Specializarea: Masterul de Conservare a Biodiversității [311397]

Ministerul Educației Naționale

Universitatea Ovidius din Constanța

Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole

Specializarea: Masterul de Conservare a Biodiversității

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

S.L. dr. [anonimizat]:

[anonimizat], 2020

Ministerul Educației Naționale

Universitatea Ovidius din Constanța

Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole

Specializarea: Masterul de Conservare a Biodiversității

ORNITOFAUNA DIN ROSCI0201 PODIȘUL NORD DOBROGEAN ȘI ROSPA0091 PĂDUREA BABADAG ÎN PARCUL EOLIAN DIN TOPOLOG

Coordonator științific:

S.L. dr. [anonimizat]:

[anonimizat], 2020

Mulțumiri

În primul rând aș dori să mulțumesc doamnei S.L. dr. [anonimizat], [anonimizat]-a acordat îndrumarea și sprijinul necesar pentru elaborarea acestei lucrări.

De asemenea aș dori să îi mulțumesc doamnei administrator a S.C. Blumenfield S.R.L., [anonimizat]-a permis să ma folosesc de propiile-i echipamente de investigare și mi-a oferit datele necesare pentru elaborarea acestei lucrări din dotarea Blumenfield Science.

[anonimizat] m-au susținut pe tot parcursul elaborării acestei lucrări.

CUPRINS

Ma gandeam sa- l introduc la sfarsit dupa ce imi spuneti ce pastram din ce am scris.

INTRODUCERE

Biodiversitatea reprezintă un concept destul de amplu și foarte important pentru toate fiițele vii de pe acestă planetă deoarece acestea depind unele de altele pentru a supraviețui.

[anonimizat]. Pierderile suferite de planeta noastră sunt o pierdere pentru noi și de aceea trebuie să depunem eforturi pentru a salva biodiversitatea Pământului.

Principalul obiectiv al studiului este de a [anonimizat] a parcului eolian funcționând pe baza autorizației de mediu fiind cea de Producție de energie electrică.

Astfel, s-a realizat un studiu de monitorizare a biodiversității în perioada cuprinsă între luna martie 2018 – februarie 2020, având ca scop principal colectarea de date din teren care să furnizeze o [anonimizat] a [anonimizat] – Topolog.

Studiul lucrării s-a [anonimizat], [anonimizat], informațiile cuprinse în formularele siturilor de interes comunitar Natura 2000, identificate în aria de interes.

3. [anonimizat]. Alcătuirea geologică și evoluția paleogeografică

Podișul Dobrogei reprezintă 4,3% [anonimizat] a unității naturale Dobrogea (10.400 km2 ). Această denumire geografică – “Podișul Dobrogei” a apărut în lucrările lui C.[anonimizat], V. Mihăilescu a folosit în lucrările sale denumirea de “platforme” (Platforma Dobrogei de Nord).

[anonimizat] (liasic); în zona Babadag apar cicluri de sedimentare din jurasicul superior și cretacic, astfel existând în Dobrogea o mare varietate petrografică. Cele mai importante dintre acestea sunt: rocile cristaline proterozoice mezo- și epimetamorfice; rocile paleozoice (prezente mai ales în Dobrogea de Nord) formate din șisturi argiloase, cuarțite, calcare, conglomerate și magmatite granitice; rocile mezozoice calcaroase, dar și cu conglomerate, gresii în faciesuri litorale, iar în zona Tulcea cu eruptive de diabase și porfire; rocile neozoice reprezentate de formațiuni sedimentare variate. Există loessuri și depozite loessoide cu grosimi de la câțiva metri la aproape 20 m încă din pleistocen în mare parte a teritorului dobrogean.

În concluzie, în Dobrogea de Nord ies în evidență orientarea NV-SE a cutelor date de mișcările hercinice și ondularea sedimentarului mezozoic (evidențiat mai ales în Podișul Babadagului). (https://www.slideshare.net/andreia-dea/pod-dobrogei)

Amplasamentul este localizat în Podișul Nord Dobrogean și este cunoscut și sub denumirea de Orogenul Nord Dobrogean, și are urmatoarele subdiviziuni: Munții Măcin, Dealurile Tulcei, Colinele Niculițel, Podișul Babadag, Podișul Casimcei și alte depresiuni mai mici. (http://old.madr.ro/pages/dezvoltare_rurala/leader/Prezentare_teritoriul_Muntii_Macinului_Podisul_Dobrogei_de_Nord.pdf). Podișul Nord Dobrogean este delimitat la Est de Complexul Lagunar Razim – Sinoe, iar la vest de bălțile și terenuri din apropierea albiei Dunării. Din punct de vedere geologic, Dobrogea de Nord e alcătuită din depozite vechi, stratele sunt puternic încrețite și de multe ori străbătute de intruziuni de roci eruptive. Se întâlnesc de asemenea și roci metamorfice.

Toate formațiunile vechi au fost acoperite de un învelis gros de loess cuaternar, de sub care apar în punctele unde eroziunea recenta a îndepartat acest loess.

Parcul eolian Dorobanțu – Topolog, se află în extravilanul comunelor Dorobanțu, Topolog și Casimncea, județul Tulcea (vezi figura de mai jos).

Localizarea parcului eolian (Google Earth)

Accesul în parcul eolian se face din DN 22A, pe drumul județean DJ222B între km 27+300 si km 33+450, acesta este divizat în trei subparcuri eoliene: subparcul Meșterul (ME), în care sunt amplasate 17 turbine eoliene, subparcul Luminița (LU) în care sunt amplasate 11 turbine eoliene și subparcul Topolog (TO) unde sunt amplasate 14 turbine eoliene, acesta cuprinzând în total 42 de turbine Vestas V 90 – 2 MW, cu o putere totală de 84 MW.

Vecinătăți. Zone locuite

Vecinătățile amplasamentului pe puncte cardinale sunt următoarele:

-N intravilan comuna Calfa, parc eolian Beta NII – Valea Topologului;

-E terenuri agricole;

-S intravilan localitatea Cismeaua Nouă, Valea Osambei;

-V parc eolian Beta N II, Valea pârâului Topolog.

Terenul pe care se suprapune amplasarea parcului de turbine eoliene este situat în extravilanul localităților Calfa și Cismeaua Noua, spre limita sud-estica a perimetrului localităților Calfa la o distanță de aproximativ 600 m de intravilanul acesteia si la nord de intravilanul localității Cismeaua Noua la peste 1,2 km, într-o zonă lipsită de construcții.

Comuna Topolog este situată în partea de sud-vest a județului Tulcea, la o distanță de 56 de km de orașul Tulcea, delimitată de următoarele teritorii comunale:

SIMBATA NOUA – situat la 4 km față de reședința de comună,

TOPOLOG – reședință de comună,

CERBU – situat la 8 km față de reședința de comună,

FAFAEASU NOU – situat la 7 km față de reședința de comună,

CALFA – situat la 7 km față de reședința de comună,

MAGURELE – situat la 17 km față de reședința de comună,

LUMINIȚA – situat la 5 km față de reședința de comună.

Caracteristici hidrologice

În parcul eolian nu există cursuri temporare sau permanente importante de apă. În vecinătatea parcului există mai multe cursuri de apă cu caracter permanent, și anume: Topolog, Valea Rostilor, Peceanga precum și mai multe cursuri de apa intermitentă, condiționate de volumul precipitațiilor (ploi).

Topolog este cel mai important curs de apă care izvorăște în Podișul Casimcei, în apropiere de localitatea Topolog din județul Tulcea. Cursul râului este orientat inițial de la Nord-Vest spre Sud-Est își schimbă direcția spre Vest în partea aval și are o lungime totală de 38 km, din care 20 km în județul Tulcea, iar restul în județul Constanța. (https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Topolog,_Dun%C4%83re)

Zona monitorizată este localizată la peste 13 km distanță față de Dunăre, Brațul Măcin – Dunarea veche.

În zona amplasamentului mai exact în subparcurile Meșteru și Luminița întâlnim văi adânci, cu lungimi mari, pante cu înclinație de până la 100%, în a căror albie după perioade de precipitații se adună apă. Pe suprafața subparcurilor Luminița și Topolog sunt întâlnite, primăvara, zone cu acumulări temporare de apă, datorate precipitațiilor sub forma de zăpadă, depuse pe amplasament. Aceste zone umede se mențin o perioadă de timp, în funcție de condițiile meteorologice.

Acumulări temporare de apă (foto originală)

Clima

O mare parte a Dobrogei prezintă un climat de ariditate, cu temperaturi medii mari cuprinse între 10°C-11°C, temperaturi crescute în sezonul cald cuprinse între 22°C – 23°C, precipitații reduse (în jurul valorii de 400 mm/an) și secete frecvente. În sezonul de iarnă, este prezent crivățul, iar temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) este de -1°C -2°C (https://sites.google.com/site/geoaart/contact-me/clima-podisului-dobrogei).

Parcul eolian este localizat în județul Tulcea, a cărei suprafață se suprapune pe un climat continental-temperat. Precipitațiile sunt destul de reduse (aproape jumatate din suprafața analizată prezintă valori medii anuale sub 400 mm). Acest fapt se reflectă într-o ariditate accentuată.

Media anuală a temperaturii aerului relevă o strânsă legatură cu factorii de mediu, izoterma de 10°C fiind cea care conturează zona masivelor muntos-deluroase, iar cea de 11°C care separa Delta și complexul Razim de restul județului.

Primavara este sezonul cel mai agitat, iar vara, cel mai calm. Datorită schimbului de aer dintre uscat și mare, vânturile cresc în frecvență și intensitate spre litoral, fapt evidențiat de scăderea calmului de la 38,8 la 11,7, ca și de la vară la iarnă, apărând astfel o circulație locală cunoscută sub numele de brize.

Flora din zona studiată

Terenul în care este amplasat parcul eolian Dorobanțu-Topolog are folosință de teren arabil indicând prezența habitatelor antropizate, respectiv a agroecosistemelor. Agroecosistemele predomină în subparcul Topolog (TO), subparcul Meșteru (ME), și subparcul Luminița (LU) având o acoperire mai mare cu pajiști stepice cu vegetație specifică.

Componența agroecosistemelor identificate în timpul perioadei de monitorizare a fost alcătuită din culturi de grâu – Triticum aestivum, porumb – Zea mays, de floarea soarelui -Helianthus annuus, orz – Hordeum vulgare și rapiță Brassica rapa.

Aspect al unei monoculturi de Helianthus annuus (Floarea soarelui, foto originală)

Aspect al unei monoculturi de Zea mays (Porumb, foto originală)

În preajma culturilor agricole, a drumurilor de acces din interiorul parcului eolian dar și în perimetrul platformelor eoliene s-a dezvoltat vegetația spontană formată din plante de tip ruderal și segetal precum: Hibiscus trionum, Xanthium strumarium, Setaria pumila, Cenchrus incertus, Tribulus terrestris, Diplotaxis tenuifolia, Dacus carota, Cisium arvense, Artemisia anua, Meliotus officinalis, Erodium cicutarium, Salsola kai, Erigeron Canadensis, Lapulla squarrosa, Centaurea diffusa, Echium vulgare, Centaurea cyanus, Ajuga genevensis.

Vegetație de tip ruderal și segetal (foto originală)

Asociațiile vegetale evidențiate în acest perimetru sunt: Botriochloa ischaemum cu Festuca valesiaca, Stipion lessingianae, Festucetum valesiacae, Pimpinello-Thymion zygioidi, Agropyro Kochion (Sanda, Arcus, 1999; Dihoru, Donita, 1970).

În arealul analizat, asociațiile din alianța, Botriochloa ischaemum cu Festuca valesiaca este cea mai raspandită pe terenurile utilizate ca pășune, realizand fondul vegetației de pe islazul pășunat și indicand habitatul R3415 – Pajiști ponto-balcanice.

În timpul monitorizării s-a observat o activitate intensă de pășunat pe suprafața acoperită de pajiști stepice, fapt ce duce la o dezvoltare insuficienta a covorului vegetal în condiții normale.

Pășunat (foto originală)

SPECIFICAȚII TEHNICE PRIVIND EOLIENELE

Turbinele VESTAS V90 din parcul eolian sunt cu ax orizontal și au următoarele caracteristici: turn de 105 m înălțime și un rotor cu diametru de 90 m având o înălțime totală de 150 m, și echipată cu un generator cu o putere nominală de 2,0 MW. Turbina are un sistem automat de orientare al rotorului după direcția vântului în combinație cu sistemele OptiTip și OptiSpeed de modificare a unghiului palelor pentru a menține constantă puterea generată atât la viteze mari ale vântului cât și la viteze mici ale vântului.

Turbina V90 este echipată cu un sistem computerizat de control al unghiului palelor numit OptiTip. Bazându-se pe parametrii vântului predominant, palele sunt poziționate automat la unghiul optim. Mecanismul este amplasat în hub. Schimbarea unghiului se face cu ajutorul unor cilindri hidraulici capabili să rotească palele la 95°. Fiecare pală este dotată cu propriul cilindru hidraulic.

Palele sunt realizate din fibră de sticlă ranforsate cu fibră de carbon. Fiecare pală este realizată prin lipirea pe un schelet central și au un sistem de protecție la fulgere format din receptori, pozitionați la vârful palei și un fir de cupru în interiorul palei. Baza palei conține o inserție de oțel pentru fixarea cu bolturi pe hub.

Turbine VESTAS V90

Datele pentru controlarea funcționării turbinei și producția de energie electrică sunt primite de la diferiți senzori de măsurare:

– condițiile de vreme: direcție vânt, viteză vânt și temperatură;

– starea mașinii: temperatură, nivel și presiune ulei, nivel apă răcire;

– activitatea rotorului: viteza și poziție;

– construcție: vibratii, detectori lumină;

– conectare rețea: putere activă, putere reactivă, tensiune, frecvență curent, Cosφ .

Date operaționale

Turbina este proiectată să funcționeze de la o viteză minimă a vântului de 4 m/s, pentru o viteză nominală a vântului de 15 m/s și este intreruptă din funcționare la viteze mai mari de 25 m/s.

Turbinele sunt proiectate să lucreze într-un domeniu de temperatură de – 20°C până la + 40 °C. Toate componentele, lichide și uleiuri sunt alese să reziste la temperaturi de până la – 40°C. Trebuie acordată o atenție deosebită la depășirea acestor temperaturi. Dacă temperatura în nacelă depașește 50 °C , turbina trebuie oprită. Umiditatea relativă poate fi de max 100 % (maximum 10% din timpul de viață).

(specificatiile tehnice le-am luat din raportul facut de noi la munca pentru ca nu gaseam date pt turbina, nu prea ma pricep)

Arii protejate și Rețeaua Natura 2000

Informații privind Ariile Natura 2000 care se suprapun cu parcul eolian Dorobanțu-Topolog

Rețeaua de arii protejate Natura 2000 este un ansamblu al celor mai remarcabile situri naturale din Uniunea Europeană. Obiectivul acesteia este să contribuie la conservarea diversității biologice pe teritoriul statelor Uniunii Europene. Rețeaua este menită să asigure menținerea sau readucerea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale și a habitatelor de specii ale florei și faunei sălbatice de interes comunitar.

Rețeaua Natura 2000 este alcătuită din situri naturale desemnate de fiecare țară în parte, în conformitate cu prevederile a 2 directive europene: Directiva 79/409/CEE din aprilie 1979, privind conservarea păsărilor sălbatice, pe scurt Directiva Păsări, și Directiva 92/43/CEE din 21 mai 1922, privind conservarea habitatelor naturale precum și a faunei și florei sălbatice, adică Directiva Habitate.

Directiva Păsări se referă la conservarea speciilor de păsări care se găsesc în mod natural în sălbăticie, pe teritoriul european al statelor membre. Principalele obiective ale acestei directive sunt protecția, managementul și controlul acestor specii și stabilirea regulilor pentru conservarea lor. Această directivă se va aplica pentru specii și pentru habitatele lor.

Directiva Habitate a fost creată pentru a conserva atât speciile de plante și animale sălbatice, cât și habitatele naturale din Uniunea Europeană, prin înființarea Ariilor Speciale de Conservare. Toate acțiunile bazate pe aceasta directivă sunt axate pe menținerea unui statut de conservare favorabil sau pe reabilitarea speciilor și habitatelor.

Un sit poate fi desemnat în virtutea uneia dintre directivele menționate sau a amândurora, pe baza aceluiași perimetru sau a unor perimetre diferite. În aceste directive sunt enumerate habitatele naturale și speciile rare.

Fiecare țară dispune sau își creează o rețea de situri corespunzătoare habitatelor și speciilor menționate în directive. Aceste directive sunt transpuse în legislația fiecărei țări în parte. Acestora le revine sarcina de a desemna o rețea care să respecte realitatea bogăției ecologice a teritoriului lor. Din acest punct de vedere, Romania este considerată ca una dintre cele mai importante țări europene, datorită ecosistemelor sale naturale și a speciilor sălbatice, cu precădere a marilor mamifere, a păsărilor etc.

Peste 18% din suprafața terestră și peste 9,5% din suprafața marină a Uniunii Europene, incluzând 28 de state memebre, fac parte din cea mai largă rețea de arii protejate din lume. (http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/index_en.htm).

Rețeaua Natura 2000, la nivelul Uniunii Europene (https://www.birdlife.org/europe- and-central-asia/designation-natura-2000-sites), include mai mult de 25 000 de situri și acoperă peste un milion de km2, așadar o cincime din teritoriul său.

Harta ariilor protejate Natura 2000, în Europa (http://natura2000.eea.europa.eu/#)

Exemplu de distribuție a unei specii de păsări la nivelul Rețelei Natura 2000, în statele membre (Circus aeruginosus – eretele de stuf) (http://natura2000.eea.europa.eu/#)

Sinteza informațiilor la nivelul UE depinde de raportarea periodică a fiecărui stat membru și acuratețea informațiilor, rezultând proiecții de felul Natura 2000 Network Viewer.

In 1979, Directiva Păsări (completată în 2009) a stabilit un regim de protecție, la nivelul UE, prin arii protejate de tip SPA (Special Protection Areas = Arii de Protecție Specială Avifaunistică) pentru 194 de specii de păsări amenințate, respectiv pentru toate păsările migratoare.

Abordarea a fost extinsă în 1992 prin Directiva Habitate, respectiv prin arii protejate de tip SCI (Sites of Community Importance = Situri de Importanță Comunitară), cu scopul de a proteja 233 de tipuri de habitate listate în Anexa I a Directivei, la care se adaugă cca. 900 de specii din Anexa II.

Natura 2000 în Romania. Anii 2006 și 2007 au constituit un pas istoric pentru implementarea rețelei Natura 2000 în Romania. În acești doi ani au fost posibile inventarierea și transmiterea siturilor ce corespund obiectivelor fixate pentru habitatele naturale, pentru floră și faună, în vederea realizării concrete a integrării în Europa și în marea rețea ecologică europeană.

În România, există 171 de arii protejate de tip SPA și 435 de tip SCI, cu un total de 60.577 km2 în Rețeaua Natura 2000, conform barometrului. https://www.eea.europa.eu/data- and-maps/dashboards/natura-2000-barometer

Statistici referitoare la implicarea României în Rețeaua Natura 2000 (https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/dashboards/natura-2000-barometer)

Obiectivele Rețelei Natura 2000:

Menținerea speciilor și habitatelor din directivele UE și, dacă este cazul, refacerea statutului favorabil de conservare (Favourable Conservation Statute – FCS).

Multe din siturile Natura 2000 există tocmai datorită felului cum au fost gospodărite până în prezent și este important ca majoritatea acestor activități să continue și în viitor pentru menținerea speciei/habitatului.

Ariile protejate pot avea unul sau mai multe obiective de management:

cercetarea științifică;

protecția sălbăticiei (a zonelor fără intervenție umană) – excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale care contravin obiectivelor de management;

protecția diversității speciilor și a diversității genetice;

menținerea serviciilor de mediu;

protecția caracteristicilor naturale și culturale;

turism și recreere;

educație;

utilizarea durabilă a resurselor și ecosistemelor naturale;

menținerea activităților culturale și tradiționale.

In funcție de obiectivele principale de management, IUCN (Uniunea internațională pentru conservarea naturii – International Union for Conservation of Nature) a definit șase categorii principale de arii protejate. Fiecare stat a realizat o corespondență cu categoriile definite de către IUCN (https://portals.iucn.org/library/sites/library/files/documents/PAPS- 016-Ro.pdf).

Scopul și regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate sunt descrise în Anexa nr. 1 a OUG 57/2007.

După corespondența cu ariile IUCN, există 6 categorii de arii naturale protejate, cu diferite obiective de management:

Categoria I – rezervație științifică: în principal pentru scop științific;

Categoria a II-a – parc național: protecția ecosistemelor și recreere;

Categoria a III-a – monument al naturii: conservarea elementelor naturale, specifice; Categoria a IV-a – rezervații naturale: conservare prin intervenții de gospodărire;

Categoria a V-a – parc natural: conservarea peisajului și recreere. (https://propark.ro/images/uploads/file/manual%20arii%20protejate_net.pdf)

Amplasamentul parcului eolian Dorobanțu – Topolog se suprapune parțial cu aria de protecție comunitară ROSCI 0201 Podișul Nord Dobrogean și cu aria de protecție avifaunistică ROSPA 0091 Pădurea Babadag.

Suprapunerea zonei studiate în raport cu limitele Ariilor protejate Natura 2000 (foto originală)

Suprapunerea parțială a parcului cu ariile protejate de interes comunitar și cu siturile de protecție avifaunistică este reprezentat în felul următor:

– ROSCI0201 Podișul Dobrogei de Nord (Turbinele eoliene – LU-03, LU-04, LU-05, LU-06, LU-07, LU-08, LU-09, LU-10, LU-11, TO 01, ME – 08),

– ROSPA0091 Pădurea Babadag (Turbina eolienă – ME – 08).

Amplasamentul turbinelor în situl SCI (foto originală)

Amplasamentul turbinelor în situl SPA (foto originală)

Legendă:

LU = Luminița

TO = Topolog

ME = Meșterul

ROSPA 0091 Pădurea Babadag

Alte caracteristici:

Clima este temperat continentală. Relieful este specific podișului Dobrogei, orașul Babadag situându-se în depresiunea pârâului Tabana, care îl străbate, între dealuri cu înălțimi de până la 250 m, din roca granitictică și calcaroasă, acoperite zonal de pădure. Zona este marginită de lacul Babadag și lacul Razelm spre nord și est.

Calitate și importanța sitului:

Acest sit găzduieste efective importante ale unor specii de păsări protejate. Conform datelor avem următoarele categorii:

a) număr de specii din anexa 1 a Directivei Păsări: 38

b) număr de alte specii migratoare, listate în anexele Convenției asupra speciilor migratoare (Bonn): 61

c) numar de specii periclitate la nivel global: 6

Situl este important pentru:

populațiile cuibăritoare ale speciilor următoare:

b) perioada de migrație pentru speciile:

c) iernat pentru următoarele specii:

http://biodiversitate.mmediu.ro/rio/natura2000/static/pdf/rospa0091.pdf

Date referitoare la ROSCI 0201 Podișul Nord Dobrogean

Calitate și importanța sitului:

La nivel național (după toate probabilitățile și la scara europeană) situl este cel mai întins și reprezentativ pentru bioregiunea stepică, fiind constituit în proporție de 95,5% (85046 ha) din habitate de interes comunitar, din care habitatele de stepă (24807 ha-27,85%). Habitatele de pădure, de asemenea de interes comunitar, sunt dominate de grupa de habitate 41.7 Păduri termofile și supra-mediteraneene de stejar (ce cuprinde tipurile 91IO, 91MO, 91AA) – 034000 ha (38,19%), urmat de habitatul 41.2 (reprezentat prin tipul 91YO) – 21000 ha (23, 591%), alte habitate forestiere avand o pondere restrânsă, respectiv 91XO -1 ha (0,001 %); 92AO – 10 ha (0,011%). Habitatele de tufărișuri de importanță comunitară sunt de asemenea reprezentative, ocupând o suprafață relativă de 35,6% (1780,8 ha).

În cadrul habitatelor, o proporție importantă dintre asociații au un caracter endemic pentru Dobrogea (Sanda, Arcus, 1999; Dihoru, Donița,1970) precum Pimpinello-Thymion zygioidi, Asparago verticillati – Paliurion, respectiv din subalianța Carpino-Tilienion tomentosae. Pentru aceste asociații endemice și pentru unele tipuri/subtipuri de habitate în care se incadrează situl reunește cea mai mare parte a ariei de răspândire la nivel național și mondial (Subtipul de habitat 417683 din habitatul 91M0; subtipul 34.9211 din habitatul 62C0*; subtipul 41.73724 din habitatul 91AA). Subtipurile de habitat sunt codificate conform bazei de date PHYSIS.

Pentru unele tipuri sau subtipuri de habitate (62C0*, inclusiv subtipul 34.9213; 91YO- subtipul 41.C22; 91AA – subtipul 41.73723; 91MO – subtipul 41.76813) situl reunește cea mai mare proporție din suprafața de răspândire la nivel național. Acest aspect este valabil, după toate probabilitățile și pentru subtipul 31.8B711 Ponto-Sarmatic dwarf almond scrub al habitatului 40C0*, identificat pe Colina Neagră pe suprafața cea mai extinsă din Dobrogea.

Este important de subliniat ca situl conservă fitocenozele ce au servit pentru descrierea fitocenologică inițială a majorității asociațiilor forestiere și a numeroase asociații de pajiști și tufărișuri caracteristice pentru Dobrogea (Dihoru, Donița, 1970) conservarea acestora fiind deosebit de importantă din punct de vedere științific.

Habitatul 62CO* este cel mai reprezentativ pentru bioregiunea stepică în care este situat situl, de aceea este important de detaliat anumite aspecte referitoare la acesta.

Suprafața la nivel național a stepelor ponto-sarmatice este estimată la maximum 60000 ha, din care 40000 ha sunt în Dobrogea (30000 in judetul Tulcea, 10000 in judetul Constanța). Restul de maximum 20000 ha sunt răspândite în alte zone ale țării, însă în general pe suprafețe fragmentate și expuse pășunatului intensiv, în special în bioregiunea stepică, suprafețele din afara acesteia nefiind în general stepe tipice, ci rezultatul stepizării în urma defrișării pădurilor.

În consecință nu există posibilitatea constituirii de situri reprezentative pentru acest habitat (pe suprafețe suficient de întinse pentru a asigura un procent satisfăcător pentru acest habitat prioritar) decât în Dobrogea și în special în județul Tulcea, unde există cele mai mari și compacte suprafețe din acest habitat.

Habitatul este reprezentat prin asociații din alianțele Stipion lessingianae, Festucion valesiacae, Pimpinello-Thymion zygioidi, Agropyro- Kochion.

În cadrul acestui habitat, subtipul 34.9211 (ce cuprinde asociațiile din alianța Pimpinello-Thymion zygioidi) este endemic pentru Dobrogea (Sanda, Arcus, 1999; Dihoru, Donita, 1970) – situl reunind cea mai mare parte a ariei de răspândire la nivel național și mondial. Această situație este valabilă și pentru unele asociații regionale specifice acestei provincii, respectiv asociațiile Stipo ucrainicae – Festucetumvalesiacae, Bombycilaeno – Botriochloetum ischaemi, Stipetum capillatae, Thymio pannonici – Chrysopogonetum grylli Dihoru, Donita, 1970, Horeanu,1976) http://biodiversitate.mmediu.ro/rio/natura2000/static/pdf/rosci0201.pdf

BIODIVERSITATEA ȘI BIOINDICATORII. BIODIVERSITATEA ÎN ZONA PARCULUI EOLIAN

Concept. Termenul biodiversitate descrie întreaga gamă a variabilității organismelor din cadrul unui complex ecologic. Convenția privind Diversitatea Biologică este un acord internațional, adoptat la Summit-ul Pământului, de la Rio de Janeiro, în 1992, având 3 obiective principale: conservarea diversității biologice, utilizarea componentelor sale într-un mod durabil, partajarea corectă și echitabilă a beneficiilor care decurg din utilizarea resurselor genetice. http://biodiversitate.mmediu.ro/convention/

Nivelurile biodiversitații:

Diversitatea speciilor. Specia poate fi definită ca un grup de indivizi distincți din punct de vedere morfologic, fiziologic sau biochimic față de alte grupuri similare. Măsurarea diversității speciilor se face ținând cont de alfa diversitate (numărul de specii ce se întâlnesc pe un anumit areal), gama diversitate (se referă la regiuni geografice mai mari) și beta diversitate care face legătura între alfa și gama diversitate (reprezintă rata de schimbare a compoziției în specii în lungul unui gradient geografic sau de mediu).

Diversitatea genetică. Acest nivel se referă la variația genetică ce se observă în cadrul speciilor, a populațiilor separate geografic și a indivizilor. Evaluarea diversității genetice se realizează cu ajutorul markerilor genetici. Aceștia reprezintă repere pe cromozomi sau puncte de referință pentru localizarea unor gene de interes. Markerii moleculari sunt utilizați nu doar pentru evaluarea diversității genetice ci și pentru conservarea speciilor.

Diversitatea ecosistemică. Acest nivel se referă la variațiile care există între comunitățiile biologice și ecosistemele în care trăiesc și se dezvoltă speciile precum și la interacțiunile dintre aceste niveluri.

Diversitatea organismelor, utilizând efectivele lor populaționale și starea lor de conservare, poate fi folosită ca bioindicator al descrierii și cuantificării impactului antropic, respectiv al stării de conservare a habitatelor sau ecosistemelor. Răspunsul speciilor la stresul natural sau antropic poate fi interpretat astfel încât să se identifice cauze ale declinului habitatelor lor, respectiv modalități de gestionare și corectare a factorilor perturbatori.

Bioindicatorii pot fi procese naturale, specii sau comunități care sunt folosite pentru a stabili calitatea mediului și modificările produse de-a lungul timpului. Bioindicatorii oglindesc răspunsul biotic (calitativ) la stresul din mediul lor de viață. Prin biomonitorizare se determină răspunsul cantitativ la acest stres.

Termenul bioindicator este folosit cu sens mai larg pentru detectarea răspunsului biotic la factorii perturbatori din mediul înconjurător.

În acest sens, există 3 funcții principale ale bioindicatorilor:

de monitorizare a mediului înconjurător (ex. modificări fizice sau chimice);

de monitorizare a proceselor ecologice;

de monitorizare a biodiversității. https://www.nature.com/scitable/knowledge/library/bioindicators-using-organisms-to-measure-environmental-impacts-16821310/

Exemple de indicatori ai mediului, ai biodiversității sau ecologici pot fi identificați în numeroase organisme din diverse medii de viață. În prezentul studiu, numărul speciilor de păsări, efectivele lor populaționale și alte variații comportamentale au fost luate în considerare ca bioindicatori ai stării de conservare pentru habitatele lor caracteristice din Aria de Protecție Specială Avifaunistică ROSPA0091 Pădurea Babadag.

Biodiversitatea în zona parcului eolian

În zona analizată se constată că fauna herpetologică nu este foarte variată. Specia dominantă dintre populațiile de reptile este Lacerta viridis (Gușter) prezentă în vegetația ierboasă. În zona pășunilor, precum și pe marginea terenurilor arabile, au fost frecvent identificate specii specifice habitatului stepic precum Testudo graeca ibera (Țestoasa dobrogeană de uscat) și Podarcis taurucus (Șopârla de stepă).

În general amfibienii trăiesc în apropierea bălților și a locurilor umede. Datorită faptului că în zona analizată avem un climat preponderent arid, iar zonele umede sunt foarte puține, în zona de studiu clasa Amphibia are o diversitate scăzută, întâlnind două specii, și anume: Pelophylax ridibundus (Broasca mare de lac) și Rana dalmatina (Broasca roșie de pădure).

În cazul păsărilor, diversitatea speciilor este mai mare având 38 de specii oaspeți de vară, 30 specii sedentare, 11 specii oaspeți de iarnă, 4 specii de pasaj și 8 specii parțial migratoare ținând cont că unele specii sunt prezente atât ca specii cuibăritoare cât și ca specii de pasaj sau de iarnă.

Din rândul mamiferelor, ca urmare a analizei probelor directe (observarea unor exemplare) și indirecte (precum identificarea vizuinilor sau a urmelor) au fost identificate opt specii, și anume: Spermophillus citellus (Popândăul european), Vulpes vulpes (Vulpe roșie), Canis aureus (Șacalul auriu), Lepus europaeus (Iepurele de câmp), Capreolus capreolus (Căprior), Talpa europaea (Cârtiță), Spalax leucodon (Orbetele mic), Eurinaceus sp. (Arici).

Lacerta viridis (Gușter) Podarcis tauricus (Șopârla de stepă)

Testudo graeca ibera (Broasca țestoasă dobrogeană)

Capreolus capreolus (Căprior) Spermophilus citellus (Popândău european)

Lepus europaeus (Iepure de câmp) Vulpes vulpes (Vulpea roșie)

(fotografii originale, 2020)

Capitolul IV. Materialele și Metodele de lucru în efectuarea monitorizării

Parcul eolian este situat în vecinatatea ariei Specială de Protecție Avifaunistică cu un regim special de conservare pentru un număr de specii de păsări, listate în Anexa 1 a Directivei Păsări 2009/147/EC. Prin această lege se crează un sistem complet de protecție pentru toate speciile de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural în Uniunea Europeană. Situl ROSPA0091 Pădurea Babadag cuprinde o serie de specii de păsări protejate pentru cuibărit și pentru perioadele de migrație.

Astfel, monitorizarea avifaunei reprezintă unul din principalele obiective ale monitorizărilor în perimetrul parcului eolian.

În vederea colectării eficiente a datelor avifaunistice a fost utilizat un set de echipamente speciale, după cum urmează:

Aparatura de fotografiat Nikon Coolpix P900, ce are un zoom optic de mărire de 83x, și un senzor BSI-CMOS 1/2.3, aparatura de fotografiat Cannon 7d mark 2 cu 300 m f4 mm

Lupa terestră SkyWatcher 80 – 400 mm, care a facilitat identificarea speciilor observate la mare distanță și menținerea evidenței faunei întâlnite,

Binoclu Bushnell cu putere de mărire 10x și obiectiv cu diametrul de 42 mm,

Ghid pentru identificarea păsărilor, a II – a ediție.

Nikon Coolpix P900, Binoclu Bushnell și Lupa terestră SkyWatcher 80 – 400 mm (foto originală)

Baza de date în care am introdus observațiile din teren, https://openbirdmaps.ro/ și https://rombird.ro/ . Înainte de a fi exportate în cele două baze de date, observațiile au fost introduse într-o aplicație mobilă – ObsMapp, urmând a fi prelucrate pe calculator.

Utilizarea aplicației în teren – ObsMapp (foto originală)

Exportarea datelor în format Excel pentru prelucrarea acestora în calculator (foto originală)

După prelucrarea datelor în calculator s-au elaborat Fișe de monitorizare după modelul următor:

Avifaună

Metodele de lucru aplicate în vederea monitorizării speciilor de avifaună au fost cele a traseelor (transectelor) și metoda punctului fix denumită vatange point care presupune observarea din punct fix, de obicei din zonele cele mai înalte pentru o acoperire cât mai mare, pentru a observa complexitatea comunităților ecologice.

Metoda transectelor se bazează pe numararea speciilor de păsări în timp ce observatorul se deplasează cu o viteză constantă în parcurgerea unui itinerar de o lungime cunoscută.

Observatorul efectuează de-a lungul traseului opriri într-un numar finit de puncte, face observații si notează în fișa de teren toate speciile auzite sau întâlnite de o parte a traseului, precum și frecvența întâlnirii lor. Dacă sunt notate și păsările identificate și pe cea de-a doua latură a traseului, aceste date vor conta pentru a doua numarătoare efectuată pe cea de-a doua latură la intoarcerea pe același traseu.

Zona se cercetează pe baza unei hărți de teren, în care se notează ruta care se parcurge și punctele de orientare.

Observațiile au fost realizate în zona vizibilă a zonei de studiu, cu ochiul liber și cu binoclu Bushnell cu putere de mărire 10x și obiectiv cu diametrul de 42 mm.

Păsările observate sunt identificate, în general, la fața locului, fie ulterior, pe baza fotografiilor efectuate în teren. Pentru fiecare observație se notează specia, numărul de indivizi, ora la care se face observația, comportamentul și locația în care a fost observată. De asemenea, în fișele de teren sunt trecute date privind condițiile meteo înregistrate în ziua respectivă, coordonate ale traseului, precum și ora de început și de sfârșit a traseului.

Numărătorile au fost realizate în condițiile cele mai bune, adică: s-au ales întotdeauna orele de dimineață, când există un maximum de activitate al păsărilor; înainte de orele 800-900 în lunile martie – aprilie și înainte de orele 600- 700 în lunile mai – iunie.

Metoda vantange point presupune observarea din punct fix, de obicei din zonele cele mai înalte pentru o acoperire cât mai mare, pentru a observa complexitatea comunităților ecologice. Monitorizările au avut loc în cele patru puncte fixe selectate (vantage point). Datele privind prezența speciilor de păsări au fost colectate și prin metode auditive și prin identificarea vizuală a indivizilor, cât și a elementelor specifice (urme, cuiburi, pene, etc.).

Metoda Vantage point aplicată în parcul eolian (foto originală)

Alegerea punctelor pentru monitorizarea din vatange point (punct fix)

Legendă:

VP Lu 1 – Vatange point Luminița 1

VP Lu 2 – Vatange point Luminița 2

VP TO – Vatange point Topolog

VP ME – Vatange point Meșteru

Aplicarea metodei Vantage point (punct fix) (foto originală)

Aplicarea metodei transeelor (transectelor) (foto originală)

Programul de monitorizare

În zona de amplasare a parcului eolian s-a derulat un program de monitorizare a biodiversității zonei, scopul programului fiind acela de a identifica și cuantifica impactul determinat de funcționarea parcului eolian, în principal asupra speciilor de păsări (cuibăritoare și migratoare), cât și a habitatelor utilizate de componentele biocenozelor.

Planul de monitorizare pe parcursul un an

Planul de activitate în decursul perioadei de monitorizare a speciilor de păsări s-a realizat astfel încât să cuprindă perioadele de vârf al migrației (primăvară, toamnă) în vederea stabilirii importanței eventualelor rute de migrație ce traversează zona de studiu. Pentru analiza structurii și dinamicii populațiilor în zona parcului eolian s-au ales puncte cheie care să acopere întreaga zonă de studiu în vederea identificării direcțiilor și culoarelor de pasaj preferate de speciile de păsări.

Pentru etapa de teren, conform programului de monitorizare, în perioada rece s-au efectuat câte 3 deplasări pe lună, iar în perioada caldă câte 6 deplasări pe lună. Pentru a mă deplasa pe teren am beneficiat de transportul cu o mașină de teren.

Perioadele favorabile pentru diverse categorii de faună

Capitolul V. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Monitorizarea avifaunei din zona parcului eolian, desfășurată în perioada martie 2018 – februarie 2020 a permis consemnarea, în cadrul fișelor de monitorizare a următoarelor informații: data, locul realizării observației, speciile identificate în teren, numărul de indivizi, perioadele de observație etc.

Suprafața Parcului eolian Dorobanțu-Topolog, județul Tulcea, este ocupată cu monoculturi agricole, în special culturi cerealiere, intercalat cu mici suprafețe de vegetație ruderală.

În terenurile cu culturi agricole (monoculturi pe suprafețe întinse) sau pe dealurile unde concentrația de păsări sunt caracteristici stepei au fost observate următoarele specii: Galerida cristata – Ciocârlan, Alauda arvensis – Ciocârlie de câmp, Anthus campestris – Fâsă de câmp, Anthus trivialis – Fâsă de pădure, Phasianus colchicus – Fazan, Sturnus vulgaris – Graur, Motacilla flava – Codobatură galbenă, Motacilla alba (Codobatură albă), Carduelis carduelis – Sticlete, Fringilla coelebs – Cinteză, Oenanthe Oenanthe (Pietrar sur), Oenanthe isabellina (Pietrar răsăritean), Troglodytes troglodytes (Ochiul boului), ș.a.

În habitele de pădure întâlnim următoarele specii de păsări cântătoare: Aegithalos caudatus (Pițigoi codat), Sitta europaea (Țiclean), Coccothraustes coccothraustes (Botgros), Muscicapa striata (Muscar sur), Ficedula parva (Muscar mic), Poecile palustris (Pițigoi sur), Picus canus (Ghionoaie sură), Picus viridis (Ghionoaie verde), Upupa epops (Pupăză), Dendrocopos medius (Ciocănitoarea de stejar), Dendrocopos major (Ciocănitoare pestriță mare), Oriolus oriolus (Grangur), Streptopelia turtur (Turturică), ș.a., iar pe pantele dealurilor unde vegetația este formată din arbuști se întalnesc concentrații ale speciilor de păsări, ex.: Cuculus canorus (Cuc), Chloris chloris (Florinte), Cyanistes caeruleus (Pițigoi albastru), Coracias garrulus (Dumbraveancă), Emberiza calandra (Presura sură), Emberiza citrinella (Presura galbenă), Fringilla coelebs (Cinteză), Lanius collurio (Sfrâncioc roșiatic), Lanius minor (Sfrâncioc cu frunte neagră), Lanius excubitor (Sfrâncioc mare), Linaria cannabina (Cânepar), Merops apiaster (Prigorie), Parus major (Pițigoi mare), Passer montanus (Vrabie de câmp), Phoenicurus ochruros (Codroș de munte), Saxicola rubetra (Mărăcinar mare), Turdus iliacus (Sturzul viilor), Turdus merula (Mierlă), Turdus pilaris (Cocoșar).

Locația observațiilor avifaunistice utilizate în perioada martie 2018 – februarie 2020

Dintre speciile de păsări cu un anumit statut de protecție, incluse în Anexele 3 și 4B OUG 57/2007 s-au identificat:

Aegithalos caudatus – Pițigoi codat, Anthus campestris – Fâsă de câmp, Aquila pomarina – Acvilă țipătoare mică, Burhinus oedicnemus – Pasărea ogorului, Buteo rufinus – Șorecar mare, Calandrella brachydactyla – Ciocârlia de stol, Carduelis carduelis – Sticlete, Chloris chloris – Florinte, Ciconia nigra – Barza neagră, Ciconia ciconia – Barza albă, Circaetus gallicus – Șerpar, Circus aeruginosus – Erete de stuf, Circus cyaneus – Erete vânăt, Clanga pomarina – Acvilă țipătoare mică, Coracias garrulus – Dumbraveancă, Corvus corax – Corb, Dendrocopos medius – Ciocănitoarea de stejar, Dendrocopos syriacus – Ciocănitoare de gradină, Emberiza calandra – Presura sură, Erithacus rubecula – Măcaleandru, Falco subbuteo – Șoimul rândunelelor, Falco tinnunculus – Vânturelul roșu, Ficedula parva – Muscarul mic, Haliaeetus albicilla – Codalb, Hieraaetus pennatus – Acvilă mică, Lanius collurio – Sfrâncioc roșiatic, Lanius minor – Sfrâncioc cu frunte neagră, Merops apiaster – Prigorie, Muscicapa striata – Muscar sur, Oenanthe pleschanka – Pietrar negru, Oriolus oriolus – Grangur, Pernis apivorus – Viespar, Phylloscopus trochilus – Pitulice fluierătoare, Phoenicurus phoenicurus – Codroș de pădure, Picus canus – Ghionoaie sură, Picus viridis – Ciocănitoare verde, Regulus regulus – Aușel cu cap galben, Sitta europaea – Țiclean, Upupa epops – Pupază.

Deplasarea păsărilor acvatice în timpul migrației în Dobrogea este legată, în principal, de litoralul Mării negre și de zona dunăreană și mai puțin de zonele nordice ale podișului în care se înscrie și amplasamentul analizat. Speciile acvatice preferând zonele umede de pe litoral, apariția acestora în aria parcului eolian este accidentală. S-au identificat specii ca: Larus sp. – Pescăruș, Cygnus olor – Lebădă de vară, Ciconia ciconia – Barză albă, Ciconia nigra – Barza neagră și Anser albifrons – Gârlița mare.

Aria parcului eolian reprezintă pentru păsările răpitoare de zi (șorecari, acvile, șoimi), o suprafață de vânătoare, oferindu-le hrana necesară alcătuita din insecte (lăcuste, libelule), reptile (șopârle), mamifere (șoareci de câmp, popândau). Dintre speciile de răpitoare identificate în zonă semnalăm: Accipiter nisus – Uliu păsărar, Aquila pomarina – Acvilă țipătoare mică, Șorecarul comun (Buteo buteo), Buteo lagopus – Șorecar încălțat, Buteo rufinus – Șorecar mare, Circaetus gallicus – Șerpar, Circus aeruginosus – Erete de stuf, Circus cyaneus – Erete vânăt, Falco columbarius – Șoimul de iarnă, Falco subbuteo – Șoimul rândunelelor, Falco tinnunculus – Vânturelul roșu, Haliaeetus albicilla – Codalb, Hieraaetus pennatus – Acvilă mică și Pernis apivorus – Viespar.

Categorii fenologice, ecologice și reproducătoare ale avifaunei din zona studiată

Legendă:

Tip avifenologic:

OV – oaspete de vară

OI – oaspete de iarnă

PM – parțial migrator

P – pasaj

S – sedentar

RI – rar iarna

Tip ecologic:

C – cuibăritor

N – necuibăritor

PC – parțial cuibăritor

Tip reproducator:

Ter – terestru

Acv – acvatic

În urma monitorizărilor în amplasamentul parcului s-au identificat din punct de vedere avifenologic 38 de specii oaspeți oaspeți de vară, 30 specii sedentare, 11 specii oaspeți de iarnă, 5 specii parțial migratoare și 4 specii de pasaj.

Din punct de vedere a tipului ecologic se remarcă 41 de specii cuibăritoare, 14 de specii necuibăritoare și 32 de specii parțial cuibăritoare, iar din punct de vedere reproductiv au fost identificate 83 de specii terestre și 5 specii acvatice care se aflau în migrație deasupra parcului eolian.

Regimul de hrană

Tabloul avifaunistic al zonei de studiu este caracterizat prin dominanța speciilor din Ordinul Passeriformes (58%), păsări de dimensiuni mici și medii în general, cu regim de hrană insectivor, granivor/omnivor. Prezența terenurilor agricole de pe amplasamentul parcului eolian prezintă o bogată ofertă de semințe și nevertebrate, sursă importantă pentru hrana paseriformelor.

Au fost observate activități obișnuite în comportamentul păsărilor, în special a răpitoarelor, acestea ieșind la vânat, îndeosebi, deasupra terenurilor agricole, care oferă sursa de hrană pentru reptile și rozătoare, acestea constituind o resursă trofică a păsărilor răpitoare. Astfel, acest perimetru este ofertant din punct de vedere trofic pentru speciile de păsări răpitoare.

Inventarul speciilor identificate în zona studiată – analiză comparativă

În componența avifaunei a zonei de studiu monitorizate, au fost identificate un număr de 60 de specii în anul martie 2018 – februarie 2019 și 88 de specii în anul următor, specii migratoare, oaspeți de vară și oaspeți de iarnă, cuibăritoare și sedentare. Analizând calitativ observațiile ornitologice, putem aprecia că cel mai des întâlnite au fost speciile din ordinul Passeriformes (58%) cu dominanța familiilor Corvidae (14%) și Passeridae (14%), iar cel mai slab reprezentate fiind familiile Phylloscopidae (3%) și Sturnidae (3%), iar ordinul de pe locul doi este reprezentat de speciile de răpitoare din ordinul Accipitriformes (15%).

Fig. 5 – Distribuția pe oridine a speciilor

Fig. 6 – Reprezentarea familiilor din ordinal Passeriformes

Pe parcursul întregii perioade de monitorizare, ordinul Accipitriformes a fost permanent reprezentată de către specia Șorecarul comun (Buteo buteo), prezent în majoritatea observațiilor avute în perimetrul de interes. Printre speciile acestui ordin au mai fost și exemplare precum Erete de stuf (Circus aeruginosus),Uliu pasarar (Accipiter nisus), Acvila pitică (Hieraaetus pennatus), Acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), Șorecar mare (Buteo rufinus) și în perioada sezonului rece Șorecarul încălțat (Buteo lagopus).

Având în discuție ordinul Accipitriformes putem aprecia că acesta alături de ordinul Falconiformes, datorită observării numărului relativ mare de specii (sedentare, oaspeți sau în pasaj) indică o prezență crescută a resursei trofice pentru această categorie de păsări, care folosesc perimetrul parcului ca și areal pentru hrănire, turbinele nereprezentând un factor negativ de influența asupra comportamenului acestora.

Fig. 7 – Reprezentarea speciilor de răpitoare identificate în perimetrul studiat

În timpul monitorizărilor, a fost urmarită cu atenție perioada de migrație a păsărilor ce au ca rută traseul ce trece pe deasupra parcului eolian dar și asupra speciilor ce sunt oaspeți de vară sau iarnă.

In lunile martie – mai 2018 (reprezentand migrația de primavară, fig. 8) au predominant ca și număr de specii Ordinul Passeriformes (21 specii) cu o abunență ridicată de Ciocârlie de câmp (Alauda arvensis), Prigorie (Merops apiaster) și Presura sură (Emberiza calandra). Speciile de păsări răpitoare au fost reprezentate de Ordinul Accipitriformes cu 6 specii dintre care menționam Șorecarul común (Buteo buteo), Acvila pitică (Hieraaetus pennatus) și Eretele vânăt (Circus cyaneus), dar și din Ordinul Falconiformes cu un singur exemplar de Șoimul rândunelelor (Falco subbuteo).

Fig. 8 – Totalul speciilor întalnite pe parcursul perioadei de migrație de primavară în anul 2018

În lunile martie – mai 2019 (reprezentând migrația de primăvară, fig. 9) au predominant ca și număr de specii Ordinul Passeriformes (25 specii) cu o abunență ridicată de Ciocârlie de câmp (Alauda arvensis), Prigorie (Merops apiaster), Graur (Sturnus vulgaris), Presura sură (Emberiza calandra), Presură galbenă (Emberiza citrinella), Cinteza (Fringilla coelebs) și Sticlete (Carduelis carduelis). Speciile de păsări răpitoare au fost reprezentate de Ordinul Accipitriformes cu 4 specii dintre care menționam: Șorecarul comun (Buteo buteo), Șorecar mare (Buteo rufinus), Erete de stuf (Circus aeruginosus) și un exemplar de Eretele vânat (Circus cyaneus), dar și din Ordinul Falconiformes avem 7 exemplare de Vânturel roșu (Falco tinnunculus).

Fig. 9 – Totalul speciilor întâlnite pe parcursul perioadei de migrație de primavară în anul 2019

In lunile iunie – august 2018 (reprezentând sezonul oaspeților de vară, fig. 10) au predominant Ordinul Passeriformes reprezentat de 16 specii cu o abunență ridicată de Rândunică (Hirundo rustica), Prigorie (Merops apiaster) si Presura sură (Emberiza calandra). Speciile de păsări răpitoare au fost reprezentate de Ordinul Accipitriformes cu 6 specii dintre care menționăm Șorecarul comun (Buteo buteo), Acvila țipătoare mică (Aquila pomarina) și Viespar (Pernis apivorus), iar din Ordinul Falconiformes menționăm specia Vânturelul roșu (Falco tinnunculus).

Fig. 10 -Totalul speciilor întâlnite pe parcursul verii în anul 2018

În lunile iunie – august 2019 (reprezentând sezonul oaspeților de vară, fig. 11) au predominant Ordinul Passeriformes reprezentat de 16 specii cu o abunență ridicată de Rândunică (Hirundo rustica), Prigorie (Merops apiaster), și Presura sură (Emberiza calandra). Speciile de păsări răpitoare au fost reprezentate de Ordinul Accipitriformes cu 4 specii dintre care menționam Șorecarul comun (Buteo buteo), Șorecarul mare (Buteo rufinus), Acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), Acvila pititcă (Hieraaetus pennatus), iar din Ordinul Falconiformes menționam 2 specii: Șerparul (Circaetus gallicus) și Vânturelul roșu (Falco tinnunculus).

Fig. 11 – Totalul speciilor întâlnite pe parcursul verii în anul 2019

In lunile septembrie – noiembrie 2018 (reprezentand migrația de toamnă, fig. 12) au predominant Ordinul Passeriformes. Acesta a fost reprezentat de 28 specii cu o abunență ridicată de Vrabie de casă (Passer domesticus), Cinteza (Fringilla coelebs) și Presura sură (Emberiza calandra). Speciile de păsări răpitoare au fost reprezentate de Ordinul Accipitriformes cu 7 specii dintre care menționăm Șorecarul mare (Buteo rufinus), Uliu păsărar (Accipiter nisus) și Erete de stuf (Circus aeruginosus), iar din Ordinul Falconiformes menționăm specia Vânturelul roșu (Falco tinnunculus).

Fig. 12 – Totalul speciilor întâlnite pe parcursul perioadei de migrație de toamnă în anul 2018

În lunile septembrie – noiembrie 2019 (reprezentând migrația de toamnă, fig. 13) au predominant Ordinul Passeriformes. Acesta a fost reprezentat de 28 specii cu o abunență ridicată de Vrabie de casă (Passer domesticus), Vrabie de câmp (Passer montanus), Cinteza (Fringilla coelebs), Prigorie (Merops apiaster), Graur (Sturnus vulgaris), și Presura sură (Emberiza calandra).

Speciile de păsări răpitoare au fost reprezentate de Ordinul Accipitriformes cu specii dintre care menționăm: Șorecarul mare (Buteo rufinus), Șorecarul comun (Buteo buteo), Uliu păsărar (Accipiter nisus), Erete de stuf (Circus aeruginosus), Acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), Acvila pitică (Hieraaetus pennatus), Erete vânat (Circus cyaneus), iar din Ordinul Falconiformes menționăm speciile de Șerpar (Circaetus gallicus) și Vânturelul roșu (Falco tinnunculus).

Fig. 13 – Totalul speciilor întâlnite pe parcursul perioadei de migrație de toamnă în anul 2019

În lunile decembrie 2018 – februarie 2019 (reprezentând sezonul oaspeților de iarnă, fig. 14) au predominant Ordinul Passeriformes reprezentând un numîr de 21 specii cu o abunență ridicată a speciilor de Graur (Sturnus vulgaris), Florinte (Chloris chloris) și Sticlete (Carduelis carduelis). Speciile de păsări răpitoare au fost reprezentate de Ordinul Accipitriformes cu 3 specii dintre care menționăm Șorecar încălțat (Buteo lagopus), Șorecarul comun (Buteo buteo) și Uliu păsărar (Accipiter nisus), iar din Ordinul Falconiformes menționăm specia Vânturelul roșu (Falco tinnunculus).

Fig. 14 – Totalul speciilor întâlnite pe parcursul iernii (decembrie 2018 – februarie 2019)

In lunile decembrie 2019 – februarie 2020 (reprezentand sezonul oaspetilor de iarna, fig. 15) au predominat Ordinul Passeriformes reprezentand un numar de 17 specii cu o abunenta ridicata a speciilor de Cocosar (Turdus pilaris) cu 155 de exemplare, Sticlete (Carduelis carduelis) cu 144 de exemplare, Cinteză (Fringilla coelebs) cu 59 de exemplare, Presura sura (Emberiza calandra), si din Ordinul Columbiformes Porumbelul gulerat (Columba palumbus) cu 200 de exemplare. Speciile de pasari rapitoare au fost reprezentate de Ordinul Accipitriformes cu specii dintre care mentionam Sorecar incaltat (Buteo lagopus), Sorecarul comun (Buteo buteo). Din Ordinul Falconiformes mentionam Soimul de iarna (Falco columbarius).

Fig. 15 – Totalul speciilor întâlnite pe parcursul iernii (decembrie 2019 – februarie 2020)

Principalele direcții de zbor ale păsărilor au fost SV si NE (fig. 16), multe dintre speciile ordinului Passeriformes au fost identificate zburând către zona împădurită de la marginea parcului eolian (zona ce face parte din ROSPA 0091 – Pădurea Babagad). Păsările răpitoare au avut direcții multiple de zbor, acestea fiind observate planând pe cer, în câmp deschis în căutarea prăzii.

Fig. 16 – Direcțiile de zbor ale păsărilor

Pe toată durata ambilor ani, zona studiată a fost mereu reprezentată de specii ce se pot adapta ușor habitatelor antropice, specii precum Corvidele: Cioara de semanatură (Corvus frugilegus), Cioara grivă (Corvus cornix),Stâncuța (Corvus monedula), Coțofana (Pica pica), Presura sură (Emberiza calandra), dar și Cinteza (Fringilla coelebs).

Comparând cele 4 sezoane din perioada de monitorizare, speciile răpitoare au fost constant reprezentate de specia Șorecarul comun (Buteo buteo). Acest lucru alături de numărul mare de Șorecari încălțați (Buteo lagopus) identificați în perioada sezonului rece, reprezintă un bun indicator al faptului că pentru speciile răpitoare există constant resurse de hrană.

Capitolul VI. Starea de conservare, impacturile antropice și măsurile de conservare. Analiza factorilor cu impact negativ asupra ornitofaunei

Starea de conservare, impacturile antropice și măsurile de conservare

Starea de conservare a unei specii este un indicator al mediului său de viață, a șansei pe care o are specia de a supraviețui în continuare (pe o anumită suprafață, regiune, …) în viitorul apropiat sau pe termen mai lung. Mai multe aspecte pot fi luate în considerare atunci când se stabilește starea de conservare a unei specii (numărul indivizilor, creșterea sau descreșterea populației, rata de succes a reproducerii, amenințări cunoscute etc.).

Lista Roșie a speciilor amenințate elaborată de IUCN cuprinde mai mult de 27000 de specii, deci peste 27% dintre toate speciile cunoscute; dintre păsări, 14% se regăsesc pe această listă https://www.iucnredlist.org/ . Sistemul clasifică speciile amenințate în: critic amenințate – CR (Critically Endangered), amenințate – EN (Endangered) și vulnerabile – VU (Vulnerable).

Numeroase rapoarte ale cercetătorilor din lumea întreagă indică un declin de 60% pentru efectivele populaționale ale mamiferelor, păsărilor, peștilor și reptilelor, din 1970 până în prezent. Astfel ne aflăm în cea de-a șasea extincție în masă a speciilor iar acest lucru nu se mai datorează variațiilor timpului geologic ci are o singură cauză, distrugerea habitatelor naturale de către om. Rata extincției este extrem de rapidă comparativ cu precedenta, fiind estimată a fi de zece ori mai rapidă.

În realitate, 99% dintre speciile amenințate se găsesc în categoria de risc datorită activităților umane, în special cele care determină distrugerea habitatelor speciilor sau întreruperea conectivității lor, introducerea speciilor non-native și încălzirea globală

https://www.biologicaldiversity.org/programs/biodiversity/elements_of_biodiversity/extinction_crisis/

Diversitatea speciilor asigură și rezistența ecosistemelor la factorii perturbatori. Adesea, beneficiile biodiversității la scară locală conservă diversitatea genetică pentru supraviețuirea pe termen lung a unor specii.

Situația speciilor de vertebrate considerate extincte din mediul lor natural, în anul 2012

https://www.climateemergencyinstitute.com/ecosystems_and_species.html

Rata de extincție în timp, cu evidentă accelerare în timpul istoric recent

https://www.climateemergencyinstitute.com/ecosystems_and_species.html

Conform Directivei Habitate 92/43 EEC, măsurile de conservare au scopul de a menține sau îmbunătății starea de conservare astfel încăt să devină favorabilă pentru habitatele naturale și speciile de importanță comunitară.

Starea de conservare pentru un habitat natural este favorabilă dacă:

suprafața habitatului este stabilă sau în creștere;

structura și funcțiile habitatului sunt optime, în sensul menținerii sale pe termen lung;

starea de conservare a speciilor sale caracteristice este favorabilă.

Starea de conservare a unei specii este determinată de suma influențelor care acționează asupra ei și care ar putea afecta distribuția și abundența populației (Directiva Habitate 92/43 EEC). Este considerată favorabilă dacă:

dinamica populației speciei asigură menținerea ei în timp, în habitatele sale naturale;

arealul natural al speciei se menține în timp și nu există presiuni și amenințări care să indice un declin populațional;

specia dispune și probabil va continua să dispună de un habitat suficient de extins pentru a-și menține populația pe termen lung (Directiva Habitate 92/43 EEC).

Starea de conservare poate fi estimată atât pentru habitate cât și pentru specii. Starea de conservare favorabilă pentru o specie e cea în care există condiții optime ca suprafață și mărime a populației sale, condiții optime din punctul de vedere al calității populației (capacitate de reproducere, structură pe vârste, mortalitate), respectiv aceste perspective să se mențină astfel și în viitor, fără modificări semnificative.

Comisia Europeană a stabilit un cod al culorilor pentru raportarea stării de conservare a speciilor și habitatelor:

– roșu (stare nefavorabilă-rea);

– portocaliu (stare nefavorabilă-inadecvată);

– verde (stare favorabilă);

– gri (stare de conservare necunoscută).

Criteriile după care se stabilește starea de conservare sunt, în cazul habitatelor:

– suprafața tipului de habitat,

– structura și funcțiile sale,

– perspectivele viitoare.

Pentru o specie, criteriile sunt:

– mărimea populației speciei,

– habitatul speciei,

– perspectivele viitoare ale speciei.

Starea de conservare a speciilor nu poate fi privită separat de starea de conservare a habitatelor. Când se analizează structura și funcțiile unui habitat, se face referire la capacitatea acestuia de a menține speciile tipice, cu efectivele lor populaționale, respectiv cu toate necesitățile lor ecologice și etologice, privite holistic, inclusiv ca interrelații dintre toate speciile acelui ecosistem. Când se analizează habitatul speciei, acesta nu va fi considerat doar un suport fizic, ci reprezintă suma tuturor serviciilor ecosistemice ale acelui habitat, inclusiv suma speciilor sale și a interrelațiilor dintre ele.

În final, starea de conservare pentru specii și habitate se stabilește luând în considerare impacturile antropice (presiuni actuale și amenințări viitoare), respectiv efectul cumulat al acestora asupra biodiversității. La nivel european, a fost stabilită o listă cu coduri pentru impacturile antropice, facilitând astfel raportarea din partea statelor membre și sintetizarea informațiilor la nivel european, pentru fiecare specie și habitat în parte.

Totalitatea măsurilor de conservare pentru o specie (un grup de specii similare) sau pentru un habitat (grup de habitate similare) alcătuiește Planul de acțiune (Species / Habitats Action Plans), la nivel local, regional, național sau european. Aceste documente sunt orientate spre aplicarea efectivă a unor activități care să asigure menținerea stării actuale de conservare sau care ar putea să îmbunătățească starea de conservare, acolo unde este cazul. http://ec.europa.eu/environment/nature/conservation/wildbirds/action_plans/index_en.htm

Riscurile de coliziune

Impactul cel mai dramatic pe care îl pot avea centralele eoliene asupra avifaunei este coliziunea dintre păsări și palele turbinelor sau să cadă capcană turbulenței din spatele roturului. Cele mai multe accidente sunt produse noaptea și/sau când condițiile meteorologice și factorii de vizibilitate nu sunt favorabili. http://www.sier.ro/Articolul_8_3_2.pdf

În urma unei colaborări cu părți interesate în sectorul energiei eoliene a dus la concluzia că păsările acvatice au un risc cu jumătate mai mic decât se credea anterior ca ele să se ciocnească de turbinele eoliene, specialiștii susținând că aceste concluzii rezultate permite planificarea și proiectarea mai bine informată a fermelor eoliene. https://www.agerpres.ro/stiintatehnica/2018/04/19/pasarile-marine-evita-turbinele-eoliene-din-larg-mai-mult-decat-se-credea-anterior-studiu–93821

În mod general păsările sunt extrem de vulnerabile dar mai ales cele care formează stoluri, și anume cele care se deplasează în stol și traversează linii electrice către și dinspre locurile de hrănire, cuibărire și staționare diurnă sau înnoptare (Janss, 2000). http://publications.europa.eu/resource/cellar/1b1985e5-72b3-11e8-9483-01aa75ed71a1.0019.03/DOC_1

Speciile cele mai predispuse la coliziune sunt cele care se deplasează la distanță mică de sol, pe timpul nopții sau în crepuscul. Este necesar ca atunci când se instalează turbine să se cunoască locurile de hrănire și de înnoptare ale păsărilor.

În zona parcului eolian Dorobanțu-Topolog au fost realizate cercetări privind monitorizarea mortalității păsărilor și a mamiferelor (lilieci) în perioada aprilie-octombrie, când aceștia au o activitate mai intensă de zbor în vederea posibilelor victime în urma coliziunilor cu palele eolienelor.

Metoda utilizată a fost cea de căutare activă sub turbinele eolienelor. Am străbătut pe jos fiecare transect stabilit pentru o acoperire cât mai bună a suprafețelor, căutând potențiale victime. În fișa de teren se notează poziția cadravului (coordonate GPS, direcția și distanța față de turn), starea acestuia (recent, vechi de câteva zile, în descompunere, rămășițe). De asemenea, în fișa de teren este necesar înregistrarea condițiilor de mediu (temperatură, viteza vântului și furtuna).

În urma acestor cercetări a suprafețelor platformelor eoliene, nu au fost găsiți lilieci morți, acest rezultat poate fi influentat totuși de prezența vulpilor și a câinilor în aceste zone, care se pot hrănii eventual cu animalele moarte.

Mai mult decât atât, pe perioada de monitorizare s-a observat că familia Accipitridae, din ordinul Falconiformes, a fost permanent reprezentată de către specia Buteo buteo – Șorecarul comun indicând o prezență crescută a resursei trofice pentru această categorie de păsări, care folosesc perimetrul parcului ca și areal pentru hrănire, tubrinele nereprezentând un factor negativ de influența asupra comportamenului acestora, acestea fiind active în timpul funcționării turbinelor. În timpul monitorizărilor, au fost observate specii de păsări răpitoare ce foloseau balustradele scării de acces ale turbinei, ca și punct de odihnă dar și de observare a activității resursei trofice.

Buteo buteo stând pe balustrada scării de acces (foto originală)

Hieraaetus pennatus (acvila mică) – în zobr pe lângă turbina în funcțiune (foto originală)

Pernis apivorus (viespar) – zburând pe lângă turbina în funcțiune (foto originală)

Efectul de Flickering (umbrire)

Deși nu sunt reglementate în legislația națională și în nici o țară membră a Uniunii Europene, fenomenele de umbrire (”shadow”) și licărire (”flickering shadow”) sunt fenomene ce însoțesc perioada de operare a unui parc de turbine eoliene.

Efectul denumit “Flickering” reprezintă fenomenul de licărire (pâlpâire de umbră) al palelor turbinelor când sunt bătute direct de soare. https://www.michiganseagrant.org/wp-content/uploads/2018/08/10-733-Wind-Brief2-Flicker-Noise-Air-Quality2.pdf . Ca toate structurile înalte, turbinele eoliene își proiectează umbra pe vecinătăți atunci când soarele strălucește, acest fenomen putând fi receptat de la distanțe mai mari și de localnicii parcului eolian. Când rotorul este oprit, turbina proiectează o umbră staționară, ca orice alt copac sau clădire. Urmare a rotației Pământului, urmbra se miscă, astfel încât staționează doar un timp foarte scurt într-un punct. https://www.eib.org/attachments/pipeline/20110247_eia4_ro.pdf

Acest fenomen este produs numai în zilele senine, de la răsăritul soarelui până la prânz și este perceput numai când vântul bate dinspre direcția privitorului, umbra creată poate varia în funcție de timpul zilei și de sezon.

https://www.michiganseagrant.org/wp-content/uploads/2018/08/10-733-Wind-Brief2-Flicker-Noise-Air-Quality2.pdf

În mod normal, acest tip de umbră nu ar trebui să genereze disconfort și, în orice caz, acesta s-ar manifesta în imediata vecintăte a turbinelor.

Datorită faptului ca în general palele turbinelor eoliene sunt vopsite în alb acest fenomen este mult estompat. https://www.eib.org/attachments/pipeline/20110247_eia4_ro.pdf

Turbinele pot provoca o umbră pâlpâitoare asupra terenurilor sau clădirilor în anumite perioade ale zilei

( Sursa foto: https://www.google.com/search?q=shadow+flicker+analysis&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwiWjtKQ-LPpAhVIr4sKHZr0Bv4Q_AUoAXoECAsQAw&biw=1536&bih=674#imgrc=7B1gG0iYu0t-1M )

Influența turbinelor eoliene asupra păsărilor

De asemenea, se afirmă că turbinele eoliene ar putea avea un impact negativ asupra ecosistemelor și asupra mediului înconjurător, omorând păsări și necesitând terenuri mari virane pentru instalarea lor. Unii cercetători susțin că turbinele eoliene sunt „vinovate” de faptul că unele specii de păsări își schimbă „rutele” de migrație.

Energia eoliană: avantaje și dezavantaje

Oamenii de știință au găsit două soluții, pentru centrala eoliană care au constat în oprirea la cerere a centralelor eoliene și montarea unor dispozitive de modificare a direcției, semnalizate la fiecare 20 de metri pe liniile electrice. Prezentarea detaliilor proiectului s-a făcut în cadrul conferinței de la Bonn, iar testul a avut succes.

https://www.green-report.ro/pasarile-migratoare-energie-eoliana/

Statutul de protecție al speciilor de păsări în amplasamentul Parcului eolian Dorobanțu-Topolog

Legendă:

OUG 57/2007:

Anexa 3 – Specii de plante și animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare și a ariilor de protecție specială avifaunistică

Anexa 4B – Specii de interes național. Specii de animale și de plante care necesită o protecție strictă

Anexa 5C – Specii de interes comunitar a căror vânătoare este permisă

Anexa 5D – Specii de păsări de interes comunitar a căror comercializare este permisă

Anexa 5E – Specii de păsări de interes comunitar a căror comercializare este permisă în condiții speciale.

Directiva Pasari 2009/147/CE:

Anexa I – Specii ce constituie obiectul unor măsuri special de conservare a habitatelor acestora pentru a li se asigura supraviețuirea și reproducerea în aria de răspândire

Anexa II A – Specii de păsări ce pot fi vânate în zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezența directivă

Anexa II B – Specii de păsări ce pot fi vânate numai în statele membre în dreptul cărora sunt indicate

Anexa III A – Specii de păsări care fac excepție de la interdicția vânzării, transportului în scopul vânzării, păstrării în scopul vânzării și oferirii spre vânzare a păsărilor vii sau moarte și a oricăror părți ale păsărilor sau produselor aviare ușor de recunoscut, cu condiția ca păsările să fi fost omorate ori capturate prin mijloace legale sau sa fi fost obținute prin mijloace legale

Anexa III B – Specii de păsări la care statele membre pot permite desfășurarea pe teritoriul lor a activităților de vânzare, transport în scopul vânzării, păstrare în scopul vânzării și oferirii spre vânzare a păsărilor vii sau moarte și a oricaror părți ale păsărilor sau produselor aviare ușor de recunoscut, stabilind anumite restricții, cu condiția ca păsările sa fi fost omorate ori capturate prin mijloace legale sau să fi fost obținute prin mijloace legale.

Prezenta in Formulare Standard ale siturilor Natura 2000:

„+” – specie mentionață în formularul standard

„-” – specie nementionață în formularul standard

Măsuri de management propuse pentru parcul eolian

În fermele eoliene speciile de păsări prezintă o vulnerabilitate ridicată. Pentru a menține și a îmbunătății condițiile favorabile a habitatelor acestora trebuie respectate anumite măsuri de management.

În urma monitorizărilor efectuate asupra avifaunei, se recomandă încetarea circulației cu autoturismele în perimetrul platformelor turbinelor cu excepția situațiilor în care sunt necesare intervenții de mentenanță, fără alternativă, cu utilaje în aceste perimetre.

Una dintre măsurile recomandate este circulația cu viteză redusă pe drumul de acces al parcului eolian, evitându-se astfel eventualele mortalități în special din rândul amfibienilor și reptilelor, datorate traficului rutier deoarece micșorarea treptată a speciilor poate pune în dezechilibru lanțul trofic al zonei studiate.

O altă măsură trebuie luată în considerare, și anume în cazul în care se constată mortalități acestea trebuie raportate autorităților competente conform, Hotărâre Nr. 323 din 31 martie 2010, privind stabilirea sistemului de monitorizare a capturilor și uciderilor accidentale ale tuturor speciilor de păsări, precum și ale speciilor strict protejate prevăzute în anexele nr. 4A și 4B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

Pentru prevenirea poluării ecosistemelor, măsura recomandată este implementarea corectă a cerințelor privind gestionarea deșeurilor din zonă. Se interzicere aruncărea și depozitarea deșeurilor în zonă. Nerespectarea acestor aspecte poate genera consecințe precum sufocarea animalelor cu bucați de plastic, pe care le-au înghițit ca hrană cauzând probleme respiratorii, sângerări interne sau chiar moarte.

Capitolul VII. CONCLUZII

Suprafața parcului eolian Dorobanțu-Topolog, județul Tulcea este acoperit, în principal de culturi agricole, intercalate cu mici suprafețe de vegetație spontană formată din plante de tip ruderal și segetal, zona fiind străbătută de drumuri de acces de pământ și pietruite.

Pe suprafața amplasamentului analizat, în urma monitorizării cuprinse în perioada martie 2018 – februarie 2020, s-a constat ca diversitatea speciilor de păsări este cea mai mare, lista avifaunistică adunând un total de 88 de specii, dintre care 38 de specii oaspeți de vară, 30 specii sedentare, 11 specii oaspeți de iarnă, 4 specii de pasaj și 5 specii parțial migratoare.

Din punct de vedere al analizei calitative al observațiilor ornitologice, putem aprecia că lista speciilor dominante au fost reprezentate de speciile care se adaptează ușor ecosistemelor antropice, fiind reprezentate de ordinul Passeriformes (58%), cu dominanța familiilor Corvidae (14%) și Passeridae (14%), iar cel mai slab reprezentate fiind familiile Phylloscopidae (3%) și Sturnidae (3%), iar ordinul de pe locul doi este reprezentat de speciile de răpitoare din ordinul Accipitriformes (15%).

Dintre speciile de răpitoare, Ordinul Accipitriformes a fost prezent pe întreaga perioadă de monitorizare, fiind reprezentat în principal de către specia Șorecarul comun (Buteo buteo), dar printre speciile acestui ordin au fost întâlnite și exemplare precum: Erete de stuf (Circus aeruginosus), Uliu pasarar (Accipiter nisus), Acvila pitică (Hieraaetus pennatus), Acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), Șorecar mare (Buteo rufinus). Având în discuție ordinul Accipitriformes putem aprecia că acesta alături de ordinul Falconiformes, datorită observării numărului relativ mare de specii (sedentare, oaspeți sau în pasaj) indică o prezență crescută a resursei trofice pentru această categorie de păsări, care folosesc perimetrul parcului ca și areal pentru hrănire, turbinele nereprezentând un factor negativ de influența asupra comportamenului acestora.

Acumulând ambii ani de monitorizare (martie – mai 2018 și martie – mai 2019), reprezentând migrația de primavară a păsărilor ce au ca rută traseul ce trece pe deasupra parcului eolian, au predominat ca și număr speciile din Ordinul Passeriformes cu 25 de specii și 7 specii de păsări răpitoare, iar în migrația de toamnă (septembrie – noiembrie 2018 și septembrie – noiembrie 2019) s-a înregistrat o abundență ridicată tot pentru Ordinul Passeriformes de această dată cu un număr de 28 de specii și 7 specii de păsări răpitoare.

În sezonul cald, respectiv lunile (iunie – august 2018 și iunie – august 2019), reprezentând sezonul oaspeților de vară au predominat 6 specii de păsări răpitoare și un total de 16 specii din Ordinul Passeriformes.

Pe toată perioada de monitorizare, lista avifaunistică a înregistrat în perimetrul analizat 41 de specii cuibăritoare, 14 de specii necuibăritoare și 32 de specii parțial cuibăritoare, iar prezența lor dovedește faptul că nu sunt influențate în mod negativ de activitățile desfășurate în cadrul parcului eolian.

Nu s-au observat modificări în comportamentul speciilor rezidente de păsări, sau fluctuații numerice altele decât cele legate de succesiunea anotimpurilor.

În timpul cercetărilor efectuate în jurul turbinelor din perimetrul studiat, nu au fost înregistrate mortalități în randul populațiilor de păsări, ca urmare a impactului cu palele turbinelor.

BIBLIOGRAFIE