Specializarea: Masterat Profesional European de Administrație [620078]

UNIVERSITATEA „ PETRU MAIOR” DIN T ÎRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Specializarea: Masterat Profesional European de Administrație
Publică

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:
Prof. dr. DOGARU Lucreția
Absolvent: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA „ PETRU MAIOR” DIN T ÎRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Specializarea: Masterat Profesional European de Administrație
Publică

OMBUDSMANUL EUROPEAN

Coordonator științific:
Prof. dr. DOGARU Lucreția
Absolvent: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA „PETRU MAIOR” din TÎRGU MUREȘ LUCRARE DE DISERTAȚIE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, Candidat (a) Căbuz Gianina Diana
JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE Anul absolvirii : 2017
Programul de studii : Masterat Profesional European de
Administrație Publică
Coordonator științific : Viza facultăț ii
Prof. univ. dr. DOGARU Lucreția
a) Tema lucrării de disertație : Ombudsmanul European
b) Problemele principale tratate :
Ombudsmanul european
Scurt istoric. Definiții
Cadrul juridic
Numirea Ombudsmanului European
Activitatea Ombudsmanului European
Încetarea funcției Ombudsmanului European
Organizarea și funcționarea instituției
Rețeaua europeană a ombudsmanilor
Instituția Avocatului Poporului în România
c) Bibliografia recomandată :
1. A
2. B
3. N
4. M
5. ,

d) Termene obligatorii de consultații :

e) Locul și durata practicii :

Primit tema la data de : Noiembrie 2016

Termen de predare : 27 iunie 2017

Semnătura Director Departament Semnătura coordonatorului

Semnătura candidat: [anonimizat] 6
CAPITOLUL I ––––––––––– ––––––––––– ––––––- 1
NOȚIUNI INTRODUCTIVE ––––––––––– ––––––––––– -1
CAPITOLUL II ––––––––––– ––––––––––– –––––– 3
OMBUDSMANUL EUROPEAN ––––––––––– –––––––––- 3
1. Scurt istoric. Definiții ––––––––––– ––––––––––– –3
2. Cadrul juridic ––––––––––– ––––––––––– –––– 6
3. Clasificarea ombudsmanului ––––––––––– –––––––– 7
4. Numirea ombudsmanului european ––––––––––– –––––- 9
5. Activitatea ombudsmanului european ––––––––––– –––– 11
6. Încetarea funcției ombudsmanului european ––––––––––– – 14
7. Organizarea și funcționarea instituției ––––––––––– –––- 15
8. Accesul publicului la documente și solicitarea de informații ––––– 18
CAPITOLUL III ––––––––––– ––––––––––– ––––– 20
OMBUDSMANUL ÎN STATE EUROPENE ––––––––––– –––– 20
1. Rețeaua europeană a ombudsmanilor ––––––––––– –––– 20
2. Instituția Avocatului Poporului în România ––––––––––– – 22
Concluzii ––––––––––– ––––––––––– ––––––––- 28
Bibliografie ––––––––––– ––––––––––– ––––––– 29
Anexe ––––––––––– ––––––––––– –––––––––– 30

ABREVIERI

alin. alineat/alineatele
art. articol/articolele
C.E.C.O. Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului
C.E. Comunitatea Europeană
H.G. Hotărâre de Guvern
J.O.C.E. Jurnalul Oficial al Comunităților Europene
lit. litera/literele
M. Of. Monitorul Oficial al României
nr. număr
O.G. Ordonanță a Guvernului
op. cit. opera citată
p. pagina
U.E. Uniunea Europeană
urm. următoarele
vol. volum

INTRODUCERE

Ombudsmanul european

1

CAPITOLUL I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Dreptul administrativ european , respectiv dreptul Uniunii Europene se află într -o strânsă
legătură cu termenul de administrație publică europeană. Cu alte cuvinte, știința dreptului
administrativ european are ca obiect de cercetare științifică administrația publică europeană.1
Potrivit unor a utori, termenul de administrație publică europeană poate avea două
sensuri, respectiv un sens material și un sens formal. Astfe l, în ceea ce privește sensul formal
acesta constă în analizarea activității de organizare a executării și executarea în concret a legii
comunitare, în timp ce sensul formal se referă la analizarea ansamblului instituțiilor și
structurilor administrative e uropene. 2
În anul 1950, ministrul de externe francez, Robert Schuman, prin Declarația Schuman
din 9 mai 1950 a venit cu propunerea „să se plaseze ansamblul producției franco -germane a
cărbunelui și a oțelului sub o Înaltă Autoritate Comună, într -o organiz ație deschisă participării
altor țări ale Europei”3. Negocierile au avut loc la Paris și au avut ca rezultat semnarea Tratatului
instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) cunoscut și sub denumirea
de Tratatul de la Paris, semnat la 1 8 aprilie 1951 și intrat în vigoare la 25 iulie 1952 pentru o
perioadă de 50 de ani. Acest tratat a fost semnat de cele 6 state fondatoare, respectiv: Belgia,
Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda. A urmat apoi în 1957 semnarea Tratatelor de
la Rom a care au intrat în vigoare în 1958 și prin care au fost înființate Comunitatea Economică
Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.4 Ulterior, au fost Tratatul de fuziune
de la Bruxelles semnat în 1965, Actul Unic European în 1986, Tratatul de la Maastricht privind
Uniunea Europeană din 1992, Tratatul de la Amsterdam din 1997, Tratatul de la Nisa din 2001

1 Ioan Alexandru (coord.), Dreptul administrativ în Uniunea Europeană: drept administrativ comparat, drept
administrativ al Uniunii Europene , Editura Lumina Lex, București, 2006, p. 211.
2 Idem , p. 212
3 Marian Mihăilă (coord.), Drept instituțional comunitar , Editura Lumina Lex, București, 2002, p. 8.
4 Dragoș Chilea, Brîndușa Marian , Drept comunitar și instituții comunitare , Editura Universității Petru Maior,
Tg. Mures, 2010, p. 17.

Ombudsmanul european

2
și Tratatul de la Lisabona din 2007. De asemenea, numărul statelor membre a crescut în tot
acest timp, de la cele 6 state fondatoare în 1950 la 28 de state membre în prezent.
Instituțiile Uniunii Europene

Ombudsmanul european

3

CAPITOLUL II
OMBUDSMANUL EUROPEAN

1. Scurt istoric. Definiții

Termenul de „ombudsman” are origini suedeze, acesta pătrunzând în limba engleză abia
în anii 1960. Rădăcina acestuia provine din vechiul dialect s candinav de la termenul
„umbothsmathr” (compus din „umboth” și „mathr”)5 care însemna „omul care administrează”
și se referea la faptul că acesta era în esență un manager cu putere delegată de guvern. Potrivit
unor autori avea înțelesul de „reprezentant, agent, delegat, împuternicit , procuror parlamentar,
garant parlamentar al drepturilor cetățenilor ; o persoană autorizată să acționeze în numele și în
serviciul cuiva.”6
De asemenea, acest termen a apărut și în practica de judecată a vechilor triburi germane.
În cazul săvârșirii unei fapte care contravenea intereselor comunității, făptuitorului i se aplica
una dintre două tipuri de sancțiuni, respectiv: fie scoaterea în afara legii, situație în care ar fi
putut f i ucis de către oricine, fie familia acestuia despăgubea familia victimei. Cel care colecta
această despăgubire era o persoană neutră și purta denumirea de ombudsman, însemnând „cel
care colecționează amenda” .7
Primul ombudsman a fost numit de către regele Charles al XII -lea al Suediei, în anul
1713, cu titlul de „Înaltul Ombudsman al Regelui”, acesta asigurându -se că legile țării sunt
respectate de către judecătorii, militarii și angajații civili pe perioada în care regele nu era în

5 Grigore Alexandru Jianu , Instituția Ombudsmanului la nivel european, Editura I.R.D.O.,
București, 2013, p. 8.
6 Dana Apostol Tofan , Raporturile avocatului poporului cu jurisdicția constituționa lă, în Revista
Transilvană de Științe Administrative nr. 2(29)/2011, p. 18, Ioan Ceterchi , Instituția Ombudsman -ului
în Suedia , în Revista „Studii de drept românesc”, Editura Academiei Române, București, nr. 1 -2,
1991, p. 51, Constantin Brânzan , Avocatul p oporului. O instituție la dispoziția cetățeanului , Editura
Juridică, București, 2001, p. 57, Ioan Muraru , Drept constituțional și instituții politice , Editura
Actami, București, 1997, p. 370.
7 Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 8, Gyula Fabian , Drept c omunitar instituțional , Editura Sfera
Juridică, Cluj -Napoca, 2006, p. 172, Monica Vlad , Ombudsmanul în dreptul comparat , Editura
Servo -Sat, Arad, 1999, p. 8.

Ombudsmanul european

4
țară, astfel ombudsmanu l monitorizând activitățile din Suedia în locul său.8 De-a lungul
timpului, însă, rolul ombudsmanului se schimbă, devenind un apărător al cetățenilor.
Instituția ombudsmanului a fost prevăzută în Constituția suedeză din 1809, atunci
căpătând un „sens moder n”, primul Ombudsman fiind ales de către Parlamentul suedez în
același an și purta denumirea de „Justitie Ombudsmannen”9, un funcționar desemnat pentru a
proteja cetățenii de abuzuri din partea statului , supraveghind corecta aplicare a prevederilor
legale de către autoritățile civile și militare . Ulterior, datorită numărului mare de sesizări
adresate acestuia, Parlamentul a mai ales încă trei, numărul ombudsmanilor crescând de la u nu
la patru – aleși pentru o perioadă de patru ani . Pe de altă parte, mult mai târziu, începând cu
1916 au apărut treptat și alte tipuri de ombudsmani, aceștia fiind numiți de Guvern, precum:
ombudsmanul pentru protecția consumatorilor, ombudsmanul pentru protecția egalității
șanselor, ombudsmanul contra discriminării etnice, omb udsmanul copiilor, ombudsmanului
publicului pe lângă presă, ombudsmanul persoanelor handicapate.10
A doua țară care a introdus instituția ombudsmanului în constituția sa a fost Finlanda,
în anul 1919, unde era prevăzută numi rea acestuia de către parlament,11 urmată fiind de
Danemarca în 1953 și de Germania în 195712, în cea din urmă însă fiind vorba de un
ombudsman militar, abia în 1974 vorbindu -se de un ombudsman civil. Au urmat apoi și alte
țări precum: Marea Britanie, Elveția în 1971, Franța în 1973, Portug alia în 1975, Austria în
1977, Spania în 1978, Irlanda în 1980, Polonia în 1987, România în Constituția din 1991, însă
numai după 6 ani, în 1997, a fost adoptată o lege organică privind organizarea și funcționarea
acestei instituții13, Slovenia și Ungaria î n 1993.
În ceea ce privește denumirea, unele țări au păstrat numele de ombudsman, în timp ce
altele folosesc alte denumiri precum: mediator în Franța, apărător al dreptății în Portugalia,

8 Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 9, http://www.jo.se/en/About -JO/History/ – Site-ul
Ombudsmanului Suediei, accesat la 14.02.2017.
9 Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 8, Constantin Brânzan , op. cit., p. 72, Ioan Ceterchi , op.
cit., p. 51.
10 Constantin Brânzan , op. cit., p. 75, Corneliu Manda , op. cit. , p. 18 -24.
11 Constantin Brânzan , op. cit., p. 80, Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 10.
12 Constantin Brânzan , op. cit., p. 80 -81, Corneliu Manda , op. cit. , p. 24 -27.
13 Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției A vocatul Poporului, publicată în M.
Of. nr. 48/20 martie 1997, republicată în M. Of. nr. 277/15 aprilie 2014, cu modificările și
completările ulterioare.

Ombudsmanul european

5
apărător al poporului în Spania, avocatul poporului în România, comisar al drepturilor omului
în Slovenia, comisar parlamentar al drepturilor civile în Ungaria etc.14
Extinderea acestei instituții în statele europene a dus la apariția unui ombudsman
supranațional, o instituție echivalentă și la nivelul Uniunii Europene. Așadar, în 1979
Parlamentul European a cerut printr -o rezoluție numirea unui ombudsman. În scopul apropierii
Uniunii Europene de cetățeni, prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană, în
1992 a fost creată instituția Ombudsmanului European (M ediatorului European ),15 iar în 1995
a fost ales de către Parlamentul Euro pean primul Ombudsman European, Jacob Söderma n, fost
ombudsman al Finlandei .
Unii autori16 au definit noțiunea de „ombudsman” ca fiind „acel funcționar independent
și nepărtinitor, r ăspunzător față de legiuitor, căruia cetățenii îi pot adresa plângeri referitoare la
tratamentul abuziv din partea unor funcționari sau organe guvernamentale”. Într-o altă definiție
ombudsmanul este considerat „o instituție de reprezentare a cetățenilor în relațiile cu
administrația”.17
Alți autori18 definesc termenul de „ombudsman” – însemnând „cel ce pledează pentru
altul” – ca fiind „o instituție recunoscută de Constituție sau de o lege a organului legislativ
competent acesteia, condusă de o persoană indepe ndentă, care răspunde de actele sale în fața
Parlamentului, primește plângerile cetățenilor și acționează din proprie inițiativă pentru a apăra
legalitatea actelor juridice sau administrative, face recomandări ori sugestii și face publice
informări anuale” .

14 Corneliu Manda , op. cit. , p. 41, Constantin Brânzan , op. cit., p. 80 -86.
15 Alice Mariana Apetrei , Drepturile omului în Uniunea Europeană , Editura Lumen, Iași, 2010, p. 344,
Publicația The European Ombudsman – Origins, Establishment, Evolution, Office for Official
Publications of European Communities, Luxembourg, 2005, p. 16, Constantin Brânzan , op. cit ., p. 86
și p. 123 -124, Dana Apostol Tofan , op. cit. , p. 20,
16 Dana Apostol Tofan , op. cit. , p. 18, Iacobini H.B. , O instituție noua de drept administrativ
(Ombudsman). Experiența administrației nord -americane, în Revista Studii de drept românesc, Nr.
2/1990, București, p. 188.
17 Marin Voicu , Introducere în dreptul european , Editura Universul Juridic, București, 2007, p. 141.
18 Corneliu Manda (coord.) , Ombudsmanul – Instituție fundamentală a statului de drept , Editura
Lumina Lex, București, 1997, p. 40 -41, Carlos Giner de Grado , Los Ombudsmen europeos , Editura
Tibidabo, Barcelona, 1986, p. 14.

Ombudsmanul european

6

2. Cadrul juridic

Temeiul juridic al instituției Ombudsmanului European îl consti tuie prevederile
articolelor 20 și 24 din Partea a II -a, intitulată „Nediscriminarea și cetățenii Uniunii” și articolul
228 din Partea a VI -a „Dispoziții instituționale ș i financiare”, Titlul I „Dispoziții instituționale”,
Capitolul 1 „Instituțiile”, Secțiunea 1 „Parlamentul European” ale Tratatului privind
funcționarea Uniunii Europene19, precum și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene20, Titlul V – Drepturil e cetățenilor, articolul 43 – Ombudsmanul European.
Astfel, Tratatul prevede pentru cetățenii Uniunii21 dreptul de a se adresa
Ombudsmanului European și de a primi răspuns în oricare din limbile tratatelor, aspect
menționat, de asemenea, și în art. 24.22
Instituția Ombudsmanului European este tratată mai pe larg în art. 228 din Tratat .
Instituția care alege Ombudsmanul European este Parlamentul European.23 Se stabilește faptul
că plângerile privitoare la administrarea defectuoasă în cadrul activității institu țiilor, organelor,
oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene, care vin din partea unui cetățean al Uniunii Europene
sau a unei persoane atât fizice cât și juridice care își are reședința sau sediul social într -unul
dintre statele membre, intră în competenț a Ombudsmanului European.24 Face excepție Curtea
de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește exercitarea de către aceasta a funcțiilor sale
jurisdicționale. Plângerile menționate urmează a fi investigate de către instituția
Ombudsmanului, întocmindu -se un raport cu privire la acestea. Dacă în urma plângerilor
primite și a investigațiilor efectuate, se adeverește faptul că a existat un caz de administrare
defectuoasă, Ombudsmanul Europ ean va sesiza instituția vizată, urmând procedura prevăzută

19 Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea
Uniunii Europene, publicat în JO C 326/1 din 26/10/2012, Ioan Gheor ghe Bărbulescu , Sistemul
instituțional , Editura Tritonic, București, 2007, p. 139.
20 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, publicată în JO C 326/2 din 26/10/2012.
21 Potrivit art. 20 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată,
„este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru” .
22 Art. 20 alin. (2) lit. d) și art. 24 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea
consolidată.
23 Augustin Fuerea , Manualul Uniunii Eur opene , Ediția a IV -a, revăzută și adăugită după Tratatul de
la Lisabona (2007/2009), Editura Universul Juridic, București, 2010, p. 118.
24 Art. 228 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată; Dan
Vătăman , Dreptul Un iunii Europene , Editura Pro Universitaria, București, 2010, p. 77.

Ombudsmanul european

7
în Tratat.25 La finalul investigației se întocmește un raport c are se comunică Parlamentului
European, precum și instituției vizate, iar persoanei care a formulat plângerea i se va comunica,
de asemenea, rezultat ul investigației .26
Statutul și funcțiile Ombudsm anulu i au fost stabilite prin Decizia Parlamentului
european din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor
Ombudsmanului (94/262/CECO, CE, Euratom)27, modificată prin Decizia Parlamentului
European din 14 martie 200 2 de modificare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom privind
statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (2002/262/CE,
CECO, Euratom)28 și prin Decizia Parlamentului European din 18 iunie 2008 de modificare a
Deciziei 94/262/C ECO, CE, Euratom privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea
funcțiilor Ombudsmanului (2008/587/CE, Euratom)29.
De asemenea, dispoziții cu privire la instituția ombudsmanului se găsesc și în
Regulamentul de procedură al Parlamentului European30 în Titlu X, art. 219 -221 care
reglementează alegerea ombudsmanului, activitatea acestuia, precum și destituirea lui. Pe lângă
acestea, Anexa X a acestui Regulament, intitulată Exercitarea funcțiilor Ombudsmanului
tratează această instituție în 17 articol e.

3. Clasificarea ombudsmanului
Întrucât fiecare țară are propriul său sistem politico -juridic, iar instituția ombudsmanului
este relativ diferită în fiecare dintre acestea, î n literatura de specialitate31 au fost identificare o
serie de criterii de clasifi care a ombudsmanilor, precum: autoritatea care îl desemnează,
numărul perso anelor din care este compusă instituția, specializarea competențelor într -un
anumit domeniu sau întinderea competenței teritoriale.

25 Dan Vătăman, op. cit. , p. 77.
26 Dan Vătăman, Drept instituțional al Uniunii Europene: curs universitar , Editura Universul Juridic,
București, 2010, p. 89.
27 Publicată în JO L 113 din 4 mai 1994.
28 Publicată în JO L 92 din 9 aprilie 2002.
29 Publicată în JO L 189 din 17 iulie 2008.
30 Disponibil pe site -ul Parlamentului European
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef= -//EP//TEXT+RULES –
EP+20150909+TOC+DOC+XML+V0//RO accesat la 25.04.2017.
31 Constantin Brânzan , op. cit., p. 59 și urm. , Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 12 și urm .

Ombudsmanul european

8
Primul criteriu analizat este cel din punct de vedere al autorității care desemnează
ombudsmanul. Se vorbește despre două categorii de ombudsmani: cei publici și cei privați. Cei
din urmă însă, nu au natura juridică a unei autorități de control, ci îndepli nesc activități de
mediere între părțile contractante. Astfel ombudsmanii privați sunt des emnați de către diverse
societăți bancare, conducerea unor universități ori a unor întreprinderi, ombudsmani pentru
mass media etc. Drept exemplu la această categori e sunt următorii: Apărătorul Drepturilor
Universitare din centrele universitare Ohio, New Jersey, Berkeley ; Ombudsmani pentru presă
în Suedia sau Sacramento – SUA – Organizația Ombudsmanilor pentru știri; Ombudsmani de
întreprindere la companii precum Gene ral Motors, American Airline etc.32
Pe de altă parte, cea de -a doua categorie este cea a ombudsmanilor publici, care
beneficiază de putere juridică și care sunt desemnați de către o autoritate publică , fie cea
legiuitoare , fie cea executivă. Cu privire la a ceastă categorie, este important de menționat faptul
că un aspect ce îi deosebește pe ombudsmanul parlamentar de cel executiv este sursa de
finanțare a instituției. Astfel, bugetul instituției ombudsmanului trebuie să fie alocat de către
altă instituție de cât cele pe care le controlează. Totodată, în cazul ombudsmanului parlamentar,
finanțarea este făcută de către Parlament.
Un al doilea criteriu de clasificare îl reprezintă numărul persoanelor care formează
instituția, astfel fiind vorba de instituție uni sau pluripersonală. Se atrage atenția asupra faptului
că nu trebuie să se facă confuzie între instit uția ombudsmanului uni sau pluripersonal ă, pe de o
parte, și numărul de angajați din instituție, pe de altă part e. Așa cum a înființată în Suedia ,
instituția clasica a ombudsmanului este una unipersonală , formă care a fost preluată ulterior de
numeroase alte state. În unele state, legea oferă posibilitatea ca acesta să fie ajutat în realizarea
sarcinilor ce îi revin de către unu sau mai mulți adjuncți sau delegați, însă aceasta rămâne o
instituție unipersonală. Spre exemplu, funcționează acest sistem în state precum Franța, Spania,
Portugalia etc. În ceea ce privește instituția pluripersonală, se poate lua ca exemplu cazul
Suediei unde, deși inițial a fost prevăzută o instituție unipersonală, ulterior, pe măsură ce
numărul sesizărilor crescuse, și numărul ombudsmanilor parlamentari a ajuns la patru, unul
dintre aceștia fiind șef administrativ.33

32 Virgiliu Pop , Avocatul Poporului, instituție a statului de drept , Editura Perenia, Timișoara, 1995, p. 38 și
urm., Constantin Brânzan , op. cit., p. 60.
33 Constantin Brânzan , op. cit., p. 64 , Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 13.

Ombudsmanul european

9
Cel de -al treilea crite riu de clasificare privește gradul de specializare a competențelor
ombudsmanului și există două categorii, respectiv ombudsman cu competențe generale și
ombudsman cu competențe speciale sau exprese.34 Primul ombudsman specializat a fost cel
pentru probleme militare în Suedia în 1915, urmată fiind de Norvegia, Germania și altele. În
Suedia există cei patru ombudsmani cu competențe generale desemnați de către Parlamentul
Suedez, iar pe lângă aceștia mai există și acei ombudsmani desemnați de guvern, cu compete nță
specială, precum: ombudsmanul pentru protecția drepturilor consumatorilor, cel pentru
egalitatea șanselor, cel contra discriminării etnice, cel pentru drepturile copiilor, cel pentru
presă (mass -media) etc, instituții care se regăsesc într -o oarecare m ăsură și în Norvegia.
Ombudsmani specializați se întâlnesc și în Anglia, Scoția, Irlanda în domenii precum sănătate,
pensii, asigurări etc. Și în SUA și Mexic se întâlnesc ombudsmani specializați pe probleme de
învățământ, iar în Canada și Noua Zeelandă pe probleme de mediu. 35
Un ultim criteriu de clasificare se referă la întinderea teritorială a competențelor
ombudsmanului, existând trei categorii: cu competență la nivel național, cu competență la nivel
regional sau cu competență la nivel local. Cea mai nu meroasă categorie este cea a
ombudsmanilor cu competență la nivel național. Sunt state în care funcționează această
instituție doar la nivel național, ori la nivel național și la nivel regional, ori la nivel național și
la nivel local, ori doar la nivel re gional. 36Astfel, spre exemplu, în Suedia, România, Franța etc
se întâlnesc numai ombudsmani naționali, iar în Italia, Elveția nu au un astfel de ombudsman.
Italia are o vastă rețea de ombudsmani regionali, iar Ombudsmanul regional pentru Toscana
este Preșe dintele Organismului Național de Coordonare al ombudsmanilor regionali ai Italiei.37
Fără îndoială, cel care cea mai întinsă competență din punct de vedere teritorial, fiind vorba de
una transnațională, este Ombudsmanul European.

4. Numirea ombudsmanului eu ropean

34 Constantin Brânzan , op. cit., p. 65, Ioan Muraru , Avocatul Poporului – instituție de tip
ombudsman , Editura All Beck, București, 2004 , p. 370.
35 Constantin Brânzan , op. cit., p. 67.
36 Idem , p. 69.
37 Site-ul Ombudsmanului European
https://www.ombudsman.europa.eu/ro/atyourservice/nationalombudsmen.faces accesat la 20 aprilie 2017.

Ombudsmanul european

10
Potrivit regulamentului de procedur ă al Parlamentului European38, după alegerile
parlamentare, la începutul legislaturii, Președintele lansează un apel la candidaturi cu privire la
numirea ombudsmanului, stabilind totodată termenul de prezentare, acesta publicându -se în
Jurnalul Oficial al Uniunii. 39
Cel care dorește s ă ocupe această funcție de ombudsman trebuie să fie cetățean al
Uniunii Europene, să se bucure de toate drepturile civile și politice, să prezinte toate garanțiile
de independență și să îndeplinească condițiile necesare din țara de proveniență pentru
exerc itarea celor mai înalte funcții jurisdicționale sau să posede o experiență și o competență
recunoscute pentru îndeplinirea funcțiilor de ombudsman. 40
De menționat este faptul că aceste candidaturi necesită susținerea din partea a cel puțin
40 de deputați c are trebuie să fie resortisanți ai minimum două state membre ale Uniunii, iar
fiecare deputat are posibilitatea de a susține un singur candidat.
Ulterior, lista candidaturilor este supusă votului în Parlamentul European, fiind vorba
de un vot secret și lu ându -se în considerarea pentru luarea deciziei majoritatea voturilor
exprimate. În situația în care numărul voturilor este egal, va fi ale candidatul mai vârstnic.
Candidatul care este ales , la preluarea funcției , va depune jurământul, respectiv își va
lua angajamentul solemn în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene că va își va exercita
funcțiile cu independență și imparțialitate și că va respecta pe toată durata mandatului său,
precum și după finalizarea lui, obligațiile funcției sale, în mod specia l cea care privește
onestitatea și discreția în cazul acceptării unor anumite funcții sau avantaje după încetarea
funcției de ombudsman.41 Acesta va rămâne în funcție pentru un mandat de 5 ani, până la
preluarea funcției de către succesorul său, excepție fă când situațiile în care acesta decedează
sau este destituit din funcție. Mandatul poate fi reînnoit.

38 Art. 219 alin. (1) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European.
39 Constantin Brânzan , op. cit., p. 125, Groza Anamaria , Uniunea Europeană: drept instituțional ,
Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 329, Stelian Scăunaș , Uniunea Europeană: construcție,
reformă, instituții, drept , Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 247.
40 Art. 6 din Decizia Parla mentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale
pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, modificată prin Deciziile Parlamentului European din
2002 și din 2008, Groza Anamaria , op. cit. , p. 329, Stelian Scăunaș , op. cit. , p. 247, Dragoș Chilea,
Brîndușa Marian , op. cit. , p. 72.
41 Art. 9 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European.

Ombudsmanul european

11
Este important de menționat faptul că pe durata mandatului, ombudsmanul european nu
poate îndeplini nici o altă funcție politică sau administrativă, sau v reo activitate profesională
remunerată sau neremunerată. 42

5. Activitatea ombudsmanului european

Funcția de bază a Ombudsman -ului este de a primi plângerile cetățenilor Uniunii
Europene împotriva autorităților publice privind cazurile de rea administrare și de a le ancheta
pe cele pe care le consideră a fi justificate, atât din oficiu cât și la sesizare unuia dintre membrii
Parlamentului European .43. Instanțele sunt garanții instituționali esențiali ai statului de drept,
iar posibilitatea de a iniția procedur i judiciare împotriva autorităților publice este un drept
fundamental. 44
Ombudsmanul na țional sau regional este responsabil de examinarea peti țiilor împotriva
autorită ților publice dintr -un stat membru, în timp ce Ombudsmanul European investighează
plângerile împotriva institu țiilor și organismelor Uniunii Europene. Potrivit unor autori,45 rolul
acestuia este acela de a primi sesizările cu privire la acte de administrare deficientă în
desfă șurarea activită ții institu țiilor sau organismelor europene.
Ombudsmanul desfă șoară anchete cu privire la plângerile legate de cazurile de
administrare defectuoasă din partea institu țiilor și a organelor Uniunii Europene, precum
Comisia Europeană, Consiliul UE, Parlamentul European, Comitetul Regiunilor, Comitetul
Economic și Socia l European și toate agen țiile Uniunii . Este important de men ționat faptul că
sunt și institu ții care nu intră în jurisdic ția sa , acestea fiind Curtea de Justi ție a Uniunii ,
Tribunalul de Primă Instan ță și Tribunalul Func ției Publice, atunci când acestea își exercită

42 Constantin Brânzan , op. cit ., p. 127, Art. 10 alin. (1) din Decizia PE din 9 martie 1994 privind
statutul și condițiile generale pentr u exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, modificată în 2002 și în
2008.
43 Gabriel Liviu Ispas , Uniunea Europeană: evoluții, instituții, mecanisme , Editura Universul Juridic,
București, 2011, p. 94.
44 Crina Rădulescu , The european ombudsman: facilitator or supervisor?, în Revista Curentul
juridic, nr. 1 (60)/2015, Editura Universității „Petru Maior” Tg. Mureș, Tg. Mureș, p. 117, Ioan
Muraru , op. Cit. , p. 47 .
45 Elena Emilia Ștefan , Drept administrativ: curs universitar , Partea 1, Editura Universul Juridic, Bu curești,
2014, p. 10, Elena Ștefan , Ombudsmanul european în lumina Constituției Europene , în Revista de Drept public
nr. 1/2006, p. 105.

Ombudsmanul european

12
rolul judiciar. În general, Om budsmanul întreprinde anchete ca urma re plângerilor adresate
acestuia , dar este în măsură să deschidă anchete și din proprie ini țiativă.
Spre deosebire de cele trei puteri fundamentale, legislativă, e xecutivă și judecătorească,
ombudsmanul nu are putere de decizie, puterea acestuia bazându -se pe autoritatea lui morală.46
Potrivit unor autori, această autoritate morală are ca fundament lipsa oricărei legături cu vreun
partid politic, de regulă fiind ocup ată această func ție de ombudsman de către magistra ți,
judecători, profesori universitari, juriști etc., persoane de un mare prestigiu social, fără
implicații politice.47
Prin realizarea unor ghiduri și coduri de bune practici, precum și prin rapoartele speciale
pe care le adresează Parlamentului European, instituția Ombudsmanului reușește să influențeze
și să încurajeze dezvoltarea de bune practici administrative în instituțiile Uniunii Europene.48
Cum s -a menționat anterior, dreptul cetățenilor europeni de a sesiza Ombudsmanul
European este consacrat și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.49 Astfel,
plângerile pe care le primește Ombudsmanul pot fi referitoare la încălcarea unor drepturi
consacrate de această Cartă, precum și alte situați i de administrare defectuoasă, prin urmare,
ombudsmanul consolidând rolul cetățenilor prin ajutarea lor în a -și cunoaște drepturile
fundamentale. Totodată, cetățenii au dreptul să cunoască activitatea instituțiilor Uniunii,
respectiv transparență, precum ș i dreptul de a participa la activitatea acestora, iar Ombudsmanul
joacă un rol important în a garanta faptul că aceste dreptul sunt recunoscute și protejate de
instituțiile uniunii Europene. De asemenea, prin activitatea sa, Ombudsmanul promovează o
bună g uvernanță și o cultură a serviciului public, încurajând și ajutând administrația Uniunii să
își desfășoare activitatea într -un mod deschis, eficient și cu integritate.
În urma unor consultări publice, instituția Ombudsmanului a realizat o sinteză elaborat ă
a standardelor etice respectate de administrația publică a Uniunii, sinteză care a fost publicată
în anul 2012, luând forma a cinci principii ale serviciului public, respectiv: angajamentul față

46 Gina Scutelnicu , Controlul exercitat de instituția Avocatului Poporului asupra administrației publice
românești , în R evista Transilvană de Științe Administrative nr. 2(5)/2000, P. 131.
47 Corneliu Manda , op. cit. , p. 43.
48 Strategia Ombudsmanului European „Spre 2019”
49 Titlul V – Drepturile cetățenilor, articolul 43 – Ombudsmanul European.

Ombudsmanul european

13
de Uniunea Europeană și cetățenii acesteia; integritate, ob iectivitate, respect față de ceilalți și
transparență.50
Este important de menționat faptul că Ombudsmanul nu poate solicita ori accepta
instrucțiuni venind de la nici un guvern național sau alt organism, acesta aflându -se într -o
funcție care urmărește inte resul general al Uniunii și al cetățenilor europeni.51
În ciuda faptului că ombudsmanul este independent în exercitarea atribuțiilor sale,
aceste se află în strânse legături cu Parlamentul European, întrucât aceste este cel care îl
numește și care poate sol icita Curții de Justiție destituirea sa, de asemenea stabilește normele
aplicabile cu privire la exercitarea funcției sale, oferă asistență în cazul anchetelor și tot el
primește rapoarte din partea Ombudsmanului. Totodată, sediul Ombudsmanului European es te
sediul Parlamentului European , la Strasbourg .52 Pe lângă toate acestea, Comisia pentru petiții
care funcționează în cadrul Parlamentului European realizează anual un raport cu privire la
activitățile Ombudsmanului.
Regulamentul de procedură al Parlament ului European menționează faptul că
Ombudsmanul European trebuie să informeze Parlamentul European în ceea ce privește
cazurile de administrare def ectuoasă pe care le identifică.53
În ceea ce privește administrarea defectuoasă, aceasta se poate referi la co mportament
abuziv, discriminare, abuz de putere, lipsa de informații sau refuzul furnizării de informații,
întârzieri nejustificate, proceduri incorecte etc.54

50 Broșura „Codul european al bun ei conduite administrative”, Uniunea Europeană, 2015.
51 Stelian Scăunaș , op. cit. , p. 248.
52 Art. 13 din Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale
pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, modificată prin D eciziile Parlamentului European din
2002 și din 2008.
53 Art. 220 alin. (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, Antonie Iorgovan ,
Tratat de drept administrativ , vol. I, Editura Nemira, București, 2002, p. 74.
54 Constantin Brânzan , op. cit., p. 129, Marin Voicu , op. cit. , p. 141, Site -ul Uniunii Europene –
https://europa.eu/european -union/about -eu/institutions -bodies/european -ombudsman_ro accesat la
04.05.2017

Ombudsmanul european

14
Anual, la sfârșitul anului, Ombudsmanul trebuie să întocmească un raport referitor la
rezultate le anchetelor efectuate, raport pe care îl prezintă Parlamentului.55
În Rezoluț ia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la raportul anual
privind activitățile Ombudsmanului European în 2015 , Parlamentul a salutat și sprijinit acțiunea
Ombudsmanului de a recurge într -o măsură mai mare la competența sa de a iniția anchete
strategice din proprie inițiativă. De asemenea, potrivit acestei rezoluții, principalul obiect al
plângerilor adresate ombu dsmanului continuă să rămână problemele referitoare la transparență,
respectiv probleme precum accesul la documente, activitățile de lobby, studiile clinice, alte
subiecte principale fiind cele privind drepturile fundamentale, probleme de etică, participar ea
cetățenilor europeni la procesul decizional al Uniunii Europene, proiecte finanțate de Uniunea
Europeană și politica în domeniul concurenței. Tot în această rezoluție Parlamentul a salutat
continuarea anchetelor Ombudsmanului în cazurile de tip „ușă tur nată” în cadrul Comisiei
Europene, subliniind faptul că în urma acestor anchete, Comisia a oferit un număr mai mare de
informații referitoare la numele înalților funcționari care au plecat în sectorul privat, în
detrimentul instituției. Pe lângă acestea, P arlamentul a invitat instituțiile Uniunii Europene să
dea curs recomandărilor Ombudsmanului European. 56

6. Încetarea funcției ombudsmanului european
Ombudsmanul European își încheie activitatea fie în situația încheierii mandatului
acestuia, fie în cazul de misiei sau destituirii acestuia. În cazul în care este vorba despre
încheierea mandatului sau demisie, atunci acesta va rămâne în funcție până când va fi înlocuit,
excepție făcând de la aceasta destituirea lui. 57

55 Art. 220 alin. (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, Art. 3 alin. (8) din
Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru
exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, m odificată prin Deciziile Parlamentului European din 2002 și
din 2008
56 Site-ul Parlamentului European – despre Ombudsmanul European
http://www.europarl.eu ropa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.3.16.html accesat la
08.05.2017
57 Art. 7 din Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale
pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, modificată prin Deciziil e Parlamentului European din
2002 și din 2008.

Ombudsmanul european

15
În cazul săvârșirii unei abateri grave, pre cum și în situația în care acesta nu mai
îndeplinește condițiile necesare exercitării funcției, Parlamentul European poate solicita Curții
de Justiție a Uniunii Europene destituirea Ombudsmanului European.58 Potrivit Regulamentului
de procedură al Parlament ului European, o zecime din membrii Parlamentului pot solicita
destituirea Ombudsmanului în una din cele două situații menționate anterior, cerere care se
trimite acestuia precum și unei comisii competente. Aceasta din urmă analizează situația și dacă
motivele sunt considerate a fi întemeiate se va prezenta u n raport Parlamentului, care în urma
dezbaterilor decide prin vot secret , însă este necesar a fi prezenți cel puțin jumătate din membrii
care îl compun . Ombudsmanul are posibilitatea de a solicita audie rea sa înainte de acest vot.59

7. Organizarea și funcționarea instituției
În activitatea pe care o desfășoară, Ombudsmanul European este asistat de un secretariat ,
pentru a putea îndeplini atribuțiile ce îi revin, un personal multilingv și bine calificat .60 Numărul
secretarilor și agenților care fac parte din secretariat este stabilit anual în cadrul procedurii
bugetare.
Personalul care constituie secretariatul, respectiv funcționarii și agenții acestuia, se
supun regulamentelor și dispozițiilor care sunt aplicabile în cazul funcționarilor și ai celorlalți
agenți ai Uniunii.61 De asemenea, pentru aspecte referitoare la personalul de care dispune,

58 Roxana -Mariana Popescu , Dreptul Uniunii Europene: teste grilă și sinteze legislative , Editura
Universul Juridic, București, 2013, p. 13, Stelian Scăunaș , op. cit. , p. 247 , Art. 221 din Regulamentul
de procedură al Parlamentului European.
59 Grigore Alexandru Jianu , op. cit. , p. 25.
60 Idem , p. 30, Art. 11 din Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și
condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, modificată prin Deciziile
Parlamentului European din 2002 și din 2008.
61 Stelian Scăunaș , op. cit. , p. 248, Art. 11 alin. (2) din Decizia Parlamentului European din 9 martie
1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea fu ncțiilor Ombudsmanului, modificată
prin Deciziile Parlamentului European din 2002 și din 2008

Ombudsmanul european

16
Ombudsmanul European este asimilat instituțiilor în sensul art. 1 din Statutul funcționarilor
Uniunii Europene62.
Instituția Ombudsmanului European este formată din: Ombudsmanul European,
Cabinetul acestuia, Secretariatul General care, la rândul lui, cuprinde mai multe departamente
denumite „unități” și responsa bilul pentru protecția datelor (a se vedea Anexa 1).
În prezent, funcția de Ombudsman European este ocupată de Emily O ’Reilly, fostă
jurnalistă și om de radio, aleasă în funcție în iulie 2013 și realeasă în decembrie 2014 pentru un
mandat de 5 ani.
În ceea ce privește cabinetul Ombudsmanului, acesta își desfășo ară activitatea sub
îndrumarea directă a acestuia. Rolul cabinetului este acela de a oferi consultanță și asistență
Ombudsmanului, iar membrii acestuia, în cazul în care li se solicită acest lucru, pot participa la
redactarea discursurilor, prezentărilor, rapoartelor etc.63 În prezent, cabinetul este format din 6
membri (șef de cabinet, membri ai cabinetului, asistenți).
Secretariatul General este cel care este responsabil de gestionarea generală a Biroului,
asigurând totodată și coordonarea și punerea în ap licare a strategiei Ombudsmanului. În prezent
este condus de 4 membrii: secretar general, administratori consilieri ai secretarului general
pentru chestiuni legate de anchete și pentru resurse umane și ciclul administrativ și un asistent
administrativ.
Unitățile care fac parte din Secretariatul General sunt în număr de 8, acestea fiind
prezentate în continuare.
Unitatea pentru comunicare are ca principală atribuție informare publicului și a părților
interesate în ceea ce privește anchetele Ombudsmanului, inițiativele acestuia referitoare la
transparență, responsabilitate și integritate, precum și participarea acestuia în dezvoltarea
politicilor și în diverse dezbateri ale Uniunii Europene. Totodată, această unitate are atribuții și
în ceea ce privește con silierea strategică în materie de comunicare în cadrul Biroului și răspunde
de coordonarea Rețelei europene a mediatorilor.

62 Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 723/2004 din 22 martie 2004 de modificare a Statutului
funcționarilor Comunităților Europene și regimul aplicabil altor categorii de agenți ai Comunităților,
publicat în J.O. nr. L 124 din 27 aprilie 2004, cu modificările și completările ulterioare.
63 Site-ul Ombudsmanului European – https://www.ombudsman.eu ropa.eu/ro/atyourservice/team.faces
accesat la 22.04.2017

Ombudsmanul european

17
Unitatea „Anchete și TIC” se ocupă de asigurarea bunei funcționări a întregului birou
prin asistență și soluții TIC. Totodată, se i mplică în ceea ce privește latura juridică a cooperării
Ombudsmanului cu Rețeaua europeană a ombudsmanilor și ia în calcul posibile cooperări cu
Consiliul Europei și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în domeniile de interes comun.
Această unitate are ca principal scop anchetarea posibilelor cazuri de administrare defectuoasă,
identificând soluții în concordanță cu obiectivele strategice și cu prioritățile pe care le -a stabilit
Ombudsmanul. Pe lângă aceasta, activează încă alte două unități cu denumirea de „Anchete”
având aceeași misiune ca cea descrisă anterior.
O altă unitate este cea care are ca și activitate însăși denumirea ei, respectiv unitatea
„Coordonarea anchetelor de interes public”.
Unitatea „Anchete și gestionarea procedurilor” are ca scop gestionarea plângerilor și
anchetarea posibilelor caz uri de administrare defectuoasă, urmărind identificarea de soluții în
legătură cu obiectivele și prioritățile stabilite.64
Unitatea de anchete strategice urmărește promovarea îmbunătățiri sistemice în
administrația Uniunii Europene, prin mijloace precum: realizare de anchete deschise din proprie
inițiativă și prin cooperarea cu diferite instituții, organisme, oficii și agenții, în concordanță cu
obiectivele și prioritățile stabilite.
Unitatea de personal , administrație și buget , după cum îi spune și denumirea, aceasta se
ocupă de aspectele administrative privitoare la resursele materiale, umane și financiare,
respectiv clădiri, echipamente, personal, buget și finanțe. Aceasta are ca principală sarcină
aceea de a asigura resurse umane înalt calificate, condiții de muncă deosebite și înalte standarde
de eficiență și integritate în ceea ce privește folosirea fondurilor publice.65
În literatura de specialitate,66 se susține faptul că perspectivele ombudsmanului sunt
aflate în strânsă legătură cu soluțiile pe care le aplică și se exprimă certitudinea că acesta rămâne
o instituție a viitorului.

64 Ibidem
65 Ibidem
66 Ioan Muraru , The ombudsman in the perspective of the XXI century , în Annales Universitatis Apulensis ,
Series Jurisprudentia, nr. 11/2008, Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, p. 217.

Ombudsmanul european

18
8. Accesul publicului la documente și solicitarea de informații
În ceea ce privește cererile de acordare a accesului public la documentele și informațiile
deținute de biroul Ombudsmanului European acestea intru sub incidența prevederilor
Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai
2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale
Comisiei ,67 cu respectarea Statutul ui Ombudsmanului European .68
Unitatea desemnată în acest scop este serviciul care deține responsabilitatea principală
în ceea ce priveșt e soluționarea cererilor de acces public la documente și a cererilor de
informații.69
Se prevede faptul că cererile de acces public la documente se soluționează potrivit
normelor procedurale cuprinse în art. 6 -10 ale Regulamentul ui (CE) nr. 1049/2001 .70 Astfel,
potrivit art. 6 din Regulament, cererile trebuie să fie formulate în scris, inclusiv în format
electronic, în una din limbile oficiale ale Uniunii prevăzute în art. 55 din Tra tatul privind
Uniunea Europeană, iar solicitantul nu este obligat să îți mot iveze cererea. De asemenea,
instituția oferă asistență și informații referitoare la modurile de depunere a cererilor la aceste
documente. Totodată, în cazul în care cererea a fost respinsă total sau parțial ori nu a fost oferit
un răspuns în termenul speci ficat, solicitantul poate depune o cerere de confirmare.
În legătură cu cererile inițiale, cel care decide este șeful Unității desemnate. În situația
în care accesul la documente este refuzat, total sau parțial, în decizie trebuie menționat motivul
care a determinat refuzul, iar solicitantul trebuie informat cu privire la această situație și a
dreptului de a face o cerere de confirmare. 71
Pe de altă parte, în ceea ce privește deciziile referitoare la cererile de confirmare, acestea
sunt luate de către Secr etarul General. Și de această dată, în situația refuzului, decizia trebuie
să cuprindă motivele acestui fapt, iar solicitantul trebuie informat asupra faptului că are dreptul

67 Publicat în JO L 145 din 31 mai 2001
68 Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru
exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, așa cum a fost modificată prin Deciziile din 2002 și din 2008.
69 Art. 1 din Decizia Ombudsmanului European din 1 septembrie 2016 privind procedurile interne de
soluționare a cererilor de acces public la documente și a cererilor de informații
70 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul pu blic la documentele
Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.
71 Art. 2 din Decizia Ombudsmanului European privind procedurile interne de soluționare a cererilor
de acces public la documente și a cererilor de informații.

Ombudsmanul european

19
de a se adresa Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit Tratatului privind funcționarea
Uniunii Europene.
În Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30
mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale
Comisiei sunt prevăzute la art. 4 și excepț iile, respectiv situațiile în care cererile de acces la un
document vor fi respinse de către instituții. Spre exemplu, cererile prin care se solicită accesul
la un document sunt respinse în situația în care dacă s -ar divulga conținutul acestuia s -ar putea
aduce atingere protecției interesului public, în ceea ce privește siguranța publică, apărarea și
aspecte militare, vieți i private, integritatea individului etc.
Este reglementat, de asemenea, și regimul aplicabil documentelor sensibile, precum cele
emise de instituții sau agenții create de acestea, de statele membre ale Uniunii, de ț ări terțe sau
organizații internaționale clasificate: strict secret, secret, confidențial și care protejează anumite
interese fundamentale ale Uniunii sau ale unui stat membru .
De asemenea, dacă cererea privește un document care a fost obținut dintr -o anchetă în
regim de confidențialitate atunci se va aplica o prezumție de nedivulgare a documentului
respectiv, însă, pentru a fi respectat principiul transparenței, Ombudsmanul îl v a contacta pe cel
de la care provine documentul pentru a se stabili dacă documentul respectiv poate fi făcut public
și dacă se poate renunța la confidențialitate.
În situația în care cererea privește un document care cuprinde date cu caracter personal,
prelucrarea acestora se face în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al
Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor
fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de cătr e instituțiile și organele
comunitare și privind libera circulație a acestor date .72
Un ultim aspect este cel referitor la cererile de informații. Acestea necesită a fi
soluționate în termen de cel mult 15 zile lucrătoare. 73 În situația în care informațiil e solicitate
sunt refuzate, decizia trebuie să motiveze acest refuz, iar solicitantul va fi înștiințat asupra
dreptului de a solicita reexaminarea deciziei respective. Refuzul poate fi determinat de motive
legate de confidențialitate, secret profesional sa u obligația de a nu aduce prejudicii unui

72 Publicat în JO L 8 din 12 ianuarie 2001
73 Art. 4 din Decizia Ombudsmanului European privind procedurile interne de soluționare a cererilor
de acces public la documente și a cererilor de informații.

Ombudsmanul european

20
reclamant sau altei persoane.74 Cel care reexaminează decizia este Secretarul General, iar
aceasta trebuie să aibă loc în cel mult 15 zile lucrătoare.

CAPITOLUL III
OMBUDSMANUL ÎN STATE EUROPENE

1. Rețeaua europeană a ombudsmanilor
Ombudsmanii naționali și cei regionali, împreună cu organisme similare din statele
membre UE sau din țările candidate la UE și din alte țări din Spațiul Economic European,
precum și cu Ombudsmanul European și cu Comisia de petiții a Parlamentului European
formează Reț eaua europeană a ombudsmanilor.75 Această rețea este formată din peste 95 de
birouri din 36 de țări europene și a fost creată în anu l 1996, dezvoltându -se constant și ajungând
un instrument important în colabora rea dintre ombudsmani și personalul din cadrul birourilor
și de cooperare în vederea soluționării sesizărilor adresate instituției.76 Un rol important în
această dezvoltare a rețelei au avut și au și organizarea de către ombudsmanii statelor membre
și ai ță rilor candidate a unor vizite a Ombudsmanului European. Totodată, existența acestei
rețele facilitează soluționarea promptă și eficace a sesizărilor care nu intră sub incidența
instituției Ombudsmanului European.

74 Ibidem.
75 Grigore Alexandru Jianu, op. cit., p. 33.
76 Ibidem.

Ombudsmanul european

21
De asemenea, este asigurat schimbul de exp eriențe , de informații referitoare la legislația
europeană și bune practici prin mijloace precum: seminarii, întâ lniri, forum de discuții
electro nic, serviciu de știri electronic zilnic, buletin informativ periodic etc. Aceste seminarii
pentru ombudsmanii naționali și regionali se desfășoară la fiecare doi ani, organizate fiind de
către Ombudsmanul European împreună cu unul național sau regional. Au fost organizate astfel
de seminarii începând cu 1996 la Strasbourg, Paris , Atena, Copenhaga, Dublin, Londra,
Bruxelles etc. Începând cu anul 2016 se dorește organizarea unui singur seminar, anual, în
Bruxelles, cu participare deschisă pentru toți membrii interesați ai rețelei. În ceea ce privește
Buletinul ombudsmanilor europen i, acesta se publică de două ori pe an, însă numai în limbile
engleză, franceză, germană, italiană și spaniolă și reprezintă un mijloc pentru explicarea
jurisprudenței europene cu care ombudsmanii s -au confruntat, pentru expunerea de practici cu
privire la tratarea diverselor cazuri ce pot fi utile altor membri sau pentru informarea cu privire
la modificările din cadrul instituției fiecăruia. Totodată, această publicație se adresează
publicului mai larg al Regiunii Europene al Institutului Internațional al Ombudsmanului,
conținând chiar o secțiune dedicată acțiunilor și activită ților desfășurate de către Regiunea
Europeană a Institutului. Institutul Internațional al Ombudsmanului, înființat în anul 1978, este
singura organizație mondială pentru cooperarea a peste 170 instituții Ombudsman
independente, din peste 90 de țări din toată lumea. Acesta este or ganizat în 6 filiale regionale
în: Africa; Asia; Australasia și Pacific; Europa; America Latină și Caraibe; America de Nord și
organizează conferințe, favoriz ând schimbul de practici și experiențe la nivel regional și
internațional. În efortul său de a se concentra asupra bunei guvernări și a consolidării
capacităților, Institutul își sprijină membrii prin: formare, cercetare și subvenții regionale pentru
proie cte. 77
Actualul Ombudsman European, Emily O 'Reilly , a pus bazele unui program de reformă
axat pe trei obiective: impact, relevanță și vizibilitate, reformarea rețelei realizându -se în
concordanță cu aceste obiective, în scopul asigurării atingerii potenția lului maxim de deservire
a interesului public european. De as emenea, se urmărește consolidarea rolului Ombudsmanului
European în cadrul acestei rețele, transformându -se într -o resursă inovatoare și strategică pentru
activitățile rețelei în domeniile de int eres comun. Se dorește și consolidarea vizibilității rețelei
ombudsmanilor și promovarea celor mai bune practici de la nivelul administrațiilor naționale
ori regionale la nivelul Uniunii, precum și de la nivelul Uniuni la ni velul administrațiilor

77 Site-ul Institutului Internațional al Ombudsmanului http://www.theioi.org/the -i-o-i accesat la 12. 05.2017.

Ombudsmanul european

22
naționale și regionale. Se are în vedere și consolidarea cooperării în cadrul rețelei prin realizarea
de anchete paralele în chestiun i ce implică atât administrați ile naționale cât și cea a Uniunii .
Existența procedurii de adresare de întrebări în cadrul rețelei s e referă la procesul prin
care Ombudsmanul European oferă ajutor membrilor rețelei prin obținerea de răspunsuri de la
experții instituțiilor Uniunii. Trebuie urmați anumiți pași, iar de regulă întregul proces ar trebui
să dureze cel mult 20 de zile lucrăto are.
Una dintre cele mai importante atribuț ii ale rețelei o reprezintă răspândirea informației
despre legislația și bune practici ale Uniunii pentru a putea oferi cetățenilor europeni cele mai
bune servicii. Astfel, ombudsmanii statelor membre pot solicit a celui european răspunsuri în
scris la întrebări cu privire la legislația Uniunii și interpretările acesteia, dar și la întrebări care
decurg din soluționarea unor anumite cazuri.
Potrivit Declarației Rețelei Europene a Ombudsmanilor,78 ombudsmanii care f ac parte
din rețea sunt independenți și imparțiali, învestiți prin constituție sau lege și au ca rol
examinarea petițiilor împotriva autorităților publice. Tot în această Declarație, se specifică și
faptul că spre deosebire de instanțele judecătorești, un ombudsman nu poate lua decizii cu
caracter obligatoriu, însă, de regulă, autoritățile publice respectă recomandările acestuia.

2. Instituția Avocatului Poporului în R omânia
Instituția Avocatului Poporului a fost prevăzută în Const ituția României din 1991, însă
a fost înființată efectiv prin Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției
Avocatului Poporului , 79 în perioada 1991 -1997 fiind redactate diferite propuneri legislative
privind organizarea și funcționarea instituției .80 Această este o autoritate publică autonomă și
independentă în raport cu oricare altă autoritate publică.81
Cadrul juridic este reprezentat de prevederile art. 58 -60 din Constituția României,
republicată, ale Legii nr. 35/1997 privind organizarea și funcțion area instituției Avocatului

78 Declarație adoptată la Strasbourg 14 -16 octombrie 2007, la cel de -al șaselea seminar al ombudsman ilor
naționali din statele membre ale UE și din țările candidate.
79 Publicată în M. Of. nr. 48 din 20 martie 1997. Legea a suferit o serie de modificări și a fost republicată în
repetate rânduri, ultima dată în M. Of. nr. 277 din 15 aprilie 2014.
80 Raport de activitate pentru anul 2016 al Avocatului Poporului, București, 2017, p. 4.
81 Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Ombudsmanul european

23
Poporului, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Regulamentului de
organizare și funcționare a instituției Avocatului Poporului .82
În literatura de specialitate,83 s-a susținut despre Avocatul Poporului fa ptul că „va putea
deveni un antidot puternic contra birocratismului care este, în mare măsură, o boală foarte
extinsă”.
Constituția României prevede în art. 59 alin. (1) faptul că „Avocatul Poporului își
exercită atribuțiile din oficiu sau la cererea perso anelor lezate în drepturile și libertățile lor, în
limitele stabilite de lege.”
Tot în Constituție, în art. 58 se arată faptul că funcțiile de Avocat al Poporului și de
adjuncți ai acestuia sunt incompatibile cu orice altă funcție publică sau privată, exce pție făcând
de la aceasta funcțiile didactice din învățământul superior, iar Legea nr. 35/199784 completează
lista de incompatibilități prin mențiunea că aceștia nu pot fi membri ai unui partid politic.
Condițiile pentru a fi numit în funcția de Avocat al P oporului sunt aceleași cu cele
prevăzute pentru a fi numit ca judecător la Curtea Constituțională,85 respectiv: pregătire juridică
superioară, înaltă competență profesională și cel puțin 18 ani vechime în activitatea juridică sau
în învățământul juridic sup erior.86
Birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului, la recomandarea grupurilor
parlamentare din cadrul Parlamentului, propun candidați pentru această funcție, urmând ca
aceștia să fie audiați de către comisiile juridice din cele două camere.
Mandatul Avocatului Poporului are o durată de 5 ani, acesta fiind numit de către
Parlamentul României , în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor, acesta
putând fi reînnoit, însă, o singură dată. Pe această durată, acesta este asistat de niște adjuncți
numiți, la propunerea Avocatului Poporului, de către birourile permanente ale Camerei
Deputaților și Senatului . Acești adjuncți sunt specializați pe diferite domenii de activitate, 5 la

82 Hotărârea Biroului Permanent al Senatului nr. 5/2002 privind aprobarea Regulamentului de organizare și
funcționare a instituției Avocatului Poporului, Publicată în M. Of. nr. 326 din 16 mai 2002 și republicat în M. Of.
nr. 758 din 27 octombrie 2011, cu mod ificările și completările ulterioare.
83 Ioan Muraru , Drept constituțional și instituții politice , Editura Actami, București, 1997, p. 371.
84 Art. 32 alin. (1) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.
85 Art. 6 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.
86 Art. 143 din Constituția României , revizuită.

Ombudsmanul european

24
număr, precum: drepturile omului, egalitate de șanse între bărbați și femei, culte religioase și
minorități naționale; drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu
handicap; armată, justiție, poliție, penitenciare; proprietate, muncă, protecție socială, impozite
și taxe; prevenirea torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante
în locurile de detenție. Atât mandatul Avocatului Poporului, cât și ale adjuncților săi se exercită
de la depunerea jurământului și durează până la depunerea jurământ ului de către noul Avocat
al Poporului, respectiv noii adjuncți. De asemenea, există și situații în care mandatul Avocatului
Poporului poate înceta înainte de termen, precum: demisie, revocare din funcție,
incompatibilitate cu alte funcții publice sau priv ate, se află în imposibilitatea de îndeplinire a
atribuțiilor ce îi revin pentru o perioadă mai mare de 90 de zile, constatată prin examen medical
de specialitate, ori în cazul decesului acestuia. Alte situații de încetare a mandatului adjuncților
sunt: demisia, incompatibilitatea, imposibilitatea îndeplinirii funcției ori decesul. 87
Ca și rang, salarizare și condiț ii de pens ionare, funcț ia de Avocat ul Poporului se
asimilează funcției de ministru, i ar funcț ia de adjun ct al Avocatului Poporului funcț iei de
secretar de stat.
În ceea ce privește atribuțiile Avocatului Poporului, acestea sunt enumerate în Capitolul
IV, art. 13, alin. (1), lit. a) – k) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcțion area
instituției Avocatului Poporului, republicată, cu modificările și completările ulterioare , precum
și în art. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a instituției Avocatului Poporului, iar
atribuțiile adjuncților în Capitolul III, art. 12, lit . a) – f) din aceeași lege și în art. 4 din
regulamentul menționat.
În activitatea pe care o desfășoară, Avocatul poporului întocmește rapoarte88 și emite
recomandări89 care produc efecte în afara instituției, iar p e de altă parte, în exercitarea
atribuțiil or cu privire la activitatea internă a instituției pe care o conduce, Avocatul Poporului
poate să emită ordine, instrucțiuni, no rme metodologice și regulamente90 care produc efecte în
interiorul instituției.

87 Art. 9 alin (1) și art. 11 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului
Poporului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
88 Art. 60 din Constituția României, Art. 5 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției
Avocatului Poporului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
89 Art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a instituției Avocatului Poporului .
90 Art. 5 din Regulamentul de organiz are și funcționare a instituției Avocatului Poporului ; Constantin Brânzan ,
op. cit. , p. 217.

Ombudsmanul european

25
În ceea ce privește structura organizatorică, în cadrul instituția Avocatului Poporului se
organizează: Serviciul contencios constituțional, r ecurs în interesul legii, conte ncios
administrativ și juridic, analiză acte normative, relații externe și comunicare. Tot în cadrul
instituției, funcționează și un Consiliu consultativ, acesta fiind compus din: Avocatul Poporului,
adjuncții lui și alte persoane desemnate prin ordin al Avocatului Poporului. De asemenea, sunt
organizate și birouri teritoriale.
În cazul încălcării prevederilor Legii privind organizare a și funcționarea instituției
Avocatului Poporului sau a Regulamentului de organizare și funcționare a instituției Avocatului
Poporului de către personalul instituției atrage după sine răspunderea penală, disciplinară sau
administrativă. Astfel, nerespecta rea îndatoririlor de serviciu și încălcarea cu vinovăție a
acestora are ca rezultat răspunderea disciplinară a personalului.
Pe de altă parte, legea91 stabilește că, din punct de vedere juridic, Avocatul Poporului
precum și adjuncții acestuia nu răspund pe ntru opiniile pe care le exprimă sau pentru actele pe
care le îndeplinesc în exercitarea atribuțiilor ce le revin, cu respectarea legii. Totodată, Avocatul
Poporului poate să fie urmărit și trimis în judecată penală pentru alte fapte decât cele menționate
anterior, însă nu poate fi reținut sau perchiziționat, nici arestat la domiciliu ori preventiv decât
cu încuviințarea președinților celo r două Camere ale Parlamentului. Aceleași prevederi se aplică
și în cazul adjuncților, însă în această situație este nec esară înștiințarea prealabilă a Avocatului
Poporului. În cazul arestării sau trimiterii în judecată a Avocatului Poporului sau a adjuncților
săi, intervine suspendarea de drept din funcție, până la data rămânerii definitive a hotărârii
judecătorești.
Procedura de primire și soluționare a petițiilor este reglementată în Secțiunea 2, art. 16
– 25 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului,
republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, petițiile trebuie făcute în formă
scrisă, iar transmiterea lor poate fi făcută prin poștă, e -mail sau fax, ori chiar personal sau prin
mandatar la sediul instituției sau la unul dintre birourile teritoriale. Trebuie menționat faptul că,
este oblig atoriu ca acestea să conțină datele de identificare ale petiționarului, iar petițiile
anonime nu se înregistrează. Petițiile corect făcute se depun la registratură, după care sunt
repartizate în funcție de domeniul de activitate, iar în situația în care ob iectul unei petiții intră
în competența mai multor domenii de activitate, adjuncții Avocatului Poporului vor stabili unul

91 Art. 30 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului, republicată,
cu modificările și completările ulterioare

Ombudsmanul european

26
dintre acestea care va fi responsabil de soluționarea petiției, celelalte domenii având însă
obligația de a colabora. Cel căruia îi re vine sarcina de a soluționa petiția , denumi t titularul
lucrării, în situația în care în urma cercetărilor preliminare acesta constată că este necesară
realizarea unei anchete, va face o propunere de anchetă pe care trebuie să o motiveze în fapt și
în drept și care trebuie avizată de către adjunctul Avocatului Poporului care conduce domeniul
de activitate din care acesta face parte. Un alt mijloc prin care se poate sesiza instituția
Avocatului Poporului îl constituie audiențele acordate de personalul de spec ialitate, în baza
programării, atât la sediul central al instituției, cât și în cadrul birourilor teritoriale.
În situația în care, în urma cercetărilor efectuate, se ajunge la concluzia că o petițe este
întemeiată, instituția Avocatului Poporului îi va cere autorității administrației publice care a
încălcat drepturile petiționarului, în scris, fie să reformeze, fie să revoce actul administrativ
respectiv, precum și repararea prejudiciului produs și repunerea persoanei lezate în situația
anterioară.92 În cazul în care a avut loc o încălcare gravă a drepturilor petiționarului, ori se
constată ilegalitatea actului administrativ în cauză, va fi emisă o recomandare adresată
autorității administrației publice care a încălcat acele drepturi ori a emis actul ilega l. Se observă,
însă, faptul că legiuitorul nu a precizat la ce se referă „încălcarea gravă a drepturilor
petiționarului”, lăsându -se astfel loc de interpretări. Ar fi fost necesare dispoziții mai concrete
pentru o aplicare mai uniformă a legii.
Închiderea dosarului este aprobată în cazul însușirii recomandării de către autoritatea
vizată, iar în caz contrar , respectiv dacă în termen de 30 de zile autoritatea vizată nu ia măsuri
pentru înlăturarea ilegalităților comise, va fi sesizată autoritatea ierarhic s uperioară, iar oricare
dintre aceste situații i se va comunica și celui care a formulat petiția.
Termenul de adresare a petițiilor este de cel mult un an de la data la care au fost încălcate
drepturi și libertăți ale persoanelor fizice prin acte sau fapte ale autorităților administrației
publice sau de la data la care persoana respectivă a luat la cunoștință de acestea.
Potrivit prevederilor Constituției93 și nu numai,94 Avocatul Poporului trebuie să prezinte
rapoarte anuale sau la cerere celor două camere ale Parlamentului, cuprinzând recomandări

92 Art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a instituției Avocatului Poporului
93 Art. 60 din Constituția României.
94 Art. 5 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului, republicată,
cu modificările ș i completările ulterioare și Art. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a instituției
Avocatului Poporului .

Ombudsmanul european

27
referitoare la legislație sau măsuri de altă natură în vederea ocrotirii drepturilor și libertăților
cetățenilor.

Ombudsmanul european

28

CONCLUZII

Ombudsmanul european

29

BIBLIOGRAFIE

I. Cărți. Tratate. Monografii.
II. Cursuri universitare
III. Acte normative

Ombudsmanul european

30
IV. Documente internaționale
V. Reviste de specialitate
VI. Alte surse

ANEXE
Anexa 1
Organigrama instituției Ombudsmanului European

Ombudsmanul european

31

Șeful de cabinet Ombudsmanul European

Secretariatul
General

Unitatea 1
„Anchete
și TIC”

Unitatea 3
„Anchete” Unitatea 5
„Anchete și
gestionarea
procedurilor” Unitatea pentru
comunicare

Unitatea 2
„Coordonarea
anchetelor de interes
public” Unitatea 4
„Anchete” Unitatea de anchete
strategice
Unitatea de personal,
administrația
și buget