SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL AFECȚIUNILOR APARATULUI LOCOMOTOR FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI LUCRARE DE DISERTAȚIE Coordonator științific: Șef lucrări Dr…. [302873]

Licență

SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL AFECȚIUNILOR APARATULUI LOCOMOTOR FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI LUCRARE DE DISERTAȚIE Coordonator științific: Șef lucrări Dr…. [302873]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

PROGRAMUL DE STUDIU

SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL AFECȚIUNILOR APARATULUI LOCOMOTOR

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:

Șef lucrări

Dr. Marcu Florin

Absolventă:

MIERLUȚ (REȘTEA) MONICA ELENA

ORADEA

-2017-

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

PROGRAMUL DE STUDIU

SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL AFECȚIUNILOR APARATULUI LOCOMOTOR

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

IMPORTANȚA RESPECTĂRII PROGRAMULUI DE RECUPERARE A PACIENȚILOR CU

SCLEROZĂ MULTIPLĂ

Coordonator științific:

Șef lucrări

Dr. Marcu Florin

Absolventă:

MIERLUȚ (REȘTEA) MONICA ELENA

ORADEA

-2017-

CUPRINS

INTRODUCERE……………….…………………………………..………..pag. 5

CAPITOLUL I: FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A SCLEROZEI MUTIPLE ………………………………………………………………..pag. 9

I.1. EPIDEMIOLOGIE ……………………………………………………pag. 9

I.2. ETIOLOGIE ……………………………………………………………………………pag. 13

I.3. FIZIOPATOLOGIE…………………………………….……………pag. 15

I.4. FORME CLINICE…………………………………………………….pag. 17

I.5. TABLOU CLINIC……………………………………………………pag. 18

CAPITOLUL II: DESFĂȘURAREA CERCETĂRII…………………..pag. 19

II.1. IPOTEZELE CERCETĂRII……………………………..………..pag. 19

II.2. MATERIAL ȘI METODĂ……………………………..…………..pag. 19

II.3. OBIECTIVELE ȘI ETAPELE CERCETĂRII…………………..pag. 20 II.4. INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII……………………………..pag. 21

II.5. DESCRIEREA LOTULUI DE PACIENȚI ȘI LOCULUI DE DESFĂȘURAREA CERCETĂRII ……………………………………………………..pag. 27

II.6. MIJLOACE ȘI METODE DE INTERVENȚIE KINETICĂ …..pag. 33

II.6.1. Mijloace de evaluare………………………………………..pag. 33

II.6.1.1. Factori de risc ………………………………..……pag. 33

II.6.1.2. Evaluarea oboselii ………………………………..pag. 35

II.6.1.3. Evaluarea durerii…………………………………..pag. 36

II.6.1.4. Evaluarea dizabilității ……………………………..pag.37

II.6.1.5. Evaluarea articulară …………………………..…..pag. 39

II.6.1.6. Evaluarea musculară………………………………..pag.41

II.6.1.7. Evaluarea echilibrului static și dinamic …………..pag. 44

II.6.1.8. Evaluarea mersului ………………………………..pag. 47

II.6.2. Mijloace ajutătoare…………………………………………..pag. 51

II.6.2.1. Ce reprezintă dispozitivele ajutătoare ……………..pag. 51

II.6.2.2. Dispozitive de manevrare a pacientului …………..pag. 51

II.6.2.3. Rolul dispozitivelor facilitatorii …..…………..…..pag. 55

II.6.3. Tratament…………………………………….…………….…..pag. 56

II.6.3.1. [anonimizat]…………………………..pag. 56

II.6.3.2. Tratament medicamentos…………………………..pag. 56

II.6.3.3. Masaj……………………………………….……..pag. 57

II.6.3.4. Terapie ocupațională……………………..………..pag. 58

II.6.3.5. Kinetoterapie……………………………..………..pag. 60

II.7. Rezultate și discuții……………………………………..……..pag. 62

CAPITOLUL III : CONCLUZII……………………………………………….…..pag. 85

III.1. CONCLUZII SPECIFICE……………………………………….…..pag. 85

III.2. CONCLUZII GENERALE……………………………………..…..pag. 96

ABREVIERI…………………………………………..……………………………………pag. 97

BIBLIOGRAFIE………………………………..………………………………………..pag. 98

[anonimizat]. Aici am făcut cunoștiință cu pacienții (Figura nr. 1) [anonimizat] a depăși condiția de dizabilitate pe care au dobândit-o datorită efectelor secundare Sclerozei Multiple. Având un proces și o [anonimizat], studiind mai în de aproape planurile teoretice cât și practice, astfel încât să pot oferi un plus de calitate recuperării și dobândirea unei vieți independente.

Scurt istoric

1. Scurt istoric al kinetoterapiei

Mișcarea a fost inițiată de aproape 5.000 de ani, realizată voluntar odată cu homo sapiens.

Herodicus, profesorul lui Hipocrate, este primul medic grec care descrie efectele mișcării scontate în metodă terapeutică. El a decis să o aplice și în viața de zi cu zi, deoarece a fost și el la rândul lui pacient. Folosind cu acuratețe exercițiile și transformându-le într-un stil de viață a reușit să se vindece de o boală incurabilă.

Hipocrate a reușit să își depășească cunoștiințele din acest domeniu și nu numai, a adus idei, fiind primul care divulgă legătura strânsă dintre: exercițiul propriu-zis și mușchiul care execută efectul scontat, nefolosirea continuă a musculaturii duce la atrofie musculară, precum și valoarea exercițiului fizic pentru creșterea forței musculare. Hipocrate, intitulat primul medic care a presimțit și a pus în practică noțiunea de recuperare motrică.

Pietro Vergerio (1349-1428) din Europa2, îndrumat de Vittorino da Feltra care în 1423 a inaugurat la Mantua un centru pentru tinerii nobili unde a îndrumat mințile tinere să practice exerciții specifice necesității fiecăruia, printre care și activității ce antrenează capacitatea mintală de percepere.

Schimbarea de la exerciții fizice la tratament kinetoterapeutic, se efectuează la începutul secolului al XIX-lea, suedezul Pehr Henrik Ling, îndrumat de profesorul de gimnastică Franz Nachtegall de la Universitatea din Copenhaga.

Secolul al XIX-lea rămâne primordial în istoria kinetologiei pentru interesul legat de kinetoterapia recuperatorie a diagnosticelor aferente cardiovasculare și neurologice.

În urma primului război mondial, Europa a fost zona cu mii de oameni cu grad de invaliditate, fapt ce a determinat autoritățiile să dinamizeze concepția kinetoterapiei în dezvoltarea ei.

2. Scurt istoric al terapiei ocupaționale

Nașterea ei datează cu mii de ani în urmă și se incurcă cu alte tipuri de terapii complementare. Astfel, munca, jocul și exercițiul, ce aparțin actului fizic, scot la suprafață calitățile lor benefice de îmbunătățirea statusului fizic și afectiv.

Începând cu anul 2600, chinezii considerau că diagnosticul apare datorită neputiinței organismului, recomandând astfel efectuarea terapiei pentru redobândirea supleții organismului. Metoda promovată de ei este CONG-FU. Aceasta se trealizează cu mișcări lente, controlate, conștientizat necontenit, astfel încât să prevină degradarea și asigurând continuitatea vieții și determinând, în același timp, întinerirea sufletului.

Odată cu Grecia Antică, valoarea exercițiilor au fost ramificate și explicate de către Socrate și Platon. Aristotel a relatat că, nu se pot dobândi efectele dorite dacă nu este o relație strânsă între minte și corp. Oamenii din Atena foloseau mișcarea ca întrunire socială și culturală, iar cei din Sparta o utilizau pentru antrenarea soldațiilor.

Jocul a fost folosit de către popoarele sărace, relatat cu ajutorul desenelor și sculpturilor de către babilonieni, chinezi, egipteni. Garmoandele egiptene realizate în piatră, descrie povestea prin elaborarea unor mișcări de dans și jocuri întrebuințate nu doar copiilor cât și adulților, aduse la suprafață de sărbători și festivități organizate periodic.

Aurelius recomandă un program variat de recuperare pentru convalescenți, care includea plimbări, lectură, aruncarea discului, practicarea actoriei, mergând chiar până la participarea în călătorii pe mare, toate ajutând și grăbind, în final, vindecarea celor aflați în suferință.

Putem observa că savantul respectiv a prevestit cu mult timp în urmă, domeniile de acțiune și totodată ramurile de bază ale acestei științe și anume artterapia, ergoterapia și loisirul.

Cu privire la muncă și importanța sa, amintim că în Egipt, chiar și nobilii erau antrenați în activități productive, cum ar fi: grădinăritul, iar vechii greci recunoșteau valoarea muncii pentru dezvoltarea fizică armonioasă. Socrate spunea că "omul trebuie să se îndemne la munca voluntară și nu să se scufunde în răsfăț și plăceri, de vreme ce ele nu aduc nici un beneficiu constituției fizice sau bagajului de cunoștințe"2

Savantul francez, Pinel, considera că reîntoarcerea pacienților săi la profesiile avute anterior bolii, reprezintă proba cea mai bună a recuperării lor.

În S.U.A., Thomas Story Kirkbride, a propus în cadrul spitalului din Pennsylvania, un program de recuperare specific în terapia ocupațională, în care erau folosite obiecte, activități de întreținerea spitalului, până la activități recreative.

Odată cu însușirea lucrărilor științifice dobândite prin practicarea terapiei, progresele nu au întârziat să apară. Acestea au urmărit obiectivele folosite, metode efectuate și procedee specifice.

În S.U.A., acest tratant a fost dezvoltat de către A. Mayer, E.Tracy, H.J. Hall, W.R. Dunton, E.C. Slagle și G.E. Barton.

A. Mayer spune că "petrecerea timpului în mod corespunzator, prin activități utile și care determină recompensarea pacientului, pare a fi un aspect fundamental al tratamentului".

CAPITOLUL I

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A SCLEROZEI MUTIPLE

I.1. EPIDEMIOLOGIE

Lidwina of Schiedam, numit și “sfântul patron olandez al patinatorilor pe gheață (1380 –1433)”. a fost primul diagnosticat cu Scleroză multiplă.

Figura nr. I 2: Prima publicație despre SM a lui Johannes Brugman tipărită la Schiedam în 1498

Robert Carswell (1793–1857), profesor britanic de patologie, și Jean Cruveilhier a fost un profesor de naționalitate francez (1791–1873), predând amândoi anatomia patologică, au contopit cunoștiințele și au scris multiplele manifestări ale SM. Carswell a descoperit leziunile măduvei spinării, urmate de atrofii musculare. Georg Eduard Rindfleisch (1836–1908) un patolog elvețian, în 1863 spunea că leziunile date de inflamații ajungeau în jurul vaselor sangvine.

În secolul al XX-lea, au fost descoperite cauzele și patologia SM, iar în 1990 au urmat să apară și tratamentele.

Jean-Martin Charcot (1825-1893) (Figura nr. I 3) a descris integral patologia SM și efectarea creierului (Figura nr. I 4). În 1868, El a dat o definiție clinico-patologică valabilă și astăzi: “Pe Secțiunile Histologice, leziunile de Scleroză Multiplă conțin inflamația perivasculară și demielinizare. Plăcile apar oriunde în interiorul materiei albe a Sistemului Nervos Central ”.

În 1868 pe baza rapoartelor anterioare și a propriilor considerații clinice și patologice, Charcot i-a pus numele de scleroză în plăci. Efectele vizibile date de scleroza multiplă numite triada Charcot sunt: nistagmusul, tremorulîn timpul execuției, vorbirea sacadată (vorbire explozivă), tulburări cognitive, memorie scăzută și percepție eronată.

În 1878 s-a descoperit afectarea mielinei (Figura nr. I 6) dată de Biosketch of Louis-Antoine Ranvier (1835-1922)( Figura nr. I 5) și relatată în cartea lui – "Lessons sur l'histologie du systme nerveux".

Dr. James Walker Dawson (1870-1927) în 1916 a întocmit o simulare de referință asupra “ sclerozei diseminate“(Figura nr. I 7).

SM numită și boala adultului tânăr (vârsta cuprinsă între douăzeci și treizeci de ani), cu o frecvență mai mare cu 2-3 procente la femei decât la bărbați. SM este o afecțiune autoimună. Evoluția sclerozei multiple, depinde de tipul, de starea pacientului, dar și de antecedentele rudelor – 4/10 bolnavi cu SM pot trăii și 70 de ani, chiar dacă aceasta se agravează odată cu trecerea timpului.

Figura nr. I 9: Studiu fotografic al locomoției unei paciente cu SM cu dificultăți de deplasare, realizat în 1887 de Muybridge12

I.2. ETIOLOGIE,

Figura nr. I 11: Anii de viață ajustați în funcție de incapacitate la 100.000 de locuitori în 2014.

I.3. FIZIOPATOLOGIE

Scleroza multiplă este o afecțiune neurologică cronică, care afectează SNC, în mod special creierul (Figura nr. I 12), măduva spinării (Figura nr. I 13) și nervii optici. Scleroza multiplă poate provoca dificultăți în forță și controlul muscular, tulburări de vedere, de echilibru, ale sensibilității și tulburări ale funcțiilor mentale.

Figura nr. I 14: Leziunea și degenerarea tecii de mielină

Creierul, maduva spinării și nervii optici sunt legate între ele prin nervi și fibre nervoase.

Un învelis proteic numit teaca de mielină înconjoară și protejează fibrele nervoase. Atunci când mielina se inflamează, aceasta se demielinizează, rezultatul este întreruperea acțiunii impulsurilor nervoase la nivelul SNC. Afectarea tisulară, denumită leziune sau placă, se formează în vecinătatea demielinizării. În multe cazuri, celulele (oligodendrocitele) care sintetizează mielina sunt distruse, ca și fibrele nervoase (axonii). În această situație, organismului îi este imposibil să reconstruiască nici parțiat, nici total stratul de mielină sau fibrele nervoase, contribuind la dizabilitate17.

Argumentele în favoarea componentei patogenice autoimune a SM includ asocierea cu anumite antigene de histocompatibilitate (în special HLA DR), agregarea familială a cazurilor și asocierea altor boli autoimune la pacienți sau la rudele acestora și, nu în ultimul rând, răspunsul favorabil la tratamentul imunomodulator sau imunosupresor. Condiția obligatorie și necesară pentru a se produce atacul inflamator/imun asupra structurilor SNC este o modificare complexă, focală la nivelul barierei hematoencefalice care duce la modificarea permeabilității acesteia, permițând astfel pasajul din circulația sistemică în parenchimul SNC al mediatorilor celulari ai atacului imun (limfocite T sensibilizate)17.

Consecința inflamației și baza fiziopatologică a puseelor clinice de SM sunt reprezentate de procesul de demielinizare cu perturbarea transmiterii impulsului nervos la nivelul fibrelor nervoase afectate, la care se adaugă suferința neuronală axonală și glială (în principal oligodendrocitară) în grade variate. Demielinizarea se constituie clinic în leziuni localizate oriunde la nivelul substanței albe a SNC (dar și a fibrelor mielinizate care traversează substanța cenușie, inclusiv scoarța cerebrală și ganglionii bazali) și aflate în diferite stadii de evoluție, care pot coexista cu focare de remielinizare incompletă, disfuncțională, și al căror stadiu final este cicatricea astroglială.

I.4. FORME CLINICE

Tabelul nr. I 1: Descriereea formelor clinice ale S.M.,20

Figura nr. I 15: Schema evoluției în timp a celor patru forme ale SM

I.5. TABLOU CLINIC

Figura nr. I 16: Ponderea simptomelor în SM

Ponderea simptomelor (relatate descrescător Figura nr. I 16) pe care le simt pacienții dealungul vieții, odată cu diagnosticarea acestora:

85% tulburări de coordonare;

71,6% tulburări de echilibru;

63,5% amorțeală și furnicături;

48,9% dificultăți de mers;

40,2% tulburări vizuale;

40,1% oboseală;

25,3% slăbiciune;

CAPITOLUL II

DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

II.1. IPOTEZELE CERCETĂRII

Intervenția kinetică precoce de la aflarea diagnosticului, precum și continuarea unui program de recuperare specific, poate influența pozitiv recuperarea/menținerea/prevenirea degradării independenței pacientului.

Kinetoterapia specifică influiențează pozitiv calitatea vieții pacienților cu Scleroză Multiplă.

Există diferențe semnificative în ceea ce privește eficiența terapiei efectuată la Fundația de Scleroză Multiplă și eficiența terapiei efectuată de către pacienți la domiciliul acestora.

II.2. MATERIAL ȘI METODĂ

Metodele de cercetare pe care a fost realizat prezentul studiu au fost:

metoda studiului bibliografic – reperezentat prin parcurgerea referințelor bibliografice (reviste, cărți, tratate, internet) existente în biblioteca Universității, biblioteca UMF – Craiova, date informaționale computerizate;

metoda observării și înregistrării datelor – care au constat din măsurarea parametrilor stabiliți, obținuți în cadrul evaluării completa a pacienților, conform unei metodologii cunoscute, care au respectat normele internaționale, aplicate și la noi în țară; datele au fost înregistrate pe o perioadă de 6 luni pentru fiecare caz în parte, evaluarea având loc la intrarea în studiu – și la încheierea acestuia;

metoda prelucrării statistico-matematice a datelor obinute – care au constat din: prelucrarea rezultatelor obținute, a valorilor matematice, a parametrilor fiziologici măsurați, conform metodelor de calcul, determinarea scorurilor scalelor utilizate, interpretarea tuturor rezultatelor pe baza normelor standard existente.

II.3. OBIECTIVELE ȘI ETAPELE CERCETĂRII

Fundamentarea teoretică privind particularitățile sclerozei multiple;

Fundamentarea teoretică privind efectele asupra calității vieții pacientului;

Compararea eficienței programului de recuperare instituit;

Colectarea datelor personale, heredocolaterale, diagnostic clinic și evoluția afecțiunii;

Evaluarea funcțională a aparatului locomotor, o evaluare completă clinică și funcțională a pacientului, în contextul aprecierii statusului clinic și funcțional general, ce contribuie la recuperarea mai eficientă;

Stabilirea obiectivelor intervenției kinetice,

Întocmirea programului propriu-zis, alegerea modului de aplicare a metodelor kinetice adaptate indivinual;

Centralizarea datelor în funcție de evaluarea inițială și finală;

Analiza și interpretarea datelor;

Stabilirea concluziilor.

demonstrarea eficienței mijloacelor și metodelor kinetice împreună cu folosirea terapiei ocupaționale, pentru o independență crescută.

reeducarea analitică și globală reprezintă aspecte esențiale pentru reeducarea funcționalității;

precocitatea și corectitudinea asistenței fiziokinetoterapeutului ameliorează semnificativ procesul de reabilitare;

II.4. INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII

Figura nr. II 17: Organigrama implicării statusului funcțional al pacientului

A. Indicații în manevrarea pacientului( Figura nr. II 17)

1. Se începe desfășurarea exercițiului, se menține o postură corectă a corpului pe tot parcursul desfășurării exercițiilor (Owen 1985):

– se evită flexia și răsucirea C.V. (pot apărea leziunile musculoscheletale);

– întoarcerea corpului în direcția în care dorește pacientul să se deplaseze, se realizează cu o diferență mică între pași sau prin transferul greutății de pe M.I. pe celălalt;

– în momentul pivotării unde se încărcă cu greutatea corpului, se evită flexia și răsucirea trenului superior (Gagnot și colab., 1993);

– C.V. să adopte o poziție cât mai corectă spre cea fiziologică;

– poziția coloanei lombare nu este basculată anterior sau posterior,trebuie să predomine o poziție neutră;

– poziția capului să fie în prelungirea liniei corpului, să nu fie antedus sau retrodus;

– toate mișcările folosite, începând de la cele simple la cele complexe, se vor executa într-un ritm lent, controlat voluntar, astfel încât pacientul să le execute cu precizie și acuratețe.

2. Menținerea echilibrului și stabiliții pentru armonia exercițiului, pentru protejarea pacientului de eventualele căderi și prevenirea posturii incorecte:

3. Se folosesc ambele M.S. pentru a susține pacientul:

– susținerea pacientului aproape, reduce acțiunea forței

4. Înainte de începerea manevrei se i-au în considerare potențialii factorii de risc.

5. Pot apărea și lucruri neașteptate, terapeutul trebuie să fie întotdeauna pregătit.

6. În cazul în care apare o nesiguranță în timpul manevrei, se reia manevra de la început.

7. Dacă tipul de transfer nu se potrivește unui pacient, atunci se folosește tranferul cel mai folosit sau cel mai sigur.

8. Transferul trebuie să confere o siguranță și mobilizarea trebuie să fie realizat intr-un cadru cat mai confortabil, astfel încât pacientul să , cât și pentru terapeut.

9. Pacientul trebuie să contribuie la transfer, în limitele fiecăruia.

10. Înainte de a începe manevra, pacientul trebuie să fie înștiințat a ceea ce urmează, astfel încât să poată participa, să poată deprinde metoda și să o folosească independent.

11. Transferul nu se execută repede-pacientul să poată executa voluntar, să ajute terapeutul, dar nici foarte încet-dacă are forța musculară slăbită obosește repede și nu poate duce până la capăt ceea ce și-a propus.

12. Poziția corectă a corpului este esențială atât a pacientului cât și a terapeutului.

13. Dacă nu se poate derula transferul dintr-o singură mișcare, atunci se realizează pe etape, lăsând pacientul să se odihnească între ele.

14. Metoda aleasă trebuie să fie la îndemâna pacientului.

15. Până pacientul învață manevra de transfer și își dezvoltă musculatura necesară, acesta o execută pe hemicorpul pe care are o forță musculară crescută.

16. Priza nu se realizează sub axilă, poate cauza leziuni în articulația scapulohumerală a bolnavului.

B. Utilizare sigură a mijloacelor ajutătoare:( Figura nr. II 17)

pacienții care pot utiliza mijloacele ajutătoare, trebuiesc încurajați, pentru a fi independeți;

terapeutul trebuie să ii explice pacientului, de mai multe ori dacă e cazul, până când înțelege mișcarea pe care acesta trebuie să o puceadă;

mijloacele ajutătoare se verifică că sunt integre, înainte ca pacientul să le folosească;

pentru un transfer de pe pat pe scaunul rulant cu placa, patul se ridică la același nivel cu scaunul sau putin mai în sus;

pentru un transfer de pe scaunul rulant pe pat cu placa, patul se lasă la același nivel cu scaunul sau putin mai în jos;

spațiul dintre pat și scaunul rulant trebuie să fie mic, colțul din dreapta respectiv stânga (în funcție de fiecare pacient) trebuie să fie lipit de pat și puțin oblic;

mijloacele ajutătoare trebuie să fie fixe să nu se deplaseze în timpul manevrei, să fie adaptate după greutatea coporală a pacientului să nu se rupă, după laținea și înalțimea acestuia;

C. Poziția corectă adoptată în menținerea echilibrului și stabilității în timpul execuției manevrei dar și de ridicare și transport (Tabelul nr. II 2):

Tabelul nr. II 2: Activitatea propriu-zisă și modalitățiile de execuție în menținerea echilibrului și stabilității

F. Biomecanica în manevra de tragere și împingere( Fig. nr. 17)

Tabelul nr. II 3: Activitatea propriu-zisă și modalitățiile de execuție în manevra de tragere și împingere

G. Biomecanica din poziții neobișnuite

Tabelul nr. II 4: Activitatea propriu-zisă și modalitățiile de execuție în poziții neobișnuite

II.5. DESCRIEREA LOTULUI DE PACIENȚI ȘI LOCUL DE DESFĂȘURARE A CERCETĂRII

Studiul s-a realizat la Fundația de Scleroză Multiplă Bihor (Figura nr. II 18) cu un efectiv de 10 pacienți desfașurându-se tratamentul în sala de recuperare (Figura nr. II 19) și la domiciliul pacientului cu un efectiv de zece pacienți. Tratamentul a început în data de 02.06.2016-02.07.2017 cu o durată de un an.

Tratamentul aplicat în perioada studiului a decurs în intervalul a două ore atât la domiciliu cât și la Fundația de Scleroză Multiplă din Oradea. Formarea grupelor de pacienți s-a realizat în funcție de locația unde aceștia se pot deplasa. Tratamentul a fost efectuat:

la domiciliu o dată pe săptămână cu asistența fiziokinetoterapeutului și fără asistență de patru ori pe săptămână;

la Fundația de Scleroză Multiplă din Oradea cu asistența fiziokinetoterapeutului de cinci ori pe săptămână;

în cadrul recuperării s-a inclus kinetoterapia, pe o durată cuprinsă între treizeci de minute și o oră la fel și terapia ocupațională, adaptat ca și timp în funcție de condiția fizică și psihică a pacientului;

kinetoterapia din cadrul Fundației de Scleroză Multiplă, a fost împărțită în două: program individualizat și exerciți de grup;

kinetoterapia la domiciliul pacientului s-a realizat printr-un proram individualizat;

terapia ocupațională pe o durată de o oră.

Selecția cazurilor s-a efectuat în funcție de următorii parametrii:

Cercetarea s-a efectuat pe un lot de 20 de pacienți, 14 femei și 6 bărbați, diagnosticați cu SM (Graficul. nr. II 1).

Pacienții au fost diagnosticați începând de la o vârstă foarte fragedă între 10-50 de ani, media de vârstă fiind de 32 de ani (31,56±9,38)( Graficul. nr. II 2).

Din momentul aflării diagnosticului, doi pacienți au fost nevoiți să se mute din rural în urban, pentru a avea o accesibilitate mai mare la informații și la tratament. Doi dintre pacienți au nu și-au pus problema să își mute domiciliu, deoarece aparținătorii îi pot transporta cu mașina în oraș și condiția fizică nu este atât de deteriorată ca să le pună problema deplasării cu un mijloc de transport în comun (Graficul. nr. II 3).

Cadrul familial a fost pus în pericol pentru 10% dintre pacienți ducând la divorț. Neînțelegerile au apărut de la aflarea diagnosticului, pe parcursul timpului, datorită neajunsurilor financiare, colapsului psihic al aparținătorului și datorită neputiinței în ajutarea partenerului odată ce s-a instalat tot mai mult dizabilitatea. 90% din pacienți au fost cazuri fericite, în care toată familia au fost alaturi de ei, i-au sprijinit, i-au îndrumat, au învățat și ei la rândul lor de la specialiști care sunt pași care trebuie să îi urmeze pentru a facilita atât condiția lor cat și a bolnavului, le-au oferit toate condițiile astfel încât să ducă o viață liniștită, în limita posibilitățiilor (Graficul. nr. II 4).

Odată cu instalarea dizabilității, dependenței de persoanele din jurul lor, nouăsprezece pacienți din lotul de douăzeci care au participat la cercetare, au fost nevoiți să părăsească locul de muncă luând decizie voluntară sau involuntară, au intrat în pensie de boală. Printre ei au fost și pacienți care nu au lucrat niciodată, deoarece s-a instalat S.M. la o vârstă destul de fragedă și aceștia nu au mai dorit să se angejeze sau nu au mai fost primiti.

Un pacient a aflat diagosticul în perioada când lucra. Acesta nu a fost afectat din punct de vedere motric atât de mult, astfel încât să îi pericliteze condiția de a lucra în continuare (Graficul. nr. II 5).

Pacienții au fost influențați pozitiv sau negativ, în funcție de caz, referitor la stilul de viață adoptat, sau nevoiți să adopte. Unii dintre ei au trecut de la un stil de viață activ la un stil de viață sedentar, fiind doborâți de gândurile negative pe care au.

Pacienții care au fost cazuri fericite, au adoptat un stil de viață sănătos și activ, preocupându-se mai mult de sănătatea lor și dorind să își îmbunătățească motricitatea, au trăit prezentul, nelăsând viitorul sau gândurile negative să le conducă viața, îmbrățișând diagnosticul s-au adaptat la cerințele acestuia.

Din cercetarea afectuată opt pacienți au adoptat un stil de viață sedentar cu precădere, nefiind motivați, cinci pacienți sunt activi de nivel mediu, patru pacienți au devenit sau au rămas activi în societate și trei pacienți care au o motivație crescută datorită dorinței de a fi independenți, chiar dacă au avut sau nu îmbunătățiri din punct de vedere motric (Graficul nr. II 6).

În funcție de stilul de viață pe care l-a adoptat fiecare pacient, se poate observa după o evaluare vizuală a posturii pacientului. Dacă pacientul are un stil de viață activ și își antrenează forța musculară care ajută la sunținerea posturii corecte, acesta adoptă o ținută cât mai aproape de cea fiziologică. În cazul persoanelor care au particupat la studiu, 5% acordă atenție posturii și 95% nu acordă o atenție deosebită, adoptând o poziție incorectă din punct de vedere al aliniamentului fiziologic (Graficul nr. II 7).

II.6. MIJLOACE ȘI METODE DE INTERVENȚIE KINETICĂ

II.6.1. Mijloace de evaluare

Evaluarea pacinților s-a efectuat la începutul și la sfârșitul tratamentului după următoarele caractere.

II.6.1.1. Factori de risc (Tabelul nr. II 5)

Tabelul nr. II 5: Mijloacele de evaluare ale factorilor de risc

II.6.1.2. Evaluarea oboselii

Scala de evaluare a severității oboselii (FSS) simțite pe parcursul zilei de către pacient( Tabelul nr. II 5).

Tabelul nr. II 6: Mijloace de evaluare ale durerii

II.6.1.3. Evaluarea durerii:

⁪ fără durere;

⁪ durere ușoară;

⁪ disconfort dureros;

⁪ durere severă;

⁪ durere neplăcută;

⁪ durere intolerabilă.

În urma evaluării durerii resimțite de către pacient, se poate folosi: Scala analogică vizuală (VAS) reprezentată numerar (Figura nr. II 20), Scala analogică vizuală (VAS) reprezentată prin presupusele grimace ale pacienților (Figura nr. II 21), Scala verbal (Figura nr. II 22).

II.6.1.4. Evaluarea dizabilității:

Metoda folosită de către evaluator pentru a stabilii gradud de dizabilitate este exemplificată în două feluri în funcție de autor: scala Kurtzke (Figura nr. II 23) este mai detaliată având 9 trepte de dizabilitate, iar scala RANKIN (Figura nr. II 24) este mai simplificată având doar cinci grade de dizabilitate.

Evaluarea dizabilității din punct de vedere al lui Barthel (Figura nr. II 25) este clasificat după cum urmează:

I – 70 – autonomie;

II – 50-70 – cvasi independent;

III – 20-50 – independență asistată;

IV – 0-20 – dependență totală, necesită un asistent personal.

II.6.1.5. Evaluare articulară

Evaluarea amplitudinii articulare sau bilanțul articular, constă în măsurarea amplitudinii articulare a mobilității acestuia, prin analiza unghiurilor de mișcare, pe direcțiile anatomice, în toate planurile (Figura nr. II 26, Figura nr. II 27.

Măsurarea amplitudinii articulare se realizează cu ajutorul goniometrului, această metodă rămâne cea mai utilizată.

Goniometrele sunt de diferite modele și mărimi, adaptate dimensiunilor segmentelor de studiat. Se compun

dintr-un raportor (0-180°) și două brațe: unul fix și unul mobil. Cele două brațe se întâlnesc într-un punct, care reprezintă axul goniometrului.

Evaluarea mobilității articulare se realizează în poziția maximă, efectuată după mișcarea activă realizată de către pacient, cât și după mișcarea pasivă efectuată de către fiziokinetoterapeut.

II.6.1.6. Evaluarea musculară

A. Paul Le Coeur și Iordănescu Baciu (scala clinic-electrică) a propus evaluarea funcțională clinică a fiecărui mușchi pe o scală de la 0-5:

Tabelul nr. II 12: Mijloace de evaluare ale durerii

B. Evaluarea spasticității Scala Ashworth

Tabelul nr. II 13: Evaluarea spasticității Scala Ashworth

Figura nr. II 25: Efectul atrofiei musculare

C. Evaluarea prehensiunii

Tabelul nr. II 14: Evaluarea prehensiunii

II.6.1.7. Evaluarea echilibrului static și dinamic

A. Echilibrul static în poziția așezat

Poziția inițială (P.I)

0 Pacientul cade sau nu poate să mențină P.I pentru 10 secunde, fără ajutorul membrelor superioare (M.S)

2 Pacientul poate să mențină P.I 10 secunde

*Dacă scorul = 0, atunci scorul total al testului = 0

P.I – Pacientul încrucișează membrul inferior stang peste cel drept.

Pacientul cade sau nu poate să mențină această poziție timp de 10 minute, fără ajutorul M.S.

2 Pacientul poate să mențină acesată poziție pentru 10 secunde.

P.I – Pacientul încrucișează membrul inferior drept peste cel stang.

Pacientul cade.

Pacientul nu poate să incrucișeze picioarele fără să se sprijine de pat sau de masă.

Pacientul încrucișează picioarele dar deplasează trunchiul mai mult de 10 cm înapoi sau asistă încrucișarea cu mâna.

3 Pacientul încrucișează picioarele fără deplasarea tunchiului sau asistență.

Scor total A =7/7

B. Echilibrul dinamic în poziția așezat

P.I – Pacientul trebuie să atingă masa sau patul cu cotul stang și să revină la P.I

Pacientul cade, are nevoie de suport la nivelul extremității superioare sau cotul nu atinge masa sau patul.

1 Pacientul se mișcă activ, fără ajutor, cotul atinge masa sau patul.

*Dacă scorul =0, atunci scorul itemilor 2 și 3 = 0

Repetare item 1

Pacientul nu realizează nici alungire nici scurtare

1 Pacientul realizează un fel de alungire/scurtare

*Dacă scorul =0, atunci scorul item-ului 3 = 0.

Repetare item 1

0 Pacientul compensează. Compensări posibile: (1) folosește extremitatea superioară, (2) abducție contralaterală a coapsei, (3) flexia coapsei (dacă cotul atinge masa sau patul mai departe de jumătatea proximală a coapsei), (4) flexia genunchiului, (5) alunecarea picioarelor.

1 Pacientul se mișcă fără să compenseze.

P.I – Pacientul trebuie să atingă masa sau patul cu cotul drept și să revină la P.I

0 Pacientul cade, are nevoie de suport la nivelul extremității superioare sau cotul nu atinge masa sau patul.

1 Pacientul se mișcă activ, fără ajutor, cotul atinge masa sau patul.

*Dacă scorul =0, atunci scorul itemilor 5 și 6 = 0

Repetare item 4

Pacientul nu realizează nici alungire nici scurtare.

1 Pacientul realizează un fel de alungire/scurtare.

*Dacă scorul =0, atunci scorul item-ului 6 = 0.

Repetare item 4

0 Pacientul compensează. Compensări posibile: (1) folosește extremitatea superioară, (2) abducție contralaterală a coapsei, (3) flexia coapsei (dacă cotul atinge masa sau patul mai departe de jumătatea proximală a coapsei), (4) flexia genunchiului, (5) alunecarea picioarelor.

1 Pacientul se mișcă fără să compenseze.

P.I – Pacientul trebuie să ridice de pe pat pelvisul stang și să revină la P.I.

Pacientul nu realizează nici alungire nici scurtare.

1 Pacientul realizează un fel de alungire/scurtare.

*Dacă scorul =0, atunci scorul item-ului 8 = 0.

Repetare item 7

0 Pacientul compensează. Compensări posibile: (1) folosește extremitatea superioară, (2) împinge cu vârful piciorului de aceeași parte (călcâiul pierde contactul cu solul)

1 Pacientul se mișcă fără să compenseze.

P.I – Pacientul trebuie să ridice de pe pat pelvisul drept și să revină la P.I.

Pacientul nu realizează nici alungire nici scurtare.

1 Pacientul realizează un fel de alungire/scurtare.

*Dacă scorul =0, atunci scorul item-ului 10 = 0.

Repetare item 9

Pacientul compensează. Compensări posibile: (1) folosește extremitatea superioară, (2) împinge cu vârful piciorului de aceeași parte (călcâiul pierde contactul cu solul).

Pacientul se mișcă fără să compenseze.

Scor total B:……….10/10

C. Coordonare

P.I – Pacientul trebuie să rotească trunchiul superior de 6 ori (fiecare umăr trebuie să se miște de 3 ori), capul trebuie să rămână în P.I.

Partea slaba nu se mișcă de 3 ori.

Rotația este asimetrică.

Rotația este simetrică.

*Dacă scorul =0, atunci scorul item-ului 2 = 0

Repatare item 1 în 6 secunde.

Rotația este asimetrică.

1 Rotația este simetrică.

P.I – Pacientul trebuie să rotească trunchiul inferior de 6 ori (fiecare genunchi trebuie să se miște de 3 ori), trunchiul superior trebuie să rămână în P.I.

Partea hemiplegică nu se mișcă de 3 ori.

Rotația este asimetrică.

Rotația este simetrică.

*Dacă scorul =0, atunci scorul item-ului 4 = 0

Repetare item 3 în 6 secunde.

Rotația este asimetrică.

1 Rotația este simetrică.

Scor total C: 6 /6

Scor total TIS: 23/ 23

Pacientul isi mentine echilibrul static si dinamic in pozitia asezat si are o buna coordonare atat a trunchiul inferior cat si a celui superior.

II.6.1.8. Evaluarea mersului

A. Dynamic Gait Index Score (DGSI) (Tabelul nr. II 15)

Tabelul nr. II 15: Evaluarea mersului

Pentru evaluarea unui mers fiziologic, pacientul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Figura nr. II 26: Ciclul procentual al mersului, hemicorpul drept

Tabelul nr. II 17: Evaluarea mersului, hemicorp stâng

Figura nr. II 27: Ciclul procentual al mersului, hemicorpul stâng

II.6.2. Mijloace ajutătoare

II.6.2.1. Ce reprezintă dispozitivele ajutătoare

Mijloacele ajutătoare pot fi de două tipuri: mecanice și nonmecanice. Ambele reduc forța exercitată, reduce apariția leziunilor sau postura incorectă în manevrarea pacientului atât a pacientului cât și a fiziokinetoterapeutului.

Aceste mecanisme redau siguranța și o independență funcțională crescută.

Doar dacă sunt folosite adecvat, aceste dispozitive pot da un plus de valoare pacientului, ajutându-l în anumite cazuri să își ridice gradul de independență.

II.6.2.2. Dispozitive de manevrare a pacientului

Tabelul nr. II 18: Prezentarea mijloacelor ajutătoare care au fost folosite în cadrul ședințelor de terapie ocupațională

II.6.2.3. Rolul dispozitivelor facilitatorii

Redă o independență funcțională.

Oferă posibilitatea unei mutări dintr-un loc vizat în altul.

Folosirea corectă acestora, se ajunge după utilizarea lor în mod repetat, la început sub supraveghere apoi treptat după ce bolnavul si-a crescut forța musculară necesară dispozitivului vizat, și-a format o deprindere și a luat încredere în forțele proprii.

Dispozitivele au ca obiectiv: redarea independenței pacientului, creșterea calității vieții, corectarea posturii deficitare, siguranța pacientului, minimizarea efortului, îmbunătățirea transferului, redarea posibilității de a efectua transferul și exclude factorii de risc.

În timpul transferului se pot utiliza unul sau mai multe dispozitive, adaptate în funcție de capacitatea musculară pe care o posedă pacientul. Pentru o forță scăzută se folosesc mai multe, pentru o forță crescută se folosește doar unul.

Pacienții au o calitate a vieții crescută, observând că, cu ajutorul dispozitivelor aceștia pot deveni independenți, crescându-le stima de sine. Fiind mai deschiși în utilizarea altor dispozitive nefolosite până în present.

Fiziokinetoterapeuții, în exercitatea meseriei, datorită condițiilor nefavorabile de la domiciliu, posturii incorecte, supraponderabilitatea pacientului, neantrenarea forței musculare proprii și nealegerea corectă a metodei în funcție de pacientul propriu-zis, pot resimții un discomfort în timp la nivelul: articulației scapulohumerală, trenului superior, lombar și chiar global.

II. 6.3. Tratament

II. 6.3.1. Tratament igieno-dietetic

Dacă bolnavul, are un surplus de strat adipos este bine să nu consume lipide sau glucide (pâine, făinoase, zahăr) deoarece articulațiile și așa suferinde vor fi îngreunate și mai mult de greutatea provenită din consumul acestor alimente.

Se recomandă bolnavului consumul de proteine principale cum ar fi: carne (slabă) fiartă, ouă, lapte și brânzeturi.

Cel mai important rol îl au vitaminele prin:

vitamina A, care ajută la regenerarea celulelor din organism, la vindecarea rănilor, creșterea rezistenței la infecție;

vitamina K are acțiune antihemoragică;

vitamina C care asigură funcționarea normală a vaselor sangvine;

În general trebuie evitate eforturile profesionale și poziția ortostatică prelungită.

II. 6.3.2. Tratament medicamentos

Imunomodulatoare :

interferonul beta 1a (REBIF),

interferonul beta 1a (AVONEX),

interferonul beta 1b (BETAFERON),

glatiramerul acetat (COPAXONE)

Imunosupresoare: mitoxantrona (Novantrone, Onkotrone)

II.6.3.3. Masaj

Prin noțiunea de masaj se înțelege o serie de manipulații manuale variate, aplicate pe suprafața organismului în scop terapeutic sau igienic.

Este important ca, înainte de a începe masajul, să se controleze starea tegumentului bolnavului urmărindu-se în special, eventuale infecții ale pielii care contraindică masajul, precum și eventualele echimoze.

Durata unei ședințe variază între 5-10 minute, iar frecvența este de obicei de o ședință pe zi. Durata tratamentului poate fi între 2-4-6 săptămâni, uneori chiar mai mare, ca în afecțiunile ortopedice.

Efectele fiziologice ale masajului sunt:

acțiune sedativă asupra durerilor de tip: musculare sau articulare;

acțiune hiperemiantă locală, de îmbunătățire a circulației locale care se manifestă prin înroșirea tegumentului și încălzire;

înlăturarea lichidelor de stază;

stimularea funcțiilor aparatului circulator și respirator;

efecte favorabile asupra stării generale a bolnavului, cu îmbunătățirea somnului, îndepărtarea oboselii musculare;

creșterea metabolismului;

cel mai important mecanism de acțiune este cel reflex.

Masajul propriu-zis se execută prin cumularea unei serii de manevre ce se adresează musculaturii vizate, urmând încălzirea zonei prin creșterea circulației sangvine locale.

Uneori este necesar să se insiste asupra acestor regiuni datorită procesului de hipotrofie musculară ce poate apărea în timpul imobilizării ingelungate, se aplică manevrele de netezire și frământare, care au rol tonifiant major, contribuind la recuperare.

Masajul se aplică orizontal, vertical și circular. Masajul se începe cu netezire, după care urmează kinetoterapia.

II.6.3.4.Terapia ocupațională

În urma analizei factorilor de risc, evaluarea pacientului vizual și kinetic, se adaptează factorii ce pot interveni negativ în activitate, sau pozitiv-ce se poate utiliza în siguranța pacientului. După îndeplinirea acestor condiții se poate pune în aplicare transferul.

A. Pregătirea locului de desfășurarea a activității:

– factorii de risc sunt îndepărtați;

– ceea ce incomodează sistemul vestibular este îndepărtat sau ajustat;

– ceea ce incomodează sistemul vizual este îndepărtat sau ajustat.

B. Instruirea aparținătorului:

– înainte de a începe transferul, aparținătorul trebuie să i-a la cunoștință rolul, cum se utilizează și ce reprezintă acel dispozitiv;

– al doilea pas explicat și demonstrată manevra ce trebuie să o exercite acesta;

– al treilea pas, acesta pune în aplicare sub supreveghere ceea ce a luat la cunoștință, terapeutul asigurându-se că s-a făcut înțeles și putând să corecteze eventualele greșeli.

C. Pregătirea echipamentului:

– în urma evaluării pacientului și a condițiilor din jurul lui, se achiziționează acele dispozitive astfel încât să fie cât mai adaptate mijlocului înconjurător;

– după achiziționare, se ajustează, se așează atât achipametul cât și locul de pornire: pat, scaunul rulant, scaun, fotoliu, înălțime, distanță, forța de frecare;

– dacă sunt disponibile mai multe dispozitive acestea nu se elimină din cadrul activității pentru a efectua manevra manual, ci se introduc;

– în cazul unui pacient supraponderal sau mai înalt decât terapeutul/aparținătorul, sunt angrenate două persoane, pentru a nu pune în pericol sănătatea celui ce manevrează pacientul;

– la transferul pacientului de pe o suprafață pe alta, se va minimiza fricțiunea prin folosirea a două materiale lucioase care să alunece unul pe celălalt;

– dispozitivele utilizate trebuie să fie verificate, că sunt în măsură să fie funcționabile.

D. Pregătirea pacientului pentru ceaa ce urmează atât psihic cât și fizic:

– trebuie să i-a la cunoștință rolul, cum se utilizează și ce reprezintă acel dispozitiv;

– adoptarea unei ținute adecvate manevrei: ținută lejeră dar nu largă, elastică, pentru a elimina factorii de risc care pot surveni în timpul manevrei, datorită nerespectării indicațiilor.

Tipuri de tehnici pentru transfer, în funcție de capacitatea pacientului de a participa la acțiune:

1. Transferurile independente în cazul realizării lor de către pacient singur după indicațiile prescrise și după o perioadă de antrenament. Acesta include transferul din așezat în ortostatism, din scaunul rulant în scaunul obișnuit cu și fără ajutorul scândurii de transfer, transferul din scaunul rulant în pat.

2. Transferurile asistate de una sau două persoane care ajută (la anumite tehnici) ca pacientul să se transfere din pat în scaunul rulant sau invers; sau din scaunul rulant în cada de baie, pe vasul de toaletă.

3. Transferurile prin liftare sau cu scripeți. Se utilizează instalații mai simple sau mai complexe pentru ridicarea pacienților și reașezarea lor. Astfel de transferuri sunt pentru pacienții care nu au niciun fel de participare la transfer, invaliditatea lor fiind totală. Astfel de transferuri se realizează în special în secțiile de hidroterapie când pacientul este liftat și apoi lăsat în bazin sau cada de kineto.

II.6.3.5. Kinetoterapie

Tabelul nr. II 19: Obiectivele folosite pentru creșterea calității vieții pacientului

Exercițiile folosite au fost individualizate pentru fiecare pacient în parte, atât pasive cât și active. Exercițiile de grup au fost făcute la comun și diversificare de la o ședință la alta.

Obiectele folosite în cadrul programului de kinetoterapie la F.S.M.B.: mingi Bobath de diferite mărimi, greutăți, saltele, paturi, mingi de diferite mărimi și cu greutate diferită, barele paralele, oglindă, obstacole, scaune, bastoane, carje, cadru de mers, bandă elastică, flexi-bar, mingi medicinale, corzi elastic și frângii. La domiciliul pacientului s-au folosit obiectele care au fost achiziționate de către aceștia și la pacienții care nu dețin astfel de obiecte au fost improvizionate cu obiecte asemănătoare.

II.7. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Graficul nr. II 8: Monitorizarea pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă, după evaluarea inițială și finală a factorilor de risc

Pacienții monitorizați din cadrul F.S.M.B., au întâmpinat probleme majore la toți cei zece din punct de vedere a statusului medical, dar totodată a fost și partea cu cele mai mari îmbunătățiri de 80% în monitorizarea cadrului medical. Descendent cu o îmbunătățire a fost cu 71% inteligență, limbaj 67%, emoții și comport 63%, stare psihică 56% și nu în ultimul rând cu o îmbunătățire de 50% în folosirea mijloacelor și dispozitivelor medicale (Graficul nr. II 8).

Graficul nr. II 9: Monitorizarea pacienților de la domiciliu, după evaluarea inițială și finală a factorilor de risc

Pacienții monitorizați din cadrul domiciliului, au întâmpinat probleme majore la toți cei zece din punct de vedere al statusului medical, în acceași măsură la folosirea dispozitivelor medicale împreună cu folosirea îmbrăcămintei specifice și la condiția psihică.

Zona cu cele mai mari îmbunătățiri a fost de 50% din punct de vedere al inteligenței, în aceeași măsură cu monitorizarea medicală. Descendent cu o îmbunătățire a fost cu 22% emoții și comportși nu în ultimul rând cu o îmbunătățire de 20% la egalitate din punct de vedere al inteligență, stare psihică și folosirea mijloacelor și dispozitivelor medicale (Graficul nr. II 9).

Graficul nr. II 10: Monitorizarea pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă, după evaluarea inițială și finală a oboselii

Monitorizarea pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă, după evaluarea oboselii, a rezultat cu o medie de patruzeci și unu de puncte din punct de vedere inițial și treizeci și trei din punct de vedere final. Scorul minim acreditat evaluării este de nouă puncte, versus scorul maxim acreditat evaluării este de șaizeci și trei de puncte.

Fiecare pacient prezent la evaluare a avut un rezultat îmbunătățit, scăzând scorul inițial ajungând la o diferență de la pacient la altul: primul pacient-șapte puncte, al doilea pacient-cinci puncte, al treilea pacient-nouă puncte, al patrulea pacient-zece puncte, al cincilea pacient-șase puncte, al șaselea pacient-nouă puncte, al șaptelea pacient-șase puncte, al optulea pacient-șapte puncte, al nouălea pacient-nouă puncte și nu în ultimul rând al zecelea pacient-zece puncte (Graficul nr. II 10).

Pentru ca îmbunătățirea să aibă loc, pacientul trebuie să se apropie cât mai mult de scorul minim.

Graficul nr. II 11: Monitorizarea pacienților de la domiciliu, după evaluarea inițială și finală a oboselii

Monitorizarea pacienților care au efectuat tratamentul la domiciliul propriu, după evaluarea oboselii, a rezultat cu o cincizeci și opt de puncte din punct de vedere inițial și cincizeci și cinci de puncte din punct de vedere final. Scorul minim acreditat evaluării este de nouă puncte, versus scorul maxim acreditat evaluării este de șaizeci și trei de puncte.

Fiecare pacient prezent la evaluare a avut un rezultat îmbunătățit, scăzând scorul inițial ajungând la o diferență de la pacient la altul: primul pacient-două puncte, al doilea pacient-două puncte, al treilea pacient-patru puncte, al patrulea pacient-trei puncte, al cincilea pacient-două puncte, al șaselea pacient-trei puncte, al șaptelea pacient-două puncte, al optulea pacient-trei puncte, al nouălea pacient-patru puncte și nu în ultimul rând al zecelea pacient-patru puncte (Graficul nr. II 11).

Pentru ca îmbunătățirea să aibă loc, pacientul trebuie să se apropie cât mai mult de scorul minim.

Graficul nr. II 12: Monitorizarea pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă, după evaluarea inițială și finală a durerii

Evaluarea durerii a fost realizată cu ajutorul Scalei analogice vizuale (VAS)( Graficul nr. II 12), reprezentată prin presupusele grimase, ale pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă. Fiziokinetoterapeutul a ales scorul cel mai apropiat de starea din momentul respectiv.

Scorul primului pacient evaluarea inițială-6 puncte cu o îmbunătățire de 4 puncte evaluarea finală-2 puncte, al doilea pacient evaluarea inițială-8 puncte cu o îmbunătățire de 2 puncte evaluarea finală-6 puncte, al treilea pacient evaluarea inițială-6 puncte cu o îmbunătățire de 4 puncte evaluarea finală-2 puncte, al patrulea pacient evaluarea inițială-8 puncte cu o îmbunătățire de 6 puncte evaluarea finală-2 puncte, al cincilea pacient evaluarea inițială-6 puncte cu o îmbunătățire de 2 puncte evaluarea finală-4 puncte, al șaselea pacient evaluarea inițială-6 puncte cu o îmbunătățire de 4 puncte evaluarea finală-2 puncte, al șaptelea pacient evaluarea inițială-4 puncte cu o îmbunătățire de 2 puncte evaluarea finală-2 puncte, al optulea pacient evaluarea inițială-4 puncte cu o îmbunătățire de 2 puncte evaluarea finală-2 puncte, al nouălea pacient evaluarea inițială-8 puncte cu o îmbunătățire de 6 puncte evaluarea finală-2 puncte și al zecelea pacient evaluarea inițială-8 puncte cu o îmbunătățire de 6 puncte evaluarea finală-2 puncte.

Media finală a pacienților după evaluarea inițială rezultă șase puncte și media finală după evaluarea finală rezultă trei puncte, o îmbunătățire de trei puncte.

Pentru ca îmbunătățirea să aibă loc, pacientul trebuie să se apropie cât mai mult de scorul minim acesta fiind zero-fără durere-pacient care zâmbește și să se îndepărteze de scorul maxim acesta fiind zece-durere extrem de puternică-pacient care plânge.

Graficul nr. II 13: Monitorizarea pacienților de la domiciliu, după evaluarea inițială și finală a durerii

Evaluarea durerii a fost realizată cu ajutorul Scalei analogice vizuale (VAS)( Graficul nr. II 13), reprezentată prin presupusele grimace, ale pacienților de la domiciliu. Fiziokinetoterapeutul a ales scorul cel mai apropiat de starea din momentul respectiv.

Scorul primului pacient evaluarea inițială și finală-8 puncte menținându-se la același scor, al doilea pacient evaluarea inițială-8 puncte cu o îmbunătățire de 2 puncte evaluarea finală-6 puncte, al treilea pacient evaluarea inițială-10 puncte cu o îmbunătățire de 2 puncte evaluarea finală-8 puncte, al patrulea pacient evaluarea inițială-8 puncte cu o îmbunătățire de 2 puncte evaluarea finală-6 puncte, al cincilea pacient evaluarea inițială și finală-8 puncte menținându-se la același scor, al șaselea pacient evaluarea inițială-6 puncte cu o îmbunătățire de 2 puncte evaluarea finală-4 puncte, al șaptelea pacient evaluarea inițială și finală-8 puncte menținându-se la același scor, al optulea pacient evaluarea inițială și finală-6 puncte menținându-se la același scor, al nouălea pacient evaluarea inițială-8 puncte cu o îmbunătățire de 2 puncte evaluarea finală-6 puncte și al zecelea pacient evaluarea inițială și finală-6 puncte menținându-se la același scor.

Media finală a pacienților după evaluarea inițială rezultă opt puncte și media finală după evaluarea finală rezultă șapte puncte, o îmbunătățire cu un punct.

Pentru ca îmbunătățirea să aibă loc, pacientul trebuie să se apropie cât mai mult de scorul minim, acesta fiind zero-fără durere-pacient care zâmbește și să se îndepărteze de scorul maxim acesta fiind zece-durere extrem de puternică-pacient care plânge.

Graficul nr. II 14: Monitorizarea pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă, după evaluarea inițială și finală a dizabilității

Statusul funcțional din punct de vedere al dizabilității, a diferit de la valoarea inițială la cea finală, la majoritatea pacienților care frecventează F.S.M.B..

În urma analizei scorului inițial și final, au fost trei pacienții care au rămas la același tip de dizabilitate: pacientul cu numărul doi și pacientul cu numărul zece au avut același scor un punct-reprezentând fără nici o dizabilitate fiind cel mai mic scor din grup și pacientul cu numărul opt a obținut scorul de două puncte- reprezentând o dizabilitate minimă. Primul, al treilea și al cincilea pacient au ajuns la același scor, cu un scor mai mic cu două puncte, începând cu șase puncte- reprezentând nevoia de asistență pentru a lucra și ajungând la patru puncte- reprezentând o dizabilitate relativ severă. Al patrulea și al nouălea pacient au ajuns la același scor, cu un scor mai mic cu un punct fiind cel mai mare scor din grup, începând cu șase puncte- reprezentând nevoia de asistență pentru a lucra și ajungând la cinci punct- reprezentând dizabilitatea care afectează ADL. Al șaptelea pacient a început cu scorul de cinci puncte- reprezentând dizabilitatea care afectează ADL, ajungând cu o îmbunătățire de două puncte la trei puncte- reprezentând dizabilitate moderată.

Media tuturor rezultatelor în ceea ce privește scorul inițial al dizabilității este de 4,5 puncte, jonglând între dizabilitate relativ severă și dizabilitate care afectează A.D.L. și scorul final de 3,3 puncte, jonglând între dizabilitate moderată și dizabilitate relativ severă. Iar media dintre evaluarea inițială și cea finală a scăzut la 1,2 puncte.

Dealungul timpului de la diagnosticare și până în prezent, pacienții din acest lot au trecut prin mai multe grade de dizabilitate: de la un punct-reprezentând fără nici o dizabilitate până la șase puncte- reprezentând asistență necesară pentru a lucra (Graficul nr. II 14).

Graficul nr. II 15: Monitorizarea pacienților de la domiciliu, după evaluarea inițială și finală a dizabilității

Statusul funcțional din punct de vedere al dizabilității, a diferit de la valoarea inițială la cea finală, la majoritatea pacienților care au urmat tratamentul la domiciliul acestora.

În urma analizei scorului inițial și final în ordinea crescătoare a rezultatelor obținute, au fost șase pacienții care au rămas la același tip de dizabilitate: pacientul cu numărul șase cu un scor de un punct-reprezentând fără nici o dizabilitate, pacienții: unu, trei, cinci și zece au obținut scorul de șase puncte- reprezentând asistență necesară pentru a lucra, pacientul cu numărul opt a rămas restricționat într-un scaun rulant, pacientul cu numărul șapte a rămas imobilizat la pat.

Pacienții care au jonglat cu rezultatele de la inițial până la final cu un rezultate egal între ei, au fost: pacientul cu numărul doi, patru și nouă, la început având șase puncte- reprezentând asistență necesară pentru a lucra ajungând cu o îmbunătățire de un punct, la cinci puncte- reprezentând dizabilitate care afectează A.D.L.

Media tuturor rezultatelor în ceea ce privește scorul inițial al dizabilității este de 4,9 puncte, apropiindu-se foarte mult cu o marjă de 0.1 puncte de dizabilitate care afectează A.D.L. și scorul final de 5,6 puncte, jonglând între asistență necesară pentru a lucra și dizabilitate care afectează A.D.L.. Iar media dintre evaluarea inițială și cea finală a scăzut la 0,3 puncte.

Dealungul timpului de la diagnosticare și până în prezent, pacienții din acest lot au trecut prin mai multe grade de dizabilitate: de la un punct-reprezentând fără nici o dizabilitate până la nouă puncte- reprezentând imobilizare la pat (Graficul nr. II 15).

Graficul nr. II 16: Monitorizarea pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă, după evaluarea inițială și finală a scalei de incapacitate ADL după BARTHEL

Scala de A.D.L. incapacitate Barthel include mai multe activități cum ar fi: alimentația, folosirea toaletei, toaleta personală, îmbracare, controlul vezicii urinare, controlul intestinal, transferul, mersul și urcarea scărilor.

Media evaluărilor inițiale ale pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă este de 2,4, iar media evaluărilor finale este de 1,7 cu o diferență de 0,7 între cele două.

Pacienții cu scorul cel mai bun l-au avut trei pacienți: pacientul doi, pacientul opt, pacientul zece cu scorul I atât inițial cât și final, menținându-se la același nivel. Aceștia sunt independeți de aparținatori, reușind să realizeze toate activitățiile singuri, urmând sfaturile specialiștilor.

Următorii cu un rezultat crescător, cu o diferență de un punct, unde inițial au luat scorul III și final II au fost pacientul unu, pacientul trei, pacientul patru, pacientul cinci, pacientul șase, pacientul șapte, pacientul nouă. Acești pacienți au variat de la independență asistată inițial la cvasi independent în evaluarea finală (Graficul nr. II 16).

Graficul nr. II 17: Monitorizarea pacienților de la domiciliu, după evaluarea inițială și finală a scalei de incapacitate ADL după BARTHEL

Scala de A.D.L. incapacitate Barthel include mai multe activități cum ar fi: alimentația, folosirea toaletei, toaleta personală, îmbracare, controlul vezicii urinare, controlul intestinal, transferul, mersul și urcarea scărilor.

Media evaluărilor inițiale ale pacienților de la domiciliu este III atât inițil cât și final de o independență asistată.

Pacienții cu scorul cel mai bun la avut pacientul șase, cu scorul I atât inițial cât și final, menținându-se la același nivel. Acesta este independent de aparținatori, reușind să realizeze toate activitățiile singur, urmând sfaturile specialiștilor.

Următorii cu un rezultat descrescător, cu o diferență de un punct față de pacientul șase, evaluarea inițială egală cu cea finală au luat scorul III, aceștia fiind: pacientul unu, pacientul doi, pacientul trei, pacientul patru, pacientul cinci, pacientul nouă, pacientul zece. Acești pacienți au rămas la independență asistată.

Pacienții cu scorul cel mai mare IV: pacientul șapte și pacientul opt e de un nivel de dependență totală, necesită un asistent personal (Graficul nr. II 17).

Graficul nr. II 18: Monitorizarea pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă, după evaluarea inițială și finală articulară cu ajutorul goniometrului

Pacienții monitorizați din cadrul F.S.M.B., au amplitudinea articulară scăzută față de cea fiziologică, cauzând probleme (Graficul nr. II 18).

Aplitudinea articulară la nivelul articulației coxofemurale a fost afectată inițial la cinci pacienți, iar la final un pacient a reușit să crească gradația prin exerciții de stretching activ și pasiv realizat de către fiziokinetoterapeut. Articulația cotului a fost afectată inițial la șase pacienți, iar la final doi au reușit să crească gradația. Articulația pumnului a fost afectată inițial la cinci pacienți, iar la final doi au reușit să crească amplitudinea ei. Articulația coxofemurală a fost afectată inițial la patru pacienți, iar la final unul a reușit să crească și să-și îmbunătățească amplitudinea articulară. Articulația genunchiului i-a fost scăzută amplitudinea inițial la cinci pacienți, iar la final doi au reușit să crească și să-și îmbunătățească amplitudinea articulară. Articulația gleznei a fost afectată inițial la șase pacienți, iar la final doi au reușit să crească gradația.

Graficul nr. II 19: Monitorizarea pacienților de la, după evaluarea inițială și finală articulară cu ajutorul goniometrului

Pacienții monitorizați din cadrul domiciliului, au amplitudinea articulară scăzută față de cea fiziologică, cauzând probleme (Graficul nr. II 19).

Aplitudinea articulară la nivelul articulației coxofemurale și la nivelul cotului a fost afectată inițial cât și final la șapte pacienți. Articulația pumnului a fost afectată inițial la opt pacienți, iar la final unul au reușit să crească amplitudinea ei. Articulația coxofemurală a fost afectată inițial la opt pacienți, iar la final unul a reușit să crească și să-și îmbunătățească amplitudinea articulară. Articulația genunchiului i-a fost scăzută amplitudinea inițial la șapte pacienți, iar la final unul a reușit să crească și să-și îmbunătățească amplitudinea articulară. Articulația gleznei a fost afectată la opt pacienți, atât inițial cât și final, nereușind niciunul să crească gradația.

Graficul nr. II 20: Monitorizarea pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă, după evaluarea inițială și finală a forței musculare scrisă de A. Paul Le Coeur și Iordănescu Baciu

Evaluarea forței musculare scrisă de A. Paul Le Coeur și Iordănescu Baciu, a pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă, a fost monitorizată atât inițial și final, cât și pe M.S. și pe M.I.( Graficul nr. II 20).

Pacientul doi, opt și zece au forța musculară la nivelul M.S. cinci- reprezentând forța normală, menținându-și tonusul la același nivel maxim admis până la sfârșitul tratamentului. Pacientul unu, trei, cinci, șase, șapte și nouă au forța musculară la nivelul M.S. patru- reprezentând forță normală dar care se epuizează ușor și trecând de la inițial la final la forța + patru- reprezentând forța normală- dar care se epuizează mai târziu. Pacientul patru are forța musculară la nivelul M.S. doi- își poate mobiliza articulația fără gravitație, acest pacient nu și-a depășit forța musculară avută inițial rămânând la același nivel.

Media evaluărilor M.S. ale tuturor pacienților inițial cu forța patru, patru reprezentând forță normală dar care se epuizează ușor și trecând de la inițial la final la forța + patru- reprezentând forța normală- dar care se epuizează mai târziu.

Pacientul doi și opt au forța musculară la nivelul M.I. cinci- reprezentând forța normală, menținându-și tonusul la același nivel de la începerea tratamentului până la finalul acetuia. Pacientul nouă are forța musculară la nivelul M.I. patru- reprezentând forță normală dar care se epuizează ușor și trecând de la inițial la final la forța + patru- reprezentând forța normală- dar care se epuizează mai târziu. Pacientul zece a început cu o forța musculară la nivelul M.S. -trei- reprezentând o mobilizare a articulației împotriva gravitației care nu se poate realiza pe toată amplitudinea articulară și a terminat tratamentul cu o forță de trei- reprezentând o mobilizare a articulației împotriva gravitației care se poate realiza pe toată amplitudinea articulară. Pacientul unu, trei, patru, cinci, șase și șapte au început și au terminat cu aceeași cotație, cu o forță musculară de nivel doi- putând mobiliza articulația fără gravitație, fiind scorul mediocru din acest lot.

Media evaluărilor M.I. ale tuturor pacienților inițial cu forța -trei- reprezentând o mobilizare a articulației împotriva gravitației care nu se poate realiza pe toată amplitudinea articulară și a terminat tratamentul cu o forță de trei- reprezentând o mobilizare a articulației împotriva gravitației care se poate realiza pe toată amplitudinea articulară.

Graficul nr. II 21: Monitorizarea pacienților de la domiciliu, după după evaluarea inițială și finală a forței musculare scrisă de A. Paul Le Coeur și Iordănescu Baciu

Evaluarea forței musculare scrisă de A. Paul Le Coeur și Iordănescu Baciu,, a pacienților de la domiciliu, a fost monitorizată atât inițial și final, cât și pe M.S. și pe M.I. (Graficul nr. II 21).

Pacientul doi, trei, patru, șase și zece au forța musculară la nivelul M.S. cinci- reprezentând forța normală, menținându-și tonusul la același nivel maxim admis până la sfârșitul tratamentului. Pacientul unu și cinci au forța musculară la nivelul M.S. patru- reprezentând forță normală dar care se epuizează ușor, menținându-și tonusul la același nivel până la sfârșitul tratamentului. Pacientul șapte, opt și nouă au forța musculară la nivelul M.S. trei- reprezentând o mobilizare a articulației împotriva gravitației care se poate realiza pe toată amplitudinea articulară, acești pacienți nu și-au depășit forța musculară avută inițial rămânând la același nivel.

Media evaluărilor M.S. ale tuturor pacienților inițial cu forța patru patru- reprezentând forță normală dar care se epuizează ușor, menținându-și tonusul la același nivel până la sfârșitul tratamentului.

Pacientul șase are forța musculară la nivelul M.I. cinci- reprezentând forța normală, menținându-și tonusul la același nivel de la începerea tratamentului până la finalul acetuia. Pacientul doi și patru au forța musculară la nivelul M.I. patru- reprezentând forță normală dar care se epuizează ușor și trecând de la inițial la final la forța + patru- reprezentând forța normală- dar care se epuizează mai târziu. În schimb pacientul trei și pacientul cinci față de pacientul doi și patru, au avut și inițial și final aceeași forța musculară, nereușind să se depășească. Pacientul zece a început cu o forța musculară la nivelul M.S. -trei- reprezentând o mobilizare a articulației împotriva gravitației care nu se poate realiza pe toată amplitudinea articulară și a terminat tratamentul cu o forță de trei- reprezentând o mobilizare a articulației împotriva gravitației care se poate realiza pe toată amplitudinea articulară. Pacientul unu și opt au început și au terminat cu aceeași cotație, cu o forță musculară de nivel trei- reprezentând o mobilizare a articulației împotriva gravitației care se poate realiza pe toată amplitudinea articulară. Pacientul nouă a început tratamentul și a terminat tot cu aceeași cotație, forța musculară doi- putând mobiliza articulația fără gravitație. Pacientul cu numărul șapte posedă un grad de dizabilitate maximal, neputând obține un scor mai mare de zero- forța nulă, paralizie totală, atât inițial cât și final, fiind scorul mediocru din acest lot.

Media evaluărilor M.I. ale tuturor pacienților au început și au terminat cu aceeași cotație, cu o forță musculară de nivel trei- reprezentând o mobilizare a articulației împotriva gravitației care se poate realiza pe toată amplitudinea articulară.

Graficul nr. II 22: Monitorizarea pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă, după evaluarea inițială și finală a spasticității după scala Ashworth

În urma monitorizării pacienților care frecventează F.S.M.B., atât prin evaluarea inițială și finală a spasticității după scala Ashworth (Graficul nr. II 22), nici un pacient nu a avut spasticitate la nivelul M.S., doar la M.I.

Din lotul de zece pacienți afectați de S.M., doar doi pacienți mai precis: pacientul cu numărul unu și pacientul cu numărul patru, au o spasticitate crescută la nivelul M.I.. Pacientul unu are spasticitatea cu scorul trei inițial- dobândind o creștere moderată, dar mișcările pasive nu sunt dificile și după un an ajungând la un scorul doi- ușor crescut la mișcările pasive ale M.I. efectuat de terapeut. Pacientul patru are spasticitatea cu scorul patru inițial- creștere marcată, mișcări pasive dificile efectuate de către terapeut, iar după un an au scăzut la trei- dobândind o creștere moderată, dar mișcările pasive nu sunt dificile.

Graficul nr. II 23: Monitorizarea pacienților de la domiciliu, după evaluarea inițială și finală a spasticității după scala Ashworth

În urma monitorizării pacienților care frecventează F.S.M.B., atât prin evaluarea inițială și finală a spasticității după scala Ashworth (Graficul nr. II 23), nici un pacient nu a avut spasticitate la nivelul M.S., doar la M.I.

Din lotul de zece pacienți afectați de S.M., doar un pacient mai precis: pacientul cu numărul șapte, are o spasticitate crescută la nivelul M.I.. Acest pacient are spasticitatea cu scorul patru inițial- creștere marcată, mișcări pasive dificile efectuate de către terapeut, iar după un an a rămas la același scor.

Graficul nr. II 24: Monitorizarea pacienților de la F.S.M.B., după evaluarea inițială și finală a prehensiunii digito-palmare și prehensiunii tridigitale

În urma monitorizării pacienților din lotul de zece pacienți, care frecventează F.S.M.B., trecând atât prin evaluarea inițială cât și prin cea finală, doar un pacient a avut forță musculară scăzută la nivelul prehensiunii digito-palmare și prehensiunii tridigitale (Graficul nr. II 24).

La această evaluare scorul cel mai mic este de zero- reprezentând o forță musculară deprehensiune foarte scăzută, iar scorul cel mai mare fiind de treizeci- reprezentând o forță musculară de prehensiune normală-fiziologică.

Pacientul cu numărul patru, la începutul tratamentului i-a ieșit un scor de douăzeci și trei de puncte, iar după efectuarea tratamentului prescris s-a realizat evaluarea finală, unde a ieșit o îmbunătățire cu două puncte ajungând până la douăzeci și cinci de puncte.

Graficul nr. II 25: Monitorizarea pacienților de la domiciliu, după evaluarea inițială și finală a prehensiunii digito-palmare și prehensiunii tridigitale

În urma monitorizării pacienților din lotul de zece pacienți, care urmează tratamentul la domiciliu, trecând atât prin evaluarea inițială cât și prin cea finală, doar trei pacienți au avut forță musculară scăzută la nivelul prehensiunii digito-palmare și prehensiunii tridigitale (Graficul nr. II 25).

La această evaluare scorul cel mai mic este de zero- reprezentând o forță musculară deprehensiune foarte scăzută, iar scorul cel mai mare fiind de treizeci- reprezentând o forță musculară de prehensiune normală-fiziologică.

Pacientul cu numărul șapte, la începutul tratamentului i-a ieșit un scor de douăsprezece puncte, iar după efectuarea tratamentului prescris s-a realizat evaluarea finală, ajungând până la treisprezece puncte. Pacientul cu numărul opt, la începutul tratamentului i-a ieșit un scor de optusprezece puncte, ajungând până la treisprezece puncte la evaluarea finală. Pacientul cu numărul nouă, la începutul tratamentului i-a ieșit un scor de douăzeci de puncte, iar după efectuarea tratamentului prescris s-a realizat evaluarea finală, ajungând până la douăzeci și unu de puncte.

Toți cei trei pacienți și-au îmbunătățit forța musculară necesară prehensiunii digito-palmare și prehensiunii tridigitale cu un punct.

Graficul nr. II 26: Monitorizarea pacienților de la F.S.M.B., după evaluarea inițială și finală a echilibrului static și dinamic

Monitorizarea pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă, după evaluarea echilibrului static și dinamic, a rezultat cu o medie de 1,2 puncte, din punct de vedere inițial 15,4 și din punct de vedere final 16,6 (Graficul nr. II 26). Scorul minim acreditat evaluării este de zero puncte, versus scorul maxim acreditat evaluării este de douăzeci și trei de puncte.

În urma evaluării inițiale au scos un scor de la zece puncte: primul pacient, al treilea, al cincilea, al șeaselea și al șaptelea au obținut scorul inițial de zece puncte, al nouălea pacient-optusprezece puncte, al patrulea pacient-nouăsprezece puncte, al zecelea pacient-douăzeci și două de puncte și al doilea pacient-douăzeci și trei de puncte puncte.

În urma evaluării finale au scos un scor de la doisprezece puncte la douăzeci și trei de puncte: primul pacient, al treilea, al cincilea, al șeaselea și al șaptelea au obținut scorul inițial de douăsprezece puncte, al nouălea pacient-douăzeci de puncte, al patrulea pacient-nouăsprezece puncte, al zecelea pacient-douăzeci și două de puncte și al doilea pacient-douăzeci și trei de puncte puncte.

Fiecare pacient prezent la evaluare, a avut un rezultat îmbunătățit sau cel puțin menținut. Ajungând la o diferență de la inițial și final: minim zero puncte, maxim două puncte. Pentru ca îmbunătățirea să aibă loc, pacientul trebuia să se apropie cât mai mult de scorul maxim admis.

Graficul nr. II 27: Monitorizarea pacienților de la domiciliu, după evaluarea inițială și finală a echilibrului static și dinamic

Monitorizarea pacienților de la domiciliu, după evaluarea echilibrului static și dinamic, a rezultat cu o medie de 0,4 puncte, din punct de vedere inițial 12,7 și din punct de vedere final 13,1 (Graficul nr. II 26). Scorul minim acreditat evaluării este de zero puncte, versus scorul maxim acreditat evaluării este de douăzeci și trei de puncte.

În urma evaluării inițiale cu un scor crescător: al optulea pacient șase puncte, al șaptelea pacient – șapte puncte, al cincilea pacient- nouă puncte, al doilea, al nouălea și al zecelea pacient cu un scor egal de zece puncte, primul și al patrulea pacient- șaptesprezece puncte, al treilea pacient- optusprezece puncte, al șaselea pacient- douăzeci și trei de puncte.

În urma evaluării finale cu un scor crescător: al șaptelea și al optulea pacient – șapte puncte, al doilea, al cincilea, al nouălea și al zecelea pacient cu un scor egal de zece puncte, primul, al treilea și al patrulea pacient- optusprezece puncte, al șaselea pacient- douăzeci și trei de puncte.

Fiecare pacient prezent la evaluare, a avut un rezultat îmbunătățit sau cel puțin menținut. Ajungând la o diferență de la inițial și final: minim zero puncte, maxim un punct. Pentru ca îmbunătățirea să aibă loc, pacientul trebuia să se apropie cât mai mult de scorul maxim admis.

După monitorizarea din lotul de zece pacienți, care frecventează F.S.M.B., trecând atât prin evaluarea inițială cât și prin cea finală, doar trei pacienți inițial respectiv cinci pacienți final nu prezintă nici un risc de cădere. Iar de punct de vedere a prezenței riscului de cădere inițial șapte pacienți respectiv final cinci pacienți (Graficul nr. II 28).

Graficul nr. II 29: Monitorizarea pacienților de la domiciliu, după evaluarea inițială și finală a mersului

După monitorizarea din lotul de zece pacienți, care frecventează F.S.M.B., trecând atât prin evaluarea inițială cât și prin cea finală, doar trei pacienți inițial respectiv cinci pacienți final nu prezintă nici un risc de cădere. Iar de punct de vedere a prezenței riscului de cădere inițial șapte pacienți respectiv final cinci pacienți (Graficul nr. II 29).

CAPITOLUL III

CONCLUZII

III.1. CONCLUZII SPECIFICE

Graficul nr. III 30: Compararea evaluării finale a factorilor de risc între pacienții de la fundație și pacienții de la domiciliu

Compararea rezultatelor finale din cadrul evaluării factorilor de risc, s-a realizat între zece pacienți cu S.M. de la domiciliu și zece pacienți de la F.S.M.B. (Graficul nr. III 30).

Aceste rezultate demonstrează existența unor diferențe semnificative de îmbunătățire. Cel mai mare progres din cadrul F.S.M.B. a fost de 80% în monitorizare medicală (durere, oboseală), iar pe domiciliu cel mai mare progres a fost în egală măsură 50% în inteligență (concentrare, memorie, capacitatea de decizie) și monitorizare medicală (durere, oboseală,). Cel mai mic progres din cadrul F.S.M.B. a fost de 50% în folosirea mijloacelor și dispozitivelor (ținută adecvată, încălțăminte nealunecoasă, necesitatea mijloacelor pentru deplasare), iar pe domiciliu cel mai mic progres a fost în egală măsură 20% în limbaj (forma limbajului, nepronunțarea corectă a cuvintelor, comunicarea prin semne și prin mișcările corpului, stare psihică (concentrare, memorie, capacitatea de decizie) și folosirea mijloacelor și dispozitivelor.

Graficul nr. III 31: Compararea evaluării finale a oboselii între pacienții de la fundație și pacienții de la domiciliu

După monitorizarea celor două loturi de zece pacienți în fiecare lot, care frecventează F.S.M.B. în comparație cu cei de la domiciliu, trecând atât prin evaluarea oboselii inițiale cât și finale, a rezultat o diferență de cinci puncte respectiv 63% (Graficul nr. III 31).

Scăderea senzației de oboseală a fost mai evidentă -conform graficului- la pacienții de la F.S.M.B. cu opt puncte (8 = media tuturor pacienților cu scorul de la evaluarea inițială minus media tuturor pacienților cu scorul de la evaluarea finală la F.S.M.B), iar la domiciliu a scăzut senzația de oboseală mai puțin decât în celălălt lot cu 3 puncte (3 = media tuturor pacienților cu scorul de la evaluarea inițială minus media tuturor pacienților cu scorul de la evaluarea finală la domiciliu).

Monitorizarea pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă, după evaluarea oboselii, a rezultat cu o medie de patruzeci și unu de puncte din punct de vedere inițial și treizeci și trei din punct de vedere final. A doua medie a fost realizată și între rezultatele pacienților care au efectuat tratamentul la domiciliul propriu, acesta fiind: cincizeci și opt de puncte din punct de vedere inițial și cincizeci și cinci de puncte din punct de vedere final.

Scorul minim acreditat evaluării a fost de nouă puncte, versus scorul maxim acreditat evaluării este de șaizeci și trei de puncte. Pentru ca să se observe o diferență, pacientul trebuia să se apropie cât mai mult de scorul minim acesta fiind de nouă puncte și să se îndepărteze cât mai mult de scorul maxim acesta fiind de șaizeci și trei de puncte.

Graficul nr. III 32: Compararea evaluării finale a durerii între pacienții de la fundație și pacienții de la domiciliu

Evaluarea durerii a fost realizată cu ajutorul Scalei analogice vizuale (VAS), reprezentată prin presupusele grimase, ale pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă. Am ales scorul cel mai apropiat de starea din momentul respectiv.

Pentru ca îmbunătățirea să aibă loc, pacientul trebuie să se apropie cât mai mult de scorul minim acesta fiind zero-fără durere-pacient care zâmbește și să se îndepărteze de scorul maxim acesta fiind zece-durere extrem de puternică-pacient care plânge.

Media finală a pacienților de la F.S.M.B. după evaluarea inițială rezultă șase puncte și după cea finală rezultă trei puncte, o îmbunătățire de trei puncte. Media finală a pacienților de la domiciliu după evaluarea inițială rezultă opt puncte și media finală după evaluarea finală rezultă șapte puncte, o îmbunătățire cu un punct.

Domiciliul a rămas în urmă cu 2 puncte față de F.S.M.B., cu 74% realizând diferența dintre mediile scorurilor obținute inițial și final (Graficul nr. III 32).

Graficul nr. III 33: Compararea evaluării finale a dizabilității între pacienții de la fundație și pacienții de la domiciliu

Statusul funcțional din punct de vedere al dizabilității, a diferit de la valoarea inițială la cea finală, la majoritatea pacienților din ambele loturi.

Dealungul timpului de la diagnosticare și până în prezent, au trecut prin mai multe grade de dizabilitate: de la un punct-reprezentând fără nici o dizabilitate până la nouă puncte- reprezentând imobilizare la pat.

Media tuturor rezultatelor la fundație, în ceea ce privește scorul inițial al dizabilității este de 4,5 puncte, jonglând între dizabilitate relativ severă și dizabilitate care afectează A.D.L. și scorul final de 3,3 puncte, jonglând între dizabilitate moderată și dizabilitate relativ severă. Iar media dintre evaluarea inițială și cea finală a scăzut la 1,2 puncte.

Media tuturor rezultatelor în ceea ce privește scorul inițial la domiciliu este de 4,9 puncte, apropiindu-se foarte mult cu o marjă de 0.1 puncte de dizabilitate care afectează A.D.L. și scorul final de 5,6 puncte, jonglând între asistență necesară pentru a lucra și dizabilitate care afectează A.D.L.. Iar media dintre evaluarea inițială și cea finală a scăzut la 0,3 puncte.

Pacienții de la F.S.M.B. au fost mai conștiincioși cu 1,2 puncte-75% și au evoluat cu 0,9 puncte față de pacienții de la domiciliu cu 0,3 puncte (Graficul nr. III 33).

Graficul nr. III 34: Compararea evaluării finale a Scalei de incapacitate ADL scrisă de BARTHEL, între pacienții de la fundație și pacienții de la domiciliu

Scala de A.D.L. incapacitate Barthel include mai multe activități cum ar fi: alimentația, folosirea toaletei, toaleta personală, îmbracare, controlul vezicii urinare, controlul intestinal, transferul, mersul și urcarea-coborârea scărilor (Graficul nr. III 34).

Media evaluărilor inițiale ale pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă este de II,4, iar media evaluărilor finale este de I,7 cu o diferență de 0,7 între cele două.

Media evaluărilor inițiale ale pacienților de la domiciliu este III atât inițial cât și final de o independență asistată.

Pacienții de la domiciliu nu și-au îmbunătățit cu nici un punct statusul de incapacitate a activitățiilor zilnice, în schimb cei de la F.S.M.B reușit cu 0,7 puncte.

Rezultatele pacienților s-au încadrat în cele patru grade după Barthel:

I – 70 – autonomie;

II – 50-70 – cvasi independent;

III – 20-50 – independență asistată;

IV – 0-20 – dependență totală, necesită un asistent personal.

Graficul nr. III 35: Compararea evaluării finale articulare cu ajutorul goniometrului, între pacienții de la fundație și pacienții de la domiciliu

Compararea evaluării finale articulare cu ajutorul goniometrului, s-a realizat între zece pacienți de la F.S.M.B și zece pacienți de la domiciliu (Graficul nr. III 35).

Aceste rezultate demonstrează existența unor diferențe semnificative de îmbunătățire. Cel mai mare progres din cadrul F.S.M.B. a fost de 40% în creșterea amplitudinii articulare a pumnului agală ca și procentaj cu creșterea amplitudinii articulare de la articulației genunchiului și cel mai mic procentaj din acest lot a fost de 20% în creșterea gradului de mișcare a articulației scapulohumerale. Pe domiciliu cel mai mare progres a fost de 14% la nivelul articulației genunchiului și cel mai mic procentaj din acest lot a fost de 0% în creșterea gradului de mișcare a articulației gleznei, în egală măsură cu articulațiile scapulohumerale și a cotului.

Graficul nr. III 36: Compararea evaluării finale a forței musculare după Paul Lecouer și Iordănescu Baciu, între pacienții de la fundație și pacienții de la domiciliu

Evaluarea forței musculare scrisă de A. Paul Le Coeur și Iordănescu Baciu, a pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă și domiciliu, a fost monitorizată atât pe M.S. și pe M.I. cât și inițial și final (Graficul nr. III 36).

Din cadrul F.S.M.B. media evaluărilor M.S. ale tuturor pacienților inițial cu forța patru, patru reprezentând forță normală dar care se epuizează ușor și trecând de la inițial la final la forța + patru- reprezentând forța normală- dar care se epuizează mai târziu. Media evaluărilor M.I. ale tuturor pacienților inițial cu forța -trei- reprezentând o mobilizare a articulației împotriva gravitației care nu se poate realiza pe toată amplitudinea articulară și a terminat tratamentul cu o forță de trei- reprezentând o mobilizare a articulației împotriva gravitației care se poate realiza pe toată amplitudinea articulară.

Din cadrul domiciliului media evaluărilor M.S. ale tuturor pacienților inițial cu forța patru, patru- reprezentând forță normală dar care se epuizează ușor, menținându-și tonusul la același nivel până la sfârșitul tratamentului. Media evaluărilor M.I. ale tuturor pacienților au început și au terminat cu aceeași cotație, cu o forță musculară de nivel trei- reprezentând o mobilizare a articulației împotriva gravitației care se poate realiza pe toată amplitudinea articulară.

Graficul nr. III 37: Compararea evaluării finale a spasticității Scalei Ashworth, între pacienții de la fundație și pacienții de la domiciliu

În urma monitorizării pacienților, atât prin evaluarea inițială și finală a spasticității după scala Ashworth (Graficul nr. II 37), nici un pacient nu a avut spasticitate la nivelul M.S., doar la M.I..

Scorul lotului de la F.S.M.B. a fost îmbunătățit cu un punct de la 3,5 puncte la 2,5 puncte, iar la domiciliu începând cu scorul de 4 finalizând tot cu patru, chear dacă într-un lot au fost mai mulți sau mai puțini pacienți cu prezența spasticității.

Graficul nr. III 38: Compararea evaluării finale a prehensiunii digito-palmare și tridigitale, între pacienții de la fundație și pacienții de la domiciliu

La această evaluare scorul cel mai mic este de zero- reprezentând o forță musculară deprehensiune foarte scăzută, iar scorul cel mai mare fiind de treizeci- reprezentând o forță musculară de prehensiune normală-fiziologică.

În urma monitorizării pacienților din lotul de zece pacienți, care frecventează F.S.M.B., trecând atât prin evaluarea inițială cât și prin cea finală, doar pacientul patru a avut forță musculară scăzută la nivelul prehensiunii digito-palmare și prehensiunii tridigitale înmunatățindu-si forța musculară cu un punct. În urma monitorizării pacienților din lotul de zece pacienți, care urmează tratamentul la domiciliu, trecând atât prin evaluarea inițială cât și prin cea finală, doar trei pacienți au avut forță musculară scăzută la nivelul prehensiunii digito-palmare și prehensiunii tridigitale. Toți cei trei pacienți și-au îmbunătățit forța musculară necesară prehensiunii digito-palmare și prehensiunii tridigitale cu un punct.

Din fiecare lot a fost îmbunătățit scorul cu un punct, chear dacă într-un lot au fost mai mulți sau mai puțini pacienți cu forța musculară deficitară (Graficul nr. III 38).

Graficul nr. III 39: Compararea evaluării finale a echilibrului static și dinamic, între pacienții de la fundație și pacienții de la domiciliu

Monitorizarea pacienților care frecventează Fundația de Scleroză Multiplă, după evaluarea echilibrului static și dinamic, a rezultat cu o medie de 1,2 puncte, din punct de vedere inițial 15,4 și din punct de vedere final 16,6 (Graficul nr. II 39). Fiecare pacient prezent la evaluare, a avut un rezultat îmbunătățit sau cel puțin menținut. Ajungând la o diferență de la inițial și final: minim zero puncte, maxim două puncte.

Monitorizarea pacienților de la domiciliu, după evaluarea echilibrului static și dinamic, a rezultat cu o medie de 0,4 puncte, din punct de vedere inițial 12,7 și din punct de vedere final 13,1 (Graficul nr. II 26). Fiecare pacient prezent la evaluare, a avut un rezultat îmbunătățit sau cel puțin menținut. Ajungând la o diferență de la inițial și final: minim zero puncte, maxim un punct.

Scorul minim acreditat evaluării este de zero puncte, versus scorul maxim acreditat evaluării este de douăzeci și trei de puncte. Pentru ca să fie vizibilă îmbunătățirea la această evaluare, pacientul trebuia să se apropie cât mai mult de scorul maxim admis.

Prin compararea evaluării finale a echilibrului static și dinamic, între pacienții de la fundație și pacienții de la domiciliu s-a ajuns la o diferență de opt puncte, plecând de la scorul cel mai mic de la domiciliu 0.4 și ajungând la scorul cel mai mare la fundație 1,2.

Graficul nr. III 40: Compararea evaluării finale a mersului, între pacienții de la fundație și pacienții de la domiciliu

După monitorizarea din lotul de zece pacienți, care frecventează F.S.M.B., trecând atât prin evaluarea inițială cât și prin cea finală, doar trei pacienți inițial respectiv cinci pacienți final nu prezintă nici un risc de cădere. Iar de punct de vedere a prezenței riscului de cădere inițial șapte pacienți respectiv final cinci pacienți.

După monitorizarea din lotul de zece pacienți, care frecventează F.S.M.B., trecând atât prin evaluarea inițială cât și prin cea finală, doar trei pacienți inițial respectiv cinci pacienți final nu prezintă nici un risc de cădere. Iar de punct de vedere a prezenței riscului de cădere inițial șapte pacienți respectiv final cinci pacienți (Graficul nr. II 40).

III.2. CONCLUZII GENERALE

Scleroza Multiplă este o afecțiune cu impact puternic asupra funcționalității și calității vieții pacienților, fapt ce reiese din rezultatele obținute la evaluările folosite atât inițial cât și final;

Neproblema demonstrării celei mai eficiente metode în recuperarea cât mai rapidă în urma acestei afecțiuni se regăsește în numărul mare de cercetări de specialitate care încearcă să stabilească acest lucru;

Lucrarea de față dorește a fi o contribuție la literatura de specialitate care să ajute la stabilirea acestui deziderat;

Din această lucrare reiese faptul că, programul de recuperare folosit a adus un plus de valoare în viața pacienților care au contribuit cu timpul și munca depusă, atât la F.S.M.B. cât și la domiciliu;

În încercarea de a stabilii care dintre cele două zone unde s-a efectuat recuperarea este mai eficientă în ameliorarea parametrilor urmăriți, s-a decurs la compararea rezultatelor mediilor a tuturor rezultatelor finale obținute, lucru care a dus la concluzia că între rezultate pot fi diferențe mai mari sau mai mici, ce tind spre diferențe mici, dar rezultatele celor de la F.S.M.B. au fost în fruntea clasamentului față de rezultatele celor de la domiciliu;

În aceste condiții se poate recomanda pacienților cu certitudine, că: frecvența, intensitatea, ambianța, cadrul social, responsabilizarea, monitorizarea și supravegherea, poate avea o eficiență în recuperare fără urmă de îndoială;

Cel mai eficient pentru diecare caz în parte rămâne în continuare programul individualizat, care se bazează pe orientarea exercițiilor în funcție de răspunsul pacientului la tratament, fapt ce justifică împortanța evaluărilor repetate în orientarea tratamentului.

ABREVIERI

S.M. – scleroză multiplă

T.O. – terapie ocupațională

M.I. – membu inferior

M.S. – membru superior

D.D. – decubit dorsal

D.L. – decubit lateral

D.V. – decubit ventral

F.S.M.B. – Fundația de Scleroză Multiplă Bihor

S.N.C. – Sistem nervos central

C.V. – coloana vertebrală

kg. – kilograme

h – înălțime

BIBLIOGRAFIE

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL AFECȚIUNILOR APARATULUI LOCOMOTOR FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI LUCRARE DE DISERTAȚIE Coordonator științific: Șef lucrări Dr…. [302873] (ID: 302873)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL AFECȚIUNILOR APARATULUI LOCOMOTOR FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI LUCRARE DE DISERTAȚIE Coordonator științific: Șef lucrări Dr…. [302873]

Copyright Notice

Specializarea: Calculatoare și sisteme informatice pentru apărare și securitate națională AUTENTIFICAREA DATELOR MULTIMEDIA COND UCĂTOR ȘTIINȚIFIC:… [613102]

1.2. Analiza structurii poziției financiare 1.2.1. Analiza structurii activului cu ajutorul ratelor de structură (Analiza statică a activului )… [625025]

Sistemul de instruire asistată de calculator (SIAC) reprezintă un sistem specific de dirijare a activită ții de cunoaștere a subiectului, de… [616904]

UΝΙVERЅΙΤAΤEA ϹREȘΤΙΝĂ DΙMΙΤRΙE ϹAΝΤEMΙR [303092]

Specializarea Comunicare și Relații Publice [600389]

PROGRAMUL DE STUDIU: PSIHOLOGIE CLINICĂ, [611902]

Copyright Notice

Similar Posts