Specializarea: Masterat Profesional European de Administrație [620080]

UNIVERSITATEA „ PETRU MAIOR” DIN T ÎRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Specializarea: Masterat Profesional European de Administrație
Publică

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:
Prof. dr. DOGARU Lucreția
Absolvent: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA „ PETRU MAIOR” DIN T ÎRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Specializarea: Masterat Profesional European de Administrație
Publică

OMBUDSMANUL EUROPEAN

Coordonator științific:
Prof. dr. DOGARU Lucreția
Absolvent: [anonimizat]
2017

CUPRINS

INTRODUCERE ––––––––––– ––––––––––– –––––- 4

CAPITOLUL I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE ––––––––––– ––––––––––– -5

CAPITOLUL II
OMBUDSMANUL EUROPEAN ––––––––––– –––––––––- 7
1. SCURT ISTORIC. DEFINIȚII ––––––––––– –––––––– 7
2. CADRUL JURIDIC ––––––––––– ––––––––––– – 10
3. NUMIREA OMBUDSMANULUI EUROPEAN ––––––––––– – 12
4. ACTIVITATEA OMBUDSMANULUI EUROPEAN ––––––––– 13
5. ÎNCETAREA FUNCȚIEI OMBUDSMANULUI EUROPEAN –––––- 16
6. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA INSTITUȚIEI –––––––– 17
7. ACCESUL PUBLICULUI LA DOCUMENTE ȘI SOLICITAREA DE
INFORMAȚII ––––––––––– ––––––––––– –––––- 19

CAPITOLUL III
OMBUDSMANUL ÎN STATE EUROPENE ––––––––––– –––– 22
1. REȚEAUA EUROPEANĂ A OMBUDSMANILOR –––––––––- 22
2. INSTITUȚIA AVOCATULUI POPORULUI ÎN ROMÂNIA –––––– 22

CONCLUZII ––––––––––– ––––––––––– ––––––- 23
BIBLIOGRAFIE ––––––––––– ––––––––––– ––––– 24
ANEXE ––––––––––– ––––––––––– ––––––––– 25

INTRODUCERE

Ombudsmanul european

5

CAPITOLUL I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Dreptul administrativ european , respectiv dreptul U niunii Europene se află într -o strânsă
legătură cu termenul de administrație publică europeană. Cu alte cuvinte, știința dreptului
administrativ european are ca obiect de cercetare științifică administrația publică europeană.1
Potrivit unor a utori, termenu l de administrație publică europeană poate avea două
sensuri, respectiv un sens material și un sens formal. Astfel, în ceea ce privește sensul formal
acesta constă în analizarea activității de organizare a executării și executarea în concret a legii
comuni tare, în timp ce sensul formal se referă la analizarea ansamblului instituțiilor și
structurilor administrative europene. 2
În anul 1950, ministrul de externe francez, Robert Schuman, prin Declarația Schuman
din 9 mai 1950 a venit cu propunerea „să se plas eze ansamblul producției franco -germane a
cărbunelui și a oțelului sub o Înaltă Autoritate Comună, într -o organizație deschisă participării
altor țări ale Europei”3. Negocierile au avut loc la Paris și au avut ca rezultat semnarea Tratatului
instituind Com unitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) cunoscut și sub denumirea
de Tratatul de la Paris, semnat la 18 aprilie 1951 și intrat în vigoare la 25 iulie 1952 pentru o
perioadă de 50 de ani. Acest tratat a fost semnat de cele 6 state fondatoare, res pectiv: Belgia,
Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda. A urmat apoi în 1957 semnarea Tratatelor de
la Roma care au intrat în vigoare în 1958 și prin care au fost înființate Comunitatea Economică
Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice .4 Ulterior, au fost Tratatul de fuziune
de la Bruxelles semnat în 1965, Actul Unic European în 1986, Tratatul de la Maastricht privind
Uniunea Europeană din 1992, Tratatul de la Amsterdam din 1997, Tratatul de la Nisa din 2001

1 Ioan Alexandru (coord.), Dreptul administrativ în Uniunea Europeană: drept administrativ comparat, drept
administrativ al Uniunii Europene , Editura Lumina Lex, București, 2006, p. 211.
2 Idem , p. 212
3 Marian Mihăi lă (coord.), Drept instituțional comunitar , Editura Lumina Lex, București, 2002, p. 8.
4 Dragoș Chilea, Brîndușa Marian , Drept comunitar și instituții comunitare , Editura Universității Petru Maior,
Tg. Mures, 2010, p. 17.

Ombudsmanul european

6
și Tratatul de la Lisabona d in 2007. De asemenea, numărul statelor membre a crescut în tot
acest timp, de la cele 6 state fondatoare în 1950 la 28 de state membre în prezent.
Instituțiile Uniunii Europene

Ombudsmanul european

7

CAPITOLUL II
OMBUDSMANUL EUROPEAN

1. SCURT ISTORIC. DEF INIȚII

Termenul de „ombudsman” are origini suedeze, acesta pătrunzând în limba engleză abia
în anii 1960. Rădăcina acestuia provine din vechiul dialect s candinav de la termenul
„umbothsmathr” (compus din „umboth” și „mathr”)5 care însemna „omul care admin istrează”
și se referea la faptul că acesta era în esență un manager cu putere delegată de guvern. Potrivit
unor autori avea înțelesul de „reprezentant, agent, delegat, împuternicit , procuror parlamentar,
garant parlamentar al drepturilor cetățenilor ; o pe rsoană autorizată să acționeze în numele și în
serviciul cuiva.”6
De asemenea, acest termen a apărut și în practica de judecată a vechilor triburi germane.
În cazul săvârșirii unei fapte care contravenea intereselor comunității, făptuitorului i se aplica
una dintre două tipuri de sancțiuni, respectiv: fie scoaterea în afara legii, situație în care ar fi
putut fi ucis de către oricine, fie familia acestuia despăgubea familia victimei. Cel care colecta
această despăgubire era o persoană neutră și purta denumi rea de ombudsman, însemnând „cel
care colecționează amenda” .7
Primul ombudsman a fost numit de către regele Charles al XII -lea al Suediei, în anul
1713, cu titlul de „Înaltul Ombudsman al Regelui”, acesta asigurându -se că legile țării sunt
respectate de că tre judecătorii, militarii și angajații civili pe perioada în care regele nu era în

5 Grigore Alexandru Jianu , Institu ția Ombudsmanului la nivel european, Editura I.R.D.O.,
București, 2013, p. 8.
6 Dana Apostol Tofan , Raporturile avocatului poporului cu jurisdicția constituțională , în Revista
Transilvană de Științe Administrative nr. 2(29)/2011, p. 18, Ioan Ceterchi , Instituția Ombudsman -ului
în Suedia , în Revista „Studii de drept românesc”, Editura Academiei Române, București, nr. 1 -2,
1991, p. 51, Constantin Brânzan , Avocatul poporului. O instituție la dispoziția cetățeanului , Editura
Juridică, București, 2001, p. 57, Ioan Muraru , Drept constituțional și instituții politice , Editura
Actami, București, 1997, p. 370.
7 Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 8, Gyula Fabian , Drept comunitar instituțional , Editura Sfera
Juridică, Cluj -Napoca, 2006, p. 172, Monica Vlad , Ombudsm anul în dreptul comparat , Editura
Servo -Sat, Arad, 1999, p. 8.

Ombudsmanul european

8
țară, astfel ombudsmanul monitorizând activitățile din Suedia în locul său.8 De-a lungul
timpului, însă, rolul ombudsmanului se schimbă, devenind un apărător al cetățenilor .
Instituția ombudsmanului a fost prevăzută în Constituția suedeză din 1809, atunci
căpătând un „sens modern”, primul Ombudsman fiind ales de către Parlamentul suedez în
același an și purta denumirea de „Justitie Ombudsmannen”9, un funcționar desemnat pent ru a
proteja cetățenii de abuzuri din partea statului , supraveghind corecta aplicare a prevederilor
legale de către autoritățile civile și militare . Ulterior, datorită numărului mare de sesizări
adresate acestuia, Parlamentul a mai ales încă trei, numărul ombudsmanilor crescând de la u nu
la patru – aleși pentru o perioadă de patru ani . Pe de altă parte, mult mai târziu, începând cu
1916 au apărut treptat și alte tipuri de ombudsmani, aceștia fiind numiți de Guvern, precum:
ombudsmanul pentru protecția consu matorilor, ombudsmanul pentru protecția egalității
șanselor, ombudsmanul contra discriminării etnice, ombudsmanul copiilor, ombudsmanului
publicului pe lângă presă, ombudsmanul persoanelor handicapate.10
A doua țară care a introdus instituția ombudsmanului în constituția sa a fost Finlanda,
în anul 1919, unde era prevăzută numi rea acestuia de către parlament,11 urmată fiind de
Danemarca în 1953 și de Germania în 195712, în cea din urmă însă fiind vorba de un
ombudsman militar, abia în 1974 vorbindu -se de un om budsman civil. Au urmat apoi și alte
țări precum: Marea Britanie, Elveția în 1971, Franța în 1973, Portugalia în 1975, Austria în
1977, Spania în 1978, Irlanda în 1980, Polonia în 1987, România în Constituția din 1991, însă
numai după 6 ani, în 1997, a fos t adoptată o lege organică privind organizarea și funcționarea
acestei instituții13, Slovenia și Ungaria în 1993.
În ceea ce privește denumirea, unele țări au păstrat numele de ombudsman, în timp ce
altele folosesc alte denumiri precum: mediator în Franța, apărător al dreptății în Portugalia,

8 Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 9, http://www.jo.se/en/About -JO/History/ – Site-ul
Ombudsmanului Suediei, accesat la 14.02.2017.
9 Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 8, Constantin Brânzan , op. cit., p. 72, Ioan Ceterchi , op.
cit., p. 51.
10 Constantin Brânzan , op. cit., p. 75, Corneliu Manda , op. cit. , p. 18 -24.
11 Constantin Brânzan , op. cit., p. 80, Grigore Alexandru Jianu , op. ci t., p. 10.
12 Constantin Brânzan , op. cit., p. 80 -81, Corneliu Manda , op. cit. , p. 24 -27.
13 Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, publicată în M.
Of. nr. 48/20 martie 1997, republicată în M. Of. nr. 277/15 apr ilie 2014, cu modificările și
completările ulterioare.

Ombudsmanul european

9
apărător al poporului în Spania, avocatul poporului în România, comisar al drepturilor omului
în Slovenia, comisar parlamentar al drepturilor civile în Ungaria etc.14
Extinderea acestei instituții în statele europene a dus la apariția unui ombudsman
supranațional, o instituție echivalentă și la nivelul Uniunii Europene. Așadar, în 1979
Parlamentul European a cerut printr -o rezoluție numirea unui ombudsman. În scopul apropierii
Uniunii Europene de cetățeni, prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană, în
1992 a fost creată instituția Ombudsmanului European (Mediatorului European ),15 iar în 1995
a fost ales de către Parlamentul Euro pean primul Ombudsman European, Jacob Söderma n, fost
ombudsman al Finlandei .
Unii autori16 au definit noțiunea de „ombudsman” ca fiind „acel funcționar independent
și nepărtinitor, răspunzător față de legiuitor, căruia cetățenii îi pot adresa plângeri referitoare la
tratamentul abuziv din partea unor funcționari sau organe guvernament ale”. Într-o altă definiție
ombudsmanul este considerat „o instituție de reprezentare a cetățenilor în relațiile cu
administrația”.17
Alți autori18 definesc termenul de „ombudsman” – însemnând „cel ce pledează pentru
altul” – ca fiind „o instituție recunoscut ă de Constituție sau de o lege a organului legislativ
competent acesteia, condusă de o persoană independentă, care răspunde de actele sale în fața
Parlamentului, primește plângerile cetățenilor și acționează din proprie inițiativă pentru a apăra
legalitate a actelor juridice sau administrative, face recomandări ori sugestii și face publice
informări anuale”.

14 Corneliu Manda , op. cit. , p. 41, Constantin Brânzan , op. cit., p. 80 -86.
15 Alice Mariana Apetrei , Drepturile omului în Uniunea Europeană , Editura Lumen, Iași, 2010, p.
344, Publicația The European O mbudsman – Origins, Establishment, Evolution, Office for Official
Publications of European Communities, Luxembourg, 2005, p. 16, Constantin Brânzan , op. cit., p. 86
și p. 123 -124, Dana Apostol Tofan , op. cit. , p. 20,
16 Dana Apostol Tofan , op. cit. , p. 18, Iacobini H.B. , O instituție noua de drept administrativ
(Ombudsman). Experiența administrației nord -americane, în Revista Studii de drept românesc, Nr.
2/1990, București, p. 188.
17 Marin Voicu , Introducere în dreptul european , Editura Universul Juridic, B ucurești, 2007, p. 141.
18 Corneliu Manda (coord.) , Ombudsmanul – Instituție fundamentală a statului de drept , Editura
Lumina Lex, București, 1997, p. 40 -41, Carlos Giner de Grado , Los Ombudsmen europeos , Editura
Tibidabo, Barcelona, 1986, p. 14.

Ombudsmanul european

10

2. CADRUL JURIDIC

Temeiul juridic al instituției Ombudsmanului European îl consti tuie prevederile
articolelor 20 și 24 din Partea a II -a, intitulată „Nediscriminarea și cetățenii Uniunii” și articolul
228 din Partea a VI -a „Dispoziții instituționale și financiare”, Titlul I „Dispoziții instituționale”,
Capitolul 1 „Instituțiile”, Secțiunea 1 „Parlamentul European” ale Tratatului privind
funcționarea Un iunii Europene19, precum și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene20, Titlul V – Drepturile cetățenilor, articolul 43 – Ombudsmanul European.
Astfel, Tratatul prevede pentru cetățenii Uniunii21 dreptul de a se adresa
Ombudsmanului European și d e a primi răspuns în oricare din limbile tratatelor, aspect
menționat, de asemenea, și în art. 24.22
Instituția Ombudsmanului European este tratată mai pe larg în art. 228 din Tratat .
Instituția care alege Ombudsmanul European este Parlamentul European.23 Se stabilește faptul
că plângerile privitoare la administrarea defectuoasă în cadrul activității instituțiilor, organelor,
oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene, care vin din partea unui cetățean al Uniunii Europene
sau a unei persoane atât fizice cât și juridice care își are reședința sau sediul social într -unul
dintre statele membre, intră în competența Ombudsmanului European.24 Face excepție Curtea
de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește exercitarea de către aceasta a funcțiilor sale
jurisdic ționale. Plângerile menționate urmează a fi investigate de către instituția
Ombudsmanului, întocmindu -se un raport cu privire la acestea. Dacă în urma plângerilor
primite și a investigațiilor efectuate, se adeverește faptul că a existat un caz de administr are
defectuoasă, Ombudsmanul Europ ean va sesiza instituția vizată, urmând procedura prevăzută

19 Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea
Uniunii Europene, publicat în JO C 326/1 din 26/10/2012, Ioan Gheorghe Bărbulescu , Sistemul
instituțional , Editura Tritonic, București, 2007, p. 139.
20 Carta drepturil or fundamentale a Uniunii Europene, publicată în JO C 326/2 din 26/10/2012.
21 Potrivit art. 20 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată,
„este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru ”.
22 Art. 20 alin. (2) lit. d) și art. 24 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea
consolidată.
23 Augustin Fuerea , Manualul Uniunii Europene , Ediția a IV -a, revăzută și adăugită după Tratatul de
la Lisabona (2007/2009), Editura Univers ul Juridic, București, 2010, p. 118.
24 Art. 228 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată; Dan
Vătăman , Dreptul Uniunii Europene , Editura Pro Universitaria, București, 2010, p. 77.

Ombudsmanul european

11
în Tratat.25 La finalul investigației se întocmește un raport c are se comunică Parlamentului
European, precum și instituției vizate, iar persoanei care a formulat plângerea i se va comunica,
de asemenea, rezultat ul investigației .26
Statutul și funcțiile Ombudsmanulu i au fost stabilite prin Decizia Parlamentului
european din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor
Ombudsmanu lui (94/262/CECO, CE, Euratom)27, modificată prin Decizia Parlamentului
European din 14 martie 2002 de modificare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom privind
statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (2002/262/CE,
CECO, Eur atom)28 și prin Decizia Parlamentului European din 18 iunie 2008 de modificare a
Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea
funcțiilor Ombudsmanului (2008/587/CE, Euratom)29.
De asemenea, dispoziții cu privir e la instituția ombudsmanului se găsesc și în
Regulamentul de procedură al Parlamentului European30 în Titlu X, art. 219 -221 care
reglementează alegerea ombudsmanului, activitatea acestuia, precum și destituirea lui. Pe lângă
acestea, Anexa X a acestui Regu lament, intitulată Exercitarea funcțiilor Ombudsmanului
tratează această instituție în 17 articole.

25 Dan Vătăman, op. cit. , p. 77.
26 Dan Vătăman, Drept instituțional al Uniunii Europene: curs universitar , Editura Universul Juridic,
București, 2010, p. 89.
27 Publicată în JO L 113 din 4 mai 1994.
28 Publicată în JO L 92 din 9 aprilie 2002.
29 Publicată în JO L 189 din 17 iulie 2008.
30 Disp onibil pe site -ul Parlamentului European
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef= -//EP//TEXT+RULES –
EP+20150909+TOC+DOC+XML+V0/ /RO accesat la 25.04.2017.

Ombudsmanul european

12

3. NUMIREA OMBUDSMANULUI EUROPEAN

Potrivit regulamentului de procedur ă al Parlamentului European31, după alegerile
parlamentare, la începutul legislatu rii, Președintele lansează un apel la candidaturi cu privire la
numirea ombudsmanului, stabilind totodată termenul de prezentare, acesta publicându -se în
Jurnalul Oficial al Uniunii. 32
Cel care dorește să ocupe această funcție de ombudsman trebuie să fie c etățean al
Uniunii Europene, să se bucure de toate drepturile civile și politice, să prezinte toate garanțiile
de independență și să îndeplinească condițiile necesare din țara de proveniență pentru
exercitarea celor mai înalte funcții jurisdicționale sau s ă posede o experiență și o competență
recunoscute pentru îndeplinirea funcțiilor de ombudsman. 33
De menționat este faptul că aceste candidaturi necesită susținerea din partea a cel puțin
40 de deputați care trebuie să fie resortisanți ai minimum două state membre ale Uniunii, iar
fiecare deputat are posibilitatea de a susține un singur candidat.
Ulterior, lista candidaturilor este supusă votului în Parlamentul European, fiind vorba
de un vot secret și luându -se în considerarea pentru luarea deciziei majori tatea voturilor
exprimate. În situația în care numărul voturilor este egal, va fi ale candidatul mai vârstnic.
Candidatul care este ales , la preluarea funcției își va lua angajamentul solemn în fața
Curții de Justiție a Uniunii Europene că va își va exerc ita funcțiile cu independență și
imparțialitate și că va respecta pe toată durata mandatului său, precum și după finalizarea lui,
obligațiile funcției sale, în mod special cea care privește onestitatea și discreția în cazul
acceptării unor anumite funcții sau avantaje după încetarea funcției de ombudsman.34 Acesta
va rămâne în funcție pentru un mandat de 5 ani, până la preluarea funcției de către succesorul

31 Art. 219 alin. (1) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European.
32 Constantin Brânzan , op. cit., p. 125, Groza Anamaria , Uniunea Europeană: drept instituțional ,
Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 329, Stelian Sc ăunaș , Uniunea Europeană: construcție,
reformă, instituții, drept , Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 247.
33 Art. 6 din Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale
pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului , modificată prin Deciziile Parlamentului European din
2002 și din 2008, Groza Anamaria , op. cit. , p. 329, Stelian Scăunaș , op. cit. , p. 247, Dragoș Chilea,
Brîndușa Marian , op. cit. , p. 72.
34 Art. 9 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European.

Ombudsmanul european

13
său, excepție făcând situațiile în care acesta decedează sau este destituit din funcție. Mandatul
poate fi reînnoit.
Este important de menționat faptul că pe durata mandatului, ombudsmanul european nu
poate îndeplini nici o altă funcție politică sau administrativă, sau vreo activitate profesională
remunerată sau neremunerată. 35

4. ACTIVITATEA OMBUDSMANULUI EUROPEAN

Funcția de bază a Ombudsman -ului este de a primi plângerile cetățenilor Uniunii
Europene împotriva autorităților publice privind cazurile de rea administrare și de a le ancheta
pe cele pe care le consideră a fi justificate, atât din oficiu cât și la sesizare unuia dintre membrii
Parlamentului European .36. Instanțele sunt garanții instituționali esențiali ai statului de drept,
iar posibilitatea de a iniția proceduri judiciare împotriva autorităților publice este un drept
fundamental. 37
Spre deosebir e de cele trei puteri fundamentale, legislativă, executivă și judecătorească,
ombudsmanul nu are putere de decizie, puterea acestuia bazându -se pe autoritatea lui morală.
Potrivit unor autori, această autoritate morală are ca fundament lipsa oricărei legăt uri cu vreun
partid politic, de regulă fiind ocupată această funcție de ombudsman de către magistrați,
judecători, profesori universitari, juriști etc., persoane de un mare prestigiu social, fără
implicații politice.38
Prin realizarea unor ghiduri și codur i de bune practici, precum și prin rapoartele speciale
pe care le adresează Parlamentului European, instituția Ombudsmanului reușește să influențeze
și să încurajeze dezvoltarea de bune practici administrative în instituțiile Uniunii Europene.39

35 Constantin Brânzan , op. cit ., p. 127, Art. 10 alin. (1) din Decizia PE din 9 martie 1994 privind
statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, modificată în 2002 și în
2008.
36 Gabriel Liviu Ispas , Uniunea Europeană: evolu ții, instituții, mecanisme , Editura Universul Juridic,
București, 2011, p. 94.
37 Crina Rădulescu , The european ombudsman: facilitator or supervisor?, în Revista Curentul
juridic, nr. 1 (60)/2015, Editura Universității „Petru Maior” Tg. Mureș, Tg. Mureș, p. 117, Ioan
Muraru , Avocatul Poporului – instituție de tip ombudsman , Editura All Beck, București, 2004.
38 Corneliu Manda , op. cit. , p. 43.
39 Strategia Ombudsmanului European „Spre 2019”

Ombudsmanul european

14
Cum s -a me nționat anterior, dreptul cetățenilor europeni de a sesiza Ombudsmanul
European este consacrat și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.40 Astfel,
plângerile pe care le primește Ombudsmanul pot fi referitoare la încălcarea unor drepturi
consa crate de această Cartă, precum și alte situații de administrare defectuoasă, prin urmare,
ombudsmanul consolidând rolul cetățenilor prin ajutarea lor în a -și cunoaște drepturile
fundamentale. Totodată, cetățenii au dreptul să cunoască activitatea instituți ilor Uniunii,
respectiv transparență, precum și dreptul de a participa la activitatea acestora, iar Ombudsmanul
joacă un rol important în a garanta faptul că aceste dreptul sunt recunoscute și protejate de
instituțiile uniunii Europene. De asemenea, prin a ctivitatea sa, Ombudsmanul promovează o
bună guvernanță și o cultură a serviciului public, încurajând și ajutând administrația Uniunii să
își desfășoare activitatea într -un mod deschis, eficient și cu integritate.
În urma unor consultări publice, instituț ia Ombudsmanului a realizat o sinteză elaborată
a standardelor etice respectate de administrația publică a Uniunii, sinteză care a fost publicată
în anul 2012, luând forma a cinci principii ale serviciului public, respectiv: angajamentul față
de Uniunea Eu ropeană și cetățenii acesteia; integritate, obiectivitate, respect față de ceilalți și
transparență.41
Este important de menționat faptul că Ombudsmanul nu poate solicita ori accepta
instrucțiuni venind de la nici un guvern național sau alt organism, acesta aflându -se într -o
funcție care urmărește interesul general al Uniunii și al cetățenilor europeni.42
În ciuda faptului că ombudsmanul este independent în exercitarea atribuțiilor sale,
aceste se află în strânse legături cu Parlamentul European, întrucât ace ste este cel care îl
numește și care poate solicita Curții de Justiție destituirea sa, de asemenea stabilește normele
aplicabile cu privire la exercitarea funcției sale, oferă asistență în cazul anchetelor și tot el
primește rapoarte din partea Ombudsmanul ui. Totodată, sediul Ombudsmanului European este
sediul Parlamentului European , la Strasbourg .43 Pe lângă toate acestea, Comisia pentru petiții
care funcționează în cadrul Parlamentului European realizează anual un raport cu privire la
activitățile Ombudsma nului.

40 Titlul V – Drepturile cetățenilor, articolul 43 – Ombudsmanul Europe an.
41 Broșura „ Codul european al bunei conduite administrative ”, Uniunea Europeană, 2015.
42 Stelian Scăunaș , op. cit. , p. 248.
43 Art. 13 din Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale
pentru exercitarea funcții lor Ombudsmanului, modificată prin Deciziile Parlamentului European din
2002 și din 2008.

Ombudsmanul european

15
Regulamentul de procedură al Parlamentului European menționează faptul că
Ombudsmanul European trebuie să informeze Parlamentul European în ceea ce privește
cazurile de administrare def ectuoasă pe care le identifică.44
În ceea ce privește administra rea defectuoasă, aceasta se poate referi la comportament
abuziv, discriminare, abuz de putere, lipsa de informații sau refuzul furnizării de informații,
întârzieri nejustificate, proceduri incorecte etc.45

Anual, la sfârșitul anului, Ombudsmanul trebuie s ă întocmească un raport referitor la
rezultatele anchetelor efectuate, raport pe care îl prezintă Parlamentului.46
În Rezoluț ia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la raportul anual
privind activitățile Ombudsmanului European în 2015 , Parlamentul a salutat și sprijinit acțiunea
Ombudsmanului de a recurge într -o măsură mai mare la competența sa de a iniția anchete
strategice din proprie inițiativă. De asemenea, potrivit acestei rezoluții, principalul obiect al
plângerilor adresate ombudsm anului continuă să rămână problemele referitoare la transparență,
respectiv probleme precum accesul la documente, activitățile de lobby, studiile clinice, alte
subiecte principale fiind cele privind drepturile fundamentale, probleme de etică, participarea
cetățenilor europeni la procesul decizional al Uniunii Europene, proiecte finanțate de Uniunea
Europeană și politica în domeniul concurenței. Tot în această rezoluție Parlamentul a salutat
continuarea anchetelor Ombudsmanului în cazurile de tip „ușă turnat ă” în cadrul Comisiei
Europene, subliniind faptul că în urma acestor anchete, Comisia a oferit un număr mai mare de
informații referitoare la numele înalților funcționari care au plecat în sectorul privat, în

44 Art. 220 alin. (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, Antonie Iorgovan ,
Tratat de drept administrativ , vol. I, Editura Nemira, București, 2002 , p. 74.
45 Constantin Brânzan , op. cit. , p. 129, Marin Voicu , op. cit. , p. 141, Site-ul Uniunii Europene –
https://europa.eu/european -union/about -eu/institut ions-bodies/european -ombudsman_ro accesat la
04.05.2017
46 Art. 220 alin. (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, Art. 3 alin. (8) din
Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru
exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, modificată prin Deciziile Parlamentului European din 2002 și
din 2008

Ombudsmanul european

16
detrimentul instituției. Pe lângă acestea, Parlamentul a invitat instituțiile Uniunii Europene să
dea curs recomandărilor Ombudsmanului European. 47

5. ÎNCETAREA FUNCȚIEI OMBUDSMANULUI EUROPEAN

Ombudsmanul European își încheie activitatea fie în situația încheierii mandatului
acestuia , fie în cazul demisiei sau destituirii acestuia. În cazul în care este vorba despre
încheierea mandatului sau demisie, atunci acesta va rămâne în funcție până când va fi înlocuit,
excepție făcând de la aceasta destituirea lui. 48
În cazul săvârșirii unei a bateri grave, precum și în situația în care acesta nu mai
îndeplinește condițiile necesare exercitării funcției, Parlamentul European poate solicita Curții
de Justiție a Uniunii Europene destituirea Ombudsmanului European.49 Potrivit Regulamentului
de proce dură al Parlamentului European, o zecime din membrii Parlamentului pot solicita
destituirea Ombudsmanului în una din cele două situații menționate anterior, cerere care se
trimite acestuia precum și unei comisii competente. Aceasta din urmă analizează situ ația și dacă
motivele sunt considerate a fi întemeiate se va prezenta u n raport Parlamentului, care în urma
dezbaterilor decide prin vot secret , însă este necesar a fi prezenți cel puțin jumătate din membrii
care îl compun . Ombudsmanul are posibilitatea de a solicita audierea sa înainte de acest vot.50

47 Site-ul Parlamentului European – despre Ombudsmanul European
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.3.16.html accesat la
08.05.2017
48 Art. 7 din Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale
pentru exercitarea funcțiilor Ombu dsmanului, modificată prin Deciziile Parlamentului European din
2002 și din 2008.
49 Stelian Scăunaș , op. cit. , p. 247 , Art. 221 din Regulamentul de procedură al Parlamentului
European.
50 Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 25.

Ombudsmanul european

17

6. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA INSTITUȚIEI

În activitatea pe care o desfășoară, Ombudsmanul European este asistat de un secretariat ,
pentru a putea îndeplini atribuțiile ce îi revin, un personal multilingv și bine calificat .51 Numărul
secretarilor și agenților care fac parte din secretariat este stabilit anual în cadrul procedurii
bugetare.
Personalul care constituie secretariatul, respectiv funcționarii și agenții acestuia, se
supun regulamentelor și dispoz ițiilor care sunt aplicabile în cazul funcționarilor și ai celorlalți
agenți ai Uniunii.52 De asemenea, pentru aspecte referitoare la personalul de care dispune,
Ombudsmanul European este asimilat instituțiilor în sensul art. 1 din Statutul funcționarilor
Uniunii Europene53.
Instituția Ombudsmanului European este formată din: Ombudsmanul European,
Cabinetul acestuia, Secretariatul General care, la rândul lui, cuprinde mai multe departamente
denumite „unități” și responsa bilul pentru protecția datelor (a se ve dea Anexa 1).
În prezent, funcția de Ombudsman European este ocupată de Emily O ’Reilly, fostă
jurnalistă și om de radio, aleasă în funcție în iulie 2013 și realeasă în decembrie 2014 pentru un
mandat de 5 ani.
În ceea ce privește cabinetul Ombudsmanului, acesta își desfășoară activitatea sub
îndrumarea directă a acestuia. Rolul cabinetului este acela de a oferi consultanță și asistență
Ombudsmanului, iar membrii acestuia, în cazul în care li se solicită acest lucru, pot participa la

51 Idem , p. 30, Art. 11 din Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și
condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, modificată prin Deciziile
Parlamentului European din 2002 și din 2008.
52 Stelian Scăunaș , op. cit. , p. 248, Art. 11 alin. (2) din Decizia Parlamentului European din 9 martie
1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, modificată
prin Deciziile Parlamentului European din 2002 și din 2008
53 Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 723/2004 d in 22 martie 2004 de modificare a Statutului
funcționarilor Comunităților Europene și regimul aplicabil altor categorii de agenți ai Comunităților,
publicat în J.O. nr. L 124 din 27 aprilie 2004, cu modificările și completările ulterioare.

Ombudsmanul european

18
redactarea discursurilo r, prezentărilor, rapoartelor etc.54 În prezent, cabinetul este format din 6
membri (șef de cabinet, membri ai cabinetului, asistenți).
Secretariatul General este cel care este responsabil de gestionarea generală a Biroului,
asigurând totodată și coordonare a și punerea în aplicare a strategiei Ombudsmanului. În prezent
este condus de 4 membrii: secretar general, administratori consilieri ai secretarului general
pentru chestiuni legate de anchete și pentru resurse umane și ciclul administrativ și un asistent
administrativ.
Unitățile care fac parte din Secretariatul General sunt în număr de 8, acestea fiind
prezentate în continuare.
Unitatea pentru comunicare are ca principală atribuție informare publicului și a părților
interesate în ceea ce privește anchet ele Ombudsmanului, inițiativele acestuia referitoare la
transparență, responsabilitate și integritate, precum și participarea acestuia în dezvoltarea
politicilor și în diverse dezbateri ale Uniunii Europene. Totodată, această unitate are atribuții și
în ceea ce privește consilierea strategică în materie de comunicare în cadrul Biroului și răspunde
de coordonarea Rețelei europene a mediatorilor.
Unitatea „Anchete și TIC” se ocupă de asigurarea bunei funcționări a întregului birou
prin asistență și soluții T IC. Totodată, se implică în ceea ce privește latura juridică a cooperării
Ombudsmanului cu Rețeaua europeană a ombudsmanilor și ia în calcul posibile cooperări cu
Consiliul Europei și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în domeniile de interes comun.
Această unitate are ca principal scop anchetarea posibilelor cazuri de administrare defectuoasă,
identificând soluții în concordanță cu obiectivele strategice și cu prioritățile pe care le -a stabilit
Ombudsmanul. Pe lângă aceasta, activează încă alte două uni tăți cu denumirea de „Anchete”
având aceeași misiune ca cea descrisă anterior.
O altă unitate este cea care are ca și activitate însăși denumirea ei, respectiv unitatea
„Coordonarea anchetelor de interes public”.

54 Site-ul Ombuds manului European – https://www.ombudsman.europa.eu/ro/atyourservice/team.faces
accesat la 22.04.2017

Ombudsmanul european

19
Unitatea „Anchete și gestionarea proceduri lor” are ca scop gestionarea plângerilor și
anchetarea posibilelor caz uri de administrare defectuoasă, urmărind identificarea de soluții în
legătură cu obiectivele și prioritățile stabilite.55
Unitatea de anchete strategice urmărește promovarea îmbunătățiri sistemice în
administrația Uniunii Europene, prin mijloace precum: realizare de anchete deschise din proprie
inițiativă și prin cooperarea cu diferite instituții, organisme, oficii și agenții, în concordanță cu
obiectivele și prioritățile stabilite.
Unitatea de personal, administrație și buget , după cum îi spune și denumirea, aceasta se
ocupă de aspectele administrative privitoare la resursele materiale, umane și financiare,
respectiv clădiri, echipamente, personal, buget și finanțe. Aceasta are ca princi pală sarcină
aceea de a asigura resurse umane înalt calificate, condiții de muncă deosebite și înalte standarde
de eficiență și integritate în ceea ce privește folosirea fondurilor publice.56

7. ACCESUL PUBLICULUI LA DOCUMENTE ȘI SOLICITAREA DE
INFORMAȚII

În ceea ce privește cererile de acordare a accesului public la documentele și informațiile
deținute de biroul Ombudsmanului European acestea intru sub incidența prevederilor
Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai
2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale
Comisiei ,57 cu respectarea Statutul ui Ombudsmanului European .58
Unitatea desemnată în acest scop este serviciul care deține responsabilitatea principală
în ceea ce privește soluționarea cererilor de acces public la documente și a cererilor de
informații.59

55 Ibidem
56 Ibidem
57 Publicat în JO L 145 din 31 mai 2001
58 Decizia Parlamentulu i European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru
exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, așa cum a fost modificată prin Deciziile din 2002 și din 2008.
59 Art. 1 din Decizia Ombudsmanului European din 1 septembrie 2016 privind proce durile interne de
soluționare a cererilor de acces public la documente și a cererilor de informații

Ombudsmanul european

20
Se prevede faptul că cererile de acces public la documente se soluționează potrivit
normelor procedurale cuprinse în art. 6 -10 ale Regulamentul ui (CE) nr. 1049/20 01.60 Astfel,
potrivit art. 6 din Regulament, cererile trebuie să fie formulate în scris, inclusiv în format
electronic, în una din limbile oficiale ale Uniunii prevăzute în art. 55 din Tra tatul privind
Uniunea Europeană, iar solicitantul nu este obligat să îți motiveze cererea. De asemenea,
instituția oferă asistență și informații referitoare la modurile de depunere a cererilor la aceste
documente. Totodată, în cazul în care cererea a fost respinsă total sau parțial ori nu a fost oferit
un răspuns în termen ul specificat, solicitantul poate depune o cerere de confirmare.
În legătură cu cererile inițiale, cel care decide este șeful Unității desemnate. În situația
în care accesul la documente este refuzat, total sau parțial, în decizie trebuie menționat motivu l
care a determinat refuzul, iar solicitantul trebuie informat cu privire la această situație și a
dreptului de a face o cerere de confirmare. 61
Pe de altă parte, în ceea ce privește deciziile referitoare la cererile de confirmare, acestea
sunt luate de că tre Secretarul General. Și de această dată, în situația refuzului, decizia trebuie
să cuprindă motivele acestui fapt, iar solicitantul trebuie informat asupra faptului că are dreptul
de a se adresa Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit Tratatului privind funcționarea
Uniunii Europene.
În Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30
mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale
Comisiei sunt prevăzute la art. 4 ș i excepțiile, respectiv situațiile în care cererile de acces la un
document vor fi respinse de către instituții. Spre exemplu, cererile prin care se solicită accesul
la un document sunt respinse în situația în care dacă s -ar divulga conținutul acestuia s -ar putea
aduce atingere protecției interesului public, în ceea ce privește siguranța publică, apărarea și
aspecte militare, vieți i private, integritatea individului etc.
Este reglementat, de asemenea, și regimul aplicabil documentelor sensibile, precum ce le
emise de instituții sau agenții create de acestea, de statele membre ale Uniunii, de ț ări terțe sau

60 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele
Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.
61 Art. 2 din Decizi a Ombudsmanului European privind procedurile interne de soluționare a cererilor
de acces public la documente și a cererilor de informații .

Ombudsmanul european

21
organizații internaționale clasificate: strict secret, secret, confidențial și care protejează anumite
interese fundamentale ale Uniunii sau ale unui sta t membru.
De asemenea, dacă cererea privește un document care a fost obținut dintr -o anchetă în
regim de confidențialitate atunci se va aplica o prezumție de nedivulgare a documentului
respectiv, însă, pentru a fi respectat principiul transparenței, Ombud smanul îl va contacta pe cel
de la care provine documentul pentru a se stabili dacă documentul respectiv poate fi făcut public
și dacă se poate renunța la confidențialitate.
În situația în care cererea privește un document care cuprinde date cu caracter personal,
prelucr area acestora se face în conformit ate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al
Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 p rivind protecția persoanelor
fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele
comunitare și privind libera circulație a acestor date .62
Un ultim aspect este cel referitor la cererile de informații. Acestea necesită a fi
soluționate în termen de cel mult 15 zile lucrătoare. 63 În situația în care i nformațiile solicitate
sunt refuzate, decizia trebuie să motiveze acest refuz, iar solicitantul va fi înștiințat asupra
dreptului de a solicita reexaminarea deciziei respective. Refuzul poate fi determinat de motive
legate de confidențialitate, secret profesional sau obligația de a nu aduce prejudicii unui
reclam ant sau altei persoane.64 Cel care reexaminează decizia este Secretarul General, iar
aceasta trebuie să aibă loc în cel mult 15 zile lucrătoare.

62 Publicat în JO L 8 din 12 ianuarie 2001
63 Art. 4 din Decizi a Ombudsmanului European privind procedurile interne de soluționare a cererilor
de acces public la documente și a cererilor de informații .
64 Ibidem.

Ombudsmanul european

22

CAPITOLUL III
OMBUDSMANUL ÎN STATE EUROPENE

1. REȚEAUA EUROPEANĂ A OMBUDSMANILOR
2. INSTITUȚIA AVOCATULUI POPORULUI ÎN ROMÂNIA

Ombudsmanul european

23

CONCLUZII

Ombudsmanul european

24

BIBLIOGR AFIE

I. Tratate. Cursuri. Monografii.
II. Articole, studii
III. Legislație
IV. Alte surse

Ombudsmanul european

25

ANEXE
Anexa 1
Organigrama instituției Ombudsmanului European

Șeful de cabinet Ombudsmanul European

Secretariatul
General

Unitatea 1
„Anchete
și TIC”

Unitatea 3
„Anchete” Unitatea 5
„Anchete și
gestionarea
procedurilor” Unitatea pentru
comunicare

Unitatea 2
„Coordonarea
anchetelor de interes
public” Unitatea 4
„Anchete” Unitatea de anchete
strategice
Unitatea d e personal,
administrația
și buget