Specializarea: Masterat profesional european de administrație publică [629859]

UNIVERSITATEA “ PETRU MAIOR ” DIN TÂRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Specializarea: Masterat profesional european de administrație publică

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:
Lector dr. Boantă Vasil e- Adrian
Absolvent: [anonimizat]ékely Emma

TÂRGU -MUREȘ
2017

UNIVERSITATEA “ PETRU MAIOR” DIN TÂRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Specializarea: Masterat profesional European de administrație publică

ORGANIZAREA ADMINISTRA TIV-
TERITORIALĂ ÎN ȚĂRILE U.E

Coordonator științific:
Lector dr. Boantă Vasile -Adrian

Absolvent: [anonimizat]ékely Emma

TÂRGU -MUREȘ
2017

Cuprins :

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 5
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 1
Organizarea administrativ -teritorială în Uniunea Europeană ………………………….. …………. 1
1. Definiții. Noțiuni gen erale: ………………………….. ………………………….. …………………. 1
2. Administrație publică locală de bază: ………………………….. ………………………….. …… 6
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 8
Organizarea administrativ -teritorială în Italia ………………………….. ………………………….. ….. 8
1. Noțiuni generale. Principalele autorități statale: ………………………….. …………………. 8
2. Organizarea admi nistrativ -teritorială în Italia: ………………………….. ………………….. 10
3. Comparație dintre dreptul național și dreptul Uniunii Europene: …………………….. 13
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 15
Organizarea administrativ -teritorială în Spania ………………………….. ………………………….. 15
1. Noțiuni generale al Regatului Spaniei: ………………………….. ………………………….. .. 15
2. Organizarea administrativ -teritorială în Spania: ………………………….. ……………….. 15
3. Comparație dintre dreptul național și dreptul Uniunii Europene: …………………….. 19
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 20
Organizarea administrativ -teritorială al Ungariei ………………………….. ……………………….. 20
1. Noțiuni generale a Ungariei: ………………………….. ………………………….. ……………… 20
2. Organizarea administrativ -teritorial ă a Ungariei: ………………………….. ……………… 20
3. Comparație dreptul național și dreptul Uniunii Europene: ………………………….. …. 23
CAPITOLUL V ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 24
Organizarea administrativ -teritorială în România ………………………….. ………………………. 24
1. Noțiuni generale al României: ………………………….. ………………………….. …………… 24
2. Organizarea administrativ -teritorială a României: ………………………….. …………….. 24
2.1. Județul. Orașele reședință: ………………………….. ………………………….. ………….. 27
2.2. Orașele reședință: ………………………….. ………………………….. ……………………… 28
2.3. Orașul și municipiul: ………………………….. ………………………….. …………………. 29

2.4. Comuna ș i satele reședință: ………………………….. ………………………….. ………… 31
Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 32
Abstract ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 34
Bibliografie: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 38

Introducere

În această lucrare cum dezvăluie și titlul ei “Organizarea administrativ teritoriale
în țările Uniunii Europene ”, vom analiza modalitățile organizării administrativ -teritoriale
în sis temul Uniunea Europeană.
Capitolul I reprezintă niște generalități despre organizarea administrativ -teritorială
pe teritoriul Uniunea Europeană. Aici sunt reprezentate anumite aspecte, noțiuni generale,
care ne dă o imaginație despre condițiile de fond pe care trebuie să fie respectate.
Administrație de bază este administrația locală situată cea mai aproape de
cetățeni, organizată în diviziunile administrativ -teritoriale de bază. Atât numărul cât și
talia, din punct de vedere al populației, circumscripțiilo r autorităților de bază sun t
variabile de la o țară la o altă țară a Uniunii Europene.
În Capitolul II vorbim despre organizar ea administrativ -teritorială în Italia, unde
sunt prezentate regiunile Italiei în general și comparat cu dreptul Uniunii Europene.
Capitolul III este scris despre organizarea administrativ -teritorială a Spaniei, unde
sunt prezentate mai multe regiuni, orașe și este o comparație dintre dreptul național și
dreptul Uniunii Europene.
Prin Capitolul IV vom cunoaște organizarea administra tiv-teritorială a Ungariei,
le-am enumerat și regiunile și orașele mai mari care fac parte pe teritoriul Ungarie i.
Nu în ultimul rând, este o scurtă co mparație dintre dreptul național maghiar și
dreptul Uniunii Europene ca și dintre alte țări menționate m ai sus.
În ultimul capitol, este prezentat țara noastră, ca o comparație în față de alte țări
din Uniunea Europeană pe care sunt prezentate pe scurt în capitolele anterioare. Aici sunt
prezentate județele, municipii, orașele și sate mai precis.

1

1

CAPITO LUL I
Organizarea administrativ -teritorială în Uniunea Europeană

1. Definiții. Noțiuni generale:

Printre obiectivele Uniunii Europene se află promovarea progresului economic și
social, echilibrat și durabil, prin întărirea coeziunii între țările membre. Un itatea
administrativ teritorială este privită, în accepțiunea Consiliului Europei ca unitatea situată
sub nivelul statului cu autoritatea aleasă a Administrației Publice.
Organizarea administrativă este o realitate complexă, formată din ansamblul
subiectel or de drept public:
– Statul
– Colectivitățile teritoriale locale și stabilimentele publice
Cu referire doar la subiectele de drept public politico -teritoriale, deci la colectivitățile
teritoriale, vorbim de organizare administrativ -teritorială.
Organizarea administrativ -teritorială în țările Uniunii Europene reprezintă
delimitarea administrativă a teritoriului de stat în unități administrativ – teritoriale.
Doctrina franceză utilizează expresia de “decupaj administrativ al teritoriului ”.1
În studiile compar ative cu privire la autoritățile locale în Europa a fost remarcată
dificultatea de a se ajunge la o clasificare satisfăcătoare a acestor structure cărora
diferitele sisteme europene le recunosc o existență juridică autonomă. Incertitudinilor de
natură term inologică li se adăugă faptul că analiza stucturilor locale nu paote face
abstracție de forma de stat.2

1 Corneliu L. Popes cu, Autonomia locală și integrarea europeană, Ed. All Beck, colecția
Studii Juridice, București, 1999, p. 38
2 Jacques Ziller, Egalit é et mérite – L’accés á la fonction publique dans les Etats de la
Communauté européenne, Bruxelles, – Bruylant, 1998, p. 17 5

2
Indiferent de țară unde le regăsim colectivitățile locale se caracterizează prin
următoarele elemente:
– Existența unui teritoriu;
– Recunoașterea unui an umit grad de autonomie, chiar prin dispozițiile
constituționale, justificat de existența intereselorlocale;
– Principiul alegerii organelor locale prin sufragiu universal;
– Un anumit grad de protecție juridică, sub aspect legislativ.3

Sub aspect terminologi c, sintagma autorități locale reprezintă termenul generic,
utilizat în toate statele Uniunii, termenul de colectivitate teritorială fiind folosit, mai
degrabă, pentru a desemna suportul teritorial sau populația căreia i se aplică competențele
acestor autor ități.
Structurile locale în Europa, mai puțin expuse unor analize comparative în raport
cu autoritățile centrale, și -au păstrat vreme îndelungată particularitățile.4
În toate țările Uniunii Europene, înființarea autorităților locale a precedat -o pe cea
statală.
Atât în Franța, cât și în România, organizarea de bază, comuna, cu autonomia ei,
este anterioară statului, ea fiind plasată la intersecția dintre stat și societatea civilă.5
La baza sistemului de organizare administrativă se situează comuna, calif icată ca
o colectivitate naturală a populației între care există raporturi de vecinătate. Între comune
și stat se constituie structuri administrative intermediare. Din punctul de vedere structural,
pot exista trei nivele de organizare administrativă, în ce privește raporturile stabilite între
aceste nivele se constată nuanțări importante, care, în fapt, definesc gradul
descentralizării colectivităților respective. 6

3 Dana Apostol Tofan, Instituții administrative europene, Ed. C.H. Beck, București, 2006,
p. 129
4 Idem
5 Corneliu L. Popescu, op.cit., p. 176
6 Eugen Popa, Autonomia locală în România, Ed. All Beck, colecția Studii Juridice,
București, 1999, p. 189

3
Autonomia autorităților locale este condiționată de cadrul legal în care acestea
evoluează, adică de competențele și resursele de care dispun, precum și de mecanismele
de conrol la care sunt supuse.
Cu excepția Irlandei și regatului Unit, țările Uniunii Europene, au suferit influența
Franței, în ceea ce privește administrația locaală.
Trei elem ente esențiale din sistemul autorităților locale instituit încă de la
Revoluția franceză au fost reluate cu diferite variații în majoritatea statelor continentale:
– un decupaj teritorial, bazat în teritorie pe criterii obiective;
– crearea unei corespondențe între circumscripțiile administrației de stat și cele
ale autorităților locale și a unui număr de cel puțin două nivele de
administrație (cu excepția Finlandei, Austriei,Luxemburgului și Portugaliei);
– prezența unui reprezentat al Guvernului, la nivel inte rmediar, însărcinat să
controleze activitatea autorităților situate la cele două nivele7.

Fiecare din aceste elemnte a evoluat în mod diferit de la țară la țară.
Prin sistem politico -administrativ local de înțelege ansamblul autorităților și
instituțiilo r aparținând colectivităților constituite la nivelul diviziunilor administrativ –
teritoriale ale statelor, care desfășoară activități de administrație publică, relațiile dintre
ele, precum și relațiile dintre acestea și autoritățile statelor8.
Valoriile po litice pe care le realizează autoritățile administrației publice locale
sunt cele care corespund intereselor colectivităților teritoriale locale pe care le reprezintă.
Din acest motiv, ele trebuie să dețină ce mai mare parte a atribuțiilor necesare pentru
rezolvarea problemelor locale sau să dețină o competență administrativă generală, pe care
să o exercite autonom dispunând de resursele necesare.
Administrația locală se compune din:
– administrația de nivel intermediar
– administrația de bază

7 Dana Apostol Tofan, op. cit., p. 130
8 Idem

4
La nivel europea n, comparativ, se regăsește state în care nu există nivel
intermediar, ci numai nivelul de bază și cel național.
O a doua categorie de state este formată din state cu un singur nivel intermediar,
deci cu trei niveluri de administrație, denumit convențional sistemul departamental.
În sfârșit o a treia categorie de state include state cu două niveluri de administrație
intermediară, deci cu patru niveluri totale – sistemul regional.
Denumirile de sistem departamental și sistem regional sunt pur convenționale ș i
sunt inspirate din organizarea administrativ -teritorială a Franței, unde departamentul este
verigă intermediară, iar regiunea a două.9
Clasificarea are în vedere doar statele unitare, în cazul statelor federale,
organizarea teritorială nefiind exclusiv administrativă, ci și politică. Federalismul și
regionalizarea sunt două tipuri de organizare instituțională care pot intra în combinații
diferite, în funcție de tradiția și condițiile particulare din fiecare țară.
În statul regional, ca și în statul fede ral, regionalismul reflectă caracterul slab al
integrării naționale, iar regionalizarea politică poate duce la federalism, așa cum s -a
întâmplat în Belgia.
În regulă generală, cu excepția statele foarte mici, unde un nivel intermediar ar fi
greu sau chiar imposibil de conceput, datorită inutilității sale, statele cunosc nivelul
intermediar de administrație, atașându -se fie modelului departamental, fie modelului
regional, mai sus evocate.
Sistemul regional sub forme diferite însă, s -a impus în spațiul region al european
ca un adevărat model de administrație, având, pe lângă nivelul intermediar inferior, mai
apropiat de cel de bază , un nivel intermediar superior, de dimensiuni mari, cu o populație
și pondere economică însemnate, care preia o parte din atribuți ile statului.
La nivel european, privind dreptului internațional și al dreptului comparat,
noțiunea de regionalizare poate fi utilizată cu trei sensuri diferite:10
– pseudo -regionalizare;
– regionalizare stricto -senso (administrativă);

9 Corneliu L. Popescu, op.cit., pp.39 -40
10 Dana Apostol Tofan, op.cit., 131

5
– super -regionalizare (poli tică).
Pseudo -regionalizarea nu este o veritabilă formă de regionalizare. Ea poate fi
înțeleasă fie ca formă de deconcentrare a administrației statale la nivel teritorial, fie ca o
formă de cooperare între colectivitățile teritoriale locale de nivel interm ediar.
Regionalizarea administrativă este regionalizarea propriu -zisă.
Regionalizarea politică este super -regionalizare, care nu mai este pur
administrativă, ci se află la jumătatea drumului între regionalizarea și federalism.
Cu privire la cele trei tipu ri teoretice de regionalizare pot exista diferențe de
nuanță la nivelul fiecărui stat care practică regionalizarea, păstrând liniile de forță ale
fiecărui sistem.
Regiunea ideală este alcătuită dintr -un grup de municipalități, iar dimensiunea sa
depinde de sfera și natura problemelor ce trebuie soluționate. Municipalitățile și regiunile
sunt locuri ideale de aplicare a democrației. Regiunile trebuie să se fondeze pe principiul
subsidiarității, fără să amenințe statele -națiune și fără ca identitățile lor reg ionale să
deanaștere la neo -naționalism11.
În general, regionalizarea presupune crearea unei noi structuri administrative în
organizarea teritorială a statului, în ce privește organizarea și competențele, noile instituții
diferă de cele locale și se suprapu n peste acestea din urmă. Regionalismul face referire la
un asnamblu de caracteristici uname, culturale, lingvistortice sau de altă natură ale unei
colectivități umane rezidente pe un teritoriu, căruia trebuie să i se recunoască o
autonomie mai mult sau ma i puțin largă. Regionalizarea reprezintă un nou mod de
înțelegere sau de a precepe organizarea administrativ -teritorială a unui stat a nivelului
intermediar, a funcțiilor și finalităților acestuia.
O analiză comparativă la nivel european demonstrează evide nt că tendința quasi –
generală este spre sporirea dimensiunilor și prin aceasta a forței colectivităților teritoriale
locale, în absența acestei evoluții, autonomia locală rămânând pur propagandistică.12
Reformele hărții administrative au vizat două mari di recții:

11 Cezar C. Manda, Drept administrativ comparat. Controlul administrativ în spațiul
juridic european, Ed. Lumina Lex, București, 2005, p. 11 2
12 Corneliu L. Popescu, op.cit., p. 127

6
– reorganizarea colectivităților teritoriale locale de bază, prin reducererea
numărului acestora și sporirea dimensiunilor lor;
– regionalizarea.
Statele europene unitare cunosc fie un sistem cu un singur nivel de administrație
locală (Luxemburg, Finla nda și Portugalia), fie un sistem cu două niveluri de
administrație locală (Grecia, Danemarca, Irlanda, Olanda, Regatul Unit, Suedia), fie un
sistem cu trei niveluri de administrație locală (Franța, Italia, Spania).
Primele programe regionale la nivel euro pean au fost inițiate după intrarea unor
țări mai slab dezvoltate în Uniunea Europeană, aspect care dus la apariția unor decalaje
semnificative; principala rațiune pentru care dimensiunea europeană a politicilor
regionale a luat amploare este legată de for marea pieței unice, a cărei bună funcționare nu
mai putea avea loc în condițiile unor diferențe prea mari între diversele zone ale spațiului
integrat. 13

2. Administrație publică locală de bază:

Administrație de bază este administrația locală situată cel mai aproape de cetățeni,
organizată în diviziunile administrativ -teritoriale de bază. Atât numărul cât și talia, din
punct de vedere al populației, circumscripțiilor autorităților de bază sunt variabile de la o
țară la alta a Uniunii Europene.
Cât privește co lectivitățile teritoriale locale de bază, creșterea autonomiei a trecut,
în aproape toate statele vest -europene, în special Suedia, Danemarca, Belgia, Austria,
Germania), printr -un proces de instaurare a unor colectivități teritoriale locale de bază de
talie universală procedeele de eliminare a micilor comune fiind mai mult sau mai puțin
autoritate.
Reducerea numărului colectivităților teritoriale locale de bază a evoluat în Belgia,
Germania, Regatul Unit.

13 Ștefan Deaconu, Andrei Bulboacă, Considerații privind legislația în domeniul
dezvoltării regionale în România, în Juridica nr. 2/2001, p. 75

7
La nivel regional Marea Britaniei este organizată, potrivit tradițiilor istorice, în
patru mari regiuni: Anglia, Țara Galilor (Wales), Scoția și Irlanda De Nord.
Caracteristicile pentru Marea Britanie este faptul că reglementările privind
colectivitățile teritoriale locale diferă de la regiune la regiune. De asemenea, prezintă
diferențe și organizarea administrativ -teritorială a acestor regiuni.
Sistemul juridic britanic este esențialmente diferit de cel continental. De accea,
înțelegerea fenomenului de administrație teritorială locală presupune unele preci zări.
Și organizarea administrativ -teritorială a Irlandei este greu de înțeles pentru
juristul de pe continent, format din spiriul dreptului romano -germanic, deoarece este
rezultatul unei tradiții istorice fără legătură cu Europa continentală.
Alte țări e uropene au regimuri variabile ale autorităților locale de bază, dar
această varietate se rezumă uneori doar la diferențierea dintre cele două tipuri de
autorități.
În Germania, varietatea este mai puternică, datorată organizării federale, în
Landuri. Varia țiile regimului aplicabil comunelor se rezumă la organizarea instituțională.
Astfel, administrația publică locală germană constituie un al treilea nivel instituțional,
comunele prezentându -se ca niște corporații autonome dotate cu o structură politică
independentă.
În Spania, legislația distinge între comunele rurale și comunele urbane, fără ca
această delimitare să atragă diferențe considerabile de regim, în timp ce în Portugalia ,
legislația distinge între municipalitățile rurale și municipalitățile urban e, care au totuși un
regim de bază comun.
De reținut situația specială a Portugaliei, formată dintr -o parte continentală situată
în Peninsula Iberică și cele două arhipeleaguri Azore și Madere, ce constituie regiuni
autonome, dispunând de funcții legislati ve, politice și administrative foarte largi.

8

CAPITOLUL II
Organizarea administrativ -teritorială în Italia

1. Noțiuni generale. Principalele autorități statale:

Capitală: Roma
Suprafață: 301,340 km²
Populație: 60.776.531 loc14.
Limba oficială: italiană
Monedă oficială: euro
Sistem politic: republică demoncratică
Drapelul Republicii este tricolorul italian: culorile roșu, alb și verde, dispuse în trei
benzi verticale egale ca dimensiuni.

Privind Constituția Italiei, Italia este, din punctul de vedere al formei de
guvernământ, o republică democrată parlamentară fundamentată pe muncă, în care
suveranitatea aparține poporului, acesta din urmă exercitând -o în formele și limitele
prevăzute de Constituție. Constituția Italiei consacră cele trei puteri clasic e în stat:15
– Legislativă;
– Judiciară;

14 https://www.istat.it/it/istituto -nazionale -di-statistica
15 Art. 1 din Constituția Italiei. Constituția Italiei a fost adoptată în data de 22 decembrie
1947 (prin referendum, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948), iar ultima revizuire a avut
loc în 20 aprilie 2012, prin Legea constituțională nr. 9/2012. Constituția Italie i a mai fost
revizuită în 11 martie 1953, 18 martie 1958, 19 februarie și 27 decembrie 1963, 21 iunie
1967, 16 ianuarie 1989, 4 noiembrie 1991, 6 martie 1992, respectiv prin Legea
Constituțională nr.1/1993, Legea Constituțională nr.1/1997, Legea Constitu țională
nr.2/2002, Legea Constituțională nr.1/2003, Legea Constituțională nr.1/2007.

9
– Executivă.
Cea legislativă este exercitată de Parlamentul bicameral – Parlamento – format din:
– Camera Deputațiilor (La Camera dei Deputati);
– Senatul Republicii (Il Senato della Repubblica).
Cea executivă este exercitată d e organul colegial al Consiliului de Miniștri (Il Consiglio
dei Ministri), și Președintele Consiliului de Miniștri (Il Presidente del Consiglio dei
Ministri), iar iar puterea judiciară este exercitată, similar sistemului judecătoresc român,
de către Curtea de Casație și de restul instanțelor judecătorești stabilite de lege.
Președintele Italiei este ales pentru un mandat de șapte ani de un colegiu electoral
compus din membrii Camerei Deputaților și ai Senatului reuniți în ședință comună, la
care se adaugă 58 de reprezentanți regionali.
La rândul său, Președintele nominalizează Președintele Consiliului de Miniștri
(Prim -ministrul), acestuia din urmă revenindu -i prerogativa propunerii celorlalți miniștri
care vor fi numiți tot de Președintele Republicii. Ref orma Senatului italian, aflată în curs
de realizare, prin amploarea sa, va determina și unele modificări constituționale
referitoare la Camera superioară a Parlamentului italian. Camerele Parlamentului sunt
reprezentantele poporului și sunt alese în mod di rect printr -un sistem mixt, majoritar și
proporțional.
Ambele Camere sunt alese pentru maximum cinci ani, însă ele pot fi dizolvate
înainte de expirarea acestui termen de către Președintele Republicii. La fel ca în sistemul
constituțional din România, Guv ernul italian (Consiliul de Miniștri) trebuie să primească
votul de încredere al celor două Camere ale Parlamentului pentru formarea sa valabilă.
De asemenea, una dintre principalele funcții ale Parlamentului italian este aceea
de control al Executivului. În virtutea calității sale de șef al Guvernului, Președintele
Consiliului de Miniștri promovează și coordonează activitățile fiecărui ministru în
vederea asigurării coerenței politicilor administrative și a orientărilor politice fiind,
totodată, responsab il de politicile adoptate de Guvern.16

16 http://codex.just.ro/Tari/IT

10

2. Organizarea administrativ -teritorială în Italia:

Conform principiilor stabilite prin Constituție, Italia este organizată în :17
– Municipii;
– Provincii;
– orașe metropolitane;
– Regiuni;
– stat.
Municipiile, provinciil e, orașele metropolitane și regiunile sunt entități autonome
cu statute, competențe și funcții propri i.
Municipiile, provinciile și orașele metropolitane exercită îndatoriri administrative
proprii, precum și îndatoriri conferite acestora în baza legislație i statului sau a legislației
regionale, potrivit competențelor corespunzătoare ale acestora. Municipiile, provinciile,
orașele metropolitane și regiunile au autonomie financiară în ce privește veniturile și
cheltuielile, sub rezerva obligației de echilibru bugetar, și contribuie la asigurarea
respectării constrângerilor economice și financiare impuse în baza legislației Uniunii
Europene, ele având, totodată, patrimoniu propriu, atribuit în baza principiilor generale
stabilite în legislația statală. Autorită țile publice ale regiunii sunt reprezentate de
Consiliul Regional, Comitetul Executiv Regional și Președintele acestuia. Consiliul
Regional exercită puterea legislativă atribuită regiunii, precum și celelalte funcții
conferite acestuia prin Constituție și legi și poate înainta proiecte de lege Parlamentului.
Regiunilor le revine puterea legislativă în legătură cu toate domeniile care nu sunt
rezervate exclusiv competenței legislative a statului italian. La rândul lor, municipiile,
provinciile și orașele met ropolitane au competență de reglementare în ce privește
organizarea și implementarea îndatoririlor care le -au fost atribuite. Acordurile dintre o
regiune și alte regiuni se ratifică prin lege regională, aceste acorduri având ca obiectiv

17 Art. 114, Titlul V din Constituția Italiei

11
îmbunătățirea modal ităților de exercitare a funcțiilor regionale, putând prevedea
înființarea unor organe comune.
În domeniile care țin de competența acestora, regiunile pot încheia acorduri cu
alte state și autoritățile locale ale altor state, în cazurile și sub formele pr evăzute de
legislația Italiei. Din punctul de vedere al întinderii competențelor de reglementare,
regiunile nu pot adopta măsuri care să împiedice în orice fel libera circulație a
persoanelor sau a bunurilor între regiuni și, de asemenea, nu pot limita dre ptul la muncă
al cetățenilor în nicio parte a teritoriului național.18
Fiecare regiune are un statut care, potrivit Constituției, stabilește forma de
guvernământ și principiile fundamentale de organizare și funcționare a regiunii.
Statutul reglementează ex ercitarea dreptului de inițiativă legislativă și de
referendum privind legile și măsurile administrative ale regiunii, precum și publicarea
legilor și a reglementărilor regionale.
Statutele regionale sunt adoptate și modificate de Consiliul Regional printr -o lege
adoptată cu votul majorității absolute a membrilor săi, prin două deliberări succesive într –
un interval de cel puțin două luni.
În fiecare regiune, statutele reglementează activitatea Consiliului autorităților
locale, în calitate de organ consultat iv privind relațiile dintre regiuni și autoritățile locale.
La nivelul regiunii sunt înființate tribunale administrative de primă instanță, potrivit
normelor stabilite în legislația Republicii.
În urma consultării consiliilor regionale și cu aprobarea majo rității
populației provinciei sau a provinciilor și a municipiului ori a municipalităților
interesate, exprimate prin referendum și printr -o lege 19a Republicii, se poate acorda

18 Idem
19 Prin Legea nr. 56/07.04.2014 provinciile din regiunile ordinare au fost transformate în
entității administrative de nivel secund, cu alegrea propriilor organe de conducere prin
vot restrâns. Zece provincii au fost transformate în orașe metropolitane (Roma, Milano,
Napoli, Torino, Genova, Bologna, Firenze, Veneția, Bari, Reggio Calabria). Î n privința
organelor de conducere a provinciilor, legea nouă a înlăturat Junta provincială,
transferând atribuțiile de guvernare către Consiliului provincial, redimensionat în plan

12
aprobare provinciilor și municipiilor pentru separarea de o regiune și includer ea
într-o altă regiune, dacă solicită aceasta.

Potrivit prevederilor constituționale, Italia este divizată în 20 de regiuni, dintre
care cinci se bucură de o autonomie specială.
Art. 131 din Constituția Italiei se înființează următoarele regiuni:
 Piemont;
 Valle d’ Aosta;
 Lombardia;
 Trentino -Alto Adige;
 Veneto;
 Friuli -Veneția Giulia;
 Liguria;
 Emilia -Romagna;
 Toscana;
 Umbria;
 Marche;
 Lazio;
 Abruzzi;
 Molise;
 Campania;
 Apulia;
 Basilicata;
 Calabria;

numeric, acesta având și competența de a alege Președintele provinciei. Leg ea nouă
instituție Adunariea primarilor din comunele provinciei, ca nou organ de conducere, care
are atribuții privind stabilirea bugetului și eventuale modificări statuare. În virtutea
autonomiei , în Regiunea Friuli Venezia Giulia a fost adoptată o formă de oranizare
diferită sub aspectul numărului de membri ai Consiliului, iar pentru Sicilia și Sardinia,
regiuni care au de asemenea statut autonom, se preconizează reforme organizatorice.

13
 Sicilia;
 Sardinia.

3. Comparație dintre dreptul național și dr eptul Uniunii Europene:20

Constituția Italiei reiese din diferite dispoziții ale Legii fundamentale. Astfel,
normele constituționale referitoare la raportul dintre dreptul național italian și dreptul UE
prevăd fie limitări sau obligații impuse de Uniunea E uropeană, fie competența legislativă
a statului și regiunilor în raport cu Uniunea Europeană.
În cadrul primei categorii pot fi distinse următoarele:
– instituțiile publice, potrivit legislației Uniunii Europene, vor asigura
echilibrul bugetar și sustenabil itatea datoriei publice;
– puterea legislativă este exercitată de stat și regiuni, potrivit Constituției și
cu limitele impuse de legislația Uniunii Europene și obligațiile
internaționale;
– municipiile, provinciile, orașele metropolitane și regiunile au aut onomie
financiară în ce privește veniturile și cheltuielile, sub rezerva obligației de
echilibru bugetar, și contribuie la asigurarea respectării constrângerilor
economice și financiare impuse în baza legislației Uniunii Europene.
De asemenea, Guvernul se poate substitui organelor regiunilor, ale orașelor
metropolitane, ale provinciilor și ale municipiilor în cazul în care acestea din urmă nu
respectă normele și tratatele internaționale sau legislația Uniunii Europene.
Cea de -a doua categorie include norme le conform cărora statul are putere
legislativă exclusivă în relațiile sale cu Uniunea Europeană.
Pe de altă parte, relațiile regiunilor cu Uniunea Europeană constituie obiect al
competenței legislative partajate. Se mai prevede faptul că regiunile și pro vinciile
autonome Trento și Bolzano participă la procesul de elaborare și luare a deciziilor cu

20 http://codex.just.ro/Tari/IT

14
privire la actele normative ale Uniunii Europene în domeniile care sunt de competența
acestora.
Ele răspund, de asemenea, de punerea în aplicare a acordurilor internaționale și a
măsurilor Uniunii Europene, potrivit normelor prevăzute printr -o lege a Parlamentului
italian ce reglementează modalitățile de exercitare a competențelor subsidiare de către
stat în cazul neîndeplinirii acestei obligații de către regiun ile și provinciile autonome.

15
CAPITOLUL III
Organizarea administrativ -teritorială în Spania

1. Noțiuni generale al Regatului Spaniei21:

Spania are o suprafață de 504.645 km² , fiind a patra țară a continentului după
mărime, precedată d e Rusia, Ucraina și Franța.
Cu o atitudine medie de 650 de metri deasupra nivelului mării, este a doua cea
mai muntoasă țară a Europei după Elveția.
Conform recensământului populația sa este de 45.200.737 de locuitor
Limba oficială este spanolă. Cele mai populare orașe sunt : Madrid , Barcelona , Valencia,
Granada și Sevilla.

2. Organi zarea administrativ -teritorială în Spania:

Statul spaniol este organizat, din punct d e vedere teritorial, în municipalități,
provincii și regiuni autonome, toate aceste forme de organizare bucurându -se de
autonomie în gestionarea intereselor lor.
Statul garantează implementarea efectivă a principiului solidarității prevăzut de
Constituția Spaniei, veghind la stabilirea unui echilibru economic corect și adecvat între
diferitele regiuni ale teritoriului spaniol și ținând cont de circumstanțele proprii regiunilor
insulare. De asemenea, diferențele dintre statutele diferitelor regiuni autonome nu pot
implica, în niciun caz, privilegii economice sau sociale.
În ceea ce privește administrația locală, Legea fundamentală spaniolă garantează
autonomia municipalităților ce se bucură de personalitate juridică deplină.22

21 http://ec.europa.eu/regional_policy /ro/atlas/spain/

16
Guvernarea și administrarea ace stora revin Consiliilor municipale formate din
primari și consilieri. Consilierii sunt aleși de rezidenții municipalității prin sufragiu
universal, egal, liber, direct și secret, în maniera prevăzută prin lege. La rândul lor,
primarii sunt aleși de consili eri sau de către rezidenți, după caz.
Provincia, în calitate de entitate locală cu personalitate juridică proprie rezultată
din gruparea municipalităților, dar și ca diviziune teritorială desemnată să desfășoare
activitățile specifice statului, este guvern ată și administrată de un Consiliu provincial ori
de altă colectivitate cu caracter reprezentativ.
În arhipelaguri, fiecare insulă are propria administrație sub forma prefecturilor sau
a Consiliului insular.
Provinciile limitrofe cu caracteristici istori ce, culturale și economice, teritoriile
insulare și provinciile cu statut regional istoric pot să se autoguverneze și să formeze
regiuni autonome. Dacă o inițiativă în materie de autonomie nu se concretizează, ea poate
fi repetată doar după ce au trecut ci nci ani. Statutele de autonomie reprezintă norma
instituțională de bază a fiecărei regiuni autonome, iar statul le recunoaște și le protejează
ca parte integrantă a sistemului său juridic.
Statul poate transfera sau delega regiunilor autonome, printr -o leg e organică,
unele dintre competențele sale care, prin natura lor, pot fi transferate sau delegate. În
orice caz, legea prevede transferul adecvat al mijloacelor financiare și specifică formele
de control pe care statul și le rezervă.
Controlul asupra organ elor regiunilor autonome este exercitat de Curtea
Constituțională, în cazul chestiunilor referitoare la constituționalitatea prevederilor lor
normative cu forță de lege, de Guvern, după exprimarea de către Consiliul de Stat a

22 Art.1 din Constituția Spaniei. Constituția Spaniei a fost adoptată de Cortes Generales
(Parlamentul Spaniei) la data de 31 Octombrie 1978 și aprobată prin referendum la 7
decembrie 1978. A fost promulgată de Regele Juan Carlos I la 27 de cembrie 1978. A
intrat în vigoare la 29 decembrie 1978, fiind publicată în Buletinul Oficial de Stat
nr.311/1978. A fost modificată în 27 august 1992 (publicată în Buletinul Oficial de Stat
nr. 233 din 27 august 1992), precum și la data de 27 septembrie 20 11 (Buletinul Oficial
de Stat nr.233 din 27 septembrie 2011).

17
opiniei sale cu privire la exe rcitarea atribuțiilor delegate conform prezentei Legi
fundamentale, de organele de jurisdicție din domeniul contenciosului administrativ, cu
privire la administrarea autonomă și normele reglementare ale acesteia, dar și de Curtea
de Conturi, în ceea ce pri vește chestiunile financiare și bugetare.
Un delegat numit de Guvern răspunde de administrația de stat în teritoriul fiecărei
regiuni autonome și o coordonează, după caz, cu propria administrație a comunității.23
Regiunile autonome se bucură de autonomie f inanciară pentru dezvoltarea și
exercitarea competențelor lor, în conformitate cu principiile coordonării cu Trezoreria de
Stat și solidarității între cetățenii spanioli. Comunitatea Autonomă Țara Bascilor
beneficiază de un regim economic și fiscal special (denumit „cota bască”) prevăzut în
statutul său de autonomie.
Spania este o națiune organizată teritorial în șaptesprezece comunități autonome și
două orașe autonome . Comunitățile mai sunt împărțite la rân dul lor în 50 de provincii, iar
Asturia , Cantabria , Comunitatea Madrilenă , Insulele Baleare , Insulele Canare , La
Rioja , Navarra și Regiunea Murcia au doar o provincie. Istoric, câteva provincii sunt
împărțite în comarci .

23 https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania

18
Tabelul mai jos prezintă c omunitățile autonome și informațiile de bază despre
ele:24

Există și cinci locuri de suveranitate ( plazas de soberanía ) pe și lângă
coasta africană : orașele Ceuta și Melilla sunt administrate ca și orașe autonome, o stare
intermediară între orașe și comunități; insulele din arhipelagul Islas Chafarinas , Peñón de
Alhucemas , și Peñón de Vélez de la Gomera se află sub directa administrație spanio lă.

24 https://www.euload.com/harti/harta_spania.php

19
3. Comparație dintre dreptul național și dreptul Uniunii Europene:

Constituția spaniolă, cu referire la relația dreptului intern spaniol cu dreptul
Uniunii Europene, cuprinde norme aparte privind deficitul bugetar structural.
Statul și regiunile au tonome nu pot suporta un deficit structural care depășește
limitele stabilite de către Uniunea Europeană pentru statele membre.
Prevederile referitoare la drepturile și libertățile fundamentale recunoscute prin
Constituție trebuie să fie interpretate în b aza Declarației Universale a Drepturilor Omului
și a tratatelor și acordurilor internaționale privitoare la acestea, ratificate de Spania,
principiu ridicat la rang constituțional.
Încheierea unui tratat internațional care conține prevederi contrare Consti tuției
trebuie precedată de revizuirea acesteia (o prevedere similară conține Constituția
României).
Guvernul sau oricare dintre cele două Camere au competența de a solicita Curții
Constituționale să se pronunțe asupra constituționalității unui tratat.
Tratatele internaționale încheiate în mod valid, după ce au fost publicate oficial,
fac parte din dreptul intern. Dispozițiile acestora pot fi abrogate, modificate sau
suspendate în maniera prevăzută în tratate sau conform normelor generale de drept
internaț ional.
Procedura reglementată în art. 94, privind încheierea tratatelor și acordurilor
internaționale, se aplică în mod corelativ și pentru denunțarea acestora.25

25 http://codex.just.ro/Tari/ES

20

CAPITOLUL IV
Organizarea administrativ -teritorială al Ungariei

1. Noțiuni generale a Ungariei:

Capitala: Budapesta
Limba oficială: maghiară
Suprafață: 93 030 km²
Populație: 9 906 000 locuitori26

Conform Constituția Ungariei, art. B “Ungaria este un stat de drept, independent
și democratic.
2. Forma de guvernământ a Ungariei este republic a.
3. Sursa puterii publice este poporul.
4. Puterea este exercitată de către popor prin intermediul reprezentanților aleși sau, în
cazuri excepționale, în mod direct. ”

2. Organizarea administrativ -teritorial ă a Ungariei:

Conform art. F din Constituție, t eritoriul Ungariei cuprinde capitala, județele,
orașele și localitățile, precum și satele; capitala, orașele și localitățile pot fi împărțite în
districte.
Constituția menționează expres posibilitatea organizării de referendumuri pentru
orice chestiune de nivel local, iar în conformitate cu art. 32, administrațiile locale pot,
printre altele, să adopte decrete, să ia decizii, să își stabilească norme de organizare și
funcționare, să decidă asupra taxelor locale, să se asocieze c u alte administrații locale.

26 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ungaria

21
La nivel local există un organ decizional reprezentativ, condus de către primar.
La nivel județean există un președinte al organului decizional reprezentativ, ales
dintre membrii acestuia pe durata mandatului organului reprezentativ.
Reprezentanții admin istrației locale și județene sunt aleși prin vot secret, direct,
universal și egal. Organele reprezentative de la nivel local și județean se pot autodizolva.
De asemenea, Guvernul poate iniția o moțiune, avizată de Curtea Constituțională,
prin care Adunar ea Națională poate dizolva organismele reprezentative ce desfășoară
activități contrare Legii fundamentale. Odată cu dizolvarea sau auto dizolvarea acestor
organe se încheie și mandatul primarului.
Legea pentru minorități, adoptată în 1993, instituia o au tonomie culturală pentru
minoritățile naționale, autonomie care se concretizează în cadrul consiliilor de
autoguvernare. Consiliile locale având competențe de consilii de autoguvernare ale
minorităților naționale erau acele consilii locale (comunale, orășe nești) în care
reprezentanții unei minorități constituiau majoritatea absolută; în această situație, însuși
consiliul local devenea consiliul autonomiei culturale a minorității respective.
Deși extrem de protectoare față de minoritățile naționale la nivel formal, această
lege nu a putut fi aplicată în practică în conformitate cu spiritul său și a fost înlocuită în
2011.
Astfel, prin Legea CLXXIX din data de 19 decembrie 2011, minoritățile naționale
din Ungaria sunt considerate naționalități; acestora le su nt conferite drepturi de
autonomie culturală, precum și dreptul la autoguvernare. Autoguvernarea unei
naționalități poate interveni la nivelul localităților dacă cel puțin 25 de locuitori și -au
declarat apartenența la respectiva naționalitate, cu prilejul recensământului anterior
scrutinului. 27
De amintit aici este și faptul că legislația electorală precizează că, în măsura în
care un alegător își anunță interesul pentru lista de candidați ce urmează a fi depusă de o
naționalitate, el nu mai poate opta pent ru listele de candidați depuse de partidele politice
în respectiva confruntare electorală.

27 http://codex.just.ro/Tari/HU

22

Regiunile și cele mai mari orașele a Ungariei sunt:

NUME REȘEDINȚĂ
UNGARIA DE NORD MISKOLC
MAREA CÂMPIE DE NORD DEBRECEN
MAREA CÂMPIE DE SUD SZEGED
UNGARIA C ENTRALĂ BUDAPESTA
TRANSDANUBIA CENTRALĂ SZÉKESFEHÉRVÁR
TRANSDANUBIA DE VEST GYŐR
TRANSDANUBIA DE SUD PÉCS

NUMELE ORA ȘULUI JUDEȚ
BUDAPESTA BUDAPESTA
DEBRECEN HAJDÚ -BIHAR
MISKOLC BORSOD -ABAÚJ -ZEMPLÉN
SZEGED CSONGRÁD
PÉCS BARANYA
GYŐR GYŐR -MOSO N-SOPRON
NYIREGYHÁZA SZABOLCS -SZATMÁR -BEREG
KECSKEMÉT BÁCS -KISKÚN
SZÉKESFEHÉRVÁR FEJÉR
SZOMBATHELY VAS
SZOLNOK JÁSZ -NAGYKÚN -SZOLNOK
TATABÁNYA KOMÁROM -ESZTERGOM

23
KAPOSVÁR SOMOGY
BÉKÉSCSABA BÉKÉS
ÉRD PEST
VESZPRÉM VESZPRÉM
ZALAEGERSZEG ZALA
SOPRO N GYŐR -MOSON -SOPRON
EGER HEVES
NAGYKANIZSA ZALA

3. Comparație dreptul național și dreptul Uniunii Europene:

Ungaria a devenit st at membru al Uniunii Europene în data de 1 mai 2004.
Art. E din Constituție instituie obligația statului maghiar de a con tribui la crearea
unității la nivel european și de a exercita în comun cu alte state membre, prin intermediul
instituțiilor europene, unele atribuții statale, însă doar în măsura în care acest lucru se
dovedește a fi necesar pentru exercitarea drepturilor și pentru îndeplinirea îndatoririlor ce
rezultă din tratatele constitutive ale Uniunii Europene28.

28 Idem

24

CAPITOLUL V
Organizarea administrativ -teritorială în România

1. Noțiuni generale al României:

Capitala: București
Populația: 19,83 milioane (Privi nd Instituția Națională de Statistică )
Limba oficială: română
Monedă oficială: lei

Conform Constituția României, România este este stat național, suveran și
independent, unitar și indivizibil.29
România este stat de drept, democratic și social, în care de mnitatea omului,
drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și
pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale
poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 19 89, și sunt garantate.30

2. Organizarea administrativ -teritorială a României:

Organizarea a teritoriului statului, interesează în mod egală măsură, atât puterea
de stat cât și colectivitățile locale, având prin aceasta o încărcătură, politică și socială
deosebită.
Statul urmărește ca prin structurile administrativ -teritoriale pe care le creează să
poată conduce și guverna mai ușor societatea, iar colectivitățile locale, indiferent la ce

29 Art. 1, alin. 1, Constituția României
30 Art. 1, alin. 3, Constituția României

25
nivel s -ar situa acestea, tind spre o gestiune autonomă cât mai accentu ală a problemelor
care le privesc, atât în raport cu statul cât și cu structurile administrativ -teritoriale
organizate la nivel superior. 31
Statul este un fenomen social -istoric care a apărut în procesul dezvoltării
societății. La începuturile sale societa tea nu avea o organizare statală în forma pe care o
cunoaștem astăzi. Celula sa de bază o constituie organizarea gentilică. Ulterior, acestea a
cunoscut și forme superioare: mai multe ginți formau o frontrie, mai multe frotrii
alcătuiau un trib, iar aceste a se organizau, uneori, într -o uniune de triburi.
Formarea statului român moderna duce modificări prin Legea din 11 aprilie 1864
care prevedea că unitățile administrativ -teritoriale erau județele și comunele.
În România sunt 42 de județe, și anume:

JUDEȚU L REȘEDINȚA
ALBA ALBA IULIA
ARAD ARAD
ARGEȘ PITEȘTI
BACĂU BACĂU
BIHOR ORADEA
BISTRIȚA -NĂSĂUD BISTRIȚA
BOTOȘANI BOTOȘANI
BRAȘOV BRAȘOV
BRĂILA BRĂILA
– BUCUREȘTI
BUZĂU BUZĂU
CARAȘ -SEVERIN REȘIȚA
CĂLĂRAȘI CĂLĂRAȘI
CLUJ CLUJ -NAPOCA
CONSTANȚA CONS TANȚA

31 Stelian Ivan, Mihai Bădescu, Aurel Neagu, Administrație publică, Ed. Lumina Lex,
București, 2002, p. 292

26
COVASNA SFÂNTU -GHEORGHE
DÂMBOVIȚA TÂRGOVIȘTE
DOLJ CRAIOVA
GALAȚI GALAȚI
GIURGIU GIURGIU
GORJ TÂRGU JIU
HARGHITA MIERCUREA CIUC
HUNEDOARA DEVA
IALOMIȚA SLOBOZIA
IAȘI IAȘI
ILFOV BUFTEA
MARAMUREȘ BAIA MARE
MEHEDINȚI DROBETA -TURNU SEVERIN
MUREȘ TÂRGU -MUREȘ
NEAMȚI PIATRA NEAMȚI
OLT SLATINA
PRAHOVA PLOIEȘTI
SATU MARE SATU MARE
SĂLAJ ZALĂU
SIBIU SIBIU
SUCEAVA SUCEAVA
TELEORMAN ALEXANDRIA
TIMIȘ TIMIȘOARA
TULCEA TULCEA
VASLUI VASLUI
VÂLCEA ROMNICU VÂLCEA
VRANCEA FOCȘANI

27

În pres ent, teritoriul țării este organizat conform Legii nr. 2/1968, care a fost
republicată în Monitorul Oficial nr.79/18.04.1996, dar nu a mai fost modificată decât în
unele aspect, referitoare la unele commune sau sate care și -au schimbat statutul, devenind
după caz orașe, respective comune.
Dat fiind că în esența sa organizarea teritorială constituie un factor hotărâtor în
dezvoltarea societății românești, era necesar să se reconsidere situația în ansamblul ei
pentru stabilirea unei concordanțe între realită țile social -politice în evoluție și unitățile
administrativ -teritoriale, prin aducerea la zi a calității organizării, având în vedere cerința
asigurării unui cadru teritorial optim pentru progresul țării.32
Privind Constituția, România este organizat în un ități administrative -teritoriale:33
– Județul;
– Orașul;
– Comuna;
Orașele mai importante pot fi organizate ca municipii, iar capitala țării este
organizată pe sectoare.

2.1. Județul. Orașele reședință:

Județul este o unitate administrativ -teritorială intermediară, constituită prin lege,
între stat și unitățile administrativ -teritoriale de bază:
– Localitățile urbane șu rurale pe care le înglobează.
Existența sa prezintă utilitate atât pentru colectivitățile umane teritoriale cât și
pentru stat.
Din punctul de vedere al colectivităților umane, județul constituie chintesența
cooperării localităților urbane și rurale dintr -o anumită zonă geografică, leegate între ele
prin interese economice, cultural și tradiționale. Asemenea localități se asociază în scop

32 Costica Voicu, Ion Amuza, Bogdan Stanciu, Istoria statului și dr eptului românesc, Ed.
Sylvi, București, 2001, p.305
33 Tudor Drăganu, Organizarea administrativă a teritoriului României, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 2000,p. 224

28
de intrajutor are, de amplificare a resurselor de care dispun – umane, materiale, financiare,
pentru a realiza împreună obiective sociale folositoare pe care singure nu le -ar putea
înfăptui.
Dintr -o altă perspectivă al statului însemnătatea și utilitatea județului constă în
faptul că această unitate administrativ -teritorială efectuează o activitate unitară de
administrare, îndrumare, coordonare și control privind localitățile urbane și rurale din
cuprinsul său.
Prin organele sale centrale, statul nu poate realiza direct o asemenea activitate de
conducere eficientă a întregului teritoriu al țării. Întrucât, prin esența sa, conducerea
înfăptuită de stat are un caracter centralizator, importanța județului rezidă și în faptul că,
prin intermediul său, se realizează maximum de descentralizare posibilă, înfăptuindu -se
coordonarea unitară a activităților de autoadministrare, efectuate de fiecare unitate
administrativ -teritorială din limitele sale, în conformitate cu principiul autonomiei
locale.34

2.2.Orașele reședință:

Legea nr.2/19 68 definește orașele reședință ca acelea în care își au sediul organele
de conducere ale județului.
Reședința constituie cel mai important centru social -economic, politic –
administrativ și cultural -științific al județului, având o influență hotărâtoare asu pra
dezvoltării acestei unități.
De aceea, în alegerea orașelor reședință s -a avut în vedere ca ele să ocupe o
poziție cât mai centrală pentru a asigura legături multiple și rapide cu toate localitățile
urbane și rurale din cuprinsul județului.
Din punct de vedere juridic prin denumire se face identificarea județului, așa cum
a fost delimitat prin lege, atâ în actele normative cât și în actele de drept civil. În ceea ce

34 Stelian Ivan, Mihai Bădescu, Aurel Neagu, op. Cit., p.304

29
privește dezvoltarea județelor, județului îi revine rolul de a asigura dezvoltarea
armo nioasă în toate domeniile de activitate din cuprinsul său.35

2.3.Orașul și municipiul:

Cercetătorii din diferitele științe sociale au făcut investigații asupra orașului și au
formulat definiția acestuia punând accentul pe elementele care intereseau. Geografi i au
fost printre primii cercetători care s -au preocupat să definească noțiunea de oraș.
În acest scop ei au utilizat două criterii: acela al activității desfășurate și al genului
de viață al locuitorilor. Vechii autori au definit orașul ca un punct de c oncentrare umană
cu un specific mai ales comercial. Autorii moderni au enumerat activitățile care conferă
unei colectivități teritoriale caracterul urban, alteori au considerat că există un oraș or de
câte ori aglomerația umană exercită activități neagri cole.36
Definițiile elaborate admit implicit sau explicit că un oraș este o grupare a unei
populații, exercitând unele activitățiîn cadrul unui spațiu.
Orașele sunt clasificate în trei categorii:37
– Orașele mai importante: Legea stabilește în termeni expreși această
categorie a „orașelor mai importante” care pot avea în subordine alte orașe
ca unități administrativ -teritoriale distincte. O asemenea reglementare
prefigurează viitorul orașelor noastre în tendința lor de creștere
necontenită, până la punctul de a se uni între ele, dar rămânând unități
administrativ -teritoriale distincte, cu personalitate juridică.
– Orașele: marea majoritate o alcătuiește categoria orașelor obișnuite, care
au în jurul lor comune suburbane sau sate38 care le sunt subordonate.

35 Preda Mircea, David A na, Organizarea administrativ -teritorială a României,
București, 2000, p.290
36 Fernand Guyot, Essai d ’economie urbaine, Paris, 1968, pp. 39 -42
37 Stelian Ivan, Mihai Bădescu, Aurel Neagu, op.cit., p. 318

30
Aceste localități subordonate se află sub directa lor influență, într -un
proces rapid de urbanizare.
– Orașele subordonate municipiilor: Legea nr.2/1968 organizează asemenea
orașe în județul Constanța și Hunedoara. Din examinarea hărții
administrative a țării se ma i desemnează numeroase asemenea situații. De
exemplu: tot în județul
Hunedoara, orașul Simeria este situat lângă municipiul Deva, în jurul
municipiului Rîmnicu – Vâlcea se află orașele Ocnele Mari, Băile Govora.

Ținând seama de importanța lor, de numărul locuitorilor, precum și de conținutul
reglementărilor, ele pot fi clasificate în:
– Municipii mari, reședință de județ: Arad, Brașov, Brăila, București Cluj –
Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Pitești, Ploiești, Sibiu, Timișoara,
Târgu -Mureș.
– Municipii mijloci, reședință de județ: pe lângă municipiile mari declarate
ca atare prin lege, toate celelalte 27 de municipii care sunt reședință de
județ au un însemnat rol politic -administrativ, deoarece, în aceasta își au
sediul organele locale ale puterii, adm inistrației și toate organele
primordiale în viața economico -socială, clutural -științifică a județului.
– Municipii mici: care nu sunt reședință de județ. Celelalte municipii
prezintă o certă însemnătate în viața economico -socială, cultural științifică
a țăr ii, dar consiliile lor sunt subordonate direct consiliilor județelor pe
raza cărora se află
În scopul asigurări unei conduceri unitare și a intensificării procesului de
urbanizare din jurul municipiilor, consiliile locale adoptă hotărâri cu
privire la dez voltarea multilaterală și complexă a municipiilor care sunt
obligatorii atât în cuprinsul acestora, cât și al orașelor subordonate sau al

38 De exemplu: în județul Alba, orașul Zlatna îi sunt subordonate 18 sate; în județul
Hunedoara, orașului Călan îi sunt subordonate 11 sate.

31
comunelor suburbane. Desigur că aceste hotărâri sunt obligatorii și în
satele subordonate direct municipiilor.39

2.4.Comu na și satele reședință:

Importanța satelor, ca localități rurale, în care trăieșt eo mare parte din populația
țării noastre este statornică de Constituție, în care se statuează că România este un stat
suveran, independent și unitar și că puterea aparți ne poporului.
Într-adevăr principala sursă de hrană a oamenilor de la orașe se află la sate, care
acoperă întreg cu cele industriale, dar și dealul cu podgoriile – unde nici nu este indicat
să se construiască fabrici pentru ca populația să devină indist rială – și mai ales muntele,
unde, de asemenea, populația rurală este preponderentă.
Sunt zone ale țării care vor fi întotdeauna ocupate de o populație rurală și este
bine să fie așa.40

39 Mircea Preda, David Ana, op.cit., pp. 308 -309
40 Mircea Preda, David Ana, op.cit., p. 324

32

Concluzie

În co ncluzie trebuie avut în vedere că în mare a majoritate a statelor occidentale,
cu administrație publică eficientă, membre ale Uniunii Europene, unitățile administrativ –
teritoriale ce extensia cea mai mare (regiuni, provincii, etc.) sunt cu mult mai mari decât
actualele județe din România, motiv pe ntru care și statornicirea de relații bilaterale cu
județele noastre întâmpină unele greutăți, mai ales în privința obligațiilor cărora județele
din România trebuie să le facă față.
Mai mult în condițiile în care România depune eforturi susținute pentru a deveni
membră a Uniunii Europen, armonizarea legislației noastre cu cea a țărilor din această
organizație trebuie să se realizeze și pe planul organizării administrativ -teritoriale.
În prezent în domeniul organizării administrative a teritoriului am pute a desprinde
următoarele concluzii:
– Toate guvernele și parlamentele au abordat această problemă în elementele
sale nesemnificative, limitându -se în principal, la declararea unor orașe ca
municipii, a unor comune ca orașe, ori la schimbarea denumirii unor
localități. Chiar și aceste noțiuni au fost rezultatul unor inițiative
legislative, ale unor acte singulare ale unor deputați și senatori care aveau
în vedere numai județul pe care îl reprezentau.. Ele nu au fost rezultatul
unui program coerent, care să porn ească de la ceea ce este necesar și
prioritar și de la costurile sociale pe care le presupune și cărora li se poate
face față. Dovadă că este așa o constituie faptul că deși s -au solicitat
fiecărui județ propuneri fundamentale pentru organizarea ca orașe a unor
comune și chiar a unor comune noi.
– Chiar și propuneri făcute nu au fost uneori suficient de fundamentate,
asupra unora dintre ele autoritățile județene revenind și solicitând
înlocuirea lor cu altele. De altfel, în cazul propunerilor care priveau
organizare de noi unități administrative nu s -au respectat nici prevederile
legale, deoarece în nici unul dintre cazuri nu s -a consultat, în prealabil,
populația din localitățile respective, prin referendum.

33
Pe baza acestor considerațiuni, în mod logic se des prinde concluzia că în prezent,
numărul județelor nu trebuie să crească. Un număr mai mare de județe s -ar justifica
numai în situația în care elementele lor componente, adică municipiile, orașele și
comunele ar fi lipsite de autonomie, ceea ce ar face nece sară coordonarea întregii lor
activități. Ori întărirea autonomiei unităților administrativ -teritoriale de bază – comune și
orașe – constituie un obiectiv central al înfăptuirii reformei în administrație publică.

34
Abstract

This dissertation is focused on administrative -territorial organization in the
countries of the European Union. Each state must respect its internal, territorial and other
conditions and in connection to that, create its own system of organization of these
relations. Attention is given to the structure of public administration in EU countries,
administrative territorial division, differences and identical characteristics, local specifics
and structure.
In my dissertation I wrote about different countries, to kn ow more abo ut their
system and do a comparative study between them.
The first Chapter is a general introduction a bout the European Union system and
the territorial organization of the countries. The basic administration is the local
government which is c losest to the citizens, organized in the basic administrative –
territorial divisions. The number of the populatio n and the size of the country differ from
country to country in the European Union.
In member states , we can differentia te 4 organizational t ypes of local
administration that can are the characteristic for states of the original fifteen EU
countries:
– Nordic European system (Sweden, Denmark and Finland
– British system (United Kingdom and Ireland)
– Central European system (Germany and Austria)
– “Napoleonic system” (France, Spain, Italy and Netherlands)

My dissertation is more about the last sy stem, “Napoleonic system” and my
research is about Italy and also Spain. According to my findings, l ocal administrations are
more or less controlled by the mayor who is appointed by central authorities.
Fundamental administration units can be quite small, but on the other hand, rather large
local administrations can be found (mainly in Italy). There can often exist up to four
administration levels, where the middle level (departm ents, provinces or regions) has

35
important coordination role and in some cases also constantly increasing degree of power
(Spain).

The second Chapter of my dissertation represents the administrative -territorial
organization of Italy compared with the European Union. Conformed to the Italian
Constitution, Italy is organized on:
– Municipalities;
– Provinces;
– Metropolitan cities;
– Regions;
– Villages.
Italy is divided in 20 regions, 5 of which have special autonomy.
The third Chapter is about Spain, which is organized by:
– Provinces;
– Municipalities;
– Regions of autonomy;
Spain has 17 communities, 2 autonomy cities. Communities are divided in 50 provinces.

Third Chapter represents Hungary, where I wrote about the Hungarian
administrative -territor ial organization comparing to the European Union’s system.
The territory of Hungary is divided in:
– Regions
– Counties
– Cities
– Villages.
There are 7 regions.

In the last Chapter, before the conclusion there is a presentation about our
country’s administra tion system. Romania is divided in 42 counties. The country follows
the administrative -territorial structures and can be governed easily the sociality by local
communities.

36
Conforming to the Romanian Constitution, Romania is divided by:
– counties
– cities
– community
– municipalities
– the capital division of sectors

In conclusion, it must be tak en into account that the majority of Western states
with efficient public administration, members of the European Union, the administrative –
territorial units with the larg est extension (regions, provinces, etc. ) are bigger than the
current counties in Romania, which is why the establishment of bilateral relations with
our counties has some difficulties, especially regarding the obligations that Romanian
counties have to dea l with.
Otherwise , given the fact t hat while Romania was making efforts to become a
member of the European Union, the harmonization of our legislation with that of the
countries in this organization must be achieved also on the plan of the administrative –
territorial organization.
In present, in the field of administrative terri torial organization, we can talk about
the following conclusions:
– All governments and parliaments have addressed this issue in its insignificant
elements, mainly by declaring cities as municipalities, towns as cities, or changing
the names of some localities. Even these notions were the result of legislative
initiatives, of some acts of some deputies and senators who only considered the
county they represented. They were not the resu lt of a coherent progra m, starting
from what is needed. T he proposals were not sufficiently subst antiated, some of
them returned to the county authorities and were demanded replacement with
others. Moreover, in the case of proposals regarding the organiza tion of new
administrative units, the legal provisions were not observed, because in any of the
cases people of the res pective localities were not consulted in a referendum.
On the basis of these considerations, it is logical to conclude that at present, the number
of counties should not increase. A larger number of counties would only be justified if

37
their constituent elements, that is, municipalities, towns and communes, lacked
autonomy, which would require the coordinati on of their entire activity.
More over the strengthening of the autonomy of the basic administrative -territorial units –
municipalities and cities – is a central objective of implementing the reform in public
administration.

38

Bibliografie:

1. Cezar C. Manda, Drept a dministrativ comparat. Controlul administrativ în spațiul
juridic european, Ed. Lumina Lex, București, 2005
2. Corneliu L. Popescu, Autonomia locală și integrarea europeană, Ed. All Beck,
colecția Studii Juridice, București, 1999
3. Costica Voicu, Ion Amuza, Bog dan Stanciu, Istoria statului și dreptului românesc,
Ed. Sylvi, București, 2001
4. Dana Apostol Tofan, Instituții administrative europene, Ed. C.H. Beck, București,
2006
5. Eugen Popa, Autonomia locală în România, Ed. All Beck, colecția Studii Juridice,
Bucureșt i, 1999
6. Fernand Guyot, Essai d ’economie urbaine, Paris, 1968
7. Jacques Ziller, Egalit é et mérite – L’accés á la fonction publique dans les Etats de
la Communauté européenne, Bruxelles, – Bruylant, 1998
8. Preda Mircea, David Ana, Organizarea administrativ -teritorială a României,
București, 2000
9. Stelian Ivan, Mihai Bădescu, Aurel Neagu, Administrație publică, Ed. Lumina
Lex, București, 2002
10. Ștefan Deaconu, Andrei Bulboacă, Considerații privind legislația în domeniul
dezvoltării regionale în România, în Juridica n r. 2/2001
11. Tudor Drăganu, Organizarea administrativă a teritoriului României, Ed. Didactică
și Pedagogică, București, 2000

Site-uri:
1. https://www.istat.it
2. http://codex.just.ro/
3. http://ec.europa.eu/
4. https://ro.wikipedia.org/

39
5. https://www.euload.com/

Legislație:
1. Constituția Italiei
2. Constituția Spaniei
3. Constituția Ungariei
4. Constituția României