul unui țesut celular putin dens, care decoleazǎ ușor pe linia medianǎ. Fata posterioarǎ, acoperitǎ de peritoneu corespunde cu fundul de sac Douglas ;

– porțiunea vaginalǎ a colului este delimitatǎ de suprafața de inserție a vaginului ce se face pe o înǎlțime de 0,5 cm și este la nivelul unirii treimii superioare cu douǎ treimi inferioare posterior, iar anterior la unirea treimii cu treimea inferioarǎ ;

– porțiunea intravaginala proeminǎ in vagin ca un con cu varful rotunjit si centrat de orificiul extern care la nulipare este circular sau în fanta transversalǎ îngustǎ, fanta care la multipare se lungește pânǎ la 1,5 cm. Buza anterioarǎ mai proeminentǎ și rotunjitǎ, cea posterioarǎ mai lungǎ creeazǎ asemǎnarea cu botul de linx cu care este comparat. Colul este separat de pereții vaginului prin cele patru funduri de sac.

Mijloacele de fixare ale uterului

Sunt reprezentate de mijloacele de suspensie și mijloace de susținere.

Mijloacele de suspensie sunt mijloace care ancorează uterul de pereții excavației pelvine. Acestea sunt:

1. Ligamentele largi ale uterului

2. Ligamentele rotunde ale uterului

Mijloace de susținere ale uterului sunt aderențele la organele vecine, la lamele sacro-recto-genito-pubiene și la perineu.

1. Aderențe la organele învecinate

– portiunea supravaginală a colului uterin și istmul aderă la fundul vezicii urinare prin septul utero-vezical.

– prin ligamentele sacro-recto-genito-pubiene se face aderența la rect, indirect.

2. Aderențe la lame sacro-recto-genito-pubiene

– acestea sunt condensări ale țesutului pelvis-subperitoneal

– aderă la rect, la porțiunea cervico-istmică a uterului, la fornixul vaginal și la baza vezicii urinare.

– dintre acestea se individualizează

:

a) ligamente utero-sacrate

b) ligamente pubo-uterine

c) ligamente cardinale

3. Aderențe la perineu

– acesta este cel mai important mijloc de susținere al uterului.

Limfaticele colului uterin și ganglionii limfatici tributari

Limfaticele, cu o importanță clinică deosebit de mare, provin din trei rețele: mucoasă, musculară și seroasă. Ele se strâng într-o rețea colectoare extrem de bogată, situată sub peritoneu – rețeaua subseroasă. Din aceasta din urmă nasc trunchiuri colectoare, care se îndreaptă mai întâi spre marginile uterului, apoi de aici spre diferite grupuri regionale de noduri limfatice.

Limfaticele corpului se adună aproape toate înspre unghiurile uterului. Aici iau naștere câteva vase limfatice, care se unesc cu cele ale ovarului și ale tubei și împreună urcă alături de vena ovariană până la limfonodurile lombare.

Limfaticele colului sunt anastomozate cu cele ale porțiunii superioare a vaginului. Eferențele lor se colectează în cea mai mare parte în parametre și de aici se îndreaptă, unele spre limfonodurile iliace externe, altele urmând traiectul venelor uterine ajung la modurile iliace interne.

Zona ganglionarǎ anterioarǎ prezintǎ cel mai mare interes pentru tratamentul chirurgical radical, deoarece grupele ganglionare din aceastǎ zonǎ reprezintǎ prima stație de recepție a limfei și pot fi, sistematic și în totalitate, extirpate.

Zona ganglionarǎ posterioarǎ cuprinde a doua stație ganglionarǎ, precum și a treia stație ganglionarǎ constituitǎ din grupa aorticǎ. Aceastǎ zonǎ ganglionarǎ nu prezintǎ interes practic, fiind greu abordabilǎ, iar evidarea ei se soldeazǎ cu tulburǎri și infirmitǎți grave.

Vascularizația uterului

Artera uterinǎ – ramurǎ a arterei hipogastrice, este în raport imediat cu uterul care ia naștere din trunchiul anterior al arterei iliace interne, fie izolat, fie printr-un trunchi comun cu artera ombilicalǎ la nivelul fosei ovariene. Artera uterinǎ descrie o curbǎ cu concavitate superioarǎ, lungǎ de 15 mm și se terminǎ sub ovar prin anastomozare cu artera ovarianǎ .

Sistemul venos se adunǎ în sinusurile uterine, de unde dreneazǎ în plexurile venoase uterine, de aici sângele merge fie spre venele uterine ce se varsǎ în vena iliacǎ internǎ, fie spre venele tubei și ovarului cu vena ovarianǎ, care se varsǎ în dreapta, în vena cavǎ inferioarǎ, iar în stânga în vena renalǎ.

Sistemul nervos

Plexul neuro-vegetativ al vaselor și organelor pelvine provine din plexul hipogastric. Plexul sau ganglionul nervos hipogastric, se gǎsește de fiecare parte a pereților latero-pelvieni, la nivelul inserției parietale a parametrelor, în dreptul joncțiunii colpo-cervicale. Plexul hipogastric își are originea din pediculul simpatic

posterosuperior, format din nervii presacrați, pediculu simpatic ostero-mijlociu, provenit din ganglionii I, II, III, sacrat și din pediculul parasimpatic postero-inferior, provenit din rǎdǎcinile anterioare ale nervilor rahidieni sacrați, II, III și IV, având originea în centrul parasimpatic al mǎduvei lombo-sacrate. Plexul neuro-vegetativ utero-ovarian este în mare parte independent de plexul hipogastric și se continuǎ spre plexul solar lombo-ovarian și cel renal.

III. NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE A APARATULUI GENITAL FEMININ

Ciclul menstrual

Menstruația – este reprezentatǎ de o hemoragie asociatǎ cu necroza superficialǎ a mucoasei uterine, care se produce ciclic, începând cu pubertatea și sfârsind cu menopauza și constituie expresia activitǎții genitale feminine. În realitate sunt mai multe cicluri, care converg și se condiționeazǎ reciproc: ciclul hipotalmo – hipofizar, ciclul ovarian ( cu ciclul exocrin și endocrin ), ciclul uterin sau endometrial, ciclul vaginal, ciclul mamar și ciclul genital.

Ciclul endometrial. Modificǎri ciclice ale endometrului.

Mucoasa uterinǎ este divizatǎ în douǎ straturi, având fiecare caracteristici anatomice și evolutive diferite astfel :

– stratul profund sau bazal, ce nu suferǎ nici o modificare de-a lungul ciclului menstrual, este format din partea profundǎ a tubilor glandulari și a corionului ;

– stratul superficial sau funcțional, prezintǎ importante modificǎri în cursul ciclului menstrual. Ciclul menstrual se poate imparți în 3 faze : proliferativă, secretorie, menstruală

a) Faza proliferativǎ. Spre a 10-a zi a ciclului, glandele care au fost îngustate rectilinii, devin treptat hipotrofice, iar lumenul lor se largește. În celule nu se mai gǎsesc nici mucus, nici glicogen. Spre ziua 13 – 14, glandele sunt mai mari, epiteliul lor este mai ondulat, sub influența F.S.H.-ului se secretǎ estrogeni cu acțiune proliferativǎ asupra mucoasei.

b) Faza secretorie (progesteronicǎ sau luteala). În cea de-a 15 –17-a zi, la baza celulelor apar vacuole de glicogen, glandele devin dantelate, glicogenul de deplaseazǎ spre partea apicalǎ a celulei, pentru a excreta catre ziua a 25-a. În acest moment partea spicalǎ a celulei se încarcǎ cu mucus. Arterele spiralate se

diferențiazǎ în zilele 25 – 27, tot acum stroma se micșoreazǎ în grosime prin resorbția edemului. Determinismul fazei secretorie este : L.H. – progesteron – fazǎ secretorie

.

c) Faza menstrualǎ dureazǎ în medie 4 zile. Stratul superficial masoarǎ 8 – 10 cm. în grosime și se eliminǎ. Menstruația apare ca un clivaj hemoragic al mucoasei uterine, realizat prin jocul modificǎrilor vasculare.

Ciclul vaginal

În mod normal mucoasa vaginalǎ la femei în plina activitate sexualǎ are patru zone de celule care se modificǎ în cursul ciclului menstrual.

Ele sunt : zona superficialǎ, zona intermediarǎ, zona parabazalǎ și zona bazalǎ.

În timpul fazei estrogenice, epiteliul marginal crește și atinge maximum de dezvoltare înainte de evoluție.

Ovulația se caracterizeazǎ prin debutul modificǎrilor regresive care se manifestǎ prin oprirea dezvoltarii epiteliului vaginal, celulele se turtesc și sunt eliminate în placarde. Pe masurǎ ce faza estrogenicǎ avanseazǎ, activitatea epiteliului înceteaza iar descuamarea lui se continuǎ. Faza estrogenicǎ se caracterizeazǎ printr-o proliferare a celulelor și o creștere a acidofilei și a indicelui picnotic. Faza progesteronicǎ se caracterizeazǎ prin descuamarea celulelor care se plicaturizeazǎ și se eliminǎ în cantitate foarte mare.

Ciclul mamar

În cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc modificǎri morfofiziologice sub acțiunea celor 2 hormoni ovarieni: foliculina și progesteronul. Foliculina, în prima fazǎ a ciclului ovarian determina hiperplazia țesutului conjunctiv și a canalelor galacto-fore. În faza a doua sub acțiunea progesteronului are loc dezvoltarea țesutului lobulo-alveolar.

În timpul sarcinii, sub acțiunea foliculinei, glandele mamare se maresc și sunt dureroase. La examinarea mamelonului chiar în primele luni, va apǎrea colostrul. Mamelonul și areola se pigmenteazǎ mai intens. De asemenea, circulația devine mai intensǎ, venele superficiale se dilatǎ și devin foarte evidente prin transpirația pielii, constituind reteaua Haller.

Dupǎ naștere, în ziua 3 – 4 se declanșeazǎ lactația datoritǎ începerii secreției de proladină, precum și datoritǎ excitǎrii mamelonului prin actul suptului (calea neuroflexǎ).

Ciclul reproductiv.

Între pubertate și menopauzǎ, femeile sǎnǎtoase au ciclu menstrual. Deși mulți oameni știu doar despre zile cu scurgeri menstruale, acestea sunt doar cele mai evidente faze ale ciclului reproductiv

complet.Ciclul începe din prima zi de scurgeri și se încheie în momentul începerii urmatoarei scurgeri. Acesta durează de obicei 28 de zile.

IV. NOȚIUNI DE HISTOLOGIE A UTERULUI

Structura histologică diferă de la o zonă anatomică la alta a uterului.

Din punct de vedere histologic, uterul prezintă trei tunici concentrice:

– tunica internă – mucoasă

– tunica medie – musculară

– tunica externa – seroasa

IV. 1. Corpul uterin este partea anatomică cea mai importantă morfologic și funcțional. În timpul dezvoltării sarcinii, toate tunicile prezintă modificări semnificative.

Tunica internă, mucoasă sau endometrul este subțire până la pubertate, fiind formată dintr-un epiteliu de acoperire simplu cubic așezat pe un corion subțire, sărac în celule și substanță fundamentală cu glande reduse ca număr, puțin dezvoltate. Endometrul suferă ciclic transformări structurale și funcționale de la pubertate și până la menopauză.

Mucoasa este formată dintr-un epiteliu de acoperire și un corion glandular. Epiteliul mucoasei uterine este un epiteliu simplu cilindric format din celule ciliate și celule secretorii. Celulele ciliate prezintă cili mobili, scurți și rarifiați. Celulele secretorii sunt în număr redus, intercalate printre cele ciliate. Sunt celule cu citoplasmă bazofilă, cu nucleul mare, ovalar, dispus în 1/3 bazală.

Corionul endometrial conține o cantitate mare de celule tinere de tip fibroblastic, limfocite și macrofage, fibre de colagen și de reticulină dispuse într-o rețea fină și laxă. Substanța fundamentală este abundentă și conține o mare cantitate de glicozaminoglicani. Datoriă conținutului mare de celule, el poartă numele de corion citogen.

Corionul mucoasei uterine este puternic vascularizat. Arteriorele provin din miometru și prezintă aspect spiralat, generând o rețea densă de capilare sanguine tipice.

Endometrul prezintă două zone distincte:

-zona superficială sau stratul funcțional

-zona profundă sau stratul bazal

Musculara, tunica medie sau miometrul este formată din fibre musculare netede dispuse în fascicule printre care se găsește puțină substanță fundamentală și rare fibre colagene și elastice. Fibrele musculare sunt dispuse în trei straturi, care se continuă unul cu altul formând o structura unitară:

-un strat extern, cu fibre longitudinale

-un strat mijlociu, cel mai voluminos, în care fibrele musculare au o dispoziție plexiformă

-un strat intern, subțire, cu fibrele dispuse longitudinal sau oblic

Țesutul conjunctiv interstițial este format dintr-un țesut conjunctiv lax, în care se găsesc vase de sânge, vase limfatice și nervi. El se continuă direct cu corionul endometrial.

Miometrul este foarte bine vascularizat, vasele sangvine prezentând mai multe particularități sctructurale și funcționale. Tunica medie este mai subțire, astfel că numeroase arteriole pot avea lumenul turtit. Fibrele musculare netede din tunica medie se continuă direct cu fibrele musculare netede ale miometrului, lipsind adventicea. Acest aspect structural asigură o hemostază rapidă și eficientă în timpul delivrării placentei.

În graviditate, miometrul se dezvoltă paralel cu dezvoltarea fătului, atingând dimensiuni impresionante. Această dezvoltare se datorează hipertrofiei și hiperplaziei fibrelor musculare. Prin hipertrofie, fibrele musculare ajung de la 50 la 500 sau chiar 1000 microni. Hiperplazia se realizează prin multiplicarea unor celule de tip fibroblastic și transformarea lor în miocite. Celulele miometriale în sarcină capătă proprietăți secretorii, ducând la creșterea masei țesutului conjunctiv interstițial, în special a colagenului. După naștere, fibrele musculare revin la dimensiunile inițiale, iar o parte din țesutul conjunctiv interstițial este degradat pe cale enzimatică.

Tunica externă sau perimetrul, este formată dintr-un strat de țesut conjunctiv lax subțire, acoperit în cea mai mare parte de seroasa peritoneală.

IV. 2. Istmul uterului este o mică zonă de legătură între corpul și colul uterin. Are formă de trunchi de con cu baza cranial și cu vârful caudal. Tunica musculară este mult redusă datorită faptului că lipsește stratul mijlociu al miometrului (stratul plexiform). În tunica medie există un țesut conjunctiv bogat în fibre elastice și de colagen. Tunica externă este reprezentată de adventice.

IV. 3. Colul uterin sau cervixul are formă cilindrică. El continuă istmul și proemină în vagin. Structura histologică este similară cu cea a istmului. Structura histologică:

-tunica internă (mucoasă)

-tunica medie (musculo-elastică)

-tunica externă (adventicea)

Colul uterin prezintă două zone: endocolul și exocolul. Diferența dintre ele este dată de structura mucoasei.

Mucoasa endocolului continuă mucoasa corpului uterin. Ea este formată dintr-un epiteliu simplu cilindric și un corion ce are o grosime mult mai mică decât la nivelul corpului uterin. Epiteliul de acoperire este format din numeroase celule cilindrice cu caracter secretor și rare celule ciliate. Corionul are structură de țesut conjunctiv lax, în care se găsesc celule de tip fibroblastic, limfocite și macrofage. În corion se găsesc glande tubulare drepte sau ramificate, secretoare de mucus.

Glandele endocervicale și celulele epiteliale secretorii au o secreție continuă, mucoasă, numită gleră cervicală. Aceasta este bogată în glicoproteine fibrilare, electroliți, lipide, glucide, aminoacizi, proteine, oligoelemente, cu pH alcalin care constituie un mediu faborabil pentru viabilitatea spermatozoizilor. Glera cervicală joacă un rol esențial și în timpul sarcinii, deoarece produce obstrucția canalului cervical ca un diafragm și izolează cavitatea uterină, în care se dezvoltă produsul de concepție, de mediul extern.

Mucoasa exocolului este similară cu mucoasa vaginală. Ea este formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat fără keratinizare și un corion aglandular, de tip coriopapilar.

Epiteliul exocolului prezintă trei straturi de celule suprapuse:

-bazal

-intermediar

-superficial

Stratul bazal este format dintr-un singur rând de celule cubico-cilindrice, așezate pe o membrană bazală corio-papilară. Celulele prezintă citoplasmă bazofilă datorită prezenței în cantitate mare a ribozomilor și poliribozomilor, reticulului endoplasmic rugos și aparatului reticular Golgi. Nucleii sunt mari, normocromi, nucleolați, dispuși în treimea medie sau bazală a celulei. Celulele acestui strat sunt numite de citologi și ginecologi celule bazale profunde.

Stratul intermediar este alcătuit din mai multe rânduri de celule poliedrice suprapuse, cu nucleii sferici situați central, cu citoplasma abundentă, puțin bazofilă sau chiar acidofilă. Celulele sunt solidarizate între ele prin desmozomi, bine evidențiați, dând acestui strat denumirea de strat spinos. Celulele din partea profundă a stratului intermediar apar pe frotiul vaginal ca celule rotunde, mai mari ca cele din stratul bazal, cu citoplasma bazofilă, cu nucleul mare, rotund, dispus central.

Stratul superficial este format din 3-4 rânduri de celule ce se turtesc progresiv spre suprafața epiteliului. Celulele superficiale au un aspect aplatizat, cu citoplasmă puțină, acidofilă, cu nucleii turtiți.

Celulele din epiteliul exocolului conțin cantități crescute de granule de glicogen, care pot fi evidențiate pe celulele histologice prin colorația PAS. Celulele din epiteliul exo si endocolului pot fi găsite în secreția vaginală, de aceea studiul frotiului vaginal colorat prin metoda colorației Papanicolaou are rol deosebit

în depistarea leziunilor precanceroase și a cancerului incipient de col uterin, una dintre cele mai frecvente localizări a cancerului la femei.

Tunica musculo-elastica este destul de groasă. Ea continuă tunica musculară a corpului uterin, dar la nivelul colului fibrele musculare netede ale miometrului se dispun în fascicule cu orientare circulară și longitudinală, separate între ele de țesut conjunctiv bogat în fibre elastice și fibre de colagen.

Adventicea sau tunica externă este un țesut conjunctiv lax care învelește partea superioară a colului uterin. Ea conține vase de sânge și nervi și leagă organul de structurile din jur.

V. PATOLOGIE

Afecțiunile ginecologice nu trebuie neglijate, astfel încât fiecare femeie ar trebui să aibă în vedere efectuare unui consult ginecologic la apariția oricărui simptom și chiar în lipsa acestora.

Sistemul reproducător feminin, format din uter, vagin, ovare, trompe uterine poate suferi o gamă largă de afecțiuni benigne și maligne. Majoritatea acestor afecțiuni vizează uterul, cum ar fi:

Cancerul de col uterin

Are originea în epiteliul pavimentos stratificat al colului uterin și este cea mai frecventă afecțiune malignă a tractului genital feminin. Aproape jumătate din cazurile de cancer de col uterin apar între 35 și 55 de ani. În cazul femeilor suspecte de această afecțiune, se recomandă consultarea imediată a unui specialist, deoarece diagnosticat în stadiul incipient este posibilă tratarea eficientă.

Fibromul uterin

Sunt formațiuni benigne ce se întâlnesc la cel puțin un sfert din femei. Pot crește sub endometru, în peretele uterin sau în afara uterului. Pot fi asimptomatice sau, în alte cazuri, pot determina sângerare uterină menstruală abundentă (menoragie), cicluri anormale, durere, discomfort, urinare frecventă și infertilitate. Fibroamele uterine sunt numite și leiomioame, mioame.

Endometrioza

Este o afecțiune care afectează aparatul reproducător și ciclul menstrual. Prezintă simptome precum durere în timpul ciclului sau durere pelvină între cicluri. Endometrioza afectează 10-15% din femei în timpul anilor de reproducere și este a doua cea mai frecventă cauză a infertilității. Constă în dezvoltarea endometrului, a mucoasei care tapetează pereții interni ai uterului, în cu totul altă parte decât la locul potrivit. Cauzele rămân necunoscute.

Prolapsul uterin

Este o afecțiune în care uterul cade sau alunecă din poziția sa normală. Poate fi incomplet sau complet. Din cauza mai multor sarcini sau nașterilor dificile, mușchii pelvici slăbesc, ceea ce face dificilă susținerea uterului. Pe măsură ce femeia înaintează în vârstă, nivelul estrogenilor scade favorizând prolapsul uterin.

VI. STUDIU DE CAZ

CANCERUL DE COL UTERIN

Cancerul de col uterin este o boala cronicǎ gravǎ, de mare importanțǎ medicosocialǎ, cu evoluție foarte severǎ, atunci când este depistatǎ in stadiile avansate. Importanța problemei rezultǎ din faptul cǎ neoplasmul colului uterin reprezintǎ una din principalele cauze de deces a populației feminine. Acesta ocupǎ locul al doilea, ca frecvențǎ, in cadrul maladiei canceroase la femei, pe primul loc situându-se cancerul sânului. Cancerul colului uterin însumeazǎ 44 % din totalul cancerelor genitale feminine, din punct de vedere al mortalitǎții.

Etiologia cancerului de col uterin (CCU) este multifactorială și a fost studiată timp de decenii. CCU și precursorii săi sunt asociați cu următorii factori de risc: igienă sexuală precară, statut socio-economic scăzut, sarcini multiple, parteneri sexuali multipli, vârstă tânără la prima naștere, debutul precoce al vieții sexuale.

Factori de risc în apariția CCU:

a. Neoplazia cervicala este indusă de carcinogenii transmiși pe cale venerică

b. Virusul herpetic tip II-Herpes simplex virus(HSV)

c. Papilloma virus uman (HPV)

d. Alți agenți infecțioși implicați în CCU au fost: Chlamidia Trachomatis, Trichomonas vaginalis, Citomegalovirus, Neisseria gonorae și Treponema pallidum

e. Modificările colului uterin pe parcursul vieții

f. Traumatisme obstetricale

g. Igienă precară

h. Sarcini multiple

Histologie

1. Macroscopic, tumora poate imbraca urmatoarele aspecte:

Leziune exofiticǎ exocervicalǎ, conopidiformǎ, friabilǎ, sângerand ușor la atingere, adesea suprainfectatǎ.

Leziune ulcerativǎ ce erodeazǎ o parte a exocolului și chiar a fundurilor de sac vaginale, având un crater întins din care se scurge secreție purulentǎ, fetidǎ.

Leziune infiltrativǎ – pierderi de substanțǎ cervicalǎ la nivelul exocolului, cu margini neregulate și cu proeminențe dure.

2. Microscopic

Majoritatea cancerelor colului uterin sunt carcinoame epidermoide(80%).

A. Carcinoamele epidermoide se subîmpart în:

carcinoame cu celule mari necheratinizate;

carcinoame cu celule mari cheratinizate;

carcinoame cu celule mici necheratinizate.

În funcție de gradul de diferențiere pot fi carcinoame bine diferențiate, moderat diferențiate sau nediferențiate. Aceastǎ subîmpǎrțire are importanțǎ prognosticǎ, supraviețuirea fiind de 68,3% pentru primele, respectiv 41% și 20% pentru urmǎtoarele categorii.

B. Adenocarcinoamele: se dezvoltǎ la nivelul endocolului și reprezintǎ 10-15 % din totalitatea cancerelor colului uterin.

C. Carcinoamele adeno-scuamoase (2-5%) sunt în general slab diferențiate și au prognostic prost.

D. Carcinoamele cu celule clare, carcinomul adenoid-chistic și mucoepidermoid sunt rare și au un prognostic rezervat.

E. Alte forme – extrem de rare:

melanom malign;

sarcoame;

carcinomul verucos;

Semne și simptome ale cancerului uterin

– Sângerare sau scurgeri nelegate de ciclul menstrual

– Sângerare după menopauză

– Formațiune vaginală

– Urinare frecventă

– Durere pelvină accentuată

– Secreție vaginală apoasă subțire, albă sau roz

– Presiune pelvină crescută

VI. Metode de diagnostic

Examenul histopatologic este singura metodă de a obține diagnosticul de certitudine al unei formațiuni tumorale. El reprezintă examinarea la microscop a unei probe de țesut din organul suspectat. Examenul histopatologic se realizează prin intermediul biopsiei, o metodă chirurgicală de prelevare a unei probe de țesut din zona afectată (puncție-biopsie) sau prelevarea întregii tumori (biopsie excizională) intraoperator.

Prin această metodă nu se obține doar diagnosticul de certitudine al unei tumori, cu ajutorul lui se stabilește și clasificarea rezultatului în funcție de gradul de modificare al structurii tisulare, stabilindu-se astfel conduita terapeutică adecvată.

Examenul citologic Babeș-Papanicolaou pentru acest examen se recoltează celulele descuamate de la suprafața colului uterin prin periere și se analizează microscopic. Acest test nu este unul definitiv, ci oferă indicii. El poate arăta faptul ca totul este în ordine, celulele nu au un aspect canceros sau precanceros, sau că unele celule necesită o investigație suplimentară. Scopul principal al testului este depistarea celulelor anormale care pot duce în final la apariția cancerului de col uterin. În cazul în care apar anomalii ale celulelor epiteliale, medicul specialist poate recomanda repetarea acestuia la 6 luni, după tratament, asociat eventual altor investigații.

Potrivit schemei preconizate de Papanicolau, celularitatea frotiului citologic vaginal se poate prezenta în cinci tipuri, cunoscute în practica curentǎ dupǎ gravitatea crescândǎ a atipiilor celulare.

Clasa I – celule normale fǎrǎ atipii;

Clasa II – celule cu unele atipii, dar fǎrǎ nici o suspiciune;

Clasa III – celule cu atipii, care indicǎ unele suspiciuni, fǎrǎ sǎ poatǎ afirma malignitatea (frotiu suspect);

Clasa IV – celule izolate cu atipii, sugerând în mod cert malignitatea;

Clasa V – celule maligne în placard, în fapt o microbiopsie.

BIBLIOGRAFIE