SPECIALIZAREA : MANAGEMENTUL MEDIULUI ȘI [603656]

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE, UMANISTE ȘI ALE
NATURII
SPECIALIZAREA : MANAGEMENTUL MEDIULUI ȘI
DEZVOLTAREA DURABIL Ã

REFERAT
VIRUSUL WEST NILE

Student: [anonimizat]: Anul I

PROFESOR COORDONATOR :
Conf. univ. dr. Elena Toma

CUPRINS
INFORMA ȚII GENERALE
1. CE ESTE VIRUSUL WEST NILE
1.1 PERIOADA DE INCUBAȚIE
1.2. ÎN CÂT TIMP SE MANIFESTÃ VIRUSUL WEST NILE
1.3. CUM SE TRANSMITE
1.4. CUM NU SE TRANSMITE
1.5. CÂND ARE LOC TRANSMITEREA
2. CAUZELE INFEC ȚIEI
3. SIMPTOMELE INFEC ȚIEI
4. METODE DE DIAGNOSTICARE
5. RISCURILE ȘI COMPLICA ȚIILE INFEC ȚIEI CU VIRUSUL WEST
NILE
5.1. POSIBILE COMPLICAȚII ȘI RISCURI
6. TRATAREA INFEC ȚIEI
6.1. TERAPIA CU INTERFERON
6.2. PERIOADA DE RECUPERARE
6.3. PREVENIREA INFECTIE I
6.4. EVITAREA MUȘCÃTURILOR DE TÂNȚARI
BIBLIOGRAFIE

Informații generale despre virusul West Nile
Virusul West Nile este un virus din familia Flaviviridae , care se găsește atât în regiunile
tropicale cât și în cele temperate .
Acesta infectează în principal păsările , dar este cunoscut că infectează și oameni , cai,
câini , pisici , lilieci , veverițe , sconcși și iepuri domestici . Principala cale de infecție la om este
prin mușcătura unui țânțar infectat.
La finalul lunii iulie 2018, un caz de infecție cu virusul West Nile a fost confirmat și în
țara noastră , mai exact, la Iași. O persoan ă a fost mușcată de un țânțar , iar astfel a fost
infectat ă cu acest virus.

1. Ce este virusul West Nile
O mușcătură de țânțar se poate transforma în ceva mult mai grav dacă te infectează cu
virusul West Nile.
Țânțarii transmit acest virus prin
înțeparea unei păsări deja infectate, iar apoi
prin înțeparea unei persoane.
Cu toate acestea, nu toți oamenii
muscați de țânțari infectați dezvoltă
complicații de tipul infecției cu West Nile.
1.1. Perioada de incubație
Majoritatea infecțiilor cauzate de virusul West Nile au loc în sezonul cald, când țânțarii
sunt activi mai mult ca în oricare alt moment din an.
Perioada de incubație, adică perioada cuprinsă între momentul în care o persoană este
mușcată de un țânțar in fectat și momentul când apar semnele și simptomele infecției, variază
de la 2 până la 14 zile.
La oameni, perioada de incubație este de regulă, potrivit organizațiilor europene, între 2
și 6 zile, deși perioade de incubație de până la 21 de zile au fost ra portate la persoanele cu
sistemul imunitar compromis.

Sursa: https://www.ziuaconstanta.ro

1.2. În cât timp se manifestă virusul West Nile
În funcție de perioada de incubație, care poate s ă difere de la o persoana la alta,
manifestările infecției cu virusul West Nile ( adică simptomele) pot s ă apară la 2 până la 14
zile de la momentul mușcăturii de țânțar .
1.3. Cum se transmite virusul West Nile
De regulă, virusul West Nile se transmite la oameni și la animale prin intermediul
țânțarilor infectați.
Țânțarii ajung s ă fie purtători al
virusului West Nile, atunci când se
hrănesc cu sângele păsărilor infectate
cu acest virus. Țânțarii infectați sunt
cei care transmit virusul la oameni și la
alte animale, prin mușcătură.

Transmiterea virusului West Nile de la un om la altul poate avea loc prin intermediul
substanțelor de origine umană: transfuzii de sânge și de componente ale sângelui sau
transplantul de țesuturi, celule sau organe de la un donator infectat cu virusul West Nile.
Într-un număr foarte mic de cazuri, virus ul West Nile s -a putut răspândi:
• prin expunerea persoanelor care lucrează într -un laborator
• prin transfuzii de sânge și prin donarea de organe
• de la mamă la bebeluș, în timpul sarcinii, în timpul nașterii sau în perioada de alăptare.
1.4. Cum NU se transmite virusul West Nile
Virusul West Nile nu se transmite:
• prin tuse, prin strănut sau prin atingere
• prin atingerea unor animale vii
• prin atingerea și manevrarea unor păsări infectate, vii sau moarte. Chiar și așa, evită să
intri în contact (cu mâ inile neprotejate) cu animalele moarte, atunci când le manevrezi sau le
Sursa: https://adevarul.ro

muți. Dacă vrei să arunci o pasăre moartă, folosește mănuși de unică folosință sau saci de
plastic groși pentru a așeza animalul mort în tomberon;
• prin consumul unor păsări sau anima le infectate, respectă întotdeauna instrucțiunile și
recomandările specialiștilor, gătește bine carnea, fie ca provine de la păsări, fie ca provine de
la mamifere.
1.5. Când are loc transmiterea virusului West Nile
Transmiterea virusului West Nile are loc în perioadele din an când țânțarii sunt activi –
de exemplu, între lunile de primăvară și de toamnă, iar cele mai multe infecții cu virusul West
Nile la oameni sunt observate între lunile iulie și septembrie.

2. Cauzele infecției cu virusul West Nile
Țânțarii infectați transmit, de regulă, virusul. Inițial, țânțarul mușcă o pasăre infectată și
abia apoi înțeapă o persoană sau un alt animal, transmițând mai departe virusul de la o gazdă
la alta.
În cazuri rare, prin transfuziile de sânge , prin transplantul de organe, prin alăptare sau în
sarcina (prin placent ă) se poate transmite mai departe virusul și se poate răspândi infecția .
Virusul West Nile nu poate fi transmis prin sărut sau atingând o altă persoan ă.

3. Simptomele infecției cu virusul West Nile
Dacă o persoană are în organism virusul West Nile, de regulă va prezenta primele
simptome ale infecției în interval de 3 până la 14 zile de la mușcătura de țânțar . Simptomele
infecției pot varia ca severitate.
Simptomele severe ale infecției cu virusul Wes t Nile pot fi: febra, convulsii, paralizie,
coma, slăbiciune musculară, pierderea vederii, amorțeală.
O infecție gravă poate dura mai multe săptămâni. În cazuri rare, o infecție severă poate
cauza lezi uni permanente ale creierului, iar o infecție ușoară, de regulă, nu durează atât de
mult.

Formele ușoare ale infecției cu virusul West Nile pot fi confundate cu gripa.
Simptomele includ:
• febra
• dureri de cap
• dureri în tot corpul
• greața
• vărsăt uri
• ganglioni limfatici umflați
• erupții pe zona pieptului, pe abdomen sau pe spate

La majoritatea oamenilor, nu apar simptome. Cam 8 din 10 persoane infectate cu virusul
West Nile nu vor dezvolta niciun fel de simptome.
Aproximativ unul din 5 oameni i nfectați dezvoltă febra, însoțită de alte simptome:
dureri de cap, dureri prin tot corpul, dureri articulare, vărsături, diaree, erupție cutanată.
Stările de oboseală și de slăbiciune pot dura săptămâni sau luni.
La un număr mic de persoane pot să apară si mptome grave. Aproximativ unul din 150
de oameni care sunt infectați cu virusul West Nile dezvoltă o boală severă, care îi afectează
sistemul nervos central, cum ar fi encefalita (inflamația creierului) sau meningita (inflamația
membranelor care acoperă cr eierul și măduva spinării).
Simptomele infecției grave includ: febra mare, dureri de cap, rigiditatea / înțepenirea
gâtului, dezorientare, comă, tremur, convulsii, slăbiciune musculară, pierderea vederii,
amorțeală și paralizie.

4. Metode de diagnosticare pentru virusul West Nile
Este esențial să mergi la medicul tău dacă dezvolți simptomele acestui virus.
Specialistul în boli infecțioase poate recomanda o serie de teste pentru a depista o posibilă
infecție cu virusul West Nile.
Sursa: https://stirileprotv.ro

Pe lângă efectuarea examinării fizice a pacientului, medicul poate confirma prezența
virusului West Nile sau prezența unei boli asociate cu acest virus (cum ar fi meningita sau
encefalita) prin efectuarea unuia dintre următoarele teste:
A. Teste de laborator
În cele mai multe cazuri, medicul poate diagnostica virusul West Nile printr -un simplu
test de sânge . Acest test poate determina dac ă persoana are materialul genetic sau anticorpii
prezenți în sânge , asociați cu virusul West Nile.
B. Puncția lombară
Dacă simptomele pacientului sunt severe și asociate cu semne la nivelul creierului,
medicul poate recomanda o puncție lombară. Acest test implică introducerea unui ac în
coloana vertebrală, pentru a se extrage lichidul.
Virusul West Nile poate crește valorile g lobulelor albe din lichidul cefalorahidian, ceea
ce indică o infecție. Așa că este important ca lichidul cefalorahidian sa fie analizat, pentru a se
afla dacă exista o infecție și dacă există anticorpi ai virusului West Nile.
C. RMN sau alte investigații l a nivelul creierului
Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) sau alte metode imagistice pot ajuta la
detectarea inflamației și afectării creierului.
În unele cazuri, o electroencefalograma (EEG), o procedură care măsoară activitatea
creierului, poate fi folosită ca metodă de diagnosticare, RMN -ul poate să ajute, fiind o
procedură care este utilă la detectarea inflamației creierului.

5. Riscurile și complicațiile infecției cu virusul West Nile
Virusul West Nile poate cauza o infecție severă în cazul persoanelor de peste 60 de ani
și în cazul celor cu un sistem imunitar slăbit. Dacă infecția este diagnosticată și tratată rapid,
prognosticul pentru recuperarea pacientului este bun.
Infecția într-o form ă sever ă poate s ă aibă loc la persoanele de orice vârstă , însă chiar și
așa, indivizii cu vârste peste 60 de ani au un risc crescut.

Pacienții cu anumite afecțiuni , cum ar fi cancerul, diabetul, hipertensiunea, boli renale și
pacienții care au avut u n transplant de organe au, de asemenea, un risc crescut în fața infecției
cu virusul West Nile.
5.1. Posibile complicații și riscuri ale infecției cu virusul West Nile
Virusul West Nile poate afecta oamenii în 3 moduri:
1. Ca o infecție asimptomatică: în aproape 80% din cazuri, pacienții nu au semne și nu
au simptome.
2. Ca febra West Nile: aproape 20% dintre pacienții se confruntă cu un sindrom febril
ușor.
3. Boli neuroinvazive: aproape 1% dintre pacienții cu infecția cau zată de virusul West
Nile dezvoltă complicații în sistemul nervos central, care afectează creierul și măduva
spinării.

Așadar, doar un procent mic dintre indivizii infectați dezvoltă infecții neurologice mai
grave, iar aproape 10% dintre aceste cazuri su nt fatale.
Posibilele complicații sunt:
• encefalita sau inflamația creierului
• meningita sau inflamația țesuturilor care acoperă creierul și măduva spinării
• mielita sau poliomielita West Nile – o inflamație a măduvei spinării
• paralizia acută flască – slăbiciune subită la nivelul brațelor, picioarelor și mușchilor
respiratorii
Unele efecte neurologice pot fi, din păcate, permanente. Semnele și simptomele în cazul
complicațiilor de la nivelul creierului și măduvei spinării sunt:
• confuzie și dezorienta re
• convulsii
• febra mare
• spasme musculare

• durere
• simptome asemănătoare cu cele ale bolii Parkinson, inclusiv tremur
• slăbiciune subită, o slabă coordonare și paralizie parțială
• durere severă de cap
• gâtul este înțepenit
• stupoare
• coma

5.2. Factorii de risc pentru virusul West Nile
Chiar dacă o persoană este infectată, riscul de a dezvolta o boală gravă asociată
virusului West Nile este extrem de mic, specialiștii spun că mai puțin de 1% dintre pacienții
care sunt infectați cu virusul West Nile se îmbolnăvesc foarte grav. Majoritatea pacienților
care se îmbolnăvesc foarte tare se recuperează complet.
Sunt riscuri mai mari de a dezvolta o infecție severă sau fatală în funcție de:
• vârsta – persoanele cu o vârstă înaintată au un risc mai mare de îmbolnăvire și de
complicații
• anumite condiții medicale – unele boli, cum ar fi cancerul, diabetul, hipertensiunea și
bolile renale pot crește riscul acestor pacienți, la fel se întâmplă și în cazul pacienților care au
avut un transplant de organe.
• anotimpurile – în anumite zone geografice, virusul West Nile poate să apară la
începutul primăverii. Infecțiile ating pragul critic către finalul verii sau începutul toamnei.
• localizarea – faptul că o persoană locuiește sau vizitează o zonă geografică î n care
virusul West Nile face ravagii crește riscul de infecție.
• expunerea la țânțari – dacă o persoană petrece mult timp în aer liber, in natura, îi crește
riscul de infecție cu virusul West Nile după ce este mușcată de un țânțar infectat.
• cei care lu crează într -un laborator – infecția pacientului poate avea loc în laboratoarele
în care este prezent virusul West Nile, așadar angajații care lucrează în astfel de laboratoare
au un risc crescut.

6. Tratarea infecției cu virusul West Nile
Deoarece este o a fecțiune virală, virusul West Nile nu are un leac, însă pacientului i se
pot da calmante ori alte medicamente fără prescripție medicală, precum ibuprofenul sau
aspirina, pentru a calma simptomele infecției cu acest virus (durerile musculare și durerile de
cap).
Dacă pacientul are creierul inflamat și umflat sau prezintă alte simptome grave, medicul
îi poate administra lichide intravenoase și medicamente pe cale intravenoasă, pentru a reduce
riscul unor infecții.
Alte potențiale tratamente: un tip de imunoglobulină administrată intravenos, un
anticorp special pentru virusul West Nile și medicamentele din clasa corticosteroizilor.
6.1. Terapia cu interferon
S-au făcut cercetări asupra terapiei cu interferon pentru tratarea infecției cauzate de
virusul W est Nile prin folosirea substanțelor produse de sistemul imunitar, pentru a trata
encefalita în cazul oamenilor infectați cu virusul West Nile.
Însă cercetările nu au fost concludente în legătură cu folosirea terapiei cu interferon
pentru encefalit ă.
6.2. Perioada de recuperare
Recuperarea, în cazul în care infecția cu virusul West Nile provoacă o boală gravă, ar
putea dura mai multe săptămâni sau luni. Unele efecte la nivelul sistemului nervos central ar
putea fi permanente.
Majoritatea pacienților se recu perează complet, fără tratament medical. În unele cazuri,
tratamentele medicamentoase, eliberate fără prescripție medicală, pot ajuta în calmarea
simptomelor.
Simptomele grave vor necesita spitalizarea pacientului și un tratament suplimentar, care
să ajute organismul să lupte cu infecția cauzată de virusul West Nile, cum ar fi aparatele care
ajută pacientul să respire și administrarea intravenoasă a lichidelor.
6.3. Prevenirea infecției
Cea mai eficientă modalitate pentru a preveni infecția cauzat ă de virusul West Nile este
să evităm înțepăturile de țânțari .

Este important să ținem cont de câteva măsuri de protecție și să prevenim o posibilă
infecție cu virusul West Nile.
Țânțarii pot provoca disconfort atât ziua, cât și noaptea.
6.4. Evitarea mușc ăturilor de țânțari
Este important să avem în vedere câteva lucruri, pentru a evita înțepăturile țânțarilor:
– pielea trebuie acoperită cât mai bine, cu bluze cu mâneci lungi și cu pantaloni lungi, cu
șosete înalte.
– evitarea săpunurile foarte aromate și parfumurile puternice, pentru că acestea pot
atrage țânțarii.
– țânțarii sunt în număr mare în special la răsărit și la apus.
– montarea de plase la ferestrele locuințelor pentru a împiedica pătrunderea țânțarilor
– limitarea deplasărilor zonelor cu multă vegetație și umiditate ridicată (parcuri, păduri,
ape stătătoare etc.)

Bibliografie:

1. Centers for Disease Control and Prevention –
https://www.cdc.gov/westnile/symptoms/index.html
2. Mayo Clinic – https://www.mayoclinic.org/diseases -conditions/west -nile-
virus/diagnosis -treatment/drc -20350325
3. NHS Choices – https://www.nhs.uk/conditions/west -nile-virus/
4. European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC) –
https://ecdc.europa.eu/en/west -nile-fever/facts/factsheet -about -west-nile-fever
5. https://adevarul.ro
6. https://stirileprotv.ro
7. https://www.ziuaconstanta.ro