SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică [601994]

Universitatea POLITEHNICA din București , Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice
SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică
ANUL DE STUDII: VI
Disciplina: Transfer tehnologic și valorificarea inovă rii – Titular disciplină: Prof.dr.ing. Alexandru MARIN
Aplicații: Dr. ing. Dan C. Badea
1

Introducere în transferul tehnologic și valorificarea inovării
Cursul nr. 01
1. Structura cursului:

– Definirea transferului tehnologic
– Definirea inovării
– Factori de influență ai transferului tehnologic și ai inovării

2. Definirea transferului tehnologic

Pentru a înțelege ce este transferul tehnologic, este util să menționăm cele două
accepțiuni generale ale acestei noțiuni.
Astfel, prin transfer tehnologic se înțelege:
– cesiunea unei proprietăți intelectuale, care a fost generată și dezvoltată într -un
loc, prin mijloace legale cum sunt licențierea tehnologiei sau franciza*).
– procesul prin care sunt convertite descoperirile știin țifice și tehnologice în bunuri
și servicii vandabile.
Transferul de tehnologie implică o serie de relații, de tip formal și informal, între
unitățile de cercetare – dezvoltare și sectoarele economice publice și private.
Scopul transferului îl constituie întărirea economiei pe un teritoriu, prin
accelerarea aplicării noil or tehnologii și resurse, pentru satisfacerea necesităților și
oportunităților sectorului privat și public.
Transferul de tehnologie este procesul prin care cunoșt ințe, facilități sau
capacități existente, finanțate din fonduri publice de cercetare – dezv oltare, sunt folosite
în scopul satisfacerii unor necesități publice și private [1].
În principiu, între rezultatele proceselor de transfer tehnologic de succes, se pot
evidenția îmbunătățirea produselor, eficientizarea serviciilor, perfecționarea procese lor
de fabricație, realizarea unor produse noi destinate desfacerii pe piețe naționale și
internaționale.

___________________________________ _________________________________
* Licența brevetului de invenție este acordul (contractul) prin care titularul unui brevet de invenție (licențiatorul) acordă
unei alte persoane (licențiatul) în tot sau în parte, folosința dreptului său exclusiv de exploatare în schimbul unui preț.
Franciza este sistemul de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoan e fizice sau juridice
independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor , acordă altei persoane,
denumite francizat , dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, un serviciu sau o tehnologie.

Universitatea POLITEHNICA din București , Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice
SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică
ANUL DE STUDII: VI
Disciplina: Transfer tehnologic și valorificarea inovă rii – Titular disciplină: Prof.dr.ing. Alexandru MARIN
Aplicații: Dr. ing. Dan C. Badea
2

În esență, p rocesul de transfer tehnologic presupune trei entități (figura 1), aflate într -o
relație de cooperare.

Fig. 1 – Procesul transferului tehnologic

Aceste entități participă, în funcție de activitatea specifică a fiecăreia, la
schimbarea tehnologică, care presupune:
● Elaborarea concepției de bază (creația tehnologică).
● Experimentarea relevantă economic, privind produsele și procesele.
● Difuzia cunoștințelor de bază și a aplicării lor.
Astfel, transferul de tehnologie este perceput, în accepțiun ea cea mai generală,
ca transfer al rezultatelor cercetării din unitățile de cercetare – dezvoltare (universități,
institute de cercetare) în firmele de afaceri sau în alte c omponente ale societății [2 ].
Cele trei entități, care participă la transferul de tehnologie, au ca obiectiv
accelerarea utilizării economice a rezultatelor cercetării, implicând tranziția de la
invenție la inovare și difuzarea de succes pe piață, creând valoare adăugată.

3. Definirea inovării

3.1. Defini ții și concepte

Datorită complexită ții procesului de inovare și diversită ții modului de apari ție a
inovării, a fost necesar să fie adoptate unel e conven ții pentru a se asigura defini ții
opera ționale , care să poată fi utilizate în analiza inovării.
În acord cu manualul Oslo [3 ] și cu cele pre zentate în [4 ], inovarea este
implementarea unui produs nou sau semnificativ îmbuntă țit (bun sau serviciu), sau
proces, o nouă metodă de marketing, ori o nouă metodă organiza țională .
Această defini ție largă a inovării cuprinde o gamă extinsă de posibile inova ții. O
inovare poate fi definită mai restrâns ca fiind implementarea a unuia sau a mai multor
tipuri de inova ții, de exemplu inova țiile privind produsele și procesele. Această defini ție
mai restrânsă poate fi relaționată cu defini ția inovării de produs e și servicii tehnologice.
Cerin ța minimă a unei inova ții este ca produsul, procesul, metoda de marketing și
metoda organiza țională să fie noi (sau semnificativ îmbunătă țite).

RESURSA DE TEHNOLOGIE → ║INTERFAȚĂ ║ → UTILIZATOR
Unitate de Cercetare -Dezvol tare Client

Universitatea POLITEHNICA din București , Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice
SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică
ANUL DE STUDII: VI
Disciplina: Transfer tehnologic și valorificarea inovă rii – Titular disciplină: Prof.dr.ing. Alexandru MARIN
Aplicații: Dr. ing. Dan C. Badea
3

Activită țile inovative sunt toate acelea care au caracter științific, tehno logic,
organiza țional , financiar și comercial și care actualizează, sau sunt orientate să
conducă la implementarea inova țiilor. Unele activită ți inovative sunt ele însele
inventive, în timp ce altele nu sunt activită ți inovatoare, dar sunt necesare pentru
implementarea inova țiilor. Activită țile de inovare cuprind și cercetarea – dezvoltarea,
care nu sunt direct legate de dezvoltarea unei inovări specifice. O trăsătură obișnuită a
unei inova ții este ca aceasta să poată fi implementată. Un produs nou sau îmbunătă țit
este implementat când acesta este introdus pe piață. Procesele noi, noile metode de
marketing și organiza ționale sunt implementate când acestea sunt ajung să fie utilizate
în activitatea curentă a firmei.
Activitățile inovative sunt foarte diver sificate, în funcție de natura lor din cadrul
firmei. Unele companii promovează proiecte de inovare bine definite, a șa cum este
dezvoltarea și introducerea unui nou produs, în timp ce altele realizează îmbunătă țiri
continue a le produselor, proceselor și operațiilor lor.
Firma inovativă este aceea care a implemetat o inova ție într-o anumită perioadă
de timp. Firma inovativă în domeniul produselor și proceselor este aceea care a
implementat un produs sau proces noi ori îmbunătă țite, într-o anumită perioadă d e timp .

3.2. Tipuri ale inovării

Există patru tipuri de inovare: inovarea de produs, inovarea de proces, inovarea
de marketing și inovarea organiza țională .
Inovarea de produs și de proces sunt strâns legate de conceptul inovării
tehnologice de produs sau pr oces. Inovarea de marketing și cea organiza țională
acoperă o gamă largă de inova ții, care pot excede limitele defini țiilor de mai sus.
Inovarea de produs este introducerea unui bun sau serviciu, care sunt noi sau
semnificativ îmbunătă țite, cu respectar ea caracteristicilor sau inten ției de utilizare a lor.
Aceasta include îmbunătă țirile semnificative din specifica țiile tehnice, componente și
materiale, software încoroporat, utilizarea prietenoasă și alte caracteristici funcționale .
Inovarea de produs poa te utiliza o nouă cunoa ștere sau noi tehnologii, ori poate fi
bazată pe utilizări noi sau pe combinarea cunoa șterii și tehnologiilor existente.
Termenul “produs” este utilizat pentru acoperirea unei game largi de bunuri și servicii.
Inovarea de produs inc lude atât introducerea de noi bunuri și servicii, cât și îmbunătă țiri
semnificative în caracterisiticile funcționale și de utilizare a bunurilor și serviciilor
existente.
Noile produse sunt bunuri și servicii care diferă semnificativ, prin caracteristicil e
lor de produsele realizate anterior. Primele microprocesoare și camere digitale au fost
exemple de produse utilizând noi tehnologii. Primul MP3 player portabil, care combină

Universitatea POLITEHNICA din București , Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice
SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică
ANUL DE STUDII: VI
Disciplina: Transfer tehnologic și valorificarea inovă rii – Titular disciplină: Prof.dr.ing. Alexandru MARIN
Aplicații: Dr. ing. Dan C. Badea
4

standarde existente de software cu tehnologia minituarizării hard – drive – ului, a fost un
nou produs combinând tehnologii existente.
Dezvoltarea unei noi utilizări a unui produs, cu schimbări minore în specifica țiile
tehnice ale sale, este o inovare de produs. Ca un exemplu este introducerea unui nou
detergent utilizând compozi ții chimice existente.
Îmbunătă țiri semnificative la produsele existente pot apare prin schimbări în
materiale, componente și alte caracteristici care cresc performan ța. Introducerea
sistemului de frânare ABS și a sistemului de naviga ție GPS (Global Position ing
System), sau a altor îmbunătă țiri la automobile reprezintă exemple de inovare de
produs constând în schimbări parțiale sau adăugări la acesta a unui număr de
subsisteme tehnice integrate.
Inovarea de produs în domeniul serviciilor poate include îmbun ătățiri
semnificative în modul în care acestea sunt prestate (de exemplu, în ceea ce prive ște
eficien ța și rapiditatea lor), adăugarea de noi funcții sau caracteristici la serviciile
existente, sau introducerea integrală de noi servicii. Exemplu în acest s ens sunt
îmbunată țirile semnificative în serviciile de Internet banking, cum sunt acelea care
oferă o viteză crescută și o mai ușoară utilizare.
Inovarea de proces este implementarea unei metode noi sau semnificativ
îmbunătă țite de produc ție sau de livra re. Aceasta include schimbări semnificative în
tehnici, echipamente și / sau software. Inova țiile de proces pot fi orientate către
reducerea costurilor unitare, creșterea calită ții, sau produc ția ori livrarea de produse noi
sau semnificativ îmbunătă țite. Metodele de produc ție implică tehnicile, echipamente și
software, care sunt utilizate la produc ția bunurilor și serviciilor. Exemple de noi metode
de produc ție sunt implementarea de echipament nou de automatizare sau introducerea
proiectării asistate de ca lculator la dezvoltarea noilor produse.
Inovarea de marketing este implementarea unei noi metode de marketing
implicând schimbări semnificative în design – ul și ambalarea produsului, în promovarea
sau politica de preț a acestuia. Inova țiile de marketing v izează o mai bună adresare
nevoilor consumatorilor, deschizând noi piețe, sau noi poziții ale produselor pe piață.
Inovarea organiza țională este implementarea unei noi metode organiza ționale în
practica de afaceri a firmei, în organizarea locurilor de munc ă și a relațiilor externe.
Inovațiile organiza ționale pot fi menite să crească performan ța firmei prin reducerea
costurilor administrative sau a celor tranzac ționale , să îmbunătă țească climatul de
muncă sau să scadă costurile de achizi ție.

3.3. Modele ale pr ocesului de inovare

În epoca modernă a dezvoltării industriale, au fost elaborate diferite modele ale
procesului de inovare, pe baza cărora să fie posibilă analiza inovării.

Universitatea POLITEHNICA din București , Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice
SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică
ANUL DE STUDII: VI
Disciplina: Transfer tehnologic și valorificarea inovă rii – Titular disciplină: Prof.dr.ing. Alexandru MARIN
Aplicații: Dr. ing. Dan C. Badea
5

Roy Rothwell [5 ] a oferit o perspectivă istorică asupra modelării procesului de
inovare, arătând că opiniile asupra naturii procesului de inovare au evoluat de la un
model liniar (decada 1950 -1960) spre modele complexe și integrate (1980 -1990).
Rothwell a identificat cinci genera ții de modele ale procesului de inovare, care relevă
etapele de evolu ție a realită ții economice și a gândirii economice a comunită ții
oamenilor de știință.
Genera țiile de modele ale procesului de inovare sunt:
– Modelul liniar al inovării: modelul tip "technology push" ("tehnologia care
împinge").
– Modelul tip "mar ket pull" (" piața care trage").
– Modelul procesului de inovare " prin cuplaj ".
– Modele ale proceselor de inovare integrate func țional.
– Modele ale proceselor de integrare a sistemelor și inovare în rețea (cu acronimul
SIN).

a) Modelul liniar al inovării: modelu l tip "technology push"( anii 1950 —1960).

Acest model considera că inova țiile tehnologice apar ca urmare a activită ților de
cercetare – dezvoltare: procesul de inovare începe cu o descoperire științifică (cercetare
fundamentală ), se transformă într -o invenție, care este valorificată apoi prin proiectare –
inginerie și activită ți de produc ție și se sfârse ște cu marketingul și vânzarea noului
produs inovativ sau a noului proces inovativ, care sunt "împinse" pe piață (figura 2). În
această abordare, se consi dera că procesul de inovare este constituit din faze
secven țiale, distincte conceptual și temporal, caracterizate prin relații unidirec ționale
(fără feedback ).

Fig. 2 – Modelul tip "technology push"

Conform acestui model, probabilitatea succesului inovației realizate este
produsul dintre probabilitatea succesului tehnologic și probabilitatea succesului
comercial pentru respectiva tehnologie inovativă.

Universitatea POLITEHNICA din București , Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice
SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică
ANUL DE STUDII: VI
Disciplina: Transfer tehnologic și valorificarea inovă rii – Titular disciplină: Prof.dr.ing. Alexandru MARIN
Aplicații: Dr. ing. Dan C. Badea
6

b) Modelul tip "market pull" (anii 1960 – 1970).

Aceste modele sunt de asemenea liniare și presu pun că inova țiile derivă dintr -o
cerin ță percepută de piață, care influen țează direc ția și rata dezvoltării tehnologice, iar
cercetarea – dezvoltarea are numai rol reactiv în procesul inovării (figura 3).

Fig. 3 – Modelul tip "market pull"

Orientarea întregului proces al inovării are loc spre satisfacerea exigen țelor
consumatorilor.
Aceste prime modele liniare au fost supuse unor serii de critici, deoarece erau
reprezentări foarte simplificate, care distorsionează realitatea procesului de inovare,
proces care nu este liniar, ci este afectat de bucle de feedback între fazele în curs de
desfă șurare .

c) Modelul procesului de inovare "prin cuplaj"(anii 1970 – 1980).

A treia genera ție de modele ale inovării este reprezentată de așa – numitul
proces de ino vare " prin cuplaj " , care poate fi considerat ca o cuplare (combinare) a
modelelor "technology push" și "market pull". Acest model este centrat pe un proces
interactiv, cu accent pe efectele de feedback între fazele de piață și de cercetare ale
modelelor l iniare precedente (figura 4). Procesul de inovare "prin cuplaj" este secven țial
din punct de vedere logic, deși nu neaparat continuu și poate fi divizat în faze
interdependente distincte funcțional , însă care interac ționaza prin feedbackuri spre faza
precede ntă. Modelul sugerează că furnizorii și clienții trebuie să fie strâns " cupla ți" în
echipe integrate de dezvoltare a produselor.

Universitatea POLITEHNICA din București , Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice
SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică
ANUL DE STUDII: VI
Disciplina: Transfer tehnologic și valorificarea inovă rii – Titular disciplină: Prof.dr.ing. Alexandru MARIN
Aplicații: Dr. ing. Dan C. Badea
7

Fig. 4 – Modelul proc esului de inovare "prin cuplaj"

d) Modele ale proceselor de inovare integrate funcțional (anii 19 80 – 1990).

Aceste modele se caracterizează prin integrarea și dezvoltarea produselor în
paralel (simultan), în loc de modul secven țial de implicare a departamentelor companiei
care sunt responsabile pentru proiectarea și dezvoltarea noilor produse. Confo rm
acestor modele, firmele inovatoare realizează integrarea funcțională a activită ților
diferitelor departamente interne pe parcursul procesului de inovare și totodată
integrarea în procesul de dezvoltare a furnizorilor, clienților și partenerilor. Integra rea în
interiorul firmei are loc în amonte cu furnizorii principali și în aval cu clienții activi (figura
5). Aceste modele relevă iterații complexe, bucle de feedback și relații reciproce între
marketing, cercetare – dezvoltare, opera țiuni, distribu ție. Pro cesul de inovare
recunoa ște acum rolul care poate fi jucat de alian țe cu alte firme și cu alți competitori.

Universitatea POLITEHNICA din București , Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice
SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică
ANUL DE STUDII: VI
Disciplina: Transfer tehnologic și valorificarea inovă rii – Titular disciplină: Prof.dr.ing. Alexandru MARIN
Aplicații: Dr. ing. Dan C. Badea
8

Fig. 5 – Model al procesului de inovare integrat func țional

e) Modele ale proceselor de integrare a sistemelor și inovare în rețea (anii 1990
– 2000).

Aceste modele se bazează pe o mai mare integrare generală a sistemelor și
organiza țiilor, pe formarea unor rețele de colaborare a "actorilor" inovatori, formate din
furnizorii esen țiali, clienți, alte companii industriale, universită ți, comun itățile din care fac
parte firmele etc., cu scopul de a profita de combinarea tehnologiilor și de a rezolva
problemele de mare complexitate ale noilor produse. Inovarea în rețea include
implicarea unor noi instrumente electronice, ca de exemplu, modelarea prin simulare,
sisteme CAD / CAM , utilizarea de sisteme expert pentru proiectare și fabricarea rapidă
a prototipurilor fizice ( Rapid prototyping ) – toate acestea conducând la așa – numita
digitalizare a procesului de inovare. În cadrul sistemelor de inova re în rețea se
organizează echipe integrate de dezvoltare în paralel, care abordează procesul de
creare a noilor produse pe baza conceptului de inginerie concurentă (sau simultană),
mai degrabă, decât pe baza dezvoltării secven țiale. Cercetarea, dezvoltare a, designul și
proiectarea au loc în iterații concurente. Activită țile creatoare de valoare ale firmei sunt
intim legate cu furnizorii și clienții, cu rețelele și comunită țile în care sunt incluse firmele.

Universitatea POLITEHNICA din București , Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice
SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică
ANUL DE STUDII: VI
Disciplina: Transfer tehnologic și valorificarea inovă rii – Titular disciplină: Prof.dr.ing. Alexandru MARIN
Aplicații: Dr. ing. Dan C. Badea
9

Procesul de inovare din a cincea genera ție este un răspuns la nivelurile înalte de risc și
incertitudine în inovare [6]. În cadrul firmelor exista o focalizare crescândă asupra
utilizarii celor mai bune practici și forme organiza ționale , care să permită flexibilitate și
sensibilitate maximă în raport cu piețele impredictibile și turbulente.

4. Factori de influență ai transferului tehnologic și ai inovării

În planificarea și implementarea proiectelor de transfer tehnologic, principalele
probleme care apar sunt legate de capabilitățile tehnologice ale firmei și ale oamenilor.
Capabilitățile tehnologice sunt compuse dintr -o varietate de surse de cunoaștere
și de experiențe. Unele dintre acestea sunt sub forma unor idei noi și invenții. Altele
sunt încorporate în echipamente, utilaje, infrastructură, iar altele sunt încorp orate în
calificarea personalului [7].
Capabilitățile tehnologice sunt reprezentate de:
– Sectorul de cercetare – dezvoltare;
– Infrastructura de tehnologia informației și de comunicare ;
– Baza de cunoaștere științifică.
Sectorul de cercetare – dezvoltare este un factor important pentru asigurarea
capabilităților tehnologice , ace sta fiind suportul cel mai potrivit pentru absorbția noii
tehnologii.
Infrastructura de tehnologia informației și de comunicare este esențială în
transmiterea rapidă a cunoașterii între organizațiile implicate în procesu l de transfer
tehnologic, f iind un factor critic al succesului. Existența acestei infrastructurii asigură o
platformă prin care se comunică date, se coordonează activități și se utilizează în
comun informații.
Baza de cunoaștere științifică este aceea care furnizează experiența teh nologică
și învățarea organizațională, influențând opțiunile viitoare privind tehnologiile ce vor fi
adoptate.
Capabilitățile personalului contribuie în mod decisiv la succesul transferului
tehnologic, prin existența unui proces de învățare continuă și a unei expertize specifice.
Educația personalului, suportul tehnic și formarea continuă asigură creșterea
performanței firmei.
La implementarea unui proiect de transfer tehnologic, există o serie de factori de
risc și anume:
– Factori de risc tehnologic;
– Factori de risc ai afacerii;
– Factori de risc de țară;
– Factori de risc organizațional.

Universitatea POLITEHNICA din București , Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice
SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică
ANUL DE STUDII: VI
Disciplina: Transfer tehnologic și valorificarea inovă rii – Titular disciplină: Prof.dr.ing. Alexandru MARIN
Aplicații: Dr. ing. Dan C. Badea
10

Riscul tehnologic este asociat cu noutatea și inadecvarea tehnologiei transferate,
într-un context dat. Procesul de transfer tehnologic impune formarea unor manageri
potriv it calificați pentru a conduce întregul proces de schimbare, în contextul înțelegerii
interacțiunilor dintre mediul local și cel global.
Inadecvarea unor tehnologii se poate datora unor factori cum sunt:
– Un răspuns nepotrivit cererii pieței;
– Disfuncția asi gurării sau a adaptării furnizării locale de materii prime și material;
– Incapacitatea de a adapta tehnologia la o scară mai mică a producției;
– Insuficienta utilizare a forței de muncă, determinate de distorsiunea prețului sau
de alte restricții;
– Importul u nor utilaje nepotrivite;
– Alegerea unei tehnologii improprii, determinate de unele restricții la achiziția
tehnologiilor.
Riscul afacerii este exprimat prin riscul costului, riscul cererii, riscul ratei de
schimb și riscul profitului. Profitabilitatea unei noi tehnologii nu poate fi garantată, la
data apariției acesteia.
Riscul de țară este asociat cu profilul țării care achiziționează noua tehnologie,
exprimat prin cadrul social, politic, legal și disponibilitatea pentru infrastructura
necesară.
Riscul organizațional este exprimat de capacitatea managerială, în corelație cu
expertiza parsonalului și infrastructura existentă.
În cadrul structurilor de cercetare – dezvoltare și în cel al unor procese de
transformare de anvergură a organizațiilor receptoare , transferul tehnologic se bazează
pe creativitate și inovare .
Inovarea este instrumentul specific al sistemului antreprenorial . Este actul care
înzestrează sistemul cu o nouă capacitate de a crea bogăție. Inovarea crează un mijloc
a cărei întrebuințare î nzestrează ceva din natură cu valoare economică. Un exemplu,
dat de Peter F. Drucker , este deosebit de elocvent: “Până acum un secol, nici uleiul
mineral care ieșea din pământ, nici bauxita – minereul din care se extrage aluminiu – nu
erau mijloace. Erau n iște neplăceri: ambele făceau pământul nefertil. Mucegaiul era o
calamitate, nu un mijloc. Bacteriologii făceau eforturi disperate pentru a -și proteja
culturile de bacterii împotriva contaminării cu această ciupercă, Apoi, în anii ’20, un
medic londonez, A lexander Fleming a realizat că această <calamitate> era exact
distrugătorul de bacterii pe care îl căutau bacteriologii, iar mucegaiul a devenit un mijloc
valoros” [8].
Același lucru este adevărat și pentru sfera socială și pentru cea economică. Nu
există resurse mai mari în economie decât “ puterea de cumpărare ”. Dar puterea de
cumpărare este creația unui antreprenor inovator. Webster (citat în [9 ]) definește
inovarea drept “ abilitate de a aduce ceva nou în existență ”. Alții consideră că

Universitatea POLITEHNICA din București , Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice
SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică
ANUL DE STUDII: VI
Disciplina: Transfer tehnologic și valorificarea inovă rii – Titular disciplină: Prof.dr.ing. Alexandru MARIN
Aplicații: Dr. ing. Dan C. Badea
11

inovarea este un p roces uman care conduce la un rezultat nou, util (rezolvă o problemă
existentă și satisface o nevoie) și in teligibil (poate fi reprodus) [8, 9 ].
O foarte utilă definiție a inovării provine din literatura recentă asupra psihologiei
sociale. După Amabile (citat în [9 ]), un produs sau o reacție vor fi judecate ca fiind
inovatoare până la limita în care sunt noi și compatibile, utile, core cte sau valabile
scopului vizat.

Dar care sunt caracteristicile persoanelor creative? Poate fi oricine
inovator?

S-au făcut multe considerații în legătură cu lista de trăsături ale persoanei
creative. După o aproape exhaustivă revizie a literaturii de specialitate, Roe propune
următoarea listă cu trăs ături ale persoanei creative [10 ] :

► Deschidere către experiment. ► Atenție – văzând lucruri în moduri neuzuale
► Curiozitate. ► Acceptare și reconciliere între opoziții
aparente.
► Toleranța ambiguității. ► Independența judecății, minții și a acțiunii.
► Nevoia și asumarea autonomi ei. ► Auto-încredere.
► Voința riscului calculat. ► Perseverență.
► Nu este subiectul standardelor și controlului de grup.

La această listă, Raudsepp (citat în [11 ]) mai adaugă următoarele trăsături:

► Sensibilitate față de probleme . ► Fluență – abilitate de a genera un mare
număr de idei.
► Flexibilitate. ► Originalitate.
► Empatie sentimentală. ► Deschidere către fenomenele
subconștientului.
► Motivare. ► Libertate față de teama eșecului.
► Abilitate la concentrare. ► Gândirea în imagini.
► Selectivitate.

Pentru a răspunde și la întrebarea dacă poate fi oricine inovator, este de preferat
modul concis în care John. J. Kao se exprimă: “ Logica fără pasiune este sterilă, în
timp ce inspirația fără analiză este adesea arbitrară sau nechibzuită ” [9].
Există mai multe stadii ale inovării. D upă cum se arată în tabelul nr. 1, aceasta
începe cu interesul : trebuie să fie ceva irezistibil intrisec problemei .

Universitatea POLITEHNICA din București , Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice
SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică
ANUL DE STUDII: VI
Disciplina: Transfer tehnologic și valorificarea inovă rii – Titular disciplină: Prof.dr.ing. Alexandru MARIN
Aplicații: Dr. ing. Dan C. Badea
12

Tabelul nr. 1 – Stadiile inovării
STADIUL INOVĂRII ACTIVITATEA STILUL PSIHOLOGIC
Interesul Cercetarea mediului Intuiție / Emoție
Pregătirea Prepararea expediției Detaliere / Planificare
Incubarea “Pigmentarea lucrurilor” Intuiție
Iluminarea Experiența “ Eureka ” Intuiție
Verificarea Cercetarea de piață Detaliere / Raționalitate
Exploatarea Management industrial Detaliere / Raționalitate

Interesul este urmat de stadiul pregătirii, în care se elaborează agenda
intelectuală . Incubarea urmează ca o in tuitivă și ardentă muncă asupra cercetării
problemei. Iluminarea urmează ca o ieșire intuitivă la lumina deplinei descoperiri. În
final, rezultatul trebuie verificat, iar în stadiul exploatării, acesta trebuie să producă
valoare adăugată.
Atenția acordată de diverși autori inovării, atunci c ând analizează
antreprenoriatul și transferul tehnologic este determinată de legăturile in trinseci dintre
creativitate, antreprenoriat și transfer tehnologic . Un antreprenor poate fi definit ca fiind
cineva care este sensibil la oportunități și are simțul libertății atât în sens personal, cât și
în sens organizațional, pentru a acționa asupra oportunității. Antreprenoriatul are
conotația implementării noii tehnologii.
În timp ce inovarea implică o viziune asupra a ceea ce este posibil tehnologic ,
antreprenorul transpune viziunea creată în acțiu ne, într -o viziune umană care ghidează
munca grupurilor de oameni. Dacă termenul de inovare sugerează procesul de
implementare, prin care inspirația creativă conduce la rezultate practice, atunci
antreprenoriatul este procesul uman și organizațional prin c are inovarea are loc.

5. Bibliografie

1. x x x – Definition of Technology Transfer , The Federal Laboratory Consortium for
Technology Transfer, SUA, 2001.
2. x x x – Management of Technology , U.E., 2001, p. 72 -79.
3. x x x – Oslo Manual , GUIDELINES FOR COLLECTING AND INTERPRETING
INNOVATION DATA , Third edition, ISBN 92 -64-6 01308 -3 – OECD/EUROPEAN
COMMUNITIES 2005.
4. Rânea, C., Badea C. Dan – Bazele Inovării și Transf erului de Tehnologie , Editura
ELECTRA, București, 2003, ISBN 973 -806780 -4. Editura ELECTRA este recunoscută
CNCSIS – Lista 2002, poz. 54.
5. Rothwell, Ro y – Towards the Fifth -generation Innovation Process . International
Marketing Review, vol.11, No.1 ,1994, pp.7-31.

Universitatea POLITEHNICA din București , Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice
SPECIALIZAREA MASTER: Concepție și Management în Productică
ANUL DE STUDII: VI
Disciplina: Transfer tehnologic și valorificarea inovă rii – Titular disciplină: Prof.dr.ing. Alexandru MARIN
Aplicații: Dr. ing. Dan C. Badea
13

6. Gann, D. and Dodgson, M. – Innovation Technology: How New Technologies Are
Changing The Way We Innovate , National Endowment for Science, Technology and the
Arts, 2007, London.
7. L.Tahmooresnejad, M.A.Shafia,R.Salami – Identifying Impact Fact ors in Technology
Transfer with the Aim of Technology Localization , World Academy of Science,
Engineering and Technology 77 , 2011 .
8. Drucker, Peter F. – Innovation and Entreprene urship , Harper & Row Publishers
Inc.,1986.
9. Kao, J. John – Entrepreneurshi p, Creativity & Organiz ation , Prentice Hall, Englewood
Cliffs, New Jersey, 1989.
10. Roe, A. – Psychological Approaches to Creativity in S cience , Essays on Creativity in
the Sciences, Ed. M.A. Coler & H.K. Hughes, New York, 1963.
11. Eduard de Bono – Serio s Creativity , Harper Collins Publishers, London, 1992.