SPECIALIZAREA MASTERAT CONTROLUL SI MONITORIZAREA CALITATII PRODUSELOR AGRICOLE [310255]

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE

SPECIALIZAREA MASTERAT CONTROLUL SI MONITORIZAREA CALITATII PRODUSELOR AGRICOLE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

CONF. UNIV. DR. ING. IRINA MOISE

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

[anonimizat] o [anonimizat]. [anonimizat]-intensiv, [anonimizat], conceptul_agriculturii ecologice se bazează pe o [anonimizat], luate individual.

[anonimizat].

Agricultura ecologică are la baza un sistem de producție care sprijină sănătatea solurilor, a eco-sistemelor dar nu in ultimul rand și al oamenilor. [anonimizat] a [anonimizat]. [anonimizat] a beneficia de mediul comun și pentru a promova relații benefice și o bună calitate a vieții pentru toți cei implicati in acest domeniu.

Scopul acestei lucrari este acela de a [anonimizat].

Structural este impartita astfel: Capitolul I prezinta o [anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat].

In finalul lucrarii vor fi prezentate concluziile si bibliografia care a stat la baza incmirii acesteia.

CAPITOLUL I

GENERALITATI PRINVIND AGRICULTURA ECOLOGICA

De-a [anonimizat] a jucat un rol important în dezvoltarea zonelor rurale și în modelarea peisajelor. [anonimizat]. [anonimizat], rolul său dominant în economie este în scădere. [anonimizat], există semne că societatea formulează noi așteptări cu privire la rolul agriculturii conventionale cat si pentru cea ecologica.

În afară de o [anonimizat], managementul apei și controlul inundațiilor și coeziune dar si multe alte ramuri importante ale societatii.

Agricultura ecologică are o importanță din ce în ce mai mare și este într-o continuă crestere. Această dezvoltare este susținută de cererile foarte mari ale consumatorilor pentru produse agricole ecologice, aceștia devenind din ce în ce mai conștienți și interesați de asigurarea sănătății prin consumul produselor, la care se adaugă și cerințele societății pentru o dezvoltare agricolă durabilă, dar nu in ultimul rand și o gama mare de efecte favorabile la nivel de fermă agricolă și mediu înconjurător.

Agricultura ecologica a devenit cel mai cautat termen pentru a sintetiza o varietate de concepte și perspective asociate cu practicile agricole care diferă de cele ale producției convenționale. Definițiile agriculturii ecologice conține trei componente la fel de importante: calitatea mediului și sănătatea eco, productivitatea plantelor și a animalelor și viabilitatea social economică. Atat la nivel international cat si national sunt institutii care se ocupa cu certificarea in agricultura ecologica si controalele aferente pentru aceasta.

In lume exista aproximativ 15 denumiri diferite folosite pentru ceea ce numim generic agricultură ecologica. Cele mai cunoscute denumiri sunt agricultură biologică, agricultură regenerativă și agricultură sustenabilă. Cea mai intalnita denumire in Europa este de agricultura biologica, expectie facand Marea Britanie si SUA, unde denumirea intalnita este de agricultura organica.

Agricultura ecologică are la baza o gama varianta de tehnici de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor ce respectă echilibrul natural fara a folosi produselor_chimice, promovarea și sporirea_biodiversității, promovarea și stimularea ciclurilor_biologice și limitarea utilizării de inputuri.

Federația Internațională a Mișcărilor pentru_Agricultură Ecologică (IFOAM)_definește agricultura ecologică ca fiind „un sistem de producție care susține starea de sănătate a solurilor, a ecosistemelor și a oamenilor. Aceasta se bazează pe sistemele ecologice, biodiversitate și cicluri de viață adaptate condițiilor locale, în locul utilizării inputurilor_cu efecte adverse.

Organizația pentru Alimentație și_Agricultură (F_A_O) și Organizația_Mondială_a Sănatății (OMS) definesc agricultura ecologică în „Codex Alimentarius“ ca fiind un „sistem integrat de gestionare a procesului de producție_agricolă, care contribuie la consolidarea rezistenței agro-ecosistemului, incluzând_biodiversitatea, ciclurile biologice și activitatea biologică a solului”.

Regulamentul (C_E) nr. 834_/_2007 al Consiliului definește producția ecologică ca fiind „un sistem global de gestiune agricolă și de producție alimentară care combină cele mai bune_practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea resurselor naturale, aplicarea standardelor înalte privind bunăstarea animalelor și o metodă de producție care respectă cererile anumitor consumatori pentru produse obținute cu ajutorul unor substanțe și procese naturale”.

AGRICULTURA ECOLOGICA IN LUME SI IN ROMANIA

Pentru a se extinde sistemului de agricultură ecologică în România, s-au stabilit reglementări legislative naționale privind producerea, prelucrarea și valorificarea produselor agroalimentare ecologice, în concordanță cu normele internațional.

In toate tarile Uniunii Europene se manifesta o reala vointa de dezvoltare a agriculturii ecologice, care va detine peste 10 % din suprafata cultivata. Suprafata agricola utila in "bio" in unele tari se prezinta astfel: Italia – peste 1.100.000 ha, Germania, Marea Britanie – 600.000 ha, Franta – 400.000 ha, Spania – 380.000 ha, Austria – 250.000 ha, iar in SUA si Japonia in jur de 20 % din sistemul de productie alimentara este ecologica.
Spre deosebire de agricultura conventionala, care reprezinta un sistem energo-intensiv, costisitor pentru societate, cu potential daunator asupra mediului inconjurator si a sanatatii populatiei (Lampkin, 1990), conceptul agriculturii ecologice se bazeaza pe o abordare holista, in cadrul careia natura este perceputa mai mult decat elementele componente, considerate individual. Principiile agriculturii ecologice se regasesc in principiile ecologiei, stiinta care studiaza interrelatiile dintre organisme si mediu. In termeni practici, aceasta inseamna ca agricultura organica se inspira si invata din existenta ecosistemelor naturale.
Fermele si societatile agroindustriale ecologice sunt, in general, de dimensiuni mici sau mijlocii. In toata lumea, majoritatea fermelor ecologice ocupa suprafete mici (0,5-30 ha), cultiva si/sau cresc un numar mic din una, doua sau trei specii de plante si animale si, respectiv prelucreaza unul, doua sau trei produse agricole diferite.
Agricultura ecologica este un sistem de productie care exclude utilizarea fertilizatorilor artificiali, a pesticidelor, hormonilor de crestere si aditivilor in hrana animalelor. Agricultura ecologica se bazeaza pe asolamentul culturilor, respectiv metode biologice de protectie a plantelor, care sa mentina fertilitatea solului, sa asigure plantele cu substante nutritive, sa combata bolile, buruienele si daunatorii.
In Romania, productia ecologica se defineste prin obtinerea de produse agroalimentare fara utilizarea produselor chimice de sinteza, in conformitate cu regulile de productie ecologica, care respecta standardele, ghidurile si caietele de sarcini nationale si sunt atestate de un organism de inspectie si certificare. Cererea de produse agricole ecologice fiind in crestere, se poate considera o noua oportunitate pentru exportul agriculturii romanesti.
Romania, desi este cel mai mare producator din zona, cu cea mai curata agricultura, din cauza imposibilitatii financiare pentru chimizare masiva, poate face fata acestei provocari, dar nu poate exporta produsele agricole ecologice decat sub certificare straina, costisitoare si anevoioasa.
Metodele de productie ecologica utilizate in obtinerea produselor vegetale primare neprocesate, animale si produse animaliere neprocesate; produselor de origine vegetala si animala procesate, destinate consumului uman, preparate din unul sau mai multe ingrediente de origine vegetala si / sau de origine animala; furajelor, furajelor compuse si materiilor prime trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
– respectarea principiilor productiei ecologice;
– neutilizarea de fertilizatori si amelioratori ai solului, pesticide, materiale furajere, aditivi alimentari, ingrediente pentru alimente, substante folosite in alimentatia animalelor, substante ajutatoare pentru pregatirea furajelor, produse pentru curatarea si dezinfectarea adaposturilor pentru animale si alte produse, decat a acelor produse permise sa fie folosite in agricultura ecologica.
Dezvoltarea tehnologiilor de cultura pentru agricultura alternativa, respectiv "agricultura ecologica" se impune tot mai mult prin performantele socio – economice realizate. Acest lucru poate fi usor de indeplinit, printr-un management corespunzator al tuturor factorilor care contribuie la obtinerea unor productii ridicate pe unitatea de suprafata si in final recunoasterea calitatii produselor finite, in acest caz, certificarea productiei ca fiind ecologica.Acest obiectiv major, certificarea productiei de grau, obtinut prin aceasta tehnologie si a produselor finite este urmarit in prezentul proiect.
Potentialul productiv in sistem ecologic de agricultura al tarii noastre poate sa ajunga pana la 15-20% din suprafata totala agricola, suprafetele cele mai mari fiind concentrate in zona de deal – munte unde tehnologiile de intretinere si exploatare a pasunilor s-au bazat pe metode traditionale – ecologice (aplicarea gunoiului de grajd, exploatare prin pasunat si/sau cosit, folosirea trifoiului ca planta furajera si amelioratoare a fertilitatii solului, utilizarea sistemului mixt vegetal-zootehnic), dar nu sunt de neglijat nici suprafetele arabile din zona de In Romania, in anul 2001, suprafata cultivata dupa modul de productie ecologica a fost de 28800 ha, in 610 exploatatii agricole, din care 160 exploatatii zootehnice pentru cresterea vacilor de lapte. (Sursa : Strategia de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare si silviculturii pe termen lung si mediu, 2001-2005 si 2005 – 2010 ; MAAP, 2002)
Productia certificata ecologic a fost de 24400 tone si se refera la productia obtinuta din zonele de cultura pentru cereale, plante tehnice si leguminoase in partea de sud a tarii, iar pentru productia animaliera in zona de nord. Deoarece Romania nu are o piata interna de produse ecologice, intreaga productie certificata a fost exportata pe pietele europene unde cererea pentru astfel de produse este destul de mare.
Daca in perioada 1950 – 1990 obiectivele urmarite de agricultura erau de crestere a productiei in vederea satisfacerii cerintelor alimentare, avand in vedere populatia in crestere, astazi se cauta gasirea de noi solutii, care au ca obiective respectarea mediului, realizarea unui sistem de productie viabil din punct de vedere economic, intretinerea si valorificarea resurselor naturale.
Aceast nou tip de agricultura este numita agricultura durabila si ea presupune un ansamblu de tehnici si practici ce trebuie sa garanteza o productie satisfacatoare, care sa asigure nesarul de alimente, tinandu-se cont de protectia mediului inconjurator. Cu alte cuvinte in agricultura durabila se pun in aplicare acele masuri ce se pot lua in cadrul unui sistem agricol ce satisfac necesitatile generatiei actuale fara a compromite sansa generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati.
In ultima perioada se vorbeste tot mai mult de reducerea poluarii de origine agricola, de lupta contra eroziunii solului, de pastrarea calitatii diverselor peisaje, de protejare pe termen lung a resurselor naturale. Sistemele extensive agricole aduc elemente favorabile mediului, pentru ca presupun mai putine elemente chimice, permit limitarea poluarii solului, a apelor de suprafata si adancime, permit evitarea degradarii peisajelor, a eroziunii solului, alunecari de teren, insa productiile sunt mai reduse.
Dupa anul 1990, decalajul inregistrat intre indicatorii cantitativi care exprima potentialul de productie si cei calitativi, se datoreaza nivelului scazut al dotarii cu utilaje si echipamente necesare desfasurarii procesului de productie, precum si cu imput-urile aferente, ceea ce a condus la realizarea unor tehnologii de cultura extensive. O alta cauza o prezinta faramitarea si dispersarea mare a exploatatiilor agricole ca urmare a aplicarii legii Fondului funciar 18/1991, in prezent suprafata agricola a tarii ( 14,8 mil. ha) fiind dispersata in cca 40 milioane parcele.

In anul 1972 se constituie I.F.O.A.M. – Fedratia Internationala a Miscarilor de Agricultura Organica, cu sediul in Germania, ce grupeaza peste 670 de organizatii si institutii din peste 100 de tari din intreaga lume. Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.) recunoaste prin votul majoritar al Parlamentului European din 19 februarie 1986, existenta agriculturii alternative, pe baza unei rezolutii care adopta Regulamentul 2092/91. Pe parcursul anilor au fost formulate o serie de reglementari, dintre care o importanta deosebita o reprezinta Regulamentul C.E.E. 1936/1995 care face precizarea ca de la 1 ianuarie 2000 pentru agricultura ecologica se va folosi numai material de semanat / plantat provenit tot din agricultura ecologica.
In acord cu statisticile I.F.O.A.M. suprafata agricola mondiala destinata productiei ecologice se cifreaza la 18.8 milioane ha, cele mai mari suprafete fiind detinute de Australia (7.6 milioane ha), Argentina (3 milioane ha), Italia (1 million ha). Repartitia suprafetelor pe continente este astfel :

Legile si ordonantele se modifica sau ajusteaza de la an la an sau chiar si trimetrial/lunar pentru a avea in vedere toate_posibilitatile privind funcționarea bazei de date pentru semințe sau material vegetativ săditor în sectorul_agricultură ecologică, pentru comert, pentru produsul finit, pentru pietele de desfacere, pentru certificarile operatorilor noi dar si actualizarea celor vechi, pentru consum, pentru export si poate ramurile care implica agricultura ecologica.

An de an se fac noi reglementari international si nationale avand la baza notiuni , produse, soiuri care sunt favorabile dezvoltarii pe anumite zone , infuentand_astfel productia si mai departe procesarea acestora pentru consum si export.

Prin acestea se urmareste_incurajarea_dezvoltarii sectorului de agricultura ecologica atat pentru operatori cat si pentru deschiderea oamenilor catre o alegere cat mai buna pentru consum si direct proportional cu acesta pentru sanatatea acestora.

Autoritatea Națională a Produselor Ecologice (A N P E), ca aplicare a normelor dar si ca serviciu_de specialitate în cadrul Ministerului_Agriculturii, Alimentației, Pădurilor și Mediului, care asigură respectarea tuturor prevederilor_legale specifice și asigură controlul privind metodele de producție ecologică a produselor agroalimentare.

Aceasta institutie are toata baza legala privind agricultura ecologica in Romania cat si buna desfasurarea a acestei activitati de catre operatorii autorizati. Aceasta are dreptul la impunerea regulamentului, la controale, autorizatii dar si privarea de certificari daca operatorul nu respecta normele in vigoare.

Aceasta are dreptul sa scoata de pe piata anumite produse care, poate, in timp nu mai indeplinesc parametrii admisi pentru agricultura ecologica. Tot in cadrul acestei institutii, operatorii actuali sau viitori operatori ecologici se pot informa , pot face cursuri pentru o mai buna pregatire in desfasurarea acestei activitati.

Suntem o tara in curs de dezvoltare privind acest domeniu , din acest motiv avem nevoie de cunostinte si sustinere in acest sens. Se cunosc foarte multi operatori in tara care sustin agricultura ecologica in propriile ferme.

Fermierii au adaptat o gama larga de culturi la acest sistem ecologic. In partea de vest a tarii sunt foarte multe ferme bio pe culturile de cereale, vita de vie. In urma procesarii produselor rezultate in urma recoltarii se pot produce faina ecologica, malai eco, vin ecologica.

In sudul tarii intalnim operatori care au pus accentul pe culturile de lavanda, soc, aronia,goji, mur dar si legume. In urma procesarii acestora obtin fructe bio, care se pot consuma liber sau realizandu-se sucurile naturale, dulceata.

In partea de sud-est a tarii se pune accentul pe agricultura ecologica privind produsele legumicole, dar si cerealele. In urma recoltarii acestora se pot obtine produse farmaceutice, ulei organic.

Am enumerat in mare culturile pe care le intalnim la noi in tara si prin acest lucru vreau sa subliniez faptul ca Romania se afla in plin proces de expansiune privind acest domeniu.

PRODUSELE ECOLOGICE

Agricultura ecologica evita folosirea pesticidelor, ierbicidelor, fertilizatorilor sintetici si a practicilor de manipulare genetica. În ceea ce priveste cresterea animalelor, se evita folosirea profilactica a antibioticelor si a hormonilor de crestere, si se pune accentul pe bunastarea animalelor si pe asigurarea unei hrane cu produse naturale.Agricultura ecologica se bazeaza pe respectarea unor reguli si principii de productie stricte, reglementate prin legislatia din domeniu. Toate stadiile procesului de productie, inclusiv depozitarea, procesarea, ambalarea si etichetarea produselor sunt controlate de un organism de inspectie si certificare, infiintat in acest scop.

Produsele ecologice sunt cele care provin din agricultura ecologica si care respecta regulile si principiile agriculturii ecologice, fiind insotite de certificatul de produs ecologic, eliberat de un organism de inspectie si certificare. Un produs ecologic se identifica intr-un magazin dupa eticheta care trebuie sa contina, in mod obligatoriu, referirea la modul de productie ecologic, ca de exemplu ,,unt ecologic/biologic/organic, precum si numele si codul organismului de inspectie si certificare.

Reglementarea Consiliului European 2092/91, in varianta consolidata, echivaleaza termenul de agricultura organica folosit in limba engleza cu cel de agricultura ecologica (folosit de ex. in spaniola sau suedeza) si cu cel de agricultura biologica (folosit de ex. in franceza sau italiana).

Agricultura ecologica a cunoscut o expansiune rapida in UE in ultimul deceniu, dar ramane deocamdata cu o pondere redusa in totalul suprafetelor cultivate din UE: aproximativ 3%. Nivelul maxim este in Austria (10%), dar exista state membre ale UE care si-au fixat obiective indraznete pana in 2010 (Germania – 20%). Polonia si Ungaria acorda si ele o atentie doesebita agriculturii ecologice, majoritatea produselor lor fiind exportate. Prin comparatie, in Romania, la nivelul anului 2002, doar 0,2% din suprafetele agricole erau cultivate prin metode ale agriculturii organice (din 43.000 ha cultivate prin agricultura organica, 20.000 ha erau pasuni, 12.000 ha erau culturi de grau, 10.000 ha culturi de oleaginoase, 800 ha legume, 200 ha fructe si 500 ha alte culturi).

Agricultura ecologica inseamna o reintoarcere la valorile agriculturii traditionale, dar nu si la metodele acesteia. UE a stabilit standarde de productie pentru agricultura organica; tarile care nu au inclus in legislatia lor astfel de standarde compatibile cu cele din UE, nu pot exporta in UE produse ale agriculturii organice decat pe baza unor autorizatii de import, care se acorda pe baza unei analize caz cu caz.

Produsele agriculturii ecologice sunt, in general, mai scumpe decat produsele conventionale pentru ca exista o serie de costuri tehnologice si de indeplinire a standardelor care nu pot fi compensate prin aplicarea principiilor economiei de scala. De aceea, exista o serie de mecanisme financiare prin care UE vine in sprijinul producatorilor agricoli care
indeplinesc standardele comunitare de agricultura ecologica.

Aceste mecanisme financiare pot reprezenta atat plati directe, cat si sprijinirea procesului investitional, ajutoare pentru formare si pregatire profesionala, plati compensatorii.

TEHNOLOGIA ECOLOGICA

Tehnologiile plantelor cultivate in sistem ecologic respecta normele expuse mai sus, eficiente economic și fara poluare, cu prevenirea_deteriorării mediului și menținerii resurselor fundamentale ale agriculturii.

Practic se recomandă amplasarea culturilor în asolament pe parcele convertite la

agricultura ecologică, după cele mai bune premergătoare, unele care îmbunătățesc și fertilitatea solului (leguminoase), utilizarea numai a îngrășămintelor admise în agricultura ecologică și excluderea tuturor pesticidelor care poluează producția și mediul.

Bolile, dăunătorii și buruienile în acest sistem de cultură, se combat prin cultivarea celor mai

rezistente soiuri/hibrizi, prin asolamente corespunzătoare, procedee mecanice și fizice de combatere.

Soluțiile tehnologice preconizate au la bază cunoașterea elementelor de biologie ale plantelor, orientând specialistul în aplicarea lor în diferite condiții de climă și sol. Sunt evidențiate condițiile optime de vegetație, întregul complex de măsuri fitotehnice, în vederea sporirii randamentului fotosintetic de producere a biomasei utile și punerii în valoare a potențialului genetic al soiurilor și hibrizilor cultivați.

Plantele acestea asigură o mare parte din produsele necesare alimentației oamenilor și furajării animalelor, reprezentând și o importantă sursă de materii prime pentru diferite industrii producătoare de bunuri de consum , dupa cum am aratat mai sus prin exemple din tara.

Populatia este in crestere din acest motiv si cercetatorii in acest domeniu cauta solutii pentru satisfacerea tuturor nevoilor privind domeniu alimentar. Una din aceste masuri este aceea de gasire a metodelor benefice atat solului cat si omului pentru cresterea productiilor si pentru scaderea gradului de poluare. Pentru acest motiv in agricultura ecologica nu se folosesc pesticide , acestea fiind un daunator principal pentru sol si mai departe pentru produsul recoltat.

Asupra mediului s-au adus prejudicii grave prin poluare cu nitriți și nitrați în apele de suprafață și cele freatice, prin acumulări de substanțe toxice în sol, furaje și produse agricole cu consecințe grave asupra sănătății oamenilor și animalelor. Ca urmare a penetrației toxinelor în circuitul sol-plantă-animal-om s-au produs mutații ireversibile asupra faunei micro, mezo și macrobiotice cu consecințe asupra echilibrului milenar al mediului și îndeosebi asupra sănătății omului.

Agricultura ecologică devine de fapt sinonimă cu agricultura anilor care vin, care asigură integritatea biosferei, valorificarea la maximum a capacității de producție a agro-ecosistemelor și obținerea unor produse de plus calitate. Ea va necesita o muncă mai conștiincioasă și mai imaginativă și va asigura o abundență de alimente în condițiile reducerii consumului de energie fosilă, a menținerii sau sporirii fertilității naturale a solurilor, a îmbunătățirii mediului de viață al omului și protecției mediului ambiant în ansamblul său.

Agricultura ecologică trebuie sa asigure prosperitatea societății și naturii pe tot globul.

Pentru a intelege conceptul de “agricultura ecologica” trebuie sa intelegem legătura esențială între sol, plantă, animal și om. Agricultura ecologica se concentrează în primul rând pe modificările din cadrul fermei și a sistemului de agricultură, mai ales rotația și managementul gunoiului și culturilor, de a atinge un nivel acceptabil de producție, iar inputurile externe să fie în general auxiliare sau suplimentare.

NORME SI LEGISLATIE PRIVIND CONVERSIA LA AGRICULTURA ECOLOGICA

Conversia la agricultura ecologică. Pentru realizarea conversiei la agricultura ecologică, potrivit Legii nr. 38/2001, operatorul este obligat să-și certifice activitatea prin intermediul uneia dintre structurile de certificare și control care au notificată activitatea în România. Certificarea face obiectul unui acord comercial între agricultor și structura de certificare aleasă.

În prezent în România există mai multe structuri de certificare și control din Uniunea Europeană (acreditate pe norma 45011) precum și din alte țări:

Ecocert (vegetal +animal):franța;

Lacon (v+a): austria;

Bioinspecta (v+a): elveția;

Skal (v+a): olanda;

Ekogarantie (v+a): germania;

Perioada de conversie pentru fermele vegetale este de 2 ani. Organismele de inspecție și certificare cu aprobarea A.N.P.E. decid ca aceste perioade să fie mărite sau reduse, având în vedere utilizarea anterioară a parcelelor si gradul de pesticide din sol.

In Romania certificarile operatorilor ecologici sunt date in urma respectarii unor regulamente formulate de comisii speciale.

In Romania, controlul si certificarea produselor ecologice sunt asigurate de Organisme de Inspectie si Certificare (OIC) private. Acestea sunt aprobate de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, aprobare precedata, in mod obligatoriu, de acreditarea acestora de catre un organism de acreditare (in Romania este RENAR).

Ar mai trebui de asemenea mentionat ca trecerea de la agricultura convențională la cea ecologică nu se face brusc, ci prin parcurgerea unei perioade tranzitorii, numită ”perioadă de conversie”. Aceasta este perioada pe care fermierii o au la dispoziție pentru adaptarea managementului fermei la regulile de producție ecologică.

Durata perioadei de conversie în producția vegetală, animalieră și apicultură este de: 
• 2 ani pentru culturile de câmp anuale;
• 3 ani pentru culturile perene și plantații; 
• 2 ani pentru pajiști și culturi furajere;
• 12 luni pentru vite pentru carne; 
• 6 luni pentru rumegătoare mici și porci; 
• 6 luni pentru animale de lapte; 
• 10 săptămâni pentru păsări pentru producția de carne, cumpărate la vârsta de 3 zile; 
• 6 săptămâni pentru păsări pentru producția de ouă; 
• 1 an pentru albine, dacă familia a fost cumpărată din stupine convenționale.
Fiecare produs la nivelul Uniunii Europene si nu numai foloseste diverse sisteme pentru a acorda produselor ecologice unu anumit punctaj numit si eco punctaj. O varianta de calcul a acestuia o putem gasi in tabelul de mai jos:

STUDIU DE CAZ PRIVIND NORMELE, CONTROLULUI, SUPRAVEGHERII ȘI MENȚINERII CERTIFICĂRII OPERATORILOR IN AGRICULTURA ECOLOGICA ÎN FERMELE DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL ȘI IMPORTANȚA ACESTUIA PRIVIND AGRICULTURA ECOLOGICA

DESCRIERE JUDET

Judetul Constanta este situat in extremitatea sud-estica a Romaniei fiind limitat de marea Neagra la est, iar la nord de judetul Tulcea. Spre vest Dunarea desparte judetul Constanta de judetele Calarasi, Ialomita si Braila, iar la sud se afla o parte din frontiera de stat a tarii noastre cu Bulgaria.

Avand o suprafata de 7.071 km2, judetul Constanta reprezinta 3% din teritoriul Romaniei, ocupand locul 8 intre judetele Romaniei. Structura administrativ teritoriala a judetului Constanta cuprinde 3 municipii, 9 orase, 58 de comune si 189 sate.

RELIEF

In judetul Constanta predomina relieful de podis cu altitudine redusa, cu valori sub 200m, doar in nordul judetului altitudinea atingand pe alocuri 250m.

Podisul Dobrogei de Sud seamana cu o campie inalta, avand un aspect calcaros. Litoralul Marii Negre este format la nord din cordoane de nisip, care separa lacurile de mare, iar in partea sudica se remarca o faleza abrupta formata din calcare si loess cu inaltimi de 15-30 m.

POZITIONARE

In partea estica a judetului Constanta se afla Marea Neagra, cea mai importanta unitate hidrografica a judetului Constanta. Datorita asezarii geografice, Marea Neagra este o mare continentala. Suprafata Marii Negre este de 411.540 km2, iar adancimea maxima este de peste 2.211 m. Datorita configuratiei tarmului si reliefului submarin, adancimea apei este mai mica in jurul malului romanesc. Salinitatea este de 20-22 la mie la suprafata apei, iar in adancime ajunge pana la 28 la mie. Datorita aportului de apa dulce, salinitatea apei scade odata cu apropierea de tarm (pentru ca se varsa multe ape dulci in mare).

RETEAUA HIDROGRAFICA

Reteaua hidrografica este formata din urmatoarele cursuri de ape: Dunarea (pe o distanta de 137 m), Valea Carasu, Valea Baciu si Casmicea. Reteaua hidrografica mai cuprinde si lacuri naturale si de lunca, lagune cum ar fi Oltina, Istria, Sinoe, Corbu, Techirghiol, Tasaul, Nuntasi, Siutghiol, Tatlageac, Mangalia, precum si limanele marine.

De asemenea, s-au dat in exploatare Canalul Dunare-Marea Neagra pe o distanta de 64,2 km, Canalul Poarta Alba-Midia pe o distanta de 27,5 km si alte canale de irigatii din Valea Carasu.

Regimul climatic temperat-continental caracteristic judetului Constanta este influentat de pozitia geografica, situandu-se intre Dunare si Marea Neagra, precum si de particularitatile fizico-geografice ale teritoriului. In zona litorala, climatul temperat-continental prezinta o influenta marina. Climatul maritim este caracterizat prin veri a caror caldura este atenuata de briza marii si ierni blande, marcate de vanturi puternice si umede ce bat dinspre mare.

TEMPERATURA

Valorile temperaturilor medii anuale variaza intre 100C in nordul si centrul judetului si peste 110C in sud. Variatiile multianuale nu depasesc 40C.

PRECIPITATII

Precipitatiile anuale variaza intre 400 litri/m2 si 500 litri/m2, zona cea mai saraca in precipitatii fiind litoralul unde valoarea cantitatii de precipitatii se situeaza sub 400 litri/m2.

FLORA SI FAUNA

In judetul Constanta s-au dezvoltat specii de plante care s-au adaptat conditiilor climatice de umiditate redusa, caracteristice vegetatiei de stepa (elemente floristice est-europene si specii mediteraneene si balcanice) si celei de nisipuri (zona ingusta de-a lungul litoralului Marii Negre).

Specificul faunei este determinat de conditiile naturale ale judetului – in zona litoralului intalnindu-se diferite specii de reptile si mai multe specii de pescarusi. Printre animalele care traiesc pe teritoriul judetului se numara iepurii, dihorii, lupii, vulpile etc.

FERMA in care am realizat studiul de caz privind aplicarea normelor de control, supraveghere și menținere a certificării operatorilor in agricultura ecologica în fermele din județul Constanța se afla in comuna Amzacea, Dobrogea, România. Aceasta se află în partea de sud a județului, în Podișul Negru Vodă.

DESCRIERE FERMA

Societatea a fost infiintara in anul 2004, avand initial doar 100 de hectare. Actual ferma este alcatuita din 520 ha pentru cultura conventionala si 32 ha pentru cultura ecologica.

RELIEF SI SOLURILE FERMEI

Solurile sunt dominant cernoziomice. Cernoziomurile (CZ). Sunt soluri specifice Podisului Dobrogean si se caracterizeaza prin orizont A molic (Am), avand crome < 2 in stare umeda, un orizont A/C cu valori si crome < 3.5 si prezenta carbonatilor de calciu la suprafata solului la cernoziomurile carbonatice si sub stratul arat la cernoziomurile semicarbonatice, si a caror acumulare maxima se realizeaza in cadrul orizontului Cca.

CLIMA

Clima la care se incadreaza ferma este temperat-continentală, caracteristică județului Constanța, este influențată de poziția geografică (situarea între Dunăre și Marea Neagră), precum și de particularitățile fizico-geografice ale teritoriului.

VEGETATIA

Vegetatia cuprinde culturi cerealiere si in zona se mai gasesc si mici campii cu influente sudice.

HIDROGRAFIE

In apropiere se afla Lacul Conacu si Lacul Plopeni, fiind de dimensiuni foarte mici. Intreaga suprafață agricolă a Amzacei a fost irigată prin sistemul Carasu – Negru Voda, dar actual exista probleme privind implementarea si sustinerea irigatiilor in ferma.

CULTURI FERMA

Ferma se bazeaza pe mai multe culturi an de an. In mare parte sunt cultivate cereal, alcatuite din grau , orz, dar si rapita, floarea soarelui si porumb.

In sistem ecologic , domnul inginer nu a reusit decat sa se ocupe de cultura de grau din anul 2013 pentru suprafata de 15 hectare si din anul 2015 adaugand 17 hectare.

PASII CATRE AGRICULTURA ECOLOGICA

Inca de la inceput, domnul inginer de la ferma , insusi administratorul acesteia, stia ca nu va fi usor sa faci agricultura ecologica. Acesta a invatat mai intai ce inseamna agricultura ecologica, normele , pasii de urmat de la o buna tehnologie si pregatirea solului pentru infiintarea culturii, pana la lipsa folosirii tuturor pesticidelor asupra plantei, ca in final sa poata fi mandru de o productie excelenta si conform normelor pentru agricultura ecologica.

Mai jos este toata documentatie de care domnul inginer a avut nevoie si de care orice alt fermier care doreste sa faca agricultura va trebui sa o cunoasca inainte sa ineapa aceasta schimbare.

* Fisa de inregistrare la DAJ Constanta pentru anul in curs;

* Declaratia pe suprafata de la APIA

* Caietul cu toate referintele privind tehnologia aplicata

* Documente de la furnizorii de produse ecologice certificate (seminte)

* Harta si planul parcelelor

* Documente contabile

* Stocuri

* Plan de rotatie si conversie

* Autorizatii obtiute

* Certificari si vanzarea in sistem ecologic

Documentele prezentate mai sus sunt confidentiale, din acest motiv voi prezenta mai jos tehnologia aplicata pentru care au fost intocmite cele prezentate mai sus.

SAMANTA SI SEMANATUL

In cadrul fermei , in anul 2013 s-a cultivat grau conventional C1 pe suprafata de 15 hectare.

Anul 2014 a fost insamatat grau conversie anul 2 (C2), iar din anul 2015 s-a cultivat grau ecologic, fiind astfel necesari cei doi ani de conversie C1- ecologic.

Soiul cultivat a fost Glosa, care a fost achizitionat de la fermier care multiplica samanta de grau cu certificatele aferente.

Cultura a fost insamntata dupa cultura de mazare, o buna leguminoasa care lasa solul bogat in azot. Tratamentul samintelor a fost facut cu zeama bordeleza de concentratie 5% conform standardelor indicate de Uniunea Europeana si Regulamentul Privind Agricultura Ecologica.

Densitatea de insamntare a fost de aproximativ 400 boabe germinabile/ mp, fiind mai mica decat cultura conventionala.

LUCRARILE SOLULUI PENTRU PREGATIREA PATULUI GERMINATIV

In aceasta ferma oamenii cunosc deja faptul ca lucrarile solului au o multime de functii diferite, cum ar fi pregatirea terenului pentru insamantare, afaneaza solul,permit introducerea unor substante in sol , cresc eficienta ingrasamintelor si a metodelor de prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor. Practicarea acestora in sistem intensiv nu duce decat la pierderea apei din sol si totodata reducerea fertilitatii acestuia.

Pentru pregaturile patului germinativ s-a folosit pentru inceput cizelul sau plugul care nu intoarce brazda. Lucrarea a fost realizata la o adancime de pana la 30 cm. Aceasta lucrare s-a realizat cu un utilaj marca UNIA, productie Polonia.

In urma acestei lucrari s-a efectuat maruntire balgarilor de pamant si micsorare spatiilor dintre ei, lucrand in adancime si uniformizarea profilului de sol cu mentinerea ratei favorabile intre fractiunea lichida si cea gazoasa a solului.

Urmatorul utilaj folosit a fost combinatorul. Acesta este marca SMS CZ, fabricatie Cehia, care a lucrat solul la o adancime de 15 cm si a amestecat statul superficial de sol.

Aceste lucrari au fost realizate toamna tarziu pentru afanarea solului.

PLANTA PREMERGATOARE

Inaintea insamantarii graului, a fost recoltata cultura de mazare care aduce un aport benefic privind azotul si fertilitatea solului.

FERTILIZAREA

In sistemul agricol fără îngrășăminte proprii, necesitatea de azot se asigură prin fixarea azotului din aer, din resturile recoltei de cultură premergătoare și din descompunerea humusului.

Trebuie mare atentie si monitorizare deoarece in funcție de cultura premergătoare și de lucrarea solului, o cantitate oarecare de azot poate fi disponibilă. Totodată, deseori,

din cauza precipitațiilor insuficiente, o parte de azot nu se mobilizează, fapt care afectează ulterior recolta și conținutul de proteine din grâu.

Azotul accesibil după mineralizarea resturilor de vegetație de mazare a fost de 40-110 kg/ha.

Grapatul contribuie la mineralizarea azotului în cantități de până la 15 kg/ha.

Introducerea îngrășămintelor comerciale. Grâul de toamnă prezintă cele mai mari cerințe față de azot pe timp de primăvară, când se formează tulpinile. Atunci, activitatea biologică a solului este redusă și mineralizarea azotului este insufcientă. Acest fapt este datorat vremii reci și /sau secetei îndelungate. Acest factor duce la scăderea recoltei și calității grâului, deoarece insufciența de azot afectează formarea proteinelor. Această problemă poate fi soluționată cu ajutorul în grășămintelor comerciale.

Îngrășămintele comerciale de azot se introduc la sfârșit de iarnă când începe perioada de vegetație a cerealelor, și la etapa înfrățirii și ieșirii tulpinilor (în funcție de compoziția și caracteristicile îngrășămintelor). Introducerea dozelor reduse, de la 30 kg de azot în formă de îngrășăminte organice comerciale este posibilă în condițiile unor soluri sărace. Ingrasamintele trebuie sa fie omologate si certificate ca produse ecologice.

Fermierul nu a adaugat alt ingrasamant decat cel obtinut pe cale naturala in urma culturii premergatoare si gunoi de grajd.

COMBATEREA BURUIENILOR

Reînnoirea timpurie a vegetației de primăvară și dezvoltarea ei intensă oferă plantelor posibilitatea de a concura cu diferiți buruieni de primăvară – timpurii și târzii. Dar în condițiile nefavorabile, așa buruieni ca turița (Galium aparine) și mohorul înalt (Echinochloa crus-galli (L), la fel pot afecta semnificativ cultura.

Mijloacele principale de combatere a buruienilor și de reducere a numărului lor la cultivarea grâului ecologic sunt: sistemul de lucrare a solului, alternarea corectă a culturilor în asolament și tehnicile agricole (timpul semănatului, densitatea semănării, lucrarea solului înainte de semănat, metoda de însemînțare, distanța dintre rânduri, semănatul adițional de trifoi, grapatul în faze diferite de dezvoltare a plantelor, grapatul buruienilor la etapa de ață albă).

Scopul este reducerea gradului de infectare cu buruieni la minimum de la momentul semănării și până la sfârșitul înfrățirii. Până la formarea tulpinii cerealelor urmează a fi redusă la minimum competiția din partea buruienilor problematice (Elytrígia repens), susaiul (Sonchus arvensis), mușețelul (Matricaria perforata, lungurica (Galeopsis tetrahit L), (Rumex acetosella), iarba neagră (Alopecurus myosuroides), muștarul sălbatic (Sinapis arvensis L).

Gradul de infectare cu buruieni de la 5-10% nu va cauza pierderi economice (până la 50 plante la un metru pătrat în faza de înfrățire).

Mijloace directe de combatere a buruienilor

Grapa cu arcuri

In agricultura ecologică, la cultivarea grâului ecologic buruienile sunt combătute în mod direct, prin grapare. Graparea se efectuează de câteva ori, în funcție de germinarea și numărul buruienilor (în medie de 2-3 ori). Boronirea grâului de toamnă se efectuează primăvara, după intrarea în faza de 3-4 frunze sau de înfrățire. Sarcina principală a grăpatului constă în afânarea stratului superior al solului, eliminarea plantelor moarte, nimicirea buruienilor anuale în fața de ață albă, nimicirea crusteii solului și îmbunătățirea aerării solului.

Inainte

Dupa

După distrugerea crustei de la suprafața solului, se distrug și capilarele, scade gradul de evaporare a apei și solul mai bine păstrează umiditatea. Pentru graprea cele mai potrivite sunt grapele cu arcuri. Lucrarea minuțioasă și atentă cu grapa cu arcuri este foarte eficientă, deoarece ea nimicește buruienile în faza de germinare. Grapatul se efectuează în diferite direcții – de-a lungul rândurilor sau pe diagonală, dacă solul are o consistență optimă și nu se lipește de dinții grapei cu arcuri.

COMBATEREA BOLILOR SI DAUNATORILOR

Protecția împotriva bolilor și dăunătorilor include următoarele: Respectarea schemei corecte și argumentate a asolamentului; Respectarea disciplinei agrotehnice; Alegerea soiurilor de grâu rezistente la dăunători și boli; Utilizarea materialului semincer verificat; Alegerea soiurilor corespunzătoare pentru zona climatică respectivă; Respectarea densității semănătului; Respectarea epocilor de semănat; Aplicarea mijloacelor profilactice.

BOLILE

Cele mai larg răspândite boli ale grâului de toamnă sunt:

• Făinarea grâului (Blumeria graminis), septorioza (Septoria tritici),

rugina brună (Риссіпіа recondite) și fuzarioza (Fusarium graminearum).

Incidența acestor boli poate fi redusă prin utilizarea soiurilor rezistente la boli și prin reducerea densității semănăturilor.

Afecțiunile rădăcinilor și tulpinilor plantelor pot fi curmate prin planificarea corectă a asolamentului cu utilizarea culturilor succesive și a îngrășămintelor verzi. Cerealele se vor semăna pe același loc cel puțin peste 2-3 ani.

DAUNATORII

Dăunătorii grâului de toamnă includ: gândaculghebos (Zabrus tenebrioides G.), musca cerealelor(Phorbia securis Teins.), gândacul balos (Oulema melanopus L), cărăbușelul cerealelor (Anisoplia austriaca H.), buha semănăturilor (Agrotis segetum L), cicada striată (Psammotettix striatus), puricii de pământ (Phyllotreta vittula viespea grâului (Cephus pygmaeus L).

Acești dăuănări în cultivarea grâului ecologic pot fi nimiciți cu ajutorul asolamentului corect și

insecticidelor permise pentru agricultura ecologică. Lista insecticidelor certifcate aprobată

de organul de certificare acreditat și recunoscut pe plan international se gaseste publicata.

Printre cei mai periculoși dăunători ai grâului de toamnă este ploșnița grâului (Eurygaster integriceps Put.). În perioada de înfrățire el suge sucurile din tulpinile fragede, cauzând îngălbenirea și încovoierea firului central, iar apoi și decesul tulpinii. Cea mai periculoasă este afectarea grâului în spic de către larvele și ploșnițele mature. Paguba de la ploșnița grâului este cauzată de complexul de fermenți care se conțin în saliva ei, ea nimerește în bobul de grâu, ploșnița distruge (străpunge) coaja lui. Fermenții descompun proteinele, carbohidrații și grăsimile, reducând calitățile de brutărie și calitățile nutritive ale făinii.

RECOLTAREA SI PASTRAREA

Grâul ecologic se bucură de cerere cât pe piața internă, atât și pe cea externă

In cazul condițiilor climatice favorabile și respectăriituturor cerințelor agrotehnice la cultivarea grâului detoamnă a secării albe și a speltei în medie pot fi obținute

următoarele recolte: 3,5-4,0 t/ha;

Fermierul nostru a avut o productie de aproximativ 3,7 to la ha.

Cu depozitarea trebuie avut mare grija intrucat graul ecologic nu rezista la fel de mult in siloz ca cel conventional si riscam s ail vindem ca si conventional din cauza deprecierii calitatii.

DOCUMENTATIE SI NORME PE AGRICULTURA ECOLOGICA RESPECTATE

http://www.madr.ro/agricultura-ecologica/inspectia-tehnica-in-domeniul-agriculturii-ecologice.html