SPECIALIZAREA MASTER B9 MANAGEMENT FINANCIAR [604582]

UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA MASTER B9 – MANAGEMENT FINANCIAR
BANCAR INTERNA ȚIONAL

FINANȚAREA CORPORAȚIILOR MULTINAȚIONALE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. Univ. Dr. Mihaela Herciu

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

2
Introducere ……………………………………………………………………… .…4
Capitolul I – Structura de capital a companiilor multinaționale ……………… ..…..5
1.1. Companiile multinaționale – componentă de bază a economiei …… …..5
1.1.1. Definirea conceptului de companie multina țională ……… ..….5
1.1.2. Tipologia/Clasificarea companiilor multina ționale ……… ..….8
1.2. Capitalul întreprinderii: concept și structură ………………………. .….9
1.2.1. Analiza ratelor de structură ……………………………….……9
1.2.1.1. Anali za ra telor de structură ale pasivului …..…………9
1.2.1.2. Analiza ratelor de structură ale activului ………. ..….10
1.2.2 . Structura optimă de capital …………………….………… .….13
1.2.3 . Strategia globală de finanțare ………………………………….18
Capitolul II – Tipologia surselor de finan țare a companiilor multina ționale ………20
2.1. Prezentarea teoretică a surselor de finan țare a companiilor
multinaționale ………………………………………………………………………20
2.1.1 . Surse interne de finan țare……………………………………..21
2.1.2. Surse externe de finan țare……………………………… ……..25
2.2. Decizia de finanțare – influența costului capitalului …………………..31
2.2.1 . Costul capitalului – noțiuni teoretice …………………….……32
2.2.2. Tipologia costului capitalului și metodologia de determinare a
acestuia ……………………………………………………………………..32
Capi tolul III – Studiu de caz: Analiza structurii capitalului corporațiilor
multinaționale la nivelul unor diferite industrii (perioada 2014 -2016) …………..38
3.1. Analiza structurii capitalului Apple Inc ………………………………38
3.2. Analiza structurii capitalului Pfizer Inc………………………………41
3.3. Analiza structurii capitalului Microsoft Corporation …………………46
3.4. Analiza structurii capitalului Tesla Motors ……………………………49

3
3.5. Analiza structurii capitalului Alphabet Inc ………………………..52
3.6. Analiza structurii capitalului Coca Cola Company ……………….57
3.7. Analiza structurii capitalului McDonalds Corporation ……………60
Capitolul IV – Concluzii ………………………………………………………65
Bibliografie ……………………………………………………………………67
Anexe

4
Introducere
Tema lucrării mele de disertație se intitulează Finanțarea companiilor
multinaționale . Motivația alegerii acestei teme derivă din dorința de a identifica
sursele de finanțare la care apelează corporațiile multinaționale pentru a -și finanța
activitățile sale.
Obiectivul lucrării mele este de a analiza structura capitalului la nivelul unor
corporații multinaționale din diferite sectoare de activitate , în scopul cunoașterii
evoluției gradului de îndatorare și a ratei de acoperire a dobânzilor aferente
volumului de credite prezente , pentru a observa cât de bine își onorează obligațiile
și pentru obținerea unor rezultate mai bune în viitor și de a identifica principalele
surse de finanțare utilizate la nivelul acestor corporații . Ratele datoriei oferă o
imagine generală a sarcinii globale a datoriei companiei, a efectului de levier,
precum și a amestecului de capital și datorie utilizat în finanțarea activității .
Importanța temei este determinată de faptul că în prezent s tructura
capitalulu i unei firme este foarte important ă, astfel încât trebuie să existe o
combinație de datorii, acțiuni preferențiale și comune, care să maximizeze averea
acționarilor. În prezent, este foarte importantă o gestionare prudentă a datoriilor.
Lucrarea e ste structurată în trei capitole. Primul capitol Structura de capital
a companiilor multinaționale prezintă definirea conceptului de corporație
multinațională și tipologia acesteia, precum și analiza și structura capitalului . De
asemenea, este prezentată i mportanța unei structuri optime de capital și a strategiei
de finanțare . Cel de -al doilea capitol Tipologia surselor de finanțare a
companiilor multinaționale prezintă clasificarea surselor de finanțare, precum și
costul pentru fiecare dintre acestea și me todologia de determinare . Al treilea
capitol Studiu de caz – Analiza structurii capitalului corporațiilor multinaționale
la nivelul unor diferite industrii ilustrează evoluția indicatorilor structurii de
capital și a nivelului raportului de acoperire a dobânzilor la nivelul mai multor
companii multinaționale în perioada 201 4-2016. Analiza mea se bazează pe
situațiile financiare anuale ale companiilor multinaționale analizate .

5
Capitolul I – Structura de capital a companiilor multinaționale
1.1. C ompaniile multinaționale – componentă de bază a economiei
Internaționalizarea afacerilor (cunoscută și sub denumirea de
internaționalizarea firmelor) se referă la procesul de extindere a activităților
productive, comerciale și financiare ale companiilor peste granițele țărilor de
origine, în vederea exploatării unor avantaje competitive. Astfel,
internaționalizarea afacerilor este o consecință firească a globalizării vieții
economice.
1.1.1. Definirea conceptului de companie multinațională
Companiile transnaționale sunt recunoscute ca reprezentând una dintre
componentele fundamentale ale me diului economic internațional, d enumirea
acestora fiind controversată, datorită existenței și utilizări mai multor termeni de
specialitate: firmă internațională, înt reprindere multinațională, grup plurinațional,
societate transnațională, corporație mondială. În timp ce majoritatea specialiștilor
și dicționarelor economice recurg la termenul de companii multinaționale ,
organizațiile ONU utilizează termenul de companii transnaționale . Termenul de
companie multinațională aduce în prim plan latura cantitativă a fenomenului de
internaționalizare, adică numărul de țări în care o firmă își investește capitalul. El
este însă neclar , ceea ce poate induce ideea că o firmă ar apa rține mai m ultor
națiuni, în timp ce cel de -al doilea termen reproduce cu exactitate trăsăturile
fenomenului analizat , reflec tând pe de o parte numărul țărilor în care își investește
capitalul o firmă, iar pe de altă parte, ideea că o firmă ajunsă în stadiul de
expansiune, reprezintă o prelungire extrateritorială a națiunii ei de origine.
Corporații le multinaționale sunt defin ite ca fiind firmele care se angajează
într-o formă de afaceri internaționale. Management ul financiar internațional
implică decizii de investire și de finanțare internaționale, care sunt destinate pentru
a maximiza valoarea corporațiilor . Scopul managerilo r multinaționalelor este de a
maximiza valoarea firmei, scop similar cu obiectivul managerilor angajați de către
companiile autohtone. Inițial, firmele pot încerca doar să exporte produse într -o
anumită țară sau să importe de la un producător străin. De -a lungul timpului, cu
toate acestea, mulți dintre ei recunosc oportunități străine suplimentare și, eventual,
să stabilească filiale în țări străine. Dow Chemical, IBM, Nike, și multe alte firme
au mai mult de jumătate din activele lor în țări străine. Unele companii, cum ar fi
ExxonMobil, Fortune Brands, si Colgate -Palmolive, de obicei generează mai mult
de jumătate din vânzările lor în țări străine. Chiar și firmele mai mici din SUA
generează în mod obișnuit mai mult de 20 de procente din vânzările lor pe p iețele
externe. 75% din firmele care exportă din SUA au mai puțin de 100 de angajați.

6
Gestiunea financiară internațională este importantă chiar și pentru companiile care
nu au afaceri internaționale, deoarece aceste companii trebuie să recunoască modul
în care concurenții lor străini vor fi afecta ți de variațiile cursului de schimb, ratele
dobânzilor externe, costurile forței de muncă și inflația. Aceste caracteristici
economice pot afecta costurile concurenților străini cu privire la politicile de
producț ie și de stabilire a prețurilor. 1
Compania multinațională (CM) este formată din „subunități structurale
foarte diferite, din ce în ce mai specializate, amplasate în diferite țări, legate între
ele printr -o rețea de operații, care să le permită realizarea obiectivelor strategice
multidimensionale, de flexibilitate, inovație și eficiență.”2
Pentru definirea companiei transnaționale au fost propuse diverse criterii,
printre care se numără italianul N. Rainelli, care arată că O societate
transnațională este o întreprindere care controlează unități de producție localizate
în mai multe țări, indifferent de talia acestora, Vernon aduce o serie de condiții
restrictive, cum ar fi un număr minim de 6 țări și o cifră de afaceri de p este 100
milioane de dolari , W. Andreff definește societatea transnațională ca orice firmă al
cărei capital este investit în procesul de acumulare internațională într -o activitate
productivă, ea însăși internațională. Ea este forma sub care se organizează o parte
a capitalului internațional . Dictionary o f Modern Economy definește societatea
transnațională fiind o întreprindere de mari dimensiuni având sediul central într -o
țară și operând în principal sau parțial prin filialele sale din alte țări. Aceste
corporații se extind la scară internațională pentru a valorifica avantajele verticale
și orizontale ale economiei de scară . Specialiști români definesc acest concept ca
fiind o firmă ce și -a extins activitatea dincolo de granițele țării de origine, fiind
alcătuită dintr -o societate principală (firma mamă) și un număr de filiale deschise
în alte țări.
Alan Shapiro definește compania multinațională ca :”o companie angajată
în producerea și vânzarea de bunuri și servicii în mai mult de o țară, fiind formată,
în general, dintr -o firmă -mamă localizată în țara de origine și de la 5 la 6 filiale în
străinătate având, de obicei, un grad ridicat de interacțiune strategică între
componentele sale” , iar istoricul economic Geoffrey Jones oferă o definiție mai
lărgită a unei transnaționalei: ” o firmă ce controlează operațiuni sau active
generatoare de venituri în mai mult de o țară” .

1 Madura, J., International Financial Management, 2011, 2009 South -Western, a part of Cengage Learning, pag.3 –
10
2 Herciu, M., Note de curs – Management financiar internațional, pag. 3

7
Cele mai frecvente metode prin care firmele își desfășoară activitatea
internațională sunt comerțul internațional, licențele , franciz ele, joint-ventures ,
achizițiile de firme străine, precum și formarea de filiale în străinătate. Metode,
cum ar fi licențele și francizele implică o investiție mică de capital, dar o parte din
profitul obținut trebuie distribuit altor părți . Achiziția firmelor străine și înființarea
filialelor străine necesită investiții substanțiale de capital, dar oferă potențialul
pentru profituri mari.
Companiile multinaționale influențează factorii care determină procesul de
creștere economică prin contribuția la formarea d e capital, la transferul de
tehnologie “hard” și “soft” , la dezvoltarea resurselor umane, la extinderea
schimburilor internaționale și la cre șterea economică pe termen lung . Prezența
companiilor multinaționale stimulează concure nța, încurajează inovațiile , stabilirea
de noi întreprinderi, induce posibilități de producție pe orizontală. Contribuția
companiilor multinaționale nu este numai cantitativă ci și calitativă, ca agenți de
integrare, organizare și conducere a unor activități economice. De aceea,
comp aniile multinaționale reprezintă un motor al creșterii economice, în condițiile
acționării într -un sistem economic permisiv și stimulativ. În ceea ce privește
prioritățile de dezvoltare ale țărilor î n curs de dezvoltare, acestea include realizarea
creșteri i susținute a venitului național prin majorarea ratei investițiilor, întărirea
capacităților tehnologice, îmbunătățirea competitivității exporturilor proprii pe
piața internațională, distribuția echitabilă a beneficiilor creșterii prin crearea de noi
oport unități pentru ocuparea forței de muncă, protecția și conservarea mediului
înconjurător. Activitatea companiilor multinaționale poate îndeplini un rol
semnificativ în completarea eforturilor firmelor naționale , însă obiectivele
companiilor multinaționale nu corespund în totalitate cu cele ale guvernelor țărilor
gazdă , acestea căutând să accelereze dezvoltarea națională, pe când companiile
multinaționale urmăresc creșterea propriei lor competitivități în mediul
internațional.
O societate transnațională se definește prin expansiune, pe lângă trăsăturile
sale esențiale: natură economică, structura de organizare, management, investiții
străine directe. Î ntreprinderi le transnaționale generează nu numai bunuri și servicii,
ci și capital bănesc pentru investiții, noi tehnologii, capacități de inovație și de
instruire a forței de muncă pentru utilizarea tehnologiilor, practici de organizare și
gestionare proprii – toate îndreptate spre sporirea potențialului concurențial, a
profitabilității întrepr inderii și a într egului sistem.

8
Figura nr. 1 Ciclul de viață al produsului internațional

Sursă: figură prelucrată conform datelor din Madura, J., International Financial Management, 2011, 2009
South -Western, a part of Cengage Learning, pag.9

1.1.2. Tipologia/Clasificarea companiilor multinaționale
În cadrul companiilor multinaționale, se disting:
a) Firmele primare – acestea sunt considerate primare, deoarece intervin în
sectorul minier, petrolier sau agricol, iar din punct de vedere istoric reprez intă
prima formă a internaționalizării producției. Rolul lor este de a aproviziona cu
materii prime, produse alimentare și energie economiile industriale.
b) Firmele cu strategii comerciale – acestea corespund procesului de
internaționalizare a producției prin substituirea exporturilor.
c) Firmele globale – specializate pe un segment al ciclului de producție , reprezintă
forma prin care este desăvârșită o internaționalizare bazată pe exploatarea
diferențelor dintre nivelul salariilor și avantajele globalizării .
(1) Firma produce
pentru a răspunde
cererii locale
(2) Firma exportă
produse pentru a
răspunde cererii
externe
(3) Înființarea de filiale
străine ( Debutul
producției în țara
importatoare)
(4a)Exportul din țara
importatoare
(4b) Importul în țara
de origine

9
d) Firmele financiare – reprezintă o treaptă superioară în raport cu firmele globale ,
în măsura în ca re se păstrează doar activitățile neproductive în mod direct: strategia
globală a grupului, centrala financiară a gestiunii participațiilor, brevete și
lichidități, cercetarea și dezvoltarea.

1.2. Capitalul întreprinderii: concept și structură
1.2.1. Ana liza ratelor de structură
Analiza structurii patrimoniale urmărește analiza ponderii diferitelor
elemente patrimoniale, metoda de analiză utilizată fiind metoda ratelor. Cu ajutorul
ratelor de structură se pot compara corporații de dimensiuni diferite și s e poate
evidenția tendința de -a lungul timpului pentru o anumită corporație . Caracterizarea
generală a structurii patrimoniale a corporațiilor multinaționale presupune
investigarea elementelor bilan țiere de activ și de pasiv, prin prisma dimensiunii ș i a
ponderii lor în patrimoniul întreprinderii. Structura patrimonială a unei companii
este influențată de o serie de factori, cum ar fi: factori tehnici, economici, sociali,
juridici, strategici, conjucturali etc.

Ratele de structură ale bilanțului sunt m ărimi statistico -financiare,
stabilite ca raporturi între un post sau o grupă de posturi din activul sau pasivul
bilanțului și totalul acestora, precum și ca raporturi între diferite componente ale
activului, respectiv pasivului. Ratele de structură se exp rimă procentual.1

1.2.1.1. Analiza ratelor de structură ale pasivului

Ratele de structură ale pasivului evidenți ază stabilitatea, a utonomia
financiară și gradul de îndatorare a entității economice. A cești indicatori analizează
importanța relat ivă și evoluția în timp a diferitelor surse de finanțare utilizate de
către o corporație multinațională .

Principalele rate de structură ale surselor de finanțare sunt:

A. Rata stabilității financiare (Rsf) reflectă ponderea capitalului permanent
(resurse cu caracter stabil) în totalul surselor de finanțare ale entității
economice.

1Spătaru, L., Analiza economico -financiară – instrument al managementului întreprinderilor , Editura E conomică,
București, 2004, p.440

10

B. Rata autonomiei financiare (Raf) se calculează ca și raport între capitalul
propriu și total pasiv, reflectând gradul de independență financiară a
companiei. Independența se asigură atunci când capitalul propriu este egal
sau mai mare decât suma datoriilor pe termen mediu și lung. Se con sideră,
că pentru obținerea autonomiei financiare, capitalul propriu trebuie să
reprezinte cel puțin o jumătate din capitalul permanent al companiei.

C. Rata îndatorării globale (Rig) măsoară po nderea datoriilor totale în totalul
surselor de finanțare. Acest indicator arată proporția în care activul total este
finanțat din alte surse decât cele proprii, cum sunt creditele bancare ,
furnizori, datoriile la stat. Se consideră normal, ca ponderea dat oriilor totale
să nu fie mai mare de 2/3, fapt ce consideră o structură financiară favorabilă.
1

D. Rata capitalurilor atrase (Rca) reflectă ponderea obligațiilor pe termen
scurt în total pasiv, arătând ponderea cu care sunt folosite datoriile pe termen
scurt ca și surse de finanțare.

1.2.1.2 . Analiza ratelor de structură ale activului
În sistemul ratelor de structur ă a activului, cele mai semnificative ca valoare
informativ ă și totodată mai frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt:
rata imobilizărilor, rata stocurilor, rata crean țelor, rata disponibilită ților. Toate
acestea reflect ă aspecte privind patrimoniul economic al întreprinderii, apartenen ța
sectorial ă, natura activită ții și chiar aspecte legate de politica sa financiar ă.

1 Stancu, I., Finanțe – teoria piețelor financiare. Finanțele întreprinderilor. Analiza și gestiunea financiară, Editura
Economică, 1997, pag. 207

11

A. Rata activelor imobilizate (Rai) – se calculează ca rapor t între activele
imobilizate și total activ, reflectând ponderea elementelor patrimoniale ce
servesc permanent corporația. Această pondere se situează frecvent la
peste 60%.

Datorită conținutului diferit al componentelor activelor imobilizate, se pot
utiliza și următoarele rate de detaliu (complementare) :

a.

Rata imobilizărilor necorporale arată ponderea imobilizărilor necorporale
(brevete, licențe, mărci, fond comercial etc.) în cadrul patrimoniului întreprinderii.
Această rata depinde, de obicei, de specificul activității, de mărimea întreprinderii
și de istoria întreprinderii. În ceea ce privește întreprinderile autohtone , acestea au
o pondere redusă a imobilizărilor necorporale, comparativ cu țările dezvoltate, ale
căror bilanțuri evidențiează ponderi importa nte ale imobilizărilor necorporale.

b.

Rata imobilizărilor corporale reflectă ponderea imobilizărilor corporale
(terenuri, clădiri, mașini, utilaje, echipamente etc.) în activele totale ale
întreprinderii. Acest indicator înregistrează ponderi ridicate în cadrul corporațiilor
ce necesită o infrastructură importantă sau ech ipamente costisitoare.

c.

Rata imobilizărilor financiare măsoară ponderea imobilizărilor financiare
(titluri de part icipare) în activele totale ale întreprinderii. Acest indicator depinde
în mod direct de mărimea întreprinderii, înregistrând valori ridicate în cazul
holdingurilor și valori reduse în cazul întreprinderilor mici și mijlocii.

B. Rata activelor curente /circul ante (Rac)

12

Rata activelor curente /circulante se calculează ca raport între activele
circulante și total active, fiind o măsură a flexibilității financiare, întrucât
evidențiează importanța relativă a activelor ușor de transformat în bani.1
O creștere a ponderii activelor circulante în total active comparativ cu
perioada precedentă poate însemna: fie o încetinire a procesului productiv sau a
derulării afacerii prin creșterea stocurilor, fie o accelerare a vânzărilor prin
acordarea unui credit comercial pe termen mai lung partenerilor (clienți, debitor i
diverși), fie o consolidare a lichidității imediate a entității economice.

Ratele complementare de analiză în acest caz sunt următoarele:

a. Rata stocurilor (Rst) reflectă ponderea stocurilor în total active circulante.
Rata stocurilor depinde de durata ciclului de exploatare, rata fiind mai ridicată la
întreprinderile cu ciclu de exploatare mai lung.
O creștere a ratei stocurilor semnifică fie mărirea duratei ciclului productiv,
fie creșterea producției pe stoc, fie creșterea stocului de mărfuri și amb alaje.
Gestiunea stocurilor constituie o varibilă important în asigurarea echilibrului
financiar, care este în mod direct dependent de decizia de alocare a capitalului în
procesul de investiții și în capitalul de lucru aferent.
Acest indicator poate lua v alori diferite în funcție de specificul sectorului de
activitate :
– în cadrul întreprinderilor producătoare de bunuri se identifică trei categorii
importante de stocuri: stocuri de materii prime și materiale consumabile,
stocuri de producție în curs de exec uție, stocuri de produse finite;
– întreprinderile distribuitoare prezintă întotdeauna stocuri de mărfuri și
ambalaje;
– întreprinderile prestatoare de servicii înregistrează un nivel scăzut al acestei
rate.

b. Rata creanțelor (Rcr) măsoară ponde rea creanțelor (în special cele
comerciale) în active curente. Rata creanțelor este influențată de termenele
de încasare stipulate în contracte, de natura relațiilor companiei cu partenerii

1Balteș, N., (coord. ), Analiza economico financiară a întreprinderii -ediția a II -a, revizuită și adăugită, Editura
Lucian B laga, Sibiu, 2013, p.231

13
precum și de specificul activității desfășurate de întreprindere (fiind nulă sau
aproape nulă în întreprinderile cu clientelă numeroasă, care plătește
produsele, mărfurile și serviciile în numerar și este relativ ridicată în cazul
existenței relațiilor inter -întreprind eri).

Un nivel ridicat al ratei și o creștere a acesteia arată faptul că întreprindere,
fie și -a extins relațiile cu partenerii, fie a acordat un credit comercial clientelei sale
pe o perioadă mai mare de timp, situație care presupune o imobilizare monetară
semn ificativă.

c. Rata numerarului și echivalentelor de n umerar/ Rata disponibilităților
bănești (Rdb) reflectă ponderea disponibilităților bănești și a investițiilor
financiare pe termen scurt în activele circulante ale entității economice și măsoară
lichiditatea internă a acesteia. Pentru a asigura necesitățile financiare ale
întreprinderii, nivelul indicatorului trebuie să fie 1,5 -2% din activul total, respectiv
10% din activele circulante.

Între rata activelor imobilizate și rata activelor circulante (exprimate procentual)
există rel ația:

1.2.2. Structura optimă de capital
Termenul de structură este împrumutat din limba latină „struere” și
înseamnă construire, manieră în care un edificiu este construit sau un lucru este
dispus și aranjat. La nivelul unei firme, structura financiară reflectă compoziția
capitalurilor, din acest considerent mai fiind cunoscută sub denumirea de structura
capitalurilor.1
Din punct de vedere financiar, prin structura financiară se înțelege raportul
dintre finanțările pe termen scurt și cele pe termen lung . În cele mai multe cazuri,
firmele nu se finanțează 100% din resurse proprii, ci apelează concomitent și la
finanțare externă. Sele ctarea mijloacelor de finanțare externă și ponderea acestora

1 Nițu, C., – Strategii de optimizare a structurii financiare a întreprinderii, Editura Universitaria, Craiova, 2013, pag.
13-16

14
în raport cu fondurile proprii reprezintă u n aspect principal al politcii financiare a
întreprinderii.

Tabel nr. 1 Structura financiară a unei companii

CAPITAL
PERMANENT

RESURSE DE
TREZORERIE

Sursa: Toma, M., Alexandru, F., Finanțe și gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, 1998, București pag.43
Structura capitalului este suma ponderilor de participare a surselor d e
finanțare la constituirea capitalurilor investite în întreprinderi. Din punct de vedere
al structurii financiare, capitalurile permanente (cu o alocare pe o durată mai mare
de un an) sunt destinate ciclului de investiții, iar capitalurile pe termen scurtt sunt
destinate ciclului de exploatare. 1Structura capitalului oferă primele informații
despre situația financiară a unei firme , reprezentând o combinație de surse de
finanțare , pe care o firma o poate utiliza la un moment d at și anume, datorii
curente, datorii pe termen mediu și lung, acțiuni comune sau preferențiale,
obligațiuni, leasing etc.
Structura financiară poate fi definită ca multiple posibilități de combinare a
surselor utilizate de către o firmă pentru finanțarea activității sale. Cum însă sub
aspect financiar, noțiunea de structură se regăsește în teoria de spec ialitate sub
următoarele nuanțări: structură de finanțare, structură de capital, structură
financiară, se impun anumite clarificări. Problema care se pune este dacă între
elementele enunțate există o echivalență, sau din contră, o diferențiere netă. În cel e
mai multe lucrări, termenii de structură financiară, structură de capital și structură a
capitalurilor sunt considerați sinonimi.
Figura nr . 2 – Evidențierea structurilor în bilanț

1 Stancu, I. – Finanțe – Teoria pie țelor financiare. Finan țele întreprinderilor. Analiza și gestiunea financiară, Editura
Economica, București, 1997, pag. 305 Active imobilizate Capital propriu

Datorii pe termen lung și mediu
Active circulante Credite comerciale (furnizori)

Credite bancare pe termen scurt

15
Active Structura activului
Active curente
Active imobilizate
Datorii Structura financiară
Datorii pe termen scurt
Datorii pe termen lung
Capitaluri proprii Datorii totale
Capital social
Rezultatul financiar
Capitaluri totale
Structura capitalului

Sursa: date prelucrate de pe www.business -case-analysis.com/capital -and-financial -structure.html

Pentru analist, descrierea și evaluarea fiecărei structuri este în mare măsură o
chestiune de comparare a mărimii relative a elementelor din cadrul structurii.
Structurile financiare și de capital arată modul în care proprietarii de
investiții împart riscurile și beneficiile rezultatelor companiei. Ca ur mare, aceste
structuri descriu efectul de levier.
Structura activelor arată modul în care firma alege să maximizeze
rentabilitatea activelor (ROA ).
Stancu (2002, pag. 664) consideră că „ structura financiară a întreprinderii
sau structura capitalurilor des emnează totalitatea surselor de finanțare (proprii
din autofinanțare și din majorarea de capital social; împrumutate comercial,
bancar sau obligatar și mixte, derivate), precum și ponderile acestora față de total
în valori contabile și în valori de piață ”. Un punct de vedere similar se întâlnește și
la alți autori ce consideră că prin structura financiară (numită și structura de
capital) se înțelege raportul existent între finanțările pe termen lung și cele pe
termen scurt1.
Conform acestor opinii, putem tr age concluzia că există un element de
diferențiere reprezentat de scadența fondurilor împrumutate. Astfel, în timp ce
structura de finanțare cuprinde totalitatea elementelor (indiferent de natura și
termenul pentru care sunt atrase de întreprindere), struc tura financiară (de capital)
se definește doar pe baza surselor de finanțare pe termen mediu și lung.
Structura financiară reprezintă, deci, compoziția tuturor capitalurilor firmei
și se exprimă ca raport fie între capitalurile proprii și datoriile firmei , fie între

1 Toma, Mihai, F. Alexandru, Finanțe și gestiune financiară de întreprindere , Ed. Economic ă, Bucure ști,
1998, pag. 43

16
sursele interne de finanțare ale acesteia și cele externe, fie între finanțările pe
termen scurt și finanțările pe termen lung. O companie poate alege oricare dintre
surse sau poate s ă le combine în diferite forme, variantă care să asigure real izarea
obiectivului final: maximizarea valorii firmei .
Structura optimă a capitalului pentru o întreprindere este reprezentată de
acea combinație între capitalul propriu și cel împrumutat care duce la maximizarea
prețului de piață a acțiunilor întreprinderii respective. În același timp, structura
financiară op timă constituie acel mix de surse de finanțare care determină o
minimizare a costului mediu ponderat al capitalurilor firmei.
Analiza structurii capitalului are ca și scop general atingerea unui echilibru
optim între capi talul social și cel împrumutat. Da torită faptului că structura
financiară este o variabilă, care nu depinde numai de întreprindere, fiecare
companie prez intă o combinație de factori ce trebuie luați în considerare în
momentul alegerii unei structuri financiare :
– riscul strategiilor viitoare ale companiei;
– atitudinea companiei față de risc;
– riscul aferent ramurei de activitate;
– costul și structura capitalului concurenților;
– posibil e evoluții ale ratelor dobânzii, devalorizări monetare, crize
financiare etc.
Alegerea unei anumite str ucturi financiare reprezintă o decizie importantă de
politică financiară , fiind una din problemele importante ale managementului
financiar , reprezentând suportul strategiei de dezvoltare a întreprinderii.
Obținerea capitalului necesar unei companii presu pune costuri: dividende,
impozite și/sau taxe și dobânzi. Capitalul colectat trebuie angajat într -un proces de
producție și de schimb, de investire în construcții și utilaje noi, care degajează un
surplus (profit) din care se scad diferite impozite, taxe î n conformitate cu legea ,
însă dacă managerul decide reinvestirea profitului, proprietarii așteaptă ca această
sursă să fie folosită în proiecte de investiții care vor mări valoarea firmei și deci
implicit, mărimea valorii capitalului propriu. Pe de altă parte însă, profiturile pot să
nu fie suficiente pentru a finanța oportunitățile de investiții profitabile. În acest caz,
firma trebuie să decidă dacă să împrumute de la creditorii financiari sumele de care
are nevoie sau să lanseze o nouă emisiune de acți uni. O structură optimă a
capitalului reprezintă în fapt, o decizie importantă pentru orice mediu de afaceri,
nu doar pentru maximizarea rezultatelor, ci și pentru ca firmele să fie mai
competitive în cadrul sectorului de activitate.

17
În ciuda aspectului t eoretic, cercetătorii în managementul financiar nu au
găsit încă o structură optimă a capitalului. Putem afirma că cea mai bună structură
a capitalului depinde de mai mulți factori și că finanțarea unei afaceri prin
intermediul împrumutului este mai ieftin ă decât prin intermediul capitalului
(emisiune de acțiuni) , datorită faptului că:
1. creditorii solicită o parte mai mică din profit decât acționarii. Investițiile
finanțate din datorii prezintă un risc mai mic decât investițiile finanțate de către
acțion ari, deoarece aceștia din urmă doresc să încaseze dividende care trebuie să se
situeze cel puțin la nivelul dobânzii acordate de bănci, deponenților.
2. o afacere profitabilă generează un cost al îndatorării mai mic decât costul
capitalului propriu, deoar ece profitul din exploatare este diminuat cu impozitul pe
profit, și care reprezintă o cheltuială deductibilă din punct de vedere financiar.
3. costurile atragerii de noi creditori, sunt în general mai mici decât cele necesare
emiterii de noi acțiuni.
Deși există aspecte pozitive în ceea ce privește finanțarea unei firme prin
îndatorare , firmele tind să evite nivelurile înalte de finanțare externă, din cauza
riscului financiar ridicat. Lucru care poate fi explica t prin faptul că dobânda trebuie
plătită cr editorilor financiari indiferent de cash -flow-ul afacerii.
Capitalurile străine, împrumutate, pe care o firma le utilizează pentru a -și
finanța activele poartă denumirea de levier. O firmă cu o pondere însemnată a
datoriilor în structura capitalului, are un levier ridicat, pe când o firmă care nu are
datorii, se spune că are un levier scăzut.
Structura capitalului reprezintă o finanțare permanentă a firmei, fiind
formată din datorii pe termen lung și capital propriu, neincluzând datoriile pe
termen scurt. O firmă poate să finanțeze activitatea de exploatare și activitatea
investițională, prin intermediul capitalurilor proprii, profitului obținut și al
datoriilor.
Analiza structurii capitalului are în vedere raportul dintre datoriile pe termen
scurt și dat oriile pe termen lung. De regulă, când ne referim la structura capitalului
ne referim de fapt la ponderea datoriilor în totalul capitalului, informație care
evidențiază mărimea riscului la care este expusă o firmă. De obicei, o firmă care se
finanțează exc lusiv din datorii, prezintă un risc foarte mare.
Pentru a -și evalua serviciul datoriei externe o companie trebuie să -și
calculeze gradul de îndatorare general :

18

Gradul de îndatorare general este un indicator general și calculează ponderea
în care activul total este finanțat din alte surse decât cele proprii, cum ar fi credite,
furnziori, datorii la stat etc. Indicatorul este inversul solvabilității patrimoniale și
poate avea valori mai mici sau egale cu 1. O valoare optimă a acestui indicator
trebuie să se situeze în jur de 50%. O limită sub 30% indi că o rezervă privind
apelarea la credite și împrumuturi, iar peste 80% indică o dependență de credite, o
situație alarmantă. Cu cât indicele se apropie de 1, cu atât mai mare este și
finanțarea străină a operațiunilor întreprinderii, comparativ cu finanțar ea proprie.

1.2.3. Strategia globală de finanțare
La nivel internațional, deciziile privind procurarea capitalului investițional
se reflectă pe termen lung în eficiența și competitivitatea activității întreprinderilor.
Datorită importanței acestor decizii, ele sunt înglobate în strategia globală de
finanțare a întreprinderilor. De asemenea, este cunoscut faptul că, deciziile de
politică financiară au drept obiect iv finanțarea adoptată de întreprindere în funcție
de obiectivele de rentabilitate, de c reștere și de risc. După determinarea nevoilor de
finanț are, compania decide partea care va fi finanțată prin capitaluri permanente
precum și politica de îndatorare, adică repartiția între fonduri proprii și datorii.
Decizia de finanțare reprezintă astfel opțiunea întreprinderii de a -și acoperi
nevoile de finanțare fie prin fonduri proprii interne sau externe, fie prin
împrumuturi. Actul de decizie asupra finanțării aparține întreprinderii, întrucât ea
este cea mai interesată în folosirea cu eficiență a fo ndurilor și obținerea unor
rezultate bune. În același timp, decizia de finanțare nu depinde exclusiv de
întreprindere, ci și de bancă, de facilitățile pe care le poate obține în negocierea
creditelor sau de acționari și disponibilitățile acestora pentru a subscrie la creșteri
de capitaluri de împrumut, de existența sau inexistența unor capitaluri libere,
posibil de atras etc.1
Întreprinderea, pe parcursul realizării activității sale, urmărește obiective
multiple. În condițiile economiei de piață, acțiunile managerului se îndreaptă nu
numai spre obținerea unui profit cât mai mare în raport cu consumul de resurse, ci
urmăresc și alte aspecte, conform unui plan care include obiective primare,
obiective secundare, p recum și obiective intermediare . Strategia glob ală a firmei

1 Bărbuță -Mișu, N., Finanțele întreprinderii, Editura Europlus, Galați, 2010, pag. 24

19
este influențată de tipul de economie de piață existent, promovat de guvern, de
opțiunile politice și de politica pe care o promovează firma. 1
Majoritatea firmelor au devenit companii multinaționale mai degrabă printr –
un proces de creștere și dezvoltare lentă, decât printr -o alegere strategică. Evoluția
“pas cu pas” spre operațiunile globale a fost probabil stimulată de unele comenzi
pentru export, de dependența de materii prime existente în locații străine, de
oportunități de achiziție a unor tehnologii străine, etc. Dar rareori, aceste mișcări au
făcut parte dintr -o strategie globală cuprinzătoare. Internaționalizarea ca proces se
desfășoară în timp, la scară mondială, are premise obiective, date de evoluția de
ansamblu a mediului de afaceri sub influența unui complex de factori de natură
tehnologică, economică, politică și culturală. Doar mai târziu, odată cu apariția
unor presiuni ale concurenței internaționale, sau ale programelor guvernamentale,
odată cu conștientizarea creșterii beneficii lor sinergice, firma începe să
conștientizeze necesitatea unor proceduri de planificare globală și a unei strategii
globale.
O strategie globală este planul firmei pentru maximizarea obiectivelor fixate,
prin alocarea geografică a resurselor sale limitate , având în vedere concurența
globală, oportunitățile geografice și previziunile privind mediul extern al firmei.
Strategia implică deciziile critice ale firmei privind modul de îmbinare a resurselor
și punctelor sale tari cu mediul, astfel încât să obțină un avantaj asupra
competitorilor săi. Pentru construirea unei strategii globale, managerul trebuie să
aibă în vedere piețele și resursele la nivel global, și nu doar piața sau resursele unei
anumite țări. O strategie globală vizează maximizarea rezultatelo r la nivel
multinațional și nu doar abordarea activităților internaționale ca un portofoliu de
afaceri în țări separate. Caracterizarea naturii procesului internaționalizării se poate
face prin evidențierea dimensiunilor internaționalizării, și anume:
⇒ metoda de operare (cum),
⇒ obiectul vânzărilor (ce),
⇒ piețele țintă (unde),
⇒ capacitatea organizațională, personalul, finanțele.

1 Prelipcean, G., Lupan, M., – Strategii internaționale în afaceri, 2009, Suceava, pag. 13 -15

20
Capitolul 2 Tipologia surselor de finanțare a companiilor multinaționale
2.1. Prezentarea teoretică a surselor de finanțare a companiilor
multinaționale
Figura nr. 3 – Structura surselor de finanțare

Sursa: date prelucrate de autor

Sursele de finanțare a companiilor multinaționale reprezintă o cheltuială sau un
plasament de sume bănești în vederea realizării obiectivului propus, în condițiile în
care acumulările anterioare de capital ale companiei nu sunt suficiente.
Sursele de fina nțare a companiilor multinaționale se împart în :
Decizia de
finanțare
Resurse interne
Reinvestirea
profiturilor
Majorări de
capital
Conversia
datoriilor în
acțiuni
Amortizarea
mijloacelor
fixe
Resurse atrase
Credite
Obligațiuni
Acțiuni

21
1. Surse interne (autofințarea) – venituri nete proprii destinate formării
capitalurilor, cuprind fluxurile de numerar rezultate din profitul reținut pentru
dezvoltare și din cheltuielile cu amortizarea supo rtate de firmă
2. Surse externe – contribuția proprietarilor, împrumuturi pe termen mediu
și lung, împrumuturi obligatare, împrumuturi bancare, surse nerambursabile din
partea statului sub formă de subvenții sau alocații, surse nerambursabile din partea
unor organism financiare externe, donații, sponsorizări etc. ; se referă la suma
datoriilor noi pe termen lung și pe termen scurt sau la capitalul propriu nou emis de
către firmă ca sursă de procurare a fondurilor necesare, precum și la operațiunile de
leasing.
Sursele de finanțare mai pot fi clasificate, astfel:
a) surse proprii – rezultate din exploatarea capitalului propriu, autofinanțare;
b) surse atrase – credite sau împrumuturi, subvenții, colaborări cu alți
parteneri etc.
Sursele externe de finanțare a unei companii sunt multiple. Din această
categorie fac parte :
• contribuția proprietarilor ;
• împrumuturile pe termen lung , care se împart în:
– împrumuturile obligatare;
– împrumuturile bancare;
– împrumuturile rambursabile ale altor i nstituții financiare;
• surse nerambursabile :
– de la stat (alocații și subvenții);
– de la instituții financiare și comunități internaționale;
– de la terți (donații, sponsorizări etc.).
2.1.1 . Surse interne de finanțare
A. Autofinanțarea sau aporturile interne
Autofinanțarea, ca și sursă internă de finanțare, are o importanță majoră în
asigurarea autonomiei financiare. Formarea de fonduri pentru autofinanțare apare

22
în condițiile în care compania obține venituri din activita tea sa care să acopere
toate cheltuielile, și totodată să degajeze și un profit, care să fie apoi reinvestit.
Dimensiunea sursei proprii de finanțare depinde de capacitatea de
autofinanțare a firmei (CAF). Autofinanțarea este definită în literatura de
specialitate sub mai multe forme , ca de exemplu :
• autofinanțarea globală sau brută , reprezentată prin diferența dintre
venituri și cheltuieli (V -C);
• autofinanțarea de menținere , sau de supraviețuire – destinată doar unei
reproducții simple, fiind formată din amortizarea pentru înlocuire și din profitul
destinat menținerii nivelului de dezvoltare atins;
• autofinanțarea de expansiune – necesară finanțării dezvoltării firmei,
fiind numită și autofinanțare netă . Aceasta este formată din amortizarea și profi tul
care exced reproducția simplă și sunt destinate majorării patrimoniului;
• autofinanțarea imediată – autofinanțarea lichidă, disponibilă la acea
dată;
• autofinanțare amânată – autofinanțarea potențială, care va putea deveni
realitate în viitor în anumite condiții .
Din punct de vedere al componentelor sale, autofinanțarea, adică totalitatea
resurselor de fonduri cuvenite și reținute la dispoziția companiei, denumită uzual și
autofinanțare totală sau brută, este formată din autofinanțare netă și auto finanțare
de menținere.
Resursele care stau la baza autofinanțării de menținere sunt formate,
îndeosebi, pe seama amortizării activelor corporale și pe seama eventualelor
provizioane constituite. Acestea reprezintă sume puse la dispoziția companiei pe
seama cărora pot fi făcute cheltuieli aferente menținerii patrimoniului dobândit
(cheltuieli cu înlocuirea mijloacelor fixe scoase din funcțiune, acoperirea
cheltuielilor generate de creșterea prețurilor). 1
Autofinanțarea netă reprezintă partea din autofinanțarea globală, care
depășește autofinanțarea de menținere, adică un surplus de fonduri constituite
preponderent din profitul repartizat.
,,Autofinanțarea exprimă, astfel, capacitatea de acumulare internă a unei
întreprinderi care, după ce și -a plătit furnizorii, proprii producători (salariații) și

1 Gheorghe, A., Finanțele și politicile financiare ale întreprinderilor, Editura Economică, București, 2001, pag. 40 -63

23
a vărsat impozite, obține un profit care ca servi, în același timp, ca remunerare a
capitalurilor angajate și va permite investiții care să contribuie la mărire a
competitivității întreprinderi ” (Dicționar economic și social, J. Bremond, L.A.
Geledan – Editura Expert, București 1995, pag. 194)
Un factor de care depinde autofinanțarea constă în constrângerile privind
accesul pe piața financiară, care se referă la faptul că întreprinderile necotate la
bursă nu au posibilitatea de a apela la piața financiară pentru procurarea fondurilor
necesare creșterii economice și în consecință, le rămâne doar alternativa creditului
bancar, a autofinanțării sau a creșterii de cap ital prin fonduri proprii externe. Un alt
factor se referă la constrângerile juridice diverse, adică decizia AGA de a distribui
dividende sau de a reinvesti profitul obținut. 1
Politica de autofinanțare a unei companii este o politică sănătoasă și de dorit ,
dar nu este oportun să se exagereze în această direcție, pentru ca întreprinderea să
nu se rupă de piața financiară și pentru o mobilitate mai mare a capitalului.
Corporația, acoperindu -și integral nevoile doar pe seama surselor interne, uită de
costul c apitalului propriu în comparație cu costul capitalului de împrumut și
consider că autofinanțarea ar fi oarecum gratuită. Însă, realitatea economică și
financiară arată că, indiferent de proveniență costul capitalurilor se egalează la un
moment dat, costul capitalului propriu fiind chiar mai ridicat decât cel împrumutat.
B. Creșteri de capital
Contribuția proprietarilor – la înființarea firmei, fondatorii aduc o
contribuție minimă de capital sub formă de bani, în natură, cedare de creanțe etc.
pentru a constitui capitalul social al firmei. Constituirea capitalului social
reprezintă prima fază de finanțare a unei corporații.
La formarea firmei, capitalul social este, de regulă, egal cu patrimoniul
firmei. Pe parcursul timpului, din cauze multipl e (apariția profitului, formarea de
elemente de patrimoniu etc.), dimensiunile capitalului social diferă de cele ale
patrimoniului.
Capitalul social îmbracă două dimensiuni :
• ca substanță materială și bănească, dimensiune care, din punct de vedere
contabil, se regăsește în activul bilanțului;

1 Bărbuță -Mișu, N., Finanțarea și performanța întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009, pag.
103

24
• ca drepturi și obligații care, ca dimensiune, tot din punct de vedere
contabil, se reflectă în pasivul bilanțului.
Din punct de vedere al lichidității, capitalul social îmbracă următoarele
forme :
• capital social subscris, respectiv aportul în bani și în natură pe care asociații sau
acționarii s -au angajat să -l pună la dispoziția societății comerciale în calitate de
proprietari.

• capitalul social vărsat, respectiv partea din capitalul subscris care a devenit
lichiditate pentru firmă;
• capitalul social nevărsat, respectiv partea subscrisă și nevărsată la un moment dat.
Pentru managementul financiar , dimensiunea celor trei form e ale capitalului
social reprezintă o sursă informațională cu semnificații profunde, și anume :
• nesubscrierea întregului volum de acțiuni din ofertă vizează, de regulă, direct,
credibilitatea firmei, aspect care solicită o atenție sporită;
• cererea de subscriere peste nivelul ofertei este, în general, un semnal bun la
adresa imaginii și credibilității firmei;
• nevărsarea integrală a capitalului subscr is, în termenul fixat, are, ca motiv , de
regulă, două cauze nefavorabile firmei : scăderea credibilităț ii firmei și o situație
financiară anormală a celor care au subscris.
Capitalul inițial al unei companii este divizat în părți egale, a căror
valoare nominal este egală cu raportul dintre capitalul social și numărul de acțiuni.

Ulterior capialul social poate fi mărit, fie prin multiplicarea numărului
de acțiuni, fie prin creșterea valorii nominale a acestora.
Creșterea de capital reprezintă un mijloc de finanțar e prin fonduri
proprii, ca și autofinanțarea. Deosebirea dintre cele două forme de finanțare constă
în originea fondurilor. Mai exact, autofinanțarea este o finanțare internă realizată
prin efortul propriu al corporației, în timp ce creșterile de capital r eprezintă un
mijloc de finanțare extern, deoarece fondurile proprii sunt aduse din afara
societății, de către acționarii companiei.

25
Creșterea capitalului social reprezintă o decizie financiară strategică,
care nu este luată de serviciile financiare sau de direcțiile financiare din corporație,
ci de conducerea acestora: adunarea generală a acționarilor sau consiliul de
administrație. Creșterile de capital social au loc în cazuri de dezvoltare a activității
sau de adoptare a unor proiecte noi, care urmăres c o creștere economică, în scopul
creșterii rentabilității.
”Creșterea capitalului social marchează viabilitatea întreprinderii,
faptul că lucrează rentabil și are un efect pozitiv asupra terților (bănci, parteneri
de contracte) crescând încrederea aces tora în întreprindere. ”1
Creșterea capitalului social se poate realize fie prin noi aporturi în
numerar sau în natură ale acționarilor, fie prin încorporarea rezervelor sau
conversia datoriilor.
Creșterile de capital prin aporturi noi în numerar conduc la sporirea
disponibilităților bănești ale companiei, la creșterea lichidității financiare, spre
deosebire de creșterile de capital prin încorporarea rezervelor sau conversiunea
datoriilor, care doa r modifică structura juridică a pasivului, fără influență asupra
lichidității financiare.
Creșterile de capital, indiferent de forma pe care o îmbracă, contribuie
la întărirea fondului de rulment al societății, deci la întărirea echilibrului financiar
întrucât creșterea capitalului permanent determinată de sporirea capitalului social
nu este însoțită imediat de o sporire a activelor imo bilizate. 2
2.1.2 . Surse externe de finanțare
Împrumuturile pe termen lung, din punct de vedere al naturii și surselor de
formare, pot fi:
– obligatare (obținute de pe piața financiară prin emisiune de
obligațiuni)
– împrumuturi de la stat;
– împrumuturi d e la bănci/împrumuturi bancare.
Finanțarea firmei prin împrumuturi obligatare reprezintă a sursă externă
principală de formare a capitalurilor. Atragerea de noi fonduri se face utilizând ca
și instrument financiar: obligațiunea . Obligațiunile sunt hârtii de valoare, titlu ri

1 Toma, M., Alexandru, F., Finanțe și gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, 1998, Pag.133
2 Toma, M., Alexandru, F., Finanțe și gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, 1998, Pag.134 -135

26
financiar e care se pot plasa pe piața de capital și se pot negocia. Obligațiune este
un titlu de creanță (fiind o parte dintr -un împrumut, dintr -o obligație). Obligațiunile
sunt remunerate de către cei care le -au pus în circulație, cu u n venit fix, sigur, de
regulă, cu o dobândă.
Obligațiunea este un titlu de credit, o hârtie de valoare emisă de întreprinderi
sau stat, care confer deținătorului calitatea de creditor față de emitent și de la care
are dreptul să primească pentru suma împ rumutată , un venit fix sub formă de
dobândă.
Obligațiunile presupun existența a două părți: un debitor (cel care este
constrâns) și un creditor (cel care acordă împrumutul și intră în posesia hârtiei de
valoare).
Și în cazul obligațiunilor, pe piața de capital operează oferta și cererea:
• oferta, de regulă, o fac statul, instituțiile publice, firmele și alte persoane
juridice;
• cererea este formulată, de regulă, de către persoanele fizice și persoanele
juridice (firmele, instituțiile publice etc.).
În ceea ce privește drepturile pe care le conferă deținătorilor, obligațiunile
dau doar dreptul la răscumpărare și la remunerare, deci deținătorii nu pot interveni
în managementul unității emitente.
Împrumutul obligatar este mai puțin costisitor decât fin anțarea prin emisiune
de acțiuni, chiar dacă rata dobânzii asupra obligațiunilor este, de obicei, mai
ridicată decât dividendul. În plus, intervine și incidența fiscală, în sensul că
dobânzile plătite diminuează baza impozabilă, ceea ce nu se întâmplă în c azul
dividendelor. 1
Un împrumut obligatar prezintă o serie de caracteristici, care îi definesc în
totalitate conținutul și scopul, pentru a putea fi gestionat în condiții cât mai bune și
pentru a putea fi cunoscut și acceptat de către investitorii. În def inirea unui
împrumut obligator există atât parametri distictinvi (numele emitentului, suma
împrumutului, număr de titluri, valoare nominală, data subscrierii), cât și parametri
de randament (preț de emisiune, valoare de rambursare, rata dobânzii, mod de
calcul al remunerației, condiții de amortizare sau de răscumpărare).
Suma împrumutului obligator nu este limitată din punct de vedere juridic,
compania stabilind suma în funcție de nevoile sale de finanțare și capacitatea de

1 Toma, M., Alexandru, F., Finanțe și gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, 1998, Pag.179

27
rambursare. Însă, în practică, su ma este condiționată de situația pieței financiare,
adică de posibilitatea de absorbție ale acesteia.
Rata dobânzii împrumutului obligator este, de regulă, fixă, motiv pentru
care înscrisurile se mai numesc și valori cu venit fix.
Valoarea nominală a obligațiunilor este cea înscrisă pe titlu și la care se
calculează dobânda anual sau semestrial, sub formă de cupoane.
Prețul de emisiune reprezintă suma plătită de cel care cumpără o
obligațiune. Pentru companie suma împrumutului obli gator este egală cu prețul de
emisiune înmulțit cu numărul obligațiunilor puse în vânzare.
Obligațiunile, în funcție de confluența dintre cerere și ofertă, se pot vinde la
următoarele valori:
− la paritate, adică la valoarea nominală, situație care se în tâlnește atunci
când cererea se echilibrează cu oferta;
− supra paritate, atunci când cererea este mai mare decât oferta;
− sub paritate, când oferta este neacoperitoare.
Prețul de rambursare este prețul pe care compania îl plătește la scadență
deținătorului de obligațiune și care poate să fie egal sau mai mare decât valoarea
nominală a obligațiunii.
Modalitatea de rambursare a împrumutului obligator îmbracă mai multe
forme: rambursare prin amortismente constante; rambursare prin anuități
constante; rambursare la scadență.
În practică, se pot utiliza mai multe tipuri de obligațiuni:
– obligațiuni simple sau clasice – dobânda se plătește anual pe baza unui
cupon, iar rambursarea obligațiunilor are loc la termene stabilite în
momentul lansării împrumutului;
– obligațiuni cu cupon variabil – titluri de credit pe termen mediu a căror
dobândă este revizuită periodic, în fu ncție de nivelul dobânzii de bază la
care se adaugă o marjă care constituie elementul negociabil.
– obligațiuni convertibile în acțiuni – caracterizate prin dreptul pe care îl
dau deținătorilor de a -și transforma creanțele în acțiuni, respectând
proporția de conversiune;
– obligațiuni cu cupon zero – sunt titluri de credit fără dobândă, dar cu
primă de rambursare.

28
În cazul unor împrumuturi internaționale, se emit euro -obligațiuni , titluri la
care apelează companiile multinaționale. Euro -obligațiunile nu sunt le gate de o
anumită piață, particularitate ce le conferă un circuit internațional.
Finanțarea firmei prin împrumuturi bancare pe termen mediu și lung .
Împrumuturile bancare pe termen mediu și lung reprezintă o sursă externă de
formare a capitalurilor firmei.
Creditul bancar pe termen mediu și lung reprezintă un împrumut care se
obține de la o bancă comercială și care trebuie rambursat într -o perioadă mai mare
de un an. Creditul pe termen mediu și lung prezintă unele avantaje față de creditul
obligatar și anume: – rapiditate în acordare. Indiferent de formă, nivelul dobânzii
pentru creditul bancar pe termen mediu și lung este mai mic decât în cazul
creditului obligatar, acesta din urmă fiind mai costisitor.
Finanțarea firmei prin credite bancare este o soluție modernă și frecvent
utilizată în economiile țărilor dezvoltate.
De obicei, acest împrumut este negociat direct între întreprinderea care
solicită împrumutul și bancă sau altă institu ție financiară – societate de asigurări,
alți creditori. Împrumutul pe termen mediu și lung este o sursă importantă de
finan țare a întreprinderilor. El este preferabil împrumutului pe termen scurt,
deoarece asigură întreprinderii împrumutate un grad mai mare de siguran ță: ,,decât
să aibă grija reînnoirii unui credit pe termen scurt, cel împrumutat poate obține un
credit pe termen mediu sau lung structurat în așa fel încât scadența acestuia să
coincidă cu viața economică a activului ce va fi finanțat. Astfel, fluxurile de
numerar ce vor fi generate de activul finanțat pot servi la rambursarea ratelor la
împrumut ’’.1
Finan țarea firmei din surse externe nerambursabile
Finanțarea firmei din surse externe nerambursabile . Firmele pot primi,
în unele situații bine definite, fonduri nerambursabile, pentru formarea capitalurilor
proprii. Fondurile nerambursabile provin în general din următoarele surse:
⇒ din bugetul de stat (alocații și subvenții);
⇒ de la instituții bancar e sau financiare internaționale;
⇒ din sponsorizări sau din alte surse.

1 Hoanță, N. – Finanțele firmei , Editura Economică, București , 2003, pag. 306

29
Finanțarea bugetară reprezintă alocarea de fonduri din bugetul de stat sau
din bugetele locale, cu scopul formării fondurilor proprii ale companiilor pentru
menținerea în activitate a acestora, în funcție de interesele naționale sau locale.
Finanțarea bugetară prin subvenții, alocații, prime etc. este expresia
intervenției statului în economie pentru menținerea și stimularea producției,
asigurarea stabilității prețurilor și creșterea puterii de cumpărare a monedei
naționale. 1
Subvențiile bugetare se solicită pe baza unei documentații, din care trebuie
să rez ulte utilitatea unei activități, a căror cheltuiel i nu pot fi acoperite din
veniturilecare se realizează . Subvențiile se aprobă pe ordonatorii principali de
credite și pe acțiuni, prin legea bugetară anuală.
După aprobarea bugetului de stat, subvenția se pune la dispoziția firmei pe
bază de cereri din care trebuie să rezulte oportunitatea activității . În utilizare, firma
trebuie s ă respecte destinația aprobată a subvenției, iar la finele perioadei de
gestiune, să o justifice, prin decont.
Fondurile nerambursabile de la instituțiile bancare sau financiare
internaționale se pun la dispoziția firmelor pe bază de proiecte, acțiunile f iind
coordonate și sprijinite de o instituție agreată de proprietarii sau administratorii
fondurilor respective. Destinația fondurilor, termenele aprobate și atingerea
scopului sunt verificate de către organismele de specialitate ale finanțatorilor .
Primirea unor asemenea fonduri trebuie anticipată, astfel încât firma să aibă
permanent proiecte de finanțare credibile, pregătite, iar după aprobarea finanțării,
să aibă condiții create pentru execuție rapidă, performantă si eficientă. De
asemenea, firmele tre buie să -și adapteze structurile și obiectivele controlului
financiar propriu cerințelor unor astfel de finanțări. Integrarea unor astfel de
fonduri în capitalurile proprii ale firmelor trebuie să se facă concomitent cu o
regândire generală a politicii de f ormare și utilizare a capitalurilor, astfel încât
acest impuls de fonduri, primite fără costuri, să aibă un ecou general pozitiv în
cadrul firmei. 2
Finanțarea din alte surse externe nerambursabile (sponsorizări, donații etc.)
trebuie văzută și tratată la fel. Sponsorizările și donațiile sunt date în baza unor acte
normative clare, au o destinație fixată și unele condiții de utilizare, potrivit legii,
condiții care trebuie să fie respectate.

1 Gheorghe, A. – Finanțele și politicile financiare ale întreprinderilor, Editura Economică, București, 2001, pag. 44
2 Herciu, M., Note de curs – Management financiar internațional

30
2.1.3 . Leasing internațional
Leasingul este un sistem special de finanțare a investițiilor. Leasing -ul a
apărut și cucerește tot mai multă piață ca urmare a creșterii nevoii de echipamente,
instalații, aparate, ca urmare a rapidului progres tehnologic, în timp ce resursele
financiare ale firmelor nu dau posibilitatea achiziționării prin plătirea prețului
integral al acestora. 1
Leasingul internațional este un instrument special de finanțare utilizat de
corporațiile transnaționale. În practica internațională leasingul cunoaște două
forme:
– leasing operațional ;
– leasing financiar .
Leasingul operațional este echivalentul unei închirieri clasice, în cadrul
căreia proprietatea și utilizarea activului sunt separate. Acordul de leasing
operațional acoperă doar o parte din perioada normată de funcționare a activului, el
putând fi periodic sau reînn oibil, deci închirierea se face pe termen scurt, iar
asigurarea și reparațiile intră în sarcina societății de leasing.
Leasingul financiar ,,se extinde asupra celei mai mari părți a vieții
economice a activului și este neanulabil. ” [Munteanu și Horobeț, 2003, p.729].
Chiria plătită de client societății de leasing acoperă integral prețul de export al
activului, inclusiv cheltuielile auxiliare și beneficiul operațiunii. Imposibilitatea de
anulare a contractului de leasing financiar înseamnă că beneficiarul are obligația de
a efectua toate plățile pentru închiriere specificate în contract, indiferent de
perioadele de utilizare efectivă a activului. În consecință, proprietatea economică
este a celui care primește leasingul .
Leasingul financiar și contractarea de credite pot fi considerate tehnici
alternative de finanțare , deoarece au aceeași natură contractuală și profitul celui
care acordă leasingul este chiria care nu este altceva decât echivalentul dobânzii
pentru împrumutul acordat .
Leasing -ul financiar di feră de cel operațional din 3 puncte de vedere: nu
oferă servicii de mentenanță, nu poate fi reziliat și este complet amortizat, durata
contractului depinde de durata de viață economic a mijlocului fix.
Avantajele leasing -ului trebuie abordate din 3 persp ective diferite:

1 Gheorghe, A., Finanțele și politicile financiare ale î ntreprinderilor, Editura Economică, București, 2001, pag. 44

31
– la nivelul economiei naționale – reprezintă o cale de relansare a
investițiilor și de retehnologizare a societăților comerciale.
– la nivelul finanțatorului – reprezintă o formă de plasament al resurselor
financiare în condiții de rentabili tate și siguranță, deoarece rămâne
proprietarul bunului.
– la nivelul companiei beneficiare – finanțare rapidă și flexibilă, creșterea
capacității de îndatorare, finanțarea integrală a achiziției de obiecte de
investiții, avantaje fiscale (de exemplu: deduc tibilitatea fiscală a
redevențelor).

2.2. Decizia de finanțare – influența costului capitalului
Întotdeauna, investitorii trebuie să se asigure că eforturile lor merită să fie
depuse. Adică, profitul obținut din această investiție va fi mai mare comparativ cu
situația dacă vor fi plasate într -un fond cu risc mai redus. De fapt, costul resurselor
financiare este punctul de plecare al analizei strateg iilor noi. Dacă rentabilitatea
noului proiect nu acoperă costul resurselor financiare, evident că acest proiect nu
mai poate fi pus în aplicare.
Costul capitalurilor proprii este favorizat de economiile fiscale ale deducerii
dobânzilor din profitul impoza bil. Costul capitalului propriu reprezintă, de fapt,
rata rentabilității cerută de acționarii întreprinderii, care să remunereze investiția
lor în firma respectivă. Semnificative în acest sens sunt mărimea profitului viitor și
hotărârile adunării generale a acționarilor cu privire la proporția distribuirii
profitului net pentru dividende. Rata rentabilității cerută de acționari este un cost
de oportunitate fundamentat pe rentabilitatea așteptată de investitori pentru
investiții cu același risc. În absența u nor operațiuni, cum ar fi răscumpărarea
acțiunilor, vânzarea acțiunilor deținute, achiziții sau lichidare voluntară, acționarii
vor obține câștiguri numai din dividende. Revenind la structura optimă a
capitalului în finanțe, menționăm că au fost dezvoltate o serie de teorii de la cele
mai simple, clasice, enunțate de Modigliane și M.Miller, până la teoriile cele mai
recente în finanțe, cum sunt teoriile de agent, teoria semnalului.
Costul capitalului împrumutat se regăsește în mod direct în contul de profit
și pierdere în timp ce costul capitalului propriu se regăsește în creșterea de valoare
și în investițiile realizate, prin rentabilitatea suplimentară a investițiilor.
Structura c apitalului unei firme este reprezentată de totalitatea surselor de
finanțare pe care firma le utilizează: de exemplu, 20% capital ȋmprumutat (credit)
și 80% capital propriu, sau 40% capital ȋmprumutat (credit), 10% acțiuni

32
preferențiale și 50% acțiuni comu ne. Orice creștere a valorii totale a activului
trebuie să fie finanțată printr -o creștere a uneia sau mai multor componente ale
capitalului.
Capitalul este un factor de producție și are un cost. Fiecare componentă a
capitalului are un cost. De exemplu, d acă o firmă se ȋmprumută cu o rată a
dobânzii de 5%, costul acestei componente a capitalului (credit) ȋnainte de
impozitare este de 5%.
2.2.1 . Tipologia costului capitalului și metodologia de
determinare a acestuia
Costul capitalului reprezintă rata minimă de rentabilitate solicitată pentru a
satisface cerințele de rentabilitate ale acționarilor (costul capitalurilor proprii) și ale
creditorilor întreprinderii (costul capitalului împrumutat) , costul de finanțare a unei
anumit e investiție. În termeni e conomici este vorba de costul de oportunitate ,
costul capitalului reprezentând un element important în orientarea investițiilor pe
piață. Cea mai importantă componentă pentru compararea alternativelor
investiționale o reprezintă riscul, respectiv gradul de incertitudine cu care
investitorul va obține rentabilitatea a șteptată într -un anumit interval de timp. Costul
capitalului se bazează pe principiul substituției care, în acest context evidențiază
faptul că un investitor va prefera cea mai atractivă alterna tivă investițională,
respectiv:
a) investiție cu risc echivalent ce asigură o rată a rentabilității sperate mai
ridicată;
b) investiție cu risc mai redus,dar cu aceeași speranță de rentabilitate.1
A. Costul capitalului propriu
Pentru întreprindere, costu l capitalului reprezintă efortul de remunerare a
capitalului obținut de la acționari, iar pentru cei din urmă acesta este egal cu
rentabilitatea cerută pentru a consimți să -și plaseze capitalurile. Costul capitalului
fiind de fapt costul pe care firma îl suportă pentru plata dividendelor către
acționari.
Costul capitalurilor proprii, poate fi analizat:
– ca un cost explicit -presupune un flux monetar de ieșire ;

1 Herciu, M., Note de curs – Management financiar internațional, pag. 63 -64

33
– ca un cost implicit (de oportunitate) – nu presupune un flux monetar de
ieșire, nu este prezentat sau raportat ca un cost separat . 1
Costul explicit al capitalului propriu se poate exprima sub forma unor
indicatori, cum ar fi:

Costul capitalului propriu, ca orice alt cost al unei surse de finanțare poate fi
definit ca fiind rata actuarială care permite egalitatea dintre valorile actuariale ale
intrărilor de fonduri și cele ale ieșirilor de fonduri nete.

unde,
D = cuantumul anual al dividendelor viitoare;
V= valoarea acțiunilor în momentul vânzării lor;
Vp= valoarea bursieră (de piață) a acțiunilor;
k=rata de rentabilitate cerută de acționari
a) Costul acțiunilor preferențiale
Acțiunile preferențiale sunt titluri de valoare , care promit un dividend fix,
obligatoriu, care se plătește înaintea plății dividendelor pentru acțiunile comune.
Costul acțiunilor preferențiale se calculează astfel, în condițiile în care aceste
titluri de valoare sunt păstrate un termen nedefinit:

1 Toma, M., Alexandru, F., Finanțe și gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, 1998, Pag.156 -157

34
unde, = costul acțiunilor preferențiale
= dividendul aferent perioadei i
dar, prin ipoteză D este o rentă perpetuă, deci =…=
b) Costul acțiunilor comune
Acțiunile comune sunt titluri de valoare, care nu promit un venit fix, un
anumit dividend. Pentru determinarea costului acțiunilor comune apare o
dificultate de ordin ethnic, datorită faptului că nu este stabilită o rată a dobânzii și
acțiunile comune emis e de companie pot cunoaște fluctuații importante pe piața
secundară de capital, dacă aceasta cotează la bursă.
Dacă acționari, anticipă dividende crescătoare cu o rată de creștere g
constant, dividendul aferent unei perioade se calculează astfel:

unde: = dividendul aferent perioadei i
g=rata de creștere constant a dividendelor
Dacă se notează cu investiția făcută de acționari în companie, atunci
aceștia speră să primească de -a lungul duratei de viață a firmei ( o sumă de
dividende cel puțin egală (la valoarea actualizată) cu acea investiție, adică:1

Unde: -rata dobânzii pieței financiare
relație cunoscută sub numele de modelul Gordon Shapiro privind valoarea firmei,
care permite unui subscriptor interes at în cumpărarea de acțiuni să evalueze cursul
acțiunilor comune, respective prețul pe care este dispus să -l plătească pentru
achiziția unui titlu care promite dividend crescătoare de la un an la altul cu o rată
constantă g.
Costul acțiunilor comune

1 Brătian, V., Tănase, R., Dinga, E., Gestiune financiară a întreprinderii – manual de studiu, Editura Lucian Blaga ,
Sibiu, 2007, pag. 5 capitol 6

35
unde:
=randamentul așteptat al dividendului

c) Costul profitului reinvestit
Tindem să credem că profiturile reinvestite furnizează o sursă gratuită de
capital, însă, acest lucru nu este adevărat, deoarece costul profitului reinvestit este
egal cu costul acțiunilor comune în sensul că acționarii așteaptă aceeași
rentabilitate de la beneficiile reinvestite, ca și de la aporturile de numerar realizate
de aceștia cu prilejul creșterilor de capital. Deci, autofinanțarea este un mijloc de
finanțare costisitor.

unde: costul profitului reinvestit
B. Costul capital ului împrumutat
Apelarea la credite în scopul finanțării prezintă două riscuri majore:
– riscul de rată a dobânzii, risc generat de volatilitatea ratei dobânzii;
– riscul de debitor, generat de posibilitatea insolvabilității firmei care
solicită împrumutul.

unde: – rata anuală de rambursat aferentă anului i;
– dobânda achitată în anul i;
– coeficientul de actualizare a servi ciului creditului.
Coeficientul de actualizare a serviciului creditului are două interpretări:
a) din punct de vedere al creditorului este RIR -ul investiției;

36
b) din punct de vedere al firmei reprezintă costul actuarial al capitalului
împrumutat.

C. Costul global al capitalului. Costul mediu ponderat al capitalului
Costul global al capitalului este dat de media costurilor specific fiecărei
surse de capital înmulțită cu ponderea ce o deține fiecare dintre acestea în
finanțarea totală a companiei.

unde, -costul global al capitalului;
-costul capitalului propriu;
-costul capitalului împrumutat;
CP –capital propriu
D – datorii
Costul mediu ponderat al capitalului este mai redus la compania îndatorată,
datorită de ducerii dobânzii din profitul impozabil, înregistrând economii fiscale.

unde, – costul mediu ponderat al capitalului
– rata impozitului pe profit exprimat sub formă de coeficient
În absența impozitului pe profit, o companie neîndatorată are același cost
global al capitalului ca o întreprindere îndatorată, deoarece costul mai redus al
datoriilor, decât cel al capitalurilor proprii se compensează cu un cost al surselor
proprii de finanțare, proporționat mai ridicat în raport cu levierul în valori de
piață. 1

1 Brătian, V., Tănase, R., Dinga, E., Gestiune financiară a întreprinderii – manual de studiu, Editura Lucian Blaga ,
Sibiu, 2007, pag 10, capitol 6

37
Costul oricărui tip de finanțare (indiferent că este vorba de credit simplu sau
de leasing) se estimează în acest caz prin intermediul a doi indicatori de bază:
1) Valoarea actualizată netă (VAN) , care reprezintă diferența netă dintre
creditul inițial și suma actualizată a plăților efectuate până la scadență în contul
acelui credit sau acelei emisiuni de obligațiuni .

unde: C – creditul inițial, D – dobânzile plătite, R – capitalul rambursat, k –
rata de actualizare.
2) Rata internă de rentabilitate (RIR) , calculată ca soluție a ecuației VAN =
0. Determinarea acestei rate se poate face prin încercări multiple sau prin
rezolvarea directă a ecuației de anulare a valorii actualizate nete.

unde: C – creditul inițial, D – dobânzile plătite, R – capitalul rambursat, k –
rata de actualizare.
Cea mai bună măsură a costului capitalului în finanțare este rata internă de
rentabilitate. Cu toate acestea, alegerea unei sau altei variante de finanțare trebu ie
să se bazeze pe ambele criterii de selecție (însă, în analize și calcule va fi utilizată
rata internă de rentabilitate).

38
STUDIU DE CAZ – Analiza structurii capitalului corporațiilor multinaționale
la nivelul unor diferite industrii

3.1. Analiza structurii capitalului Apple inc.
A. Descrierea companiei1
Industrie: tehnologie
Sector: tehnologie hardware și echipamente
Apple Inc. este o companie din Silicon Valley cu sediul în Cupertino,
California , cu scop principal de activitate în tehnologia computerelor , înființată în
1967 de către Steve Jobs și Steve Wozniak, care au pus bazele unei companii de
produse electronice într -un garaj închiriat din orașul Palo Alto, în sudul Californiei .
Apple este cea mai mare companie de tehnologie a informației din lume,
după venituri, și al doilea producător mondial de telefoane mobile după Samsung.
În februarie 2015, Apple a devenit prima companie din S.U.A. care a fost evaluată
la peste 700 de miliarde de dolari SUA. Acesta operează magazinul iTunes, cel mai
mare magazin de muzică din lume. Compania se bucură de un nivel ridicat de
loialitate față de marcă și a fost în mod repetat clasată drept cea mai valoroasă
marcă din lume.
B. Structura capitalului
Volumul datoriilor, capitalurilor și activelor Apple Inc. este în continuă
creștere de la un an la altul.

Apple este compania care are o structură solidă de capital. Structura
capitalului a rămas aceeași pe parcursul perioadei 2014 -2016 . În prezent, are
aproape 40% datorie în totalul capitalului propriu, ceea ce înseamnă că societatea
are foarte puține obliga ții pe termen lung și pe termen scurt .

Apple a avut active totale de 321,68 miliarde dolari în anul 2016, 290,34
miliarde dolari în 2015, iar în 2014 231,84 miliarde dolari . Prin urmare, a avut rate
de datorie de 27%, 23% și 15% pentru aceleași perioade fiscale. Ponderea datoriei
companiei indică faptul că aceasta utilizează doar un grad moderat de îndatorare și
prezintă un grad moderat de risc.

1www.apple.com

39

Grafic nr.1 Situația activelor, datoriilor și capitalurilor Apple Inc. 2014 -2016

Sursa: date prelucrate conform situațiilor financiare anuale Apple Inc.
Raportul datoriilor / capitalurilor proprii este oarecum scăzut, în prezent la
0,68, ceea ce înseamnă că a existat un efort relativ în ges tionarea nivelurilor
datoriei.
Tabel nr.2 – Structura de capital a A pple Inc. în perioada 2014 -2016
Date financiare selectate din bilanț (milioane USD) Perioada
2016 2015 2014
Datorii pe termen scurt 11,605.00 11,999.00 6,308.00
Datorii pe termen lung 75,427.00 53,329.00 28,987.00
Datorii totale 87,032.00 65,328.00 35,295.00
Capitaluri proprii 128,249.00 119,355.00 111,547.00
Total capitaluri 215,281.00 184,683.00 146,842.00
Active totale 321,686.00 290,345.00 231,839.00
Structura capitalului 2016 2015 2014
Gradul de îndatorare generală (Debt/Equity) 68% 55% 32%
Rata solvabilității generale (Debt/Assets) 27% 23% 15%
Raport datorii totale/capital total (Debt to capital) 40% 35% 24%
Sursa: date prelucrate conform situațiilor financiare anuale Apple Inc.

Potrivit graficului de mai jos, se poate obseva, ca și evoluție, că raportul
datorii/capitaluri în cazul Apple Inc. are un trend ascendent, la fel ca restul
competitorilor, datorită cheltuielilor de cercetare -dezvoltare ridicate, cu scopul de a
aduce mereu ceva nou pe piața, de a revoluționa tehnologia.
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30%
0.00 50,000.00 100,000.00 150,000.00 200,000.00 250,000.00 300,000.00 350,000.00
2014 2015 2016 Datorii totale
Active totale
Capitaluri proprii
Rata solvabilității
generale

40

Grafic nr. 2 – Evoluția gradului de îndatorare

Sursa: date prelucrate de pe www.stock -analysis -on.net

C. Acoperirea dobânzilor
Mărimea capacității de acoperire a dobânzii, pe seama rezultatului din
exploatare, se situează, în prezent la 43,15 (însă este în scădere față de 2014), ceea
ce este rezultatul unei activități economice cu performanțe financiare bune, care
permit plata dob ânzilor aferente volumului de credite.
Tabel nr. 3 – Rata de acoperire a dobânzilor Apple Inc.
Date financiare (milioane USD) 2016 2015 2014
Profit net 45,687.00 53,394.00 39,510.00
Impozit pe profit 15,685.00 19,121.00 13,973.00
Cheltuieli cu dobânzile 1,456.00 733.00 384.00
EBIT 62,828.00 73,248.00 53,867.00

Rata de acoperire a dobânzilor 43.15 99.93 140.28
Sursa: date prelucrate conform situațiilor financiare anuale Apple Inc.

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%
2014 2015 2016 Apple Inc.
Intel Corp.
Tehnologie hardware și
echipamente
Tehnologie (industrie)

41
La nivel de industrie și față de competitori, Apple Inc. dispune de o
capacitate de acoperire a dobânzilor mai ridicată față de aceștia.

Grafic nr. 3 – Evoluția raportului de acoperire a dobânzilor la nivelul competiției și
industriei

Sursa: date prelucrate de pe www.stock -analysis -on.net

3.2. Analiza structurii capitalului Pfizer Inc.
Sector: industrie chimică și farmaceutică
Industrie: sănătate
A. Descrierea companiei1
Pfizer Inc. (Pfizer) este o companie biofarmaceutică globală bazată pe
cercetare. Compania se implică în descoperirea, dezvoltarea și fabricarea de
produse de îngrijire a sănătății. Portofoliul său global include medicamente și
vaccinuri, precum și produse de sănătate pentru consumatori. Compania își
administrează operațiunile comerciale prin două segmente de activitate: Pfizer
Innovative Health (IH) și Pfizer Essential Health (EH). IH se concentrează pe
dezvoltarea și comercializarea medicamentelor și a va ccinurilor, precum și a
produselor destinate sănătății consumatorilor. Zonele terapeutice IH includ
medicina internă, vaccinurile, oncologia, inflamația și imunologia, bolile rare și

1 www.pfizer.com

0 20 40 60 80 100 120 140 160
2014 2015 2016 Apple Inc.
HP Inc.
Intel Corp.
Tehnologie hardware și
echipamente
Tehnologie (industrie)

42
asistența medicală a consumatorilor. EH include branduri vechi, produse g enerice
de marcă, produse injectabile sterile generice, biosimilare și sisteme de perfuzie.
EH include, de asemenea, o organizație de cercetare și dezvoltare (R & D ).
B. Structura capitalului
Pfizer este una dintre puținele companii mega -capitalizate de pe bursele din
SUA. A avut o capitalizare de piață de 211 miliarde de dolari la 16 august 2016.
Cu toate acestea , capitalul total nu a înregistrat încă o creștere anuală începând cu
2011, scăzând de la 71.3 miliarde de dolari la sfârșitul anului 201 3 la 59.5 miliarde
de dolari la sfârșitul anului 201 6. O cauză a acestei scăderi este reprezentată de
plata dividendelor anuale cuprinse între 65 -71 miliarde de dolari în perioada 2011 –
2016, ceea ce a redus rezultatul reportat.
Grafic nr. 4 – Situația financiară a companiei Pfizer – evoluție

Sursa: date prelucrate conform situațiilor financiare anuale Pfizer Inc.
Datoria totală a Pfizer a fost de 36,6 miliarde în 2013, de 38,9 miliarde USD
în 2014 și de 42 miliarde USD la sfârșitul anului 201 6, cu modificări limitate pe
parcursul anilor. Datori ile pe termen lung a u avut un ușor trend descendent în 2015
față de 2014 (scădere de 8,9%) , dar a fost compensat de creșterile datoriei pe
termen scurt , care s -a dublat în 2015 față de 2014, iar în 2016 a rămas la un niv el
constant . Ca și companie de cercetare biofarmaceutică, Pfizer trebuie să aloce
fonduri semnificative pentru cercetare și dezvoltare (R & D), precum și pentru
achiziționarea de întreprinderi ale căror produse reprezintă descoperiri inovatoare,
cu potenți al de piață promițător. 21% 21% 22% 22% 23% 23% 24% 24% 25% 25% 26%
0.00 20,000.00 40,000.00 60,000.00 80,000.00 100,000.00 120,000.00 140,000.00 160,000.00 180,000.00 200,000.00
2014 2015 2016 Datorii totale
Active totale
Capitaluri proprii
Rata solvabilității
generale

43
Împrumuturile pe termen scurt includ commercial papers ( instrumente de
piață monetară pe termen scurt, negarantate, emise ca bilet la ordin de marile
corporații cu ratinguri de credit excelente , deoarece instrumentul nu este susținut
de garanții, numai firmele mari cu putere financiară considerabilă sunt a utorizate
să emită instrumental) de 5,8 miliarde dolari la 31 decembrie 2016 și 4,9 miliarde
dolari la 31 decembrie 2015 și linii de credit în valoare de 7,9 miliarde de dola ri,
cu scadențe diferite. Rata efectivă medie ponderată a dobânzii la împrumuturile pe
termen scurt a fost de aproximativ 1,3% la 31 decembrie 2016 și 1,9% la 31
decembrie 2015.
În iunie 2016, au achiziționat Anacor, preluând datoria sa pe termen scurt la
valoarea justă de 698 milioane dolari.
În ceea ce privește datoriile pe termen lung, sursa de finanțare preferată de
Pfizer este împrumutul obligatar. În data de 21 noiembrie 2016, au încheiat o ofertă
publică de 6,0 miliarde de dolari, obligațiuni cu sc adențe diferite (scadențe
cuprinse între 2019 -2046) , cu o rată a dobânzii efectivă medie ponderată de 3,10% .
Rapor tul total al datoriilor a fost de numai 0,7 1 la sfârșitul anului 2016.
Potrivit rezultatului, Pfizer doar 23% din total active au fost finanț ate pe seama
datoriilor pe perioada analizată , ceea ce ne sugereaza o situa ție bun ă a entit ății, un
grad redus de pârghie financiară și un nivel ridicat de flexibilitate financiară .
Tabel nr. 4 – Indicatori privind structura capitalului Pfizer Inc. 2014 -2016
Date financiare selectate din bilanț (milioane USD) Perioada
2016 2015 2014
Datorii pe termen scurt 10,688.00 10,159.00 5,141.00
Datorii pe termen lung 31,398.00 28,740.00 31,541.00
Datorii totale 42,086.00 38,899.00 36,682.00
Capitaluri proprii 59,544.00 64,720.00 71,301.00
Total capitaluri 101,630.00 103,619.00 107,983.00
Active totale 171,615.00 167,381.00 167,566.00
Structura capitalului 2016 2015 2014
Gradul de îndatorare generală (Debt/Equity) 71% 60% 51%
Rata solvabilității generale (Debt/Assets) 25% 23% 22%
Raport datorii totale/capital total (Debt to capital) 41% 38% 34%
Sursa: date prelucrate pe baza raportărilor financiare Pfizer Inc.

44
În ceea ce privește poziția Pfizer, în cadrul sectorului famaceutice și
biotehnologie și în cadrul industriei sănătate, din punct de vedere a gradului de
îndatorare se poate observa că are un nivel mult sub media sectorului, unde gradul
de îndatorare este în medie de 0,67.

Grafic nr. 5 Evoluția comparativă a gradului de îndatorare la nivel de sector și
industrie 2014 -2016

Sursa: date prelucrate de pe www.stock -analysis -on.net

C. Acoperirea dobânzii
Pe perioada 2014 -2016, Pfizer Inc. a înregistrat profit, însă acesta este în
scădere, ajungând de la 9,2 miliarde USD în 2014 la 7,2 miliarde USD în 2016 (o
scădere în valoarea absolută de 2 miliarde USD).
În general, un raport de acoperire a dobânzii de cel puțin 2 este considerat
suma minimă acceptabilă pentru o companie care are venitur i solide și
consecvente , însă analiștii prefer ă să vadă un raport de acoperire de 3 sau mai bine.
După cum putem observa Pfizer are un raport de 10,00 în 2014, 8,48 în 2015 și
8,04 în 2016, ceea ce înseamnă, de exemplu, că în 2016 a obținut de 8,04 ori mai
multe câștiguri decât cheltuielile cu dobânzile curente. Acesta este un semn bun
pentru că arată faptul că riscul companiei este redus, iar operațiunile sale produc
suficiente venituri pentru a -și onora obligațiile scadente.

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18
2014 2015 2016 Pfizer Inc
Farmaceutice și
biotehnologie (sector)
Sănătate (industrie)

45
Tabel nr. 5 Rata de acoperir e a dobânzilor Pfizer 2014 -2016
Date financiare (milioane USD) 2016 2015 2014
Profit net 7,246.00 6,986.00 9,168.00
Pierdere -17.00 -11.00 -49.00
Impozit pe profit 1,122.00 1,990.00 3,121.00
Cheltuieli cu dobânzile 1,186.00 1,199.00 1,360.00
EBIT 9,537.00 10,164.00 13,600.00

Rata de acoperire a dobânzilor 8.04 8.48 10.00
Sursa: date prelucrate pe baza raportărilor financiare Pfizer In c.
Grafic nr. 6 – Evoluția comparativă a ratei de acoperire a dobânzii în cadrul sectorului
și industriei

Sursa: date prelucrate de pe www.stock -analysis -on.net
După cum se poate observa în graficul de mai sus, Pfizer Inc. din perspectiva
ratei de acoperire a dobânzii se află situat sub media de 13 la nivelul sectorului și
12 la nivelul industriei, însă compania este mult mai solvabilă, decât 90% din
companiile industriei.

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%
2014 2015 2016 Pfizer Inc
Farmaceutice și
biotehnologie (sector)
Sănătate (industrie)

46
3. 3. Analiza structurii capitalului Microsoft Corp.
Sector: Software & Computer Services
Industrie: tehnologie
A. Descrierea companie i1
Microsoft Corp. este o companie americană , cea mai mare producătoare
de software din lume, cu peste 90.000 de angajați în mai mult de 100 de țări. Are
sediul în Redmond , Washin gton, SUA . Este o companie care dezvoltă, produce,
licențiază și face întreținerea la o gamă largă de servicii în principal legate
de calculatoare . Compania a fost fondată de către Bill Gates și Paul Allen , după ce,
cu 3 ani în urmă, aceiași înființaseră compania Traf-O-Data , cu care însă nu au
avut succesul scontat. De asemenea Microsoft domină piața cu pachetul de
software birotic Microsoft Office . Compania a activat în ultimii ani și în industria
de jocuri video (consolele Xbox, Xbox 360 si Xbox One), precum și pe domeniul
serviciilor digitale (dispozitivul mobil multimedia Zune , servicii
web MSN și sistemul de operare Windows Phone ).

B. Structura capitalului
Grafic nr. 7 – Situația financiară a Microsoft Corp – evoluție 2014 -2016

Sursa: date prelucrate pe baza raportărilor financiare Microsoft Corp

1www.microsoft.com

0% 25% 50% 75% 100%
0.00 50,000.00 100,000.00 150,000.00 200,000.00 250,000.00
2014 2015 2016 Datorii totale
Active totale
Capitaluri proprii
Rata solvabilității
generale

47
Capitalul Microsoft Corp include datorii pe termen scurt și lung, cum ar fi
obligațiuni, note negarantate și împrumuturi la termen . Începând cu decembrie
2015, Microsoft avea datorii pe termen scurt de 5 miliarde de dolari, iar partea
curentă a datoriilor pe termen lung era de 75 0 milioane dolari. Datoria pe termen
lung a companiei a fost de 30,3 miliarde de dolari în 2015.
Microsoft a emis un volum tot mai mare de datorii. La sfârșitul anului fiscal
2016, compania avea datorii pe termen scurt de 12,9 miliarde de dolari și datori i pe
termen lung de 40,8 miliarde de dolari (datorii diverse cu dobânzi cuprinse între
0,875% și 5,2%, rezultând o datorie to tală de 44,5 miliarde de dolari) , ducând la o
datorie totală de 53,7 miliarde de dolari. Datoriile totale au fost de 35,3 miliarde de
dolari la finele anului fiscal 201 5 și 22,6 miliarde de dolari la sfârșitul anului 201 4.
Microsoft a emis obligațiuni în valoare de 13 miliarde de dolari în octombrie 2015,
iar în februarie 2015 de 10,8 miliarde de dolari.

Tabel nr. 6 – Indicatori pri vind structura capitalului Microsoft Inc. 2014 -2016
Date financiare selectate din bilanț (milioane USD) Perioada
2016 2015 2014
Datorii pe termen scurt 12,904.00 4,985.00 2,000.00
Datorii pe termen lung 40,783.00 30,307.00 20,645.00
Datorii totale 53,687.00 35,292.00 22,645.00
Capitaluri proprii 71,997.00 80,083.00 89,784.00
Total capitaluri 125,684.00 115,375.00 112,429.00
Active totale 193,468.00 174,472.00 172,384.00
Structura capitalului 2016 2015 2014
Gradul de îndatorare generală 75% 44% 25%
Rata solvabilității generale 28% 20% 13%
Debt to capital 43% 31% 20%
Sursa: date prelucrate conform situațiilor financiare Microsoft Corp

C. Acoperirea dobânzii
Pe perioada 2014 -2016, Microsoft Inc. a înregistrat profit, care în prezent
manifestă un trend ascendent, ajungând de la 12,2 miliarde dolari în 2015 la 16,8
miliarde dolari în 2016.
După cum putem observa Microsoft Corp are un raport ridicat de acoperire
ridicat, ceea ce înseamnă, de exemplu, că în 2016 a generat venituri nete pentru
acoperirea cheltuielilor anuale cu dobândă de aproape 17 ori mai multe . Însă, a cest

48
raport este în scădere de la un an la altul, ca urmare a diminuării cheltuielilor cu
impozitul pe profit . În orice caz, un raport mare indică faptul c ă cheltuielile cu
dobânzile companiei nu sunt problematice și nu ar trebui să interfereze cu
capacitatea acesteia de a plăti dividend ele și obligațiile scadente.

Tabel nr. 7 – Rata de acoperire a dobânzilor Microsoft Corp 2014 -2016

S
ursa:
date
prelucrate conform situațiilor financiare Microsoft Corp

Grafic nr. 8 – Evoluția comparativă a ratei de acoperire a dobânzilor

Sursa: date prelucrate de pe www.stock -analysis -on.net
Rata datoriei totale -capital este în creștere pe perioada analizată, ajungând de
la 0,25 în 2014 la 0,75 la sfârșitul anului 2016 . Expansiunea rapidă a efectului de
levier al societății arată că managementul consideră că costul ca pitalului datoriei
este mult mai scăzut decât costul capitalului propriu, o condiție susținută de rate
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
2014 2015 2016 Microsoft Corp.
Software & Computer
Services
Tehnologie (industrie) Date financiare (mil ioane USD) 2016 2015 2014
Profit net 16,798.00 12,193.00 22,074.00
Pierdere – – –
Impozit pe profit 2,953.00 6,314.00 5,746.00
Cheltuieli cu dobânzile 1,243.00 781.00 597.00
EBIT 20,994.00 19,288.00 28,417.00

Rata de acoperire a dobânzilor 16.89 24.70 47.60

49
ale dobânzii scăzute. Pentru comparație, Oracle Corporation a avut un raport
datorie-capital total de 0,47 în 2016. După cum se observă și în graficul, de mai
jos, Microsoft Corp manifestă o preferință pentru datorii în detrimental capitalului
propriu, față de nivelul întâlnit la nivelul sectorului Software&Computer Services
și industriei.

Grafic nr. 9 – Evoluția comparativă a gradului de îndatorare

Sursa: date prelucrate de pe www.stock -analysis -on.net

3.4. Analiza structurii capitalului Tesla Motors
A. Descrierea companiei
Tesla a fost înființată în 2003 de un grup de ingineri din Silicon Valley, care
dorea să demonstreze că mașinile electrice ar putea fi mai bune decât mașinile cu
benzină. În 2012, Tesla a lansat modelul S, primul sedan electric premium din
lume. Autovehiculele Tesla sunt produse la fabrica din Fremont, California .
Compania este speci alizată în automobile electrice, baterii litiu -ionice și,
prin filiala lor SolarCity, panouri solare rezidențiale. Timp de doi ani, 2015 și
2016, Tesla s -a clasat pe locul al doilea ca cel mai bine vândut producător de
mașini electrice plug -in după BYD Aut o.
Tesla nu este doar un producător de automobile, ci și o companie de
tehnologie și design cu accent pe inovarea în domeniul energiei. 1

1 www.tesla.com

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%
2014 2015 2016 Microsoft Corp.
Software & Computer
Services
Tehnologie (industrie)

50
B. Structura capitalului
Conform graficului, de mai jos, se observă că Tesla ar putea avea probleme
serioase, generate de creșterea volumului datoriilor și de nivelul scăzut al
capitalurilor proprii. Însă, nu este o problemă foarte gravă, ținând cont că niciun
producător auto din Statele Unite nu a dat faliment niciodată, chiar și Ford Motor
Company, care a fost pe punctul de faliment în 2008. Producătorii de automobile
au nevoie de sume mari de capital pentru a investi în procesul propriu de fabricație.
Grafic nr. 10 – Situația activelor, datoriilor și capitalurilor Tes la în perioada 2014 –
2016

Sursa: date prelucrate conform situațiilor financiare anuale publicate de Tesla
La sfârșitul anului 2015, raportul datoriilor la capital a fost de 2.4 9, ceea ce
se încadrează în media industriei. Cu toate acestea, evaluarea de piață a Tesla este
supraevaluată, oferind un raport mai mic decât alți producători de automobile bine
stabilit.
Pentru a finanța extinderea instalațiilor de producție pentru autoturisme și
baterii, compania nu se așteaptă să obțină un profit până în 2020. Rentabilitatea
capitalu lui propriu (ROE) este negativă, randamentul activelor (ROA) este negativ
și marja de profit este negativă.

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45% 50%
0.00 5,000.00 10,000.00 15,000.00 20,000.00 25,000.00
2014 2015 2016 Datorii totale
Active totale
Capitaluri proprii
Rata solvabilității
generale

51
Tabel nr. 8 – Structura capitalului corporației Tesla în perioada 2014 -2016
Date financiare selectate din bilanț (milioane USD) Perioada
2016 2015 2014
Datorii pe termen scurt 1,150.15 627.93 611.10
Datorii pe termen lung 5,978.28 2,068.38 1,876.98
Datorii totale 7,128.43 2,696.31 2,488.08
Capitaluri proprii 4,752.91 1,083.70 911.70
Total capitaluri 11,881.34 3,780.01 3,399.78
Active totale 22,664.08 8,067.94 5,830.67
Structura capitalului 2016 2015 2014
Gradul de îndatorare generală (Debt/Equity) 150% 249% 273%
Rata solvabilității generale (Debt/Assets) 31% 33% 43%
Raport datorii totale/capital total (Debt to capital) 60% 71% 73%
Sursa: date prelucrate conform situațiilor financiare anuale publicate de Tesla
Pentru investitorii care doresc să obțină finanțe solide într -o companie, Tesla
nu poate fi una. Pentru a -și realiza expansiunea, este de așteptat ca Tesla să
contracteze încă 5 miliarde de dolari datori pe termen lung . Având deja aproape 6
miliarde de dolari în datorii pe termen lung, fără a include datoriile pe termen
scurt, compania se află într -o situație negativă privind fluxurile de numerar, stare
ce se va menține .
Structura capitalului Tesla pare să fie în dificultate pentru investitori. Tesla
va trebui să continue să crească în mod semnificativ veniturile pentru a putea oferi
încredere investitorilor, creditorilor și acționarilor, creând totodat ă rentabilitatea
capitalului propriu, rentabilitatea activelor și marjele de profit.
Raportul mare privind datoriile mari / capitalurile proprii indică că Tesla a
folosit o finanțare agresivă pentru a -și susține creșterea și, ca urmare, are o povară
de ch eltuieli suplimentare cu dobânzile .
La nivel de concurență, Tesla este mai bine poziționată decât GM și Ford,
chiar dacă are un grad de îndatorare ridicat, deoarece este finanțată mai mult din
total capitaluri (în proporție de 60%) , în timp ce Ford și GM au structuri de capital
care se bazează mult mai mult pe datorii (17,6% din activele Ford sunt finanțate cu
capitaluri proprii și 22,3% din GM) .

52
C. Acoperirea dobânzilor
Tabel nr. 9 Rata de acoperire a dobânzilor aferente datoriilor Tesla
Date financiare (milioane USD) 2016 2015 2014
Profit net -674.91 -888.66 -294.04
Pierdere -98.13 – –
Impozit pe profit 0.00 0.00 0.00
Cheltuieli cu dobânzile 198.81 118.85 100.89
EBIT -574.23 -769.81 -193.15

Rata de acoperire a dobânzilor -2.89 -6.48 -1.91
Sursa: date prelucrate conform situațiilor financiare anuale publicate de Tesla

Tesla are un volum mare de datorii. Pe lângă datoria ridicată, veniturile
recente din exploatare sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile cu dobânzile
aferente datoriei.

3.5. Analiza structurii capitalului Alphabet Inc.
Sector: Software & Computer Services
Industrie: Tehnologie
A.Descrierea companiei1

Alphabet Inc., înființată la 23 iulie 2015, este o companie de holding, care
include Google Inc. (Google) și produsele sale de Internet, cum ar fi Access,
Calico, CapitalG, GV, Nest, Verily, Waymo și X. Segmentul Google include
produsele sale de Internet, cum ar fi Căutare, Anunțuri, Comerț, Hărți, YouTube,
Google Cloud, Android, Chrome și Google Play, precum și inițiativele sale
hardware. Google se implică în investiții în infrastructură, gestionarea dat elor,
analiză și inteligență artificială (AI). Compania investește în platforme, cum ar fi
browserul Chrome, sistemul de operare mobil Android, sistemul de operare
Chrome și platforma realității virtuale Daydream, precum și dispozitivele sale
hardware, cum ar fi telefonul Pixel și Home Google.

1 https://abc.xyz/investor/

53
Compania oferă agenților de publicitate instrumente care îi ajută să atribui și
să măsoare campaniile de publicitate pe ecrane. Soluțiile sale de publicitate ajută o
serie de companii să își dezvolte afacerea și oferă o gamă largă de produse pe
ecrane și dispozitive. Pentru agenții de publicitate performanți, AdWords,
programul principal de publicitate bazat pe licitații, ajută la crearea anunțurilor
bazate pe text care apar pe proprietățile Google și pe proprietățile membrilor rețelei
Google. În plus, membrii rețelei Google utilizează programul AdSense pentru a
afișa reclame relevante pe proprietățile lor, generând venituri atunci când vizitatorii
site-ului vizualizează sau dau clic pe reclame. Alphabet Inc. gener ează venituri în
principal prin furnizarea de publicitate online relevantă și eficientă di n punct de
vedere al costurilor.

Compania concurează cu Microsoft, Yahoo, Yandex, Baidu, Naver, Lista,
Amazon, eBay, Kayak, LinkedIn, WebMD, Facebook, Twitter, Criteo, A ppNexus,
Netflix, Hulu și Apple.

Google și opera țiunile sale de baz ă a devenit o filial ă a holdingului Alphabet
Inc în urma unei reorganiz ări care a avut loc în 2015 . Cu toate acestea motorul de
căutare este în continuare responsabil pentru cea mai mare p arte din veniturile
companiei.
B. Structura capitalului
Grafic nr. 11 – Situația datoriilor , activelor și capitalurilor proprii Microsoft Inc.
2014 -2016

Sursa: date prelucrate conform situațiilor financiare Alphabet Inc.
0% 25% 50% 75% 100%
0.00 20,000.00 40,000.00 60,000.00 80,000.00 100,000.00 120,000.00 140,000.00 160,000.00 180,000.00
2014 2015 2016 Datorii totale
Active totale
Capitaluri proprii
Rata solvabilității
generale

54
Acțiunile Alphabet au înregistrat o cre ștere puternic ă în ultimul an, gra ție
creșterii v ânzărilor de publicitate pe dispozitivele mobile .
Alphabet Inc. are o datorie foarte mică în raport cu scala capitalului propriu,
rezultând astfel o structură de capital cu un nivel scăzut de pârghie financiară.
La 31 decembrie 2016, capitalul total al companiei Alphabet Inc. era de
aproximativ 140 miliarde de dolari, constitui t din aproximativ 36 miliarde USD
capitalul social comun și capitalul suplimentar plătit, 105 miliarde dolari rezultatul
reportat și 394 milioane de dolari alte pierderi totale acumulate.
Capitalul total al Alphabet Inc. a înregistrat o creștere de 34,62 % în 2016
față de 2014 (de la 120 miliarde USD în 2015 și 104 miliarde USD în 2014 ).
Rezultatul reportat a reprezentat cea mai semnificativă variabilă a capita lului
propriu , crescând de la 75 miliarde de dolari în 201 4 la 105 miliarde în 201 6.
Alphabet Inc. a înregistra t profit pe toată perioada analizată, care a crescut cu 5,8
miliarde de dolari în 2016 față de 2014 (cu 43%).
Sursele de finanțare utilizat e, preponderent, de corporația Alphabet Inc sunt
împrumuturile obligatare , note negarantate (nu sunt garantate cu activele
corporației, cu o rată de rentabilitate mai mare decât obligațiunile) , împrumuturi pe
termen lung și alte linii de credit.
Gradul de îndatorare general a Alphabet Inc. a fost de 0,03 în decembrie
2016 , care a scăzut de la 0,05 în 2014 și de la 0,04 în 201 5. Toate aceste cifre sunt
extrem de scăzute, ceea ce indică un rol minim al datoriilor în structura capitalului
corporației . Capitalul datoriei relativ scăzut este comun pentru furnizorii de
informații pe Internet, un grup de companii care tind să fie tinere și în faze de
creștere.
Valoarea foarte scăzută a indicatorului datorii totale pe c apitaluri proprii
semnifică faptul că Alphabet Inc. se bucură de o capacitate de autofinanțare pe
termen mediu și lung foarte stabilă.
Activele corporației contribuie la finanțarea datoriilor într -o măsură foarte
redusă, în 2016 într -o pondere de doar 2%.

55
Tabel nr. 10 – Indicatori privind structura capitalului Alphabet Inc. 2014 -2016
Date financiare selectate din bilanț
(milioane USD) Perioada
2016 2015 2014
Datorii pe termen scurt – 3,225.00 2,009.00
Datorii pe termen lung 3,935.00 1,995.00 3,228.00
Datorii totale 3,935.00 5,220.00 5,237.00
Capitaluri proprii 139,036.00 120,331.00 104,500.00
Total capitaluri 142,971.00 125,551.00 109,737.00
Active totale 167,497.00 147,461.00 129,187.00
Structura capitalului 2016 2015 2014
Gradul de îndatorare generală 3% 4% 5%
Rata solvabilității generale 2% 4% 4%
Debt to capital 3% 4% 5%
Sursa: Date prelucrate din rapoartele anuale ale Alphabet Inc
Grafic nr. 12 – Evoluția comparativă a gradului de îndatorare Alphabet Inc. față de
sector și industrie 2014 -2016

Sursa: date prelucrate de pe www.stock -analysis -on.net

Industria este extrem de competitivă, în special în segmentul publicitar.
Această competiție s -a intensificat ca urmare a consolidării și a barierelor de
intrare scăzute, ceea ce a cauzat reduceri de preț pentru spațiul publicitar, ceea ce
implică o scădere a marjelor. Google are planuri mari de a -și extinde afacerea de
bază în următorii ani. Aducerea acestor idei mari în fapt necesită capital pentru
finanțarea cercetării și dezvoltării. Adesea, companiile ridică acest capital, cel
puțin parțial, prin preluarea datoriilor. Această tactică poate pune o companie în tr-o
poziție financiară precară . Raportul D / E a Alphabet Inc. este de 0,03 în 2016,
ceea ce indică un volum al datoriilor extrem de scăzut în comparație cu capitalul
propriu și în comparație cu media sectorului și a industriei, unde gradul de
îndatorare este mult mai ridicat, în jur de 0,45, însă nici acest nivel nu este unul
îngrijorător.
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5
2014 2015 2016 Alphabet Inc.
Software & Computer
Services (sector)
Tehnologie (industrie)

56
C. Acoperirea dobânzii
Tabel nr. 11 Rata de acoperire a dobânzilor Alphabet Inc. 2014 -2016
Date financiare
(milioane USD) 2016 2015 2014
Profit net 19,478.00 16,348.00 14,444.00
Pierdere – – -516.00
Impozit pe profit 4,672.00 3,303.00 3,331.00
Cheltuieli cu
dobânzile 124.00 104.00 101.00
EBIT 24,274.00 19,755.00 17,360.00

Rata de acoperire a
dobânzilor 195.76 189.95 171.88
Sursa: Date prelucrate din rapoartele anuale ale Alphabet Inc.
Se poate observa că profitul este la un nivel suficient de ridicat pentru ca, în
urma înregistr ării dob ânzii , mai r ămâne o parte care s ă fie distribuit ă sub forma de
dividende. Profitul Alphabet Inc. înainte de plata impozitelor și a dobânzilor
acoperă în medie, pe perioada analizată, de 185 de ori cheltuielile cu dobânzile.
Nivelulul acestui indicator este mult peste nivelul minim apreciat de analiști de 3,
ceea ce indică un m anagement eficient, iar comparative cu nivelul industriei
raportul este foarte ridicat.

Grafic nr. 13 Evoluție comparativ a ratei de acoperire a dobânzilor 2014 -2016

Sursa: date prelucrate de pe www.stock -analysis -on.net

0 50 100 150 200 250
2014 2015 2016 Alphabet Inc.
Software&Computer
Services (Sector)
Tehnologie (industrie)

57
Pe baza acestor indicatori, pot afirma că este foarte puțin probabil ca
societatea să se confrunte cu dificultăți financiare în viitorul apropiat.

3.6. Analiza structrurii capitalului The Coca -Cola Company
Sector: băuturi răcoritoare
Industrie: bunuri de consum
A. Descrierea companiei
The Coca -Cola Company este cea mai mare companie producătoare de
băuturi răcoritoare din lume, cel mai mare producător, distribuitor și
comercializant de băuturi ne -alcolice și siropuri din lu me, și una dintre cele mai
mari corporații din SUA . Compania este cunoscută în special datorită produsului ei
cel mai renumit Coca -Cola , inventat de John Stith Pemberton în 1886 . Principalul
concurent al companiei este PepsiCo . 1
Începând cu data de 31 decembrie 2016, compania avea 100.300 de asociați
la nivel mondial. The Coca -Cola Company conduc industria băuturilor, cu un
portofoliu cu mărci de 21 de miliarde de dolari. La nivel global, sunt furnizorul nr.
1 de băuturi spumante, sucuri etc.
B. Structura capitalului
Grafic nr. 14 – Evoluția datoriilor , a activelor totale și capitalurilor proprii Coca Cola
Company 2014 -2016

Sursa: Date prelucrate din rapoartele anuale ale The Coca -Cola Company

1 http://www.coca -colacompany.com/history

0% 25% 50% 75% 100%
0.00 20,000.00 40,000.00 60,000.00 80,000.00 100,000.00
2014 2015 2016 Datorii totale
Active totale
Capitaluri proprii
Rata solvabilității
generale

58
În februarie 2015, Coca -Cola a vândut obligațiuni 8,5 miliarde de euro, cea
mai mare vânzare a unei companii americane din istorie. Scadențele acestor note
variază între doi și 20 de ani. Această vânzare de obligațiuni masiv ă este extrem de
benefică pentru o companie precum Coca -Cola , care are o prezență largă în
Europa, astfel încât va permite companiei să atenueze un anumit risc valutar.
Tabel nr. 12 – Date financiare și indicatori privind structura capitalului Coca -Cola
Company 2014 -2016
Date financiare selectate din bilanț (milioane USD) Perioada
2016 2015 2014
Datorii pe termen scurt 16,025.00 15,805.00 22,682.00
Datorii pe termen lung 29,684.00 28,311.00 19,063.00
Datorii totale 45,709.00 44,116.00 41,745.00
Capitaluri proprii 23,062.00 25,554.00 30,320.00
Total capitaluri 68,771.00 69,670.00 72,065.00
Active totale 87,270.00 89,996.00 92,023.00
Structura capitalului 2016 2015 2014
Gradul de îndatorare generală 198% 173% 138%
Rata solvabilității generale 52% 49% 45%
Debt to capital 66% 63% 58%
Sursa: Date prelucrate din rapoartele anuale ale The Coca Cola Company
Gradul de îndatorare al corporației este foarte ridicat, depășește nivelul critic
de 50%, ceea ce ar prespune niște semnale de alarmă, din partea creditorilor. Dacă
ratele dobânzilor cresc, venitul net al companiei The Coca Cola Company ar putea
fi afectat negativ.
Compania revizuiește în mod regulat combinația optimă a datoriilor pe
termen scurt și lung , cu înlocui rea în viitor a anumit or datorii pe termen scurt cu
noi emisiuni de datorii pe termen lung.
Corporația folosește ca și sursă de finanțare dator ia pentru a reduce costul
total al capitalului, ceea ce sporește rentabilitatea capitalului , însă acest lucru îi
expune la schimbări negative ale ratelor dobânzilor.
Creditele care se plătesc constau în principal în commercial papers emise în
Statele Unite. La 31 decembrie 2016 și 2015, avea u 12.330 milioane și respectiv
13.035 milioane de dolari commercial papers restante. Ratele medii ponderate ale
dobânzilor pentru titlurile de valoare emise pe piața comercială au fost de
aproximati v 0,8% pe an în 2016 și 0,5% pe an în 2015.
În plus, a u avut 9,598 milioane de dolari în linii de credit , alte facilități de
creditare pe ter men scurt la 31 decembrie 2016 și linii de credit pentru scopuri

59
corporative generale în valoare de 8170 milioane dolari, cu scadențe diferite
(începând cu 2017 până în 2022).
Corporația The Coca Cola Company folosește ca și sursă de finanțare pe
termen lung împrumutul obligatar.
De la criza financiară din 2008, Reze rva Federală (Fed) a menținut o rată
scăzută pentru o perioadă lungă de timp. Acest lucru a făcut ca multe companii,
inclusiv Coca -Cola, să crească gradul de îndatorare prin emiterea de obligațiuni cu
dobânzi mici între 1,4 și 3,25%, ajungând la suma de 48 miliarde de dolari.
Grafic nr. 15 – Evoluția comparativă a gradului de îndatorare la nivelul Coca -Cola
Company

Sursa: date prelucrate de pe www.stock -analysis -on.net
În 201 3, Coca -Cola a înregistrat un nivel al datoriei de 1 38%. În ultimii trei
ani, acest raport a crescut la 198%: o creștere de 43%. Însă față de competitorii, pot
afirma că The Coca -Cola Company are un nivel acceptabil al gradului de
îndatorare, în timp ce PepsiCo în 2016 avea un grad de îndatorare de 333% (3,33).
C.Acoperirea dobânzii
Tabel nr. 13 – Analiza indicatorului rata de acoperire a dobânzilor Coca -Cola
Company 2014 -2016
Date financiare (milioane USD) 2016 2015 2014
Profit net 6,527.00 7,351.00 7,098.00
Pierdere -23.00 -15.00 -26.00
Impozit pe profit 1,586.00 2,239.00 2,201.00
Cheltuieli cu dobânzile 733.00 856.00 483.00
EBIT 8,823.00 10,431.00 9,756.00

Rata de acoperire a dobânzilor 12.04 12.19 20.20
Sursa: Date prelucrate din rapoartele anuale ale The Coca Cola Company 0% 50% 100% 150% 200% 250% 300% 350%
2014 2015 2016 Coca -Cola Company
PepsiCo
Băuturi răcoritoare
(sector)
Bunuri de consum
(industrie)

60
Chiar dacă are un volum mare de datorii, Coca -Cola Company reușește să -și
acopere, în prezent, pe baza profitului de 12 ori cheltuielile cu dobânzile, fiind
extrem de lichidă și pe baza acestui indicator, pot afirma că nu va avea probleme în
contra ctarea unui nou credit pentru a se extinde, ținând cont de nivelul minim de
1,5 al acestui raport impus de creditori.
După plata creditorilor, Coca -Cola Company rămâne cu suficiente câștiguri,
pentru a putea onora și remunerarea dividendelor.
Grafic nr. 16 Evoluție comparativă a ratei de acoperire a dobânzii la nivelul
competiției, sectorului și industriei

Sursa: date prelucrate de pe www.stock -analysis -on.net

În 2016, corporația se află la același nivel al raportului de acoperire a
cheltuielilor cu dobânzile cu cel al industriei. Doar în 2014, Coca -Cola Company a
surclasat atât PepsiCo, cât și ceilalți competitori.

3.7. Analiza structurii capitalului McDonald s Corporation
Sector: Fast -food
Industrie: Restaurante
A. Descrierea companiei1
McDonald's Corporation este cel mai mare lanț de restaurante de tipul fast-
food din lume, vânzând cu prioritate hamburgeri , pui, cartofi prăjiți , amestecuri de
băuturi răcoritoare pe bază de lapte (așa numitele milkshake -uri) și băuturi carbo –
gazoase . Mai recent, a început să ofere și salate , fructe , snack wraps și carrot
sticks . McDonald's este și cel mai mare retailer global din domeniul serviciilor
alimentare, cu peste 32.000 de resta urante în 117 țări. Afacerea a început în 1940 ,

1 www.mcdonalds.com
0 5 10 15 20 25
2014 2015 2016 Coca -Cola Company
PepsiCo
Băuturi răcoritoare (sector)
Bunuri de consum (industrie)

61
cu un restaurant deschis de frații Dick și Mac Macdonald în San
Bernardino , California . Odată cu extinderea plină de succes a companiei
McDonald's pe multe piețe internaționale, compania a devenit un simbol al
globalizări i și al răspândirii stilului de viață american .

B. Structura capitalului
Datoria este o pa rte importantă a unei afacerii, dar poate să creeze și
probleme dacă este dusă la extrem .
McDonald's prezenta la 31 decembrie 2015 o datorie de 1,61 ori (61 %) mai
mare decât cea înregistrată la sfârșitul anului 2014. Datoria companiei a crescut de
la aproximativ 15 miliarde de dolari până la 24,1 miliarde de dolari. Gradul de
îndatorare ridicat a determinat societățile de rating să modifice rat ingul de credit al
corporației.
Grafic nr. 17 – Evoluția datoriilor, activelor și ca pitalurilor la nivelul McDonalds
Corporation

Sursa: Date prelucrate din rapoartele anuale ale McDonalds Corporation

Compania plătește un dividend constant acționarilor lor , însă nu suficient de
atractiv, neexistând potențial de a crește și de a plăti datoriile . După cum putem
vedea și în graficul de mai sus , începând cu anul 2011, capitalul propriu a scăzut în
mod constant și a atins capitalul negativ al acționarilor de 1,6 miliarde USD în
2016. În ultima perioadă , creșterea veniturilor și venitul net a stagnat, fiind relativ
constantă . Concurența în cadrul pieței fast -food-ului s -a intensificat din punct de
vedere al prețului.
Creșterea rapidă face parte din planul de reorganizare al McDonald's, care a
fost inaugurat în 2015 prin alegerea unui nou CEO. Compania a anunțat o
restructurare la nivel mondial a operațiunilor sale , care a avut loc în luna iulie
2015. 0% 20% 40% 60% 80% 100%
-10,000.00 0.00 10,000.00 20,000.00 30,000.00 40,000.00
2014 2015 2016 Datorii totale
Active totale
Capitaluri proprii
Rata solvabilității
generale

62
Tabel nr. 14 Indicatori de structura a capitalului 2014 -2016
Date financiare selectate din bilanț (milioane USD) Perioada
2016 2015 2014
Datorii pe termen scurt 77.20 – –
Datorii pe termen lung 25,878.50 24,122.10 14,989.70
Datorii totale 25,955.70 24,122.10 14,989.70
Capitaluri proprii -2,204.30 7,087.90 12,853.40
Total capitaluri 23,751.40 31,210.00 27,843.10
Active totale 31,023.90 37,938.70 34,227.40
Structura capitalului 2016 2015 2014
Gradul de îndatorare generală – 340% 117%
Rata solvabilității generale 84% 64% 44%
Capitalization Ratio 109% 77% 54%
Debt to capital 109% 77% 54%
Sursa: Date prelucrate din rapoartele anuale ale McDonalds Corporation
Datoria totală aproape s -a dublat în aceeași perioadă de timp în care
capitalizarea pieței a crescut. Creșterea se datorează emiterii de obligațiuni în
ultima parte a anului 2015. Dator iile din obligațiuni au crescut cu aproximativ 6
miliarde USD, de la 16,7 miliarde USD la 22,5 miliarde USD. În același an,
compania a cumpărat 61,8 milioane de acțiuni pentru 6,2 miliarde de dolari. Drept
urmare, datoria pe termen lung a crescut de la 18, 0 miliarde dolari în septembrie
2015 la 24,1 dolari în decembrie 2015.
În 2016, McDonald's a avut 31,02 miliarde de dolari în total active și 33,23
miliarde în total d atorii. Acest lucru se traduce în 2,2 miliarde dola ri capitaluri
proprii negative . Aceasta înseamnă că, dacă McDonald's iese din afaceri astăzi și
va vinde totul pentru a -și plăti datoria, nu va mai rămâne nimic pentru acționarii
comuni. Cu toate acestea, deoarece compania generează venituri pozitive nete, are
încă valoare.
Datoria pe termen lung a lui McDonald a crescut în ultimii ani. Totalul
capitalului social a scăzut în mod corespunzător . În 2015 , gradul de îndatorare al
McDonalds era de 340% Acest rezultat e ste foarte ridicat .

63
Grafic nr. 18 Evoluția comparativă a gradului de îndatorare

Sursa: date prelucrate de pe www.stock -analysis -on.net

La nivel de competiție (industria fast -food), se poate observa că McDonalds
Corp are cel mai ridicat nivel de îndatorare.

C. Acoperirea dobânzii
Tabel nr. 15 Rata de acoperire a dobânzilor McDonalds Corporation 2014 -2016
Date financiare (milioane USD) 2016 2015 2014
Profit net 4,686.50 4,529.30 4,757.80
Pierdere – – –
Impozit pe profit 2,179.50 2,026.40 2,614.20
Cheltuieli cu dobânzile 884.80 638.30 570.50
EBIT 7,750.80 7,194.00 7,942.50

Rata de acoperire a dobânzilor 8.76 11.27 13.92
Sursa: Date prelucrate din rapoartele anuale ale McDonalds Corporation
Rata de acoperire a dobânzii a companiei McDonald's este în scădere de la un
an la altul . Motivul major este creșterea cheltuielilor cu dobânzile datorită
concentrării firmei pe finanțarea datoriei. Începând cu 2016 , rata de acoperire a
dobânzii a companie i a fost de 8,76 puncte. McDonald's generează câștiguri
suficiente înainte de dobânzi și impozite (EBIT) pentru a acoperi cheltuielile
anuale ale dobânzii . 0% 50% 100% 150% 200% 250% 300% 350%
2014 2015 2016 McDonalds Corp
Starbucks Corp.
Fast-food (sector)
Restaurante (industrie)

64
Datoria totală a McDonald s pare mai puțin semnificativă, având în vedere
modul în care plăț ile totale ale dobânzii se măsoară față de EBIT și venitul net
total. O combinație a unui raport de a coperire a dobânzii mai scăzut cu creșterea
datoriei, ar putea fi problematică. Astfel, că McDonalds având sub control
cheltuielile cu dobânzile nu prezint ă un semnal de alarmă.
Grafic nr. 19 Evoluția comparativă a ratei de acoperire a dobânzii

Sursa: date prelucrate de pe www.stock -analysis -on.net

În 2016, competiția de fast -food din lanțuri le mari, cum ar fi Burger King ,
McDonald's și Wendy's s-a intensificat, cu scopul de a oferi cea mai ieftină masă.
În 2015, cota de piață a McDonald's în piața fast -food a reprezentat 17%, în timp
ce alte restaurante au reprezentat aproximativ 59%. Chiar dacă cota de piață a
McDonald's a crescut de la 7,3% (2013) la 17% (2015), creșterea venituri lor este în
continuare aceeași, ceea ce înseamnă că concurența pe această piață s -a
intensificat .

0 10 20 30 40 50 60
2014 2015 2016 McDonalds Corp
Starbucks Corp.
Fast-food (sector)
Restaurante (industrie)

65
CONCLUZII
Structura capitalului este, în esenț ă, combinația a două tipuri diferite de
surse de finanțare, adică datorii și capitaluri proprii. Firmele diferite își formulează
structura de capital în mod diferit nu numai pentru a -și finanța activele, ci și pentru
operațiunile lor de afaceri. Deși struc tura de capital a companiei se poate schimba
din când în când, însă , în orice perioadă de timp, compania are în vedere un raport
al datoriei specifice. Deciziile individuale ar trebui să fie în concordanță cu acest
raport țintă. Deciziile privind structura capitalului implică un compromis între risc
și rentabilitate.
Analiza structrurii capitalului s -a făcut pe baza raportului datorii/capitaluri
proprii, perioada analizată fiind 2014 -2016.
Cel mai redus grad de îndatorare, aproape inexist ent îl are compania Alphabet
Inc., ceea ce indică faptul că spre deosebire de cealelalte extreme, reprezentate de
companiile McDonalds, Tesla și Coca -Cola Company, utilizează o pondere mult
mai mică a datoriilor pentru a -și finanța activitatea, iar tendinț a este și mai
favorabilă de la un an la altul, raportul datorii/capitaluri proprii fiind în scădere.
La restul companiilor analizate, gradul de îndatorare este în continuă creștere,
ceea ce presupune din partea managementului acestora o gestionar e mai prudentă a
volumului de împrumuturi .
Toate companiile analizate se finanțează preponderent prin commercial papers
și împrumuturi obligatare, datorită nivelului scăzut al ratelor de dobândă.
Ca și probleme grave, se poate obseva că le are Tesla, datorită faptului că a
contractat un volum mare de împrumuturi comparativ cu nivelul capitalului
propriu, având în 2016, chiar și capital negativ. Aceste împrumuturi au fost făcute
pentru ca în 2 017 să lanseze un nou model de automobil.
Probleme la nivelul datoriilor le are și McDonalds Corporation. Creșterea
rapidă a datoriilor McDonalds face parte din planul de reorganizare , care a fost
inaugurat în 2015 prin alegerea unui nou CEO , care a presupus restructurare la
nivel mondial a operațiunilor sale , care a avut loc în luna iulie 2015.
În concluzie, pot afirma că d acă este folosit un volum mare de datorii pentru
a finanța operațiunile (datorii ridicate față de capitaluri proprii), compania ar putea

66
genera mai multe câștiguri decât ar fi obținut fără această finanțare externă. Dacă
acest lucru ar duce la majorarea câștigurilor cu o sumă mai mare decât costul
datoriei (dobândă), atunci ac ționarii beneficiază de câștiguri mai mari, care se
împart între aceeași acționari . În cazul în care costul datoriei devine prea mare
pentru companie, ca să -l acopere , poate chiar duce la faliment, ceea ce ar lăsa
acționari cu nimic.
Raportul datorii/capit aluri proprii este diferit de la o industrie la alta, chiar și
la două companii cu același profil. Fiecare companie are propriile nevoi, unele
preferă o finanțare agresivă sau pentru altele este mai avantajos costul datoriilor
decât cel al capitalului adus de acționari. U n raport D atorii / Capitaluri relativ
ridicat poate fi comun într -o industrie, în timp ce un raport D atorii / Capitaluri
relativ scăzut poate fi comun în alt ă industrie . De exemplu, industriile cu capital
intensiv, cum ar fi producția auto, au tendința de a avea o rată a datoriilor /
capitalurilor proprii mai mare de 2, în timp ce companiile precum producători i de
calculatoare personale nu au , de obice i, un nivel ridicat al capitalului și pot avea
adesea un raport datorie / c apital propriu m ai mic de 0,5.

67
BIBLIOGRAFIE
Bărbuță -Mișu, N., Finanțele întreprinderii , Editura Europlus, Galați, 2010

Balteș, N., (coord.) Analiza economico financiară a întreprinderii -ediția a II -a,
revizuită și adăugită, Editura Lucian Blaga, Sibiu, 2013

Brătian, V., Tănase,
R., Dinga, E. Gestiune financiară a întreprinderii – manual de studiu,
Editura Lucian Blaga, Sibiu, 2007

Gheorghe, A. Finanțele și politicile financiare ale întreprinderilor, Editura
Economică, București, 2001

Herciu, M. Note de curs – Management financiar internațional

Hoanță, N. Finanțele firmei, Editura Economică, București, 2003

J. Bremond, L.A.
Geledan Dicționar economic și social, – Editura Expert, București 1995

Madura, J. International Financial Management, 2011, 2009 South –
Western, a part of Cengage Learning, pag.3 -10

Nițu, C . Strategii de optimizare a structurii financiare a întreprinderii,
Editura Universitaria, Craiova, 2013

Prelipcean, G.,
Lupan, M. Strategii internaționale în afaceri, 2009, Suceava

Spătaru, L. Analiza economico -financiară – instrument al
managementului întreprinderilor, Editura Economică,
București, 2004

Stancu, I. Finanțe – teoria piețelor financiare. Finanțele
întreprinderilor. Analiza și gestiunea financiară, Editura
Economică, 1997

68
Toma, Mihai, F.
Alexandru Finanțe și gestiune financiară de întreprindere, Ed.
Economică, București, 1998
*** https://abc.xyz/investor/
*** www.apple.com

*** www.business -case-analysis.com/capital -and-financial –
structure.html
*** www.cocacola.com
*** https://www.google.com/finance
*** www.investopedia.com

*** www.mcdonalds.com
***

***

***

***

*** www.microsoft.com

www.nasdaq.com

www.pfizer.com

www.stock -analysis -on.net

www.tesla.com