SPECIALIZAREA : LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ O LIMBĂ ȘI [615697]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTAN ȚA
FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA : LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ – O LIMBĂ ȘI
LITERATURĂ MODERNĂ ( FRANCEZĂ )
FORMA DE ÎNVĂ ȚĂMÂNT: ÎF

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Veronica Nedelcu
Absolven tă:
Cicâldău Georgiana

Constan ța,
2019

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA: LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ – O LIMBĂ ȘI
LITERATURĂ MODERNĂ (FRANCEZĂ)
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ÎF

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Veronica Nedelcu
Absolventă:
Cicâldău Georgiana

Constan ța,
2019

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTAN ȚA
FACULTATEA DE LITERE

Data:
Semnătură coordonator științific:

ASPECTE ALE ACTELOR DE LIMBAJ ÎN COMUNICAREA
DESENULUI ANIMAT

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Veronica Nedelcu
Absolventă:
Cicâldău Georgiana

Constan ța,
2019

5
CUPRINS

Argument …………………… ……………………………………………………………………………………………. …6
Capitolul I. Pragmatică și comunicare………………………………………………….. ……………………. …. 8
I.1 Pragmatică……………………………………………………………………………….. ………………8
I.2 Comunicarea orală – Comunicarea scrisă………………………………………… …………11
I.3 E nunțare……………………………………………………………………………………… ………….16
Capitolul II: Teoria actelor de limbaj………………………………………………………….. ………………. ..23
II. 1. Enun țurile constatative v.s enun țurile performativ e………….. …………………….. .23
II.1.1. Enun țurile constatative………………………………………………….. ……… …………… .23
II.1.2. Enun țurile performative………………………………………………………….. …………..24
II.2. Pot ențial de for ță ilocu ționară și poten țial de con ținut propozi țional…. …………29
II.3. Tipuri de acte de limbaj……………………………………………………………… …………..32
II.3.1. Verdictive…………………………………………………………………………… ……………..33
II.3.2. Exercitive…………………………………………………………………………… ……………..34
II.3.3. Promisive………………………………………………………………………….. ……………….35
II.3.4. Comportamenta le………………………………………………………………. ……………….36
II.3.5. Expozitive……………………………………………………………. ………………. ……………37
II.4. Acte de limbaj directe v.s Actele de limbaj indirecte……………………. ……………38
II.4.1. Acte de limbaj directe………………………………………………. …………… ……………38
II.4.2. Acte de limbaj indirecte……………………………………………………….. ……………..38
II.4.2.1. Tipuri de cereri indirecte……………………………….. …………………… …………….42
Capitolul III: Studiu de caz: Actele de limbaj în desenul animat Copiii de la 402……… ……….45
III.1. Verdictive / Exercitive / Promisive / Comportamentale / Expozitive ……………45
III.2. Actele de limbaj. Acte directe / acte indirecte ……………………….. ………………. ..51
Anexa 1…………………………………… …………………………………………………………. ……………….. …..65
Concluzii…………………………………………………………………………………………………….. …………….85
Bibliografie……………………………………………………………………………….. ……………………….. …….87

6
Argument

Lucrarea de licen ță Aspecte ale actelor de limbaj în comunicarea desenului animat se
situează la intersec ția dintre domeniul pragmaticii cu analiza conversa țională. Motivul pentru
care mi -am ales această t emă este acela că preocupările mele au fost orie ntate asupra studierii
actelor de limbaj și al modului în care enun țurile produse po t influen ța interlocutorii. Contextul
în care am analizat aceste acte este unul educativ, școala, în general, insistând asup ra unui
personaj din desenul animat Copiii de la 402 , Nancy, și preocupările acesteia. Corpusul lucrării
este format din transcriere a integrală a două episoade din desenul animat Copiii de la 402 ,
respectiv Fiul lui Einstein și Gașca, desenul animat reprez entând ecranizarea căr ții cu acela și
nume, scrisă de Betty Paraskevas și Michael Paraskevas . Am analiz at aspecte ale actelor de
limbaj enun țate de Nancy și comportamentul acesteia în ceea ce prive ște inten țiile pe care le are
față de colegi, profesori, părin ți în diverse contexte precum: sala de clasă, terenul de basket,
coridorul, cabinetul medical, mall -ul, locuin ța personală sau a persoanelor apropiate, biblioteca.
Mi-am îndreptat atenția asupra felului în care aceasta î și modifică atitudinea fa ță de persoanele
cu care interac ționează, unde se pozi ționează în această interac țiune și dacă există o trăsătu ră de
caracter dominantă.
Lucrarea este structurată în trei capitole, Capitolul I: Pragmatică și comunicare,
Capitolul II: Teoria actelor de limbaj, Capitolul III: Studiu de caz: Actele de limbaj în desenul
animat Copiii de la 402. Acte directe / acte in directe , Argument, Concluzii și Anexa 1.
Pentru început, în Capitolul I: Pragmatică și comunicare , am detaliat conceptul de
pragmatică și context, prin intermediul celor doi participan ți ce au ocupat alternativ pozi ția de
Locutor și Alocutor în situa ția de comunicare. Am propus o dis tincție între comunicarea orală
și cea scrisă și mi-am îndreptat ate nția asupra celei orale înt rucât corpusul lucrării este format
din transcrierea episoadelor Fiul lui Einstein și Gașca . Am clasificat tipurile de enun țări
existente și am descris raportul dintre grupul: eu-tu în cadrul enun țării.
În Capitolul II: Teoria actelor de limbaj , am atra s aten ția asupra rolului pe care îl are
limbajul în manifestarea comportamentului în cadrul enun țurilor din situa ția de comunicare. Am
grupat enun țurile în func ție de distinc ția propusă de Austin: constatative / performative și le-am

7
apreciat din perspecti va distinc ției adevărat / fals; respectiv reușite / nereu șite; a zice / a face .
Am delimitat verbele performative implicite de performativele explicite și am clasificat
explicitele în funcție de: modul verbal, tonul vocii, adverb e și expresii verbale, par ticule de
legătură, îmso țitori ai enun țului și curcumstan țe ale enun țului, pentru a eviden ția nuan țele pe
care le capătă enun țurile produse de protagani știi situa ției de comunicare. De asemena, am adus
în discu ție poten țialul de f orță ilocu ționară și poten țialul de con ținut propozi țional pentru a
eviden ția nuan țele directe și indirecte pe care le capătă enun țurile. Am descris cele trei tipuri de
acte necesare în producerea unui enu nț: actul fonic , fatic și retic, iar în funcție de efectul
pelocu ționar al en unțurilor , am clasificat cele cinci clase generale: verdictive , exercitive ,
promisive , comportamenta le și expozitive . Am cercetat actele de limbaj directe și actele
indirecte și am eviden țiat diferen țele dintre aceste a. Am delimitat în șase grupe generale tipurile
de cereri indirecte, ținând cont de condi ția pregătitoare , de sinceritate , de con ținut propozi țional
și de cea esențială și am identificat patru generalizări ce sunt menite să explice raportul dintre
forma fr azelor celor șase grupe și tipul lor directiv.
În capitolul III : Studiu de caz: Actele de limbaj în desenul animat Copiii de la 402. Acte
directe / acte indirecte m-am oprit doar asupra cele cinci tipuri de clase generale, verdictive ,
exercitive , promisive , comportamenta le și expozitive , regăsite în desenul animat Copiii de la
402 și am urmărit care dintre ele sunt dominante în ceea ce prive ște interac țiunea verbală a
personajelor. Ulterior, mi -am îndreptat aten ția asupra personajului Nancy. I -am analizat actele
de limbaj, pe care le -am grupat în funcție de actele directe și indirecte, în toate contextele
episoadelor Fiul lui Einstein și Gașca , în care aceasta se regăse ște ținând cont de tipurile de
verbe prin care urmăre ște să î și atingă diversele scopuri și de inten țiile în raport cu ce lelalte
personaje.

8

CAPITOLUL I : P ragmatică și comunicare

I.1. Pragmatică
Pragmatic a are drept obiect limba „privită nu ca un sistem de semne, ci ca ac țiune și
interac țiune comunicativă. Pragmatica este o lingvistică a uzului – cu multiple implica ții
interdisciplinare – examinând efecte le diverselor componente ale contextului asupra prod ucerii
și receptării enun țurilor* , atât sub aspectul structurii, cât și al semnifica ției acestora. Termenul
(˂ gr. pragma ,,acțiune” – în acest caz utilizare a lim bii) a fost introdus de Ch. Morris pentru a
desemna unul dintre nivelurile procesului semiozei : nivelul rela ției dintre semne și cei care le
interpretează . • Constituirea pragmaticii ca domeniu de cercetare specific este rezultatul ac țiunii
mai multor fact ori, îndeosebi ai modificărilor de perspectivă produse în lingvistică și în filozofia
limbajului. Pragmatica a apărut ca o reac ție atât față de lingvistica chomskyană, cât și față de
pozitivismul logic. Prima sa versiune este reprezentată de teoria actelor de limbaj formulată de
J.L. Austi n și dezvoltată de J.R. Searle. Domeniul de investigație al pragmaticii a cunoscut
ulterior o continuă extindere și diversificare, fapt ce a determinat apariția unor opinii divergente
asupra statutului acestei discipline. Orientări actuale se situează într e polii reprezentați de
înțelegerea pragmaticii drept componentă a unor teorii generale integrate a limbii – alături de
sintaxă, fonologie și semantică – și de înțelegere a acesteia drept modalitate particula ră de analiză
și interpretare a oricăror date lin gvistice, indiferent de nivelul de structură cărora le apar țin.”1
Pentru a ne raporta la o comunicare, în primul rând, este necesară existen ța unui locutor,
cel care emite enun țuri, și a unui alocutor, cel care decodifică mesajul transmis de locutor, pe
baza unor strategii specifice. Locutorul are în vedere o serie de planificări lingvistice , iar
demersul său este unul predictiv, în ideea în care acesta anticipează reacțiile pe care le vor avea
comentariile sale asupra int erlocutorului. Rolul A este de a interpreta, de a pricepe
semnificațiile, sensurile enun țurilor și mai ales de a descoperi inten țiile locutorului. Rolul A este

1 Bidu -Vrânceanu Angela, ș.a, Dicționar -de-Științe-Ale-Limbii , Editura Științifică, Bucure ști, 1997, pp -374-374.

9
de „tip euristic: el trebuie să opteze pentru acea ipoteză interpret ativă pentru care nu dispune de
contraprobe.”2
Structura lingvistică a unui enun ț depinde de o situa ție de comunicare ce presupune în
mod obligatoriu un context, fie lingvistic sau extralingvistic precum în enun țuri de tipul:
Ex: Mi s-a făcut frig .
sau
Ex: Nu am mai mers de mult în tr-o vacan ță. ,
alocutorii reușesc să își dea seama că în primul caz este vorba despre o propunere de retragere
de la un eveniment, iar în al doilea, de o solicitare ( ,,Mi-aș dori să merg într -o vacanță .”) sau
în enunțuri de tipul :
Ex: Îți voi face o vi zită.
putem interpreta atât drept o promisiune, cât și o amenințare. Acest lucru semnifică faptul că ,
deși contextul este implicit, totuși, nu este justificată condiționarea domeniului pragmaticii de
context. Ceea ce trebuie luat în considerare este fapt ul că utilizarea limbii presupune un sistem
complex de reguli și principii ce funcționează atât la nivelul emiterii, cât și la nivelul receptării
enunțului. Între cele două trebuie să existe o relație s trânsă , să funcționeze împreună pentru ca
acel enunț s ă fie unul fericit și să se o bțină efectul dorit , în momentul în care locutorul emite un
enunț a vând în vedere ,, manipularea”, influențarea alocutorului .
Este important de menționat că „a vorbi” sau „ a scrie” nu trebuie considerate neapărat
modalități de comunicare , în sensul în care tocmai comunicarea verbală nu se limitează doar la
un simplu schimb de expresii simbolice, dar și la decodificare, interpretare cu succes de A a
intenției cu care L a pe rformat respectivul act.
Green este de părere că „sensul cel mai larg al termenului „pragmatică” se referă tocmai la
studiul modului în care este înțeleasă acțiunea verbală umană intențională , comunicarea verbală

2 Ionescu -Ruxăndoiu, Liliana , Nar țiune și dialog în pro za românească, Editura Academiei Române, Bucure ști,
1991, p.10.

10
presupune opinii și intenții reflexive (opiniile și intențiile pe care L si A le au unul față de celălalt.
)”3
Pornind de la :
Ex: Mi s-a făcut frig .
putem considera că Locutorul:
(a) are senza ția de frig;
are intenția de a se retrage;
(b) consideră că Alocutorul nu a remarcat că îi este frig;
are intenția de a fi însoțită sau condusă acasă.
În ceea ce prive ște o comunicare eficientă, este nevoie în primul rând de o decodificare
a intenției de comunicare a Locutorului de către Alocutor. Numai în acest fel putem vorbi despre
o comunicare reușită . Există însă și un sens ascuns, ce se bazează pe deducții logice și care se
referă la realizarea unui anumit act prin intermediul unor m ărci specifice altui act. De exemplu,
printr -un enunț de tipul :
Ex: Ai ceva de mâncare ?
potențialul actului realizat de Locutor, a cere o informație, nu corespunde cu actul realizat de
Locutor, a cere cuiva să îți dea de mâncare, act de tip ordin. Așadar, sensul este unul as cuns la
prima vedere și se bazează pe relația existenă între Locutor și Alocutor, de statutul social al
participanților, indicii de spa țiu / timp repera ți și nu în ultimul rând de o situație de comunicare ,
de un context.
Semnificația unui enunț este , deci, rezultatul unor negocieri între L si A privind intenția
comunicativă.
Prin componenta pragmatică înțelegem capacit atea celor care utilizează limba de a
realiza un liant între propoziție și context , și de a adapta utilizarea enunțului la un context.

3 Ionescu -Ruxăndoiu, Liliana, Conversația:Structuri și strategii , Editura ALL, București, 1995, p. 20.

11
„Oricum, este evident faptul că pragmatica presupune o abordare retorică a limbii, în
măsura în care ea se întemeiază pe noțiuni ca inten ție comunicativă a emi țătorul ui și efect asupra
receptorului .”4
I.2. Comunicarea orală -comunicarea scrisă
Raportându -ne la schema comunicării a lui R. Jakobson, remarcăm șase factori esen țiali
ai comunicării verbale, fiecare având un rol aparte în transmiterea de mesaje. Vă propunem o
reprezentare schematică a acestor comp onente esen țiale:
„
CONTEXT

DESTINATOR……………………………………….MESAJ………………………………….DESTINAT AR
CANAL
COD ”5
Natura canalului de comunicare instituie o serie de diferen țe reperabile între
comunicarea orală și cea scrisă. În ceea ce prive ște comunicarea orală, func ționarea canalului
oral determină o inter șanjabilitate între rolurile de locutor (L) și alocutor ( A). Rolurile celor doi
participan ți la comunicarea orală se schimbă, fiecăruia revenindu -i astfel rolul de locutor ,
respectiv alocutor . În cazul comunicării scrise , func ționarea canalului scris determină o
comunicarea univocă, ce se prod uce într-un singur sens, fără a pute rea reveni și inversa rolurile
participan ților la situa ția de comunicare.
Distincția continuă și la nivelul codului utilizat, remarcând o lejeritate mult mai mare
față de variantele culturale, regionale, sociale ale une i limbi, atunci când ne raportăm la canalul
oral și o serie de norme, convenții, în ceea ce privește canalul scris , fiind acceptată forma literă
a limbii, recunoscută de majoritatea vorbitorilor acelei limbi .

4Leech, G.N. , Priciples of Pragmatics , apud Ionescu -Ruxăndoiu, Liliana, Conversa ția:Str ucturi și strategii ,
Editura ALL, Bucure ști, 1995, p. 21.
5 Jakobson, R., Lingvistică șși poetică , în Probleme de stilistică , Bucure ști, Ed. Științifică, 1964, p.88.

12
La nivelul contextului se impun de asemenea o serie de diferențe . Pentru comunicarea
orală, elementele ce țin de ultizarea formelor non -verbale și / sau paraver bale precum și
utilizarea deixisului sunt esențiale, pe când în cazul comunicării scrise, importanța atribuită
contextu lui este una redusă avân d în vedere că în acest caz ne raportăm la contextul obiectului
comunicării.
Mesajul scris exclude negocierile sensurilor între L și A, iar în cazul celui oral, structura
mesajului presupune o serie de negocieri între participanții la situația de comunicar e, precum și
a reorganiz ării sensului, al barierelor impuse de comunicarea scrisă. Un mesaj oral poate fi
explicat, reorganizat în momentul în care receptorul nu deslușește din prima ceea ce locutorul a
dorit să transmită. Comunicarea între cei doi este un a animată, reală, nu se impun distanțe prea
mari în ceea ce privește spațialitatea sau temporalitatea. Prin intermediu l indicilor verbali și /
sau paraverbali , un mesaj oral poate fi transmis mult mai ușor decât unul scris.
„Étant donné la difficulté des o pérations cognitives impliquées dans le travail
d’encodage, et le peu de temps dont on dispose à l’oral ― qui se caractérise par la quasi –
concomitance de la planification cognitive et de la production discursive, ainsi que par
l’impossibilité de rat urer : on ne peut à l’oral effacer qu’en ajoutant ―, les locuteurs ne
parviennent pas à maîtriser parfaitement l’ensemble de leur discours. D’où l’abondance de ces
“ratés” , balbutiements inévitables d’une p arole improvisée.
Cette explication est en grande partie valide, mais elle ne rend pas compte de la totalité
des phénomènes observables. Si l’on regard en effet de près ce qui se passe durant les échanges
face à face, on s’aperçoit qu’un bon nombre de ces “ratés” sont en réalité fonctionnels, d’un
point de vue interactif.”6
Distincția între comunicarea orală și cea scrisă continuă și la nivelul procesului de
adăugare . Comunicarea orală nu se supune in totalitate convențiilor impuse de gramatică,

6 Kebrat -Orecchioni, C., Les interactions verb ales, t. 1, Armand Colin,Paris 1990, p.42.
(trad.aut) : „Dată fiid dificultatea operațiilor cognitive implicate în decodare și de puținul timp de care dispunem
la oral ― care se caracterizează prin quasi -concomitența planificării cognitive și a producției discursive,
precum și prin imposibili tatea ruinării : în comunicarea orală, nu putem șterge decât adăugând ―, locutorii nu
reușesc să își controleze perfect ansamblul discursului lor. De aici vine și abundența acestor „ratări”, faze
incipiente, inevitabile, ale unui cuvânt improvizat. Această expli cație este în mare parte validă, dar nu ție cont de
totalitatea fenomenelor observabile. Dacă privim cu adevărat de apropae la ceea ce se întâplă în timpul
schimburilor ce au loc față în față, ne dăm s eama că un numar mare de cazuri „ratate” sunt de fapt funcționale
din punct de vedere interactiv.”

13
regulilor , așa cum se întâmplă în comunicarea scrisă. Deseori se întâmplă ca un t ext oral ce a
fost transcris să fie insuficient, ori prea lung . „Ceea ce face un mesaj oral insuficient sunt
elipsele, parataxa, enunțurile neîncheiate, explicabile prin posib ilitatea de a compensa prin
mijloace non -verbale absența unor constituenți verbal i; ele pun în funcțiune capacitat ea de
deducție pragmatică a interlocutorului.
Comunicarea orală, este prin excelență , situațională, pe când cea scrisă presupune
abstragerea din contextul comunicativ concret. De această trăsătură fundamentală se leagă
egocentrismul explicit al discursului oral față de o anumit ă impersonalizare a discursului scris,
produs al izolării emițătorului. Pentru discursul scris, singurul context este c el verbal, pe când
pentru discursul oral, activitatea de enunțare presupune apelu l permanent la datele contextului
extra -verbal. De aici ponderea esențială a form elor deixisului și particularitățile interpretării lor
semantice. ”7
Comunicarea orală presupune o empatizare, o relație strânsă care se creează între cel
puțin doi partician ți la situația de comunicare, un mix între o serie de factori verbali, non –
verbali și paraverbali. Mimica, gestica sunt modalități esențiale prin care L poate sa transm ită
o anumită atitudine, fie ea de aprobare sau dezaprobare față de un mesaj transmis de către A,
precum și uimire, teamă, fericire, tristețe etc. În cazul unei comunicări scrise, obiectivitatea
emițătorului este cea care primează .
Jakobson croit que : «En parlant à un nouvel interlocuteur, chacun essaye toujours,
délibérament ou involuntair ement, de se découvrir un vocabulaire commun – soit pour plaire,
soit simplement pour se faire comprendre, soit enfin pour se débarasser de lui, on emploie les
termes d u destinataire. La propriété privée, dans le domaine du langage, ça n’existe pas : tout
est socialisé […]; l’idiolecte n’est donc , en fin de compte, qu’une fiction. »8

7 Ionescu -Ruxăndoiu, Liliana, Conversa ția:Structuri și strategii , Editura ALL, Bucure ști, 1995, p.12.
8Jakobson, Roman, Essais de linguistique Générale , apu d Kebrat -Orecchioni, C, L’énonciation, Armand Co lin,
Paris, 1980, p.14.
(trad.aut) : „Vorbind unui nou interlocutor, fiecare încearcă întotdeauna, în mod deliberat sau involuntar să
găsească un vocabular comun – fie pentru a se face plăcut, fie pentru a se face pur și simplu înțele, sau, în
sfârșit, pen tru a renunța la propria persoană, folosim din termenii destinatarului. Proprietatea privată, în
domeniul limbajului, nu există : totul este socializat […]; idiolectul nu este, până la urmă, decât o ficțiun e. Codul
comun este cel al destinatarului pe car e emiț ătorul și -l apropriază mimetic făcând astfel ca ambiguitățile,
incertitudinile și eșecurile să fie reduse.”

14
Diferența se face mai ales între comunicarea orală și cea scrisă. Tindem să fim de acord
cu Jakobson în ceea ce privește modalitatea de utilizare a codului în comunicarea orală . Scopul
urmărit este acela de a exprima un enunț corect, descifrabil, inteligib il, al cărui sens alocutorul
să îl decodifice, iar comunicarea să fie una reușită. Diferențele pe care reușim să le reperăm cu
cea mai mare ușurință sunt acelea de ordin social, cultural, precum și diferențele de vârstă. În
momentul în care mama se adresea ză copilului, limbajul folosit trebuie să fie adecvat nivelului
de cunoștințe pe care îl posedă acesta .
« La conception “traditionelle” de la communication linguistique est un conception
fondamentalemnt unilatérale et linéaire . Dans cette perspective:
(1) les determinations s’exercent à sens unique : l’émission commande unilatéralement
la reception ;
(2) elles se déploient sur un axe linéaire, les événements observables en T 1
conditionnant les événements observables en T 2, et ce sans réciproque ;
(3) le message circ ule entre un émetteur “ actif” et un récepteur “passif”’;
(4) de telle sorte que l ’émetteur ayant encodé un certain contenu à l’aide d’une certaine
“clé”, le récepteur n’a plus qu’à le decoder à l’aide de la même clé, et à reconstituer
ainsi le contenu initial . »9
Există o relație strânsă între emiterea și receptarea unui mesaj. T1 este timpul ce aparține
Locutorului, iar receptarea mesajului său se produce în T 2, atunci când ajunge la Alocutor. Atât
L cât și A își asumă o serie de reguli în interacțiunea verba lă. Spre exemplu, receptarea unui
mesaj presupune o interpretare, o incercare de a descifra ceea ce a vrut să transmită locutorul ,
iar emiterea se bazează pe o raportare la universul de referință al alocut orului , în momentul în
care emitem, ținem cont de faptul că alocutoru l este capabil să descifreze mesajul formulat,

9 Kebrat -Orecchioni, C., Les interactions verbales , t. 1, Armand Colin,Paris 1990, p.25.
(trad.aut) : „Concepția „tradițională” a comunicări i ling vistive este o concepție fundamental unilaterală și
lineară. Din această perspectivă :
determinările se exercită într -un sens unic: emiterea comandă unilateral receptarea;
ele se realizează pe o axă li neară, evenimentele observabile în T1 condițione ază ev enimentele reperabile în T2 și
invers;
mesajul circulă între un emițător activ și un receptor pasiv,
în așa fel încât emițătorul codificând un anumit conținut cu ajutorul unei chei, receptorul nu are decât să
decodifice mesajul cu ajutorul aceleia și che i și să reconstituie astfel conținutul inițial.”

15
astfel încât creăm ipoteze care țin cont de interpretările și reacțiile posibile ale acestuia, de
capacitatea lui de a decod ifica mesajul t ransmis .
Linearitatea presupune o succesivitate, o înlănțuire, precum și o anticipare. Ceea ce se
întâmplă în T 1 influențează evenimentele ce vor avea lor în T 2. Locutorul anticipează reacția
alocutorului în funcț ie de mesajul pe care vrea să îl transmită și se angajează în cazul unei
posibile neînțeleger i să reformuleze, ajutându -se chiar de technici non și para -verbale, cum ar fi
mimica, gestica și chiar intonația. Evenimentele din T 2 le pot influența pe cele din T 1 și invers.
Spre exemplu, o pr imă impresie despre lumina ce se proiectează pe un perete lu minând o bucată
de pânză albă, ar putea ridica suspiciuni la miezul nopții pentru un individ care, buimac, din
cauza somnului, ar putea interpreta eronat imaginea văzută, atribuindu -i diverse cono tații cu
valoare mistică, însă la o a doua vedere, imaginea inițială se transformă în ceea ce este de fapt,
o bucată de pânză albă.
Rolul activ al locutorului se referă la activitatea și comunicare mesajului, mai ales prin
limbajul corpului, mimică, gesti că. Pentru a transmite un mesaj, nu este nevoie doar de cuvi nte,
de aparatul fonator, ponderea cea mai mare în transmite rea unui mesaj este reprezentată de ceea
ce nu ne spunem prin intermediul cuvintelor. Ochii, zâmbetul, poziția umerilor, atitudinea pe
care o emanăm trădează mai mult decât cuvintele. A fi activ î nseamnă a fi implicat în
comunica rea directă. Rolul locutorului este acela de a emite, folosindu -se de mijloace verbale
și non verbale , ținând cont de semnalele pe care le primește de la alocutor , iar rolul alocutorului
este de a primi semnalele, de a le decoda și de a transmite la rândul lui mesaje. Rolurile se
inversează.
Putem considera că punerea în funcțiune a cuplului semnificant -semnificat presupune o
decodificare a sensului, o interpretare subiectivă de către receptor prin intermediu unui cod
speci fic ce a fost utilizat în comunicare.
„L’idée n’est pas nouvelle. Ce qui l’est plus, et caractéristique de l’approche
interactionniste, c’est de considérer que le sens d’un énoncé est le produit d’un “travail
collaboratif”, qu’il est construit en commun par les différentes parties en présence ―
l’interaction pouvant alors être définie comme le lieu d’une activité collective de production du

16
sens, activité qui implique la mise en œvre de négociations explicites ou implicites qui peuvent
aboutir, ou échouer ( c’est le malentendu).”10
I. 3. Enun țare
Majoritatea lingviștilor s -au pus de acord asupra semnifica ției pe care o atribuie enun țării,
astfel încât, vă propunem două defini ții care să expliciteze întocmai semnifica ția acestuia:
• „Benveniste : « L’énonciatio n este cette mise en fonctionnement de la langue par un acte
individuel d’utilisation. »”11
• „Ascombre et Ducrot :« L’ennonciation sera pour nous l’activité langagière exercée par
celui qui parle au moment où il parle » [mais aussi, par celui qui écoute au m oment où
il écoute].”12
Putem considera enun țarea acțiunea prin care formulăm enun țuri și care func ționează pe
baza unor principii lingvistice particulare întrucât un enun ț nu are cum să semene cu celălalt .
Relația enuț-enun țare este una strânsă având în vedere că produsul actului de enun țare
îl reprezintă enun țul, care diferă în func ție de momentul în care acesta este formulat, de persoana
căreia i se adresează, precum și de contextul enun țiativ.
„Deux axes hétérogènes se trouvent donc impliqué dans cette polysémie: l’axe
d’opposition langue /parol e, et l’axe du « rang » (dimension de l’unité envisagée). Pour clarifier
la situation, on pourrait proposer d’opposer régulièrement selong l’axe du rang les termes d e «
phrase » et d’« énoncé », et de les utiliser comme des archilexèmes neutralisant l’oppo sition
langue/parole. On disposerait ainsi d’un ensemble terminologique comprenant six éléments :

phrase phrase phrase VS énoncé énoncé énoncé

10 Kebrat -Orecchioni, C., Les interactions verbales , t. 1, Armand Colin,Paris 1990, p.28.
(trad.aut) : „Ideea nu este nouă, insă ceea ce aduce noutatea este apropiereea interac ționistă, ideea de a consi dera
că sensul unui enu ț este produsul unei munci în colaborare, interac țiunea putând fi definită drept o activitate
colectivă prin care sunt produse sensuri, activitate care implică punerea în aplicare a negocierilor explicite sau
implicite, care pot duc e la îndeplinire sau eșec (neîn țelegerile).”
11 Benveuniste, Émile, L’appareil formel de l’énonciation , apud Kebrat -Orecchioni, C, L’énonciation , Armand
Colin, Paris, 1980, p.28.
12 Anscombre, Jean-Claude et Ducrot, Oswald, L’argumentations dans le langage , Langa ges 42 , apud Kebrat –
Orecchioni, C, L’énonciation , Armand Colin, Paris, 1980, p.28.

17
abstraite actualisé abstrait actualisé.13
Această rela ție amintită mai sus, poate fi interpretată ca fiind importantă pentr u a încerca
să stabilim barierele existente între ac țiune și rezultat. În fond, ar pu tea pă rea di ficil să separăm
cei doi temeni, enun ț-enun țare, însă, enun țul este perceput ca fiind exterior în raport cu
enun țarea. Enunțurile prezintă o notă de subiectivi tate, iar emi țătorul se regăse ște în interiorul
discursului pe care îl sus ține. Enun țarea pare că trece neobservabilă a vând în vedere că devine
mult mai simplu să ne concentrăm asupra rezultatului, produsului obținut și mai dificil de
analizat și delimita t procesul anterior producerii enunțului, însă trebuie amintit că nu ar putea
exista unul f ără celălalt, deci putem spune că între cei doi se stabilește o relație de
interdependență.
„Nous dirons qu’en fait, il s’agit du même objet, et que la différence réside dans la mise
en perspective de cet objet : « A l’énoncé conçu comme objet -évén ement, toute totalité
extérieure au sujet parlant qui l’a produit, se substitue [ dans la perspective d’une linguistique
de l’énonciation ] l’énoncé objet fabri qué, où le sujet parlant s’inscrit en permenance à
l’intérieur de son propre discours, en même t emps q u’il y inscri l’“autre”, par les marques
énonciatives ». ” 14Lucile Coudresses este de aceeași părere, susținând că : „ une fois, que l’on
a renoncé à cons idérer l’énonciation comme l’acte de production de l’énoncé, « le problème qui
se pose est de découvrir les lois de l’énonciation en parlant de l’énoncé réalisé. Existe -t-il des
structures spécifiques de l’énonciation, des éléments discrets analysables per mettant d’établir
clairement le procès d’énonciation à l’intérierur de l’énoncé comme un fil de trame invisible
mais présent dans un tissu? »”15

13 Kebrat -Orecchioni, C , L’énonciation , Armand Colin, Paris, 1980, p.29.
(trad.aut) : „Două axe eterogene sunt incluse în aceasă poisemie : axa opoziției dintre limbă/cu vânt și axa
„rangului” (dimensiunea unității luată în considerare). Pentru a clarifica situația, ne propunem să delimităm pe o
axă poziția pe care o ocupă termenii „frază” și „enunț” și să le utilizăm drept arhilexeme pentru opoziția
limbă/cuvânt. Vom sepa ra astfel un ansamblu terminologic format din șase elemente: frază, frază abstractă,
frază actualizată v.s enunț, enunț abstract, enunț actualizat .”
14 Provost -Chauveau, Gen eviève, Problèmes théoriques et métodologiques en analyse du discours , apud Kebrat –
Orec chioni, C, L’énonciation , Armand Colin, Paris, 1980, p. 30.
(trad.aut) : „Spunem de fapt că este vorba de același lucru și diferențele sunt sesizabile când vine vorba d e
perspectiva acestui obiect: „Enunțul este conceput ca un obiect -eveniment, total exterior subiectului despre care
este vorba și care l -a produs, se substituie [din perspectiva unei lingvistici a enunțării] enunțul este fabricat, unde
subiectul despre car e este vorba se înscrie în permanență în interiorul propriului discurs, ]n același timp în care îl
înscrie pe celălalt prin mărcile enunțiative .”
15 Courdesses, Lucile, Blum et Thorez en mai 1936 : analyse d’énoncé, Langue française 9, apud Kebrat –
Orecchion i, C, L’énonciation , Armand Colin, Paris, 1980, p. 30.

18
Prin intemediul enunțării, emițăto rul se plasează în mijlocul celor spuse de el, în timp ce
enunțarea rămâne par tea tehnică a procesului .
În funcție de semnificantul și conținutul semnificat, enunțurile pot fi clasate în funcție de:
(1) énoncé rapporté au locuteur;
(2) énoncé rapporté à l’allocuta ire;
(3) énoncé rapporté à la situation énonciative.16
Așadar, locutorul și alocutorul sunt părți componente ale situației de comunicare .
Această clasificare aduce în dicuție utilizarea deicticelor care presupun existența unui
emițător și unui receptor, condiț ionați de o situa ție ce poate fi integrată într -un context spațio –
temporal. Sensul unui enunț este dat numai în raport cu semnificantul și cu abilitatea, capacitatea
receptorului de a decodifica sensul. Chiar dacă prin intermediul enunțului emițătorul se
identifică în mijlocul celor spuse, iar subiecivitatea este cea care primează, enunțul nu are sens
decât în raport cu un receptor, văzut ca parte constituantă a situației de comunicare.
„Luarea în considerare a locutorului -emițător și a situației a condus la distincția importantă
făcută în lingvistică între fraz ă (chiar p ropoziție) și enunț. Fraza / propoziția reprezintă obiect al
lingvisticii – se caracterizează printr -o structură sintactică și printr -o semnificație (conținut
semantic), semnificație calcu lată pe baza elementelor (cuvinte, grupu ri de cuvinte) care le
constituie. În această accepție reprezină entități abstracte pentru că, în timpul comunicării,
locutorii schimbă enunțuri și nu fraze sau propoziții. ( În lucrările de gramatică tradițională
românești se face distincția între propoziție și frază în funcție de numarul predicatelor, distincție
care corespunde în lingvistica de limbă franceză distincției phrase simple și phrase complexe ).
Enunțul, produs al en unțării poate corespunde unei astfel de unități abstracte la care se
adaugă informațiile pe care le extragem din situația de comunicare. Sensul unui enunț este

(trad. aut) : „O dată ce am renunțat să considerăm enunțarea drept actul de producere al enunțurilor, problema
care se pune este de a descoperi legile enunțării în timp ce vorbim despre enunțul realizat. Există structuri
specifice ale anunțării, elemente discret analizabile, care pe rmit să stabilim în mod clar procesul enunțării din
interiorul enunțului ca un fir invizibil, dar prezent în țesătură? ”
16 Idem , p.31.
(trad. aut) : „
enunțul raportat la locutor;
enunțul raportat la alocutor;
enunțul raportat la situația enunțiativă .”

19
funcție de utilizarea sa de către un locutor într -o situație determinată: presupune recunoaștere a
intenției comunicative a locutorului, identificarea referenților, accesul la c ircumstanțele
enunțării, cantitatea de cunoștințe comune implicate etc. Decodificarea unui enunț constă în
transformarea semnificației lingvistice, convenționale și literale, î ntr-un sens real, care
corespunde cu cee a ce a vrut locutorul să spună ținând cont de situația în care a produs
enunțul.”17
În momentul în care formulăm un enunț, decodificarea de către receptor pre supune o
înțelegere a mesajului. Sensul intervine în moment ul în care enunțul este înțeles, este de scifrat.
În funcție de capacitatea, de competențele alocutorului, un enunț este înțeles mai bine sau mai
puțin .
„Un énoncé voulait dire ce que ses récepteurs (s’ils sont du moi ns sensés, et informés…)
estimaient qu’il voulait dire. Cette focalisation sur la phrase de décdage peut sembler excessive.
Mais elle l’est beaucoup moins si l’on pense d’abord que tout émetteur est en même temps son
premier récepteur, et que l’idée qu’i l se fait lui -même du sens de son énoncé, dans la mesure où
on y accès, doit être prise en considération au même titre que celle que s’en font les autres
récepteurs. Bien plus, l’intention signifiante d e l’émetteur occupe une place centrale dans le
modèle interprétatif tel que nous le concevons, dans la mesure où elle est l’objet d’une tentative
de reconstruction par A; A qui non seulement joue à l’émetteur quand il interprète un énoncé
(tout énoncé veut dire ce qu’il aurait voulu dire si c’était moi qui l ’avait dit), mais même tente
dans la mesure du possible de s’identifier à L (tout énoncé veut dire ce qu’il aurait voulu dire
si c’était moi qui, me mettant à la place et dans la peau de l’émetteur, l’a vais dit). ”18
Interpretarea enunțului din perspectiva a ceea ce a vrut să spună, să transmită emițătorul, are
un sens comun, și anume acela pe care a vrut să i -l dea locutorul. Locutorul este cel mai în

17 Dragom ir, Camelia, Teorii și concepte în pragmatica lingvistică , Ovidius University Press, Constanța, 2006.
18 Kebrat -Orecchioni , L’implicite , Armand Colin, Paris, 1986. P.313.
(trad. aut) : „Un enunț exprimă ceea ce receptorii săi, (dacă sunt puțin rezonabi li și informați…) ar vrea să spună.
Această focalizare asupra decodificării poate părea excesivă. Dar ea reprezintă mai puțin dacă ne gândim mai
întâi că orice emiță torul este în același timp, primul său receptor și ideea că el dă sens enunțului său, în măsur a în
care este permis accesul, trebuie luată în considerare ca având același titlu pe care îl au ceilalți receptori. Mai
mult, intenția semnificantă a emițătorulu i ocupă un loc central în modelul interpretativ acela pe care noi îl
concepem, în măsura în ca re intenția reprezintă obiectul unei tentative de reconstrucție prin A; A care nu doar
joacă rolul emițătorului, când interpretează un enunț (orice enunț vrea să spună ceea ce ar fi vrut să spună, dacă
sunt eu cel care a spus), dar chiar încearcă în măsu ra posibilă să se identifice cu L (orice enunț vrea să spună ceea
ce ar fi vrut să spună dacă eram eu cel care se pune în pielea emițătorului , am spus -o. )”

20
măsură să decidă valoarea, intenția celor enunțate, as tfel putem co nsidera că Locutorul îi este
superior Alocutorului .
„A tente dans la mesure du possible de reconstituer ce que L a voulu y dire. Le sens que l’on
extrait d’un énoncé, c’est en principe et en général celui que l’on suppose encodé par L : en
principe et en général, personne ne se rend délibérément coupable de « contresens » – en d’autre
termes, la réponse la plus raisonnable à la question : « qu’est -ce que comprendre un énoncé? »
et la suivante : « to understand an utterance is to decode or ca lculate all tha t might reasonably
have been meant by the speaker of utterance.»”19
Enunțarea directă – în care ambii participanți ai situației de comunicare, atât emițătorul cât și
receptorul se pot vedea, se pot privi în ochi întrucât comunicarea are loc față în față.
Receptorului îi revine rândul de fi emițător, astfel rolurile celor doi devin interșanjabile ;
(1) Enunțarea la distanță – în care toposul și timpul se înscriu în sfere diferite pentru
participanți. Spre deosebire de enunțarea directă, cea la di stanță, adesea, emițătorul u își
cunoaște receptorul. Acest tip de enunțare poate fi reperat în comunicarea scrisă :
romane, scrieri literale, științifice .
(2) „Enunțarea raportată – un locutor este în situația de a reproduce conversații pe care le –
a auzit. E ste situația discursului raportat.”20
Structurarea unui enunț presupune deci, prez ența sau absența emițătorului si a
receptorului din situația de comunicare, a subiectului despre care cei doi vorbesc, despre
evenimente anterioare sau ulterioare momentului T 0 , gradul de implicare, de interes pe care îl
manifestă emițătorul în ceea ce pr ivește evenimentul / actul pe care urmează să îl realizeze.
Comunic area poate fi realizată prin intermediul vorbirii, însă este nevoie de cuvinte
pentru a putea fo rmula enunțurile ce urmează a fi transmise. Locutorul se regăse ște în centrul
acestei comunic ări prin intermediul limbajului său, acesta îl ajută să materializeze intenția pe

19 Idem, p.319.
(trad. aut) : „A urmărește să reconstituiască ceea ce L a vrut să spună. Sensu l extras dintr -un enunț, este în
principiu, și în general, acela pe care îl presupunem codat de către L : în principiu și în general, nu este în mod
deliberat vinova t cu „contrasens” – și în alți termeni, răspunsul cel mai rezonabil la întrebarea: „ Ce înț elege un
enunț?” este următoarea : „ pentru a înțelegere exprimarea trebuie să decodezi sau să calculezi în cel mai
rezonabil mod cu putință ceea ce a vrut să spună alocutorul.”
20 Dragomir, Camelia, Teorii și concepte în pragmatica lingvistică, Ovidius U niver sity Press, Constanța, 2006,
p.17.

21
care o posedă în momentul enunțării. Poziția superioară, pe care o ocupă acesta , este„ego” și îi
conferă statutul dominant, însă nu este posibilă decât prin raportare la o a doua persoană
implicată în acest schimb de replici, în dialog, adică tu. Prin intermediul limbajului , rolurile
celor doi se schimbă în cadrul enunțării astfel încât, subiectul, cel care ia cuvântul și se află în
centrul comunic ării devine eu, și se adresea ză către un tu, iar cea de -a doua persoană i se va
adresa primei folosind tot un tu.
„Omul se constituie ca subiect numai în și prin limbaj; pentru că numai limbajul
întemeiază de fapt în realitatea sa care este cea a ființei, conceptul de „ego .”
„Subiec tivitatea” de care ne ocupăm aici este capacitatea locutorului de a se institui ca
subiect”. Ea se definește nu prin sentimentul pe care fiecare dintre noi îl are despre sine (acest
sentiment, în măsura în care îl putem percepe, nu este decât o reflectare) , ci ca unitate psihică
ce trenscende totalitatea experiențelor trăite pe care le acumulează și care asigură permane nța
conștiinței. Ori, noi considerăm că această „subiectivitate” de care se ocup ă fenomenologia sau
psihologia, după cum credem de cuviință, este de fapt manifestarea în ființă a unei proprietăți
fundamentale a limbajului. Este „ego” cine spune „ego”. Regă sim astfel temeiul
„subiectivității”, determinat de statutul lingvistic al „persoanei”.
„Conștiința de sine nu poate fi concepută decât prin contrast. Nu spun eu decât atunci
când mă adresez cuiva, reprezentat ca tu în alocuțiunea mea . Această condiție a d ialogului face
parte din persoană pentru că implică, reciproc, ca eu să devină tu în alocuțiunea celui care, la
rândul său, se desemnează pr in eu. Este vorba de un principiu ale cărui consecințe se derulează
în toate direcțiile. Limbajul este posibil numai pentru că fiecare locutor se instituie ca subiect,
referindu -se la sine însuși în discurs ca eu. În acest fel, eu introduce o altă persoană , deș i
exterioară „sinelui”, devine ecoul meu căruia îi spun tu și care -mi spune tu. Polaritatea
persoanelor, iată condiția fundametală a limbajului al cărui proces de comunicare, de la care am
pornit, este o consecință pur și simplu pragmatică. Polaritate destul de aparte, de altfel, și care
prezintă un tip de opoziție pentru care nu putem găsi un echivalent în afara sferei limbajului.
Această polaritate nu înseamnă egalitate sau simetrie: „ego” ocupă intotdeauna o poziție de
transcendență față de tu; și totuși , nici unul dintre termeni nu poate fi conceput fără celălalt; sunt
complementari, însă pornind de la opoziția „interior/exterior”, și în același timp reversibili. Să

22
încercăm numai să găsim o situație similară; nu o vom găsi. Condiția omului în limba j este
unică.”21
Din prisma felului în care părintele lingvisticii moderne tratează idee subiec tivității
limbajului , putem admite că identitatea eu-lui se poate defini, categoriza, prin intermediul
enunțării , la fel se întâmplă și în cazul vorbirii, în sens ul în care timpul și spațiul sunt delimitate.
Putem considera forma de maniferstare a comportamentului ca o parte esențială a
limbajului. Stimulii la care eu-ul răspunde provin dintr -o realitate ce se află în exterior, și care,
este guvernată de un mediu, de un context, subordonându -se astfel unor norme , reguli, impuse
de societate sau din universul cultural din care face parte subiectul enunțării. Prin limbajul
utilizat, alegem o formă de comportament, în funcție de contextul în care ne aflăm, și astfel
interpretăm cu sau fără voia noastră un rol. În acest sens, limbajul reprezintă o acțiune prin care
Locutorul vizează să modifice, să influențeze universul ascu ltătorului, să genereze o schimbare
în convingerile despre viață, despre lume ale ascultătorului .

21 Benveniste, E, Probleme de lingvistică generală , vol.I, Ed.Universitas, Bucure ști, 2000, pag. 260.

23
CAPITOLUL II: T eoria actelor de limbaj

Enunțurile reprezină modalitatea prin care Locutorul poate atinge acest e obiective.
Austin aduce în prim -plan viziunea sa despre rolul limbajului în cadrul comunicării enunțurilor
din prisma acțiunii, formulând dou ă ipoteze ce au avut un rol esențial în pragmatica secolului al
XX-lea, respectiv enunțurile constatative și perfo rmative .
II. 1. Enun țurile constatative v.s enun țurile performative
II.1.1 . Enun țurile constatative
Criteriul de a devăr al acestor enun țuri se raportează la o realitate, afirma țiilor
putându -li-se atribui sau nu o valoare de adevăr. Austin vorbe ște despre enun țurile care au
diferite valori și ale c ăror roluri arată mai mult decât o stare de lucruri, ele pot sugera p orunci,
interoga ții, exclama ții și care pot fi analizate din altă p erspectivă.
În acest sens, în enun țurile de tipul:
Ex: Sora Ioanei este răcită .
Ex: Apa fierbe la 100° C.
Ex: Afară e soare.
Ex: Madrid este capitala Spaniei.
Ex: Maria are ochii verzi.
Ex: Alex se plimbă pe stradă .
Ex: Primul român care a ajuns în Cosmos se nume ște Dumitru Prunariu.
valoarea de adevăr atribuită, le conferă statutul de enun țuri constatative . Astfel, pentru a putea
verifica dacă aceste afirma ții pot fi catalogate drept ade vărate sau false, este nevoie de a ne
raporta la o realitate.
Dacă sora Ioanei nu este răcită, enun țul este fals.

24
Al doilea enun ț descrie o informa ție reală, ce nu poate fi combătută, ea putând fi
verificată cu u șurință.
Al treilea enun ț poate fi u șor verificat, dacă afară este însorit, înseamnă că enun țul este
adevărat, iar dacă este înnorat, enun țul este fals.
Al patrulea enun ț se referă la fel, la o informa ție reală, ce poate fi verificată, dovedită și
care nu poate să fie combătută.
Al cincilea enu nț, poate fi verificat cu ușurință, dacă privim ochii Mariei ,, iar culoarea
acestora e verde, enun țul este adevărat, iar dacă diferă, enun țul este fals.
Al șaselea enunț este adevărat , se poate verifica unde se află Alex în momentul enun țării
și ce face e l, în cazul în care acesta nu se află pe stradă și nu merge, enun țul poate fi considerat
fals.
Al șaptelea enun ț este adevărat, informa ția este una reală, care poate fi dovedită și nu
poate fi contestată întrucât există dovezi, fotografii și fapte consemn ate istoric care să
demonstreze că Dumitru Prunariu a că lătorit în Cosmos. În cazul în care nu ar fi existat aceste
dovezi, fapte, enun țul ar fi fost unul fals.
II.1.2. Enunțurile performative
Spre deosebire de enun țurile constatative, celor performative nu le este atribuită valoarea
de adevăr sau de neadevăr. „Toate vor con ține verbe banale la persoana întîi singular, indicativ
prezent, diateza activă. Astfel de enun țuri, care satisfac astfel de co ndiții, pot fi găsite astfel
încît:
A. ele nu „ descriu”, nu „vorbesc despre”, nici nu constată ceva, nu sînt „adevărate sau
false”; și
B. enun țarea propozi ției este, sau face parte din, efectuarea unei ac țiuni despre care,
iarăși, nu s -ar afirma în mod noral c ă spune, sau spune „pur și simplu”, ceva.
Lucrurile nu sun t nici pe departe at ât de paradoxale pe c ât sună sau pe c ât, cu maliție,
am încercat să le fac să sune: cu siguranță, exemplele vor dezamăgi.
Exemple:

25
(E.a) Da (vreau să iau în căsătorie pe… ) – spus în timpul ceremoniei de căsătorie.
(E.b) Botez acest va s Regina Elisabeta – spus în momentul în care se izbește sticla de
epavă .
(E.c) Dăruiesc și încredințez ceasul fratelui meu – așa cum apare într -un testament.
(E.d) Pun pariu cu tine că mîine plou ă.
În aceste exemple, e ste destul de clar că a enunța propoz iția (firește, în circumstanțe
potrivite ) nu înseamnă nici că descriu acțiunea pe care, spunând ac este cuvinte o fac, nici că
afirm că o fac: ci înseamnă că o fac. Nici unul dintre enunțuri nu est e nici adevărat, nici fals.”22
Prin astfel de enunțuri, Locut orul decide să se căsătorească cu cineva, să lase moștenire ceasul
cuiva, să parieze că va ploua etc. Cu alte cuvinte, Locutorul nu face altceva decât să ia parte la
acțiunea pe care o enunță.
„Cum să numim o propo ziție ori un enunț de acest tip? Propun să o numim propoziție
performativă sau enunț performativ.”23 Acest temen definește o acțiune și nu trimite cu gândul
la o stare de lucruri , mai degrabă am putea spune că exprimă ceva, produce o acțiune. O primă
clasare, ne permite să stabilim două tipuri de p erformative:
cele contractuale :
Ex: Pariez că vei obține punctaj maxim la examenul de mâine.
și cele declarative :
Ex: Declar că am luat la cunoștință atribuțiunile ce îmi revin.
Numai prin intermediul enunțării un act poate fi realizat și poate stabili o realitate. Aceste
acte nu pot fi evaluate drept adevărate sau false, însă ele au nevoie de împrejurări favorabile, de
un context, și de un spirjin atât fizic, cât și emoțional. O persoană care promite ceva, îi revine
responsabilitatea de a se angaja să ducă la bun sfârșit prom isiunea făcut ă,
Ex: Promit că voi fi mereu lângă tine oricând vei avea nevoie .

22 Austin, J.L, Cum să fa ci lucruri cu vorbe , Paralela 45, Bucure ști, 2003, p.26.
23Idem, p.27.

26
sau pentru ca aceste enunțuri să se realizeze, este nevoie de un cadru specific, în care o persoană
avizată, în măsură, poate realiza actul de vorbire:
Ex: Vă declar divorțați .
Distincția care se impune între enunțurile performative și constatative constă în opoziția
dintre a zice și a face , în:
Ex: Danse z.
sau
Ex: Mă scuz că am deranjat ședința .

este evidențiată întocmai această opoziție între ce le două verbe performative, a dansa și a se
scuza. În cazul primului enunț, emițătorul poate efectua acțiunea, a dansa , și fără să spună că
dansează, în timp ce pentru al doilea enunț, emițătorul nu se află în posibilitatea de spune „mă
scuz” fără a o fac e, de aceea, faptul de a dansa nu depinde de enunța rea lui Dansez , în timp ce
faptul de a se scuza este în mod direct dependent de enunțare, enunțare care condiționează
îndeplinirea faptului, însă nu rep rezintă o consecință a acestuia.
Pentru funcționarea acestor verbe perform ative sunt prevăzute o serie de reguli ce trebuie
respectate, spre exemplu, este nevoie de existența unor cuvinte/atitudini/ proceduri recunoscute
prin convenție, persoanele în mod necesar trebuie să fie cele în măsură să invoce respe ctiva
procedură. Această procedură este dusă la bun sfârșit de către toți participanții, în caz contrar,
ne confruntăm cu situația în care actele respective sunt eșuate. De exemplu, la o petrecere, fata
crede că o va conduce băiatul și spune:
Ex: Mă condu ce Andrei acas ă.,
iar Andrei răspunde:
Ex: Eu mai stau .
situația este una eșuată. Putem considera ca nu o conduce Andrei acasă pentru că nu există nicio
convenție între cei doi, fie că Andrei nu este un obiect potrivit pentru procedura în cauză.
O a do ua distincție , între aceste verbe performative , se referă la gruparea lor în
performative explicite și performative implicite . Această distincție vine din necesitatea de a

27
analiza structura unui enunț. În cazul unui performativ explicit, regăsim expresii c are denumesc
actul realizat prin formulare întrucât îl conțin. În :
Ex: Îți cer să părăsești de urgență încăperea !
Ex: Îți ordon să te retragi !
sau
Ex: Te implor să îmi cruți viața .
expresiile sunt semnificative și clare: „eu cer”, „eu ordon”, „eu implo r”, numind actul realizat.
„Să presupunem un lucru : anume că, istoric vorbind, din punct de vedere al evoluției limbii,
performativ ul explicit trebuie să fi fost o dezvoltare ulterioară anumitor enunțuri mai primare,
care – în mare parte, cel puțin – sînt deja performative implicite și care sînt incluse în multe sau
cele mai multe dintre performativele implicite, ca părți ale întregului. De exemplu, „Voi…” este
anterior lui „Promit că voi…”.24
Performativele implicite sunt cele de tipul:
Ex: Ieșiți !
egal cu „vă ordon să ieșiți”. Cererea de a ie și, poate fi însă realizată și prin enunțuri de tipul:
Ex: Te rog să ieși !
Ex: Te implor să ieși !
Ex: Îți cer să ieși !
Ex: Îți ordon să ieși !
Austin ajunge la concluzia că de fapt, „orice frază este potențial p erformativă ceea ce se
poate doved i prin posibilitatea de a folosi pentru fiecare dintre enunțuri un verb performativ care
să expliciteze forța performativă a frazei:
Pentru i, – Declar că ședința este deschisă.
Pentru ii, -Îți cer să cumperi pâine, lapte și unt.

24Idem , p.75.

28
Pentru iii, -Îți promit că o să ajungem acasă până în seară .”25
Dovada că în aceste enunțuri avem de -a face cu performative explicite se regăsește în
structura enunțului, ele sunt clar exprimate și ușor reperabile. Pentru a putea însă clasifica ac este
performative explicite, Austin a recurs la gruparea lor în funcție d e: „mod, tonul vocii, adverbele
și expresiile verbale, particulele de legătură, îmsoțitori ai enunțului și curcumstanțele
enunțului .”26
Modul imperativ are diferite valori. Cu ajutorul lui putem da un ordin, un sfat, putem
cere o permisiune ș.a.m.d. În aces t sens, putem spune „pleacă” prin mai multe modalități:
Ex: Pleacă , acum ! echivalent cu
Ex: Îți ordon să pleci ! /Pleacă, eu așa as face -o!
echivalent cu :
Ex: Te sfătuiesc să pleci . /De acord atunci, pleacă .
echivalent cu :
Ex: Sunt de acord să pleci.
Prin intermediul tonul ui vocii putem identifica tipul de performativ realizat, ce va
trimite către un act de limbaj, fie el de tip aserțiune sau interogație ca în :
Ex: Devii neascul tătoare! – advertisment .
și:
Ex: Devii neascultătoare ? – întrebare .
Folosindu -ne de semnele de punctuație am încercat în cel mai recognoscibil mod cu
putință să redăm în scris elementele ce țin de realizarea performativului.
Cu ajutorul adverbelor și al locuțiun ilor verbale, exprimarea sensului unui enunț devine
mult mai facilă , astfel încât putem intări o afirmație, ne putem exprima interesul sau dezinteresul
ca în
Ex: Îți voi urma sfatul, poate .

25 Dragom ir, Camelia, Teorii și concepte în pragmatica lingvistică , Ovidius University Press, Constan ța, 2006,
p.58.
26 Austin, J.L, Cum să faci lucruri cu vorbe , Paralela 45, Bucure ști, 2003, p.76 -79.

29
Ex: Îți voi urma sfatul, negreșit .
Ex: Îți voi tele fona, cândva.
Diferitele particule de legătură împreună cu însoțitorii și circumstanțele eunuțului
servesc la folosirea în diverse scopuri a performativelor. Austin vorbește despre o forță pe care
le-o atribuim enunțurilor, „astfel, putem folosi particul a „totuși” cu forța lui „Insist că”; folosim
„prin urmare” cu forța lui „Conchid că”; folosim „deși ” cu forța lui „Conced că”.”27 Datul din
cap, ridicarea sprâncenei, clipitul, încruntatul, zâmbetul afișat, poziția umerilor și alți astfel de
indici întreges c un mesajul transmis susținând enunțurile trasmise un ui Locu tor. La fel se
întâmplă și în cazul contextului, acesta jucând un rol esențial , al circumstanțelor.
Pe lângă aceste forme, instrumente, am reușit să găsim și alte exemple în care, aparent,
verbul performativ lipsește având în vedere că nu se regăsesc mă rcile deja identificate mai sus,
însă, cu toate acestea, sunt performative:
Ex: Claxonatul interzis .
Ex: A se citi prospectul înainte de utilizare .

II.2. Poten țial de for ță ilocu ționară și potențial de con ținut propozi țional
Unui act ilocuționar îi putem aplica o forță ilocuționară, având totodată și un conținut
propozițional. Fie că actul este unul direct sau indirect, indeplinirea acestuia reprezintă rezultatul
recunoașterii de către re ceptor a intenției emițătorului de a -l îndeplini .
Componenta pragmatică a frazei se referă la indicațiile ce exprimă actul care urmează
să fie realizat. În:
Ex: Afară este înnorat.
actul este direct, forța aplicată este cea a unei afirmații, iar conțin utul propozițional se referă la
o stare de fapte – înnorarea, așadar, conținutul trimite la o stare de lucruri.

27 Idem , p.78.

30
În cazul în care David îi spune lui Raul că nu ar fi indicat să călătorească în Libia,
atunci vorbim despre o forță ilocuționară de tip sfat ce i se aplică unui conținut propozițional:
Ex: David, nu călători în Libia.
Sfat:
Ex: Raul nu călătorește în Libia.
Sfatul poate să fie formulat atât direct, cât și indirect. În:
Ex: Raul, te sfătuiesc să nu mergi în Libia. ,
este formulat direct , pe când în : – Raul, în Libia este periculos să călătorești, având în vedere
că țara se află în război, iar eu țin la siguranța ta.[este formulat indirect ].
Indiferent de natura actului realizat, fiecare act ilocuționar presupune o identificare din
partea receptorului a intenției emițătoru lui de a îndeplini actul în cauză.
Pentru un act direct, se presupune că trebuie să fie umat principiul literalității potrivit
căruia enunțarea unei fraze presupune îndeplinirea actului, care rezultă din potențialul actu lui
respectiv și nu invers. Acestea fiind menționate, este de la sine înțeles că emițătorul dorește să
îndeplinească respectivul act determinat de acest potențial.
În ceea ce privește actul indirect, intenția emițătorului trebuie să se subînțeleagă,
folosindu-se de un r aționament ca punct comun al premise actului direct, căruia îi sunt inferate
semnificațiile corespunzătoare. Receptorul deduce că emițătorul îsi dorește, vrea să
îndeplinească un al doilea act ilocuționar. Insistăm din nou asupra contextulu i pentru că joac ă
un rol important în analiza noastră întrucât contexul enunțării va face posibil descifrarea sensului
și a actului ce poate readuce restabilirea echilibrului dintre enunțare și principiul conversational,
iar în acest fel, actul ilocuționar realizat indire ct va putea fi decodificat cu succes.

Tabelul de mai jos se referă la delimitarea dintre actele directe și indirecte. Respectarea
axei orizontale reprezintă realizarea directă a lor, pe când diferitele combinări între nivelul
lingvistic și cel pragmati c determină realizarea actelor ilocuționare indirecte.
,,
Nivel lingvistic – frază Nivel pragmatic – enunț

31
Afirmativă sau negativă aserțiune
Interogativă întrebare
Imperativă ordin/cerere
“28
În:
Ex: Toată lumea s -a simțit bine la pet recere.
fraza este una afirmativă și reprezintă o aserțiune.
Ex: Părinții mei nu au vrut să îmi cumpere un animal de companie.
fraza e negativă și reprezintă tot o aserțiune,
Ex: Ce ai mâncat azi la prânz ?
fraza e interogativă și se referă la o întrebare,
Ex: Pleacă de lângă mine!
imperativa realizează un ordin .
Ex: Mâncarea nu are suficientă sare ,
actul ilocuționar este indirect, potențioanlul de tip aserțiune realizează un act de tip cerere.

Ex: Cine se duce să ia pâine?

întrebarea real izeaz ă la fel, c ererea.

28 Dragomir, Camelia, Teorii și concepte în pragmat ica lingvistică , Ovidius University Press, Constanța, 2006 , p.
108.

32

II.3. Tipuri de acte de limbaj
Distinc ția dintre a spune și a face continuă astfel încât am sim țit nevoia de a aduce din
nou în discu ție această opoziție deja cunoscută, respectiv constatative / performative . În acest
sens, pentru a produce un enunț, în mod imperios avem nevoie de trei tipuri de acte: „actul fonic ,
actul fatic și actul retic ”29. Modalitatea prin care se produc sunetele aparține actului fonic, în
timp ce actul fatic constituie etapa premergătoare, întrucât prin cel fat ic se produce un act fonic,
intonația este o componentă esențială a unui act fatic , iar prin actul retic se urmărește
transmiterea unui sens și nu în ultimul rând, a unei referințe. Aceste trei componente formează
actul locu ționar , prin care emițătorul sp une ceva. Folosind u-se de componenta locuțiunară,
emițătorul realizează un act ilocu ționar. Printr -un act ilocuțiunar, se poate cere o părere, un
sfat, se poate face o remarcă, se poate da un ordin, etc, în timp ce componenta perlocu ționar ă
vizează efectu l psihologic pe care îl are asupra receptorului mesajul transmis prin intermediul
enunțului. Enunțul poa te produce un efect pozitiv care vizează sentimentele interlocutorului sau
unul negativ, în funcție de intenția urmărită, de aceea, un enunț poate bucur a, enerva, întrista,
etc. Orice act ilocuționar poate fi evaluat ca fiind unul reușit, numai în condiția în care produce
efectul dorit , în caz contrar, actul este unul eșuat. Există și enunțuri în care verbele performative
explicite exprimă deja efectul p erlocuționar ca în exemplul:
Ex: Te enervez cu orice spun .,
în timp ce în :
Ex: Promit că îmi voi schimba atitudinea în ceea ce te privește .
ilocuția se și realizează, aceasta poate fi înțeleasă drept o promisiune sau o amenințare, în funcție
de contextu l situațional și de relația existentă între emițător și receptor.
Pentru a putea distinge tipurile de acte de limbaj, Austin atribuie astfel actelor
ilocuționare „o forță ” prin care lansează teoria actelor de limbaj. În acest sens, emițătorul se
angajează , prin atribuirea acestei forțe enunțuilui, să performeze o acțiune. După cum am atras
atenția și mai devreme, același tip de enunț poate genera mai multe efecte perlocuționare și

29 Idem , pp.90 -91.

33
poate fi perceput, în funcție de context , drept promisiune , interdiție, amen ințare, aserțiune,
ordin, critică, invitație, sfat, compliment etc. Cele cinci tipuri de enunțuri identificate de
Austin se împart în următoarele clase generale:
1. „Verdictivele [Verdictives] ;
2. Exercitive [Exercitives] ;
3. Promisive [Commissives ];
4. Comportament ative [Behabitives] ;
5. Expozitive [Expositives] .”30

II.3.1. VERDICTIVE
Această categorie de verbe se diferențiază de celelalte din prisma faptului că vizează
categoria de performativ e ce se referă la verdictul unui juriu, al unor participanți care îndeplin esc
o serie de funcții și ocupă o poziție , se bucură de un statut aparte ce le permite să evalueze o
anumită situție. Astfel, printre persoanele avizate să emită astfel de enunțuri, cel mai adesea se
regăsesc: judecători, arbitrii , jurați, politicieni. Ace ste verdicte pot sau nu să fie d efinitive, insă
vizează exprimarea sentinței urmărind considerente raportate la un fapt sau la o valoare. Astfel,
printre verbele care fac parte din această categorie regăsim și : a achita, a clasa, a condamna, a
decreta, a a precia, a evalua, a dispune , a localiza , a caracterizat.
A fost decretată o nouă ordonanță de urgență prin care procesul de adopție se va putea
finaliza printr -o simplă semnătură.
Procesul interpretului de muzică populară, Liviu Surugiu, a fost clasat de către
Parc hetul General.
Popescu Ion a fost achitat pentru mărturie mincinoasă.
Propunerea de eliberare condiționată a fost evaluată de către judecători.
Atitudinea prim -ministrului a fost apreciată de către parlamentari.
Curtea Supremă din Suedia a dispus grațierea medicului acuzat de malpraxis.

30 Idem , pp. 135 -142.

34
II.3.2. EXERCITIVE
Exercitivele se referă la formularea, manifestarea unei decizii. Spre deosebire de cele
verdictive, unde decizia este evaluată, în cazul exercitivelor, ea este dusă la bun sfărșit,
îndeplinită di n prisma unei implementări, a unei dorințe de a se integra în anumite nor me care
pot sau nu să fie conforme cu realitatea și pot fi pro sau contra unei acțiuni. „Clasa e foarte
vastă; exemple : a numi (în fun ție); a concedia; a ordona; a da o sentin ță; a r ecruta; a alege; a
lăsa mo ștenire; a avertiza; a ruga; a îndemna; a proc lama; a contramanda; a implora; a
anun ța; a anula; a numi.
Contextele tipice în care se folosesc exercitive :
(1) exercitări de func ții și numiri, candidaturi, alegeri, admiteri, demisi i, concedieri și
aplica ții;
(2) sfaturi , predici și peti ții;
(3) împuterniciri, ordine, sentin țe și anulări;
(4) administrarea înt âlnirilor și afacerilor;
(5) drepturi, solicitări, acuzații etc.”31

Ex: Ungureanu Marius a fost numit Agent principal.
Ex: Ești concediat !
Ex: Îți ordon să faci ce ți s-a spus.
Ex: De azi înainte, vei asculta de tutorele tău.
Ex: Forțele Speciale l -au recruta t pe colegul meu.
Ex: Te rog să conduci cu aten ție.
Ex: Ești ales noul președinte de asocia ție.

31 Idem , 2003, pp.138 -139.

35
II.3.3. PROMISIVE
Prin int ermediul acestui tip de verbe, locutorul se angajează să întreprindă diverse acțiuni
față de un alocutor. Prin verbe le prom isive, locutorul vizează adoptarea unui anumit tip de
comportament, a unei atitudini proiectate, de cele mai multe ori, în posterior itate. Acțiunile la
care acesta se angajează sunt de tipul: a promite; a avea intenția să; a mărturisi ; a paria ; a jura ,
a fi hotărât să, a se dedic a, a fi de partea, a-și da cuvântul, a propune să, a garanta, etc.
Ex: Promi t că îți voi face o vizită mâine .
Ex: Inten ționez să ajut oamenii nervoiași.
Ex: Jur că îți voi fi aproape la bine și la greu.
Ex: Voi face tot ce îmi stă în putere să îmi schimb comportamentul ce a cauzat atât de
multe neplăceri în rândul preitenilor.
Ex: Sunt hotărâtă să te susțin în o rice decizie vei lua.
Ex: Îmi voi dedica timpul și atenția mea pentru a te vedea sănătoasă, cu zâmbetul pe
buze și mereu pozitivă.
Ex: Îmi dau cuvântul că nimeni nu îți va afla secretul.
Ex: Îmi propun să te avansez peste două săptămâni.
Ex: Îți garantez ca vei avea partea de cea mai frumoasă va canță pe care și -ar putea -o
imagina cineva vreodată.
Ex: Voi adopta o metodă mai eficientă pentru a îndepărta impuritățile existente la
nivelul tenului .
Ex: Te voi susține mâine în fața juriului.
Ex: Îți făgăduiesc că nimeni nu te va judeca.
Ex: Mă voi opune cu îndârjire să aduci oaspeți cât timp nu sunt acasă.
Ex: Pun pariu că nu mă vei întrece la crosul ce va avea loc mâine în parcul Cișmigiu
din Capitală.

36
II.3.4. COMPORTAMENT ALE
Verbele care fac parte din catego ria actelor ce denumesc comportamente umane, sunt
îndreptate către alocutor în sensul în care ele au legătură cu atitudinile față de acesta, țin de felul
în care ne comportăm și cum ne putem influența fața pozitivă din pris ma comportamentului pe
care îl af ișăm în societate. Mai mult decât atât, prin această categorie de verbe, descriem și ne
manifestăm sentimentele, atitudinile.
„Exemple :
1. Pentru actul de a se scuza, avem „a -și cere scuze”.
2. Pentru actul de a mulțumi, avem „ a mul țumi”.
3. Pentru exprimarea com pasiunii, avem „a deplînge”, „a compătimi”, „a face
complimente”, „a -și exprima simpatia”, „a f elicita”, „a congratula”, „a fi alături de”.
4. Pentru atitudini, avem „a detesta”, „a nu -l deranja”, „a aduce tribut”, „a critica” , „a fi
mulțumit de”, „a se plîng e de”, „a aplauda”, „a neglija”, „a î ncredin ța”, „a se ridica
împotriva” și întrebui țările non -exercitive ale lui „a aproba” și „a fi în favoarea”.
5. Pentru saluturi, avem „a ura bunvenit”, „a ura drum bun”.
6. Pentru urări , avem „a binecuvînta”, „a blestema”, „a toasta”, „a bea în sănătatea” și a-și
dori”[wish] (în sensul său strict performativ).
7. Pentru provocări, avem „a provoca”, „a desfide”, „a protesta”.”32

Ex: Îmi cer scuze dacă te -am supărat.
Ex: Îți mulțumesc pentru că m-ai crescut, mamă.
Ex: Felicitări pentru absolvirea examenului de titularizare .
Ex: Detest persoanele care nu își asumă cele afirmate.
Ex: Mă simt așa de obosită!
Ex: Drum bun să ai, Florin!
Ex: Să fi ți binecuvânt ați amândoi și să aveți parte de o căsnicie fericită!

32 Idem , p.141.

37
II.3.5. EXPOZITIVE
Cât despre exprimarea convingerilor, prin expuneri, a fost necesară introducerea acestei
categorii pentru a clarifica diferitele întrebuin țări și contexte în care apare imperios introducerea
clasei men ționate. Verbele care fac parte din cateogria verbelor ex pozitive sunt: a răspunde, a
afirma , a nega, a remarca, a argumenta, a conchide, a defini, a analiza, etc .
„Exprimarea directă a inten țiilor E poate avea uneori consecin țe nefavorabile asupra
relațiilor dintre interlocutori. Natura interac țională a comuni cării explică faptul că, în anumite
situa ții, unele acte ilocu ționare sînt performate indirect, folosindu -se indicatori ai altor acte.”33
În acest sens, folosindu -ne de actele indirecte , putem ajusta forma prin care alegem să
transmitem intenția comuicativă , putem atenua perlocuția, însă intenția rămâne aceeași. Astfel,
cu ajutorul unui verb modal, putem formula ordini, cereri, fie recomandări, precum în :
Ex: Îmi dai cheia?;
Ex: Poți să îmi dai și mie un sfat?;
Nu putem trece cu vedere nici peste modalitat ea prin care întrebuinț ăm un declarativ ca să
exprimăm un refuz deși, în general, este utilizat pentru a exprima o aserțiune .
Întrebare: –Vrei să o vizităm pe Ioana ?;
Răspuns : –Cred că s -a făcut târziu.
Din punct de vedere compozițional, enunțul de tip interogativ reprezintă o modalitate extrem
de facilă în exprimarea solicitărilor, cererilor, în majoritatea limbilor:
Ex: Ai un creion în plus?
Recurgerea la această modalitate este o convenție. Pe de altă parte, exprimarea unui refuz printr –
un enunț dec larativ, deși structura enunțului este lipsită de mărci negative , ține de capacitatea,
deprinderile locutorului de a folosi limbajul într -o situație de comunicare:
Întrebare : –Vrei să ne uităm la un film? / Răspuns : –Mi s-a făcut somn .

33 Ionescu -Ruxăndoiu, Liliana , Nara țiune și dialog în proza românească, Editura Academiei Române, Bucure ști,
1991 , p.14.

38
II.4. Acte de lim baj directe V.S Actele de limbaj indirecte
II.4.1. Acte de limbaj directe
Enun țurile reprezintă modalitatea prin care se realizează orice act de limbaj. A șa cum am
menționat mai sus, fiecare act de limbaj are un con ținut propozi țional și poate primi o for ță
ilocuționară. Există cazuri în care aceste acte sunt performate direct sau indirect.
În enun țurile:
Ex: -Pleacă de lângă mine!
Ex: -Cine este proprietarul apartamentului?
Ex: -Vopse ște, dacă vrei, gardul.
verbele sunt per formate direct, poten țialul actului corespunde cu actul realizat de locutor. Nu
încape îndoială de faptul că aceste acte sunt u șor de reperat, de interpretat, având în vedere că
locutorul î și exprimă inten ția, sensul enunțului este exact acela pe care îl formulează ad litteram.
Ne vom muta aten ția către actele de limbaj performate indirect întrucât acestea necesită o analiză
mai amănun țită a modalită ților prin care ne putem servi de limbaj în exprimarea unor solicitări,
refuzuri, ati tudini, scuze e tc.

II.4.2 . Acte de limbaj indirect e
Actele de limbaj indirecte sunt construite prin intermediul inferen țelor și al implicaturilor
conversa ționale:
-Nu ți se pare că ar trebui să î ți revizuie ști comportamentul?
-Am nevoie de o părere
-Nu mai am bani, mam a.
-Cine crezi că e servitorul tău?
-Nu crezi că ar trebui să pleci?
-Vrei să îmi mai pui încă o por ție?
-Mi-ar plăcea să vizităm împreună Mexicul.

39
-Nu mă simt prea bine să vin la ziua ta.
-Cel mai bine e să întrerupem orice legătură…

Indiferent de tipul de act performat, fie că este unul direct sau indirect, acesta se realizează
prin decodificarea de către alocutor a inten ției locutorului de a -l îndeplini. Componenta
pragmatică c are generează sensul unei fraze este formată din indica țiile ce pun în evi dență actul
ilocu ționar ce urmează a fi realizat.

Cu ajutorul actelor indirecte, sensul atribuit enun țului este camuflat, ascuns, pare că spunem
altceva decât ceea ce vrem să spunem , având în vedere că acela și tip de act de limbaj (asertiv/
interogativ/ ordin) se poate realiza diferit. Nu putem vorbi dspre aceea și coresponden ță între un
semnificant și un semnificat, însă ne putem raporta la un context favorabil pentru a enunța o
stare de lucruri, Este frig ., sau o implicatură , când nu ne raportăm la sensu l literal, ci la
semnificația at ribuită enunțului. La întrebarea: Vrei să ne plimbăm ? răspundem Este frig . pentru
a exprima indirect, refuzul. Același enunț are întrebuințări diferite, în funcție de contextul
interacțional și intenția pe care o are locuto rul. Așadar, un act ilocuționar se poate realiza prin
altul. Astfel, mama îi poate comunica la telefon copil ului : Într-o oră ajung acasă , nu doar
pentru a descrie o stare de lucruri, ca în cazul unui enunț de tip asertiv, ci pentru a -l avertiza sau
poate chiar amenința cu privire la ce îi va spune când va ajunge acasă. La fel se întâmplă și în
aserțiunea: A dat laptele în fiert , pentru a avertiza alocutorul să oprească focul. Cu alte cuvinte,
revenim la rolul important pe care îl joacă obi șnuințele, ritual urile, conven țiile impuse de
societate.
„Alocutorul se regăse ște în situația de a declanșa procesul inferen țial pentru a determina
intenția reală a locutorului. Acest principiu implică următoarele:
1. Sensul literal să fie interpretat în mod obligatoriu.
2. Sensul non literal nu este căutat decât în cazul în care a fost descoperit un sens literal
defectiv.
3. Să fie realizată o inferență adițională pentru a ajunge la sensul non literal.”34

34 Dragomir, Camelia, Teorii și concepte în pragmatica lingvistică , Ovidius University Press, Constan ța, 2006,
p.97.

40
În următorul exemplu, vă propunem o cerere realizată printr -un act direct:
a) -Vorbe ște mai tare!
pe când în:
b) Poți să vorbe ști mai tare?
cererea este realizată printr -un act indirect, printr -o strategie inferen țială, astfel încât se face
trecerea de la un act secundar, la unul primar. Întrebarea prin care se realizează actul d e tip
cerere este considerată planul principal întrucât ea se adaptează unui context interacțional ce
vizează un cadru, un fundal, iar sensul nu mai este unul literal pentru că valoarea de întrebare
(literală ) este înlocuită cu cea de tip cerere (non liter ală).

Porn ind de la exemplul, Poți să îmi dai sarea? , Searle identifică o serie de etape care vizează
funcționarea strategiei inferențiale:

1. „ X mi -a pus întrebarea prin care poate ști dacă îi pot da sarea. (fapt convențional)
2. Presupun că este cooperant în conversa ție și că urmărește un scop. (principii de
cooperare)
3. Cadrul conversației noastre nu este propice pentru o întrebare legată de această
capacitate a mea de a -i da sarea. (informație factuală de fundal)
4. El știe deja că răspunsul la această întreb are ar fi „da”. (informație factuală de fundal)
5. Așadar, enunțul său nu este o întrebare. Ar trebui să aibă un alt scop. (inferența etapelor
1-4) Care ar putea fi scopul?
6. Una dintre condițiile preparatoare ale unui act ilocuționar directiv este că am capaci tatea
să îndeplinesc ceea ce se specifică în conținutul propozițional. (teoria actelor de limbaj)
7. Deci răspunsul afirmativ la întrebarea pusă de X ar implica faptul că această condiție
preparatoare pentru actul directiv este îndeplinită. (inferența etapelo r 1 și 6)
8. Suntem la masă, mâncăm și în mod normal avem nevoie de sare pe care o trecem de la
unul la altul. (informație de fundal)
9. Deci, el, X ar vrea ca eu să mă supun condiției preparatoare îndeplinite pentru o cerere
căreia ar vrea ca eu să îi dau curs (inferența etapelor 7 și 8)

41
10. În lipsa unui scop ilocuționar plauzibil, decid că probabil îmi cere să îi dau sarea.
(inferența etapelor 5 și 9) .”35

Recepto rul dispune de mijloace prin care înțelege dacă întrebarea se referă la capacitățile
acestuia , precum în exemplele:

– Știi să vorbești limba engleză? ;
– Ai rău de înălțime?

și când este o cerere, prin care se urmărește altceva decât sensul literal al întrebării. Evaluarea
situației de către receptor și condiționarea răspunsului pe baza înțelegerii me sajului, se face
ținând cont de o serie de factori esențiali precum: informați i cu privire la actele de limbaj și
principii le coversaționale, cât și nivelul de cunoștințe pe care le -au acumulat cei doi participanți
la interacțiunea verbală, valorile la car e se raportează cei doi, universul cultural, natura relației
dintre cei doi. Capacitatea de a trage o concluzie genrală, de a înțelege ceea ce a vrut cu adevărat
să spună interlocutorul , dacă actul este sau nu unul derivat, reprezintă întocmai abilitatea
individuală de a se folosi de limbaj.

Suntem de acord, astfel, că respectivul act este unul reușit numai dacă receptorul reușește să
decodifice mesajul, servindu -se de etapele menționate anterior, recunoscând intenția pe care a
avut-o emițătorul în momentu l enunțării: – Poți să vorbești m ai tare? reprezintă o cerere prin
care receptorul este angajat să îndeplinească un act de tip ordin. Intenția emițătorului este una
ascunsă, urmând să fie descifrată de către receptor. Cu toate acestea, intențiile emițătoru lui nu
sunt cu adevăra t ascunse, recep torul având iscusința de a decodifica sensul și a recunoaște,
astfel, intențiile interlocutorului. În cazul realizării unui act indirect, indicatorul modal
recognoscibil prin forme consacrate de tipul: poți / dorești / ai vrea? , trimite către o cerere, și
nu o întrebare.

35 Idem, pp. 98 -99.

42
II.4.2.1 . Tipuri de cereri indirecte
În capitolul „ Actele de limbaj indirecte ”, Searle clasifică cererile indirecte în șase grupe
insistând asupra actelor directive a căror sferă îi atrage atenția din prisma faptului că pot fi
analizate mai amănun țit. Astfel, ele sunt grupate în: „Grupa 1. Fraze care privesc capacitatea
alocutorul ui de a îndeplini un anume act x; Grupa 2. Fraze care privesc dorin ța sau voin ța
locutorului ca alocutorul să îndeplineas că acel act x; Grupa 3. Fraze legate de executarea actului
x de către alocutor; Grupa 4. Fraze care privesc dorin ța lui sau consim țămân tul alocutorului de
a realiza actul x; Grupa 5. Fraze privind motivele de a efectua actul x; Grupa 6. Fraze care
insereaz ă unul din aceste elemente în altul, dar și fraze care intercalează un verb ilocu ționar
directiv explicit.”36
Pentru Grupa 1, vă propunem următoarele exemple care au în vedere enunțuri de tip
interogativ și asertiv:
– Ai putea să îmi oferi o mână de ajutor ?
– Poți să mănânci singur?
-Poți uda florile mai târziu .
– Ai cafea acasă?

Grupa 2 vizează condi ția de sinceritate :
– Îmi doresc să speli vasele.
– M-ar face bucuroasă dacă mi -ai spune te iubesc mai des.
– Vreau să deschizi geamul.
– Aș prefera să treci prin filtru l min ții cuvintele înainte de a vorbi.

Grupa 3 atrage atenția asupra conținutului propozi țional:
– Începând de mâine, angajatele vor purta bonetă.
– Nu vrei să taci?
– Te opre ști din a plescăi?
– Ai de gând să treci la subiect?

36 Idem , pp. 101 -102.

43
Grupa 4 se evidențiază prin:
– Ai fi de accord să mă primești la tine?
– Te deranjează dacă mă conduci la gară?
– Găsești vreo problemă dacă îmi calci și mie cămașa?

Grupa 5 are în vedere motivele efectuării actului:
– Nu este necesar să î ți continui discursu l.
– Ar fi indicat să î ți revizuiești comportamentul.
– Nu crezi că ar fi mai potrivit să discutăm mâine aceste aspecte?

În Grupa 6 se observă întrepătrunderea verbelor directive în context de tipul:
– Te-ai supăra dacă te -aș sfătui să nu mai stai încr untat?
– Ar fi prea incomod dacă te -aș invita la ziua mea?
– Te-aș putea ruga să îmi împrumu ți telefonul?
,,
Condi ția Cerere Promisiune

1. Pregătitoare
Aloc utorul p oate îndeplini
actul x Locutorul poate îndeplini
actul x

Aloc utorul vrea ca
Locutorul să facă x

2. De sinceritate Locutorul vrea ca Aloc utorul
să facă x
Locutorul are inten ția să
facă x

3. De conținut
propozițional Locutorul predică actul
viitor x al Alocutorului
Locutorul predică actul
viitor x al Locutorului

4. Esențială Ține de tentativa Locu torului
de a-l face pe Alo cutor să
realizeze x Ține de obliga ția pe care
și-o ia -Locutorul de a face
x

44
“37
Pentru a putea clarifica modalitatea prin care cererile de mai sus sunt realizate, este
important să avem în vedere condițiile prin care sunt îndepl inite aceste acte pentru că , în fond,
un act ilocuționar este format din mai multe condiții impetuoase realizării cu succes a
respectivului act. În acest sens, Searle identifică patru generalizări ce sunt menite să explice
raportul dintre forma frazelor c elor șase grupe și tipul lor d irectiv :
,,Generalizarea 1: Loc. poate face o cerere indirectă (sau un alt act directiv) fie întrebând
dacă, fie afirmând că este îndeplinită o condi ție pregătitoare privind capacitatea lui Aloc. De a
face A.
Generalizarea 2: Loc. poate efectua un directi v indirect fie punând o intrebare despre,
fie afirmând îndeplinirea condi ției de conținut propozițional.
Generalizarea 3: Loc. poate efectua un directiv indirect afirmând îndeplinirea condi ției
de sinceritate, dar nu și punâ nd o întrebare asupra îndeplinirii acesteia.
Generalizarea 4: Loc. Poate efectua un directive indirect fie afirmând că, fie întrebând
dacă există motive relevante sau determinante pentru efectuarea lui A, în afară de situa ția când
motivul este că Aloc. vre a, sau dorește etc. să efectueze A, caz în care este suficient ca el să
întrebe dacă Aloc. vrea, dore ște etc. să facă A .”38

37 Idem , p. 103.
38 Idem , pp. 103 -104.

45
Capitolul III: Studiu de caz: Actele de limbaj în desenul animat
Copiii de la 402

III.1 Verdictive / Exercitive / Promi sive / Comportamentale / Expozitive

Tipuri de verbe performative
Verdictive Exercitive

– eu zic că…
– n-o să impart! (cu tine)
– tu ești tipul care mănâncă bătaie la
sport !
– e timpul să î ți plăte ști datoria !
– (ei) pot să stea acolo!
– e timpul pentru lucrare !
– ajunge unul (test) pe săptămână
(M.G)
– ai câștigat correct!
– o roată numită Fanfirul .
– vă bat pe to ți la Startcraft!
– n-o să păstrez biletele .
– e cea mai urâtă zi din viața mea !
( + expozitiv )
– înseamnă că una (o șosetă) a ajuns în
coșul de rufe .
– sunt niște snoab e! ( + expozitiv )
– nu putem să jucăm !
– tu o să faci următorul referat ! ( M.G)
– tot timpul are câte ceva !
– așa că am venit eu să citesc .
– ați explicat totul foarte bine !
– stânga, dreapta, pas, pas, dreapta,
dreapta!
(Nancy le înva ță pe colege c oregrafia)
– să vă semna ți! ( M.G)
– gata, vă rog! (M.G)
– m-a rugat . (să vă plimb câinele)
– o să î ți cer! (să îmi faci un serviciu și
mie)
– e timpul să î ți plăte ști amenda !
– ajunge unul ( test) pe săptămână .
– începe ți! (M.G)
– ia-ți o carte și cite ște în liniște! (M.G)
– te-am numit meditator !
(func ție) (M.G)
– trimite ți proștii la mine!
– nu vă grăbi ți! (M.G)
– înmul țești, scazi, aduni subiectul,
predicatul și obții răspunsul !
– nu vă apropia ți! Citi ți-mi fi șa!
– nu vorbi fără să ridici mâna !
– răspunde cineva la telefo n (vă rog) ?
– închide ți gurițele, dacă nu, nu v ă spun
cine a câ știgat concursul de silabisire !
– spune -le copiilor cum se transformă
kilogramele în miligrame !
– dă-ne biletele !
– stai puțin!
– o clipă!
– o recompensă mai substan țială va fi
necesară . (sfat)
– caută ve riga cea mai slabă !
– tu mă suni pe mine !
– trebuie să anulezi programarea,
trebuie să ne vedem cu fetele la mall !

46

Promisive Comportamentale

– o să primi ți lucrările la matemat ică.
– n-o să împart cu tine ! (ediția pentru
profesori)
– i-am promis . (unei vecine)
– plimb eu câinele .
– vă plimb câinele .
– îmi dau silin ța.
– ne vedem mâine .
– o rezolvăm repede .
– o să aflăm cât de gravă e problema ta !
– (sunt bine), dar pu știul care m -a lovit
n-o să m ai fie!
– vom face totul împreună !
– vom avea secrete !
– o să fim prietene nedespăr țite!
– n-o să păstrez biletele, o să le donez
funda ției Orfanii înfometa ți.
– curând, curând . (voi pleca)
– am să le spun e u.
– ea te va introduce în acel grup .
– o să te cam coste..
– mi-au promis.
– te sun eu / nu, te sun eu !
– vin eu să vă iau .
– eu puteam să vă bag pe voi, nu vă
lăsam baltă .
– le testam eu, să văd dacă merită să vă
fie prietene !
– am venit eu cu el !(să citesc referatul)
– i-am promis lui Jessie […] măcar atât
pot face pentru el, să citesc în locul
lui.
– vom preda referatele de abia la
sfârșitul zilei .
– am să citesc acum referatul lui Jessie
– voi face o demonstra ție cu acest
model .
– mă bucur ! (că v -a plăcut)
– mi-a plăcut !
– vreau eu, vreau eu! (entuziasm)
– ești foarte grijulie !
– e prea drăgu ță!
– n-o să împart cu tine !
– ai înnebunit?
– mi-ar plăcea, dar nu pot .
– ce drăgu ță ești !
– Penny e prietena mea ! (atitudine)
– nu mă jigni oferindu -mi bani !
– îmi pare rău !
– nu e frumos ca al ții să fie excluși !
– nu se s upără!
– îmi dau silința !
– bravo, Jessie !
– ar trebui să mă ajuți !
– noul Jessie o să îi ajute pe elevii care
nu sunt la fel de dotați !
(a complimenta)
– nu mai în țeleg!
– n-auzi că mă plâng !
– cred că o să vomit ! (a fi nemul țumit)
– iertați-mă!
– nu vă apropiați ! ( + expozitiv )
– îmi place să mușc ! ( + expozitiv )
– vai, vai, vai! Te strâng puțin, nu?
(asistenta îi fixează lui Nancy aparatul
auditiv, atitudine grijulie)
– credeam că nu auzi prea bine..
(reproș)
– hm.. (dezaprobarea)
– am fost dezamăgită !
– sunt sigură că o să îl câ știgi la anul !
– ești foarte de ștept!
– te felicit !
– regret, Bertha ! – să mergem!
– ai grijă să î ți pui casca ! (a avertiza)
– ce ar fi să preda ți referatele chiar
acum?
– nu aplauda ți!

47
– am să vă răspund la întrebări la final . – n-am bănuit că ai trecut prin atâtea …
– mă bucur ! (să vă anunț că)
– e grozav ! ( + expozitiv )
– vom face totul împreună !
( + expozitiv )
– vom avea secrete ! ( + expozi tiv)
– o să fim prietene nedespăr țite!
( + expozitiv )
– nu-mi pasă !
– felicitări, Jessie !
– înainte era slab la matematică , un
dezastru !
– luminează -ne și pe noi !
– distrac ție plăcută , draga mea !
– n-o să păsterz bieltele, o să le donez .
( + expozitiv )
– îmi pare r ău că m-am făcut de râs în
fața clasei !
– m-au înnebunit !
– îmi pare rău că nu am sunat !
– îmi pare bine că vă văd !
– ce încrezute! ( + expoziti v)
– sunt ni ște snoabe ! ( + expoziti v)
– se cred atât de interesante !
– ( + expozitiv )
– scuză -mă / scuza ți-mă!
– mulțumesc, Jessi e!
– sunteți mai mult decât bineveni ți!
– poftim, ia -o și pe a mea! (cartea)
– nu, mul țumesc!
– ești invidioasă! ( + expozitiv )
– îmi place ! ( + expozitiv )
– nu sunt deloc populară! ( + expozitiv )
– vreau alte prietene !
– mulțumesc frumos !
– sunt a șa de încrezute ! ( + expozitiv )
– tot timpul au câte ceva ! ( + expozitiv )
– ai devenit cam înfumurată !
( + expozitiv )
– ești prea insistentă ! ( + expozitiv )
– cât tupeu! ( + expozitiv )

48
Expozitive

– vreau eu, vreau eu !
– cred că o să vezi mai bine de aici !
– eu zic c ă (s-ar pierde mai puțin
timp dacă s -ar citi notele cu voce
tare)
– ești foarte grijulie !
(+ comportamental)
– mă strând îngrozitor pantofii !
– tocmai am descoperit că am un
măr în pache țel!
– n-o să împart cu tine edi ția pentru
profesori !
– eu vreau to tul!
– mi-ar plăcea (să vin la tine)
– plimb eu câinele cât timp î ți faci
tu tema !
– Penny este prietena mea !
– am auzit că vrei să te ajut !
– îți dau orice !
– e timpul să -ți plăte ști datoria !
– ați spus 100 puncte?
– sunt eu, mama lui Jessie !
– mi-a zis să îi aduc…
– la lu crări se emo ționează cam
tare!
– ce drăgu ță ești !
(+ comportamental)
– se pare că ai devenit as la
matematică !
– acum îmi dau silin ța!
– nu cred că pot !
– nu mă prind cum se face !
(problema la mate)
– nu dădeam tot ce puteam !
– (uite ce o să faci) înmul țești,
scazi, aduni subiectul !
– trebuie să le fac eu pe toate !
– nu mai pricep nimic. Credeam că
mai știu câte ceva, acum nu mai
înțeleg nimic !
– nu auzi că mă plâng?
– cred că o să vomit !
( + comportamental)

49
– se aude foarte prost, aici în spate !
– am doar o mică problemă cu
auzul .
– nu vreau să ajungi inf irmă anul
viitor !
– îmi vine să mu șc!
– nu vă apropia ți!
( + comportamenta l)
– nu vorbi fără să ridic mâna !
(domnul Besser, directorul)
(+ exercitiv )
– cred că am auzit alarma de
incendiu !
– nu aud nimic !
– eu citesc pe bu ze.
– cred că am învă țat asta aseară
– nu-mi pasă !
– mă duc la Monsterland !
– mi-a venit o idee !
– ca să fiu sincer, eu folosesc
calculatorul .
– vă bat pe to ți la StartCraft !
( + comportamenta l)
– e cea mai urâtă zi din via ța mea !
– ba nu, retrag, mâine va fi !
– m-au înnebun it!
( + comportamenta l)
– ca să fim siguri ca vei deveni o
ființă umană .
– o, văd o singură șosetă pe jos,
înseamnă că una a ajuns în co șul
de rufe !
– se pare că va trebui să așteptăm !
– mă întreb dacă va trebui să
mergem la mine !
– sunt sigură că .
– vreau să ș tiu da că cartea mea e pe
aici!
– ești invidioasă!
( + comportamenta l)
– eu n-am nevoie de el ! (ceasul)
– trebuie să fac un referat .
– îmi place ! ( + comportamenta l)
– nimeni nu le place !
– toată lumea vrea să fie prietenă
cu ele !

50
– am încercat să vorbesc azi la
prânz.
– nu po ți fi prietenă cu un grup.
Poți fi prietenă cu o persoană , iar
ea te va introduce în grup .
(+ exercitiv )
– aștept un telefon .
– o să stau în cabana numărul 7 .
– Vorbăreața jucău șă a fost păpu șa
mea preferată !
– vara asta o să merg în tabăra aia
tare!
– am fo st la un spectacol de păpu și
incredibil !
– avioanele se ridică la sol atunci
când presiunea e mai mare la
aripă decât deasupra ei .
– sunt a șa de încrezute !
( + comportamenta l)
– eu nu pot să merg !
– arăți perfect!
( + comportamenta l)
– eu am o carie .
– nu știu!
– știi, nici nu m -a sunat aseară !
– cred că o cam deranjează dintele .
– pune -ți pungă pe obraz !
– am fost, am vorbit, tre să plecăm !
– ai devenit cam înfumurată !
( + comportamenta l)
– hei, ele te cunosc de mu lt timp !
– am venit eu ca să citesc referatul .
– am să vă che m cân d sunt gata !
( + exerictiv )
– e o pată lipicioasă pe podea !
– nu am putut obseva mirosul
neplăcut care vine de pe hol !
– de abia aștept să o aud pe mama
lui Jessie citind referatul !

– Elementul cel mai important al
avionului care îl face să zboare
este ari pa. Atunci când presiunea
este mai mare sub aripă decât
deasupra ei, avionul poate zbura.
Înțelege ți? Deasupra, dedesubt.
Când presiunea este mai mare

51
decât greutatea avionului, atunci
avionul se ridică de la sol și acum
demonstrația .

– Turul de control căt re zb orul
spre Caracas, Venezuela.
Pegăti ți-vă pentru decolare.
Zborul 319 e pregătit de
decolare. Recep ționat. Brrm,
brmmm. Avionul merge din ce
în ce mai repede, sub aripi este
aer. Presiune, presiune, ridicare,
ridicare, zborul 319 își vede de
drum, vă dorim un zbor cât mai
plăcut doamnelor și domnilor. Și
așa zboară avionul. Ave ți
întrebări?

– un zece? Ai auzit?

– nici măcar n -am început să
vorbesc despre motorul cu
combustie !

III.2 Actele de limbaj. Acte directe / acte indirecte

Atât în episodul Fiul lui Einstein , cât și în Gașca am urmărit analizarea actelor de
limbaj, directe, cât și indirecte ale personajului feminin, Nancy, în funcție de contextul în care
are loc comunicarea. Scenele selectate în care apar și celelalte personaje sun t numai pentru a
facilita în țelegerea contextului situa țional, nefăcând parte din analiza propriu -zisă. Astfel, în
sala de clasă, Nancy, se străduie ște să păstreze comportamentul specific unui elev, însă, de cele
mai multe ori, nu se poate ab ține din a cău ta atenția cel orlalți, în special a lui Penny, fiind foarte
insistentă când vine vorba de a ocupa locul liber din fa ță, lângă aceasta. I se adresează
domni șoarei Grapes: Vreau eu , vreau eu! , repeti ția accentuând insisten ța tinerei. Pe terenul de
baschet c aută să fie pr ietenă cu un grup de fete populare: Trebuie să ne vedem cu fetele !,
atitudine constantă, regăsită atât la cantină : Uite Penny, ți-am oprit un loc . / Tolly? Am văzut -o
la bibliotecă, î și căuta cartea și eu am ajutat -o să și-o găsească , mall: Ține-ți punga pe obr az

52
și… Hei, fetelo, iată -ne! sau coridor : – Penny, hei Penny, vrei să vii la mine acasă după școală ?
La bibliotecă pare ini țial preocupată de studiu, tratând cu superficialitate nevoile persoanelor
din jur, însă, în momentul în c are conștientizează că fat a populară îi adresează o întrebare, își
schimbă total atitudinea, devenind serviabilă și prietenoasă : Unii oameni.. / Sunt mai mult decât
binevevniți să î și ia cărțile. Poftim, ia -o și pe a mea. Asistenta școlii o sperie și caută să
părăsească imedi at cab inetul medical: Nu vă apropia ți! Citi ți-mi fi șa. Îmi place să mu șc!., pe
domni șoara Graves o respectă, însă nu reu șește să o păcălească cum se întâmpla în cazul
celorlalte personaje, de aceea, profesoara de ține autoritatea în rândul elevilor: Nu, ast a inse amnă
că ai nevoie de un aparat auditiv . , dând verdictul în ceea ce o prive ște pe Nancy întrucât știa
faptul că aceasta se preface, iar pentru a -i da o lec ție, o trimite la cabinetul medical și îi spune
să își achizi ționeze un aparat auditiv. Rela ția dintr e Nancy și Jessie este una de prietenie, se
confesează unul altuia: E cea mai urâtă zi din viața mea ! . În noul grup de fete populare î și
dorește să fie un lider, însă de abia reu șește cu agilitate, prin minciun ă ți manipulare să facă
parte, folosind u-se de ,,veriga slabă” a grupului, Gain: La dentist? Păi trebuie să anulezi
programarea! Ară ți perfect, de abia se vede spărtura. Trebuie să ne vedem cu fetele! . De fostul
grup uită cu rapiditate, iar noul statut pe care i -l coferă apartenența la un grup de fe te faimoase,
popoulare, anulează orice relație pe care a avut -o până atunci cu prietenele ei din copilărie,
Nancy fiind incapabilă de sentimente de prietenie : Cred că nu te -a auzit. / M -a auzit…

Nancy
Fiul lui Einstein
Acte directe Acte indirecte

În cla să

Nancy : -Păi, tatăl ei și-a ars fabrica pentru
banii de asigurare. Când planul lui a fost
descoperit, a trebuit să plece de acolo,
acoperit de ru șine. Au un apartament în
Barbados, iar Nicole se nume ște acum
Carmelita.
Prin enunțurile asertive, Nancy inventează
pentru a fi interesantă în fața colegilor și
pentru a atrage atenția.
Terenul de baschet

Nancy : Eu n -aș arunca spre Penny, e prea
dragu ță.

Polly : Aacum Polly [toti colegii aruncă cu
câte o ming e de b aschet spre ea] .Heeei.

Singura variantă disponibilă este Polly, iar
Nancy instigă la violen ță, dovedind putere de
manipulare asupra colegilor. Printr -un verb

53

Domni șoara Gra ves: Gata, gata, v ă rog.
Atunci, nu vrea s ă se mute nimeni în locul
liber din fa ță?

Nancy : Vreau eu, vreau eu. Trebuie s ă stau
acolo. Pot s ă fiu prieten a lui Penny .

Nancy încearcă să se împrietenească cu cea
mai popular ă fată din clasă . Verbul
impersonal „trebuie” eviden țiând îndârjirea
de care Nancy dă dovadă în rela ția cu Penny.

Pe coridor

Nancy : – Penny, hei Penny, vrei să vii la mine
acasă după școală ?

Penny : -I-am promis unei vecine că îi plimb
câinele . (refuz)

Nancy : -Serios? Cu cât te plăt ește?

Nancy este entuziasmată de activitatea lui
Penny din timpul liber, însă fără să realizeze,
printr -o frază interogativă, trădează interesele
personal e cu p rivirea la câ știgurile financiare
pe care i le -ar putea aduce plimbatul câinelui
vecinei.

Penny : -Oh, Nancy [râzând delicat ] , cine ia
banci de la vecini?

Bunătatea lui Penny este pusă în opozi ție cu
egoismul lui Nancy .

Nancy :- O, da, nu eu. Plim b eu c âinele în
timp ce tu îți faci lucrarea, ca să ne jucăm
după aceea .

Solidaritatea lui Nancy nu este sinceră, ea își
doreste doar să fie în apropierea lui Penn y și
este în stare să facă orice pentru a obține
aceasta.

Penny : – Ce drag țță ești, bine. Ne ved em la
mine după ce termini . [plecân d] (invitație) modal și un performativ expozitiv, Nancy
transmite indirect un act de tip ordin ,
„Arunca ți în Polly!” .

La cantină

Penny : Bună, Nancy. Îmi pare rău că n -ai
venit ieri, cred că te -ai jucat cu că țelușul.

Nancy : Da, a șa e.. Uite Penny, ți-am oprit un
loc.

Nancy își dorește ca Penny să se așeze lângă
ea și să fie văzute împreună de către rest ul
grupului de fete, printr -o aserț iune realizează
o cerere de tip ordin.

Penny : Ce draguță ești, dar n -ar mai incăpea
nimeni și nu e frumos ca alții să fie excluși
.[în spatele lui Penny se mai află 3 colege ].

Nancy : O, nu se supără. Pot să stea acolo
[indic ând către masa liberă din dre ptul
coșului de gunoi, însă locul respectiv îi revine
în cele din urmă lui Nancy ].

Cerere de tip ordin, realizată printr -un verb
modal. Aparenta amabilitatea a lui Nancy are
ca scop apropierea de Penny, fără a ține cont
de ne voile și dorin țele celorlalte colege.

Domni șoara Gra pes: Tu ai auzit
întrebarea?

Nancy : Nu prea. Se aude foarte prost aici, în
spate.

Prin informația pe care o oferă Nancy
profesoarei, urmărește să îi transmite indirect
că vrea să fie mutată în prima bancă, lângă
Penny. Cerere de tip ordin.

La cabinet

Sora Pitts [îi dă un aparat auditiv foarte
mare ] : Vai, vai, vai, te strâng puțin, nu?

54

Nancy : – Sunt invitată la palat . (mândră de ce
a realizat)

La cantină

Penny : Ce dragu ță ești, dar n -ar mai incăpea
nimeni și nu e frumos ca alții să fie excluși.
[în spatele lui Penny se mai afl ă trei co lege]

Nancy : O, nu se supără. Pot să stea acol o.
[indicând c ătre masa liber ă din dreptul
coșului de gunoi, însă locul respectiv îi revine
în cele din urmă lui Nancy ]

În clasă

Domni șoara Gra ves: – Cine îmi spune ce ar
putea aduce un pionier, Nancy ?

Nancy:- M-i-s-s-i-p-p-i.

Domni șoara Gra ves: – Poftim?

Nancy :- O, iertați -mă, Miss Graves. M mare
i-s-s-i-s-s-i-p-p-i

Domni șoara Gra ves: Am înteles. Avem o
singură soluție la problema asta.
[Nancy își ia cărțile și caietele și se mută
lângă Penny ]

Penny : Buunăă…

Domnișoara Gra ves: : Nu la soluția asta m –
am gândit.

Nancy : La cabinet ?

Enunțul accentuează uimirea lui Nancy și
nemulțumirea cu privire la decizia luată de
profesoară.

La cabinet

Nancy : Am doar o mică problema cu auzul . Nancy : Hei, cred că am auzit alarma de
incendiu .

Aserțiunea reprezintă o cere de tip ordin ce
întreține at itudin ea defensivă a lui Nancy ,
încercarea ei de a se salva și de a părăsi
cabinetul înfricoșător.

În clasă

Nancy [cu mâna la urechi ] : Răspunde cineva
la telefon, vă rog?

Cererea este una de tip ordin, realizată printr –
un verb modal, interogativa realizează actul
de tip ordin.

Domni șoara Gra ves: Deci, Nancy, conform
acestui bilet, ai avut o problemă gravă cu
auzul.

Nancy : Asta inseamnă că trebuie să stau
lângă Penny?

Nancy este un personaj abil, care se folose ște
de limbaj pentru a orienta discu ția în d irecția
potrivită intereselor ei. Interogativa
realizează enunțul de tip ordin.

Domnișoara Gra ves: Nu, asta inseamnă că
ai nevoie de un aparat auditiv .

55

Sora Pi tts: O mică problemă cu auzul? Asta
a zis și Tiffany Siegel când a venit aici (în
cabinet este atârnat un tablou intitulat: În
memoria lui Tiffany Siegel)

Nancy : Nu vă apropia ți! Citi ți-mi fișa. Îmi
place să m șșc!.

La cabinet

Sora Pitts : Așa, Nancy, nu -i mai bine cu
urechile curate?

Nancy :Nu prea .

Nancy refuză orice formă de comunicare cu
asistenta școlii deoarece aceasta îi inspiră
lipsă de profesionalism și teamă, evitând să o
aprobe sau să îi facă pe plac.

A doua zi la școală.

Jessie : N-ai să ghi cești cine a pus șarpele în
cușca hamsterului!

Nancy : A?? Ce ai spus? Nu aud nimic cu
tâmpeniile astea pe urechi.

Observăm o schimbare a registrului de
comunicare ultizat de Nancy întrucât în
preajma lui Jessie se simte confortabil și nu
mai căută să î și păst reze intactă fața pozitivă,
imaginea de colegă bună, empatică și extrem
de educată, ceea ce accentuează și mai mult
discrepanța dintre esen ță și aparen ță, dintre
ceea ce vrea să pară Nancy, o tipă cool,
populară, sensibilă și ceea ce este de fapt:
simplă, normală, neîndemânatică și
răutăcioasă.

În curtea școlii

O minge o love ște pe Nancy

Domni șoara Gra ves: Te simți bine, Nancy?

56
Nancy : Da, sunt bine, dar pu știul care m -a
lovit, n -o să fie.

Nancy, printr -un act asertiv, derivat, de tip
amenin țare, își exprimă în cel mai natural
mod cu putin ță adevăratele sentimente, uitând
însă de imaginea pe care o afi șează în fa ța
celorlal ți și de minciuna spusă cum că nu ar
auzi fără aparatul auditiv.

Domni șoara Gra ves: Poți să auzi, fără
aparat auditiv?

Nancy: Nu, nu, eu…eu…citesc pe buze. Cred
că am inv ățat aseară când m -am uitat la
Miracolul din no i.

Mărturisirea lui Nancy susține minciuna,
însă bâlbâitul și lipsa de siguran ță care de
altfel o caracterizează, îi confirmă profesoarei
că aceasta minte în l egătur ă cu auzul deficitar
pe care l -a inventat doar ca să poată sta în
prima bancă , alături d e Penny, fata populară.

În clasă

Domnișoara Gra ves: Ei bine, mă bucur să
vă anun ț că Nancy aude mai bine și e gata să
stea din nou cu restul clasei. Hai să ve dem
unde o să o a șezăm, da? Hai, uite aici, e bine?

Nancy : Haa! (încântată). E grozav!
(așezându -se lângă Penny) Vom face totul
împreună și vom avea secrete. Încep eu. Știu
cine a pus șșarpele lângă hamster.

Prin reac țiile pozitive și mărturisirea făcută
de că re Nancy, remarcăm entuziasmul
acesteia că în sfâr șit a reușit să ob țină
prietenia lui Penny, însă domnișoara Graves
anticipează intențiile acesteia și îi invită pe
colegi să îsi schimbe locurile, oferindu -i lui
Nancy o lec ție binemeritată.

Domni șoara Gr aves: Știți ce, dacă Nancy
are un loc nou, șși ceilal ți au dreptul să î și

57

Gașca

Acte directe Acte indirecte

Pe terenul de basket

Nancy : Îți vine să crezi? Să se îmbrățișeze pe
terenul de basket? Pot să se sărute și să se
îmbrățișeze fals și în altă parte!

Nancy critică celălalt grup de fete de pe
terenul de basket, însă, î și dorește de fapt să
facă parte și ea.

Jordan : Bună idee, spun e-le tu!

Nancy : Ă.. a fost ideea mea!

Refuzul de a interacționa și a -și susține
punctul de vedere și în fața celuilalt grup
denotă slăbiciunea lui Nancy pe care oricât ar
urmări să o ascundă, nu reușește.
La bi bliotecă

Tolly : Scuză -mă..

Nancy [în timp ce se preface că ar citi ] : O
clipă!

Superioritatea este susțintă indirect, i se
comunică persoanei încă necunoscute de
Nancy că trebuie să a ștepte până când își va
face timp să răspundă , Nancy tratând o amenii
cu superioritate și cu lipsă de respect.

[Jordan este foarte uimită]

Tolly : Vreau să știu dacă cartea mea este pe
aici!
schimbe locul . [Penny se mută din banca și îi
ia locul Polly ]

Polly : Nu-i grozav? O să fim prietene
nedespărțite. Îți plac dansurile lituaniene?

Următoarea zi, în curtea școl ii

Nancy: E cea mai urâtă zi din via ța mea. Ba
nu, retrag ce am spus. Mâine va fi. Polly î și
aduce colec ția de linguri. Va fi un an pliiin de
linguri.

Jessie : Poate că m -am facut de râs în fa ța
școlii, dar mai am manualul pentru profesori.

Cei doi buni prieteni reu șesc să renunțe la
măștile sociale și se confesează unul altuia cu
privire la nereușitele fiecăruia în plan social .

58

La bibliotecă

Tolly : Mi-ai văzut cumva…?

Nancy: Stai puțin!!

Nancy, printr -un act de tip ordin î și confirmă
poziția de persoană importantă, ocupată, care
nu dorește să fie deranjată.

Nancy (după ce și -a ridicat privirea din
carte) : Sunt mai mut decat bineveniți să își
ia cărțile. Poftim, ia -o și pe a mea!

Tolly : Nu, mulțumesc, iat -o!

Nancy : Pa, Tolly!

Nancy [către Jordan ]: Ai văzut că Tolly a
venit direct la mine și mi-a vorbit?
Prin interogație, Nancy cere o confirmare (act
derivat) din partea lui Jordan pentru a fi
recunoscută drept lider î n fața celorlal ți.

Jordan : Ți-a cerut cartea, doar..

Nancy : E o chestie, să știi. A șa fac copiii
celebr i când vor să se împrietenească cu
cineva..

Prin aserțiune, Nancy încearcă din nou să își
consolideze poziția de fat ă populară,
subînțelegându -se c ă ea cun oaște
comportamentul copiillor celebri și că ar face
parte din astfel de grupuri elitiste.

Jordan [neconvinsă ]: Mhm. De unde știi
când un copil celebru vrea o carte și nu
neapărat să se împrietenească cu tine?

Nancy [jenată ]: Ești invidioasă!

Nancy își exprimă direct nemulțumirea,
printr -o formulă de tip cloture , urmărind să își
păstreze poziția dominantă în cadrul
interacțiunii. Nancy [nervoasă] : Unii oameni …

Nancy se pregăte ște de a -și jigni
interlocutorul pentru că nu dore ște să
interac ționeze cu per soane care nu prezintă
interes.

La cantină

Catelin : Deci, te sun, apoi o iau pe Tolly. O,
stai, unde -I Tolly?

Nancy [care nu face pare din grup ] : Tolly?
Am văzut -o la bibliotecă, își caută cartea și
eu am ajutat -o să și -o găsească. Era pe masa
de alăt uri.

Catelin : Și după ce ajungem la Mandy, o să
mergem pe jos până la mall.

Nancy : Nu știu, am fost afară mai devreme
și arăta de parcă stătea să plouă .

[ Fetele se uită încruntate spre Nancy]

Toate cele trei intervenții ale lui lui Nancy au
ca scop a ngajar ea grupului de fete să o
primească în cercul lor. Informațiile oferite
de Nancy au un scop ascuns și sunt
echivalente cu : Integrați -mă în grupul
vostru.

Acasă la Nancy

Ima Francis : Dar ce vorbe ști? Toate fetele
astea vor să stea cu tine .

Nancy :Ele? Cui îi pasă?

Întrebările retorice adresate de Nancy
eviden țiază atitudinea nepăsătoare în raport
cu vechiul grup de prietene, iar printr -o
interogativă, realizează indirect un act asertiv
derivat: a renu țța.

59

La cantină

Catelin : Eu vorbeam cu Gane!

Nancy : Oh, da. Cât pe -aci să te cred. Oh, fir –
ar să fie, ce a trecut timpul, trebu ie neapărat
să plec, întârzii, ah, la Școala de modele .

Printr -un act asertiv derivat de tip scuză,
Nancy încearcă să se sustragă din situa ția
neplăcută generată chiar de aceasta întrucât
realizează ca metodele utilizate pentru a se
apropia de grup nu sun t cele potrivite, iar
feed-backul nu este cel a șteptat.

Acasă la Nancy

Ima Francis : Bună scumpo, te -a sunat
Jordan. Vrea să știe dacă mai merge ți
sâmbătă la bowling șși Gabrielle te -a sunat să
te întrebe dacă mergi la film duminică, iar
Mary Allien a într ebat dacă mergi la ea

Nancy : Aa, nu sunt deloc populară!

Constatarea lui Nancy pune în lumină
dezamăgirea profundă pe care o r esimte fa ță
de neintegrarea în cercul dorit. Relația pe care
o are Nancy cu mama ei este asemanătoare cu
cea dintre dou ă suro ri.

Ima Francis : Credeam că sunte ți prietene.

Nancy : Dar eu vreau alte prietene, mai bune,
mai cunoscute. Știi, e un grup de fete super la
școală..

Ima Francis : Și toată lumea le place?

Nancy : Nu, nimeni nu le place. Toată lumea
vrea să fie priet ene cu ele. Am încercat să
vorbesc azi la prânz, dar s -au făcut că nu mă
văd…

Tonul scăzut valorifică lipsa de încredere a lui
Nancy pe care o mărturisește mamei în
Acasă la Nancy

Sanjay : O să te cam cost e, o s ă îți iau ceasul
ăsta strălucitor .

Nancy : Bine, bine, nu uita să te prefaci că
ești bătrân .

Remarcăm din nou dorința acerbă a fetei de a
câștiga atenția grupului, find capabilă de
orice sacrificiu numai să fie populară .
Sacrificiul pare că a atins un alt nivel întrucât
îl plăteșste pe Sanjay să îi telefoneze ,,verigii
slabe” și să își schimbe identitatea pentru a
sustrage informații de care se va servi mai
târziu. Indirect, printr -o frază de tip asertiv, îl
angajează pe Sanjay să contracteze obligaț ia
de a se preface o persoana vârstincă.

În curtea școlii

Nancy : S-a întâmplat ceva?

Prin enun țul interogativ, Nancy cere de fapt
să i se spună cu ce a gre șit astfel încât grupul
de fete să î și schimbe atitudinea față de ea.

60
speranța că i se va oferi un sfat util, menit să
o scoată din impas.

Ima Francis : Nu poți să fii prietenă cu un
grup. Po ți fi prietenă cu o persoană, iar ea te
va introduce în acel grup.

Nancy : Oh, în țeleg, dar pe c ine să aleg?

Atitudinea lui Nancy este constantă , încearcă
să găsească solu ții pentru a fi populară, iar
printr -un act interoga tiv, o angajază pe mama
să contracte obliga ția de a -i spune pe cine să
aleagă drept verigă slabă .

În curtea școlii

Nancy : Uite-o că vine.

Nancy : Iar vara asta sper să merg în tabăra
aceea tare de tot de la Agaua.

La cantină

Sanjay : Deci, cum î ți place Joshu a?

Nancy : Cum arată la sfâr șit, bineîn țeles.

La bibliotecă

Sanjay : Să știi că te -am așteptat ieri, unde ai
fost?

Nancy : Îmi pare rău, am fost la un spital de
păpuși incredibil. Mi -au promis că mi -o
repară pe Vorbăreața mea Jucăușă .

În toate cele trei contexte, în curtea școlii, la
cantin ă și bibliotecă, prin afirmațiile pe care
le face Nancy, urmărește să o impresio neze pe
Gain și să îi arate cât de multe au acestea în
comun pentru a fi cele mai bune prietene.
Strategia folosită pare să funcțione ze pen tru
că la sfârșitul zilei cele două fete își spun la
revedere prin formula clasică, utilizată de
grup : Te sun eu!

61
Pe terenul de basket

Nancy : O, Tolly, am uitat. La ce oră mergem
la mall?

Nancy : Vin eu să vă iau sau veniți voi?

Gain : Eu nu pot să merg, trebuie să mă duc
la dentist .

Nancy : La dentist? Păi trebuie să anulezi
programarea! Arăți perfect, de abia se vede
spărtura. Trebuie să ne vedem cu fetele!

Gain : Care dinte spart? Eu am o carie, de
abia pot să mănânc.

Nancy : Atunci folose ște un pai, trebuie să
mergem la mall. Să vedem dacă putem găsi o
ață și o clanță .

Primele două replici surprind implicarea și
spiritul organizatoric al lui Nancy : La ce oră
mergem la mall? ori Vin eu să vă iau sau
veniți voi? , aceasta î și confirmă apartenen ța la
grup și se folosește de formulele standard
pentru că a devenit membru și beneficiază de
drepturi egale. Prin frazele imperative:
„Trebuie să anulezi programarea! ” sau
„Trebuie să ne vedem cu fetele! ”, dă dovadă
de egoism și lipsă de empatie, „folose ște un
pai”, frază imperativă , manipulând și trecând
peste dorințele și nevoile lui Gain, „Să vedem
dacă putem găsi o ață și o clanță ”, frază
asertivă. Deși se folose ște de performative
comportamentative pentru a -și atinge scopul,
lipsa atenției și limbaju l neîn grijit pun în
lumină însă și nepăsarea lui Nancy, iar un
aparent compliment: „Arăți perfect ”, este
urmat de o jignire ,,de abia se vede
spărtura”, lezând fa ța pozitivă a lui Gain.

La mall

Nancy : Ține-ți punga pe obraz și… Hei,
fetelo, iată -ne! – frază im perativă

62
Nancy : Bună Tolly , Sandra, Katelin,
Mandy!!! – act asertiv derivat, salut

Nancy : Deci, ce vreți să facem? Stăm aici și
vorbim despre alții sau mergem la etajul doi
și vorbim despre alții? –actul de a cere o
informație

Indiferent de faptul că le cere fetelor să o
aștepte și pe ea, că este politicoasă sau
adresează o întrebare, comicul de situa ție nu
întârzie să apară, iar personajul pică în
derizoriu, prin absurdul situației în care se
află. Grupul de fete populare nu face altceva
decât să barfea scă și să fie arogante, iar
Nancy neavând capacitatea de a discerne între
ce este util și ce nu, compexele pe care aceasta
le are î și spun cuvântul și se identifică mai
ușor cu latura negativă a fiin ței umane,
considerând apartenen ța la astfel de gru puri
un ideal.

Nancy : Cred că o să îmi dau singură telefon.

Constatea pe care o face Nancy evidențiază
faptul că nu este de fapt agreată de grup

Nancy : Hei, ele te cunosc de mai mult timp .

Prin enun țul asertiv, Nancy își exprimă
alegerea, cea de a renu nța la Gain și de a
rămâne prietenă cu celelalte fete.

Pe terenul de basket

Nancy : Tu i-ai spus doar că e înfumurată .

Tolly : Ce urât din partea ei să î ți amintească
asta.

Mandy : Știu.

Nancy : Dar tu ai spus că Gain e prea
insistentă.

Cele două enun țuri aser tive utilizate mai sus,
atrag aten ția asupra încercării lui Nancy de a

63
se disculpa, amintindu -le celor două fete că și
acestea i s -au adresat lui Gain prin adjectivele
calificative „înfumurată” și „insistentă”.
Comportamentul lui Nancy, însă, este
amendat de că tre fete, exlcuzând -o din grup.

Pe hol

Nancy : Hei, stați puțin, am avut un plan.
Gain mă băga pe mine în grup, după care eu
puteam să vă bag pe voi, nu vă lăsam baltă .

Jordan : Zău? Nu mai spune.

Nancy : Haide ți, vă făceam o favoare, le
testam să vă d dacă merită să vă fie prietene.

Conștientă fiind de faptul că a pierdut, Nany
își aduce aminte de grupul vechi de prietene
și printr -un ultim gest disperat de a le capta
interesul, încearcă să se reintegreze, fiindu -i
teamă de a nu fi exclusă. Pri n enun țul
imperativ: „Stați puțin!” caută aten ție din
partea lor, continuând să mintă: „am avut un
plan. Gain mă băga pe mine în grup, după
care eu puteam să vă bag pe voi, nu vă lăsam
baltă .”; „vă făceam o favoare, le testam să
văd dacă merită să vă fie prieten e.” Nu vrea
să recunoască înfrângerea, însă crede că dacă
le convinge pe Jordan și Gabrielle de faptul
că în tot acest timp, le -a vrut doar binele,
există șansa de a fi plăcută și astfel să
primească validare măcar din partea acestora.

64

Prin enunțurile analizate mai s us, am avut în vedere să observăm atitudinea pe care o are
Nancy în raport cu ceilalți și în funcție de contextul în care se derulează acțiunea celor două
episoade, „Fiul lui Einstein” și „Gașca”. Așadar, in raport cu Penny, Nancy este o fire blândă,
miloa să, bun samaritean, plimbă câin ele vecinei numai pentru a -și ajuta prietena. Aceeași
atitudine și bunăvoință pare să aibă și față de noul grup de fete populare ce dansează în curtea
școlii și își dau întâlnire la mall. Nancy c aută „veriga slabă”, Gain , care să îi faciliteze accesul
în acest cerc. Atât în relație cu grupul de fete, cât și cu Penny, Nancy își urmărește doar interesul
personal. Singurul lucru pe care îl apreciază și îl dorește este popularitatea și validarea din p artea
celorlalți. Indifer ent că folosește enunțuri asertive: „Da, sunt bine, dar puștiul care m -a lovit, n –
o să fie .”, interogative : „Cui îi pasă? ” sau imperative: „Nu uita să te prefac i că ești bătrân !”,
atitudinea sa rămâne constantă, amenințând, dând dovadă de o aparentă lipsă de int eres, și
manipulându -i pe cei din jur. Î n relația cu Miss Gra ves, profesoara, încearcă să își facă jocul,
însă cadrul didactic intuiește de fiecare dată ce au de gând elevii săi și nu le permite un
comportament nepotrivit cu statutul de elev și perso ană d ecentă, asumată. Deoarece Nancy
trăiește din aparențele pe care le creează asupra propriei persoane, Miss Gra ves urmărește să o
demas ce și să o aducă în mijlocul situațiilor jenante pe care singură și le-a creat. De fiecare dată,
profesoara încearcă să îi ofere o lecție lui Nancy, trimițând -o la cabinetul medical, unde se
întâlnește cu asistenta înfricoșătoare ce o obligă să poarte aparat auditiv întrucât a pretins că nu
aude din ultima bancă sau mut ând-o la catedră pentru a vedea mai bine la tablă. F iecare minciună
de-ale lui Nancy atrage situa ții jenante pentru aceasta și se formează asemănător unui bulgăre
de zăpadă. Fiecare minciună atrage complicații și determină șituații din ce în ce mai neplăcu te
pentru aceasta. Indiferent de situațiile create, ea nu își pierde speranța și vrea cu orice preț să fie
populară și un lider de seamă. În relație cu Jessie este cu adevărat reală, nu joacă teatru. Ambele
personaje se confesează și își oferă sfaturi pent ru că amândoi se regăsesc în situații similare, în
care i-au păcălit pe cei din jur, dar, în final, cei care au fost păcăliți nu sunt decât ei. Fostul grup
de prietene reprezintă un refugiu, Nancy știe că este apreciată de ele și că indiferent de situație,
le poate controla pentru că le consideră inferioare și ma i puțin populare. Aserțiunile sunt cele
prin care Nancy își șlefuiește minciunile asemeni unui politician agil care își „țese” drumul spre
succes, fără să îi pese de semenii săi .

65
Anexa 1

Copiii de la 402
Fiul lui Einstein
„În clasă
Vinnie : – Și as tfel, Abraham Lincol n, un simplu tăietor de lemne, a ajuns la Casa Albă și a
primit numele de Marele Eliberator. Gata.
Domnișoara Gracie Graves : – Măi, măi, măi, măi. O lucrare excelentă, Vincent.
Vincent : – Mă bucur că v-a placut.
Domnișoara Graves : – Da, mi-a plăcut. La fel de mult ca acum trei ani când mi -a citit -o Toni,
fratele tău.
[Cineva bate la u șă și Domni șoara Graves primește un bilet.]
Domni șoara Graves : – Copii, tocmai am aflat că Nicole nu mai vine la școală. Hm, oare de ce
s-o fi mutat atât de brusc ?
[Toată lumea se uită către Nancy.]
Nancy : – Păi, tatăl ei și -a ars fabrica pentru banii de asigurare. Când planul lui a fost descoperit,
a trebuit să plece de acolo , acoperit de rușine. Au un apartament în Barbados, iar Nicole se
numește acum Carme lita.
[Colegii în cor: Carmelita??]
Domnișoara Graves : – Gata, gata, vă rog. Atunci, nu vrea să se mute nimeni în locul liber din
față?
Nancy : – Vreau eu, vreau eu. Trebuie să stau acolo. Pot să fiu prietena lui Penny.
Poly : – Domnișoara Graves, nimeni n -a stat tot anul lângă mine, cine vrea să stea lângă Polly?
[toți colegii coboară degetele ridicate.]
Poly : – Regret Joey, se pare că toți fug de tine [colegul de pe r ândul din mijloc, a doua bancă,
la fel ca Poly care se află pe rândul de la perete.]
Joey : – Ha?
Domnișoara Graves : – Fredy, cred că o să vezi mai bine la tablă de aici [Fredy poartă ochelari
și stă în ultima banca, așa că Domnișoara Graves vrea să îl mute în prima bancă, lângă Penny,
fata populară.]
Nancy : – Aaah…
Domnișoara Graves : – Atenție, o să primiți lucrările la matematică și…
Poly : – Eu zic că s -ar pierde mai puțin timp dacă s -ar citi notele cu voce tare, Miss Graves .

66
Domni șoara Graves : – Ești foarte grijulie Poly, dar nu.
Poly [prefăcându -se dezamagită ]: – Oh, doar 96…
Jessie [către J oey] : – Oh, mă strâng îngrozitor pantofii, n -am avut un creion bun, parcă mă
încearcă și o răceală. Am luat 81!!!! cu toată răceala, pantofii și creionul, am lu at 81!!! Meserie,
phoaai.
[Domnișoara Graves întoarce lucrarea și punctajul real este 18, nu 8 1.]
Jessie: – Oh! [și se bagă sub bancă.]
Domni șoara Graves : – Să vă semnați pe noile manuale de matematică, de data asta cu numele
tău, Vinnie. Hm, se pare că a uitat de ediția pentru profesori.
Jessie : – Ha? E la mine, cu rezolvările.
Domnișoara Graves : – Ai pățit ceva, Jessie?
Jessie : – Aa..a…tocmai am descoperit că..am…un măr în pachețel. Ador merele..

Pe terenul de Baschet
Nancy : – Eu n-aș arunca spre Penny, e prea draguță.
Polly : – Aacum Polly. [toți colegii aruncă cu câte o minge de baschet spre e a] Hee ei.
Jessie : – Nici gând, n -o să împart cu tine ediția pentru profi, de data asta o să fiu primul din
clasă.
Nancy : – Da, bine, dar să nu te destepți prea repede, o să dea de gândit dacă de la amărâtul de
5 ajungi la media 9.
Jessie : – Ai înnebunit? E u vrea u totul! 10 pe linie, asta vreau.

Pe coridor
Nancy : – Penny, hei Penny, vrei să vii la mine acasă după școală?
Penny: – Oh, mi -ar plăcea, dar nu pot. Trebuie să fac lucrarea despre Peru, țara Wolfram.
Nancy : – A..mai sunt trei săptamâni..
Penny : – Păi, d e asta trebuie să începi imediat și oricum…i -am promis unei vecine că îi plimb
câinele.
Nancy : – Serios? Cu cât te plătește? [entuziasmată.]
Penny: – Oh, Nancy [râzând delicat.] , cine ia banci de la vecini?
Nancy : – O, da, nu eu. Plimb eu câinele în timp ce tu îți faci lucrarea, ca să ne jucăm după aceea.

67
Penny : – Ce draguță ești, bine. Ne vedem la mine după ce termini. [plecând.]
Nancy : – Sunt invitată la palat.

La vecina
Nancy : – Și pentru că Penny e prietena meaa, m -a rugat să…vă plimb câinele.
Vecin a: – Bine, scumpo. La plimbare Kiral. [se aude un lătrat de câine.]
Nancy [în timp ce plimba câinele]: – La picior, ooou…

La școală
Un coleg : – Arthur, tu nu mă cunoști…
Arthur [mângâind o pisică] : – Ba sigur, ești tipul care mănâncă bătaie la spo rt.
Colegul : – Mai rău e când joc în echipa baieților..
Arthur : – Am auzit ca vrei să te ajut să scapi de sport, a?
Colegul : – Îți dau orice…
Arthur : Hei, nu mă jigni oferindu -mi bani!
Colegul : Știu ce, trebuie să port un pampers pe cap.
Arthur : Neah, plic tisito r, dar cândva, o să îți cer să îmi faci un serviciu și mie.
Colegul : Serviciu? Hmm, binee.
Arthur [îndreptându -și ochii către un coleg ce purta cârje]: – Hei, Jack, e timpul să îți plătești
datoria. [doi băieți îl cară pe Jack, în timp ce primul cole g îi f olosește cârjele.]

În sala de clasă
Jessie : – Haide, să curgă cu note bune
Domnisoara Graves : – Ei, ce surpriză placută. 100 pentru tema de acasă.
Jessie : – Ați spus 100? Am auzit bine 100? 100? Adică..punctajul maxim??
[La ușă bate mama lui Jessie. ]
Robe rta McCoy : – Bună, sunt tot eu, mama lui Jessie. Mi -a zis să îi aduc o pereche de chiloței.
La lucrări se emoționează cam tar ee. [colegii râd.]

68
La cantină
Nancy : – Penny, Penny !
Penny : – Bună, Nancy. Îmi pare rău că n -ai venit ieri, cred că te -ai jucat cu cățelușul.
Nancy : – Da, așa e.. Uite Penny, ți -am oprit un loc.
Penny : – Ce draguță ești, dar n -ar mai încăpea nimeni și nu e frumos ca alții să fie excluși [în
spatele lui Penny se mai află 3 colege.]
Nancy : – O, nu se supără. Pot să stea acolo [ indicâ nd către masa liberă din dreptul coșului de
gunoi, însă locul respectiv îi revine în cele din urmă lui Nancy.]

În sala de clasă
Domnișoara Graves : – Felicitări, Jessie. Iar ai luat punctajul maxim. Se pare că ai devenit as
la matematică. Și cum se explic ă această transformare?
Jessie : – Învăț mai mult?
Domnișoara Graves : – Mhm.
Jessie : –Și nu dădeam tot ce puteam, dar acum î mi dau silința. Caut un loc unde să învăț,
stabilesc programul și…
Domnișoara Graves : – Gata copii, atenție. E timpul pentru lucrar e.
Jessie : – Puteti sa imi dati si testul pentru saptmana urmatoare?
Domnișoara Graves : – Ajunge unul pe saptamana.
[Polly isi asaza trei carti pe banca drept protectie in caz ca cineva ar dori sa copieze de la ea.]
Domnișoara Graves : –Gata? Pregatit i? Inc epeti. [Jessie se joaca cu pixurile.]
Domnișoara Graves : –Jessie, dacă ai terminat, ia -ți o carte din bibiliotecă ți citește în liniste.
Jessie : – Bună idee, vreau una cu Einstein.
Domnișoara Graves : – Ne vedem mâine. Nu uitați jucăria, săptămâna vi itoare , Vincent, o
jucărie nu înseamnă o bucată de gumă pe băț.
Vincent: –Mda, de parcă o să le aduc ceva bun.
Domnișoara Graves : –Bravo, Jessie, pentru că ai devenit as la matematică, te -am numit
meditator.
Jessie : – Eu? Să fiu..meditator? Nu eram dorit n ici ca elev..
Domnișoara Graves : – Ei bine, noul nostru Jessie, o să ăi ajute pe elevii care nu sunt la fel de
dotați..

69
Jessie : – Ah..nu cred că pot.
Domnișoara Graves : – Serios? Și ai vreun motiv pentru care nu vrei să împărtășești
cunoștințele tale? Știi ceva, Jessie? Integritatea valorează mai mult decât toate puntajele
maxime. E ceva ce ar trebui să îmi spui?
Jessie : – Da. Trimiteți proștii la mine.
Domnul Besser : – Atenție, copiii care au nevoie de ajutorul meu, aliniați -vă în stânga. O să
discut cu to ată lu mea. Absolut toată lumea. [nimeni nu se aliniază] Bine, nu vă grăbiți, [deschide
servieta din care scoate o carte: Și tu poti să ai parteneră un super -model.]
Fredie : –Uite, problema num ărul șapte . Nu mă prind cum se face.
Jessie : U, wow, un cuvant urât.
Freddi e: Jessie, ar trebui să mă ajuți.
Jessie : Da, da. Uite ce o să faci: înmulțești, scazi, aduni subiectul, predicatul și obtii răspunsul.
Freddie : Ce?
Jessie : Păi..trebuie să le fac eu pe toate? [revoltat.]
Penny : Deci, câte hectare trebuie să are fem ierul Brown?
Colegul: 30?
Penny : – Da, e foarte bine. Bravo! [îi dă o bomboană.]
Colegul : – Cu tine totul pare ușor.
Freddie : – Nu mai pricep nimic, credeam că mai știu câte ceva, acum nici asta nu mai înțeleg.
Jessie : –Hei, aș putea să fiu la joacă, dar n-auzi că mă plâng.
Freddie : – Cred că o să vomit…
Jessie : –Următorul!

La școală, a do ua zi
Domnișoara Graves : – Jordan, tu urmezi. Ce obiect ar putea aduce un Indian pentru un drob?
Jordan : – O pătură țesută de mână?
Domnișoara Graves : – Excelent răsp uns. C ine îmi spune ce ar putea aduce un pionier, Nancy?
Nancy : – M-i-s-s-i-p-p-i.
Domnișoara Graves : – Poftim?
Nancy : – O, iertați -mă, Miss Graves. M mare i -s-s-i-s-s-i-p-p-i.
Domnișoara Graves : – Tu ai auzit întrebarea?

70
Nancy : – Nu prea. Se aude foarte p rost a ici, în spate.
Domnișoara Graves : – Am înțeles. Avem o singură soluție la problema asta.
[Nancy își ia cărțile și caietele și se mută lângă Penny.]
Penny : – Buunăă.
Domnișoara Graves : – Nu la soluția asta m -am gândit.
Nancy : – La cabinet ?

La cabine t
[Loc ul arata înfricoșător, iar sora Pitts (asistenta) trage perdeaua în a cărei umbra părea că înfige
cuțitul în ceva din care iese sânge, însă în realitate doar taie o roșie.]
Nancy: – Am doar o mică problemă cu auzul.
Sora Pitts : – O mică problemă cu auzul? Asta a zis și Tiffany Siegel când a venit aici [în cabinet
este atârn at un tablou intitulat: În memoria lui Tiffany Siegel .]
[Nancy este speriată.]
Sora Pitts : – Mai bine o rezolvăm repede, nu vreau să ajungi infirmă anul viitor [apropiindu -se
de Na ncy cu o seringa uriașă.]
Nancy : – Nu vă apropiați! Citiți -mi fișa. Îmi plac e să mușc.

În clasă
Domnișoara Graves : – O, și nu uitați, mâine este ziua adunărilor.
Elevii [în cor]: – Adunare? Hm..
Domnișoara Graves : – Gata. Domnul Besser a încercat să facă o adun are interesantă.
Vinnie : – Atunci de ce nu participați?
Domnișoara Graves : – Nu vorbi fără să ridici mâna, Vincent. Deci, la Adunarea de vineri se
dau premiile. Câștigătorii de anul acesta vor vizita Monsterland.
Elevii [în cor]: – Monsterland? Suupe r.
Vinnie: –Am o roată uriașă numită Fanfirul. E super. Cică u nei fete i -au sărit ochii din cap.
Domnișoara Graves : – Mai intâi, premiul la matematică. Se pare ca Penny și Jessie sunt la
egalitate, dar socotind și testul de azi, Penny a reușit 99 de puncte , iar Jessie 100.

La cabinet
Sora Pitts : – Asa, Nancy, nu -i mai bine cu urechile curate?

71
Nancy : – Nu prea.
Sora Pitts [îi dă un aparat auditiv foarte mare]: – Vai, vai, vai, te strâng puțin, nu?
Nancy : – Hei, cred că am auzit alarma de incendiu.
Sora Pitt s: – Serios? Credeam că nu auzi prea bine. Ascultă, dragă, o să aflăm cât de gravă este
problema ta cu auzul. Ridică mâna când auzi un ton.
Nancy : Nu aud nimic.
[Sora Pitts pornește aparatul.]
Nancy : AAAAaaa!

În clasă
Nancy [cu mâna la urechi] : –Răspund e cine va la telefon, vă rog?
Domnișoara Graves : – Deci, Nancy, conform acestui bilet, ai avut o problemă gravă cu auzul.
Nancy : – Asta înseamnă că trebuie să stau lângă Penny?
Domnișoara Graves : –Nu, asta înseamnă că ai nevoie de un aparat auditiv.

A doua zi la școală
Jessie : –N-ai să ghicești cine a pus ș arpele în cușca hamsterului.
Nancy : – A?? Ce ai spus? Nu aud nimic cu tâmpeniile astea pe urechi.
Domnișoara Graves : – Oh, Nancy, nu ai voie să scoți aparatul auditiv. De acum încolo el va fi
intermediar ul tău cu lumea și cred că ar trebui să te muți în f ață.
[Nancy se bucură. Își ia caietele și se mută iar lângă Penny.]
Domnișoara Graves : – Nu acolo.
Nancy: – Ati spus mai în față!
Domnișoara Graves : – Exact, în față de tot. [și îi arată scaunul de la cat edră.]
Nancy : – Hm…

La ora de muzică

[Colegii lui Nancy cântă la trompetă, iar ea stă cu urechea lipită de casetofon.]
Domnișoara Graves : – Vezi? Nu te -am uitat. Poti să simți vibrațiile? [Nancy râde.]

72

In curtea școlii

Penny : – Știu că nu e frumos, da r am f ost dezamgită că nu am primit premi ul școlii.
Jessie : – E în ordine, Penny, sunt sigur că o să îl câștigi la anul.
Penny : – Ba nu, ești prea deștept. Eu am dat tot ce am putut, chiar am ratat o excursie în Israel
pentru tabla înmulțirii cu 9.
Jessie : – Trebuie să plec.
Penny : – Iar la ultim ul test, n -am vizitat -o pe matușa Bertha la azil pentru ăa a trebuit să învăț.
Jessie [întristat] : – Doamne…
Penny : – Acum nu mai e printre noi, dar cred că tu ai facut și mai multe sacrificii, așa că te
felicit, b ravo! Regret, Bertha.
Jessie : – Știi, n -am bănuit că ai trecut prin atâtea. Cel mai bine ar fi să îți aduc biletele de la
Monsterland

În curtea școlii

[O minge o lovește pe Nancy.]
Domnișoara Graves : – Te simți bine, Nancy?
Nancy : – Da, sunt bine, dar pu știul care m -a lovit, n -o să fie.
Domnișo ara Graves : – Poți să auzi, fără aparat auditiv?
Nancy : – Nu, nu, eu…eu…citesc pe buze. Cred că am invățat aseară când m -am uitat la
Miracolul din noi.

În clasă

Domnișoara Graves : – Ei bine, mă bucur să vă anunț c ă Nanc y aude mai bine și e gata să stea
din nou cu restul clasei. Hai să vedem unde o să o așezăm, da? Hai, uite aici, e bine?
Nancy : – Haa! [încântată]. E grozav! [așezându -se lângă Penny.] Vom face totul împreună și
vom avea secrete. Încep eu. Știu cine a pus șarpele lângă hamster.
Domniș oara Graves : – Stiți ce, dacă Nancy are un loc nou, și ceilalți au dreptul să îți schimbe
locul. [Penny se mută din banca și îi ia locul Polly.]

73
Polly: –Nu-i grozav? O să fim prietene nedespărțite. Îți plac dansurile litu aniene ?

În sala de festivități

Domnul Besser : – Gata, copii, stați cuminți, închideți gurițele, dacă nu, nu vă spun cine a
câștigat concursul de silabisire.
Din mulțime : – Nu-mi pasă! Nici mie! Când mâncăm?
Domnișoara Graves : – Ce chipeși suntem. Cred că eșt i foarte mândru de acest premiu.
Jessie : – Sigur.
Domnișoara Graves : – Mândru fiindcă ai fost mai bun decât ceilalți copii care au făcut atâtea
sacrificii, mai ales Penny, dar o să se oprească ea.
Jessie : – Penny? Plânge?
Domnișoara Graves : – Da, dar asta nu te privește pe tine. Ai câștigat, correct.
Jessie : – Pai…
Domnul Besser : – La matematică a câștigat Jessie McCoy.
Domnișoara Graves : – Acum este momentul, Jessie, dacă ai ceva să îmi spui..
Jessie: – Aaa..Mă duc la Monsterland!!!
Domnul Besser : –Felicit ări, Jessie!
Jessie : – Și biletele, Domnule Besser?
Domnul Besser : – Oh, desigur. Sunt convins că reușita lui Jessie vă va inspira pe toti. Înainte
era slab la matematică, un dezastru, unii ar fi spus că nu are nicio șansă, dar s -a pus pe treabă și
a ajuns cel mai bun. Să vedem dacă -l convingem să ne destăinuie secretul lui.
Jessie : – Ei bine, pare o prostie, ați mai auzit -o, dar totul e să vrei. Închideți televizorul, așezați –
vă la birou. Deschideți manualele și aprofundați. Obținerea punctajului max im la teste vă ava
satisface mai mult decât punctajul maxim la SartCraft și acolo mă descurc binișor, da..
Domnul Besser : – Știi ce, Jessie? Mi -a venit o idee, hai să demonstrăm cum îi merge mintea și
să rezolvăm câteva probleme de matematică chiar acum, v rei?
Jessie : – Haa?
Domnul Besser : – Pentru început, spune -le copiilor cum se transformă kilogramele în
miligrame.
Jessie : – Aaa… Dacă le spun eu, cum or să mai învețe?
Domnul Besser : – Ohoho, știu că pentru tine e o joacă, dar luminează -ne și pe noi.

74
Jessie: – Mda.. păi, ca ăa fiu sincer, eu folosesc calculatorul..
Domnul Besser : – Oo, ce noroc, am unul chiar aici.
Jessie : – Ooo, împarti cu 100, înmulțești la 1.000.000, știu și eu..ceva cu multe zerouri. Metri?
Grame? Tone?
[Domnul Besser și Jessie trag de trofe u pentru că primul nu vrea să i -l înmâneze celui de -al
doilea, iar cel din urmă dorește să meargă la Monsterland și să se bucure de succesul oferit ăn
cadrul concursului.]
Domnul Besser : – Dă-mi bilete, te rog! [trăgând amândoi de ele.]
Jessie : – Dar oricum,. Vă bat pe totț la StartCraft.
Domnul Besser : – Noul nostru premiant este Penny Grant. Distracție plăcută, draga mea.
Penny : – N-o să păstrez biletele, o să le donez fundației Orfanii Înfometați care asteaptă
îndeplinirea dorintelor.

Următoarea zi la școală. În curtea școlii

Nancy : – E cea mai urâtă zi din viața mea. Ba nu, retrag ce am spus. Mâine va fi. Polly își aduce
colecția de linguri. Va fi un an pliiin de linguri.
Jessie : Poate că m -am facut de râs în fața școlii, dar mai am manualul p entru profesori.
[În clasă intră îngrijitorul, domnul Sorley, care lasă manualele pentru semestrul următor.]
Domnișoara Graves : M, manual pentru semestru urmator. Editie pentru profesori.
[Domnișoara Graves așază manualul în dulapul de la catedră și după ce în cuie sertarul cu cheia,
stinge lumina și părăsește sala de clasă.] 39“

Gașca

„Acasă la Jessie

Roberta McCoy : – Jessie, scumpule, m -am întors. Cum merge cu temele?
Jessie [jucându -se la calculator]: – M-au înnebunit ! Ăăă..deci..326 împărțit la..
Roberta McCoy : – Hai, las -o baltă, știu că nu îți făceai temele, dar nu e vina ta, e vina tuturor.
Tu și cu mine ne aflăm într -o relație productiv co -dependentă.

39 https://www.youtube.com/watch?v=oHWMW -JPj9M accesat în luna martie, 2019.

75
Jessie : – Adică trebuie să fac o injecție?
Roberta McCoy : –Tocm ai m-am întors de la fascinantul curs p entru părinți și am văzut cât de
important este ca tu și eu să avem o relație onestă cu O mare și caldă cu C mare.
Jessie : – Cu P mare de pe prostie.
Roberta McCoy : – Până la urma urmei mai sunt puțini ani până te vei face mare și vei pleca de
aici…
Jessie : –Curând, curând, curând.
Roberta McCoy : – Și ca să fim siguri că vei devein o ființă umana cu F mare si U mare..
Jessie : – Ajunge, cu A mare, cu A mare.
Roberta McCoy : – Am dat 300 de dolari pe cursul de educația copiilor si pe cuvântul meu că
vei ascult a ce îți spun.
Jessie : –Ți le spuneam eu pentru doar 200..
Roberta McCoy : – După doar o lecție îmi dau seama că pentru un copil de tipul tău, pedeapsa
nu e o coluție. Ca și câinii, tipul tău psihologic reac ționează numai la premii. Ia o bomboană.
Jessie: – Ha!
Roberta McCoy : – O, văd o singură șosetă pe jos, înseamnă ca una a ajuns în coșul de rufe.
Bravo! [îi mai dă o bomboană lui Jessie.]

În curtea școlii

Nancy : – Haide, avem destul timp pentru a juca ceva basket.
Gabrielle : – Aa, se pare că va tr ebui s ă așteptăm.
[Un alt grup de fete populare.]
Katelin : – Bună fetelor, îmi pare bine că vă văd
Sandra : – O, Katelin, am primiti mesajul azi de dimineață. Îmi pare rău că nu am sunat, dar a
sunt Mandy .
Mandy : – A trebui să ii spun ce a spus Gain că a spus R yan
Sandra : – Te-aș fi sunat, dar m -a sunat la Sandra pentru că o sunase Tolly înainte i -a spus ce
i-a spus Ryan.
Mandy, Katelin, Sandra, Tolly : – Ryan e așa drăguț.

Gabrielle : – Ce încrezute!

76
Jordan: – Of, sunt niste snoabe!
Nancy : – Se cred atât de in teresante!
[Fetele își imaginează pe rând că sunt prietene bune cu grupul format din fetele aflate pe terenul
de basket.]
Nancy : – Îți vine să crezi? Să se îmbrățișeze pe terenul de basket? Pot să se sărute și să se
îmbrățișeze fals și în altă part e!
Jordan: – Bună idee, spune -le tu!
Nancy : – Ă.. a fost ideea mea!
Gabrielle : – De ce te temi? Am să le spun eu. O cunosc pe Mandy
Fetele : – Oh!!
Nancy : – Și tu?
Jordan : – Nu știam.
Gabrielle : –Sigur , mama joacă bridge cu mama ei. Mandy știe cine sunt.
Katelin [către prietenele ei] : – O să veniți deci, după ore, să mergem la Gane?
Gabrielle : – Scuză -mă, am vrea să jucăm…
Sandra : – Știi, poate că ar t rebui să vii să mă iei pe mine prima data, apoi pe M andy și apoi să
mergem la Tolly.
Gabrielle : – Scuzați -mă, mă î ntrebam dacă.. Bună, prietenele mele și cu mine am vrea să jucăm
basket și ne întrebam dacă.
Mandy : – Mă întreb dacă ar trebui să mergem la mine și apoi la Gane și apoi la Tolly.
Gabrielle [reve nind către grupul ei de preietene] : – Nu putem să jucăm , tocm ai își aleg echipele

În clasă

Jessie [către Jordan] : – Ia cât vrei tu, mama îmi dă bomboane pentru orice chestie fac. Am
primit jumate de kg de bomboane pentru că m -am spălat pe jumătate d in dinți
Miss Graves : – Mulțumesc Jessie pentru acest re ferat interesant despre cum zboară păsările.
Sunt sigură ca domnul tweet -tweet este mândru că ai luat un zece.
Miss Graves : – Bine, următoul referat va fi despre zborul avioanelor și va fi făcut de..
Jessie : – Hm, o napolitan ă, o ciungă sau ceva ciocolată?
Miss Graves : –Jessie, tu ai să faci următorul referat!
Nancy : –Haha!!

77
Jessie : – Ha?
Nancy : N-ai avut timp nci măcar să te ascunzi

La bibliotecă:

Tolly : – Scuză -mă..
Nancy [în timp ce se preface că ar citi] : – O clipă!
Tolly : –Mi-ai văzut cumva_
Nancy : – Stai puțin!!
[Jordan este foarte uimită.]
Tolly : – Vreau să știu dacă cartea mea este pe aici!
Nancy [nervoasă]: – Unii oameni…
Nancy [după ce și -a ridicat privirea din carte]: – Sunt mai mut decat bineveniți să își ia cărțile.
Poftim, ia -o și pe a mea !
Tolly: – Nu, mulțumes. Iat -o!
Nancy : – Pa, Tolly!
Nancy [către Jordan]: – Ai văzut Ca Tolly a venit direct la mine și mi -a vorbit?
Jordan : – Ți-a cerut cartea, doar..
Nancy : – E o chestie, să știi. Așa fac copiii celebrii când vor să se împrietenească cu cinev a.
Jordan [neconvinsă]: – Mhm. De unde știi când un copil celebru vrea o carte și nu neapărat să
se împrietenească cu tine?
Nancy [jenată]: – Ești invidioas ă!

La cantină:

Catelin: –Deci, te sun, apoi o iau pe Tolly. O, stai, unde -I Tolly?
Nancy [care nu face pare din grup] : –Tolly? Am văzut -o la bibliotecă, își caută cartea și eu am
ajutat -o să și -o găsească. Era pe masa de alături
Catelin : – Și după ce a jungem la Mandy, o să mergem pe jos până la mall
Nancy : –Nu știu, am fost afară mai devreme și arăta de parcă stătea să plouă.
[Fetele se uită încruntate spre Nancy.]

78
Catelin: – Deci, după ce mergem pe jos până la mall, o să îmi cumpăr un ceas și vreau unu l
exact ca ăsta.
Nancy : – Îți place ceasul meu? Îl vrei? Eu n -am nevoie de el!
Catelin : – Eu vorbeam cu Gane.
Nancy : – Oh, da. Cât pe -aci să te cred. Oh, fir -ar să fie, ce a trecut timpul, trebuie neapărat să
plec, întârzii, ah, la Școala de modele.

Acasă la Jessie:

Roberta McCoy : – Capitolul II: Un bun părinte știe mereu ce se întâmplă în viața copilu lui său,
deci, povestește -mi, scumpule, ce ai făcut azi? Ceva teme?
Jessie : Nu.
Roberta McCoy : – Tipul de copil geniu nu va oferi prea multe informații părinților săi, așa că
un bun părinte va vorbi întotdeauna cu profesorii lui
Jessie : – Bine, bine, trebui e să fac un referat.
Roberta McCoy : – Aveți grijă că după o anumită perioadă, copilul dumneavoastră problem nu
va mai putea fi mituit doar cu bomboane
Jessie : – Ba cum să nu?
Roberta McCoy : –O recompenă mai substanțială va fi necesară.
Jessie : – Îmi place, grozav.
Jessie : – Nu, nu stai.
[Mama îi arată mai multe imagini cu diverse obiecte, iar atenția lui Jessie se oprește asupra unei
plăci de skateboard.]

Acasă la Nancy

Ima Francis : – Bună scumpo, te -a sunat Jordan. Vrea să știe dacă mai mergeti s âmbătă la
bowling și Gabrielle te -a sunat să te întrebe dacă mergi la film duminică, iar Mary Allien a
întrebat dacă ai mergi la ea.
Nancy : – Aa, n u sunt deloc populară!
Ima Francis : – Dar ce vorbești_ Toate fetele astea vor să stea cu tine.
Nancy : – Ele? Cui îi pasă?
Ima Francis : – Credeam că sunteți prietene.

79
Nancy : – Dar eu vreau alte prietene, mai bune, mai cunoscute. Știi, e un grup de fete super la
școală..
Ima Francis : – Și toată lumea le place?
Nancy : – Nu, nimeni nu le place. Toată lumea vrea să fi e prie tene cu ele. Am încercat să vorbesc
azi la prânz, dar s -au făcut că nu mă văd.
Ima Francis : – Nu poți să fii prietenă cu un gru p. Poți fi prietenă cu o persoană, iar ea te va
introduce în acel grup.
Nancy : – Oh, înțeleg, dar pe cine să aleg?
Ima Fra ncis: – Caută veriga cea mai slabă, aceea este cheia!

În curtea școlii

Gane : – Nu m -ai căutat aseară și nu m -ai sunat deloc.
Nancy [ascultând de la depărtare]: – N-a căutat -o și n -a sunat deloc..veriga slabă.

Acasă la Nancy

Sanjay : – O să te cam cost e, o s ă îți iau ceasul ăsta strălucitor.
Nancy : – Bine, bine, nu uita să te prefaci că ești bătrân.
Sanjay : – Alo, îmi puteți acorda câteva minute ca să răspundeți la un chestionar?
Gain : – Nu prea cred, aștept un telefon de la..
Sanjay : – Mulțumesc frumos , o să trec rapid prin toate cele 30 de întrebări. Intrebarea nr1, ce
îți place să faci ca să te distrezi?
Gain : – Să vorbesc la telefon cu prietenele mele, așa că te rog să..
Sanjay : – Întrebarea nr2, care este formația ta preferată.
Gain : – Băieții de c artier , bineînțeles, mai ales Joshua, prietenele mele sunt înnebunite după
Joshua când poartă cercel.
Sanjay : – Întreba rea nr3, ce ai vrea să faci pe timpul verii?
Gain : – Eu merg mereu în tabără, vara asta o să stau în cabana nr7 a Salamandrelor,
Sanjay : – Întrebarea nr4, când erai mica, care era jucăria ta preferată?
Gain: – Cu siguranță Vorbăreața Jucăușă. Ea a fost păp ușa mea preferată. Asta până când
neastâmpăratul de frati -miu i -a rupt picioarele și i -a spus Vorbăreața Împiedicată.

80
Sanjay : – Întrebare a nr5…

În curtea școlii

Nancy : – Uite-o că vine.
Nancy : – Iar vara asta sper să merg în tabăra aceea tare de tot de la Agaua.

La cantină

Jaclin : – Deci după ce te sun eu, tu mă suni pe mine.
Sanjay : – Deci, cum îți place Joshua?
Nancy : – Cum arată la sfârși t, bineînțeles.

La bibliotecă

Bibliotecara : – Na, poftim, tot ce avem despre avioane.
Sanjay : – Să știi că te -am așteptat ieri, unde ai fost?
Nancy : – Îmi pare rău, am fost la un spital de păpuși incredibil. Mi -au promis că mi -o repară pe
Vorbăreaț a mea Jucăușă.

În curtea școlii

Gain : – Te sun eu!
Nancy : – Nu, te sun eu!

Acasa la Jessie

Jessie : – Avioanele s e ridică de la sol atunci când presiunea este mai mare la aripă decât
deasupra ei. [Jessie se uită la posterul lipit de perete cu skateboar d-ul]. Forma aripii..

81
În curtea școlii

Jordan : – Deci, cine vrea să joace?
Jordan și Gabrielle : – Hiiii.
[Nancy și noua ei prietenă împreuna cu restul grupului de fete populare, dansând pe terenul de
basket]: – Stânga, dreapta, pas, pas, dreapta, dreapta .
Jord an: – Nu îmi vine să cred, ce caută Nancy cu fetele alea? Sunt așa de încrezute (în timp ce
își imaginează că d ansează cu ele)
Jordan și Gabrielle : – Bună, bună, Nancy.
[Nancy le ignoră.]
Gabrielle : – Cred că nu te -a auzit.
Jordan : – M-a auzit.
Nanc y: – O, Tolly, am uitat. La ce oră mergem la mall?
Nancy : – Vin eu să vă iau sau veniți voi?
Gain : – Eu nu pot să merg, trebuie să mă duc la dentist.
Nancy : – La dentist? Păi trebuie să anulezi programarea. Arăți perfect, de abia se vede spărtura.
Trebuie să ne vedem cu fetele
Gain : – Care dinte spart? Eu am o carie, de abia pot să mănânc.
Nancy : – Atunci folosesște un pai, trebuie să mergem la mall. Să vedem dacă putem găsi o ață
și o clanță.

Acasă la Jessie

Roberta McCoy : – Măi să fie, pentru un copil probl emă, cu siguranță că te -ai depășit. Ai grijă
să îți pui casca.
Jessie [în timp ce se d ă pe skateboard] : – Ooooo. Poc.

La mall:

Sandra : – Și, unde -I Gain?
Tolly: – Nu știu.
Sandra : – Dar știi, nici nu m -a sunat aseară.

82
Mandy : – Cred că o cam deran jează dintele.
Katelin : – Vedeți, tot timpul are câte ceva.
Tolly : – Ai dreptate..
Sandra : – Da, tot timpul Gain, Gain, Gain.
Nancy : – Ține-ți punga pe obraz și… Hei, fetelo, iată -ne!
Nancy : – Bună Tolly, Sandra, Katelin, Mandy!!!
Gain : – Îmi pare rău, dar nu vă pup, dintele.
Katelin : – Nu contează.
Nancy : – Deci, ce vreți să facem? Stă m aici și vorbim despre alții sau mergem la etajul doi și
vorbim despre alții?
Katelin : – Am fost și am vorbit, trebuie să plecăm.
Katelin [către restul grupului] : – Sună -mă când ajungi acasă,
Mandy : – Te sun eu.
Tolly : – Nu, mă suni tu.
Nancy : – Cred că o să îmi dau singură telefon.
Gain : – Nu cred că a spus cineva că o să mă sune.
[Fetele pleacă.]
Gain : – Stați, ce se întâmplă? Îmi spune și mie cineva?
Tolly : – În ultimul timp a i devenit cam înfumurată, aseară nici nu m -ai sunat.
Gain : – Ă? Ba da, fratele tău probabil că a uitat să îți transmit mesajul. Te -am sunat de 3 ori
Tolly : – Atunci înseamnă că ești prea insistentă. Să mergem, fetelor.
Gain : – Cum puteți să faceți as ta? Vă știu de mult timp. Noi facem karate împreună, iar noi
doua ne cunoaștem de la grădiniță.
Katelin : – Și erai insistentă și la groapa de nisip.
Gain : – Nu sunt nici înfumurată, nici insistentă. Sunt…
Nancy : – Hei, ele te cunosc de mai mult timp.
Tolly : – Haideți, să mergem.
[Nancy pleacă cu restul grupului și o abandonează pe Gain.]

În curtea școlii

83

Nancy : – De fapt sunt surprinsă cât am suportat -o pe Gain.
Jordan : – Dar..credeam că sunt prietene vechi.
Nancy : – Nu contează de când ești prieten, cont ează c ât ești de plăcut. Bună Mandy, Tolly,
Kate lin.
Nancy : – S-a întâmplat ceva?
Mandy : – Da, cum ai putut să fii atât de rea cu Gain ieri?
Nancy : – Eu? Tu i -ai spus doar că e înfumurată.
Tolly : – Ce urât din partea ei să îți amintească asta.
Mandy : – Știu.
Nancy: – Dar tu ai spus ca Gain e prea insist entă.
Tolly : – Ai auzit? Acum se ia chiar și de mine, cât tupeu!

Pe hol

Nancy : – Hei, stați puțin, am avut un plan. Gain mă băga pe mine în grup, după care eu puteam
să vă bag pe voi, nu vă lăsam baltă.
Jordan: – Zău? Nu mai spune.
Nancy : – Haideți, vă făceam o favoare, le testam să văd dacă merită să vă fie prietene.

În clasă

Roberta McCoy : – Domnișoară Grapes, nu pot vedea de aici la tablă. Ai grijă să scrii mare.
Jordan : – Dar ce ați pățit?
Roberta Mc Coy: – Jessie s -a lovit la cap în t imp ce se dădea cu skateboard -ul și când am fost
la medic țipa și urla și țipa și urla și țipa și și -a pierdut vocea sărmanul meu copilaș, așa că am
venit eu cu el să citesc referatul.
Miss Grapes : – Știți, ce ar fi dacă l-ați lua pe Jessie și ați aștepta în cancelarie. Am să vă chem
când sunt gata.
Roberta McCoy : – O, nu, nu. E foarte bine aici. I -am promit lui Jessie caă pentru cât a muncit
la referatul despre avioane, măcar atât pot să fac și eu pentru el. Să citesc în locul lui. Știu că
dacă ar fi putut vorbi, asta m -ar fi rugat. Azi eu sunt Jessie.

84
Miss Grapes : – Dar copiii vor preda referatele de abia la sfârșitul zilei.
Roberta McCoy : – Minunat, înseamnă că o să am toată ziua să îi cunosc pe colegii lui Jessie.
Rober ta McC oy: – Bună, eu sunt Roberta. Domnișoară Grapes, domnișoară Grapes.
Miss Grapes : – Da, Roberta, adică, doamnă Mc Coy.
Roberta McCoy : – E o pată lipicioasă pe podea. Când au fost lustruite ultima data aceste bănci?
Nu am putut observa mirosul neplăcut care venea de pe hol, de lângă rob inet, ca să nu mai
vorbesc de…
Miss Grapes : – Știți ceva, ce ar fi să predați referatele chiar acum? Doamnă Mc Coy,
dumneavoastră prima.
Jessie [scris pe un bilet] : – Te rog, nu.
Jeremy : – De abia aștept să o aud pe mama lui Jessie citind referatul. Hahah a.
Roberta McCoy : – Hmm, mă întreb când a fost ștearsă de praf banca asta ultima data. Am să
citesc acum referatul lui Jessie al meu pe care l -a scris singur și voi face o demonstrație cu acest
model de avion pe care l -a făcut tot singur. Am să vă răspund la întrebări la final și vă rog, nu
aplaudați
Elevii : – Hahaha.
Roberta McCoy : – Cum zboară avioanele? De Jessie Mc Coy. [Scapă avionul din mâini]. Upss.
Elementul cel mai important al avionului care îl face să zboare est e arip a. Atunci când presiunea
este mai mare sub aripă decât deasupra ei, avionul poate zbura. Înțelegeți_ Deasupra, dedesubt.
Când presiunea este mai mare decât greutatea avionului, atunci avionul se ridică de la sol și
acum demonstrația. Imaginați -vă ari pile, pentru că s -au rupt când a scăpat machete avionului.
Turul de control către zborul spre Caracas, Venezuela. Pegătiți -vă pentru del’colare. Zborul 319
e pregătit de decolare. Recepționat. Brrm, brmmm. Avionul merge din ce în ce mai repede, sub
aripi e ste ae r. Presiune, pr esiune, ridicare, ridicare, zborul 319 își vede de drum, vă dorim un
zbor cât mai plăcut doamnelor și domnilor. Și așa zboară avionul. Aveți întrebări?
Miss Grapes : – Mulțumim mult, doamnă Mc Coy, nu cred că sunt necesare întrebări, aț i expl icat
totul atât de bine.
Roberta McCoy : – O, nu, nici vorbă. Nici măcar n -am început să vorbesc despre motorul cu
combustie internă.
Miss Grapes : – Prima parte a fost atât de bună că meritați deja un 10.
Roberta McCoy : – Un 10? Jessie, ai auzit? Am l uat un 10 .
[Jessie s e târăște spre ușă încercând să fugă.] ”40

40 https://www.youtube.com/watch?v=HSIISzKjyRQ accesat în luna martie, 2019.

85
Concluzii
În urma cercetărilor efectuate asupra desenului animat Copiii de la 402 , am reu șit să
identificăm, clasificăm și să încadrăm actele de limbaj ale personajului feminin Nancy, de -a
lungul a două episode, Fiul lui Einstein și Gașca, pe care le -am supus unei analize pragmatice.
În primul capitol, pe baza detalierii conceptului de pragmati că și context, am ajuns la
concluzia că într -o stiua ție de comunicare este nevoie de un locutor și un alocu tor care să ocupe
aceste roluri alternativ. În funcție de distinc ția propus ă dintre comunicare a orală și cea scrisă ,
am analizat comunicarea orală, ținând cont de corpusul lucrării, transcrierea celor două episoade
ale desenului animat Copiii de la 4 02: Fiul lui Einstein și Gașca, astfel încât am clasificat
tipurile de enun țuri pe baza raportului dintre grupul eu-tu al enun țării.
În al doilea capitol, am ajuns la concluzia că limbajul are un rol esen țial în manifestarea
comportamentului în cadrul enu nțurilor din situa ția de comunicare astfel încât prin intermediul
unei forțe iloc țționare aplicate acestora, capătă diferite nuan țe. Prin urmare , pentru rea lizarea
unui enunț am observat că este nevoie de existen ța celor trei acte fundamentale: fonic , fatic și
retic, iar în func ție de efectul perlocu ționar produs asupra alocutorului, ele pot fi clasate în:
verdictive , exercitive , promisive , comportamentale și expozitive . Așadar, delimitând în șase
grupe generale tipurile de cereri indirecte, ținând cont de condiț ia pregătitoare , de sinceritate ,
și de conținut propozițional și de cea esențială, am identific at patru generalizări ce au explic at
raportul dintre forma frazelor celor șase grupe și tipul lor directiv.
În al treilea capitol, am observat că perso najul se regăse ște cel mai adesea în contextul
școlar, respectiv sala de clasă și terenul de basket. Am remarcat inten țiile aceste ia în raport cu
interlocutorii, de a manipula și min ți pentru a -și atinge diverse scopuri, cel mai adesea pentru a
fi lider în grupu l de colege. În func ție de tipurile de verbe performative, am identificat o serie
de 236 de enun țuri, dintre care 85 au fost doar expo zitive, personajele urmărind să î și exprime
convingerile. Am ajuns la concluzia că a ctele realizate în mod direct au fost cele mai numeroase
și cel mai ușor de reperat și interpretat, însă în ceea ce prive ște actele indirecte, sensul fiind unul
ascuns, a fost nevoie de o aten ție sporită asupra relațiilor dintre Nancy și celelalte personaje,
precum și asupra inten țiilor fiecăr ui membru angrenat în intera țțiunea cu personajul feminin.
Prin urmare, actele realizate direct prin enun țurile de tip asert iv au fost cele mai frecvent

86
întâlnite, urmate de cele imperative și interogative. Inten ția lui Nancy de a manipula s -a realiz at
indirect prin enun țuri imperative.
În ciuda tuturor eforturilor de a analiza aspectele actelor de limbaj în comunicarea
desen ului animat, acest material rămâne o sursă deschisă pentru alte investiga ții. Urmăresc să
continui această cercetare și să ana lizez printr -o lucrare de diserta ție elemente ale comunicării
non-verbale, din perspectiva unei analize ce are în vedere aspecte p ragmatico -stilistice.

87

Bibliografie
Austin, J.L,

Cum să faci lucruri cu vorbe
, Paralela 45, Bucure
ș
ti, 2003.
Benveniste,

É,

Probleme de lingvistică generală
, vol.I, Ed.Universitas, Bucure
ș
ti, 2000.
Bidu-
Vrânceanu Angela, ș.a,

Dicționar
-de-
Științe
-Ale-Limbii
, Editura

Ș
tiin
țifică, Bucureș
ti,

1997
.
Courdesses, Lucile,

„Blum et Thorez en mai 1936 : analyse d’énoncé
”

, Langue française

9,
febr. 1971, pp. 22-23.
Dragomir, Camelia,

Teorii

ș
i

concepte în pragmatica lingvistică
, Ovidius University Press,
Consta
ț
a, 2006.
Ionescu-
Ruxăndoiu, Liliana
, Nara
ț
iune

și dialog în proza românească,

Editura Academiei
Române, Bucure
ș
ti, 1991.
Ionescu-
Ruxăndoiu, Liliana,

Conversa
ț
ia:Structuri

ș
i strategii
,

Editura ALL, Bucure
ș
ti, 1995.

Jakobson, Roman,

Essais de linguistique Générale
, Minuit, Paris, 1963.
Jakobson, R.

,

„Lingvistică

și poetică”

,

în

Probleme de stilistică
,

Ed.

Ș
tiin
țifică, București
1964
.
Kebrat-Orecchioni, C, L
’
énonciation, Armand Colin, Paris, 1980.
Kebrat-Orecchioni, C.

,

Les

interactions verbales
, t. 1, Armand Colin,

Paris, 1990.
Leech, G.N. ,

Priciples of Pragmatics
,

Londra, New York, Longman, 1983.
Provost-Chauveau,

Geneviève,

„
Problèmes

théoriques

et

métodologiques

en

analyse

du
discours
”,

Langue française 9
, febr.

1971, pp. 6-21.
Surse electronice
:
https://www.youtube.com/watch?v=oHWMW-JPj9M

accesat în luna martie, 2019.

accesat în luna martie, 2019.