Specializarea: Masterat Profesional European de Administrație [620079]

UNIVERSITATEA „ PETRU MAIOR” DIN T ÎRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Specializarea: Masterat Profesional European de Administrație
Publică

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:
Prof. dr. DOGARU Lucreția
Absolvent: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA „ PETRU MAIOR” DIN T ÎRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Specializarea: Masterat Profesional European de Administrație
Publică

OMBUDSMANUL EUROPEAN

Coordonator științific:
Prof. dr. DOGARU Lucreția
Absolvent: [anonimizat]
2017

CUPRINS

INTRODUCERE

Ombudsmanul european

5

CAPITOLUL I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Ombudsmanul european

6

CAPITOLUL II
OMBUDSMANUL EUROPEAN

1. SCURT ISTOR IC. DEFINIȚII

Termenul de „ombudsman” are origini suedeze, acesta pătrunzând în limba engleză abia
în anii 1960. Rădăcina acestuia provine din vechiul dialect s candinav de la termenul
„umbothsmathr” (compus din „umboth” și „mathr”)1 care însemna „omul car e administrează”
și se referea la faptul că acesta era în esență un manager cu putere delegată de guvern. Potrivit
unor autori avea înțelesul de „reprezentant, agent, delegat, împuternicit , procuror parlamentar,
garant parlamentar al drepturilor cetățenilo r; o persoană autorizată să acționeze în numele și în
serviciul cuiva.”2
De asemenea, acest termen a apărut și în practica de judecată a vechilor triburi germane.
În cazul săvârșirii unei fapte care contravenea intereselor comunității, făptuitorului i se aplica
una dintre două tipuri de san cțiuni, respectiv: fie scoaterea în afara legii, situație în care ar fi
putut fi ucis de către oricine, fie familia acestuia despăgubea familia victimei. Cel care colecta
această despăgubire era o persoană neutră și purta denumirea de ombudsman, însemnând „cel
care colecționează amenda” .3
Primul ombudsman a fost numit de către regele Charles al XII -lea al Suedie i, în anul
1713 , cu titlul de „Înaltul Ombudsman al Rege lui”, acesta asigurându -se că legile țării sunt
respectate de către judecătorii, militarii și angajații civili pe perioada în care regele nu era î n

1 Grigore Alexandru Jianu , Instituția Ombudsmanului la nivel european, Editura I.R.D.O., București, 2013, p.
8.
2 Dana Apostol Tofan , Raporturile avocatului poporului cu jurisdicția constituțională , în Revista Transilvană
de Științe Administrative nr. 2(29)/2011, p. 18, Ioan Ceterchi , Instituția Ombudsman -ului în Suedia , în Revis ta
„Studii de drept românesc”, Editura Academiei Române, București, nr. 1 -2, 1991, p. 51 , Constantin Brânzan ,
Avocatul poporului. O instituție la dispoziția cetățeanului , Editura Juridică, București, 2001, p. 57, Ioan
Muraru , Drept constituțional și instit uții politice , Editura Actami, București, 1997, p. 370.
3 Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 8, Gyula Fabian , Drept comunitar instituțional , Editura Sfera Juridică,
Cluj-Napoca, 2006, p. 172, Monica Vlad , Ombudsmanul în dreptul comparat , Editura Servo -Sat, Arad, 1999, p.
8.

Ombudsmanul european

7
țară, astfel ombudsmanul monitorizând activitățile din Suedia în locul său.4 De-a lungul
timpului, însă, rolul ombudsmanului se schimbă, deve nind un apărător al cetățenilor.
Instituția ombudsmanului a fost prevăzută în Constituția suedeză din 1809, atunci
căpătând un „sens modern”, primul Ombudsman fiind ales de către Parlamentul suedez în
același an și p urta denumirea de „Justitie Ombudsmannen”5, un funcționar desemnat pentru a
proteja cetățenii de abuzuri din partea statului , supraveghind corecta aplicare a prevederilor
legale de către autoritățile civile și militare . Ulterior , datorită numărului mare de sesizări
adresate acestuia, Parlamentul a mai ales încă trei, numărul ombudsmanilor crescând de la u nu
la patru – aleși pentru o perioadă de patru ani . Pe de altă parte, mult mai târziu, începând cu
1916 au apărut treptat și alte ti puri de ombudsmani, aceștia fiin d numiți de G uvern , precum:
ombudsmanul pentru protecția consumatorilor, ombudsmanul pentru protecția egal ității
șanselor, ombudsmanul contra discr iminării etnice, ombudsmanul copiilor, ombudsmanului
publicului pe lângă presă, ombudsmanul persoanelor handicapate.6
A doua țară care a introdus institu ția ombudsmanului în constituția sa a fost Finlanda,
în anul 1919, unde era prevăzută numi rea acestuia de către parlament,7 urmată fiind de
Danemarca în 1953 și de Ger mania în 19578, în cea din urmă însă fiind vorba de un ombudsman
militar, abia în 1974 vor bindu -se de un ombudsman civil. Au urmat apoi și alte țări precum:
Marea Britanie, Elveția în 1971, Franța în 1973, Portugalia în 1975, Austria în 1977 , Spania în
1978, Irlanda în 1980, Polonia în 1987, România în Constituția din 1991 , însă numai după 6
ani, în 1997, a fost adoptată o lege organică privind organizarea și funcționarea acestei
instituții9, Slovenia și Ungaria în 1993.
În ceea ce privește denumirea, unele țări au păstrat numele de ombuds man, în timp ce
altele folosesc alte denumiri precum: mediator în Franța, apărător al dreptății în Portugalia,
apărător al poporului în Spania, a vocatul poporului în România , comisar al drepturilor omului
în Slovenia , comisar parlamentar al drepturilor civile în Ungaria etc.10

4 Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 9 , http://www.jo.se/en/About -JO/History/ – Site-ul Ombudsm anului
Suediei, accesat la 14.02 .2017.
5 Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 8, Constantin Brânzan , op. cit., p. 72, Ioan Ceterchi , op. cit., p. 51.
6 Constantin Brânzan , op. cit., p. 75 , Corneliu Manda , op. cit. , p. 18-24.
7 Constantin Brânzan , op. cit., p. 80, Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 10.
8 Constantin Brânzan , op. cit., p. 80-81, Corneliu Manda , op. cit. , p. 24-27.
9 Legea nr. 35/1997 privind organizarea și func ționarea institu ției Avocatul Poporului, publicată în M . Of. nr.
48/20 martie 1997, republicată în M. Of. nr. 277/15 aprilie 2014, cu modificările și completările ulterioare.
10 Corneliu Manda , op. cit. , p. 41, Constantin Brânzan , op. cit., p. 80 -86.

Ombudsmanul european

8
Extinderea acestei instituții în stat ele europene a dus la apariția unui ombudsman
supranațional, o instituție echivalentă și la nivelul Uniunii Europene. Așadar, în 1979
Parlamentul European a cerut printr -o rez oluție numirea unui ombudsman. În scopul apropierii
Uniunii Europene de cetățeni, prin Tratatul de la Maast richt privind Uniunea Europeană, în
1992 a fost creată instituția Ombudsmanului European (Mediatorului European ),11 iar în 1995
a fost ales de către Parlamentul Euro pean primul Ombudsman European, Jacob Söderma n, fost
ombudsman al Finlandei .
Unii autori12 au definit noțiunea de „ombudsman” ca fiind „acel funcționar independent
și nepărtinitor, răspunzător față de legiui tor, căruia cetățenii îi pot adresa plângeri referitoare la
tratamentul abuziv din partea unor funcționari sau organe guvernamentale” . Într-o altă definiție
ombudsmanul este considerat „o instituție de reprezentare a cetățenilor în relațiile cu
administrația”.13
Alți autori14 definesc termenul de „ombudsman” – însemnând „cel ce pledează pentru
altul” – ca fiind „o instituție recuno scută de Constituție sau de o lege a organului legislativ
competent acesteia, condusă de o persoană independentă, care răspunde de actele sale în fața
Parlamentului, primește plângerile cetățenilor și acționează din proprie inițiativă pentru a apăra
legali tatea actelor juridice sau administrative, face recomandări ori sugestii și face publice
informări anuale”.

11 Alice Mariana Apetrei , Drepturile omului în Uniunea E uropeană , Editura Lumen, Iași, 2010, p. 344,
Publicația The European Ombudsman – Origins, Establishment, Evolution , Office for Official Publications of
European Communities, Luxembourg, 2 005, p. 16, Constantin Brânzan , op. cit., p. 86 și p. 123-124, Dana
Apostol Tofan , op. cit. , p. 20,
12 Dana Apostol Tofan , op. cit. , p. 18, Iacobini H.B. , O instituție noua de drept adminis trativ (Ombudsman) .
Experiența administrației nord -americane , în Revista Studii de drept românesc, Nr. 2/1990, București, p. 188.
13 Marin Voicu , Introducere în dreptul european , Editura Universul Juridic, București, 2007, p. 141.
14 Corneliu Manda (coord.) , Ombudsmanul – Instituție fundamentală a statului de drept , Editura Lumina Lex,
București, 1997, p. 40-41, Carlos Giner de Grado , Los Ombudsmen europeos , Editura Tibidabo, Barcelona,
1986, p. 14.

Ombudsmanul european

9

2. CADRUL JURIDIC

Temeiul juridic al instituției Ombudsmanului European îl consti tuie prevederile
articolelor 20 și 24 din Partea a II -a, intitu lată „Nediscriminarea și cetățenii Uniunii” și articolul
228 din Partea a VI -a „Dispoziții instituționale și financiare”, Titlul I „Dispoziții instituționale”,
Capitolul 1 „Instituțiile”, Secțiunea 1 „Parlamentul European” ale Tratatului privind
funcționar ea Uniunii Europene15, precum și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene16, Titlul V – Drepturile cetățenilor, articolul 43 – Ombudsmanul European.
Astfel, Tratatul prevede pentru cetățenii Uniunii17 dreptul de a se adresa
Ombudsmanului European și de a primi răspuns în oricare din limbile tratatelor, aspect
menționat, de asemenea, și în art. 24.18
Instituția Ombudsmanului European este tratată mai pe larg în art. 228 din Tratat .
Instituția care alege Ombudsmanul European este Parlamentul European .19 Se stabilește faptul
că plângerile privitoare la administrarea defectuoasă în cadrul activității instituțiilor, organelor,
oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene, care vin din partea unui cetățean al Uniunii Europene
sau a unei persoane atât fizice c ât și juridice care își are reședința sau sediul social într -unul
dintre statele membre, intră în competența Ombudsmanului European.20 Face excepție Curtea
de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește exercitarea de către aceasta a funcțiilor sale
jurisdicționale. Plângerile menționate urmează a fi investigate de către instituția
Ombudsmanului, întocmindu -se un raport cu privire la acestea. Dacă în urma plângerilor
primite și a investigațiilor efectuate, se adeverește faptul că a existat un caz de administrare
defectuoasă, Ombudsmanul Europ ean va sesiza instituția vizată, urmând procedura prevăzută
în Tratat.21 La finalul investigației se întocmește un raport c are se comunică Parlamentului

15 Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii
Europene, publicat în JO C 326 /1 din 26/10/2012, Ioan Gheorghe Bărbulescu , Sistemul instituțional , Editura
Tritonic, București, 2007, p. 139.
16 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, publicată în JO C 326/2 din 26/10/2012.
17 Potrivit art. 20 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată, „este
cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unu i stat membru” .
18 Art. 20 alin. (2) lit. d) și art. 24 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată .
19 Augustin Fuerea , Manualul Uniunii Europene , Ediția a IV -a, revăzută și adăugită după Tratat ul de la
Lisabona (2007/2009), E ditura Universul Juridic, București, 2010, p. 118.
20 Art. 228 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată ; Dan Vătăman ,
Dreptul Uniunii Europene , Editura Pro Universitaria, București, 2010, p. 77.
21 Dan Vătăman, op. c it., p. 77.

Ombudsmanul european

10
European, precum și instituției vizate, iar persoanei care a formulat plângerea i se va comunica,
de asemenea, rezultat ul investigației .22
Statutul și funcțiile Ombudsmanulu i au fost stabilite prin Decizia Parlamentului
european din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor
Ombudsmanului (94/262/CECO, CE, Euratom)23, modificată prin Decizia Parlamentului
European din 14 martie 2002 de modificare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom privind
statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (2002/262/CE,
CECO, Euratom)24 și prin Decizia Parlamentul ui European din 18 iunie 2008 de modificare a
Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea
funcțiilor Ombudsmanului (2008/587/CE, Euratom)25.
De asemenea, dispoziții cu privire la instituția ombudsmanului se găsesc și în
Regulamentul de procedură al Parlamentului European26 în Titlu X, art. 219-221 care
reglementează alegerea ombudsmanului, activitatea acestuia, precum și destituirea lui. Pe lângă
acestea, Anexa X a acestui Regulament, intitulată Exercitarea fun cțiilor Ombudsmanului
tratează această instituție în 17 articole.

22 Dan Vătăman, Drept instituțional al Uniunii Europene: curs universitar , Editura Universul Juridic,
București, 2010, p. 89.
23 Publicată în JO L 113 din 4 mai 1994.
24 Publica tă în JO L 92 din 9 aprilie 2002.
25 Publicată în JO L 189 din 17 iulie 2008.
26 Disponibil pe site -ul Parlamentului European http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef= –
//EP//TEXT+RULES -EP+20150909+TOC+DOC+XML+V0//RO

Ombudsmanul european

11

3. NUMIREA OMBUDSMANULU I EUROPEAN

Potrivit regulamentului de procedur ă al Parlamentului European27, după alegerile
parlamentare, la începutul legislaturii, Președintele lansează un apel la candidaturi cu privire la
numirea ombudsmanului, stabilind totodată termenul de prezentare, acesta publicând u-se în
Jurnalul Oficial al Uniunii. 28
Cel care dorește să ocupe această funcție de ombudsman trebuie să fie cetățean al
Uniunii Europene, să se bucure de toate drepturile civile și po litice, să prezinte toate garanțiile
de independență și să îndep linească condițiile necesare din țara de proveniență pentru
exercitarea celor mai înalte funcții jurisdicționale sa u să posede o experiență și o competență
recunoscute pentru îndepl inirea funcțiilor de ombudsman. 29
De menționat este faptul că aceste candidaturi necesită susținerea din partea a cel puțin
40 de deputați care trebuie să fie resort isanți ai minimum două state membre ale Uniunii, iar
fiecare deputat are posibilitatea de a susține un singur candidat.
Ulterior, lista candidaturilor este supusă v otului în Parlamentul Eu ropean, fiind vorba
de un vot secret și luându -se în considerarea pentru luarea deciziei majoritatea vot urilor
exprimate. În situația în care numărul voturilor este egal, va fi ale candidatul mai vârstnic.
Candidatul care este ales , la prelu area func ției își va lua angajamentul solemn în fața
Curții de Justiție a Uniunii Europene că va își va exercita funcțiile cu independență și
imparțialitate și că va respecta pe toată durata mandatului său, precum și du pă finalizarea lui,
obligațiile funcției sale, în mod special cea care privește onestitatea și discreția în cazul
acceptării uno r anumite funcții sau avantaje după încetarea funcției de ombudsman.30 Acesta
va rămâne în funcție pentru un mandat de 5 ani, până la preluarea funcției de către succesorul

27 Art. 219 alin. (1) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European .
28 Constantin Brânzan , op. cit., p. 125, Groza Anamaria , Uniunea Europeană: drept instituțional , Editura
C.H. Beck, București, 2008 , p. 329, Stelian Scăunaș , Uniu nea Europeană: construcție, reformă, instituții, drept ,
Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 247.
29 Art. 6 din Decizia Parlamentului European din 9 martie 1 994 privind statutul și condițiile generale pentru
exercitarea funcțiilor Ombudsmanului , modificată prin Deciziile Parlamentului European din 2002 și din 200 8,
Groza Anamaria , op. cit., p. 329, Stelian Scăunaș , op. cit., p. 247.
30 Art. 9 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European .

Ombudsmanul european

12
său, excepție făcând situațiile în care acesta decedează sau este destituit din funcție. Mandatul
poate fi reînnoit.
Este important de menționat faptul că pe durata mandatului, ombudsmanul european nu
poate îndeplini nici o altă funcție politică sau administrativă, sau vreo activitate profesională
remune rată sau neremunerată. 31

4. ACTIVITATEA OMBUDSMANULUI EUROPE AN

Funcția de bază a Ombudsman -ului este de a primi plângerile cetățenilor Uniunii
Europene împotriva autorităților publice privind cazurile de rea administrare și de a le ancheta
pe cele pe care le consideră a fi justificate, atât din oficiu cât și la sesizare unuia dintre membrii
Parla mentulu i European .32. Instanțele sunt garanții instituționali esențiali ai statului de drept,
iar posibilitatea de a iniția proceduri judiciare împotriva autorităților publice este un drept
fundamental. 33
Spre deosebire de cele trei puteri fundamentale, legislativă, executivă și judecătorească,
ombudsmanul nu are putere de decizie, pute rea acestuia bazându -se pe autoritatea lui morală.
Potrivit unor autori, această autoritate morală are ca fundament lipsa oricărei legături cu vreun
partid politic, de regulă fiind ocupată această funcție de ombudsman de către magistrați,
judecători, profesor i universitari, juriști etc. , persoane de un mare prestigiu soci al, fără
implicații politice.34
Regulamentul de procedură al Parlamentului Euro pean menționează faptul că
Ombudsmanul European trebuie să informeze Parlamentul European în ceea ce privește
cazurile de administrare def ectuoasă pe care le identifică.35

31 Const antin Brânzan , op. cit ., p. 127, Art. 10 alin. (1) din Decizia PE din 9 martie 1994 privind statutul și
condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, modificată în 2002 și în 2008.
32 Gabriel Liviu Ispas , Uniunea Europeană: evoluții, instituții, mecanisme , Editura Universul Juridic,
București, 2011, p. 94.
33 Crina Rădulescu , The european ombudsman: facilitator or supervisor?, în Revista Curentul juridic, nr. 1
(60)/ 2015, Editura Universității „Petru Maior” Tg. Mureș, Tg. Mureș, p. 117 , Ioan Muraru , Avocatul Poporului
– instituție de tip ombudsman , Editura All Beck, București, 2004.
34 Corneliu Manda , op. cit. , p. 43.
35 Art. 220 alin. (2) din Regulamentul de procedură al Parlame ntului European , Antonie Iorgovan , Tratat de
drept administrativ , vol. I, Editura Nemira, București, 2002, p. 74.

Ombudsmanul european

13
În ceea ce privește administ rarea defectuoasă, aceasta se poate referi la comportament
abuziv, discriminare, abuz de putere, lipsa de informa ții sau refuzul furnizării de informații,
întârzieri nejustificate, proceduri incorecte etc.36

Anual, la sfârșitul anului, Ombudsmanul trebuie să întocmească un raport referitor la
rezultatele anchetelor efectuate, raport pe care îl prezintă Parlamentului.37

Încetarea mandatului

Ombudsmanul European își încheie activitatea fie î n situația încheierii mandatului
acestuia, fie în cazul demisiei sau destituir ii acestuia. În cazul în care este vorba despre
încheierea mandatului sau demisie, atunci acesta va rămâne în fu ncție până când va fi înlocuit,
excepție făcând de la aceasta destituirea lui. 38

36 Constantin Brânzan , op. cit., p. 129, Site-ul Uniunii Europene – https://europa.eu/european -union/about –
eu/institutions -bodies/european -ombudsman_ro
37 Art. 220 alin. (2) din Regulamentul de procedură al Parlame ntului European , Art. 3 alin. (8) din Decizia
Parlamentu lui E uropean din 9 martie 1 994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor
Ombudsmanului , modificată prin Deciziile Parlamentului European din 2002 și din 200 8
38 Art. 7 din Decizia Parlamentu lui E uropean din 9 martie 1 994 privind statutul și condițiile generale pentru
exercitarea funcțiilor Ombudsmanului , modificată prin Deciziile Parlamentului European din 2002 și din 200 8.

Ombudsmanul european

14
În cazul săvârșirii unei abateri grave, precum și în situația în care acesta nu mai
îndeplinește condițiile necesare exercită rii funcției , Parlamentul European poate solicita Curții
de Justiție a Uniunii Europene destituirea Ombudsmanului European. 39Potrivit Regulamentului
de procedură al Parlamentului European, o zecime din membrii Parlamentului p ot soli cita
destituirea Ombudsmanului în una din cele două situații menț ionate anterior , cerere care se
trimite acestuia precum și unei comisii competente. Aceasta din urmă analizează situația și dacă
motivele s unt considerate a fi întemeiate se va prezenta u n raport Parlamentului, care în urma
dezbaterilor decide prin vot secret , însă este necesar a fi prezenți cel puțin jumătate din membrii
care îl compun . Ombudsmanul are posibilitatea de a solicita audierea sa înainte de acest vot.40

5. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA INSTI TUȚIEI

În activitat ea pe care o desfășoară, Ombudsmanul European este asistat de un secretariat ,
pentru a putea îndeplini atribuțiile ce îi revin, un personal multilingv și bine calificat.41 Numărul
secretarilor ș i agenților care fac parte din secretariat este stabilit anual în cadrul procedurii
bugetare.
Instituția Ombudsmanului European este formată din: Ombudsmanul European,
Cabine tul acestuia, Secretariatul General care, la rân dul lui, cuprinde mai multe departamente
denumite „unități” și responsabilul pentru protecția datelor.

39 Art. 221 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European.
40 Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 25.
41 Idem , p. 30, Art. 11 din Decizia Parlamentu lui E uropean din 9 martie 1 994 privind statutul și condițiile
generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului , modificată prin Deciziile Parlamentului European din
2002 și din 200 8.

Ombudsmanul european

15
În prezent, funcția de Ombudsman European este ocupată de Emily O ’Reilly, fostă
jurnalistă și om de radio, aleasă în funcție în iulie 2013 și realeasă în decembrie 2014 p entru un
mandat de 5 ani.
În ceea ce privește cabinetu l Ombudsmanului, acesta își desfășoară activitatea su b
îndrumarea directă a acestuia. Rolul cabinetului este acela de a oferi consult anță și asistență
Ombudsmanului, iar membrii acestuia, în cazul în care li se solicită acest lucru, pot participa la
redactarea discursurilor, prezentărilor, rapoartelor etc.42 În prezent, cabinet ul este format din 6
membri (șef de cabinet, membri ai cabinetului, asistenți).
Secretariatul General este cel care este responsabil de gestionarea generală a Biroului,
asigurând totodată și coordonarea și punerea în aplicare a strategiei Ombudsmanului. În prezent
este condus de 4 membrii: secretar general, administratori consilieri ai secretarului general
pentru chestiuni legate de anchete și pentru resurse umane și ciclul administrativ și un asistent
administrativ.
Unitățile care fac parte din Secretariatul General sunt în număr de 8, acestea fiind
prezentate în continuare.
Unitatea pentru comunicare are ca principală atribuție informare publicului și a părților
interesate în ceea ce privește anchetele Ombud smanului, inițiativele acestuia referitoare la
transparență, responsa bilitate și integritate, precum și participarea acestuia în dezvoltarea
politicilor și în d iverse d ezbateri ale Uniunii Europene. Totodată , această unitate ar e atribuții și
în ceea ce privește consilierea strategică în materie de comunicare în cadrul Biroului și răspunde
de coordonarea Rețelei europene a mediatorilor.
Unitatea „Anchete și TIC” se ocupă de asigurarea bunei funcțion ări a întregului birou
prin asistență și soluții TIC. Totodată , se implică în ceea ce privește latura juridică a cooperării
Ombudsmanului cu Reț eaua europeană a ombudsmanilor și ia în calcul posibile cooperări cu
Consiliul Europei și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în domeniile de interes comun.
Această unitate are ca principal scop anchetarea posibilelor cazuri de administrare defectuoasă,
identificând soluții în concordanță cu obiectivele strategice și cu prioritățile pe care le -a stabilit
Ombudsmanul. Pe lângă aceasta, activează încă alte două unități cu denumire a de „Anchete”
având aceeași misiune ca cea descrisă anterior .

42 Site-ul Ombudsmanului European – https://www.om budsman.europa.eu/ro/atyourservice/team.faces

Ombudsmanul european

16
O altă unitate este cea care are ca și activitate însăși denumirea e i, respectiv unitatea
„Coordonarea anchetelor de interes public”.
Unitatea „Anchete și gestionarea procedurilor” urmărește gestionarea plângerilor și a
Unitatea de anch ete strategice urmărește promovarea îmbună tățiri sistemice în
administrația Uniunii Europene, prin mijlo ace precum: realizare de anchete deschise din proprie
inițiativă și prin cooperarea cu diferite instituții, organisme, oficii și agenții , în concordanță cu
obiectivele și prioritățile stabilite.
Unitatea de personal, administrație și buget , după cum îi spune și denumirea , aceasta se
ocupă de aspectele administrative privitoare la resursele materiale, umane și financ iare,
respectiv clădiri, echipamente, personal, buget și finanțe. Aceasta are ca principală sarcină
aceea de a asigura resurse umane înalt calificate, condiții de muncă deosebite și înalte standarde
de eficiență și integ ritate în ceea ce privește folosirea fondurilor publice.43

43 Ibidem