SPECIALIZAREA: MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU [309588]
[anonimizat]: MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU
PROIECT DE DIPLOMĂ
Coordonator științific:
Șef l.dr.ing.Paul SESTRAȘ Absolvent: [anonimizat]
2020
SPECIALIZAREA: [anonimizat]:
Șef l.dr.ing.Paul SESTRAȘ Absolvent: [anonimizat],
2020
REFERATUL CONDUCATORULUI PROIECTULUI DE DIPLOMA
Subsemnatul, ([anonimizat], nume, prenume), conducator al proiectului de diploma cu tema, ………………………………………………………………………………………………………….
Elaborat de absolvent: [anonimizat], prenume) …………………………………………………………………………………..
specializarea………………
Analizând activitatea depusǎ de student: [anonimizat]ǎrii lucrǎrii de diplomǎ, apreciez urmǎtoarele:
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
[anonimizat] :
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Plansele sunt corect intocmite si in conformitatea cu legislatia in vigoare.
Apreciez ca prezentul proiect de diploma poate fi sustinut in fata comisiei exemnului de diplomǎ si propun nota…………………………….
Data Conducator proiect de diploma
_________ _________________________
Lista figurilor
Figură 1.1 – Conacul Hatfaludy în starea actuală 8
Figură 1.2 – Localizarea comunei în Județul Sălaj 9
Figură 1.3 – Conturul comunei Hida 10
Figură 1.4 – Conacul Hatfaludy 11
Figură 1.5 – Grădina botanică din Jibou (sus) și Grădina Zmeilor (jos) 12
Figură 1.6 – Harta deformațiilor în proiecția Stereografică 1970 13
Figură 1.7 – Elipsoidul de rotație Krasovski 15
Figură 1.8 – [anonimizat] 17
Figură 2.1 – Receptorul Leica GS08 plus fiind setat 18
Figură 2.2 – Controller Leica CS10 20
Figură 2.3 – Controller Leica CS10 20
Figură 2.4 – Drona DJI Mavic Pro 21
Figură 2.5 – [anonimizat] 22
Figură 2.6 – Controller DJI 23
Figură 2.7 – Vedere din față a controller-ului DJI 23
Figură 2.8 – Aplicația Word 365 24
Figură 2.9 – Aplicația Excel 365 25
Figură 2.10 – Aplicația AutoCAD Map 3D 2016 26
Figură 2.11 – Aplicația TopoLT 27
Figură 2.12 – Aplicația DroneDeploy în acțiune 27
Figură 2.13 – Aplicația Agisoft PhotoScan Professional și Agisoft Metashape 28
Figură 2.14 – ArcGIS 10.4.1 29
Figură 2.15 – Model de analiză spațială 30
Figură 3.1 – Rețeaua de sateliți a [anonimizat] 31
Figură 3.2 – Cele trei părți componente al sistemului GNSS 33
Figură 3.3 – Funcția SA activată (stânga) și funcția SA dezactivată (dreapta) 34
Figură 3.4 – Structura semnalului GPS 36
Figură 3.5 – Stațiile de monitorizare 38
Figură 3.6 – Sistemul de referință terestru convențional 39
Figură 3.7 – Receptorul Stonex S9 cu accesoriile în cutie 40
Figură 3.8 – Metoda RTK 43
Figură 3.9 – Fișa de descriere a stației permanente din municipiul Zalău 45
Figură 3.10 – Harta stațiilor permanente din România 47
Figură 3.11 – Dronă UAV controlată prin aplicație Android 48
Figură 3.12- Modelul tricopter (A), quadcopter (B), hexacopter (C) și octocopter (D) 49
Figură 3.13 – Model 3D a clădirii obținut prin metode UAV 51
Figură 4.1 – Ortofotoplanul zonei studiate 55
Figură 4.2 – Modelul de elevație digitală 57
Figură 4.3 – Punct de control la sol 58
Figură 4.4 – Harta stațiilor din apropierea conacului la care s-a conectat VRS-ul 59
Figură 4.5 – Dispunerea camerelor pe modelul 3D 60
Figură 4.6 – Etapele realizării ortofotoplanului 62
Figură 4.7 – Etapele obținerii modelului 3D fotorealist 62
Figură 4.8 – Prezentarea modelului suprafeței digitale (DSM) 63
Figură 4.9 – Ortofotoplanul și DEM-ul zonei studiate 64
Figură 4.10 – Poziționarea punctelor de control la sol în fiecare poză 65
Figură 4.11 – Rezultatele analizelor spațiale 66
Figură 4.12 – Propunerea de restaurare a conacului Hatfaludy 67
Figură 4.13 – Reprezentarea pantei terenului 68
Figură 4.14 – Orientarea clădirii și a zonei studiate 69
Figură 4.15 – Radiația solară 70
Figură 4.16 – Poiana Narciselor (stânga sus), Grădina Zmeilor (dreapta sus) și Grădina Botanică din Jibou (stânga, dreapta jos) 72
Lista tabelelor
Tabel 4.1 – Parametri zborurilor 61
Tabel 4.2 – Eroarea medie pătratică a punctelor de control 61
Date generale
1.1 Scopul și importanța lucrării de licență
Majoritatea monumentelor istorice din România sunt într-o stare de degradare avansată. Din păcate autoritățile competente nu sunt interesați în reabilitarea lor, ceea ce este foarte trist, deoarece aceste clădiri ar putea reîmprospăta patrimoniul arhitectural național. Odată cu încetarea comunismului, cele mai multe monumente au fost retrocedate familiilor sau a urmașilor acestora. Fie din lipsa resurselor financiare, fie din cauza succesorilor în vârstă, o parte din monumente nu vor mai trăi o nouă eră de glorie.
Din această cauză mi-am propus ca tema lucrării mele de licență să fie o inițiativă a unui proiect de conservare, reabilitare și a reamenajare a unui astfel de monument istoric. Sunt foarte multe monumente care merită să fie salvate, precum Cazinoul din Constanța, Palatul Ullmann din Oradea sau fosta Casă de Pensiuni, Împrumuturi și Ajutoare a Funcționarilor din București. Unul dintre preferații mei însă este Conacul Hatfaludy din Hida, Județul Sălaj. Am ales această clădire, deoarece prin restaurarea ei tot județul Sălaj va beneficia de un posibil circuit de turistic, conacul fiind ultima stație în care turiștii vor avea parte de o experiență rustică cu mâncare tradițională și camere confortabile.
Lucrările geodezice și topografice sunt printre primii pași în realizarea unei clădiri noi, dar pot fi foarte utile de-a lungul timpului pentru acestea prin măsurători periodice, care ajută la întreținerea lor. Măsurătorile ajută arhitectul cu date deja prelucrate, acesta astfel putând veni cu propuneri de reabilitare. Totodată, prin verificarea periodică a clădirii putem observa imperfecțiuni care pot duce la deteriorarea prematură a acestuia. Prin aceste observații putem preveni în timp util toate problemele care ar putea apărea de-a lungul timpului.
Fotogrammetria este o ramură a măsurătorilor terestre care se ocupă cu determinarea în timp și spațiu a obiectelor fixe și mobile prin reprezentarea lor fotografic, grafic sau numeric, acestea purtând numele de fotograme. O ramură a fotogrammetriei este fotogrammetria aeriană care în constă în preluarea de imagini cu ajutorul unui avion sau, mai nou, a unei drone. Prin preluarea unor imagini fotogrammetrice dintr-un unghi de 90 de grade, se poate realiza un ortofotoplan al zonei, iar prin fotografierea unei clădiri din mai multe poziții și unghiuri putem realiza (prin prelucrare avansată) un model 3D al acestuia.
Lucrarea această are ca scop o inițierea unui proiect de conservarea, reabilitare și reamenajare a conacului Hatfaludy, din comuna Hida, județul Sălaj. Acest proiect constă în scanarea conacului prin metode UAV, utilizând o dronă de tip DJI Mavic Pro. Ca urmare reamenajării, conacul va păstra regimul de înălțime P+M, parterul conținând un restaurant, o recepție, grup sanitar și camere necesare angajaților, iar mansarda conținând șapte camere amenajate oaspeților.
Figură 1.1 – Conacul Hatfaludy în starea actuală
1.2 Localizarea conacului
Hida este o comună din Județul Sălaj, situat în partea de sud-est a acestuia, în Depresiunea Almașului, parte din Podișul Someșan. Comuna este traversată din sud în nord de drumul național 1G, Huedin-Răstoci. Teritoriul administrativ se întinde pe o suprafață de 101,72 km2 și este alcătuit din satele: Hida(reședința), Baica, Miluani, Păduriș, Racâș, Sânpetru Almașului, Stupini și Trestia. Pentru o amplasare mai corectă, comuna se situează la intersecția paralelului de 47°4′2″ latitudine nordică cu meridianul 23°18′48″ longitudine estică. Prima atestare documentară a comunei se datează din anul 1333 cu numele Hidalmás.
Comuna dispune de o varietate de relief: de la lunca Văii Almașului până la dealurile cu caracter premontan de la poalele Munților Meseș găsim de toate felurile, astfel creând o notă de pitoresc. Suprafața comunei este alcătuit din 1269 ha teren arabil, 792 ha fânețe, 1944 ha pășuni, 2772 ha păduri, 116 ha ape, 185 ha drumuri, 138 ha construcții și 254 ha neproductiv.
1.3 Descrierea obiectivului
După cum și numele sugerează, conacul Hatfaludy i-a aparținut familiei Hatfaludy, acesta fiind construit în secolul XIX-lea ca un cadou pentru István Hatfaludy, din partea părinților lui. Din păcate, ca despre majoritatea monumentelor istorice din România, istoria nu ne dezvăluie multe informații, știm doar că a fost reședința lui István până în momentul naționalizării.
După adoptarea legii naționalizării de regimul comunist, toate proprietățile deținute de oameni cu avere, Conacul Hatfaludy a ajuns să fie sediul Întreprinderii Agricole de Stat. Desigur, angajații întreprinderii nu au avut deloc grijă de condiția clădirii, dar au și furat bunurile de valoare din aceasta. În perioada regimului era des întâlnită această practică, deoarece oamenilor nu le păsa de edificiile valoroase din România.
După anii de comunism, în anul 2001, succesorii familiei Hatfaludy au reușit să recapete Conacul Hatfaludy. Din păcate, fie din lipsă de bani sau lipsă de interes, conacul a fost vândut unei societăți străine, iar astăzi clădirea se află într-o stare avansată de degradare. Îmbunătățiri nu au fost făcute, acoperișul poate să surpe în totalitate în orice moment, astfel distrugând definitiv un edificiu valoros din cultura Transilvaniei. Conacul se află de-a lungul drumului național care traversează comuna Hida pe partea stângă, astfel fiind la vedere pentru toți cei care trec prin sat.
1.4 Analiza potențialului turistic
Dezvoltarea durabilă a turismului bazat pe potențialul natural și antropic din județul Sălaj ar trebui să fie obiectivul primar al autorităților locale, pentru a putea atrage fonduri de investiții pentru obiectivele antropice și dezvoltarea infrastructurii. Îmbunătățirea resurselor naturale turistice și utilizarea infrastructurii turistice deja existente trebuie să fie baza obținerii bunurilor și serviciilor oferite pentru turiști. Conform sondajelor realizate recent, numărul turiștilor care vizită obiective turistice în județul Sălaj este în tendință de creștere, astfel creând posibilitatea de circulație a acestora datorită posibilităților de valorificare a atracțiilor din aproprierea comunei Hida și conacului Hatfaludy, cum ar fi: Grădina Botanică din Jibou, Grădina Zmeilor, ceea ce este o rezervație naturală protejată, unică din toată lumea, Mănăstirea Strâmbă construită în secolul XIV-lea și Porolissum, un oraș roman antic cu un câmp militar, unul dintre cei mai mari și bine conservați situri arheologice din Ardeal.
Figură 1.5 – Grădina botanică din Jibou (sus) și Grădina Zmeilor (jos)
Evaluarea potențialului turistic pe un teritoriu, fie acela UAT (Unitate de Administrație Teritorială), regiune geografică sau țară, este realizată ținând cont de resursele de turism naturale (cadrul natural, existența factorilor terapeutici naturali, proximitatea ariilor naturale protejate etc.) și antropice (monumente istorice, muzee, colecții publice, obiecte de artă populare sau tradiționale), dar se ține cont și de infrastructura turistică specifică (acomodații turistice, existența sălilor de conferință, centre de expunere etc.) și infrastructura tehnică (accesul la infrastructura de transport, infrastructura publică și de telecomunicații). Ținând cont de toate acestea, județul Sălaj are un potențial enorm de mare. Prin reabilitarea conacelor vechi, mai ales Conacul Hatfaludy, și includerea acestora în circuitul turistic ar însemna o creștere semnificativă pentru turismul local și în dezvoltarea zonei.
1.5 Proiecția Stereografică 1970
Proiecția Stereografică 1970 este o proiecție azimutală perspectivă stereografică oblică în plan secant, și este proiecția oficială a României. Aceasta a fost adoptată în anul 1973 și înlocuiește proiecția Gauss-Kruger. Decretul adoptat prevede și realizarea lucrărilor topografice, fotogrammetrice, geodezice și cartografice se va executa în sistemul de proiecție Stereo 1970 și în sistemul de cote Marea Neagră 1975.
Proiecția Stereografică 1970 este bazat pe datumul geodezic local Krasovski 1940, la fel ca proiecția Gauss-Kruger, care folosește coordonatele carteziene (X,Y,Z) sau coordonatele geodezice (B,L,h), acestea fiind definite de elipsoidul Krasovski, cu punct fundamental de la observatorul astronomic Pulkovo. Proiecția Stereografică 1970 mai este cunoscut prin denumirea internațională S42 alături de un datum vertical independent numit Marea Neagră 1975 (MN1975), având cota fundamentală zero lângă cazinoul din Constanța.
Figură 1.6 – Harta deformațiilor în proiecția Stereografică 1970
Inițial, la realizarea proiecției Stereo ’70 a fost ales varianta cu planul de proiecție tangent cu centrul țării, însă s-a trecut la un plan secant pentru a minimiza deformațiile formate. Astfel proiecția nu deformează unghiurile, așadar măsurătorile geodezice pot fi prelucrate direct, fără a fi nevoiți să calculăm coordonatele geografice, însă deformează lungimile și suprafețele.
Tabel 1.1 – Deformația proiecției stereografice
1.6 Caracteristicile proiecției stereografice 1970
Elipsoidul folosit în Proiecția Stereografică 1970 este elipsoidul de referință Krasovski 1940 orientat la Pulkovo cu următorii parametri:
Semiaxa mare a= 6,378,245.000 m
Turtirea geometrică f= 1/298.3
Polul proiecției (Q0) se situează la intersecția latitudinii nordice B0=46° și longitudinii estice L0=25°.
România se reprezintă într-un singur plan de proiecție, unde se poate distinge un cerc de deformații nule cu o rază de 201,718 km.
Figură 1.7 – Elipsoidul de rotație Krasovski
Deformațiile liniare și areolare sunt negative în interiorul acestui cerc, valoarea maximă în centru având valoarea D= -25 cm/km, iar în afara acestuia având valori pozitive.
Deoarece proiecția este una conformă, astfel chiar și figurile mici de pe elipsoid vor fi reprezentate asemenea pe planul de proiecție.
Sistemul de axe de coordonate rectangulare plane are ca origine imaginea plană a polului Q0, axa Ox fiind imaginea plană a meridianului axial 25°, având sensul pozitiv spre Nord, iar axa Oy având sensul pozitiv spre Est.
Pentru a putea transforma coordonatele din planul tangent la elipsoid în polul Q0 (xt,yt) în planul secant de rază ρ0 (xs, ys), se va utiliza un coeficient de reducere:
, unde
Pentru transformarea inversă coeficientul este:
, unde
Modulul de deformație liniară în planul proiecției stereografice 1970 este:
, unde
R0= 6 378 956 m, raza medie de curbură la latitudinea ϕ0;
Xs, ys coordonate stereografice 1970
1.7 Sistemul de cote Marea Neagră 1975
Pentru a putea determina cota oricărui punct topografic, avem nevoie de o suprafață de nivel, numit geoid, față de care putem determina înălțimea punctului. Geoidul este o suprafață liniștită a oceanelor și mărilor, prelungită sub continente.
În România, această suprafață este de fapt suprafața liniștită a Mării Negre. Nivelul zero a fost determinat de-a lungul a circa 30 ani cu ajutorul unui maregraf și o placă de bronz, instalate în portul din Constanța. Rețeaua de nivelment a țării noastre este una dintre cele mai reprezentative rețele altimetrice din toată Europa, având peste 17500 de repere determinate în sistemul de nivelment Marea Neagră 1975, cu punctul zero fundamental fiind în Capela Militară Constanța.
Prelucrările altitudinilor topografice trebuie să se facă în planul național de proiecție, conform reglementărilor Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Figură 1.8 – Diferența între geoid, sferă și elipsoid
Prezentarea instrumentelor folosite în timpul lucrărilor
2.1 Descrierea și prezentarea aparatului utilizat la determinarea punctelor de control
Pentru determinarea punctelor de control din prezenta lucrare s-a utilizat receptorul GNSS Leica Viva GS08 plus și controller-ul Leica Viva CS10. Acest aparat face parte din categoria aparatelor GNSS moderne, fiind produs de Leica Geosystems.
Figură 2.1 – Receptorul Leica GS08 plus fiind setat
2.2 Părțile componente ale unui controller și receptor GNSS
Acest receptor GNSS, Leica GS08plus se poate conecta în aproape 6 secunde la cea mai apropiată stație permanentă sau își creează o stație virtuală dacă nu are acces la o stație permanentă din cauza distanței mari sau a vremii nefavorabile. Pentru aplicarea corecțiilor diferențiale pentru poziționare în timp real (RTK) avem nevoie și de un controller. Controller-ul Leica CS10 este ideal pentru determinarea poziției în timp real prin metoda RTK (Real Time Kinematic), deoarece are un receptor 3.5G încorporat care face posibil conectarea la Internet, prin care putem primi corecțiile diferențiale direct de la RomPos (Romanian Positioning System).
Receptorul se poate conecta la controller prin Bluetooth, care asigură o conexiune stabilă și sigură. Pentru a putea asigura o precizie superioară, receptorul se poate conecta la până 120 de satelite, câte 60 pe două frecvențe diferite și poate urmări semnalul de la mai multe sisteme de sateliți, cum ar fi: GPS, GLONASS și SBAS.
Precizia receptorului diferă de ce metodă de determinare a punctului topografic folosim:
Real-Time Kinematic (RTK)
Hz= 10 mm ± 0.5 mm
V= 20 mm ± 0.5 mm
Post-procesare
Hz= 5 mm ± 0.5 mm
V= 10 mm ± 0.5 mm
Microprocesorul este componenta electronică esențială din controller. În general, este caracterizat prin frecvența de lucru, ceea ce ajută la rezolvarea problemelor matematice, preluarea coordonatelor de la receptor și aplicarea corecțiilor RTK.
Memoria electronică este de fapt înlocuitorul carnetului de teren, care ne ușurează munca semnificativ, astfel stocând datele preluate din teren și aplicațiile instalate pe controller. Controllerul Leica CS10 are o memorie internă de 1 GB și se mai poate extinde cu un card SD, acesta fiind memoria externă. Totodată, se poate conecta o memorie stick pentru a putea exporta datele din acesta. Pentru a putea descărca datele din controller, se poate folosi și un PC dotat cu aplicația dedicată transferurilor de date și un cablu de date.
Panoul de afișaj și tastatura reprezintă comunicarea între controller și operator. Tastatura conține taste rapide și o taste alfanumerice. Panoul de afișaj poate fi controlat prin atingerea cu degetul sau cu ajutorul stylus-ului inclus.
Bateria asigură funcționarea optimă a controller-ului, dar și a receptorului timp de 10 ore pentru fiecare, deoarece bateriile sunt interschimbabile.
Capac de protecție
Panou de afișaj
Tastatura
Capac porturi
Mufă alimentare
Port USB-A Host
Stație de docare
Port LEMO (USB și Serial)
Port USB Mini
Port DSUB9
Butonul Home
Butonul Pornire/Oprire
Butoanele de navigație, Butonul OK
Butonul FN
Butonul ±
Luminozitate
Favorite
ESC
Enter
Butonul Înapoi
Volum
Butoanele numerice
2.3 Descrierea și prezentarea aparatului de zbor DJI Mavic PRO
Pentru realizarea zborului deasupra imobilului am folosit drona DJI Mavic PRO, o dronă de mici dimensiuni dar foarte performantă, fiind dotată cu o cameră de rezoluție 4K.
Figură 2.4 – Drona DJI Mavic Pro
Drona face parte dintr-un set de componente incluse în cutie, precum controller-ul, drona, incărcător, cablu de alimentare, 3 perechi de elice și cabluri de conectare la telefon.
2.4 Părțile componente a dronei
Elice
Motor
Indicator LED față
Sistem vizualizare față
Tren de aterizare (cu antene incorporate)
Cameră
Baterie inteligentă de zbor
Butonul de asociere
Indicator pentru statusul de asociere
Slot pentru cardul microSD asociat camerei
Switch mod control
Port microUSB
Indicator status Dronă
Sistem vizualizare în jos
2.5 Părțile componente a controller-ului
Antenele – primește și trimite semnalul de control și video
Butonul Return To Home (RTH) – Apasă și ține apăsat pentru a aduce drona înapoi. Apasă încă odată pentru a anula comanda
Butonul Pornire/Oprire – Permite pornirea și oprirea controller-ului
Maneta de control – Controlează mișcarea și orientarea dronei
Ecranul LCD – Afișează statusul dronei și a controller-ului
Butonul Zbor Întrerupt – Apasă odată pentru frânare urgentă
Butonul 5D – Acest buton poate fi reconfigurat în aplicația DJI GO 4. Acesta este configurația prestabilită:
Stânga – Mărire
Dreapta – Micșorare
Sus – Mișcare cameră în față
Jos – Mișcare cameră în jos
Apasă – Afișează meniul DJI GO 4 Intelligent Flight
Suport telefon mobil – Fixează telefonul mobil în controller
Port USB – Conexiune la telefon prin aplicația DJI GO 4
Buton C1 – Se poate configura după nevoile utilizatorului
Buton C2 – Se poate configura după nevoile utilizatorului
Gimbal Dial – Controlează unghiul camerei
Butonul Setări Cameră – Afișează setările camerei. Funcționează numai când este conectat la aplicația DJI GO 4
Buton Înregistrare – Începe înregistrare video
Buton Capturare – Capturează imaginea oferită de cameră
Port alimentare – Conectează controller-ul printr-un cablu la priză
Switch mod zbor – Schimbă între modul P și modul S
2.6 Descrierea aplicațiilor utilizate
Datele culese din teren au fost prelucrate cu ajutorul unor aplicații specializate licențiate, astfel având o precizie ridicată și calitate superioară. Programele utilizate sunt următoarele:
Microsoft Office 365 este un abonament ce conține mai multe aplicații clasice Microsoft Office, pus la dispoziție de universitate.
Microsoft Word 365 face parte din abonamentul Office 365 și este un procesor de text cu ajutorul căruia a fost redactată această lucrare. Acest program este foarte folositor pentru realizarea unor documente, pagini web sau chiar și desene.
Figură 2.8 – Aplicația Word 365
Microsoft Excel 365 este o aplicație de calcul tabelar, care face parte de asemenea din abonamentul Office 365 și este o parte esențială a oricărui inginer geodez în prelucrarea datelor din teren. Cu ajutorul programului se poate realiza o multitudine de acțiuni începând de la calcule simple până la cele complexe, având o interfață intuitivă și prietenoasă.
Figură 2.9 – Aplicația Excel 365
Programul generează automat o foaie de calcul după deschidere, iar foaia este împărțită în celule, acestea fiind la intersecția coloanelor cu rândurile. În partea de sus a fiecărei coloane este câte o literă din alfabet (A,B,C…,X,Y,Z, mai apoi AA, AB, AC…AZ etc.), iar la începutul fiecărui rând este o cifră arabă. Fiecare celulă are un nume predefinit, acesta fiind alcătuit din litera coloanei în care se află urmat de cifra rândului în care este situată, cum ar fi C6 (Coloana 3, Rândul 6). Fiecare celulă poate conține un text, o funcție numerică, o formulă sau operație matematică, cu care aplicația poate realiza foarte multe operațiuni și poate genera rezultate precise într-un timp util.
AutoCAD Map 3D 2016 este unul dintre cele mai folosite aplicații de proiectare și desenare de pe piață. Programul aparține companiei Autodesk, iar numele înseamnă: Automated Computer Aided Design. Formatele specifice a aplicației sunt .dwg pentru desenele care sunt editabile și .dxf pentru cele care nu pot fi editate, doar vizionate, compatibile cu aproape orice aplicație CAD. Este soluția perfectă pentru crearea și gestiona date spațiale. AutoCAD Map 3D combină Desenarea Asistată de Calculator (CAD) cu Sistemul Informațional Geografic (GIS) într-un mod armonios.
Astfel, rezultatele sunt următoarele:
Design îmbunătățit
Productivitate mărită
Date de calitate superioară
Figură 2.10 – Aplicația AutoCAD Map 3D 2016
Principalele funcțiuni ale AutoCAD-ului sunt:
Crearea și modificarea unor desene cu format asociat AutoCAD
Printarea desenelor direct pe imprimantă sau în format .pdf pentru accesare electronică de pe orice dispozitiv, fără nevoia unei aplicații specializate
Tastarea unor comenzi într-un mod intuitiv cu ajutorul barei de comandă
Scurtături la un click distanță cu ajutorul mouse-ului
Realizarea unor scurtături pe tastatură pentru comenzile folosite mai des
Aplicare unor șabloane salvate pe calculator
Schimbarea ușoară a unităților de măsură
Scalarea desenelor după nevoile utilizatorului
TopoLT este o extensie a aplicației AutoCAD, ce conține mai multe unelte 2D și 3D, o serie de facilități de configurare a elementelor desenate, acestea fiind utile la realizarea unor planuri topografice sau cadastrale, calcularea volumelor de debleu și rambleu, curbe de nivel, desenarea caroiajului sau la georeferențierea imaginilor raster, astfel ușurând munca de birou esențial.
Figură 2.11 – Aplicația TopoLT
Drone Deploy este o aplicație mobilă care asigură o soluție ușoară și rapidă pentru realizarea hărților și modelelor aeriene.
Figură 2.12 – Aplicația DroneDeploy în acțiune
Aplicația este foarte utilă deoarece oferă servicii multiple:
Automatizare zbor și capturare de date
Cu ajutorul unei drone DJI DroneDeploy poate captura imagini într-un mod automat, astfel asigurând o suprapunere ideală între imagini pentru un ortofotoplan reușit.
Procesare și analizare date
Datorită aplicației DroneDeploy, utilizatorul poate procesa datele chiar și în timpul zborului.
Agisoft PhotoScan Professional este un program care realizează procesare fotogrammetrică a unor imagini (aeriene și fotografii ) și generează date spațiale 3D, care pot fi utilizate în aplicații GIS. Aplicația permite procesarea imaginilor provenite din camere RGB, termale sau multispectrale, incluzând sisteme de camere, în informații spațiale în forma unor nori de puncte dense, modele poligonale texturate și ortofotoplanuri georeferențiate.
Figură 2.13 – Aplicația Agisoft PhotoScan Professional și Agisoft Metashape
În urma unor prelucrări ulterioare permite eliminarea umbrelor, poate calcula indicele vegetației și a extrage date pentru hărți cu trasee pentru echipamente agricole etc. PhotoScan Professional poate procesa peste 50 000+ de imagini dintr-un grup local cu ajutorul funcțiunii de procesare distribuită. În același timp, proiectul poate fi încărcat în cloud, astfel minimizând costul achiziționării unei stații grafice, unde toate opțiunile de procesare sunt la dispoziția utilizatorului.
Tehnica inteligentă de fotogrammetrie digitală combinată cu metoda de vizionare pe calculator rezultă într-un sistem de procesare automată a imaginilor, astfel fiind ușor de folosit de un începător în domeniul fotogrammetriei, dar în același timp oferă funcții avansate unui specialist, cum ar fi modul stereoscopic și control deplin asupra preciziei.
ArcGIS este un program care oferă un set de unelte cu ajutorul căreia se pot efectua diferite analize care ne permite să vizualizăm datele culese prin instrumente de măsurare într-un format pe înțelesul tuturor.
Figură 2.14 – ArcGIS 10.4.1
Analiza spațială este esența platformei ArcGIS prin folosirea căreia se pot determina cu ușurință cea mai bună locație a unei noi magazine sau chiar și pentru luarea cea mai bune decizii în diferite situații.
Figură 2.15 – Model de analiză spațială
Prin imagini satelitare și teledetecție se pot gestiona informații și date extrase din imagini transmise de sateliți. Cu ajutorul uneltelor specifice găsite în ArcGIS se pot realiza analize diferite a acestor imagini și date asociate și în aceeași moment oferă acces la o varietate de imagini a lumii.
Cu ajutorul uneltelor de cartografiere incluse în ArcGIS se pot crea, utiliza, modifica și distribui hărți create pe orice calculator și telefon mobil.
După cum și în numele aplicației apare, GIS-ul este funcția principală a programului. GIS-ul înseamnă sistem informațional geografic și ajută la monitorizarea unui număr nelimitat de senzori sau dispozitive care transmit date direct în aplicație și programul le procesează automat îmbunătățind astfel activitățile operaționale.
Prezentarea metodelor folosite în realizarea observațiilor
3.1 Tehnologia GPS
3.1.1 Dezvoltarea sistemului GPS
Tehnologia GPS este rezultatul unei comenzi a Ministerului Apărării a SUA către Forțele Aeriene din Los Angeles, având cerința de a realiza un sistem de poziționare bazat pe sateliți, care să ofere poziția și viteza unui obiect oarecare, care poate fi în mișcare sau staționar, oriunde pe suprafața Pământului sau în apropierea acestuia. Totodată, trebuia asigurat ca rezultatul acestei poziționări să fie disponibil în timp real, adică la dispoziția utilizatorului la orice oră, zi și noapte, indiferent de starea vremii.
Comanda a fost îndeplinită având numele NAVSTAR GPS, dar frecvent numit doar GPS, fiind derivat din: NAVigational System with Timing And Ranging – Global Positioning System, ceea ce înseamnă sistem de poziționare globală pentru ajutarea navigației bazate pe măsurători de distanțe și timp a sateliților.
Figură 3.1 – Rețeaua de sateliți a sistemului NavSTAR-GPS
Următoarele caracteristici au fost stabilite pentru a putea îndeplini condițiile menționate mai sus:
Orbite satelitare înalte – stabilitatea acestora este mult mai ridicată pe orbite și are avantajul de a solicitate mai puține sateliți;
Orbite satelitare inclinate – are avantajul de a putea fi observate și la zonele polare, astfel neavând nevoie de mai multe sateliți în zona polilor;
O repartizare a sateliților pe orbite uniformă – are avantajul de a oferi o acoperire completă cu un efort minim zonelor de pe glob și aceeași timp sateliții pot controlați și supravegheați;
Orbite simetrice pentru sateliți – are avantajul că există aceeași factori perturbatori asupra fiecărui satelit, având astfel o stabilitate relativă asupra constelației satelitare.
Sistemul a fost realizat în trei faze distincte:
Phase 1 a constat în faza de verificare și testare între anii 1974 și 1979 – s-a verificat concepția sistemului, au fost lansate primii sateliți pentru testare și s-a făcut o estimare a costurilor pentru realizarea sistemului;
Phase 2 a constat în dezvoltarea sistemului între anii 1979 și 1985 – s-a dezvoltat latura tehnică a sistemului, s-au realizat receptoare îmbunătățite și s-au lansat noi sateliți;
Phase 3 a constat în definitivarea sistemului între anii 1983 și 1994 – începe în timpul fazei a doua, datorită rezultatelor foarte bune în timpul testării. În timpul acestei faze, s-au lansat sateliți pentru completarea sistemului și s-au îmbunătățit receptoarele.
Din anul 1992, constelația a constat din 18 sateliți pe 6 plane orbitale diferite înclinate cu 55° între ele, la o altitudine aproximativă de 20200 km, astfel asigurând o acoperire de cel puțin 4 sateliți simultan, la orice oră a zilei, în orice punct de pe Pământ.
În acest moment constelația este alcătuită din 31 sateliți operaționali, altitudinea fiind de aproximativ 20200 km și durata unei revoluții este de 11 ore și 8 minute.
3.1.2 Structura sistemului GPS
Sistemul GPS este constituit din 3 segmente principale:
Segmentul spațial:
Constelația de sateliți;
Semnalul transmis de aceștia;
Segmentul de control:
Stațiile de control;
Stațiile de master;
Segmentul utilizator:
Aparatura utilizată.
Figură 3.2 – Cele trei părți componente al sistemului GNSS
3.1.3 Segmentul spațial
Sateliții NAVSTAR-GPS transmit semnale pe două frecvențe purtătoare, care includ poziția sateliților și alte informații importante, cum ar fi starea sateliților.
Între anii 1978-1985 au fost lansate primii sateliți prototip, care făceau parte din Block I de sateliți, fiind pentru faza de dezvoltare și testare. Durata de funcționare a sateliților era de aproximativ 5 ani și aveau o greutate de 845 de kilograme. În total au fost lansați 11 sateliți în intervalul acesta, primul fiind lansat în februarie 1978 și ultimul în octombrie 1985. Sateliții lansați între 1983 și 1985 au îndeplinit durata de funcționare, aceștia fiind operaționali chiar și în anul 1993.
În Block II au fost lansați 24 de sateliți și 3 de rezervă pe 6 plane orbitale diferite și cu o înclinație de 55° între ele. Acești sateliți se deosebesc prin faptul că erau dotate cu tehnici de protecție SA (Selective Availability) și AS (Anti-Spoofing). Durata de funcționare acestora era aproximativ 6 ani, astfel înlocuirea lor a început cu anul 1995. Primul satelit a fost lansat în februarie 1989 cu o greutate de cca. 1500 de kilograme. Fiecare satelit are la bord 4 ceasuri atomice, 2 cu Cesiu și 2 cu Rubidiu.
Figură 3.3 – Funcția SA activată (stânga) și funcția SA dezactivată (dreapta)
Block IIA (A = Advanced – Îmbunătățit) sunt dotate cu posibilitatea de a comunica satelit-satelit, primul satelit fiind lansat în octombrie 1990.
Block IIR (R = Replenishment – Reaprovizionare) facilitează măsurarea distanței între sateliți (tehnica SSR – Satellite-to-Satellite Ranging), iar ceasurile de la bordul sateliților este cu o ordine mai precise decât blocul precedent. Durata de funcționare este de cca. 10 ani și are o greutate aproximativă a sateliților este de 2000 de kilograme. Primul satelit a fost lansat la începutul anului 1995.
Block IIF (F = Follow-On – Continuare) sunt lansate între anii 2001 și 201 și generația de sateliți dispune de un sistem inerțial de navigație.
Fiecare satelit este alcătuit din două părți:
Sistemul de navigație
Sistemul de transport
Sistemul de navigație al fiecărui satelit constă din:
Două emițătoare de navigație cu antene pe două frecvențe: L1 și L2;
O memorie în care se stochează datele de navigație pentru o durată de 14 zile;
Ceasuri atomice;
Unitate de amplificare a datelor de navigație.
Sistemul de transport este compusă dintr-o structură tip cutie, la care sunt atașate două panouri solare care se pot roti. Totodată, structura mai poarte următoarele sisteme:
Sistemul de control pentru altitudine, viteză și orbită;
Sistemul de distribuție și alimentare;
Sistemul de control termic;
Sistemul de telecomandă și telemetric.
3.1.4 Structura semnalului GPS
Pentru a putea fi transmisă semnalul GPS, care să poate fi recepționată de aparatele compatibile, fiecare satelit este dotat cu ceasuri atomice, microprocesoare și o antenă. Alimentarea acestora este realizată de bateriile încărcate cu ajutorul panourilor solare. Fiecare satelit GPS are un oscilator cu unda purtătoare de 10.23 MHz, din care sunt derivate celelalte frecvențe folosite, cum ar fi:
L1 la frecvența 1575.42 MHz cu λ = 19 cm
L2 la frecvența 1227.60 MHz cu λ = 24 cm
Semnalul de navigație în acest moment constă din frecvența fundamentală din banda L modulată cu codul C/A (S) sau P și mesajul de navigație. Codul transmis prin frecvența L este unul aleatoriu, fiind creat de un cod binar generat de un algoritm matematic, denumit PRN (Pseudo Range Noise), adică zgomot pseudo-aleatoriu.
Figură 3.4 – Structura semnalului GPS
În prezent, purtătoare L1 modulează cu ambele coduri: C/A și P, în timp ce L2 este modulată numai de codul P.
Codul C/A nu este greu de înțeles, el reprezentând de fapt o secvență de cod pe frecvența 1.023 MHz, aceasta fiind o rezoluție pe o distanță de cca. 300 de metri.
Mesajul transmis constă din 5 subsegmente, care la rândul lor sunt compuse din 10 cuvinte, fiecare cuvânt având 30 de biți.
Subsegmentul 1 include parametri de corecție pentru ceasuri, astfel utilizatorul va avea informațiile necesare pentru corecția timpului GPS, și mai include coeficienții unui model de propagare pentru utilizatori monofrecvență.
Subsegmentele 2 și 3 includ eferemidele satelitului transmise deja precalculate de la stațiile de urmărire terestre. Cu ajutorul efemeridelor se poate calcula poziția sateliților într-un sistem de referință.
Subsegmentul 4 este rezervat pentru unor mesaje alfanumerice unei aplicații viitoare.
Subsegmentul 5 include almanahul satelitului expeditor. În aceeași timp, acesta conține almanahul a 25 sateliți în mod succesiv. Pentru a putea culege un almanah complet, acesta necesită aproximativ 12.5 minute.
Lipsa codului C/A pe purtătoarea L2 este una intenționată, deoarece este o limitare impusă de Ministerul Apărării a SUA pentru a nu putea fi accesat de utilizatori neautorizați a informațiilor.
Toate ceasurile de pe sateliți sunt sincronizate cu timpul sistemul GPS, și dacă receptorul utilizatorului este echipat cu un ceas de precizie superioară sincronizat cu timpul GPS, atunci va putea măsura distanța “adevărată”. Datorită măsurării simultane către 3 sateliți diferiți, receptorul utilizatorului poate defini poziția pe glob prin intersectarea a trei sfere de rază cunoscută.
Desigur, distanța măsurată nu va fi precisă, aceasta având o eroare de ceas cauzată de ceasul de cristal a receptorului.
3.1.5 Segmentul de control
Segmentul de control are următoarele sarcini:
Determinarea corecțiilor ale efemeridelor satelitare;
Transferul mesajelor de navigație sateliților;
Menținerea standardului de timp;
Calcularea efemeridelor satelitare;
Controlul sistemului de poziționare.
Datele obținute la stațiile de control sunt transmise stației master, stații căror coordonate sunt bine cunoscute. Totodată, orbitele sateliților sunt precalculate și corecțiile de ceas ale acestora. Corecția timpului de GPS și sincronizarea între sateliți este cea mai importantă funcție a stațiilor de control și este transmis împreună cu celelalte date fiecărui satelit în parte, iar din această cauză, stația master este conectată la timpul standard al USNO (Observator Naval din Washington D.C. din Statele Unite ale Americii).
Agenția de Cartografie al Apărării (Defense Mapping Agency – DMA) asigură calculul efemeridelor precise, care se calculează săptămânal pentru toți sateliții din sistemul GPS.
DMA are 5 stații de monitorizare distribuite pe suprafața Pământului, pentru a putea ajuta acoperirea sateliților pe lângă stațiile de monitorizare ale Forțelor Aeriene din SUA (USAF).
Sistemul de control constă din:
Stațiile de monitorizare pentru recepționarea mesajelor de navigație de la sateliți;
Stațiile de control (master) pentru prelucrarea datelor brute;
Corecții de ceas și pozițiile precise;
Actualizare memoriei sateliților, și retransmiterea datelor de la satelit la utilizatorul final.
Figură 3.5 – Stațiile de monitorizare
Cele 5 stații de monitorizare furnizează datele pe care Agenția de Cartografie al Apărării pentru a putea calcula orbitele sistemului GPS.
Datele de la cele 5 stații de monitorizare de la Forțele Aeriene ale SUA sunt combinate cu datele de la stațiile de monitorizare ale DMA.
La înființarea acestor stații de monitorizare au ținut cont de următoarele criterii:
Asigurarea vizibilității la orice satelit din cel puțin 2 stații de monitorizare;
Asigurarea acoperirii în nordul și sudul globului;
Acces în orice moment la stațiile de monitorizare pentru a putea funcționa tot timpul.
Accesarea simultană din cel puțin 2 stații de monitorizare a unui satelit este esențială pentru a putea urmări tot sistemul GPS, chiar dacă una sau mai multe stații nu funcționează în parametri normale.
Toate stațiile master sunt determinate în sistemul de coordonate WGS84.
Datumul sateliților este stocat în efemeridele acestora și este determinat de:
Modele fizice (dinamice);
Modele geometrice.
Efemeridele post calculate și cele publicate sunt determinate în sistemul de referință WGS 84, însă datumurile pot să difere de CTRS (sistemul de referință terestru convențional) în scara acestuia, orientarea și localizarea originii.
Figură 3.6 – Sistemul de referință terestru convențional
Siguranța oferită a sistemului GPS constă în posibilitatea a Ministerului Apărării a SUA să modifice sistemul în orice moment fără a anunța utilizatorii în prealabil. De exemplu, cu ajutorul funcției SA (Selective Availability), precizia poziționării în timp real este redusă voit. Această reducere de precizie este realizată prin manipularea controlată a ceasurilor din sateliți și prin denaturarea controlată a efemeridelor transmise. Astfel, cu funcția SA activată, precizia poziției pe glob este de cca. 100 de metri pe plan planimetric, iar cca. 140 de metri pe plan altimetric, iar fără funcția SA se estimează că ar avea o precizie planimetrică de aproximativ 15-30 de metri. Această funcție a fost activată începând cu lansarea generației de sateliți Block II.
Funcția A-S (Anti-Spoofing) constă în recodificarea codului P, din care rezultă un cod nou, numit cod Y. Este accesibil pentru un grup restrâns de utilizatori și îmbunătățește substanțial navigația în timp real cu codul P față de codul C/A.
3.1.6 Segmentul utilizator
Segmentul utilizator include toate tipurile de receptoare și echipamente de navigație în timp real necesare pentru realizarea lucrărilor de teren cu ajutorul receptoarelor GPS.
Receptoarele GPS sunt compuse din mai multe componente, cum ar fi: receptorul GPS propriu-zis, antenă, amplificator semnal, cabluri pentru conectare, baterie internă sau externă și jalonul pe care se amplasează antena și arată înălțimea acesteia.
Figură 3.7 – Receptorul Stonex S9 cu accesoriile în cutie
Antenele receptorului GPS pot fi de mai multe feluri:
Antenă monopol
Antenă helix
Antenă spiral-helix
Antenă microstrip
Chiar dacă avem un receptor GPS de înaltă performanță, avem nevoie de echipamente auxiliare cum ar fi calculatorul și imprimanta, pentru a putea prelucra datele obținute de la receptor și pentru a putea lista rezultatele sau a stoca informațiile.
Antena este componenta care recepționează semnalele de sateliții vizibili din punctul receptorului GPS, aceste semnale apoi fiind trimise la amplificatorul de semnal și mai apoi la unitatea efectivă de recepție, unde semnalele sunt identificate de la fiecare satelit în parte și direcționate către un canal unic pe care se poate recepta semnalul complet. Totul este coordonat de un microprocesor, care asigura efectuarea calculelor pentru poziționarea în timp real și stocarea datelor.
3.1.7 Descrierea Sistemului de Navigație NavSTAR-GPS
Mai multe variante de determinare a poziției unui obiect sau deplasarea unui punct din A la B existau de-a lungul timpului, cum ar fi la începutul navigației maritime, căpitanii foloseau unghiul între stele, Luna și Soarele, iar prin măsurători complexe au putut determina poziția vaporului pe glob. La începutul secolului XX, se introduce radionavigația, care permitea utilizatorului să determine din ce parte vine semnalul radio, acesta fiind emise din stații aflate pe mal, și ajutau vapoarele să circule într-o manieră mai ușoară. Mai târziu, sateliții artificiali permit să se transmite un semnal de navigație mai precisă, astfel fiind folosit pentru prima dată pentru a putea afla poziția unor obiecte într-un sistem de navigație 2D. Acest sistem se numea TRANSIT și era folosit de marina americană (US Marine Force).
Astfel se lansează NAVSTAR-GPS, urmașul sistemului de navigație TRANSIT, cu ajutorul căreia se poate afla poziția oricărui punct de pe glob, dar și în aproprierea Pământului. Deoarece sistemul este unul de navigație globală, are nevoie de un sistem de referință geocentric, care este unic pe tot globul, dar și fix cu privire la mișcarea globului. Sistemul adoptat pentru GPS este Sistemul Geodezic Mondial 1984 (WGS 84).
Elipsoidul asociat cu sistemul de coordonate a GPS-ului (WGS 84) este elipsoidul GRS80, având aceeași origine cu sistemul cartezian. Coordonatele X și Y pot fi transformate ușor în coordonate geografice raportate la un elipsoid, iar cotele primite prin receptorul GPS sunt și ele raportate la elipsoidul GRS80. Desigur, pentru a putea fi folosite în topografie sau geodezie, aceste coordonate transmise de receptorul GPS trebuie transformate.
În domeniul geodeziei și topografiei, sunt 3 suprafețe care sunt luate în considerare:
Suprafața terestră, pe care se fac măsurătorile;
Suprafața de referință (elipsoidul), în raportul căreia se fac determinările de poziție planimetrică a punctelor de pe sol;
Suprafața geoidului, în raport cu care este determinată cota altimetrică a punctelor de pe sol.
Suprafața geoidul este unul fictiv, și este determinată de nivelul mediu al mării. Deoarece geoidul nu are o formă geometrică regulată, sunt definite mai multe sisteme de referință, care să se conformeze cât mai bine cu geoidul în zona respectivă. Astfel, pentru realizarea cartografiei naționale, diferite țări sau un grup de țări folosesc un sistem de referință ales pentru zona respectivă. Cu ajutorul unor metode de transformare adecvate, se poate transforma coordonatele X și Y din sistemul GPS într-un sistem particular relativ ușor, problema este cu transformarea cotelor.
3.1.8 Metode de determinare a unor poziții prin măsurători GPS
Există mai multe tehnici de măsurare cu ajutorul sistemului GPS care sunt compatibile cu majoritatea receptorilor GPS, însă utilizatorul trebuie să aleagă metoda cea mai adecvată pentru lucrarea curentă.
Prima metodă prezentată este metoda statică, care este folosită pe distanțe mari, cum ar fi studiul plăcilor tectonice sau realizarea rețelelor geodezice, deoarece oferă a precizie foarte ridicată, însă punctul negativ este acestei metode este timpul îndelungat.
Metoda statică rapidă este folosită la realizarea sau îndesirea unor rețele de control pe o suprafață restrânsă, deoarece asigură o precizie ridicată și este considerată mult mai rapidă ca metoda statică.
Metoda cinematică este folosită pentru măsurarea unor detalii sau mai multor puncte într-o zonă foarte restrânsă. Este o metodă foarte eficientă pentru că poate determina poziția punctelor într-un timp foarte scurt și este precis, însă dacă există obstrucții de vreun fel, cum ar fi clădiri înalte, sau ziduri de sprijin sau chiar și copaci înalți, receptorul nu poate observa mai mult de 4 sateliți, astfel pierzând semnalul și receptorul trebuie reinițializat, care poate lua chiar și 10 minute.
Metoda de măsurare RTK (în timp real) este o metodă în care se transmit datele radio primite de la satelit de la bază la receptorul GPS. Astfel putem determina coordonatele finale în timp real direct pe controllerul conectat la receptorul GPS, chiar în timpul lucrării.
Combinarea celorlalte metode alcătuiește metoda combinată, care poate asigura realizarea oricărui lucrări de orice anvergură, cu condiția de a estima corect dimensiunea și localizarea acestuia.
Fiecare lucrare este raportată la un sistem de coordonate tridimensională, a cărui origine se află în centrul de masă a Pământului sau într-un alt punct de origine determinat pentru un sistem de coordonate locale.
3.1.9 Metoda RTK (Cinematică în Timp Real)
Metoda RTK (Real-Time Kinematic) este o metodă de măsurare On-The-Fly (OTF) care determină coordonatele punctelor în timp real. Receptorul GPS are atașat o legătură radio, în general o cartelă SIM prin intermediul căruia se transmit datele primite de la sateliți receptorului, astfel receptorul primind două seturi de date, pe care le poate procesa și rezolva diferențele între ele urmând să obțină o precizie ridicată față de doar un set de date. Cu obținerea a două seturi de date și rezolvarea acestora, precizia de determinare a unui punct se va situa între 1 și 5 centimetri.
Figură 3.8 – Metoda RTK
Odată ce receptorul primește datele de la sateliți și prin intermediul internetului, procesul de inițializare poate fi activat. Este foarte similar cu inițializarea aparatului la metoda cinematică, singura diferență fiind faptul că determinarea punctelor se face în timp real. Trebuie avut foarte mare grijă însă, deoarece dacă se pierde semnalul cu receptorul bază RTK, se pierde un set de date, astfel poziția calculată a unui punct va fi diferită de poziția adevărată. Acesta se poate întâmpla când se fac observații între clădiri înalte, copaci înalți sau ziduri de sprijin, etc.
3.1.10 Stații de referință GNSS
O stație de referință este de fapt un receptor GPS de calitate superioară, care este montat într-un punct bine definit în permanență. Un astfel de stație permanentă GNSS trebuie să îndeplinească următoarele funcții:
Înregistrarea, analizarea și stocarea datelor preluate de la sateliți;
Detectarea și urmărirea sateliților în mod automat;
Transmitere date între celelalte stații permanente și utilizatorii serviciului.
Pentru a putea fi montat ca o stație permanentă GNSS, receptorul trebuie să asigure comunicații pe toate tipurile de măsurare (L1, L2, cod și fază), să poată transmite semnalele necesare măsurătorilor (RTK, DGPS, NMEA) în formatele folosite de obicei și totodată să înregistreze date în epoci până la 5 Hz, să aibă porturi suficiente pe care să comunice cu PC-ul care asigură rularea aplicației de stație de referință, transmitere de date, echiparea dispozitivelor suplimentare, cum ar fie senzori meteo sau de mișcare, conectarea echipamentelor necesare pentru transmiterea de semnale RTK, DGPS, și conectarea sursei de alimentare și/sau sursei de rezervă. Receptoarele sunt proiectați ca să fie compatibile cu alte sisteme de poziționare cum ar fi Galileo. Comunicarea pe cele două frecvențe asigură minimalizarea interferențelor datorate ionosferei.
Stațiile de referință sunt proiectate în așa fel să reziste chiar și fără îngrijire. Carcasa acestora este realizată din magneziu, care poate rezista la cele mai nefavorabile condiții meteo, astfel pot opera chiar și în temperaturi extreme, sunt în totalitate impermeabile la orice particulă de praf, apă sau chiar și nisip.
Figură 3.9 – Fișa de descriere a stației permanente din municipiul Zalău
Rover-ul primește datele transmise de stația de referință prin fază și cod și le folosește pe a-și calcula poziția sa față de stația de referință, astfel având o precizie ridicată între 1 și 5 centimetri. Înainte de a afișa orice poziție, receptorul calculează două poziții RTK, astfel având o precizie foarte mare de 99,9% pentru orice rover care se situează la o distanță de 30-50 km de stația de referință la care este conectat. Sunt necesare doar câteva secunde pentru determinarea unor coordonate cu metoda RTK, iar precizia pe plan orizontal este de 10 mm + 1 ppm și pe plan vertical 20 mm + 1 ppm.
Stațiile de referință funcționează în permanență, datele fiind stocate în calculatorul conectat la aceasta prin aplicația care gestionează funcționarea stației. Odată ajunse datele în calculator, acesta sunt verificate și stocate în formate RINEX sau MRINEX, care pot fi accesate de utilizatori prin intermediul unui server FTP (File Transfer Protocol – Protocol pentru Transmitere Date). Programul ajută cu monitorizarea întregului sistem ce include funcționarea sistemului, legăturile pentru comunicații, receptoarele GNSS și calitatea datelor, asupra cărora numai administratorul sistemului are control.
În cazul transmiterii directe de la stația de referință la receptoarele GNSS a corecțiilor RTK sau DGPS se poate utiliza un radiomodem, cu ajutorului căruia se pot conecta un număr nelimitat de receptoare la stația de referință. Dacă sunt conectate două radiomodemuri la un receptor, acesta poate primi sau transmite pe mai multe frecvențe, astfel putând calcula poziția cu o precizie și mai ridicată. Când este vorba despre o rețea foarte dezvoltată, toate corecțiile pentru RTK și/sau DGPS sunt centralizate într-un centru ce control. Astfel, când un receptor RTK vrea să se conecteze la rețea și transmite locația aproximativă în format NMEA, centrul de control identifică cea mai apropiată stație de referință GNSS din rețea și de le acea stație se vor transmite corecțiile diferențiale RTK și/sau DGPS către receptorul GNSS. Conectarea la cea mail apropiată stație permanentă asigură o eroare orizontală de cca. 1-3 centimetri, asta dacă distanța între rover și stație nu este mai mare de aproximativ 50 kilometri. Stația permanentă poate transmite date și prin unde radio direct la receptoarele RTK.
La poziționarea unei stații permanente se consideră mai mulți factori:
Zona care trebuie acoperită;
Zone nepopulate cu puține clădiri sau suprapopulate cu clădiri industriale;
Formate de date transmise: RINEX, RTK, DGPS;
Numărul de receptoare GNSS care se vor conecta;
Bugetul disponibil;
Distanța între stațiile de referință care fac parte din aceeași rețea, pentru ca toate receptoarele RTK să se poată conecta la stații de referință pentru o determinare mai precisă a pozițiilor.
În prezent, rețeaua de stații permanente GNSS din țara noastră este alcătuită din 74 stații, ceea ce este în mare parte suficient pentru a fi disponibil pentru orice utilizator, în orice moment, în orice locație din România, cu condiția de a avea acces la Internet.
Figură 3.10 – Harta stațiilor permanente din România
Desigur, când trebuie realizat o lucrare, unde nu avem acces la date mobile, există o soluție numită stație virtuală de referință. Observațiile realizate prin stația virtuală de referință au o precizie mult mai bună decât ar fi observațiile reale, fără stația virtuală, deoarece astfel erorile caracteristici nu mai există. Pentru a putea realiza măsurători sunt necesari coordonatele teoretice ale stației virtuale, care în general sunt amplasate în mijlocul șantierului. Ca și a doua fază, toate informațiile obținute sun utilizate de stația virtuală pentru a genera observații corecte. Modelarea corectă a erorilor pentru fiecare observație este însă cea mai dificilă, deoarece se face separat pentru fiecare satelit în parte, fiind folosite plane de corecții. Dacă sunt 3 stații de referință reale care sunt în raza de acțiune a stației virtuale de referință, acestea alcătuiesc un triunghi, astfel suprafața de interpolare fiind univoc determinată. În cazul în care toate aceste calcule sunt centralizate, un utilizator este suficient să transmită coordonatele stației virtuale de referință ca mai apoi să i se fie transmise observații în format RINEX. Aceste observații transmise în format RINEX împreună cu observațiile reale pot fi prelucrate într-o aplicație de postprocesarea măsurătorilor satelitare.
3.2 Tehnologia dronelor
Drona este o aeronavă care nu are un pilot la bord, poate naviga autonom, fără a fi controlată de vreun pilot folosind pilotul automat sau poate fi controlată de la distanță printr-un emițător de semnale, dar și prin WiFi cu ajutorul telefoanelor smart sau tabletelor echipate cu sistem de operare Android sau iOS.
Figură 3.11 – Dronă UAV controlată prin aplicație Android
Există mai multe tipuri de drone, acestea având diferite forme și dimensiuni. Sortat după utilizabilitatea lor, dronele se disting între:
UAV – Vehicul aerian fără pilot;
USV – Vehicul de suprafață fără pilot;
UUV – Vehicul subacvatic fără pilot;
UGV – Vehicul terestru fără pilot;
HAPS – Pseudo-sateliți de înaltă altitudine.
Cele mai folosite drone sunt cele aeriene fără pilot, adică UAV. Indiferent de domeniul în care se folosește aparatul, ele funcționează cu ajutorul bateriilor reîncărcabile sau cu ajutorul energiei produse din propriile celule fotovoltaice. Toate tipurile de drone sunt dotate cu motoare electrice sau motoare cu combustie internă, câte un motor pentru fiecare elice. Motoarele electrice sunt folosite într-o gamă mai vastă în aplicații față de motoarele cu combustie internă. În funcție de capacitatea motoarelor și numărul acestora, dronele pot fi clasificate în mai multe denumiri:
Tricopter – dronă foarte similară cu elicopterul, echipată cu trei servomotoare ce conectate cu trei elice;
Quadcopter – dronă cu 4 elice, folosind tehnologia giroscoapelor pentru stabilizarea zborului;
Hexacopter – dronă cu 6 rotoare, care pot efectua zboruri pe distanțe mari și folosește tehnologii mai avansate, fapt ce ajută la manevrabilitate;
Octocopter – dronă cu 8 rotoare, cu viteză mare de deplasare și stabilitate chiar și în vreme nefavorabilă.
Figură 3.12- Modelul tricopter (A), quadcopter (B), hexacopter (C) și octocopter (D)
Prima dronă din istoria aviației a fost proiectată și construită de Nikola Tesla în anul 1898, urmând să fie îmbunătățită de inginerul Charles F. Kettering, drona fiind echipată cu un dispozitiv electronic prin care aceasta își modifică forma elicelor în timpul căderii pe teritorii inamice. Tehnologia dronelor se schimbă cu pași repezi, acestea devenind din ce în ce mai complexe, cu tot mai multe funcții dar în același timp mai stabile și mai ușoare de controlat.
Cele mai importante caracteristici ale vehiculelor fără pilot sunt următoarele:
Distanța maximă de operare între utilizator și aparat;
Autonomia bateriilor;
Viteza de deplasare;
Conexiuni compatibile;
Sistem de navigație folosit;
Numărul senzorilor și tipul acestora;
Frecvența pe care se transmit datele;
Greutatea;
Posibilitatea de a monta un dispozitiv pentru diverse aplicații (aparat foto-video, cameră infraroșu, cameră termoscanare);
Funcția Come Home (se întoarce la locul de decolare singur);
Funcția Position Hold (menține o poziție dată);
Funcția Elevation Hold (menține o altitudine dată);
Dimensiunea;
Transmiterea datelor (prin Bluetooth, WiFi sau Internet);
Încărcarea bateriilor cu ajutorul panourilor fotovoltaice;
Rezistență la șoc în cazul unei aterizări bruște.
3.2.1 Domeniile de aplicare ale dronelor
UAV-urile pot fi folosite într-un număr nelimitat de domenii, cum ar fi: monitorizare agricolă a culturilor, parcurilor naționale, apeductelor, barajelor, linii electrice, conducte de gaz, înregistrări video la nunți, botezuri, concursuri, aplicații militare, transfrontaliere etc. Toate aceste activități sunt posibile dacă drona este echipată cu dispozitivul aplicabil în acel domeniu: cameră foto-video la botezuri, nunți, cameră de termoscanare pentru conducte de gaz, pentru controlul frontierelor, etc. Cu dezvoltarea tehnologiilor, apar din ce în ce mai multe aplicații pentru drone, care pot fi folosite pe telefoane mobile, tablete, ceea ce face posibil vizionarea imaginii în timp real și controlul aparatului cu ajutorul datelor transmise din dronă.
Implementarea dronelor în diferite domenii este în creștere continuă în România. Pentru a putea fi utilizate în mod profesional, aparatele UAV impun cunoștințe noi în această tehnologie, fapt ce îndemnă utilizatorii să dezvolte competențe avansate în operarea și întreținerea acestora.
Un exemplu de utilizare a tehnologiei UAV este în domeniul topografic, unde se studiază imobile sau clădiri într-o stare de degradare avansată prin scanarea acestora și se creează un model 3D, pe baza căruia pot fi generate propuneri de reabilitare. Dronele folosite în domeniul topografic sunt echipate cu un receptor GNSS avansat pentru o orientare și control deplin și un software specializat pe telefon sau tabletă care poate monitoriza drona în timp real.
Figură 3.13 – Model 3D a clădirii obținut prin metode UAV
În ultimii ani au fost înființate diferite instituții de cercetare interesate în dezvoltare și implementarea noilor tehnologii pe drone, cum ar fi Institutul de Formare, Studii și Cercetare (ITSC-SVFP), acesta fiind fondat pentru promovarea și dezvoltarea modulelor de perfecționare și educație pentru utilizatori de UAV. Institutul are în dotare un sistem online prin care toți deținătorii operatorii de drone civili, indiferent de funcția persoanei se pot înregistra și pot înregistra, modifica și vizualiza toate zborurile PSPS în România.
3.2.2 Componentele principale ale unei drone
Cadrul este scheletul dronei, pe care sunt mai apoi montate toate celelalte accesorii al aparatului. Compoziția acestora este, în general, fibre de carbon, dar se fabrică și din aluminiu, fibre de sticlă, lemn și alte materii ușoare dar tari, pentru a putea minimiza vibrația acestuia. Fiecare cadru este alcătuit din două părți: zona centrală pe care vin montate celelalte accesorii electronice și brațele pe care vin montate motoarele și elicele.
Motoarele electrice sau cu combustie internă sunt inima dronelor, care fac ca elicele să se rotească. Sunt două feluri de motoare electrice:
Motorul cu perii: ideal pentru dronele de dimensiuni mici cu o putere mai mică;
Motorul fără perii: folosit pe dronele mai mari datorită puterii dezvoltate.
Elicele fac dronele să zboare, ca și elicopterele, generând o tracțiune în aer. Ele sunt fabricat dintr-un material durabil, cum ar fi fibra de carbon sau chiar și din lemn. Interesant este că elicele nu sunt identice, deoarece unele au direcții opuse de rotire.
Regulatorul de zbor este creierul dronelor și conține un microprocesor (CPU) și o unitate de măsurare a inerției (IMU). IMU conține cel puțin un giroscop și un accelerometru care măsoară viteza, accelerația și direcția aparatului.
Bateriile sunt sursa de energie fiecărei drone. Caracteristicile lor se diferențiază prin numărul de celule, capacitatea de încărcare și autonomia acestora.
3.2.3 Noțiunea de “drone” în legislația românească
În legislația românească nu se găsește noțiunea de “drone” în niciunul dintre actele normative în vigoare până în prezent, însă în conformitate cu legislația în vigoare, dronele sunt incluse sub aeronave motorizate fără pilot și sunt reglementate de lege, indiferent de mărimea, greutatea sau domeniul de activitate a acestora.
3.2.4 Utilizarea dronelor în diferite domenii
Sunt din ce în ce mai multe domenii în care pot fi integrate tehnologia dronelor. Un domeniu în care este aplicată tehnologia UAV este monitorizarea podurilor și clădirilor, domeniu care necesită echipamente scumpe și specifice cu măsuri de securitate stricte.
În general, firme de alpinism utilitar se ocupă cu monitorizarea și întreținerea clădirilor, însă acesta implică multe riscuri și costuri imense, de aceea drona este aparatul ideal pentru orice inspecție a acestor construcții, fără riscuri suplimentare și într-un mod foarte rapid și sigur.
Fiecare pod construit trebuie verificată periodic, inspecție care cuprinde echipamente scumpe. Aceste monitorizări sunt necesare pentru detectarea în timp a unor probleme înainte de producerea unei tragedii. Aparatele UAV pot ajuta astfel la colectarea datelor de la senzorii instalați pe poduri ca mai apoi aceste date să fie prelucrate de utilizator. Totodată, un inginer poate folosi o dronă pentru a putea verifica și identifica posibile probleme tehnice sau emanări termice sau fisuri pe construcții greu accesibile, astfel scurtând timpul, costul și riscul intervențiilor umane.
O altă posibilitate de aplicare a tehnologiei dronelor este identificarea nivelului de lichid din silozuri sau scurgeri de rezervoare sau conducte de gaz sau apă, chiar dacă acestea se află sub pământ, astfel găsind defectele fără punerea în pericol a vieților personalului.
Fiecare câmp de panouri solare poate avea în dotare o dronă care face inspecții regulate deasupra câmpului prin efectuarea unor termoscanări și detectarea panourilor solare defecte, care nu colectează energie destulă. Folosind o cameră infraroșu instalată pe dronă, aceste inspecții pot fi realizate în mod automat și la o distanță sigură de radiațiile panourilor solare.
Un alt domeniu în care tehnologia UAV este foarte folosită este agricultura. Dronele oferă posibilitatea de a realiza poze de înaltă calitate deasupra câmpului, poze care mai apoi sunt prelucrate și realizate diferite hărți esențiale fermierilor, care pot indica diferite date despre plante, indicii de vegetație, nevoi de apă și categorizarea zonelor de câmp. Hărțile pot fi încărcate în sistemul echipamentelor agricole care la rândul lor pot astfel optimiza lucrarea pământului și ajusta cantitatea de semințe, pesticide necesare câmpului.
Utilizarea metodelor propuse pentru realizarea lucrării
4.1 Scurta prezentare a zonei studiate
Zona Transilvania este un loc cu o istorie foarte bogată încă din mai vechi timpuri, unde mediul original din aproprierea siturilor sau clădirilor din patrimoniu nu au fost afectate de dezvoltarea urbană. Din păcate, din lipsa de fonduri, inițiative, aceste clădiri sunt lăsați în paragină de către autoritățile competente. În această prezentare vreau să prezint avantajul folosirii tehnologiei UAV în realizarea unor posibile reabilitări și restaurări al unui conac din secolul al 19-lea care aparținea unei familii nobile. După cum am prezentat și în capitolul anterior, utilizarea tehnologiei dronelor este aplicată din ce în ce mai multe domenii, însă în domeniul topografiei și măsurătorilor terestre, utilizarea dronelor înseamnă un pas uriaș, deoarece integrarea acestora înseamnă posibilitatea realizării unor modele 3D de mărime reală pe care pot fi făcute inspecții vizuale, analize de structură, realizări a studiilor de reabilitare, restaurare sau conservare sau chiar și analiză de spațiu cu ajutorul programelor de prelucrare de date. În această lucrare se încearcă o includere a conacului în sistemul turistic prin reabilitarea și restaurarea acestuia și totodată măsurătorile topografice și de construcție pot fi integrate în procesul arhitectural și în conservarea și restaurarea patrimoniului.
4.2 Tehnologia UAV în domeniul topografiei
În domeniul arhitecturii și patrimoniului cultural, tehnologia UAV, incluzând imagistica și achiziția datelor, s-a dezvoltat într-un ritm alert, astfel ajutând în documentația și analiza modelării 3D, dar și în analiza spațială utilizată pentru conservarea siturilor din patrimoniul cultural. Măsurătorile realizate cu drone constituie un instrument foarte important, prin care putem primi informații preliminare pentru orice lucrare de reabilitare sau conservare.
Tehnologia dronelor a devenit o metodă des folosită prin accesibilitatea la preț și diversitatea lucrărilor posibile cu acestea, cum ar fi reconstrucții 3D de calitate înaltă sau fotogrammetrie și nu numai.
Fotogrammetria cu ajutorul dronelor echipate cu o cameră de calitate superioară a devenit o practică foarte promițătoare în ultimii ani prin eficiența achiziției datelor pe orice suprafață măsurată, prețul relativ accesibil a echipamentelor, rapiditatea realizării pozelor și manevrabilitatea în orice condiții. Astfel, dronele au devenit o alternativă foarte sigură pentru realizarea lucrărilor în domeniul patrimoniului cultural, arhitectură, măsurători geofizice și monitorizarea solului datorită posibilității de a realiza zboruri în locuri inaccesibile sau greu accesibile, fără a pune în pericol viața utilizatorului.
Figură 4.1 – Ortofotoplanul zonei studiate
Majoritatea lucrărilor realizate prin tehnologia UAV sunt observații, monitorizări, cartografiere, modelare sau reconstrucție 3D sau alte funcționalități în diferite domenii. Cu ajutorul acestor implementări se pot realiza hărți digitale, ortofotoplanuri georeferențiate la scară reală, modele de elevație digitală (DEM), care pot fi utilizate în aplicații SIG (Sistem de Informații Geografice). Desigur, acuratețea acestor date culese prin zboruri cu drona nu pot fi comparate cu precizia milimetrică a unei stații totale sau unui scanner laser de teren datorită condițiilor climatice și atmosferice, a suprafeței și a vegetației, camera și senzorul instalat pe dronă care pot induce erori ce nu pot fi corectate.
Avantajul folosirii tehnologiei UAV este multitudinea punctelor obținute cu un zbor, flexibilitatea și eficiența dronei, astfel obținând o reprezentarea a solului ce nu ar fi posibil cu niciun alt instrument, dar totodată, dacă prelucrăm datele culese din dronă cu o aplicație specială, se pot genera modele 3D foarte complexe și precise, care de fapt sunt alcătuite dintr-un număr extraordinar de nori de puncte. Nu numai modele 3D se pot obține prin prelucrarea pozelor, dar și modele de elevație digitală (DEM), reconstrucții de model 3D, analize de daune, calcule de volum, dar și nori dens de puncte, similar cu unul obținut printr-un scanner laser de teren, astfel putând realiza o mulțime de lucrări cu ajutorul unui singur instrument (drona) și unui singur program specializat în prelucrarea pozelor și a datelor. Așadar, beneficiile folosirii tehnologiei UAV sunt multiple, cum ar fi măsurători cost-eficiente chiar și pe șantiere întregi, culegeri de date în timp real și productivitate mai eficientă.
Prin integrarea datelor culese din zbor în programe speciale cum ar fi Agisoft MetaShape, Global Mapper sau ArcMap, deschid o varietate uriașă în analiză spațială, ceea ce poate îmbunătăți volumul, acuratețea, dar și viteza de realizare a hărților topografice, măsurătorilor pe șantiere, calculelor volumetrice, modelelor 3D, inspecțiilor pe clădiri, dar și a altor lucrări pentru a putea decide mult mai ușor.
În acest proiect s-a realizat o evaluare a conservării patrimoniului cultural prin reconstrucția modelului 3D a unui conac într-o stare de degradare avansată. Până în trecutul recent, realizarea unui model 3D însemna folosirea unui scanner laser 3D, care fiind montat pe trepied și având nevoie de scanări din mai multe poziții cu observații îndelungate, nu era cea mai bună metodă.
Totodată, scanner-ul nu putea scana acoperișuri, structuri înalte sau vegetație, astfel având nevoie oricum de un zbor la fiecare scanare pentru scanarea acestor componente. Cu ajutorul dronelor, modelele 3D a clădirilor și a terenurilor pot fi obținute cu ușurință prin includerea formei, culorii, texturii, stilului, daunelor clădirilor, astfel fiind indispensabile în domeniul arhitecturii, a conservării patrimoniului cultural, dar și în reabilitarea sau restaurarea unei clădiri din faza de fezabilitate până la faza de predare.
4.3 Metoda de abordare utilizată
Acest proiect a fost împărțită în două etape de analizare:
Prima etapă cuprinde evaluarea patrimoniului cultural pentru a putea lua o decizie corectă în legătură cu intervenția asupra conacului în reabilitarea, amenajarea teritoriului, și includerea acestuia în circuitul turistic al atracțiilor patrimoniale în viitorul apropiat;
A doua etapă cuprinde analiza și dezvoltarea de perspectivă ce include mai multe etape în sine cu caracteristici tehnice bazate pe obținerea de baze de date, modelare 3D și analiză spațială în mediul GIS.
Partea tehnică de punere în aplicare a software-ului GIS și a modelelor pentru analiza spațială pe baza bazelor de date obținute în mod direct (măsurători GNSS, vectorizare, date alfanumerice) și obținerea bazelor de date primare folosite în procesarea modelării 3D a obiectivului de patrimoniu (pozele capturate cu ajutorul dronei) este etapa de bază și obligatorie în orice analiză spațială sau studiu GIS. Astfel, un model a analizei spațiale a fost realizată pe baza tehnologiei UAV, cărui obiectiv principal a fost obținerea unei analize favorabile din punctul de vedere a locației conacului în relație cu constrângerea impusă de relieful înconjurător, așadar, bazat pe analiza de nor de puncte rezultat din procesarea pozelor capturate din dronă, s-au realizat baze de date raster (DEM, aspectul reliefului, panta reliefului), acesta subliniind importanța reliefului din punctul de vedere a locației și a orientării a clădirii studiate.
În prima parte a analizei spațiale, modelul 3D a fost integrat într-o platformă BIM, astfel permițând un studiu mai bun și rapid a situației actuale prin obținerea directă a volumelor, suprafețelor, elevațiilor. Al doilea model de analiză spațială dovedește importanța reabilitării și redezvoltării viabile a conacului Hatfaludy din punct de vedere turistic, deoarece acesta se află într-o poziție centrală față de celelalte obiective turistice, fapt prezentat prin modelul de analiză spațială, care reprezintă accesibilitatea tuturor obiectivelor turistice la viteză medie pe drumuri și cărări turistice. Ultima etapă cuprinde studiul de fezabilitate care include baza de date obținute prin dezvoltarea modelelor de analiză spațială și a modelului 3D obținut.
4.4 Obținerea datelor folosite în realizarea proiectului
Măsurătorile topografice sunt una dintre cele mai bine stabilite și precise metode, însă necesită un timp de măsurare îndelungată, există dificultăți logistice și au fost ulterior schimbate cu metode mai moderne care asigură măsurători de precizie ridicată direct în 3D, cum ar fi scanner laser sau fotogrammetrie. Topografia și metoda măsurării punctelor individuale pentru puncte de control pe sol (GCP – Ground Control Point) au fost o etapă importantă și necesară în procesarea ortofotoplanului.
Figură 4.3 – Punct de control la sol
Pentru tehnica fotogrammetriei digitale sunt necesare poze bidimensionale, care pot fi prelucrate cu formule matematice elaborate, rezultând din ele date tridimensionale. Cu ajutorul formulelor precise și elaborate, puterii de procesare și a software-ului specific, datele obținute prin poze pot fi transformate în coordonate metrice tridimensionale și în culori cu o precizie la nivelul centimetrilor, toate acestea fiind posibile cu un cost relativ accesibil, ce include costul unui aparat UAV și unui software de prelucrare.
Datorită condițiilor de teren greu accesibile existente la măsurătoarea realizată la conacul Hatfaludy, acest proiect prezintă fiabilitatea folosirii metodei UAV combinat cu multe puncte de control la sol (GCP) pentru un rezultat cu o precizie metrică și ca o alternativă mult mai accesibilă a utilizării unui aparat TLS sau unor măsurători tradiționale.
Pentru măsurarea corectă a punctelor de control la sol (GCP) din punct de vedere a poziționării planimetrice dar și altimetrice, am folosit receptorul GNSS Leica Viva GS08 Plus cu controllerul asociat Leica CS10 cu metoda Cinematică în Timp Real (RTK – Real-Time Kinematic) și pentru a asigura precizia dorită, am folosit corecții RTK furnizate de Sistemul ROMPOS (Romanian Position Determination System), un serviciu oferit de ANCPI (Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară). Pentru corecțiile RTK s-a folosit o stație de referință virtuală (VRS – Virtual Reference Station), aceasta fiind calculată între cele mai apropiate stații permanente de referință GNSS.
Figură 4.4 – Harta stațiilor din apropierea conacului la care s-a conectat VRS-ul
4.5 Parametrii zborurilor și estimarea erorilor
Măsurătorile pe imobilul conacului Hatfaludy s-au obținut prin pozele realizate de o cameră montată pe drona UAV. Drona folosită este un DJI Mavic Pro echipat cu o cameră semi-profesională cu o rezoluție 4K relativ accesibilă și cu un stabilizator de cameră care să compenseze puterea vântului și vibrațiile UAV-ului, astfel asigurând o captură de imagini clare.
Parametrii zborului au fost setate într-o aplicație mobilă gratuită, cu ajutorul căreia am putut seta și gradul de suprapunere între pozele realizate. S-au efectuat două zboruri, primul fiind în întregime automatizat, drona urmărind un plan de zbor presetat prin care s-a obținut o rețea de camere ce a creat imaginile nadirale, din care pot fi ulterior realizate georeferențierea și postprocesarea pentru ortofotoplan, hărți digitale, modele de elevație digitală (DEM), toate acestea fiind folositoare în analiza spațială. Al doilea zbor era unul manual pentru a putea obține imagini din toate unghiurile posibile ale clădirii, astfel obținând un model 3D foarte precis a monumentului istoric.
Figură 4.5 – Dispunerea camerelor pe modelul 3D
În total au fost plasate nouă puncte de control la sol (GCP) pe suprafața imobilului în așa fel încât acestea să fie plasate la diferite cote, punctele fiind de foarte mare folos la realizarea georeferențierii. Pentru determinarea acurateții și preciziei a poziției finale pe modelul geometric creat, coordonatele punctelor de control au fost localizate pe imaginile din ortofotoplan cu ajutorul programului Agisoft Metashape. Erorile rezultate au fost calculate pe baza direcțiilor carteziene nordice, estice și pe cote. Din cele 9 puncte de control la sol (GCP), cinci cu cea mai bună acoperire au fost folosite pentru georeferențiere, iar 4 pentru verificarea punctelor (CP), astfel rezultând o eroare medie pătratică de 3.4 centimetri pe direcția orizontală și 4.1 centimetri pe direcția verticală, erori acceptabile pentru georeferențiere și la diferite proiecte inginerești.
Tabel 4.1 – Parametri zborurilor
Tabel 4.2 – Eroarea medie pătratică a punctelor de control
4.6 Obținerea rezultatelor
Pentru obținerea ortofotoplanului și a modelului de elevație digitală (DEM), toate pozele clare au fost procesate în programul Agisoft Metashape într-un flux de lucru ce conține alinierea imaginilor urmat de georeferențierea manuală pentru a identifica punctele de control la sol, asocierea coordonatelor GNSS pentru pozele potrivite, optimizarea pozelor iar mai apoi generarea norilor de puncte și norilor denși de puncte.
Figură 4.6 – Etapele realizării ortofotoplanului
Pentru obținerea modelului 3D am urmat etape similare, începând cu o preselecție a pozelor pentru eliminarea pozelor neclare, încărcarea pozelor selectate realizate manual în programul Agisoft, rectificarea pozelor, realizarea norului de puncte și reconstrucția 3D. Conform legii geometriei din vederi multiple, pentru realizarea unui model precis trebuie obținute poze din toate unghiurile posibile și necesită o rețea de camere care conțin imagini nadir și oblice la diferite înălțimi, astfel combinând legea, datele culese și programul special se poate obține un nor de puncte 3D a monumentului istoric și a zonei studiate cu o precizie de centimetri.
Figură 4.7 – Etapele obținerii modelului 3D fotorealist
Înaintea realizării analizei spațiale, a fost creat un model de suprafață digital prin interpolarea suprafeței rămase după eliminarea amprentei la sol a clădirii din norul dens de puncte, astfel eliminând orice conflict în realizarea analizei spațiale. Utilizând modelul de elevație digital obținut cu ajutorul tehnologiei UAV, s-a realizat o analiză spațială a zonei din înconjurul conacului Hatfaludy. După realizarea analizei, am obținut un model digital al suprafeței imobilului fără prezentarea clădirii, așadar rezultatele obținute sunt mult mai precise și mai ușoare de prezentat.
Figură 4.8 – Prezentarea modelului suprafeței digitale (DSM)
După culegerea datelor din teren și crearea modelului 3D necesar pentru proiecte arhitecturale, este necesar să transmitem rezultate precise și corecte prin baze de date 3D cu analiză spațială completă care pot fi folosite de ingineri civili, arhitecți, topografi, dar și de contractanți, astfel îmbunătățind productivitatea și eficiența proiectelor complexe de restaurare. Un astfel de proiect ar conține măsurători în detaliate și precise culese integrate cu datele exportate din UAV în aplicații BIM (Building Information Modelling). Am creat o perspectivă preliminară pentru stabilirea fezabilității pentru reabilitarea unui monument istoric și o propunere de transformare a acestuia într-o pensiune cu restaurant realizat în programul ArchiCAD, în care am recreat fațada și planurile arhitecturale ale parterului și a mansardei.
4.7 Rezultatele obținute
4.7.1 Ortofotoplanul și Modelul 3D
Stilul unei clădiri, indiferent dacă e veche, degradată, foarte afectat sau un proiect nou, nu se poate realiza fără planuri topografice actualizate, care necesită măsurători topografice și/sau geodezice periodice realizate cu metode speciale și cu instrumente potrivite metodelor. În momentul actual a procesului de construire, inginerii topografi sunt indispensabili de pe orice șantier de lucru, dar mai ales de la proiecte de reabilitare, restaurare, cum ar fi și conacul Hatfaludy.
Este responsabilitatea inginerului topograf de a culege date din teren pentru a putea reprezenta cât mai precis suprafața terenului față de realitate, de a realiza profile longitudinale, transversale și modele de elevație ale detaliilor topografice. Din păcate, metodele clasice folosite în topografie și geodezie sunt bazate pe aparate scumpe cu timp de măsurare îndelungat și pot fi lucrări periculoase, unde tehnologia UAV cu fiabilitatea și potențialul ei poate ajunge la rezultate foarte similare prin combinarea datelor obținute prin dronă și prelucrarea acestora în softuri specializate, astfel putând obține modele 3D măsurate foarte complexe și precise constând din milioane de nori de puncte, fără a pune în pericol topograful responsabil de măsurarea imobilului.
Figură 4.9 – Ortofotoplanul și DEM-ul zonei studiate
Așadar, rezultatele obținute conțin un ortofotoplan și un model de elevație digital (DEM) cu o precizie centimetrică, acesta ulterior fiind folosit pentru crearea planurilor: linii de contur, profile longitudinal și transversale, volumetrice și calcule de suprafețe. O astfel de analiză spațială poate furniza informații foarte folositoare pentru cercetări geotehnice și ajuta inginerii civili în proiectarea diferitelor construcții.
Reconstrucția 3D prin programe SfM (Structure from Motion), tehnologii de teledetecție și poze obținute prin drone este o unealtă foarte bună, deoarece poate oferi modele 3D precise și nori de puncte necesare pentru oricine vrea să obțină o machetă fotorealistă de înaltă calitate a unei clădiri sau chiar a unui monument istoric. Desigur, calitatea modelului 3D și a norilor de punct este direct proporționată de calitatea imaginilor realizate și de poziția punctelor de control la sol folosite, astfel oferind oportunități de a analiza mai departe construcțiile pentru inspecții de avarii, estimare de cost pentru restaurare și evaluare a clădirii patrimoniale pentru conservare.
Figură 4.10 – Poziționarea punctelor de control la sol în fiecare poză
Reconstrucția 3D finală oferă arhitecților, topografilor, geodezilor, inginerilor civili și a autorităților locale date de rezoluție superioară pentru cartografierea monumentului istoric. Totodată, datorită preciziei și a integralității găsite la modelul 3D permite și analizarea deformațiilor structurale, astfel economisind multe vizite pe șantier și desigur ore de lucru suplimentare, punere în pericol personalului și realizând toate lucrările necesare din confortul biroului.
4.7.2 Propunere de reabilitare și restaurare
Datorită avantajelor semnificative a utilizării tehnologiei UAV în construcții, măsurători dar și arhitectură patrimonială, datele culese trebuie unite cu alte tehnologii și aplicații folosite de utilizatorul final, cum ar fi arhitectul, inginerul civil etc. Chiar dacă nu am putut realiza un model interior a conacului din cauza stării sale degradate și a pericolului de colaps, modelul exterior poate ajuta la aplicațiile ulterioare. Toate proiectele de acest fel trebuie să aibă o rețea comună UAV-BIM prin care se pot asocia datele culese de UAV cu programele BIM, astfel creând o legătură între date și platformele BIM.
Figură 4.11 – Rezultatele analizelor spațiale
Am reușit integrarea datelor UAV exportate în programul BIM cu ajutorul modelului 3D fotorealist și precis, care include în sine date spațiale și măsurători indispensabile în designul și arhitectura clădirii, astfel creând o perspectivă preliminară a utilizării conacului conform configurației, locației geografice și potențialului turistic a acestuia.
Soluția viabilă ar fi transformarea clădirii într-o pensiune cu restaurant, însă luând în considerare faptul că acesta este inclus în patrimoniul cultural, reabilitarea, restaurarea și transformarea acesteia trebuie să fie realizată conform legii 182/2000 prin schimbări minime a fațadei, regimului de înălțime, amprentei la sol etc. Așadar, am creat o perspectivă care respectă istoria și potențialul zonei și poate oferi servicii turiștilor viitori, conacul având un parter constând dintr-un restaurant cu un bar, o recepție, biroul managerului, o bucătărie și grupuri sanitare, iar în mansardă se găsesc 7 camere pentru cazare.
Figură 4.12 – Propunerea de restaurare a conacului Hatfaludy
4.7.3 Analiza spațială a zonei studiate
Relieful este factorul principal prin caracteristicile sale prin care condiționează extinderea infrastructurii rezidențiale și locația acestora, cele mai importante caracteristici fiind panta terenului și orientarea versanților ce poate crea restricții naturale în poziționarea clădirilor.
Referitor la zona studiată și analizând diferențele între pantele și cotele reliefului obținute prin prelucrarea datelor din pozele realizate cu drona, se evidențiază faptul că zona studiată a suferit modificări antropice pentru îmbunătățirea terenului înainte de construirea conacului.
Figură 4.13 – Reprezentarea pantei terenului
Modelul suprafeței digitale reprezintă două terase create antropic, acestea fiind foarte ușor de observat datorită pantelor din zona de extremitate a acestora. Prima terasă se află între cotele 247 și 250 metri și are rolul de separare între construcția propriu-zisă și curtea conacului, iar a doua terasă se află între altitudinea 250 și 252 metri, având rolul de suport al amprentei la sol a clădirii, astfel aceasta având o locație panoramică.
Din punctul de vedere a pantelor, există câte o pantă mare în fața fiecărei terase și o pantă foarte abruptă în extremitatea nord-estică a celor două terase, pante care evidențiază lucrările de terasare executate în trecut. Există pante mai line găsite la terasa de sus (pe care se află construit conacul) cu un grad de înclinare între 5.1° și 10° și panta dintre terasa de jos și grădina conacului, ceea ce accentuează terasele morfometrice rezultate și suprafața de tranziție dintre ele.
Intervenția antropică mai poate fi observată la panta vastă modelată din panta sudică și sud-estică, care materializează trecerea dintre terasa de jos și partea sudică a grădinii, dar și în partea sud-vestică a zonei studiate, unde se pot observa pante largi cu un grad de înclinare între 10.1° și 25°, care evidențiază schimbarea din relieful forestier în terasa găsită în spatele clădirii.
Figură 4.14 – Orientarea clădirii și a zonei studiate
Cum am menționat și mai devreme, orientarea clădirii, dar și orientarea suprafețelor înclinate reprezintă un element foarte important de exploatat în sezonul rece, așadar cu ajutorul bazei de date raster bazat pe modelul suprafeței digitale, am analizat orientarea infrastructurii și am identificat că direcțiile principale în care sunt înclinate suprafețele sunt nord-est, est, sud-est și sud cu o preponderență în direcția nord-est și est, astfel primind o cantitate mai mare de lumină și căldură chiar și în timpul iernii.
Pentru identificarea radiațiilor solare primite de la Soare am folosit unealta de analizare a radiațiilor solare din extensia programului ArcGIS Spatial Analyst. Radiațiile solare depind de mai multe factori, cum ar fi poziția terenului studiat, elevația, orientarea pantelor și versanților, caracteristici morfologice, microclimate. Prin realizarea acestei analize putem determina temperatura aerului și a solului, lumina disponibilă pentru fotosinteză, model a topirii zăpezii și umiditatea solului.
Insolația este factor foarte important în realizarea fotosintezei pentru ecosistemul Pământului, dar în aceeași timp și evaporarea este un factor care se estimează conform unor indice directe și indirecte, factori importanți în determinarea radiației solare, care la rândul ei este indispensabil pentru stabilirea eficienței de energie la construcțiile noi sau renovate. Prin determinarea radiațiilor solare construcția primește o indice pentru eficiența de energie și poate mări valoarea și competitivitatea clădirii.
Figură 4.15 – Radiația solară
Conform unor studii s-a determinat că geamurile cu orientare sudică transmit o cantitate uriașă de radiații solare în timpul sezonului rece și o cantitate mică în timpul sezonului cald, fapt ce este urmărit și de arhitecți prin proiectarea unor sisteme de geamuri mai mari pe fațadele estice și sudice. Un alt studiu arată că în apropierea pădurilor se reduc semnificativ radiațiile solare, ceea ce se poate observa și în zona Clujului, unde cele mai multe cartiere noi se extind către păduri. Aceste studii sunt foarte importante pentru oamenii care sunt expuse insulelor de căldură specifice clădirilor din zonele cu densitate înaltă, având rolul suplimentar de a atenua stresul termic în zilele caniculare.
Prin integrarea analizelor realizate pe cele trei baze de date se poate evidenția ușor intervenția antropică realizată pe terenul studiat pentru realizarea infrastructurii rezidențiale prin obținerea unor terase pentru aplatizarea suprafeței în două nivele separate și pante care conectează clădirea cu grădina din față și curtea din spate a acesteia. Lucrările morfologice au fost realizate mai mult ca sigur pentru stabilizarea și îmbunătățirea infrastructurii cu doi factori principali: din punct de vedere arhitectural și din punct de vedere vizual prin oferirea unei vederi panoramice pe toată comuna Hida.
4.7.4 Potențialul infrastructurii turistice
Prin dezvoltarea conacului Hatfaludy implicit se dezvoltă și comuna Hida prin atragerea turiștilor din punctul de vedere a turismului clasic (vizitarea obiectivelor turistice) și din punctul de vedere a serviciilor asociate turismului (cazare, masă, zone de recreație). Datorită locației centrale a comunei Hida, circuitele turistice care trec prin Cluj-Napoca-Zalău, Cluj-Napoca-Gherla-Dej-Jibou-Zalău, Cluj-Napoca-Huedin-Ciucea-Zalău sunt foarte accesibile din punct de vedere a timpului și a distanțelor.
Obiectivele turistice din jurul conacului Hatfaludy care sunt într-o rază de aproximativ 20 kilometri și la un interval de 15-20 minute sunt situl Roman din Porolissum, Grădină Botanică din Jibou, Mănăstirea Strâmba, Grădina Zmeilor și multe altele, acest lucru accentuând astfel potențialul de dezvoltare a comunității locale și a infrastructurii asociate din zona studiată.
Figură 4.16 – Poiana Narciselor (stânga sus), Grădina Zmeilor (dreapta sus) și Grădina Botanică din Jibou (stânga, dreapta jos)
Prin reabilitarea, restaurarea și transformarea conacului într-o pensiune și restaurant și includerea acestei clădiri patrimoniale ulterior în circuitul turistic ar însemna o oportunitate de dezvoltarea maximă a zonei, astfel turiștii fiind atrași nu numai pentru vizitarea obiectivelor turistice din zonă, dar și pentru cazarea într-un conac reabilitat și restaurat în stilul specific secolului XIX-lea.
4.8 Concluzii
Modelele 3D împreună cu rezultatele proiectului și etapele de cercetare pot fi folosite la un număr mare de clădiri istorice care se află într-o stare de degradare avansată. Măsurarea precisă a arhitecturii și a structurii construcției este recomandabilă pentru diferite aplicații în viitor, cum ar fi modelarea informațiilor pentru construcții (BIM – Building Information Modelling) sau crearea unor hărți într-un timp record cu o calitate bună a zonei patrimoniului cultural, dar și pentru alte imobile studiate.
Utilizarea tehnologiei UAV în diferite domenii și aplicații cum ar fi clădiri din patrimoniul cultural, șantiere în lucru, situri istorice, situri arheologice, monitorizarea solului și în alte măsurători a crescut în ultimele 10 ani, dronele fiind instrumentul preferat pentru realizarea documentațiilor, măsurătorilor, modelărilor, cartografierilor, inspecțiilor și pentru diferite monitorizări. Chiar dacă costul achiziționării unei UAV poate fi ridicat, timpul de amortizare este relativ mic, deoarece topografii pot mări productivitatea prin realizarea mai multor lucrări în aceeași perioadă de timp și în aceeași timp excludem orice punere în pericol a utilizatorului prin controlul de la distanță. Aparatele UAV au devenit o alternativă des întâlnită la măsurători geodezice, măsurători periculoase sau inaccesibile, acestea oferind posibilitatea unor plănuiri mai detaliate.
Toate rezultatele obținute de-a lungul proiectului începând cu utilizarea fotogrammetriei cu UAV în documentația digitală 3D a unui sit din patrimoniul cultural împreună cu rezultatele analizelor spațiale din ortofotoplanul cu rezoluție centimetrică, integrarea datelor în platforme BIM pentru lucrări ulterioare, modelul de elevație digitală până la analiza potențialului turistic au ajutat la obținerea unei studii de fezabilitate promițătoare.
Prin combinarea aceste măsurători UAV cu analiza structurală și propunerea de reabilitare a elementelor și a analizei potențialului turistic se creează un sistem care poate fi folosit pentru determinarea soluțiilor de fezabilitate pentru orice construcție. Datorită numărului mare de clădiri care fac parte din patrimoniul cultural însă se află într-o stare de degradare avansată și obiective turistice din România, sistemul acesta poate fi folosit în locul unei analize SWOT, care acum este utilizat în domeniul public și privat pentru ajutarea procesului de luare decizii, așadar susținând instituțiile culturale și autoritățile prin evidențierea și identificarea mult mai ușoară a potențialelor ascunse dintr-o locație sau imobil, economisind bani, timp și forță de muncă.
Din păcate, autoritățile locale deseori neglijează comorile ascunse în monumentele istorice prin lăsarea lor în paragină, însă prin realizarea unor modele 3D și măsurători topografice a monumentelor istorice și nu numai, putem prezerva forma lor actuală sau reconstruită în format digital, astfel mărind cunoștințele arhitecturale, vizibilitatea și potențialul turistic și permite ca ulterior să se poată realiza o reabilitare și restaurare pe baza modelului 3D. Cum am prezentat mai sus, costul unei drone nu este foarte mare, fiecare zonă poate avea câte o zonă și un responsabil, cine cu ajutorul tehnologiei UAV realizează modele 3D și măsurătorile aferente pentru fiecare monument istoric din zona sa, astfel păstrând forma lor inițială și în aceeași timp înseamnă un început pentru conservarea, reabilitarea și restaurarea tuturor monumentelor incluse în patrimoniul cultural. Desigur, acesta înseamnă ca guvernul și Ministerul Culturii să lucreze împreună cu autoritățile locale și să se asigure ca niciun monument istoric să nu rămâne fără un model 3D precis cu măsurătorile aferente.
Bibliografie
“About ArcGIS | Mapping & Analytics Platform.” Accessed July 4, 2020. https://www.esri.ro/ro-ro/arcgis/about-arcgis/overview.
“Agisoft Metashape User Manual – Professional Edition, Version 1.6,” n.d., 160.
Archaeovision. “Agisoft PhotoScan Reseller,” November 10, 2014. https://archaeovision.eu/news/agisoft/.
Amza, Catalin Gheorghe, Doru Cantemir, Ioana Cantemir, Giulia Salucci, Paulina Spânu, Paweł Poterucha, Francesco Tarantino, Mike Triantafillou, and Eirini Zigna. Guidelines on the use of drones in VET. Rzeszów: Danmar Computers, 2018.
April 27, Elizabeth Howell, and 2018. “Navstar: GPS Satellite Network.” Space.com. Accessed July 5, 2020. https://www.space.com/19794-navstar.html.
Communicatie, FIZZ Marketing &. “Agisoft Metashape.” Accessed July 5, 2020. https://geo-matching.com/photogrammetric-imagery-processing-software/agisoft-metashape.
“Comuna Hida, Sălaj.” In Wikipedia, June 1, 2020. https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Comuna_Hida,_S%C4%83laj&oldid=13456882.
“Conventional Terrestrial Reference System – Navipedia.” Accessed July 5, 2020. https://gssc.esa.int/navipedia/index.php/Conventional_Terrestrial_Reference_System.
“Drone Control (beta) – Aplicaciones en Google Play.” Accessed July 5, 2020. https://play.google.com/store/apps/details?id=com.sonymobile.dronecontrol&hl=es.
Garcia, Galileo, Lockheed Martin, Louis, Diego. “Satellite Time Transfer – Ppt Download.” Accessed June 14, 2020. https://slideplayer.com/slide/13774260/.
Scribd. “Geodesia Clasica y Satelital | Geodesia | Geomática | Free 30-Day Trial.” Accessed May 30, 2020. https://es.scribd.com/document/369888782/Geodesia-Clasica-y-Satelital.
“GPS.Gov: Data From the First Week Without Selective Availability.” Accessed July 5, 2020. https://www.gps.gov/systems/gps/modernization/sa/data/.
ImperialTransilvania. “Grădina Zmeilor din județul Sălaj,” September 11, 2018. https://www.imperialtransilvania.com/ro/2018/09/11/citeste-stirea/argomenti/places-of-interest-1/articolo/gradina-zmeilor-din-judetul-salaj.html.
“Harta RN-SGP.” Accessed July 5, 2020. https://rompos.ro/index.php/informatii-tehnice/harta-rn-sgp.
“Jibou Botanical Garden.” In Wikipedia, February 3, 2020. https://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Jibou_Botanical_Garden&oldid=938996473.
“LEGE 182 25/10/2000 – Portal Legislativ.” Accessed July 4, 2020. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/24761.
Scientific Centre, Ltd. “Leica GS08 NETROVER.” Accessed May 30, 2020. http://scientificentre.com/products.php?product=Leica-GS08-NETROVER.
Nasrullah, Asgan. “Systematic Analysis of Unmanned Aerial Vehicle (UAV) Derived Product Quality,” 2016. https://doi.org/10.13140/RG.2.1.3132.0729.
“Sensors | Free Full-Text | Feasibility Assessments Using Unmanned Aerial Vehicle Technology in Heritage Buildings: Rehabilitation-Restoration, Spatial Analysis and Tourism Potential Analysis | HTML.” Accessed June 10, 2020. https://www.mdpi.com/1424-8220/20/7/2054/htm.
Sestras, Paul, Sanda Roșca, Ștefan Bilașco, Sanda Naș, Stefan M. Buru, Leontina Kovacs, Velibor Spalević, and Adriana F. Sestras. “Feasibility Assessments Using Unmanned Aerial Vehicle Technology in Heritage Buildings: Rehabilitation-Restoration, Spatial Analysis and Tourism Potential Analysis.” Sensors 20, no. 7 (April 6, 2020): 2054. https://doi.org/10.3390/s20072054.
“Sistem de Proiectie Stereografic.” Accessed July 5, 2020. http://www.expertcadastru.ro/blog/81-stereo-70.html.
Scribd. “Sistemul Marii Negre.” Accessed May 30, 2020. https://ro.scribd.com/document/231319057/Proiect-de-Licenta.
“TopoLT 12 – TopoLT.com.” Accessed May 31, 2020. https://www.topolt.com/ro/product/topolt-ro/.
“Topo-Online – Sistemul de Proiectie Stereografic 1970.” Accessed June 10, 2020. http://www.topo-online.ro/ro/stereo70.php.
“UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN TIMIȘOARA,” n.d., 55.
“Utilizare și aplicații.” Accessed June 26, 2020. https://rompos.ro/index.php/informatii-tehnice/utilizare-si-aplicatii.
OLX.ro. “Vand GPS Stonex S9 III Plus.” Accessed July 5, 2020. https://www.olx.ro/oferta/vand-gps-stonex-s9-iii-plus-IDdGkf1.html.
Vasilca, Doina, and Alexandru Ilie. “DEFORMAȚIILE SUPRAFEȚELOR ÎN PROIECȚIILE CARTOGRAFICE,” n.d., 10.
“What Is GPS? | Technology | GPS Receiver Chips & Modules | FURUNO.” Accessed June 14, 2020. https://www.furuno.com/en/gnss/technical/tec_what_gps.
Yücesoy, Süleyman, and Durmus Koc. “Aircc MTS SAY DK,” November 1, 2016.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: SPECIALIZAREA: MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU [309588] (ID: 309588)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.