Specializarea Matematic a – Informatic a [604586]
UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA" DIN SIBIU
Facultatea de S tiint e
Specializarea Matematic a – Informatic a
LUCRARE DE LICENT A
Student: [anonimizat] anil a Sandra-Aureliana
SIBIU
2017
UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA" DIN SIBIU
Facultatea de S tiint e
Specializarea Matematic a – Informatic a
ELEMENTE DE "TEORIA
GEOMETRIC A A FUNCT IILOR" S I
APLICAT II
Coordonator stiint ic
Prof. univ. dr. Eugen Dr aghici
Student: [anonimizat] anil a Sandra-Aureliana
SIBIU
2017
Cuprins
Introducere 4
1 Rezultate generale ^ n Teoria Funct iilor Analitice 7
1.1 Numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.1.2 Expresia trigonometric a a numerelor complexe . . . . . . . . . . . . 10
1.1.3 Reprezentarea geometric a a numerelor complexe . . . . . . . . . . . 11
1.1.4 Criteriul lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.1.5 Derivata unei funct ii de o variabil a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.2 Integrala complex a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.2 Integrala Stieltjes- Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.3 Integrala complex a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.2.4 Partea real a si partea imaginar a a integralei complexe . . . . . . . . 18
1.3 Teorema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3.2 Teorema de leg atur a dintre primitiv a si integrala . . . . . . . . . . 19
1.3.3 Teorema de leg atur a dintre olomore si primitiv a . . . . . . . . . . 20
1.3.4 Teorema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.3.5 Formulele lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.4 Teorema analicit at ii funct iilor olomorfe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.5 Mult imi de funct ii olomorfe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.5.1 Teorema zerourilor unei funct ii olomorfe . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.5.2 Teorema lui Montel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.5.3 Principiul maximului modulului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.5.4 Lema lui Schwarz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2 Funct ii analitice si injective. Generalit at i. 30
2.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.2 Funct ii univalente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.3 Limite elementare pentru funct ii univalente . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.3.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
3
2.3.2 Rezultate ale lui Bieberbach . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.3.3 Teoreme elementare de cre stere si deformare . . . . . . . . . . . . . 35
2.3.4 Coecient i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3.5 Funct ii univalente convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.3.6 Funct ii reale caracteristice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.3.7 Funct ii univalente stelate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3 Teoria general a a lui Loewner- Kufarev 41
3.1 Teorema lui Loewner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
3.1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
3.1.2 Propriet at iile limitelor ^ n transformarea conform a . . . . . . . . . . 42
3.1.3 Transform ari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3.1.4 Structura transform arilor innitezimale . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3.1.5 Transform ari sect ionate a lui Loewner . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.1.6 Propriet at i ale continuit at ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3.1.7 Ecuat ii diferent iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.1.8 Al treilea coecient . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
3.1.9 Coecient ii funct iei inverse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
3.1.10 Argumentul luif(z)
z. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.1.11 Raze ale convexit at ii si domenii stelate . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.1.12 Argumentul lui f0(z) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.1.13 Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
Bibliograe 62
4
Introducere
Analiza Complex a sau Teoria Funct iilor este disciplina matematic a, introdus a de c atre
mari matematicieni ca A.L. Cauchy, B. Riemann si K. Weierstrass si care se ocup a cu
studiul funct iilor analitice, adic a dezvoltabile ^ n serie Taylor.
S-a constatat de la ^ nceput c a, spre deosebire de cazul real, ^ n cazul complex, simpla
derivabilitate a unei funct ii ^ ntr-un domeniu atrage dup a sine si analiticitatea ei. Dup a
stabilirea propriet at ilor generale ale funct iilor analitice s-a constatat imediat c a funct iile
analitice si injective constituie o subclas a extrem de important a din cauza aplicat iilor
acestora ^ n practic a, mai ales ^ n Mecanica Fluidelor si ^ n Fizic a.
Studiul funct iilor univalente (adic a analitice si injective), a fost ^ nceput sistematic abia
^ n secolul al XX-lea de c atre Ludwig Bieberbach si K. Koebe, matematicieni germani.
Ei au descoperit teoremele de baz a despre funct iile univalente (teorema ariei, delimitarea
coecientului al doilea din dezvoltarea taylorian a a unei funct ii univalente^ n discul unitate
pentru care f(0) =f0(0) 1 = 0 etc.).
Studiul funct iilor univalente se face doar ^ n discul unitate, deoarece o celebr a teorem a
a lui Riemann arm a c a orice domeniu simplu conex diferit de ^ ntregul plan complex este
conform echivalent cu discul unitate. L. Bieberbach a armat, cu prilejul demonstr arii
teoremei sale asupra celui de-al doilea coecient, c a tot i coecient ii Taylor din dezvoltarea
unei funct ii univalente si normate cu condit iile de mai sus satisfac inegalitatea janj6n.
Acest lucru nu a putut demonstrat dec^ at peste 70 de ani, dar a condus la dezvoltarea
domeniului prin lucr arile unor matematicieni ca: K. Loewner, C. Goluzin, A. Schier, M.
Garabedian, P. Mocanu si mult i alt ii.
^In prezenta lucrare, dup a prezentarea teoriei generale de baz a pentru funct iile deriva-
bile ^ n planul complex si a integralei complexe, am trecut la partea referitoare la funct ii
univalente si propriet at i de baz a ale lor, apoi la teoria elaborat a la ^ nceputul secolului al
XX-lea (teorema ariei Gronwall- Bieberbach si consecint ele ei imediate, precum si esti-
marea coecient ilor funct iilor univalente (^ n capitolul 2)), am continuat cu prezentarea
unor subclase remarcabile de funct ii univalente, ^ ncep^ and cu funct iile stelate si convexe,
funct ii care, pe l^ ang a univalent a, mai au si unele propriet at i geometrice remarcabile.
Ultimul capitol, al treilea, este ^ n ^ ntregime dedicat celebrei teorii a lui Loewner re-
feritoare la funct iile univalente. Dup a prezentarea ecuat iei Loewner- Kufarev s-a dat o
demonstrat ie (cea original a a lui Loewner) pentru ipoteza lui Bieberbach privitoare la
cel de-al treilea coecient din dezvoltarea Taylor a unei funct ii univalente, apoi s-au dat
5
c^ ateva estim ari pentru raze de convexitate si stelaritate.
Doresc pe aceast a cale s a aduc sincere mult umiri conduc atorului stiint ic al lucr arii,
domnului Prof. univ. dr. Eugen Dr aghici, pentru modul ^ n care m-a ^ ndrumat ^ n elabo-
rarea lucr arii, pentru ^ ncrederea si sprijinul acordat.
Totodat a, doresc s a ^ mi exprim sentimentele de stim a, respect si recuno stint a fat a de
cadrele didactice de la Facultatea de S tiint e, care mi-au ^ ndrumat pa sii ^ n studiul mate-
maticii ^ n cei trei ani petrecut i ca student a a acestei facult at i.
Student
Sandra-Aureliana St anil a
6
Capitolul 1
Rezultate generale ^ n Teoria
Funct iilor Analitice
1.1 Numere complexe
1.1.1 Introducere
Denit ia 1.1.1. [1]FieR2produsul cartezian al perechilor ordonate (a;b)de numere
reale. Se numesc numere complexe toate perechile ordonate (a;b)de numere reale care
sunt supuse urm atoarelor legi operative:
Legea adun arii:
(1.1) ( a1;b1) + (a2;b2) = (a1+a2;b1+b2)
Legea ^ nmult irii:
(1.2) ( a1;b1)(a2;b2) = (a1a2 b1b2;a1b2+a2b1)
Prin denit ie, mult imea numerelor complexe Ceste mult imea R2dotat a cu operat iile
de adunare si ^ mp art ire denite mai sus. A sadar, prin C^ nt elegem tripletul ( R2;+;).
Propozit ia 1.1.1. [1]Ceste corp comutativ.
Din propriet at iile operat iilor de adunare si ^ nmult ire pentru numere reale, rezult a
imediat c a operat iile introduse ^ n Csunt:
comutative ;
asociative ;
^ nmult irea este distributiv a fat a de adunare ;
7
(0;0) si(1;0)sunt elemente neutre pentru adunare si respectiv ^ nmult ire;
( a; b)este opusul lui (a;b), deoarece ( a;b) + ( a; b) = (0;0).
Opusul elementului z= (a;b) se noteaza cu z.
orice element z2Cnf(0;0)g=Care invers.
Ecuat ia (a;b)(a1;b1) = (1;0), unde (a;b)6= (0;0) este echivalent a cu sistemul com-
patibil ^ na1 sib1:8
<
:aa1 bb1= 1
ba1+ab1= 0
A sadar, inversul lui z= (x;y)2Ceste:
(a1;b1) =a
a2+b2; b
a2+b2
2C:
Inversul elementului z se noteaz a cu1
z.
^InC siCse pot deni operat ii inverse celor introduse ^ n Denit ia 1.1.1. :
Legea sc aderii: (a1+b1i) (a2+b2i) =a3+b3i
care este denit a prin:
a1+b1i= (a2+b2i) + (a3+b3i)
ceea ce ^ nseamn a:
a1=a2+a3)a3=a1 a2
b1=b2+b3)b3=b1 b2
A sadar:
(1.3) ( a1+b1i) (a2+b2i) = (a1 a2) + (b1 b2)i
Legea ^ mp art irii:a1+b1i
a2+b2i=a3+b3i
care este denit a prin:
a1+b1i= (a2+b2i)(a3+b3i)
ceea ce ^ nseamn a c a:
a1=a2a3 b2b3
b1=b2a3+a2b3
8
Sistemul este compatibil si determinat dac a a2
2+b2
26= 0)a2;b2nu sunt am^ andou a
nule, saua2+b2i6= 0.
Atunci:
a3=a1a2+b1b2
a2
2+b2
2
b3=b1a2 a1b2
a2
2+b2
2
A sadar:
(1.4)a1+b1i
a2+b2i=a1a2+b1b2
a2
2+b2
2+b1a2 a1b2
a2
2+b2
2i;
cua2+b2i6= 0.
Corpul comutativ C= (R2;+;)se nume ste corpul numerelor complexe si elementele
lui se numesc numere complexe.
Propozit ia 1.1.2. [4]Mult imea Rf0g=f(a;0);a2RgCdotat a cu operat iile din
Ceste un subcorp al lui C, iar aplicat ia ':R !Rf0g, unde'(a) = (a;0)este
izomorsm de corpuri.
Evident,'este o biject ie care p astreaz a operat iile:
'(x1+x2) ='(x1) +'(x2)
'(x1x2) ='(x1)'(x2):
Not am num arul complex (0 ;1) cui, undei2C sii2= 1.
Denit ia 1.1.2. [1]Expresiaz= (a;b) =a+bise nume ste forma algebric a a
num arului complex (a;b), undea,b2R, iari2C.
Denit ia 1.1.3. [1]Dac az=a+bieste un num ar complex, atunci num arul ase
nume ste partea real a a num arului complex z si se noteaz a cu <z, iar num arul bse
nume ste partea imaginar a a luiz si se noteaz a cu=z.
Denit ia 1.1.4. [1]Se dene ste zcanum ar conjugat num aruluiz=a+bi, astfel:
(1.5) z=a bi
Denit ia 1.1.5. [1]Dac az=a+bieste un num ar complex, atunci jzj=p
a2+b2se
nume ste modulul luiz.
9
Oricare ar z,z1 siz2, avem urm atoarele propriet at i:
1.<z=z+ z
2 si=z=z z
2;
2.z1+z2=z1+z2
z1z2=z1z2;
3.z=z.
4. jzj6<z6jzj
jzj6=z6jzj
5.jzj=jzj
6.jzj2=zz si1
z=z
jzj2,z6= 0.
7.jzj= 0,z= 0;
jz1z2j=jz1jjz2j;
jz1+z2j6jz1j+jz2j.
1.1.2 Expresia trigonometric a a numerelor complexe
Denit ia 1.1.6. [1]Fiind dat a forma algebric a a unui num ar complex z=a+bi, unde
a,bsunt numere reale, b6= 0, spunem c a z=r(cos+isin), under=jzjesteforma
trigonometric a a num arului complex nereal.
Relat iile:
(1.6) a=rcos ;b=rsin
sunt compatibile indc a:a
r2
+b
r2
= 1 denesc un unghi p^ an a la un multiplu 2 .
Acest unghi se nume ste argumentul sauamplitudinea luiz si se calculeaz a dup a
cum urmeaz a:
I. Dac aa6= 0, atunci:
=arctgb
a+k;k2Z
si distingem cazurile:
I1:a;b> 0)k= 0)=arctgb
a
I2:a<b;b2R)k= 1)=arctgb
a+
10
I3:a>0;b< 0)k= 2)=arctgb
a+ 2
II. Dac aa= 0 sib>0, atunci=
2.
1.1.3 Reprezentarea geometric a a numerelor complexe
Orice num ar complex poate reprezentat printr-un singur punct ^ n plan ( R2), numit
imaginea acelui num ar. Dac a z=a+bi2C, atunci imaginea sa geometric a este punctul
M(a;b).
Numerele din C0se reprezint a pe axa absciselor, pe care o numim ax a real a . Nume-
rele pur imaginare (cele cu <(z) = 0) se reprezint a pe axa ordonatelor, pe care o numim
ax a imaginar a .
Reciproc, oric arui punct din plan ^ i corespunde un unic num ar complex, numit axul
acelui punct: dac a M(a;b) este un punct ^ n planul R2, atunciz=a+bieste axul
punctuluiM. Se mai noteaz a M(z).
Prin urmare, orice num ar complex este unic reprezentat de un punct^ n plan si reciproc.
Din punct de vedere geometric, imaginea conjugatului se obt ine ca simetria imaginii
num arului complex, fat a de axa real a.
1.1.4 Criteriul lui Cauchy
Teorema 1.1.1. [1]Fie mult imea D, cu
f(t) =u(x;y) +iv(x;y);
iarz=a+biun punct limit a al mult imii D.
Pentru ca limf(t)s a existe si s a e nit a este necesar si sucient s a existe limu(x;y)
silimv(x;y)nite.
Avem atunci:
lim
t!zf(x) = limx!a
y!bu(x;y) +ilimx!a
y!bv(x;y)
11
sau
lim
t!z<(f) =<lim
t!zf
lim
t!z=(f) ==lim
t!zf
Demonstrat ie:
Presupunem c a exist a lim
t!zf(t) =l+im=nit a.
Atunci, unui ">0 ^ i corespunde un >0, astfel ^ nc^ at:
jt zj<=)jf(t) j<":
Dup a inegalit at ile:(
jx aj<
2
jy bj<
2implic ajt zj< si
jf(t) j<"implic a(
ju(x;y) lj<"
jv(x;y) mj<"
avem:
(
jx aj<
2
jy bj<
2implic a(
ju(x;y) lj<"
jv(x;y) mj<"
ceea ce arat a c a:
limx!a
y!bu(x;y) =l
si
limx!a
y!bv(x;y) =m;
iar teorema a fost demonstrat a.
Analog si reciproca, demonstrat ia fac^ andu-se consider^ and vecin at at i p atrate.
Aceast a teorem a se aplic a si ^ n cazul z=1( lim
t!1f(t) ind nit a), dac a ^ n real
adopt am aceea si concept ie a innitului ca^ n complex. Anume, av^ and^ n vedere echivalent a
cercurilor si p atratelor ca vecin at at i, denim ca vecin atate a punctului (0 ;0) ^ n planul
punctelor (x;y), exteriorul unui p atrat de centru (0 ;0) :
jxj>M;jyj>M:
Cu ajutorul acestei denit ii lim n(x;y) cap at a un sens precis si demonstrat ia teoremei
se poate face la fel si ^ n cazul z=1.
Corolarul 1.1.1. [1]Pentru caf(t)s a e continu a si nit a ^ n z=a+bieste necesar si
sucient ca funct iile u(x;y) =<(f) siv(x;y) ==(f)s a e continue si nite ^ n punctul
(a;b).
12
Pentru a extinde ^ n complex criteriul lui Cauchy, ne vom folosi de urm atoarea teorem a:
Teorema 1.1.2. [1]Pentru ca lim
t!zf(t)s a existe si s a e nit a este necesar si sucient
ca oric arui ">0s a ^ i corespund a o vecin atate V(z)astfel ^ nc^ at:
jf(t) f(t0)j<";
^ nV(z)(adic ajf(t) f(t0)j<"are loc pentru orice pereche de puncte t,t0dinV(z)).
Demonstrat ie:
Condit iajf(t) f(t0)j<"este necesar a.
Dac a exist a lim f(t) 6= 0, avemjf(t) j<"^ nV(z), unde vom lua"
2^ n loc de":
jf(t) j<"
2;jf(t0) j<"
2
^ nV(z).
Darjf(t) f(t0)j=j[f(t) ] [f(t0) ] jf(t) j+jf(t0) j;de unde
jf(t) f(t0)j<":
Condit iajf(t) f(t0)j<"este sucient a.
Aceasta implic aju(x;y) u(x0;y0)j< "^ nV(z) sijv(x;y) v(x0;y0)j< "^ nV(z),
V(z) put^ and si o vecin atate p atrat a, cont inut a ^ n acea circular a.
A sadar, dup a criteriul lui Cauchy pentru funct ii de variabile reale, exist a lim u(x;y)
si limv(x;y) nite, deci, conform teoremei precedente, exist a lim
t!zf(t) nit a.
1.1.5 Derivata unei funct ii de o variabil a
Denit ia 1.1.7. [1]Spunem c a funct ia complex a denit a pe DCestederivabil a ^ n
punctulz02D, dac a exist a si este unic a:
(1.7) lim
z!z0f(z) f(z0)
z z0
Valoarea acestei limite se noteaz a f0(z0) si se nume ste derivata funct ieif(z)^ n punctul
z02D.
Denit ia 1.1.8. [1]O funct ie derivabil a ^ ntr-un punct se nume ste monogen a ^ n acel
punct. O funct ie monogen a ^ n ecare punct al domeniului Dse nume ste olomorf a pe
domeniulDsaumonogen a pe domeniul D.
Propozit ia 1.1.3. [1](Condit iile de monogeneitate ale lui Cauchy- Riemann )
Pentru ca funct ia complex a f(z) =u(x;y) +iv(x;y)denit a ^ n domeniul Ds a e
monogen a ^ n punctul z0=x0+iy02D, este necesar ca funct iile u sivs a admit a
13
derivate part iale de ordinul ^ nt^ ai ^ n punctul (x0;y0) si s a satisfac a relat iile:
(1.8)@u
@x(x0;y0) =@v
@y(x0;y0) si@u
@y(x0;y0) = @v
@x(x0;y0);
numite condit iile de monogeneitate ale lui Cauchy- Riemann.
1.2 Integrala complex a
1.2.1 Introducere
^In acest paragraf vom deni integrala complex a ca un caz particular al integralei
Stieltjes- Riemann, ceea ce ne permite s a prelu am un mare num ar de rezultate din ana-
liza real a.
Propozit ia 1.2.1. [1]Fief=u+vi siF=U+iV, dou a funct ii denite pe [a;b], cu
valori ^ n C.
Spunem c a feste integrabil a ^ n raport cu Fpe[a;b], dac au,vsunt integrabile at^ at
^ n raport cu U, c^ at si cuVpe[a;b].
Dac afeste integrabil a ^ n raport cu F si asociem ec arei diviziuni ( t0;t1;:::;tn) a
segmentului [0 ;1], suma:
(f;F; ) =nX
k=1f(k)[F(tk) F(tk 1)]
atunci, pentru (8)">0, (9)>0, astfel ^ nc^ atjjjj<s a implice:
bZ
afdF (f;F; )<":
.
Propozit ia 1.2.2. [1]Fief=u+iv,F=U+iV, iarfn,Fnaplicat ii denite din [a;b]
^ nC.
Urm atoarele armat ii sunt adev arate:
1.bZ
afdF +bZ
aFdf =f(b)F(b) f(a)F(a):
2.bZ
a(1f1+2f2)dF=1bZ
af1dF+2bZ
af2dF:
14
3. Dac afeste continu a, iar Feste cu variat ie m arginit a pe [a;b], atuncifeste inte-
grabil a pe [a;b]^ n raport cu F.
4. Dac afeste continu a, iar Feste derivabil a cu derivata continu a ^ n [a;b], atuncif
este integrabil a ^ n raport cu F si:
bZ
afdF =bZ
af(t)F0(t)dt=bZ
a[u(t)U0(t) v(t)V0(t)]dt+ibZ
a[u(t)V0(t) v(t)U0(t)]dt:
Integrala Stieltjes- Riemann este folosit a pentru denirea integralei complexe.
1.2.2 Integrala Stieltjes- Riemann
Fieu,Udou a aplicat ii ale segmentului [ a;b]R si not am:
(u;U; ) =nX
k=1u(k)[U(tk) U(tk 1)];
unde este o diviziune a segmentului [ a;b], iark2[tk 1;tk].
Dac a exist a un num ar real Iastfel ^ nc^ at pentru orice " > 0, s a existe > 0 cu
proprietatea c ajjjj<implic ajI (u;U; )j<", atunci spunem c a ueste integrabil a
^ n raport cu Upe [a;b] (^ n sens Stieltjes- Riemann) si not am:
I=bZ
audU
Fie acumf=u+vi siF=U+Vi, undef;F: [a;b]!C.
Spunem c a feste integrabil a ^ n raport cu Fpe [a;b] (^ n sens Stieltjes- Riemann), dac a
u sivsunt integrabile at^ at ^ n raport cu U, c^ at si ^ n raport cu Vpe [a;b] si not am:
bZ
afdF =bZ
atdU bZ
avdV +ibZ
audV +ibZ
avdU
Propozit ia 1.2.3. [1]Dac afeste integrabil a ^ n raport cu Fpe[a;b] si asociem ec arei
diviziuni = (t0;t1;:::;tn)a segmentului [0;1]suma:
(f;F; ) =nX
k=1f(k)[F(tk) F(tk 1)];
atunci pentru orice ">0, putem g asi un >0, astfel ^ nc^ atjjjj< s a implice:
15
bZ
afdF (f;F; )<":
Din propriet at iile integralei reale Stieltej- Riemann rezult a urm atoarele propriet at i ale
integralei complexe Stieltej- Riemann:
Propozit ia 1.2.4. [1]Fief=u+vi siF=U+Vi,fn;Fnaplicat ii denite pe [a;b]cu
valori ^ n C si e1;22C.
Sunt valabile urm atoarele propriet at i:
1. Dac afe integrabil a ^ n raport cu F, atunciFeste integrabil a ^ n raport cu f si:
bZ
afdF +bZ
aFdf =f(b)F(b) f(a)F(a)
2. Dac af1,f2sunt integrabile ^ n raport cu F, atunci1f1+2f2este integrabil a dup a
F si:
bZ
a(1f1+2f2)dF=1bZ
af1dF+2bZ
af2dF
3. Dac afe continu a, Fcu variat ie m arginit a pe [ a;b], atuncifeste integrabil a ^ n
raport cuF.
4. Fie (fn)n2Nun sir de funct ii continue care converge uniform pe [ a;b] c atref si
(Fn)n2Nun sir de funct ii cu variat ie m arginit a care converge simplu c atre F, iar sirul
V(Fn[a;b]) e m arginit, atunci:
limn!1
k!1bZ
afndFk=bZ
afdF
5. Dac afe continu a, iar Fderivabil a cu derivata continu a pe [ a;b], atuncife
integrabil a ^ n raport cu F sibZ
afdF =bZ
af(t)F0(t)dt, unde integrala din dreapta este
egal a cu:
bZ
a[u(t)U0(t) v(t)V0(t)]dt+ibZ
a[u(t)V0(t) +v(t)U0(t)]dt
6. Dac aa<c<b sife integrabil a ^ n raport cu F, at^ at pe [a;c], c^ at si pe [ c;b], atunci
fe integrabil a ^ n raport cu Fpe [a;b] si:
16
bZ
afdF =bZ
afdF +bZ
afdF
7. Dac afe integrabil a ^ n raport cu Fpe [a;b], iarheste un omeomorsm de la [ a0;b0]
la [a;b],h(a0) =a,h(b0) =b, atuncifheste intergrabil a ^ n raport cu Fhpe [a0;b0] si:
bZ
afdF =b0Z
a0(fh)d(Fh)
1.2.3 Integrala complex a
Denit ia 1.2.1. [1]Fie
un drum recticabil, iar fo funct ie continu a pe suportul
drumului, cu valori ^ n C.
Atunci,f
va continu a pe [0;1], deci integrabil a pe [0;1]^ n raport cu
.
Aceast a integral a Stieltjes se nume ste integrala complex a a luifde-a lungul drumului
si o not am:
1Z
0(f
)d
=Z
f()d=Z
f
Propriet at i ale integralei complexe:
Fie
2D(z1;z2) si
22D(z2;z3) dou a drumuri recticabile si e f,gcontinue pe
1
si;2C. Atunci:
1.Z
(f+g) =Z
f+Z
g;
2.Z
