Specializarea: Management, An II ID, [603202]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Specializarea: Management, An II ID,
Filiala: Piatra Neamț

TTEEMMAA DDEE CCOONNTTRROOLL
MMOONNEEDDĂĂ ȘȘII CCRREEDDIITT

SSTTUUDDEENNTT::
SSttaann RRaammoonnaa EElleennaa

PPiiaattrraa NNeeaammțț
22001199

CUPRINS

I.BANII ȘI FUNCȚIILE LOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
1.1 Concepte generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 3
1.2 Funcțiile banilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 4
II ANALIZA ȘI FUNCȚIILE BANILOR PE EXEMPLUL MONEDEI NAȚIONALE ………. 6
III. ANALIZA FORMELOR CREDITULUI ÎN ROMÂNIA ………………………….. ………………. 7
3.1 Creditul – noțiuni generale ………………………….. ………………………….. …………………………. 7
3.2 Formele creditelor în România ………………………….. ………………………….. ………………….. 10
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 12

3
I.BANII ȘI FUNCȚIILE LOR

1.1 Concepte generale
Dintotdeauna ne -am întâlnit cu termenii de monedă, monetar, monetărie , dar explicația
constă în originea lor diferită: cuvântul monedă provine din greaca veche, iar monetar și
monetărie , din limba latină. Din cele mai vechi timpuri, precursorii banu lui era chiar marfa, prin
diferite tranzacții – banul marfă , a cărui valoare de schimb era egală cu valoarea de întrebuințare.
În decursul timpului a apărut banul –semn , sub formă de monede și hârtii. În prezent ne
confruntăm cu un al tip de ban- scriptural , reprezentat de cardurile electronice atât de debit cât și
de credit.
În sens strict, noțiunea de bani nu se identifică cu cea de monedă , cea dintâi fiind o part e
mai cuprinzătoare , iar pe de altă parte mult mai veche.1
Banii reprezintă o denumire generică pentru toate felurile de monede și de semne de
valoare, în timp ce moneda reprezintă doar un anumit tip de bani. Ei reprezintă orice activ
general care, în baza unei convenții, este acceptat ca mijloc de intermediere a schimbului și ca
instrument de stingere a obligațiilor de plată.2
Viteza de rotație a monedei reprezintă numărul mediu de acte de schimb pe care le
intermediază o unitate monetară, într -o perioadă dată.
Se calculează prin relația :
V= PIB/M m, în care V – reprezintă viteza de rotație, PIB – produsul intern brut, T – nivelul mediu
al prețurilor, iar M m- masa monetară.
Oferta de monedă reprezintă activele financiare create de către banca centrală prin baza
monetară(bani cu putere ridicată) și de către sistemul bancar prin multiplicarea bazei monetare în
cadrul procesului de creditare.
Cererea de monedă reprezintă cantitatea de active pe care populația dorește să o dețină sub
formă de bani . Ea poate fi determinată de trei mobiluri :
a) mobilul tranzac ției(cererea de tranzacție este o funcție direct proporțională față de venit);
b) mobilul preca uției(cererea de tranzacție este o funcție direct proporțională față de venit);
c) mobilul speculației(cererea de speculație este invers proporțională față de rata dobânzii) .
Valoarea coșului de cumpărături de bunuri și servicii ce pot fi cumpărate cu o anum ită sumă
de bani la un moment dat reprezintă puterea de cumpărare .
Banii îndeplinesc următoarele caracteristici:3

1 Dardac Nicolae, Teodora Vascu ( 2005 ) Monedă și credit , Editura Economică, București, p. 14
2 Luțac, Ghoerghe, Ignat, Ion, (2004), Micro și macroeconomie. Concepte fundamentale și aplicații , Editura
Sedcom Libris, Iași, p. 14
3 Hoanță Nicolae (2001), Bani și bănci , Editura Economică, București, p. 17

4
❑ portabilitate – banii să poată fi ușor de transportat pentru efectuarea de plăți în diferite
locuri ;
❑ durabilitate – să poată face față în timp, uzurii fizice inerente circulației monetare;
❑ divizibilitate – să poată fi împărțiți cu ușurință pentru a permite și efectuarea unor plăți de
mai mică valoare sau pentru a da rest, iar la nevoie să poată fi refăcut întregul;
❑ omogenitate (uniformitate), toți banii au aceeași valoare nominală sunt identici și au
valoare egală;
❑ recunoaștere ușoară, presupusă de necesitatea unei largi (totale) acceptări în tranzacții;
❑ acceptabilitate –banii trebuie să fie în general acceptați în plată, în schimbul oricărui bun
sau serviciu ;
❑ raritatea – resursele financiare a oricărui om sunt limitate .

1.2 Funcțiile banilor
Așa cum le -a definit Aristotel banii îndeplinesc următoarele funcții : mijloc de schimb, măsură
a valorii și de prezervare a valorii
Funcția de schimb . Banii intermediază schimbul. Prin cedarea banilor se obține marfa sau
serviciul, adică are loc cumpărarea. Încasarea lor contra bunului sau serviciului c edat reprezintă
vânzarea. Banii (B) se interpun în schimbul marfă (M) contra marfă (M’), în economia monetară
schimbul devenind M -B- M’. În reprezentarea grafică de mai jos se evidențiază funcțiile banilor
în schimbul M -B, B- M’ .
La momentul 0 bani ca măsură a valorii
bani ca mijloc de schimb

bani ca măsură a valorii
La momentul 1
bani ca mijloc de schimb

Figura nr. 1 Ilustrarea funcțiilor banilor în schimbul M-B și B – M’
[Sursa: Turliuc Vasile, Dornescu Valeriu, Cocriș Vasile, Roman Angela (2010) – „Monedă și credit”,
Editura Universității Alexabdru Ioan Cuza, Iași, p.28 ] M- marfă B – bani ca rezervă
de valoare
B- bani ca rezervă
de valoare M’- marfă

5
Funcția de măsură a valorii . Prețul pentru bunuri și tariful pentru servicii reprezintă
expresia valorii. Într-o economie monetară, modernă, există atâtea prețuri și tarife, câte p roduse
și servicii sunt pe piață.
Funcția de prezervare a valorii , ceea ce se urmărește este ca produsele care pot fi
cumpărate astăzi cu o unitate monetară să poată fi cumpărată și pe viitor la același preț., banii să –
și păstreze valoarea și puterea de cumpărare în timp.

6
II ANALIZA ȘI FUNCȚIILE BANILOR PE EXEMPLUL MONEDEI
NAȚIONALE

Banca Națională influențează cererea și oferta de credit dar și masa monetară din economie, în
funcție de nevoile de bani ale economiei. Ea reglează masa monetară, adică contribuie la
creșterea sau scăderea ei, urmărind ca banii să aibă acoperire în produs e sau servicii oferite pe
piață. Moneda națională este leul românesc , iar banul reprezintă subdiviziunea acestuia.
Numai Guvernul prin Banca Centrală poate tipări bani.
Moneda națională îndeplinește doar funcția de măsurare a valorii și eventual pe cea de
mijloc de schimb , prețurile raportându -se însă la moneda internațională, considerată mai stabilă.
Deprecierea monedei naționale reprezint ă diminuarea sa în valoare și scăderea puterii de
cump ărare a leului . Ea este determinat ă pe pla n național de infla ție, un dezechilibru
macroeconomic, monetaro -real, reflectat în creșterea masei monetare din circulație peste nevoile
economiei, fapt ce conduce la deprecierea monetară șila creșterea anormală,
permanentă,cumulativă și generalizată a pre țurilor.
Cursul de schimb valutar reprezintă prețul unei unități monetare exprimat în altă monedă și
este un factor foarte important deoarece el determina pre țul efectiv al m ărfurilor în comerțul
internațional . Cursul valutar are la baza paritatea monetara, care reprezinta raportul valoric dintre
doua monede. Paritatea monetara poate fi de doua feluri: paritate aur, când valorile paritare sunt
exprimate în aur și paritate valutara, când paritatea se face în val uta.
Cursul valutar la diferite valute înregistreaz ă numeroase oscilații , fiind influen țat în mod direct
sau indirect de cererea și oferta pentru valuta de rezerv ă, de tranzac țiile internationale, de
interven ția BNR și de evenimentele politico -economice atât pe plan național cât și internațional .
Remarcăm unele aspect legate de aprecierea cursului de schimb:
✓ deprecierea – reprezint ă scăderea cursului de piață al unei monede ;
✓ reprecierea – reprezintă creșterea cursului de piață al unei monede ;
✓ devalorizarea – este scăderea cursului de schimb valutar al unei monede, într -un regim
în care statele stabilesc cursuri oficiale ;
✓ revalorizarea – este creșterea cursului de schimb valutar al unei monede într -un regim
în care statele stabilesc cursuri oficiale.
Țara noas tră posedă un curs de schimb flotant în care monedele de rezerv ă sunt atât euro cât și
dolarul american. Se dore ște o apreciere a monedei na ționale lent ă și constant ă, altfel poate
afecta major exporturile, deoarece la noi în tara firmele care exporta vor suporta pierderi mari pe
motivul ca ei cump ără materie primă în lei și vând produsul finit la valoarea sa din valuta, în lei.

7

III. ANALIZA FORMELOR CREDITULUI ÎN ROMÂNIA

3.1 Creditul – noțiuni generale
La începutul anilor 1990, România avea puțină credibilitate pe piața internațională și era
considerată o țară cu grad un ridicat de risc pentru investiții, cauză a propriului sistem bancar ce
era bazat pe capital de stat.
Nu existau forme de credit sau dac ă se obțineau împrumuturi se plăteau interese ridicate și
procedurile pentru obținerea lor erau extreme de lungi și complicate.
Astfel, reaua reputație a sistemului bancar românesc a fost confirmată la jumătatea anilor
90 cu falimentul numeroaselor bănci, împrumuturi acordate fără garanție reale declarate.
Astăzi, sistemul bancar, datorită creșterii economice și cu sosirea
grupurilor industriale importante numără importante nume în domeniul
financiar European ca de exemplu: grupul italia n Unicredit, francezii cu
Societè Generale la BRD românească, olandezii cu ING și ABN,
britanicii cu Royal Banck of Scotland, austriecii cu Raiffeisen Banck,
germanii cu Wolskbank etc.
Creditul reprezintă amânarea unei plăți acordate unui debitor, relație financiară între un
creditor și un debitor, astfel încât debitorul este autorizat să preia o sumă de bani, forma
producției bazată pe credit.4
Creditul reprezintă orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la
rambursarea sumei plătite, precum și plata unor dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această
sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui
titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plată a unei sume de bani. 5

4 Oprea, I., Pamfil, G., Zăstroiu, V, (2010) , Dicționar universal ilustrat al limbii române., Vol. 3, Editura Litera,
București, p.147
5 ***Legea bancară nr. 58/1998

8
Creditul este modalitatea prin care se pot obține resurse, în schimbul unei promisiuni de
rambursare în viitor.6
Creditul reprezintă o categorie economică , ce exprimă relații de repartiție a unei părți din PIB
sau din venitul național, prin care se mobilizează și se distribuie disponibilitățile din economie și
se creează noi mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi de capital, și al realizării unor
obiective ale politicii economice.7
Prin activitatea desfășurată de bănci, de colectare de resurse financiare concomitent cu
plasarea acestora spre unitățile care resimt nevoi suplimentare pe termen mediu, scurt sau lung,
creditul devine instrument activ , în stimularea dezvoltării economiei. De aici rezultă că procesul
de creștere a creditului b ancar acordat populației are suport sustenabil atât din partea cererii, cât
și a ofertei. O politică de creditare poate fi apreciată ca fiind corectă dacă în elaborarea ei s -a
acordat prioritate atingerii următoarelor obiective: selecția unor credite sigur e și cu probabilitate
maximă de rambursare, asigurarea unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune
banca, încurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor piețelor. O strategie bancară
performantă trebuie să cuprindă atât programe cât și proceduri de gestionare a riscurilor bancare
care vizează de fapt minimizarea procedurii acestor riscuri și a expunerii potențiale a băncii.
Trăsăturile principale ale creditului sunt : separarea proprietății asupra capitalului de împrumut
de folosirea lui, perceperea d e dobândă, ca ,,chirie” a folosirii creditului, rambursarea creditului
la scadență și participarea acestuia la finanțarea debitorilor, alături de alte instrumente de
finanțare.8

Figura nr 2. Trăsături principale ale creditului

6 Valentina, Capotă, Teodora, Chiac,(2007), Finanțarea afacerii , Editura Akademos Art, București, p.29
7 Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, (2005) Monedă, bănci și polit cii monetare , Editura Didactică și Pedagogică,
București, pag.157
8 Turliuc, Vasile, Cocriș Vasile, Stoica, Ovidiu, Boariu, Angela, Dornescu, Valeriu, Chirleșan, Dan ,(2007) Monedă
și credit , Editura Univers ității ,, Alexandru Ioan Cuza ” Iași, pag.126
Separarea propriet ății asupra capitalului de împrumut
de folosirea lui
Perceperea d e dobândă, ca ,,chirie” a folosirii
creditului
Rambursarea creditului la scaden ță
Participarea acestuia la finan țarea debitorilor

9
Funcțiile creditului, fac expresie a dezideratelor fundamentale față de existența și menirea
operațională a relațiilor de credit, constau în:
➢ mobilizarea, ameliorarea calitativă a disponibilităților bănești și redistribuire,
➢ realizarea emisiunii monetare;
➢ reflectarea și stimularea eficienței în activitatea agenților economici.

a) Funcția de mobilizare, ameliorare calitativă a disponibilităților bănești și
redistribuire.9
Formarea disponibilităților latente în activitatea agenților economici, instituțiilor, populației, și
concentrarea lor la bănci sunt premisa principală pentru acordare de credite. Reflectarea în
conturile bancare a acestor dispon ibilități monetare și luarea lor în seamă la calculul creditelor de
acordat nu sunt o redistribuire propriu -zisă de putere de cumpărare între titularii de conturi.

b) Funcția de emisiune a creditului
Indiciul funcției de emisiune a creditului este crearea d e noi mijloace de plată în economie, a
unei mase monetare suplimentare.
Dacă fondurile agenților economici, resursele bugetului administrației publice și ale populației
sunt, în fiecare element în parte, limitate, creditul bancar apare ca fiind singura resursă „liberă”, a
cărei mărime ar putea lua valori în funcție de deciziile subiective ale băncilor. Această aparență
este însă falsă. Emisiunea monetară nu poate fi arbitrară ci ea trebuie corelată cu realitățile
economiei. Atât supracreditarea c ât și subcreditarea au efecte perturbatoare pentru economie.

c) Funcția de reflecare și stimulare a eficienței activității agenților economici
Eficiența economică cu care lucrează întreprinderile se reflectă sensibil în situația lor
financiară, iar aceasta d in urmă, în volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de activitate,
precum și în gradul de asigurare a capacității de plată.
Se poate considera că acționează o lege obiectivă a raportului invers dintre eficiența în
activitatea economică și necesaru l de fonduri.
Prin funcțiile pe care le îndeplinește, creditul generează o serie de efecte favorabile, cum ar fi:
sporirea puterii productive a întreprinderilor prin redistribuirea capitalului; concentrarea
capitalului; reducerea cheltuielilor pe care le p resupune circulația monetară; adaptarea elastică a
masei de bani în necesarul economiei.

9 Cocriș Vasile , Turliuc, Vasile, Boariu, Angela, Dornescu, Valeriu, Chirleșan, Dan (2005) – Monedă și credit ,
Editura Economică, Iași, pag.129

10
3.2 Formele creditelor în România

Creditul comercial reprezintă o investiție, realizată de furnizori, în ultima fază a ciclului de
exploatare, care permite clienților să facă achiziții chiar și în absența temporară a resurselor
financiare. Pe lângă acest avantaj, clienții care dispun de un termen de plată amânat din partea
furnizorilor, au posibilitatea ca în acest interval să analizeze caracteristicile achizițiilor. 10
Acest tip de credit este o sursă de fonduri externă de finanțare, pentru a putea realiza achiziții,
dar și un mod de utilizare a acestora. D e obicei firmele mici apelează la această formă de
finanțare externă. are și o serie de îngrădiri prin faptul că este limitat de m ărimea capitalului
disponibil al producătorului, adică mai exact să dispună de suficiente rezerve de capital care să îi
permit ă continuarea activității dar și de proporția creditului comercial ce depinde regularitatea
încasării mărfurilor vândute anterior pe credit.

Creditul obligatar este rezultatul emisiunii de titluri de credit, în principal de obligațiuni.
Sumele mobilizate prin emisiunea de obligațiuni si plasarea acestor titluri pe piața primară au o
destinație special ă. În calitate de debitori apare Trezoreria Generală a Statului și administrațiile
publice locale și companiile private, care emit titluri financiare, respectiv obligațiuni, în scopul
atragerii de resurse financiare pe termen mediu și lung. Cei care subscriu la aceste titluri sunt
creditorii, aceștia investindu -și capitalurile lor disponibile prin achiziționarea de titluri.

Creditul bancar este acordat de instituțiile bancare, sub formă bănească atât persoanelor
fizice cât și juridice. Această elasticita te sporită a creditului bancar, în comparație cu cel
comercial, a făcut ca în dinamică să îl devanseze pe cel din urmă. Portofoliul de credite acordate
de băncile comerciale din țara nostră este unul foarte diversificat, atât pe termen scurt cât și
mediu s au lung. Printre exemple pot aminti: credit global de exploatare, credit de scont, credit
promotori imobiliari, credit de overdraft, credite pentru operațiuni de factoring, credit pentru
finanțarea cheltuielilor și stocurilor sezoniere sau temporare, etc.
În fapt, raporturile de credit se desfășoară în două direcții:
➢ procesul de mobilizare a resurselor disponibile pe piata prin intermediul băncii;

10 Mironiuc, M., Gestiunea financiar contabilă a întreprinderii , (2015) Editura Universității Alexandru Ioan
Cuza, Iași, p. 123
CREDIT
COMERCIAL
CREDIT
OBLIGATAR
CREDIT
BANCAR
CREDIT
PUBLIC
CREDIT
IPOTECAR
CREDIT
INTERNA
ȚIONAL
CREDIT
DE
CONSUM
CREDIT
BUGETAR

11
➢ procesul de distribuire a resurselor disponibile utilizatorilor în calitate de debitori,
banca având rolul de creditor.
În acest caz, banca apare în ipostaza de deținător al sumei îmrpumutate, este mult mai flexibil
decât cel comercial, se poate mișca ad libitum , în orice direcție.
Modalitățile tehnice de creditare a activității curente sunt diverse : credite de trezorerie, linia de
credit simplă, linia de credit confirmată, linia de credit revolving.
În general băncile comerciale au în portofoliul lor diverse credite pe termen scurt , mediu și
lung ca de exemplu : credite de scont, linii de credite în l ei și în valută, credite pentru operațiuni
de factoring, pentru operațiuni de leasing, pentru cumpărarea de acțiuni,
Creditele bancare sunt principala formă de finanțare externă pe termen lung a firmelor, la care
acestea apelează în scopul realizării de in vestiții sau prin creșterea durabilă a fondului de
rulment. Băncile dispun de un sistem propriu de evaluare a bonității solicitanților de credite,
stabilind criteria specific pentru evaluarea capacității de plată și a solvabilității precum: forma de
organi zare, forma de proprietate, situa ția patrimonială, referințe bancare, posibilitatea de a de
pune garanții. În funcție de încadrarea solicitanților într -o categorie sau alta de risc , băncile
stabilesc rata dobânzii.

Credit ul public este creditul contractat de stat prin lansarea titlurilor de împrumut
(obligațiuni, titluri de rentă, bonuri de tezaur).
Ca o definiție mai cuprinzătoare, analistul financiar Dan Moraru a afirmat că, creditul public
reprezintă, un ansamblu de relații de utilizare și mobilizare a resurselor financiare cu caracter
temporar dar și rambursabil ci sopul acoperirii cheltuielilor publice .11

Creditul ipotecar este creditul garantat cu proprietatea imobiliară și are ca principal obiectiv
susținerea dezvoltării acestei proprietăți.12
După natura garanției, creditul ipotecar poate fi: creditul ipotecar urban , care este garantat cu
ipotecarea clădirilor; creditul i potecar rural, care este garantat cu rambursarea proprietății
funciare.

Creditul internațional este reprezentat de raporturile de credit dintre agenții economici din
două sau mai multe țări. El joacă un rol important în cooperarea economică și financiară
internațională prin intensificarea fluxurilor monetare, financiare și comerciale în cadrul
organismelor internaționale (FMI, BIRD, BERD).

11 Dan Moraru, (2008), Finanțe publice și evaziune fiscală , Editura Economică, București, p . 404
12 Dornescu, V, Boariu, A., Cocriș, V., Chirleșan, D., (2015) ,, Monedă și credit -Suport de curs ”, Editura Universit ății
Alexandru Ioan Cuza, Iași, pp.72 -73

12

Creditul de consum este acel tip de credit care constă în vânzarea cu plată în rate a unor
bunuri de consum personal de valori mari și folosință îndelungată. Obiectele de vânzare cu plata
în rate sunt produse curente de scurtă sau folosință îndelungată gen mobilă, articole de uz casnic,
autoturisme în leasing, sau servicii – concedii, taxă școlarizare, servicii medicale, etc.

Creditul bugetar este suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se
pot ordonanța și efectua plăți în cursul anului bugetar, pentru angajamentele contractate, în
cursul exercițiului bugetar și/sau exerciții anterioare pentru acțiuni multianuale, respective se pot
angaja ordonanța și efectua plăți din buget pentru celelalte acțiuni.13

BIBLIOGRAFIE
[1]. Capotă, V. Teodora, Chiac,(2007), Finanțarea afacerii , Editura Akademos Art, București
[2]. Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, (2005) Monedă, bănci și politcii monetare , Editura
Didactică și Pedagogică, București, 2005
[3]. Dornescu, V, Boariu, A., Cocriș, V., Chirleșan, D., (2015), Monedă și credit -Suport de
curs, Editura Universit ății Alexandru Ioan Cuza, Iaș i
[4]. Hoanță Nicolae (2001), Bani și bănci, Editura Economică, București
[5]. Mironiuc, M.(2015), Gestiunea financiar contabilă a întreprinderii , Editura
Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași
[6]. Moraru, D. (2008), Finanțe publice și evaziune fiscală , Editura Economică, București
[7]. Oprea, I., Pamfil, G., Zăstroiu, V, (2010) Dicționar universal ilustrat al limbii române.,
Vol. 3, Editura Litera, București
[8]. Luțac, Gheorghe, Ignat, Ion, (2004), Micro și macroeconomie. Concepte fundamentale
și aplicații , Editura Sedcom Libris, Iași
[9]. Turliuc, Vasile, Cocriș Vasile, Stoica, Ovidiu, Boariu, Angela, Dornescu, Valeriu,
Chirleșan, Dan, (2007) Monedă și credit , Editura Universității ,, Alexandru Ioan Cuza ”
Iași
[10]. *** Legea Finan țelor Publice 500/2002, Cap I, Art. 2, Alin.16

13 *** Legea Finanțelor Publice 500/2002, Cap I, Art. 2, Alin.16

13
[11]. ***Legea bancară nr. 58/1998