SPECIALIZAREA MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU [303096]

UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" [anonimizat],

Dr.ing. Roman Octavian

Student: [anonimizat]

2016

UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" [anonimizat] „GRIGORE VIERU” or. [anonimizat]: [anonimizat], Evelina

Galați

2016

INTRODUCERE

Pentru acest proiect am ales titlul: „RIDICARE TOPOGRAFICĂ ÎN VEDEREA REABILITĂRII PARCULUI CENTRAL „GRIGORE VIERU” or. CAHUL” deoarece prezintă o temă importantă a topografiei și are un conținut vast de lucrări în acest domeniu.

[anonimizat] a suprafeței terestre într-o anumită proiecție cartografică și scară topografică. [anonimizat] a elementelor de planimetrie și a [anonimizat], [anonimizat].

Prin ridicări topografice se înțeleg măsurătorile de teren împreună cu reprezentarea lor pe plan. [anonimizat] x, y, h, adică atât în plan cât și în spațiu.

Lucrarea este structurată în IV capitole cuprinzând: o descriere a [anonimizat], metodologia, [anonimizat], metoda de calcul a [anonimizat], concluzii.

Automatizarea lucrărilor a cuprins toate etapele de calcul și raportare a planului topografic. [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat], a distanțelor, [anonimizat] a obține coordonatele x, y, h ale punctelor radiate.

CAPITOLUL I

Scopul și importanța temei de proiect

Scopul temei de proiect constă în reamenajarea Parcului central „ Grigore Vieru” din or. Cahul. Se va realiza amenajarea unui spațiu public de agrement destinat pentru toate vârstele.

Proiectul de amenajare și reconstrucție constă în:

Îngrădirea cu gard a parcului;

Instalarea porților;

[anonimizat];

Pavarea trotuarelor și a aleelor în parc și de-a lungul acestuia;

Iluminarea interioară și exterioară a parcului;

Amenajarea scuarelor;

Ansamblu de joacă pentru copii;

Sădirea arborilor, a arbuștilor și a florilor în parc;

Instalarea băncilor.

[anonimizat] „[anonimizat]ne ale localităților urbane și rurale (peisaje naturale, sectoare ale cursurilor de apă și bazine acvatice, construcții rutiere, horticole, locative), important din punct de vedere estetic, biologic și ecologic, care include, de regulă, o comunitate de vegetație (lemnoasă arborescentă, arbustivă, floricolă și erbacee) și animale”.

Spațiile verzi, indiferent de apartenență și destinație, servesc la îmbunătățirea calității mediului, menținerea echilibrului ecologic și a genofondului autohton, la îmbogățirea asortimentului de plante ornamentale, menținerea și protejarea obiectelor naturale prețioase și la armonizarea peisajelor artificiale cu cele  naturale în vederea realizării unei ambianțe favorabile desfășurării activităților antropogene.

Parcurile sunt considerate a fi surse de sănătate oferă un grad ridicat de relaxare, un aer pur care este cel mai important deoarece oxigenul eliminat de către plante menține calitatea mediului. Locurile de joacă pentru copii reprezintă o sursă de sănătate națională. În parcuri, copii se pot grupa în funcție de sex, vârstă și interese comune. Este foarte important pentru copiii să poată să-și petreacă mai mult timp în aer liber, în spații unde au posibilitatea să interacționeze cu alții copii de vârsta lor sau de vârste diferite, pentru apune la încercare creativitatea, de a-și dezvolta personalitatea și pentru a se obișnui cu regulile pe care trebuie să le respecte în viață.

Localizarea geografică și economico-administrativă

Orașul Cahul este situat pe malul râului Prut în partea de sud-vest a Republicii Moldova, situat la frontiera cu România și la 175 km la sud de Chișinău.

Resurse naturale

Suprafața totală a orașului Cahul este de 3415 ha, dintre care circa 2000 ha constituie terenurile cu destinație agricolă; suprafața netă a urbei este de 1417 ha. În majoritatea lor solurile sunt reprezentate de cernoziomuri, nota medie de bonitate a terenurilor este de 59 puncte. Pământul arabil constituie cea mai mare parte din terenurile agricole. Spațiile verzi ocupă 432 ha., din care 381 ha. fac parte din Fondul forestier de stat și 21 ha. sunt parcuri și scuaruri. Suprafața totală a bazinelor acvatice în oraș este de 37 ha. De asemenea, orașul este traversat în direcția est-vest de două râulețe: Frumoasă (lungimea 9 km.) și Cotihana (lungimea 7,4 km.). Râul Prut, care curge în apropierea orașului, este principala sursă de alimentare cu apă a Cahulului. Pe teritoriul orașului sunt surse de ape minerale curative și nămoluri balneare.

Ramura principală a agriculturii este creșterea producției vegetale, cele mai răspândite fiind culturile cerealiere, floarea soarelui, strugurii și legumele. Ponderea majoră în producția agricolă este deținută de satul Cotihana, care intră în orașul Cahul.

Așezarea geografică

Parcul central „Grigore Vieru” este situat în orașul Cahul, este delimitat de următoarele străzi:

N–str.31 August

S–str. Bogdan Petriceicu-Hașdeu

V–str. Lev Tolstoi

E–str. Ioan Vodă cel Cumplit.

CAPITOLUL II

Aparatura folosită

Pentru realizarea scopului temei de licență care l-am propus am folosit următoarele instrumente:

Stația totală–reprezintă un instrument topografic de generație nouă, care are în principiu funcția unui tahimetru clasic. Stațiile sunt instrumente electronice care sunt capabile să determine majoritatea elementelor topografice din teren, cu ajutorul unor softuri integrate efectuează numeroase calcule topografice și stochează datele măsurate din teren în memorii electronice.

Trepied–constituie stativul aparatului în punctul de stație fiind compus din trei picioare de susținere, prevăzute cu saboți de metal pentru înfigerea în sol, având lungimea fixă la tipurile mai vechi și culisabilă la cele noi. La partea superioară a celor trei picioare se găsește măsuța trepiedului, pe care se fixează aparatul cu ajutorul șurubului pompă.

Prisma reflectoare constituie semnalul specific stațiilor totale și pentru măsurarea unghiurilor și a distanțelor, scop în care se instalează pe un suport. Prisma se obține tăind colțurile unui cuib.

Calculator

Programele care li-am utilizat sunt: Excel, Word, Autocad.

Stația totală Nikon Nivo 5C

Stilou Fig. 2.1 Stația totală Nikon Nivo poziția I

Mâner de transport detașabil

Colimator

Șurub de mișcare fină pe verticală

USB-port

Compartimentul acumulatorului

Clema compartimentului acumulatorului

Șurub de mișcare fină pe orizontală

Șurub de prindere a ambazei

Display și tastatură

Ocular

Focusarea reticului

Focusarea imaginii

Laseri de ghidare

Reper axă secundară

Compartimentul acumulatorului

Clema compartimentului acumulatorului

Port serial

Tasta măsurare

Placă de bază

Șurub de calare

Nivela circulară

Dispozitiv centrare optică

Obiectiv cu dispozitiv de măsurat

Laseri de ghidare

Fig. 2.2 Stația totală Nikon Nivo poziția II

Caracteristici tehnice

Tabel. 2.1 Caracteristicile tehnice ale stației Nikon Nivo 5 C

Operațiuni preliminare de măsurare

Instalarea aparatului în stație, este prima operațiune preliminară lucrărilor propriu-zise, care presupune calarea sau verticalizarea axului principal VV' și centrarea aducerea stației la verticala punctului matematic al marcajului la sol.

În acest scop se parcurg următoarele etape:

Centrarea aproximativă această etapă presupune aducerea trepiedului cu masă cât mai orizontală, astfel ca firul cu plumb să fie deasupra punctului marcat la sol. Se apasă saboții picioarelor pentru fixarea temeinică, apoi se prinde aparatul cu șurubul pompă, fără a-l strânge însă definitiv;

Calarea aproximativă, în această etapă folosim nivela sferică, astfel încât bula să fie adusă în cercul reper, acționând convenabil din șurubul de calare situat pe direcția deplasării acesteia;

Centrarea definitivă, cu ajutorul dispozitivului optic amplasat pe ambază. Prin ușoare translații ale instrumentului pe masă trepiedului, cerculețul reper se suprapune peste punctul matematic. În cazul folosirii firului laser, după acționarea tastei ON se reglează intensitatea fascicolului;

Calarea definitivă, se alege două șuruburi de calare care vor fi parale cu linia nivelei torice, din care se acționează concomitent și în sensuri contrare până când bula nivelei se aduce între repere. Se rotește apoi alidada aducând nivela perpendiculară pe direcția șurubului al treilea din care, prin mișcări convenabile, bula se centrează între repere. Aceste operații se vor repeta, astfel ca bula să rămână între repere.

În final, la un instrument instalat corect în stație axa principală VV' va fi verticală și va trece prin punctul matematic, iar axa secundară HH' va fi orizontală. Înălțimea aparatului se măsoară cu o ruletă de la punctul matematic până la axul secundar marcat cu un punct pe carcasă aparatului.

Se va considera instalarea corectă atunci când în orice poziție am duce luneta în tur de orizont, bula nivelei torice și implicit a celei sferice, va rămâne între repere, iar cercul reper a dispozitivului de centrare va rămâne pe punctul matematic.

Verificarea și rectificarea aparatului

Stația totală reprezintă instrumentul care trebuie să satisfacă în totalitate cerințele care sunt necesare realizării unor măsurători și determinări la nivelul performanțelor care sunt acreditate, și anume: să măsoare elementele geometrice specifice, să le înregistreze, să efectueze unele calcule direct pe teren și să le afișeze.

Erorile care însoțesc orice măsurătoare, au ca surse unele:

Imperfecțiuni de construcție;

Defecțiuni ale unor părți componente, din cauza unor lovituri involuntare, transportului în condiții necorespunzătoare, al uzurii.

Clasificare erorilor, care însoțesc stațiile totale provocate de eventualele nerespectări a condițiilor nominale s-ar putea face, totuși, după modul de diminuare și practic de îndepărtare a acestora, rezultând astfel trei categorii:

Condiții garantate prin construcție, în limitele unor erori remanente care nu afectează efectiv rezultatele măsurătorilor:

perpendicularitatea axelor vertical VV și orizontal HH' pe limb respectiv pe eclimetru, realizată practic cu o precizie de zece ori mai mare decât limita de ±10° care ar putea influența măsurarea unghiurilor respective;

egalitatea diviziunilor de pe cercuri, asigurată prin liniile raster, citirile prin scanare, dar și prin reiterarea lecturilor în zone diferite ale limbului și prezentarea rezultatului obținut din diferența valorilor medii;

egalitatea gradațiilor de pe suportul prismei, a căror rigoare permite înregistrarea valorii corecte în memorie și implicit siguranța rezultatelor mai ales pentru cote.

Condiții ce se îndeplinesc automat, sau la comanda în timpul lucrului, prin intermediul unor dispozitive și programe capabile, la modelele mai noi, să măsoare sau să calculeze, eventual să afișeze și practic să elimine efectul erorilor corespunzătoare:

axele să fie centrice cu cercurile gradate. O eventuala excentricitate a alidadei față de limb provoacă o eroare unghiulara cu o variație sinusoidala, care este cuantificată și trecută în memoria ROM (Read Only Memory), iar valoarea unghiului este corectata automat în funcție de zona de citire;

axa de viză să intersecteze axa principală, în caz contrar producându-se o eroare de excentricitate a lunetei, care se poate ajusta în acest scop există posibilitatea determinării erorii, stocării ei în memoria aparatului și a eliminării prin calcul din mediile aritmetice ale citirilor obținute automat;

verticalitatea axului principal VV, condiție componenta a instalării în stație, ce se asigură prin calare. O eventuala abaterea A, încadrată în anumite limite, este automat și integral eliminată de compensatorul biaxial. Funcționarea compensatorului se constată blocând mișcarea orizontala și basculând luneta în plan vertical, când sunt sesizate modificări ale direcției afișate la limb. Daca eroarea A depășește sensibilitatea compensatorului, de circa ±4', se afișează un mesaj specific și funcționarea instrumentului se întrerupe;

perpendicularitatea axei de viză pe cea secundară este o condiție de bază pentru măsurarea corectă a unghiurilor orizontale. In caz contrar, apare eroarea c de colimație pe orizontala, provocată de descentrarea reticulului, intersecția firelor reticulare fiind scoasă din axul lunetei. Stațiile totale prevăzute cu compensatoare triaxiale au, pe lângă cel biaxial, un dispozitiv ce preia automat determinarea, stocarea și reglarea respectiv eliminarea acestei erori, care nu mai afectează valoarea unghiului orizontal. Așadar, cel puțin patru din cele mai importante erori de reglaj sunt eliminate în mod automat sau la comandă, fără a folosi un anumit procedeu de lucru și fără a acționa asupra unor șuruburi de reglaj.

Condiții ce pot fi asigurate de un service de specialitate, al firmei constructoare, unde acestea se pot verifica și rectifica:

axa secundară să fie orizontală respectiv perpendiculara pe cea principală, în caz contrar luneta basculând într-un plan înclinat, diferit de cel vertical. Eroarea se depistează prin proiectarea unui punct înalt P cu luneta în ambele poziții pe o stadie dispusă la sol orizontal și perpendiculara pe viza. Daca cele doua proiecții CI și CII nu coincid, eroarea se rectifica cu jumătate din deplasarea față de media citirilor prin ridicarea sau coborârea unui capăt al axului secundar;
– la eclimetru să se citească efectiv înclinarea lunetei, întrucât o eroare i de index face ca la o viza orizontală să se citească efectiv z =100gon ± i. Prezenta unei astfel de erori se confirmă când suma unghiurilor zenitale, citite spre același punct în ambele poziții, diferă sistematic de 400gon și se elimina prin media citirilor;

constanta prismei introdusă în programul de măsurare al stației trebuie să corespundă cu valoarea nominala a setului folosit efectiv. Dacă se utilizează alte prisme decât cele originale, constanta lor trebuie setată din programul stației și eventual verificată pe o distanță sigură, cunoscută, în caz contrar se va produce o eroare sistematică la măsurarea distanțelor, ce poate deveni periculoasă în drumuiri întinse;

constanta dispozitivului EDM se modifică rar, prin defectarea fibrei optice din interior. La livrare ea se verifică pe o bază de etalonare prin măsurători interferometrice, dar se poate controla și pe un aliniament A-B-C pe care bazele AB și BC se măsoară riguros, suma lor trebuind să fie egala cu lungimea AC într-o toleranta de ± 5mm;

dispozitivul EDM să emită pe axul lunetei, condiție care, în cazul unei stații totale cu radiații infraroșii, se verifică prin punctarea unei prisme așezata la circa 2m. Se dă drumul la măsurarea în mod continuu (tracking), se focusează imaginea punctului roșu al emițătorului; dacă acesta este deplasat cu mai mult de 1/5 din diametru, el trebuie rectificat;

dispozitivul de centrare optică trebuie montat corect, astfel ca raza reflectată la 90° să coincidă cu axul principal al aparatului. Pentru control, la sol, sub aparatul corect calat, se așează o foaie de hârtie cu un semn „X" astfel ca reperul de centrare să cada pe acest semn. Rectificarea se impune când, rotind instrumentul cu 180°, semnul „X" nu a rămas suprapus cu reperul dispozitivului. Eroarea e se elimină jumătate din șuruburile de calare și jumătate din cele care fixează dispozitivul. Operația se repetă până când centrarea rămâne perfecta la rotirea instrumentului în jurul axei VV;

verticalitatea suportului prismei respectiv montajul nivelei sferice se verifică prin așezarea bastonului metalic gradat în lungul unei linii verticale trasată pe un perete folosind firul cu plumb. Dacă bula nivelei sferice este și rămâne centrată și prin răsucirea bastonului, ea este corect fixată, în caz contrar deplasarea urmând a fi eliminată din șuruburile de rectificare;

starea generala a aparatului, privind unele componente mecanice de manevrare (șuruburi de calare sau blocare a mișcărilor, de focusare a imaginii și a firelor reticulare), a trepiedului și a cutiei, ca și a părții electronice și a softului trebuie să răspundă la comenzi și să asigure funcționalitatea comodă în realizarea operațiilor de măsurare. Controlul ultimelor condiții se face la deschiderea stației, printr-un autotest, după care microprocesorul ia decizia de începere a măsurătorii prin OK sau semnalizează prin mesaje de atenționare sau de eroare eventualele neregularități privind funcționarea diverselor componente;

Măsurători de bază cu stația totală

Măsurarea unghiurilor

Măsurarea unghiurile orizontale.

Unghiul orizontal poate fi determinat din două vize, făcând diferența dintre citirile de pe limb spre fiecare direcție. Măsurarea unghiului orizontal se realizează prin metode care se diferențiază, după cum este cazul unui singur unghi sau a mai multor unghiuri adiacente și după numărul de măsurători și anume o singură dată sau de mai multe ori.

Măsurarea unui unghi izolat, unghiul α, format de direcția P1 cu P2, măsurarea o singură dată, presupune:

Selectarea opțiunii de măsurare a unghiului orizontal;

Vizarea semnalului din P1 și înregistrarea citirii la limb 36g45c50cc (tab.2.2) sau introducerea pe această viză a unei valori dorite;

Vizarea semnalului din P2 și înregistrarea citirii pe limb de 150 g38c10cc;

Repetarea operației cu luneta în poziția a II-a, se vizează punctele în ordine inversă, întâi P2 și apoi P1 și se înregistrează citirile corespunzătoare (tab.2.2);

Fig.2.3 Măsurarea unui unghi izolat

Rezultatul măsurătorii se obține prin diferența dintre media citirilor în poziția I și a II-a poziție spre cele două direcții P1 și P2 respectiv.

;

Tabel.2.2 Măsurarea unui unghi orizontal izolat

Metoda repetiției presupune măsurarea unghiului α de mai multe ori, se va parcurge următorii pași:

Se alege funcția specifică din meniu, plecarea se face automat de la valoarea 0g00c00cc și numărul repetiției este 0;

Se punctează semnalul din punctul P1, ca viză de origine pentru măsurarea unghiului.

Se afișează gradația și se înregistrează;

Se vizează semnalul din punctul P2;

Se repetă operațiile pornind din punctul P1, cu afișarea mediei unghiului în funcție de numărul de măsurători efectuate.

Măsurarea unghiurilor adiacente ale unui punct O poate fi realizată pe căi diferite, în funcție de numărul de determinări.

Metoda turului de orizont presupune măsurarea unghiurilor orizontale dintre mai multe direcții din jurul unui punct de stație fig.2.4.

Fig. 2.4. Măsurarea unghiurilor în tur de orizont

Se face stație în punctul O, se alege o direcție de referință (OA), se vizează direcția respectivă cu luneta în poziția I, apoi se vizează în sens topografic direcțiile OB, OC și OD și se închide turul de orizont pe direcția de plecare (OA).

Unghiurile se măsoară și cu luneta în poziția II-a, în sens invers primului tur, direcția de plecare este aceeași (OA), se vizează în continuare direcțiile OD, OC, OB și din nou OA pentru control (fig.

Datele obținute se trec într-un tabel (tab.2.3, după care se calculează mediile pentru fiecare direcție. Datorită erorilor instrumentale, erorilor induse de operator etc., citirea inițială (Ci) va fi diferită de citirea finală (Cf) , atât în poziția I cât și în poziția II, diferența (eu) reprezintă eroarea unghiulară, care trebuie să se încadreze în toleranța , unde m0 reprezintă precizia de lectură a stației totale și n numărul de vize.

Tabel. 2.3 Măsurarea unghiurilor orizontale în tur de orizont

Metoda reiterației presupune măsurarea unghiurilor orizontale de mai multe ori, prin repetarea turului de orizont cu origini diferite, respectând succesiunea operațiilor, adică se vizează direcția (OA) cu luneta în poziția I, apoi se vizează în sens topografic direcțiile OB, OC și OD și se închide turul de orizont pe direcția de plecare (OA), apoi se întoarce luneta în poziția II-a, în sens invers primului tur, direcția de plecare este aceeași (OA), se vizează în continuare direcțiile OD, OC, OB și din nou OA pentru control. La prelucrarea datelor intervine în plus două etape: reducerea reiterației la zero prin scăderea din media valorilor compensate a gradației de pe prima viză, apoi media reiterațiilor din care se calculează unghiurile necesare respectând regula formulată la turul de orizont.

Măsurarea unghiurile verticale.

Unghiurile verticale se măsoară la eclimetru. Operațiunile necesare pentru determinarea unghiului vertical sunt:

Se instalează aparatul în punctul S;

Se măsoară înălțimea aparatului hs care este distanța de la țărușul punctului de stație până la axa orizontală a aparatului;

Se vizează semnalul cu firul orizontal plasat la înălțimea hs;

Se declanșează comanda de măsurare, se măsoară valoarea unghiului vertical care apare afișat practic instantaneu pe display-ul stației, după care se trece în memorie;

Se repetă operațiile cu luneta în poziția a II-a pentru control. În funcție de modul de gradare a cercului vertical, cele doua valori citite în poziția I și a II-a pot fi aceleași sau pot să dea, prin adunarea lor, 400g.

Măsurarea distanțelor

Cu ajutorul stației totale se poate de măsurat distanța după ce a fost instalată corect deasupra punctului de stație. Pentru a începe măsurătorile cu stația totală se parcurg următoarele etape:

Pregătirea aparatului pentru lucru, cuprinde o serie de operații cu privire la configurarea stației totale în conformitate cu cartea tehnică și se referă la:

unitățile de măsură, care se aleg din meniul stației pentru distanțe se va alege metri, inch, ft, unghiuri – grade sexagesimale, centezimale, decimale, parametrii atmosferici – grade Celsius sau Fahrenheit pentru temperatură, respectiv, milimetri coloană Hg, pascali sau milibari pentru presiune;

unghiuri, la care trebuie de specificat dacă se activează sau nu compensatorul, dacă creșterea unghiului orizontal se face spre stânga sau dreapta, dacă unghiul vertical este zenital sau de înclinare sau dacă este cazul activării erorilor de colimație;

constanta prismei, care este înscrisă pe aceasta și rămâne constantă pe toată durata utilizării aceleiași prisme;

parametrii atmosferici: temperatură, presiune, umiditate, care sunt introduși prin tastatură sau sunt măsurați continuu în interiorul instrumentului.

Măsurarea efectivă a distanțelor, ce presupune:

determinarea și înregistrarea în memorie a înălțimilor de lucru pentru instrument (hi ) și pentru prismă (hp );

introducerea corecțiilor atmosferice, care sunt necesare având în vedere că viteza semnalului se modifică cu densitatea aerului, temperatura (măsurată la umbră) și presiunea. Valoarea corecției, exprimată în ppm (parts per milion, echivalent cu milimetri/ kilometru măsurat), fie se preia din nomograme și se introduce manual, fie se deduce automat la modelele noi, pe baza parametrilor atmosferici măsurați continuu în instrument;

introducerea constantei prismei, înscrisă pe inelele acesteia. Odată memorată, ea devine constantă adițională pentru valoarea măsurată,

poziționarea suportului prismei (jalonului) vertical și centrat pe punctual vizat, și direcționarea spre instrument prin intermediul colimatorului,

vizarea și punctarea prismei în centrul ei sau al panoului de vizare,

măsurarea efectivă, executată la comandă prin acționarea tastei specifice, care declanșează fasciculul EDM. După o scurtă așteptare, maxim 3s pentru distanțe peste 1.000m, pe display apare valoarea distanței înclinate, dată cu 3 zecimale.

Măsurarea distanțelor prin unde

Radiații electromagnetice

Instrumentele topografice moderne (stațiile totale, sistemul GPS) se bazează pe măsurarea indirectă a distanțelor folosind undele din spectrul radiațiilor electromagnetice ca purtător al semnalului de măsurare. În acest context sunt considerate utile unde noțiuni asupra caracteristicilor și modului lor de programare, valabile atât la măsurarea distanțelor mici, terestre, cât și a celor mai mari, între Pământ și sateliți.

Sub aspect fizic, undele electromagnetice reprezintă o formă dinamică a energiei care nu se manifestă decât în interacțiunea ei cu materia, fiind generată de schimbarea în timp a mărimii sau direcții unuia din cele din două câmpuri componente- electric și mecanic. Undele sunt forma prin care se propagă energia electromagnetică, motiv pentru care sunt numite și radiații electromagnetice. O undă este produsă de un element oscilant (sursă) și este definită prin următorii parametri (fig. 2.5):

Frecvența f, ca număr de oscilații al sursei în unitatea de timp;

Perioada T, adică timpul necesar unei oscilații complete;

Viteza de propagare a fazei undei, v, ca element de bază în măsurarea distanțelor;

Lungimea de undă , ca distanța între două puncte consecutive ale aceleiași faze sau distanța parcursă de undă cu viteza v în timpul unei perioade;

Amplitudinea A, dată de valorile extreme ale oscilației;

Pulsația ω, sau frecvența unghiulară a oscilației și faza unei ϕ=ωt+, unde este faza inițială a mișcării, la momentul t0=0.

Fig.2.5. Elemente caracteristice ale unei unde

Starea unei unde la un moment dat t este descrisă de faza ϕ

Y=Asinϕ=Asin(ωt+)=Asin(2πft+)

Viteza de propagare și implicit lungimea de undă sunt dependente de mediul prin care se propagă unda. În vid (și în aer, cu oarecare aproximație), viteza de propagare a undelor electromagnetice este c0= 299792,458 km/s (sau aproximativ 300000 km/s). în alte medii viteza c a undei se reduce în funcție de presiune, temperatură, presiunea vaporilor de apă, lungime de undă/ raportul n=c0/c se numește indice de refracție.

Propagarea undelor electromagnetice și o serie de caracteristici ale lor sunt influențate de mediul de propagare printr-o serie de fenomene, din care amintim:

Divergența fascicolului de unde, care conduce la scăderea intensității semnalului pe măsura creșterii distanței față de sursă;

Indicele de refracție n, care nu are valori constante de-a lungul traseului, fiind dependent de frecvența semnalului și de structura mediului străbătut;

Dispersia și absorbția, provocate de impuritățile din atmosferă (praf, molecule de gaz, vapori de apă), care împrăștie și respectiv rețin o parte din radiații;

Efectul Doppler, prin care se modifică frecvența și lungimea undei recepționate atunci când sursa și receptorul de radiații se află în mișcare relativă. Undele sunt recepționate cu frecvența mărită când sursa se apropie și cu frecvența mai mică în cazul depărtării sursei.

Ca purtător al semnalului de măsurare, unda se comportă ca un mediu excelent, cu condiția ca unul din parametrii care o definesc – amplitudinea, pulsația sau faza – să se modifice după anumite reguli. În acest caz, se spune că unda este modulată, putând exista modulații ale amplitudini, fazei sau pulsației dacă unul din acești parametri este modulat în ritmul milimetrilor de modulație.

Spectrul undelor electromagnetice cuprinde ansamblul radiațiilor, ordonate fie crescător, funcție de , fie descrescător, funcție de f. Din ansamblul spectrului, pentru capitolul de față prezintă interes radiațiile din vizibil și infraroșu apropiat, cu lungimi de undă de 0,4 – 1,3 10-6 m (10-6 m=1m=1 milimicron) și din momentul microundelor, cu lungimi de undă de la ordinul milimetrilor la metri.

Un caz special îl reprezintă radiația unidirecțională, în care fascicolul nu mai este emis în toate direcțiile, ci rămâne constrâns într-un cilindru strâmt și se obține practic printr-o emisie stimulată de radiații de către un anumit mediu sub influența unei energii stimulatoare exterioare (de exemplu cea a curentului electric). În funcție de lungimea de undă a emisiei stimulate, aceste radiații pot fi de mai multe tipuri (tab. 2.4):

Tab. 2.4 Radiații unidimensionale

Radiațiile laser (Light Aplified by the Stimulated Emission of Radiation), respectiv lumină amplificată prin simularea emisiei radiate, au o serie de proprietăți dintre care reținem:

Coerența, ca urmare a emisiei de radiații în fază cu radiația stimulatoare;

Intensitatea mare, asigurată de coerență și care face ca undele să nu interfereze haotic, ci numai prin adunare;

Monocromacitatea, realizată prin modul de emisie într-o singură frecvență a atomilor excitați;

Direcționalitarea, datorată faptului că reflecțiile radiațiilor din fascicolul emergent au loc practic numai după direcția axului de emisie.

Toate aceste proprietăți fac ca radiațiile de tip laser să fie folosite în construcția unor dispozitive anexă sau instrumente topografice propriu-zise.

Principiul măsurării distanțelor cu stații totale.

În principiu, măsurarea distanțelor folosind undele electromagnetice ca purtător al semnalului de măsurare a schimbat în mare măsură evoluția instrumentelor topografice și a metodelor de măsurare. Primul instrument de măsurare a distanțelor prin unde a fost realizat practic de fizicianul suedez Bergstrand în anul 1927. De atunci și până în prezent a rămas o constantă perfecționarea instrumentelor și fundamentarea științifică a metodelor de măsurare.

Măsurarea electronică a distanțelor se realizează în cadrul stației totale cu dispozitivul EDM(Electronic Distance Measurement), folosind unde din spectrul electromagnetic. După cum s-a arătat, se folosesc, de regulă, unde cu lungimi de undă mici ca purtători de semnal și unde cu lungimi de undă mare ca semnale pe care se realizează măsurătorile. Din punct de vedere constructiv, EDM este amplasat în lunetă, iar undele sunt emise de obicei de-a lungul (axului – fig.2.6.a) sau, la modelele cu EDM atașat pe lunetă, paralel cu axul de viză. Pentru determinarea distanței se măsoară diferența de fază între unda emisă și cea receptată (procedeul fazic) sau timpul în care semnalul se re-întoarce în instrument (procedeul cu impulsuri).

Procedeul fazic, cel mai folosit, constă în emisia continuă a undei purtătoare, pe care este modulat un alt semnal sinusoidal cu ajutorul căruia se face măsurarea. Unda modulată pleacă la momentul t0 dintr-un emițător, parcurge D și ajunge la momentul t la n receptor, expresia oscilațiilor în cele două momente fiind (fig.2.6.b)

0= 2πfmt0 +0, respectiv 0= 2πfmt+0

Fig.2.6. Măsurare prin unde a distanțelor: a- modul de lucru, b- principiul procedeului fazic, c- principiul procedeului cu impulsuri.

unde cu fm și 0 s-au notat frecvența undei modulate respectiv unghiul de fază al oscilației. Defazajul Δθ dintre cele două oscilații se poate scrie în funcție de timp τ = t-t0 necesar undei pentru a parcurge distanța D cu viteza v = c0/n.

Δθ = θ – θ0 = 2π * fm(t-t0) = 2π * fm * τ = 2π * fm *

Cum în timpul τ unda parcurge un număr n întreg de perioade 2π și o fracțiune φ măsurabilă în receptor, expresia distanței D măsurate rezultă succesiv

2π * n + φ = 2π * fm * ;

Precizia de determinare a distanței este de ordin milimetric.

La procedeul cu impuls, acestea parcurg dus-întors distanța 2D (fig.2.6.c), astfel că relația clasică:

devine:

, de unde

Impulsul generat de un emițător are o durată scurtă, iar măsurarea timpului τ se realizează cu un contor electronic folosind două tehnici:

Digitală, cu ajutorul unor oscilatoare de mare frecvență (300MHz), asigurând precizii milimetrice după câteva măsurători succesive;

Analog-digitală, cu oscilatoare de frecvență mai mică (15MHz), cu care se obțin precizii milimetrice chiar din prima măsurătoare.

Energia impulsurilor fiind ridicată, semnalul poate fi recepționat la distanțe mai mici și prin reflexia de pe alte suprafețe decât ale prismelor reflectoare. În acest context, există și stații totale care au montate două EDM, cum este cazul celor din seria Leica TP. Pentru acest caz, distanța poate fi măsurată folosind prisma reflectoare pentru întoarcerea fasciculului de unde (procedeul fazic), sau chiar suprafața vizată (procedeul cu impulsuri).

Procedeul fazic este cel mai folosit, verificat în timp și realizat la prețuri accesibile, deși necesită o optică pretențioasă și baterii puternice. Prin procedeul cu impulsuri se obțin precizii bune, chiar la distanțe mari și se pot măsura distanțe de regulă mai scurte de 5-600 m până la punctele greu accesibile sau inaccesibile. La distanțe mai mari de 5-600 m, energia razei laser ar putea afecta operatorul sau persoanele din raza de acțiune.

Precizia stației totale

Stația totală Nikon Nivo 5C are o precizie de citire a unghiurilor orizontale și verticale de 5"/1.5mgon și o precizie de măsurarea a distanțelor cu prisma de (2+2 ppm) mm, cu laser de (3+2 ppm) mm.

CAPITOLUL III

Generalități asupra rețelelor geodezice

O rețea geodezică reprezintă ansamblul de puncte de pe suprafața Pământului pentru care se cunosc coordonatele într-un sistem unic de referință.

Rețelele geodezice pot fi:

de triangulație geodezică sau rețea geodezică de stat, care are ca principal scop determinarea formei și a dimensiunilor Pământului precum și stabilirea unui cadru unitar lucrărilor de ridicare în plan;

de nivelment sau rețeaua nivelmentului de stat, care conține puncte ce stau la baza altimetriei lucrărilor de ridicare în plan;

gravimetrică, care conține puncte în care se determină precis valoarea și direcția accelerației gravitaționale și care servesc în ansamblu pentru determinarea formei Pământului.

Rețelele geodezice servesc unor scopuri practice, lucrative, ca suport sau sprijin al tuturor ridicărilor geo-topo-fotogrammetrice, indiferent de suprafață și de exigențe. Pentru a păstra unitatea și omogenitatea tuturor acestor lucrări, încadrarea în rețeaua geodezică a tuturor ridicărilor în plan este obligatorie, punctele ei constituind atât baza de plecare cât și de închidere sau control cu constrângerile respective.

Orice tip de lucrare din domeniile geodeziei – topografiei presupune existența unor puncte materializate și cu coordonate cunoscute pe care să se sprijine o lucrare. Totalitatea acestor puncte definesc o rețea geodezică definită astfel: “o rețea geodezică este alcătuită dintr-un ansamblu de puncte situate și marcate durabil pe suprafața fizică a Pământului, a căror poziție este determinată cu precizie, în cadrul unor sisteme de referință și de coordonate cunoscute”.

Stabilirea rețelei de ridicare

Clasificarea drumuirilor

Drumuirea reprezintă o metodă de îndesire a rețelei geodezice în vederea determinării coordonatelor punctelor de detaliu din teren. Drumuirea este o linie poligonală frântă, în care poziția reciprocă a punctelor este determinată prin măsurarea distanțelor dintre punctele de frângere și prin măsurarea unghiurilor în punctele de frângere ale traseului poligonal.

Executarea unei drumuiri este determinată de respectarea unor cerințe, după cum urmează:

punctele de drumuire să fie fixe, între puncte sa existe vizibilitate mutuală și să fie cât mai aproape de punctele de detaliu care sunt necesare a fi ridicate;

distanța între punctele de drumuire poate varia între 30-300 m, însă în medie între 80-150 m;

lungimea tuturor laturilor unei drumuiri să nu depășească 2000 m în intravilan (în zonele cu clădiri) și 3000 m în extravilan (zone în care nu există construcții);

numărul laturilor unei drumuri variază între 15-18, dar excepțional poate ajunge până la 30.

Clasificarea drumuirilor este complicată deoarece sunt numeroase criterii de clasificare. Drumuirile pot fi grupate în mai multe tipuri (A) și ordine (B) în cadrul cărora se disting unele variante (C,D,E):

După modul de control al determinărilor

Încadrate (sprijinite) pe puncte de coordonate cunoscute;

Închise pe punctul de plecare sau independente;

După ordinul lor

Primare (de ordinul I, principale), încadrate în rețeaua de sprijin sau închise pe punctul de plecare;

Secundare (de ordinul II), sprijinite cel puțin la un capăt pe un punct de drumuire primară;

Terțiare (de ordinul III), încadrate cel puțin la un capăt de un punct de drumuire secundară;

După natura determinărilor

Combinate sau tridimensionale, denumite și 3D, ce conduc la coordonate spațiale, x, y, z;

Planimetrice sau bidimensionale, denumite și 2D, ce conduc la coordonate plane, x, y;

Nivelitice sau unidimensionale, prin care se deduc cotele z.

După modul de măsurare și instrumentul folosit

Tahimetrice, bazate pe stații totale sau tahimetre clasice;

De nivelment geometric executate cu nivelmetre;

De nivelment trigonometric ce folosesc tahimetre, teodolite

La distanțe mari, cu laturi > 400 m

La distanțe mici, cu laturi < 400m

Alte tipuri

Poligonometrice

Fără vize de orientare

Cu puncte nodale

De precizie

Fig. 3.3 Drumuire sprijinită la capete pe puncte de

coordonate cunoscute și laturi cu orientări cunoscute

Fig. 3.4 Drumuire cu punct nodal

Fig. 3.5 Drumuire poligonală

Fig. 3.6 Drumuire închisă

Proiectarea rețelei de drumuire

Rețeaua de drumuire se proiectează, în general de-a lungul căilor de circulației, cursurilor de apă, deoarece puncte drumuirii trebuie să fie ușor accesibile.

Punctele drumuirii se stabilesc în locuri ferite de distrugere, unde se poate de instalat cu ușurință instrumentele topografice. Punctele drumuirii se aleg în dependență de detaliile care trebuie ridicate, și anume să fie în apropierea acestora. Între punctele drumuirii este necesar să fie vizibilitate, pentru ca să fie măsurate fără dificultate direcțiile și lungimile.

Stabilirea punctelor de stație, se face în teren, fiind necesară recunoașterea terenului. La recunoașterea terenului se vor verifica:

integritatea bornelor care marchează punctele de sprijin din rețeaua de triangulație sau drumuiri principale,

poziționarea definitivă a punctelor de stație din drumuirile ce se vor efectua,

verificarea vizibilității efective între punctele consecutive ale drumuirii.

La alegerea poziției definitive a punctelor de stație se va avea în vedere că acestea să asigure :

a) aliniamente situate în apropierea detaliilor ce se vor ridica;

b) marcarea definitivă cu borne sau țăruși martori de dimensiuni mai mari.

Când drumuirile se executa în localități, marcarea se va face cu țăruși metalici sau borne. În timpul măsurătorilor punctele vecine se vor semnaliza astfel ca să fie posibilă materializarea direcțiilor din a căror diferență să se poată determina unghiurile orizontale între laturile de drumuire ce converg într-un punct; direcțiile verticale se vor determina măsurând înălțimea instrumentului, iar prin efectuarea citirilor verticale la această înălțime cu unghiurile verticale sau zenitale se va trece la calculul corecției de reducere a distanțelor la orizont.

Drumuirea sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute și laturi cu orientări cunoscute

Drumuirea 3D sau combinată, sprijinită la capete pe puncte cunoscute, urmărește calculul coordonatelor spațiale x, y, z ale punctelor de pe traseu, ce rezultă în drumul stațiilor de încadrare (fig. 3.7.). Acesta este cazul general și cel mai răspândit procedeu de lucru, întrucât conduce la determinări complexe, tridimensionale, prin care vârfurile de drumuire e constituie în ansamblul lor ca rețea de ridicare din care se execută radieri spre detaliile topografice ale terenului.

Elementele geometrice necesare pentru calculul coordonatelor sunt complexe și cuprind în principiu (fig. 3.7.):

Coordonatele x, y, ale punctelor de capăt A și B, și ale celor de orientare și control C și D;

Unghiurile orizontale α, α1, … , β, formate din viza de referință AC cu prima latură și apoi toate cele situate pe partea stângă a sensului de desfășurare;

Unghiurile zenitale ZA1, Z12, …, ZAB ale tuturor laturilor de pe traseu;

Distanțele înclinate sau cele reduse dA1, …, dAB măsurate între punctele de stație;

Înălțimea instrumentului hi în stație și a semnalului hp în momentul înregistrării distanței și a unghiului zenital;

Corecția de curbă și refracție pentru laturi mai lungi de 400 m.

Primele date se obțin din inventarul rețelei de sprijin, elementele geometrice rezultă din măsurători efectuate pe teren, iar corecția de ansamblu se ia din tabele sau calcule funcție de distanță.

Aparatura necesară este variantă, oferind o oarecare flexibilitate în culegerea datelor din teren astfel:

Tahimetru, ca instrument reprezentativ pentru drumuirile 3D, în format electronic, modern, ca stație totală sau inteligentă și de tip clasic sau autoreductor cu care din aceeași staționare se obțin toate datele necesare;

Teodolitul, panglica, sau ruleta sau chiar nivelmetrul cu limb, ca oportunități moderne, care afectează fie randamentul, fie precizia și adesea ambele trăsături;

Reținem că uneori, din aceleași motive, se execută și determinări separate prin care același traseu este parcurs cu o stație totală, urmată de alta cu un nivelmetru pentru a îmbunătăți precizia cotelor.

Culegerea datelor se realizează prin parcurgerea succesivă a traseului cu măsurători specifice, din fiecare stație înregistrându-se toate elementele geometrice necesare (fig. 3.7.).

Fig. 3.7 Drumuire sprijinită la capete pe puncte de

coordonate cunoscute și laturi cu orientări cunoscute

Etapele de lucru pentru realizarea unei drumuiri cu o stație totală prin programul ce furnizează coordonatele drumuirii direct pe teren sunt, în linii mari, următoarele (Fig. 3.8.):

Instalarea aparatului în punctul A cunoscut, pornirea, inițializarea și trecerea pe programul coordonate;

Orientarea în stație prin introducerea în memorie a coordonatelor proprii și cele ale referinței C;

Vizarea semnalului de orientare, trecere pe programul coordonate polare, introducerea cotei, înălțimii aparatului și a prismei;

Vizarea prismei din punctul 1, declanșarea măsurătorilor și drept urmare afișarea coordonatelor x1, y1, z1 ale acestuia, trecute în memorie.

Operația se repetă în punctele următoare (1, 2, …n) ale drumuirii, cu următoarele opțiuni:

Orientarea în fiecare punct se face prin viza înapoi, ca punct cunoscut;

Coordonatele punctului staționat și ale celui din urmă se recheamă din memorie;

Controlul operației de orientare se face prin radierea punctului precedent, când trebuie să se obțină coordonatele cu diferențe de 1-2 mm.

Verificarea finală se realizează pe ultima viză de determinare dusă spre punctul B; pe displayul stației trebuie să apară coordonatele acestuia lejer diferite și în limitele toleranței față de cele cunoscute, preluate din inventarul rețelei de sprijin.

Fig. 3.8. Etape de lucru în drumuire cu stația totală

Unele greșeli în executarea drumuirilor cu stații totale sunt de așteptat, ca în orice măsurătoare. Apariția lor este redusă substanțial în raport cu aparatura clasică, deoarece măsurarea și înregistrarea elementelor geometrice (unghiuri și distanțe) se face automat, fără intervenția operatorului, după vizarea prismei și declanșarea comenzii. În aceste condiții:

Dispar greșelile personale, provocate de neatenția operatorului la citirea gradațiilor pe cercuri, a distanței pe stadie sau a complementului pe panglica de oțel ca și cele de înscriere greșită în carnet a valorilor comunicate de la aparat;

Pot apare greșeli de introducere în memorie a unor date, cum ar fi înălțimea aparatului și mai ales a prismei, care în momentul înregistrării poate să nu coincidă cu cea reală, având în vedere modificările în înălțime intervenite în decursul măsurătorilor pentru asigurarea vizibilităților, modificări neoperate în memorie.

Asemenea situații au efect direct doar asupra cotelor, ce se calculează eronat. Introducerea unor coordonate greșite este posibilă dar în prima stație, dar neconcordanță se poate depista rapid în stația a doua. În rest, la o măsurătoare demarată corect nu se mai poate greși deoarece coordonatele se recheamă din memorie.

Verificările și controalele posibile, ce se pot face pe teren la o drumuire cu stația totală folosind programul coordonate, sunt specifice. Acestea suprimă practic strecurarea unor greșeli, se desfășoară pe etape și se prezintă în cazul general al drumuirii 3D încadrate.

În faza inițială, demararea corectă a măsurătorilor pe teren drumuirii se poate face în punctul A (Fig. 3.9.):

Pe două vize de orientare, prin dubla radiere a punctului 1, luând ca referință semnalul C și apoi D (Fig. 3.9.). Cele două rânduri ca coordonate ale punctului 1 pot diferi ușor între ele din cauza erorilor de poziție a punctelor A, C, D cât și a celor de măsurare, mici, dar inevitabile. Dacă diferențele sunt mari, grosolane, determinările se refac spre a depista greșeala ce poate fi provocată de introducerea coordonatelor în aparat sau copierea lor greșită din inventar, eventual din identificarea incorectă a unui punct spre exemplu prin confundarea turnurilor de biserici îndepărtate;

Pe o singură viză de orientare controlul se poate face doar în cazul când punctul cunoscut D este staționabil (Fig. 3.9.). După orientarea aparatului în stația A pe viza spre D unde se instalează prisma, se radiază același punct D considerat punct nou, când trebuie să se obțină, așa cum s-a mai arătat, aceleași coordonate xD, yD, zD, cunoscute apriori, în limitele a ± 2-4 mm proveniți doar din staționarea excentrică sau/și din neverticalitatea jalonului prisme. Când orientarea se face pe un punct nestaționabil, C spre exemplu, un astfel de control nu este posibil pentru că în el nu poate fi instalată prisma; verificarea se amână pe una din stațiile următoare sau pe punctul de închidere.

În punctele de pe traseu se execută un control de rutină, generalizat, ce poate și trebuie realizat în fiecare stație de drumuire prin radierea punctului precedent, când trebuie să se obțină coordonate lejer diferite de cele determinate anterior. După o asemenea asigurare se trece pe punctul din față.

O verificare specifică, privind corectitudinea datelor de plecare și a măsurătorilor efectuate până într-o stație de drumuire, 3 spre exemplu, din care se vede un semnal cunoscut E se face rapid astfel (Fig. 3.9.):

Se efectuează măsurătorile amintite, inclusiv în stația 3, de unde se obține coordonatele punctului 4;

Se reorientează măsurătorile în punctul 3 pe baza unui punct din rețeaua de sprijin, vizibil, în cazul nostru E, sau unul de drumuire parcurs;

Se radiază, din nou punctul 4 sau altul de drumuire (1, 2 sau A), în care se reinstalează prisma;

Coordonatele acestuia x4, y4, z4 citite acum independent trebuie să semene, în cazul unor diferențe foarte mici, cu cele transmise din punctul A pe drumuire.

Fig. 3.9. Depistarea greșelilor în drumuiri cu stații totale

Controlul final al întregului traseu parcurs se realizează nu în punctul de închidere B al drumuirii, ca la cea clasică, ci în penultima stație, 5 (Fig. 3.9.). Prin vizarea pe prisma instalată în punctul B se afișează în aparat coordonatele xbB, ybB, xbB zbB, transmise pe drumuire, care trebuie să fie egale, în limita toleranțelor, cu cele cunoscute din intervalul de coordonate.

Importanța acestei verificări finale este deosebită dacă este privită comparativ cu drumuirea clasică. Se are în vedere că, folosind stația totală:

Se realizează un control de ansamblu, prin care se confirmă sau nu corectitudinea tuturor operațiilor și a determinărilor în general;

Se asigură controlul direct pe teren, prin ultima viză dusă spre punctul de închidere, care nici nu se mai staționează;

Procedeul se aplică la toate categoriile de drumuiri, încadrate între puncte cunoscute sau închise pe punctul de plecare, combinate, planimetrice, sau de nivelment trigonometric.

CAPITOLUL IV

4. Ridicare topografică a parcului central „ Grigore Vieru”

Memoriul tehnic

Obiectivul lucrării: RIDICARE TOPOGRAFICĂ ÎN VEDEREA REABILITĂRII PARCULUI CENTRAL „GRIGORE VIERU” or. CAHUL

Amplasamentul lucrării: N–str.31 August, S–str. Bogdan Petriceicu-Hașdeu, V–str. Lev Tolstoi, E–str. Ioan Vodă cel Cumplit.

Aparatura folosită: Stația totală NIKON NIVO 5C, trepied, reflector, metru, calculator.

Plan de încadrare în zonă a parcului central „Grigore Vieru”

Sursa: https://www.google.com/maps/@45.9026559,28.1884498,495m/data=!3m1!1e3

Ridicarea în plan a detaliilor suprafeței de teren s-a făcut cu ajutorul drumuirii sprijinite la capete de coordonate cunoscute și laturi cu orientări cunoscute, G1, G9, G10, G11, G12, G13 și G1, G3, G4, G5, G6, G7, G8, G13.

Punctele vechi de coordonate cunoscute G1, G2, G13 și G14 sunt marcate, au fost recunoscute și identificate pe teren. (fig.4.1).

Fig. 4.1. Drumuirea sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute și laturi cu orientări cunoscute

Tabel 4.1 Inventar de coordonate a punctelor vechi

În faza de birou s-au calculat mai întâi coordonatele punctelor de drumuire G3, G4, G5, G6, G7, G8, G9, G10, G11, G12, mai apoi în funcție de acestea s-au calculat coordonatele punctelor radiate.

Ca exemplu de calcul se va lua drumuirea G1, G9, G10, G11, G12, G13.

Calculul orientărilor laturilor de sprijin.

Din coordonatele cunoscute ale punctelor G1, G2, G13, G14 se calculează orientarea direcției de referință G1-G2 care se va folosi la orientarea drumuirii, și orientarea G13-G14 conform următoarelor formule:

G1-G2 = arctg== +400=383,578

G13-G14 = arctg+200=119,860

Calculul orientărilor provizorii între punctele drumuirii

Se face transmiterea orientării laturilor drumuirii planimetrice în dependență de orientarea direcției de referință, G1-G2, unghiul orizontal dacă suma depășește 400g se scade un cerc. Următoarele orientării se vor calcula în dependență de orientarea precedentă se va adăuga sau se va scade 200g pentru a se obține orientarea inversă și se va aduna unghiul orizontal din stația respectivă, dacă depășește 400g se scade un cerc. În acest fel se obțin următoare orientări:

G1-G9= G1-G2+ ω1=383,578+302,4017-400=285,9796

G9-G10= G1-G9-200+ ω2=285,9796-200+142,2232=228,2028

G10-G11= G9-G10-200+ ω3=228,2028-200+326,8170=355,0198

G11-G12= G10-G11-200+ ω4=355,0198-200+52,7410=207,7608

G12-G13= G11-G12-200+ ω5=207,7608-200+195,5027=203,2635

G13-G14= G12-G13-200+ ω6=203,2635-200+116,5959=119,8594

Calculul erorii orientării de drumuire

Verificarea operației de transmitere a orientării laturilor drumuirii se face cu relația:

G13-G14 =G13-G14=119,859=119,860

După cum se observă orientarea G13-G14 nu este egală cu orientarea G13-G14. din cauza erorilor de măsurare a unghiurilor pe teren, între aceste două mărimi va exista o diferență algebrică, pozitivă sau negativă, numită eroare pe unghiuri. Eroarea se calculează conform relației următoare:

e0 =f – r = G13-G14 – G13-G14 = -11cc

Pentru a fi acceptată eroarea trebuie să se încadreze în toleranța prevăzută de instrucțiunile tehnice ale stației totale:

T0 = 5cc = 5cc = 12cc

e0 ≤ T0

Eroarea se încadrează în toleranță, astfel se poate de compensat unghiurile orizontale.

c0 = vj – ve = -e0 =11cc

Calculul corecției unitare:

q = = 0,0002

Calculul orientărilor definiteve:

Aplicarea corecției unitare se face în mod progresiv.

Corectarea progresivă a orientărilor provizorii se datorează faptului că unghiurile măsurate, afectate de erori, participă în mod progresiv la determinare acestora, astfel orientările definitive se vor calcula cu următoarele formule:

G1-G9= G1-G9+ q=285,9796+0,0002= 285,9798

G9-G10=G9-G10+ 2q =228,2028+2*0,0002= 228,2032

G10-G11=G10-G11+ 3q=355,0198+3*0,0002= 355,0204

G11-G12=G11-G12+ 4q =207,7608+4*0,0002=207,7615

G12-G13=G12-G13+5q=203,2635+5*0,0002= 203,2644

G13-G14=G13-G14+6q=119,8594+6*0,0002= 119,8605

Calculul coordonatelor relative

Calculul coordonatelor relative ale punctelor drumuiri se face cu ajutorul orientărilor laturilor și a lungimilor reduse la orizont ale acestora, pe baza elementelor calculate anterior.

Calculul coordonatelor relative provizorii:

X G1-G9= D G1-G9*cos G1-G9= 39,3635 * cos285,9798= -8,599m

X G9-G10= DG9-G10*cosG9-G10 = 94,9005 * cos228,2032=-85,739 m

XG10-G11 = DG10-G11*cosG10-G11 = 78,2393* cos355,0204= 59,510m

XG11-G12 = DG11-G12*cosG11-G12 = 126,9011* cos207,7615=-125,959 m

XG12-G13 = DG12-G13*cosG12-G13 = 202,0970* cos203,2644 =-201,831 m

Ʃx0 = ƩDij cosij = (-8,599)+(-85,739)+59,510+(-125,959)+(-201,831)=-362,619 m

Y G1-G9= D G1-G9*sin G1-G9= 39,3635 * sin 285,9798= -38,413 m

Y G9-G10= DG9-G10*sinG9-G10 = 94,9005 * sin 228,2032=-40,681 m

YG10-G11 = DG10-G11*sinG10-G11 = 78,2393* sin 355,0204=-50,793 m

YG11-G12 = DG11-G12*sinG11-G12 = 126,9011* sin 207,7615=-15,433 m

YG12-G13 = DG12-G13*sinG12-G13 = 202,0970* sin 203,2644 =-10,358 m

Ʃy0 = ƩDij sinij =(-38,413)+(-40,681)+(-50,793)+(-15,433)+(-10,358)=-155,678 m

H G1-G9= D G1-G9*ctgα G1-G9= 39,3635 * ctg 99,7483= 0,156 m

H G9-G10= DG9-G10*ctgαG9-G10 = 94,9005 * ctg100,7065=-1,053 m

HG10-G11 = DG10-G11*ctgαG10-G11 = 78,2393* ctg99,3378= 0,814 m

HG11-G12 = DG11-G12*ctgαG11-G12 = 46,9074 * ctg100,8241= -1,643 m

HG12-G13 = DG12-G13*ctgαG12-G13 = 202,0970* ctg101,0343= -3,284 m

Ʃz0 = ƩDij*tgαij =0,156+(-1,053 )+0,814 +(-1,643)+(-3,284)= -5,010 m

Calculul erorilor de neînchidere pe coordonate:

Fiind o drumuire planimetrică sprijinită la capete cu coordonate cunoscute și cu laturi cu orientări cunoscute, ar trebui ca sumele proiecțiilor de coordonate să îndeplinească condiția:

-(X13 – X1) = Ʃx0

-(Y13 – Y1) =Ʃy0

-(Z13 – Z1) = Ʃh0

dar, din cauza erorilor de măsurare pe teren a distanțelor și unghiurilor, cele două condiții nu vor fi îndeplinite rezultînd diferențele algebrice, numite erori de închidere pe coordonate

ex = -(XG13 – XG1) + Ʃx0 = -(84753,8243– 85116,440) + (-362,619)= -0,0028 m

ey = -(YG13 – YG1) + Ʃy0 = -(183491,846– 183647,526) + (-96,659)= 0,002 m

ez = -(ZG13 – ZG1) + Ʃh0 = -(39,808– 44,804) + -5,010 = -0,014 m

e = m

Pentru ca măsurătoarea să fie admisă trebuie ca eroarea totală să nu depășească toleranța prescrisă de instrucțiunile tehnice care, pentru cazul măsurătorilor în intravilanul localității, este:

T = ±

Th = 0,2=0,2=0,147 m

În cazul dat, lungimea totală a drumuirii este:

ƩD = DG1-G9 + DG9-G10 + DG10-G11+ DG11-G12+DG12-G13 =541,501m

e ≤ T

Eroarea este acceptată deoarece eh ≤ Th, se trece la compensarea drumuirii, operație prin care se face corectarea coordonatelor relative aducîndu-se punctele drumuirii din pozițiile eronate în pozițiile corecte.

Corecțiile sunt egale și cu semn contrar cu erorile:

cx = -ex = -(-0,0028) = 0,0028 m

cy = -ey = -(0,002) = -0,002 m

ch = -eh = -(-0,014) = 0,014

Calculul corecțiilor unitare:

kx = = 0,0000052

ky = = -0,000003

kh = = 0,00003

Calculul coordonatelor relative compensate:

Coordonatele relative compensate rezultă din însumarea algebrică a coordonatelor relative provizorii cu corecțiile corespunzătoare:

xG1-G9 = xG1-G9+kx*DG1-G9 = -8,599+ 0,0000052* 39,3635 = -8,599 m

xG9-G10 = xG9-G10+kx*DG9-G10 = -85,739+ 0,0000052* 94,9005= -85,739 m

xG10-G11 = xG10-G11 + kx*DG10-G11 = 59,510+ 0,0000052* 78,2393= -59,510 m

xG11-G12 = xG11-G12+ kx*DG11-G12 = -125,959+0,0000052*126,9011= -125,958 m

xG12-G13 = xG12-G13+kx *DG12-G13 = -201,831+0,0000052*202,0970 =-201,830 m

yG1-G9 = yG1-G9 + ky * DG1-G9 = -38,413 + (-0,000003)* 39,3635= -38,414 m

yG9-G10 = yG9-G10 + ky * DG9-G10 = -40,681+ (-0,000003)* 94,9005= -40,681 m

yG10-G11 = yG10-G11 + ky * DG10-G11 = -50,793+(-0,000003)* 78,2393 = -50,794 m

yG11-G12 = yG11-G12 + ky * DG11-G12 =-15,433+(-0,000003)*126,9011 = -15,434 m

yG12-G13 = yG12-G13 + ky * DG12-G13 = -10,358+(-0,000003)*202,0970= -10,359 m

hG1-G9 = hG1-G9 + kh * DG1-G9 = 0,156+ 0,00003 * 39,3635= 0,157 m

hG9-G10 = hG9-G10 + kh * DG9-G10 = -1,053+ 0,00003 * 94,9005= -1,051 m

hG10-G11 = hG10-G11 + kh * DG10-G11 = 0,814+ 0,00003 * 78,2393 = 0,816 m

hG11-G12 = hG11-G12 + kh * DG11-G12 = -1,643+ 0,00003 * 126,9011= -1,639 m

hG12-G13 = hG12-G13 + kh * DG12-G13 = -3,284+ 0,00003 * 202,0970= -3,278m

Ca verificare, după compensare trebuie să se verifice condițiile:

Ʃx=XG13–XG1 -8,599 + (-85,739) +(59,510)+(125,958)+(201,830)=84753,824 – 85116,440 -362,616 m =-362,616 m (control)

Ʃh = YG13 – YG1 -38,414 + (-40,681)+ (-50,794)+(-15,434)+(-10,359)= 183491.846 – 183647,526 -155,680 m = -155,680 m (control)

Ʃh = HG13 – HG1 0,157 +(-1,051) + (0,816) + (-1,639)+(-3,278)= 39,808-44,804 -4,996 m = -4,996 m (control)

Calculul coordonatelor absolute:

Coordonatele absolute ale punctelor de drumuire se calculează din coordonatele absolute ale punctului de sprijin, XG1, YG1, HG1 cunoscut inițial la care se adună algebric, succesiv și cumulat, coordonatele relative compensate ale fiecărui punct. Astfel se obțin următoarele coordonate absolute:

XG9 = XG1 + xG1-G9 = 85116,440 + (-8,599) = 85107,841 m

XG10 = XG9 + xG9-G10 = 85107,841+ (-85,739) = 85022,102 m

XG11 = XG10 + xG10-G11 = 85022,102 + (-59,510) = 85081,613 m

XG12 = XG11 + xG11-G12 = 85081,613 +(-125,958)= 84955,654m

XG13 = XG12 + xG12-G13 = 84955,654+ (-201,830)= 84753,824 m (control)

YG9 = YG1 + yG1-G9 = 183647,526 + (-38,414) = 183609,113 m

YG10 = YG9 + yG9-G10 = 183609,113 + (-40,681)= 183568,432 m

YG11 = YG10 + yG10-G11 = 183568,432 +(-50,794) = 183517,639 m

YG12 = YG11 + yG11-G12 = 183517,639 +(-15,434) = 183502,205 m

yG13 = YG12 + yG12-G13 = 183502,205 +(-10,359) = 183491.846 m (control)

HG9 = HG1 + hG1-G9 = 44,804 +0,157 = 44,961 m

HG10 = HG9 + hG9-G10 = 44,961 + (-1,051) = 43,910 m

HG11 = HG10 + hG10-G11 = 43,910 + (0,816) = 44,726 m

HG12 = HG11 + hG11-G12 = 44,726+ (-1,639) = 43,086 m

HG13 = HG12 + hG12-G13 = 43,086 + (-3,278) = 39,808 m (control)

Ca verificare de calcul, plecînd de la coordonatele punctului G1 trebuie să se ajungă la aceleași valori de coordonate ale punctului G13.

Calculul coordonatelor punctelor radiate:

Calculul unghiurilor α și α de orientare a stației G11:

α = G11-G10– dirG10 = 155,0204

α = G11-G12 – dirG11 = 155,0205

Calculul ponderilor:

p1 = DG11-G10[km] = 0,0782

p2 = DG11-G12[km] = 0,1269

Calculul unghiului de orientare al stației G11 ca medie ponderată:

α = = = 155G0205

Calculul orientărilor de la stația G11 la punctele radiate:

G11-1101= αG11 + dir1101 = 155,0205+ 56,7052= 211G7257

G11-1102= αG11 + dir1102 = 155,0205+ 68,0789= 223G0994

G11-1103= αG11 + dir1103= 155,0205+ 396,0469-400= 151G0674

G11-1104= αG11 + dir1104 = 155,0205+395,3395-400= 150G3600

G11-1105= αG11 + dir1105 = 155,0205+ 26,3003= 181G3208

G11-1106= αG11 + dir1106 = 155,0205+ 49,9940= 205G0145

G11-1107= αG11 + dir1107 = 155,0205+60,7973 =215G8178

G11-1108= αG11 + dir1108 = 155,0205+ 52,8650= 207G8855

G11-1109= αG11 + dir1109 = 155,0205+62,3829 = 217G4034

G11-1110= αG11 + dir1110 = 155,0205+ 65,4664= 220G4869

G11-1111= αG11 + dir1111 = 155,0205+ 143,7696= 298G7901

G11-1112= αG11 + dir1112 = 155,0205+ 131,6492= 286G6697

G11-1113= αG11 + dir1113 = 155,0205+ 125,5411= 280G5616

G11-1114= αG11 + dir1114 = 155,0205+ 125,7339= 280G7544

G11-1115= αG11 + dir1115 = 155,0205+ 126,5016= 281G5221

G11-1116= αG11 + dir1116 = 155,0205+128,5487 = 283G5692

G11-1117= αG11 + dir1117 = 155,0205+ 130,2799= 285G3004

G11-1118= αG11 + dir1118 = 155,0205+ 107,9228= 262G9433

G11-1119= αG11 + dir1119 = 155,0205+ 95,0221=250G0426

Calculul creșterilor de coordonate de la stația G11 la punctele radiate:

xG11-1101 =DG11-1101 *cosG11-1101=16,82*cos211,7257=-16,539m

xG11-1102=DG11-1102*cosG11-1102=12,80*cos223,0994=-11,966m

xG11-1103=DG11-1103*cosG11-1103=36,49*cos151,0674=-26,235m

xG11-1104=DG11-1104*cosG11-1104=52,448*cos150,3600=-37,296m

xG11-1105=DG11-1105*cosG11-1105=23,211*cos181,3208=-22,219m

xG11-1106=DG11-1106*cosG11-1106=27,875*cos205,0145=-27,7882m

xG11-1107=DG11-1107*cosG11-1107=27,920*cos215,8178=-27,062m

xG11-1108=DG11-1108*cosG11-1108=43,233*cos207,8855=-42,902m

xG11-1109=DG11-1109*cosG11-1109=38,655*cos217,4034=-37,220m

xG11-1110=DG11-1110*cosG11-1110=48,764*cos220,4869=-46,261m

xG11-1111=DG11-1111*cosG11-1111=-10,038*cos298,7901=0,191m

xG11-1112=DG11-1112*cosG11-1112=-28,224*cos286,6697=5,867m

xG11-1113=DG11-1113*cosG11-1113=-19,338*cos280,5616=5,813m

xG11-1114=DG11-1114*cosG11-1114=-20,957*cos280,7544=6,240m

xG11-1115=DG11-1115*cosG11-1115=-43,926*cos281,5221=12,571m

xG11-1116=DG11-1116*cosG11-1116=-46,291*cos283,5692=11,815m

xG11-1117=DG11-1117*cosG11-1117=-47,909*cos285,3004=10,964m

xG11-1118=DG11-1118*cosG11-1118=-7,005*cos262,9433=3,851m

xG11-1119=DG11-1119*cosG11-1119=4,806*cos250,0426=3,396m

yG11-1101=DG11-1101 *sinG11-1101=16,824*sin211,7257=-3,081m

yG11-1102=DG11-1102*sinG11-1102=12,800*sin223,0994=-4,543m

yG11-1103=DG11-1103*sinG11-1103=36,494*sin151,0674=25,369m

yG11-1104=DG11-1104*sinG11-1104=52,448*sin150,340=36,876m

yG11-1105=DG11-1105*sinG11-1105=23,211*sin181,3208=6,713m

yG11-1106=DG11-1106*sinG11-1106=27,875*sin205,0145=-2,193m

yG11-1107=DG11-1107*sinG11-1107=27,920*sin215,8178=-6,866m

yG11-1108=DG11-1108*sinG11-1108=43,233*sin207,8855=-5,341m

yG11-1109=DG11-1109*sinG11-1109=38,655*sin217,4034=-10,436m

yG11-1110=DG11-1110*sinG11-1110=48,764*sin220,4869=-15,423m

yG11-1111=DG11-1111*sinG11-1111=-10,038*sin298,7901=10,036m

yG11-1112=DG11-1112*sinG11-1112=-28,224*sin286,6697=27,607m

yG11-1113=DG11-1113*sinG11-1113=-19,338*sin280,5616=18,444m

yG11-1114=DG11-1114*sinG11-1114=-20,957*sin280,7544=20,007m

yG11-1115=DG11-1115*sinG11-1115=-43,926*sin281,5221=42,089m

yG11-1116=DG11-1116*sinG11-1116=-46,291*sin283,5692=44,758m

yG11-1117=DG11-1117*sinG11-1117=-47,909*sin285,3004=46,638m

yG11-1118=DG11-1118*sinG11-1118=-7,005*sin262,9433=5,852m

yG11-1119=DG11-1119*sinG11-1119=4,806*sin250,0426=-3,401m

hG11-1101 =DG11-1101*tgG11-1101=16,824*tg(-0,4701)=-0,198 m

hG11-1102=DG11-1102*tgG11-1102=12,800*tg(-3,4562)=-1,447 m

hG11-1103=DG11-1103*tgG11-1103=36,495*tg(-0,1708)=-0,098 m

hG11-1104=DG11-1104*tgG11-1104=52,448*tg(-0,5937)=-0,490 m

hG11-1105=DG11-1105*tgG11-1105=23,211*tg(-1,0230)=-0,407 m

hG11-1106=DG11-1106*tgG11-1106=27,875*tg(-0,8536)= -0,529 m

hG11-1107=DG11-1107*tgG11-1107=27,920*tg(-0,6622)= -0,503 m

hG11-1108=DG11-1108*tgG11-1108=43,233*tg(-0,6074)= -0,612 m

hG11-1109=DG11-1109*tgG11-1109=38,655*tg(-0,7132)= -0,777 m

hG11-1110=DG11-1110*tgG11-1110=48,764*tg(-0,7348)= -1,090 m

hG11-1111=DG11-1111*tgG11-1111=-10,038*tg2,7616= 0,687 m

hG11-1112=DG11-1112*tgG11-1112=-28,224*tg0,4182= 0,389 m

hG11-1113=DG11-1113*tgG11-1113=-19,338*tg(-0,2953)= -0,230 m

hG11-1114=DG11-1114*tgG11-1114=-20,957*tg(-0,3273)= -0,274 m

hG11-1115=DG11-1115*tgG11-1115=-43,926*tg(-0,3920)= -0,669 m

hG11-1116=DG11-1116*tgG11-1116=-46,291*tg(-0,4039)= -0,677 m

hG11-1117=DG11-1117*tgG11-1117=-47,909*tg(-0,4417)= -0,726 m

hG11-1118=DG11-1118*tgG11-1118=-7,005*tg(-0,3851)= -0,341 m

hG11-1119=DG11-1119*tgG11-1119=4,806*tg(-1,9429)= -1,878 m

Calculul coordonatelor absolute pentru punctele radiate:

X1101=XG11+dxG11-1101=85081,613+26,300=85055,313 m

X1102=XG11+dxG11-1102=85081,613+(-24,895)=85056,718 m

X1103=XG11+dxG11-1103=85081,613+(-26,285)=85055,328 m

X1104=XG11+dxG11-1104=85081,613+(-37,396)=85044,217 m

X1105=XG11+dxG11-1105=85081,613+(-24,260)=85057,353 m

X1106=XG11+dxG11-1106=85081,613+(-39,295)=85042,318 m

X1107=XG11+dxG11-1107=85081,613+(-46,853)=85034,760 m

X1108=XG11+dxG11-1108=85081,613+(-63,598)=85018,015 m

X1109=XG11+dxG11-1109=85081,613+(-66,810)=85014,803 m

X1110=XG11+dxG11-1110=85081,613+(-89,612)=84992,001 m

X1111=XG11+dxG11-1111=85081,613+(-0,301)=85081,312 m

X1112=XG11+dxG11-1112=85081,613+(-12,301)=85069,312 m

X1113=XG11+dxG11-1113=85081,613+(-14,886)=85066,727 m

X1114=XG11+dxG11-1114=85081,613+(-15,864)=85065,749 m

X1115=XG11+dxG11-1115=85081,613+(-31,089)=85050,524 m

X1116=XG11+dxG11-1116=85081,613+(-27,252)=85054,361 m

X1117=XG11+dxG11-1117=85081,613+(-23,944)=85057,669 m

X1118=XG11+dxG11-1118=85081,613+(-31,026)=85050,587 m

X1119=XG11+dxG11-1119=85081,613+(-43,479)=85038,134 m

Y1101=YG11+dyG11-1101=183491,846+(-4,900)=183486,946 m

Y1102=YG11+dyG11-1102=183491,846+(-9,452)=183482,394 m

Y1103=YG11+dyG11-1103=183491,846+25,418=183517,264 m

Y1104=YG11+dyG11-1104=183491,846+36,975=183528,821 m

Y1105=YG11+dyG11-1105=183491,846+7,330=183499,176 m

Y1106=YG11+dyG11-1106=183491,846+(-3,102)=183488,744 m

Y1107=YG11+dyG11-1107=183491,846+(11,887)=183479,959 m

Y1108=YG11+dyG11-1108=183491,846+(-7,918)=183483,928 m

Y1109=YG11+dyG11-1109=183491,846+(-18,733)=183473,113 m

Y1110=YG11+dyG11-1110=183491,846+(-29,876)=183461,970 m

Y1111=YG11+dyG11-1111=183491,846+(-15,814)=183476,032 m

Y1112=YG11+dyG11-1112=183491,846+(-57,887)=183433,959 m

Y1113=YG11+dyG11-1113=183491,846+(-47,229)=183444,617 m

Y1114=YG11+dyG11-1114=183491,846+(-50,869)=183440,977 m

Y1115=YG11+dyG11-1115=183491,846+(-104,086)=183387,760 m

Y1116=YG11+dyG11-1116=183491,846+(-103,233)=183388,613 m

Y1117=YG11+dyG11-1117=183491,846+(-101,850)=183389,996 m

Y1118=YG11+dyG11-1118=183491,846+(-47,141)=183444,705 m

Y1119=YG11+dyG11-1119=183491,846+(-43,537)=183448,309 m

Z1101=ZG11+dzG11-1101=44,726+(-0,198)=44,528 m

Z1102=ZG11+dzG11-1102=44,726+(-1,447)=43,279 m

Z1103=ZG11+dzG11-1103=44,726+(-0,098)=44,628 m

Z1104=ZG11+dzG11-1104=44,726+(-0,490)=44,236 m

Z1105=ZG11+dzG11-1105=44,726+(-0,407)=44,319 m

Z1106=ZG11+dzG11-1106=44,726+(-0,529)=44,197 m

Z1107=ZG11+dzG11-1107=44,726+(-0,503)=44,223 m

Z1108=ZG11+dzG11-1108=44,726+(-0,612)=44,114 m

Z1109=ZG11+dzG11-1109=44,726+(-0,777)=43,949 m

Z1110=ZG11+dzG11-1110=44,726+(-1,090)=43,636 m

Z1111=ZG11+dzG11-1111=44,726+0,687=45,413 m

Z1112=ZG11+dzG11-1112=44,726+0,389=45,115 m

Z1113=ZG11+dzG11-1113=44,726+(-0,230)=44,496 m

Z1114=ZG11+dzG11-1114=44,726+(-0,274)=44,452 m

Z1115=ZG11+dzG11-1115=44,726+(-0,669)=44,057 m

Z1116=ZG11+dzG11-1116=44,726+(-0,677)=44,049 m

Z1117=ZG11+dzG11-1117=44,726+(-0,726)=44,000 m

Z1118=ZG11+dzG11-1118=44,726+(-0,341)=44,385 m

Z1119=ZG11+dzG11-1119=44,726+(-1,878)=42,848 m

Tab.4.2. Inventar de coordonate pentru puncte de stație

Tab.4.3. Inventar de coordonate pentru puncte radiate din teren

Schița de reperaj a punctului G4

ANEXE

Schița drumuirilor

Schița punctelor radiate din punctul de stație G5

Reconstrucția Parcului Central conform propunerilor urbanistice de amenajare și reconstrucție a sectorului „Centru” al orașului Cahul, elaborat de INCP „Urbanpoiect” din anul 2000

Planul topografic al parcului central „Grigore Vieru”

CONCLUZIE

Cele mai întrebuințate metode de reprezentare ale suprafețelor de teren o constituie planurile și hărțile. Planurile topografice sunt niște imagini micșorate ale proiecției orizontale a obiectelor (elementelor, detaliilor) de pe teren.

Planurile topografice dau o reprezentare directă a proiecției punctului terenului pe un plan orizontal. Pentru întocmirea planului topografic a suprafeței date am constatat că avem nevoie de:

• specialiști în măsurători topografice;

• instrumente și aparate de măsurători topografice;

• baza materială topografică existentă adică planuri și hărți vechi;

• puncte topografice existente deja în teren;

• suport financiar necesar.

Obiectivul principal al lucrării de licență a constat în obținerea unei operațiuni topo cadastrale în vederea reamenajării parcului central „Grigore Vieru” prin utilizarea metodelor topografice prin precizia necesară specifică acestor lucrări.

În urma analizei a datelor inițiale și în urma executării lucrării topografice am concluzionat că: am obținut un nou plan topografic mai precis față de planul care a fost efectuat cu ajutorul unor instrumente mai puțin moderne. Acest plan de precizie a întocmit cu ajutorul stației totale care măsoară cu precizie ridicată unghiurile și distanțele și le afișează într-un timp foarte scurt, acestea dispun de programe care permit înregistrarea coordonatelor x, y, z, a punctelor, care mai apoi sunt transferate în calculator, pe care li-am folosit la redactare.

În urma măsurătorilor efectuate pe teren am primit o nouă experiență în domeniu, o nouă imaginație în viitor, adică cum trebuie făcută o ridicare topografică a unei suprafețe de teren și cum trebuie de întocmit un plan topografic.

BIBLIOGRAFIE

Nicolae Boș, Ovidiu Iacobescu, „Topografie Modernă”, Editura C.H. Beck, București, 2007.

Octavian Iacobescu, „Topografie-Geodezie (curs pentru învățământul la distanță)”, 2012-2013.

Anton Năstase, Gabriela Osaci-Costache, „Topografie-Cartografie”, ed. Fundației România de Mâine, București, 2005.

Cosmin Constantin Mușat, „Topografie.

Dumitru Onose, Ana Cornelia Badea, ’’ Topografie’’ ,Editura MATRIX ROM , București 2001.

Raluca Manea, Daniela Iordan, Mariana Cătălina Călin, „Ghid de rezolvare a problemelor de topografie”, Cartea Universitară, București, 2007.

Victor Cristea, Nicolae Reti, Mugurel Enache, „Curs de topografie-cartografie”