SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE [617219]

2020

UNIVERSITATEA “BABEȘ –BOLYAI” CLUJ –NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE
SPECIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Absolvent: [anonimizat]

2

UNIVERSITATEA “BABEȘ –BOLYAI” CLUJ –NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE
SPECIALĂ

Recuperarea prin kinetoterapie a pacientului cu
lombalgie cauzată de hernia de disc în fază
incipientă

Conducător științific
Lect. d r. Vădan Anca Lucia

Absolvent: [anonimizat]

3

CUPRINS

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 4
I. Fundamentarea teoretică a temei ………………………….. ………………………….. ……………… 5
1.1. Noțiuni de anatomie vertebrală ………………………….. ………………………….. ……….. 5
1.2. Noțiuni de biomecanică vertebral ………………………….. ………………………….. ……. 9
1.3. Hernierea discului intervertebral ………………………….. ………………………….. …… 11
1.4. Mijloace de tratament ………………………….. ………………………….. ………………….. 15
II. Materiale și metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 19
2.1. Materiale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 19
2.2. Metode de cercetare ………………………….. ………………………….. …………………….. 19
2.2.1. Metod a documentării ………………………….. ………………………….. …………. 19
2.2.2 Metod a studiului de caz ………………………….. ………………………….. ………. 20
2.2.3. Metod a anchetei ………………………….. ………………………….. ………………… 20
2.2.4. Metod a observației ………………………….. ………………………….. …………….. 21
2.2.5. Metod a testelor ca instrument de măsură ………………………….. ………….. 22
2.3. Program kinetoterapeutic ………………………….. ………………………….. ……………… 26
III. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 41
IV. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 45
Rezumat în limba engleză ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 46
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 47
Anexe

4
INTRODUCERE

Coloana vertebrală reprezintă cel mai important segment al aparatului locomotor , de
aceasta fiind legate toate celelalte segmente . Ea a sigură stabilitatea și mobilitatea trunchi ului,
având ca rol principal determinarea posturilor de bază ale întregului corp (Roșulescu, 2009).
Patologia coloanei vertebrale reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale
sistemului locomotor . Hernia de disc lombară este o problemă des întâlnită în rândul
populației, mai ales a celei active profesional , fiind o afecțiune invalidantă. Pe lângă durerea
provocată la nivel lombar și/sau pe traiectul nervului sciatic, aceasta se poate manifesta și
prin tulburări motorii mai mult sau mai puțin grave. Durerea de spate este principala ca uză
a incapacității de a lucra pentru persoanele sub 45 de ani și a treia cea mai frecventă pentru
cele de peste 45 de ani (Rezuș, 2014) .
Literatura de specialitate evidențiază faptul că aproximativ 80% din populație
prezintă cel puțin un episod dureros lombar în decursul vieții , la 25% dintre aceștia se
înregistrează recuren țe, iar 10% vor prezenta durere cronică (Cristea, 2019).
S-a constata t faptul c ă 5-10% din pacienții cu durere lombară joasă au hernie de disc.
Referitor la modul de apariție a herniei de disc , există o serie de factori de risc cu rol
predispozant cum sunt suprasolicitările fizice, traumatismele sau pozițiile vicioase (Rezuș,
2014 ).
Observațiile , în serviciile de recuperare, evidențiază faptul că patologia generatoare
de durere a coloanei vertebrale în general, și a celei lombare în special, ocupă primul loc în
cazuistica serviciilor de recuperare (Cristea, 2019) .
S-a sesiza t că s indromul dureros lombar, așa cum este văzut în practica și din studiile
de specialitate , poate fi numit „boala secolului”, deoarece fiecare persoană a prezentat în
decursul vieții minim un episod dureros la nivelul coloanei lombare, motiv ce m -a determinat
să aprofundez studiul .
Obiectivele principale ale studiului sunt reprezentate de realizarea unui suport
teoretic privind tema abordată, efectuarea unei anamneze clare, a unui examen clinic atent
și corect, alcătuirea și aplicarea unui program kinetoterapeutic specific cât mai benefic și
eficient .
Scopul lucrări i a fost de a urmări efectel e și obținerea rezultatelor dorite în urma unui
program terapeutic individualizat pentru scăderea și tratarea durerii lombare de tip mecanic
cauzată de hernia de disc .

5
I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

1.1. Noțiuni de anatomie vertebrală
Coloana vertebrală
Reprezint ă scheletul axial al corpului (împreună cu toracele osos și craniul) , fiind
situată în partea median ă și posterio ară a corpului , alcătuită prin suprapunere a a 33-34 de
vertebre și a discuri lor intervertebrale dintre acestea (Butnariu, 2014; Niculescu, Cârmaciu,
Voiculescu , Sălăvăstru, Ciornei , & Niță , 2009).
Vertebrele sunt dispuse metameric și sunt împărțite după regiuni le cărora le aparțin ,
astfel: primele 7 vertebre (C1 -C7), corespund gâtului și împreună constituie coloana
cervicală. Următoarele vertebre, în număr de 12 (T1 -T12), corespund toracelui și alcătuiesc
coloana toracică. Se continuă cu co loana lombară, formată din 7 vertebre (L1 -L7) care
corespund peretelui posterior al abdomenului (Butnariu, 2014 ; Papilian, 2003 ).
Vertebrele acestor 3 regiuni (cervicală, toracică și lombară) se mai numesc și vertebre
adevărate, datorită faptului că sunt mobile și independente (Papilian, 2003) .
În continuarea vertebrelor lombare se găsesc 5 vertebre sacrate (S1 -S5) și 4 -5
vertebre coccigiene (Co1 -Co5) , care răspund pelvisului. Acestea mai sunt denumite și oase
false, deoarece se sudează între ele și compun osul sacru și coccigele ( Papilian, 2003).
Caracterele generale ale vertebrelor adevărate
Conform lui Zamora ( 2005 ), o vertebră adevărată este constituită din următoarele
elemente descriptive:
1. corpul vertebral , are forma unui segment de cilindru plin și este orientat anterior.
Acesta prezintă două fețe (superioară și anterioară) și o circumferință ;
2. arcul vertebral , este alcătuit la rândul lui din:
➢ două lame vertebrale ce se îmbină prin extremitățile lor mediale ;
➢ procesul spinos, care pornește de la locul de unire al lamelor arcului vertebral ;
➢ procesul transversal, pereche, care pleacă de pe părțile laterale ale arcului
vertebral ;
➢ procesele articulare, în număr de patru (două superioare și două infe rioare),
care au rolul de a articula vertebrele între ele ;
3. pediculul vertebral , fiind compus din două părți sagitale care unesc arcul vertebral
de corpul vertebral. Marginile pediculilor prezintă câte o scobitură, iar între marginile
scobite a două vertebre vecine se delimitează gaura intervertebrală;

6
4. gaura vertebrală, formată anterior de corpul vertebral, posterior de arcul vertebral
și lateral de către pediculii vertebrali. Prin suprapunere a tuturor găurilor vertebrale se
formează canalul vertebral.
Vertebra lombară
Corpul vertebrei lombare este cel mai voluminos, având diametrul transvers dublu
față de cel antero -posterior (Niculescu et al. , 2009) .
Procesul spin os are formă dreptunghiular ă și este bine dezvoltat. Are o direcție
orizontală, fiind orientat dinainte -înapoi (Papilian, 2003) .
Procesele transverse lipsesc, fiind înlocuite de procesele costiforme (resturi de
coastă ). Ele sunt mari și turtite dinainte -înapoi. Adevăratele procese transverse reprezintă de
fapt mici proeminențe situate pe fața posterioară a proceselor costale, lângă rădăcina acestora
din urmă, purtând numele de procese accesorii (Niculescu et al., 2009 ; Papilian, 2003) .
Procesele articulare sunt orientate vertical și sunt dispuse în plan sagital. Fețele
articulare ale proceselor superioare privesc medial și se prezintă ca segmente de cili ndru gol,
în timp ce fețele articulare ale proceselor inferioare privesc lateral și se prezintă ca segmente
de cilindru plin (Papilian, 2003) .
Vertebre cu aspect particular : vertebra L1 seamănă cu vertebrele toracale, iar vertebra
L5 se poate suda de osul sacru ( Niculescu et al., 2009 )

Fig. 1 – Vertebra lombară
(Greene, 2006 )

7
Discul intervertebral
Discurile intervertebrale reprezintă aproximativ 20% din lungimea coloanei
vertebrale cervical e și a coloa nei torac ale și aproximativ 33% din lungimea coloanei din
regiun ea lombar ă. În această zonă, discurile sunt mai groase în porțiunea anterioară decât în
cea posterioară . Discul intervertebral este alcătuit din nucleu pulpos și anulus fibros (Greene,
2006).
Conform lui Phillips și Lauryssen ( 2010 ), nucleul pulpos (NP) este moale , cu o
consistență vâscoasă și o structură omogenă. Este înconjurat și constrâns de straturile
concentrice dure, numite și lamele ale anulusului fibros (AF) , care sunt fixate între două
corpuri vertebrale adiacente .
Lamelele exterioare sunt compuse din colagen de tipul I , mai dens și porțiunea
interioară fibrocartilaginoasă a anulusului fibros este constituit în cea mai mare parte din
colagen de tipul II, mai moale . Nucleul central pulpos conține apă, colagen de tip II și
agregate proteoglican e (Greene, 2006).
Conținutul ridicat de apă și rigiditatea scăzută a nucleului, îi permite să se comporte
mecanic ca un fluid comprimat, care generează o tensiune în anulus atunci când asupra
coloanei vertebrale se exercită presiune. Cu toate acestea, lamelele sunt suficien t de rigide
pentru a rezista la încărcare compresivă, precum și pentru a rezista presiunii nucleului.
Dimensiunile generale ale discului variază în funcție de nivelul spinal și crește odată cu
creșterea în înălțime a corpului (Phillips & Lauryssen, 2010).

Fig. 2 – Discul intervertebral
(Greene , 2006 )

8
Coloana vertebrală în întregim e
Coloana vertebrală nu este rectilinie, ci prezintă patru curburi f iziologice în plan
sagital . Curburile sagitale au rol în mărirea rezistenței coloanei vertebrale, sunt orientate cu
convexi tatea înainte, fiind numite lordoze și cu convexitatea înapoi, numite cifoze ( Sbenghe,
2002).
Conform lui Colcer (2012), acestea sunt:
➢ curbură cervicală cu convexitatea anterioară ;
➢ curbură toracică cu convexitatea posterioară ;
➢ curbura lombară cu convexitatea anterioară ;
➢ curbură sacro -coccigiană cu convexitatea posterioară ;

Curburile în plan frontal s unt mai puțin pronu nțate decât cele în plan sagital. Î n mod
obișnuit întâlnim:
➢ curbură cervicală cu convexitatea la stânga;
➢ curbură toracică cu convexitatea la dreapta;
➢ curbură lombară cu convexitatea la stânga (Colcer, 2012) .
Curbura toracică este primară, fiind determinată de tracțiunea mușchilor mai
dezvoltați la membrul superior drept; celelalte două curburi sunt compensatorii, având
scopul de a restabili echilibrul corporal. La „stângaci", curburile în plan frontal sunt
îndreptate în sens i nvers ( Colcer, 2012) .

Conformația exterioară a coloanei vertebrale este prezentată de către Bogdan
(2013 c), astfel :
1. fața anterioar ă – este formată dintr -o coloană cilindrică , rezultată prin
suprapunerea corpurilor vertebrelor;
2. fața posterioar ă – prezintă pe linia medială procesele spinoase, care formează
împreun ă creasta spinală. D e fiecare parte a crestei spinale se găsesc șanțuri profunde numite
șanțuri vertebrale, iar aceste șanțuri adăpostesc mușchi ce acționează asupra coloanei
vertebrale;
3. fețele laterale – alcătuite din vârful proceselor transverse, pediculii vertebrali,
găurile intervertebrale ș i porțiunile l aterale ale corpilor vertebrali.

9

Fig. 3 – Coloana vertebrală
(Drăgulin, 2014 )

1.2. Noțiuni de biomecanică vertebrală
Coloana vertebrală îndeplinește următoarele funcții:
➢ Funcția de susținere – susține trunchiul, imprimând individului o postură
caracteristică;
➢ Funcția de protecție – apără măduva spinării împotriva agresiunilor mecanice;
➢ Funcția morfogenetică – particularitățile mecanicii coloanei vertebrale se răsfrâng
asupra formei și așezăr ii viscerelor toraco -abdominale ;
➢ Funcția de mobilitate – prin complexitatea construcției sale, conferă corpului
posibilitatea de a se miș ca și de a se deplasa în spațiu (Colcer, 2012).
Mișcările coloanei, in diferent de amplitudinea lor, su nt mișcări complexe, în care
intervin mai multe segmente vertebrale. Ele se realizează prin cumularea ușoarelor
deplasări ale corpurilor vertebrale, care au loc la nivelul discurilor intervertebrale,
precum și la nivelul celorlalte articulații (Baciu, 1972) .
Aceste mișcări sunt limitate de rezistența ligamentelor, a articulațiilor intervertebrale
și de gradul de compresibilitate a țesutului fibro -cartilaginos din care este compus discul
(Baciu, 1981) .

10
Flexia – mișcare a în plan sagital, prin care peretele abdominal se apropie de fața
anterioară a coapselor. În mișcarea de flexie, porțiunea anterioară a discurilor
intervertebrale este comprimată, în timp ce ligamentul vertebral comun posterior,
ligamentele galbene, ligamentele interspinoase, ligamentul supraspinos și mușchii
spatelui sunt puși sub tensiune. Mușchii care iniț iază mișcarea sunt cei ai peretelui
abdominal î n special dreptul abdominal și cei doi oblici. Odată iniț iată mișcarea , grupul
antagonist al flexorilor (e xtensorii coloanei) intră în acț iune și garantează flexia
trunchiului, învingând forțele gravitaț ionale (Balint et al ., 2007; Nenciu, 2007);
Extensia – mișcare a în plan sagital, prin care trunchiul se deplasează posterior. În
mișcarea de extensie, porțiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt
comprimate, în timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune.
Extensia este blocată în ultima fază de intrarea în contact a apofizelor articulare și apoi
a apofizelor spinoase. Mușchii șanțurilor vertebrale ( extensori ), sunt cei care iniț iază
mișcarea , care apoi este controlată de grupul anterior (Balint et al ., 2007; Nenciu, 2007);
Înclinarea laterală – mișcarea în plan frontal, prin care trunchiul se depărtează de
linia mediană a corpului. Mișcarea de înclinare laterală are maximum de amplitudine în
segmentul dorsal. Mușchii principali în înclinare sunt: pătratul lombelor, psoasul,
intertransversalii și dreptul lateral al capului (Balint et al ., 2007; Nenciu, 2007);
Rotația trunchiului – mișcare a în plan transversal, care se realizează în jurul unui ax
ce trece prin vertebrele toracice (axul longitudinal). Mișcarea din coloana lombară este
posibilă atunci când este dreaptă (Balint et al ., 2007; Nenciu, 2007).
Musculatura coloanei vertebrale are rol esențial atât în funcția dinamică a acesteia,
cât și în menținerea staticii vertebrale. Conform lui Sbenghe (2002), există două sisteme
musculare posterioare ale trunchiului:
1. Musculatura intrinsecă profundă sau musculatura transverso -spinală (în u nghiul
diedru dintre apofiza transversă și cea spinoasă) este formată (de la suprafață spre
profunzime , din mușchii semispinali, multifizi și rotatori, alcătuiți la rândul lor din 11
perechi de mușchi mici . Aceasta are rolul de a stabiliza, acționând ca un ligament
dinamic, ajustând micile mișcări între vertebre ca și stabilizarea lor;
2. Mușchii erectori (în partea inferioară a trunchiului) se continuă în sus cu trei
sisteme musculare: sistemul ilio -costal (localizat cel mai lateral), sistemul musculaturi i
lungi (longissimus) și sistemul mușchilor spinali sau spinalis (localizat cel mai medial).
O altă variantă de descriere a sistemului muscular posterior, după Kapandji, este
prezentată în 3 planuri: profund (musculatura erectoare), intermediar (dințatul postero –
inferior) și planul superficial, reprezentat de latissimus dorsi (Sbenghe, 2002).

11
Articulați a intervertebrală
Conform lui Sbenghe (2002), unitățile morfofuncționale ale coloanei sunt formate
din două vertebre alăturate și discul interve rtebral care le despar te:
1. Articulația anterioară este alcătuită din corpurile vertebrale și discul dintre ele.
Aceasta preia 70 % din presiunile de încărcare. În suprasolicitări, primele care cedează
sunt platourile ( în general platoul de deasupra dis cului), apoi corpul vertebral propriu –
zis și la final se produce ruperea inelului fibros cu hernierea discului. Aparatul disco –
inelar participă la stabilitatea intrinsecă a coloanei vertebrale prin suport presional, câ t și
prin limitarea mișcărilor;
2. Articulația posterioară, numită și articulația fațetară, este formată din excrescențele
osoase ale arcurilor vertebrale. Este o articulație adevărată, având capsulă, sinovială și
ligamente. Acestea preiau 30% din presiunile de încărcare și sunt articulații strânse, deși
au o capsulă subțire și mai largă. În schimb, acestea au un aparat ligamentar puternic.
Orientarea fațetelor articulare determină blocarea sau, din contră, permit mișcarea
vertebrală în diferite direcții. La nivel lombar, fa țetele se află în plan sagital , cu o ușoară
angulare în plan frontal. Acest aranjament limitează rotația, dar favorizează flexia,
extensia și lateralitatea (Sbenghe, 2002).

Ligamentele – conform lui Sbenghe (2002), acestea reprezintă o structură
importantă ce asigură stabilitatea intrinsecă a coloanei, limitând excesul de mișcare
astfel:
a. ligamentele interspinos și supraspinos – sunt ligamente foarte puternice care au
rolul de a limita mișcarea de flexie a coloanei;
b. ligamentele c apsulare (aparțin articulației posterioare), ligamentul galben și
ligamentul longitudinal posterior – stabilizează coloana la terminarea flexiei;
c. ligamentul longitudinal anterior – limitează extensia;
d. ligamentele colaterale intertransverse împreună cu ligamentul galben și cele
capsulare – limitează mișcarea de lateralitate a coloanei;
e. ligamentele capsulare – limitează rotațiile.
Corpurile vertebrale și discurile intervertebrale sunt conectate între ele anterior prin
ligamentul longitudinal ante rior care este mai puternic și posterior prin ligamentul
longitudinal posterior, fiind mai subțire, fapt ce explică apariția herniilor de disc la acest
nivel (Rezuș, 2014) .

12
1.3. Hernierea discului inter vertebral
Reprezintă fisurarea inel ului fibros al discului vertebral, ceea ce permite deplasarea
gradată a nucleului pulpos spre canalul vertebral, determinând o compresiune pe rădăcinile
nervoase . Cea mai frecventă localizare a herniei d e disc este la nivelul coloanei lombare
joase. (Rezuș , 2014) .
Deteriorarea discului intervertebral evoluează din punct de vedere al modificărilor
anatomopatologice și al manifestărilor clinice, în patru faze, cărora le corespunde un anumit
tablou clinic (Roșulescu, 2009).
Fazele herniei de disc :
Faza I – reprezintă faza de instabilitate discală , cu o ușoară laxitate a nucleului pulpos
în inelul fibros, determinând dureri lombare cronice intermitente, de tip postural și mecanic.
În majoritatea cazurilor, la încetarea efortului și la repaus, aceste dureri dispar, pentru a
reapărea în condiț ii variate de solicitare a segmentului lombar (Roșulescu, 2009) .
Faza a II -a – este faza de lezare a discului intervertebral, cu ruperea inelului fibros și
protruzia postero -centrală a nucleului pulpos, determinând un lumbago acut sau supraacut
care se m anifestă brusc la nivel lombo -sacrat (unilaterale sau bilaterale) , având caracter
mecanic. Durerea nu iradiază pe membrele inferioare, dar dacă o face, nu trece de genunchi
(Roșulescu, 2009) .
Faza a III -a – Este denumită și faza radiculară și apare prin p rotruzia postero -laterală
a discului herniat, care va intercepta o rădăcină nervoasă. Din acest motiv simptomele vor
apărea unilateral (Roșulescu, 2009) .
Conform Roșulescu (2009), a ceastă fază are trei stadii:
Stadiul I – iritativ. Discul herniat ajunge la rădăcină, pe care doar o atinge;
Stadiul II – compresiv . Materialul herniat ajunge la rădăcina nervoasă, pe care o
comprimă ;
Stadiul III – de întrerupere. Se produce secționarea unor axoni din rădăcină, sau a
întregii rădăcini prin contactul cu discul herniat .
Faza a IV -a – reprezintă faza modificărilor de tip degenerativ, cu apariția discartrozei
și a artrozei interapofizare, după vârsta de 40 de ani. Odată cu înaintarea în vârstă, nucleul
pulpos își pierde imbibiția normală cu apă ș i devine friabil. În același timp, inelul fibros
suferă și el modificări importante în urma repetatelor solicităr i mecanice la care a fost supus
(Roșulescu, 2009).

13

Fig. 4 – Fazele herniei de dis c
(Mutica, n.d. )

Factori determinanți:
➢ Activități care necesită un efort fizic intens;
➢ Sedentarismul exagerat;
➢ Obezitatea;
➢ Traumatisme la nivelul coloanei;
➢ Mișcări executate brusc, necontrolat și din poziții incorecte;
➢ Vibrații și/sau mișcări repetate cu impact la nivelul coloanei;
➢ Deformările coloanei vertebrale;
➢ Deformarea corpilor vertebrali din cauza osteoporozei;
➢ Spondilita anchilozantă localizată la nivelul coloanei (Bogdan, 2013 a).
Semne și s imptom e:
Solicitările mari ale coloanei lombare solicită la maxim inelul fibros care se poate
fisura . Apare durerea lombară, prin care bolnavul simte o durere violentă care î l imobilizează
și care nu -i mai permite redresarea coloanei sau realizarea mișcări lor de fl exie, extensie sau
rotație. Tentativa de mișcare a trunchiului provoacă dureri violente. Bolnavul devine imobil,
se deplasează cu mu ltă dificultate, nu poate rămâne multă vreme î n picioare, iar ridicarea
sau așezarea pe pat este deosebit de dureroas ă (Bogd an, 2013 b).

14
Lombalgia – este definită de Rezuș (2014), ca fiind o durere apărută în regiunea
lombară, de obicei în urma unei suprasolicitări fizice , fără iradiere sistematizată spre
membrele inferioare pe traiect nervos.
Durerea lombară poate fi:
Lombalgie acută: este definită ca un episod de durere lombară joasă , cu durata sub 3
luni. Cel mai frecven t durerea de coloană lombară se instalează brusc, de obicei în urma unei
supras olicitări fizice având caracter mecanic, făr ă iradiere la nivelul mem brelor inferioare
(nu afectează rădăcinile nervoase), episodul mai poartă denumirea și de lumbago. Episodul
de lumbago poate avea drept substrat leziuni ale: tendoanelor, ligamentelor, discurilor
intervertebrale, articulațiilor fațetare și mușchilor. Clinic se remarcă: contractura
musculatur ii paravertebrale, rectitudinea segmentului vertebral lombar și limita rea
mobilității la acest nivel. Prognosticul este foarte bun, la 90% din pacien ți, simptomatologia
se remite în maxim 8 săptămâni (Rezuș, 2014) .
Lombalgia cronică: reprezintă o durerea lombar ă joasă cu durata de peste 3 luni. În
această etapă pacienții prezintă episoade de durere lombară joasă recurentă ce poate iradia
în fesă sau î n porțiunea superioară a coapsei (Rezuș, 2014) .
Examinare clinică
Un examen clinic standardizat al coloanei lombare este esențial în evaluarea
pacienților cu dureri la nivelul coloanei lombare. Fiecare examinare ar trebui să includă
inspecția coloanei vertebrale urmată de testarea activă și pasivă a mișcării, precum și testarea
musculară la nivelul coloanei vertebrale. În cele din urmă, testarea specială și palparea sunt
utilizate pentru a confirma rezultatele apreciate anterior la examinare (Sandella, 2018) .
Câteva dintre metodele de testare ar fi:
Scala analog vizuală (VAS) pentru durere : este considerată un instrument de măsură
adresat atitudinilor sau caracteristicilor subiective ale pacientului c e nu pot fi măsurate direct
(Roșulescu, 2009).
Manevra Lasegue: flexia coapsei pe șold cu genunchiul întins provoacă dureri pe
traiectul nervului sciatic (Roșulescu, 2009).
Testul Schober pentru coloana lombară: este folosită pentru măsurarea flexiei
coloanei. S e marchează pe tegum ent un punct în dreptul apofizei spinoase a vertebrei S1 și
altul la 10 cm mai sus. În mod normal, la aplecarea pacientului înainte, punctele se
depărtează cu 5 cm (Roșulescu, 2009).
Distanța dintre degetele mâinii și sol, la aplecarea înainte a pacientului, este o metodă
de apreciere a mobilităț ii coloanei vertebrale (Roșulescu, 2009).

15
Investigații paraclinice
Conform lui Bogdan (2013 a), diagnosticarea herniei de disc poate fi făcută uneori,
dacă intensi tatea ș i natu ra simptomelor sunt sugestive, î n funcție de informațiile aflate în
urma anamnezei ș i examenului clinic. Pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine sunt
indicate studii imagistice:
– Radi ografia de coloan ă este indicată în general pentru excluderea altor afecțiuni cu
care poate fi confundată , cel puțin clinic, hernia de disc. Radiografiile obișnuite sunt totuși
limitate ș i nu oferă informații foarte utile în legătur ă cu starea țesuturilor moi înconjurătoare
ale coloanei (Bogdan, 2013 a);
– Comp uter tomografia (CT) ofer ă informații utile cu privire la diametrul canalului
radicular ș i starea țesuturilor moi din jurul colanei vertebrale (Bogdan, 2013 a);
– Rezonan ța magnetica nucleara (RMN) este mai indicată comparativ cu CT î n
diagnosticarea patolog iilor coloanei . Imaginile obținute sunt tridimensionale, astfel se
vizualizea ză foarte bine atât coloana, cât ș i rădăcinile nervoase ș i se poate stabili gradul
afecțiunii . În prezent, RMN -ul poate fi folosit chiar și î n cazul pacienților care nu prezintă
simptome clinice (Bogdan, 2013 a);
– Mielografia este foarte utilă, iar prin intermediul acesteia se poate pune sigur
diagnosticul de hernie de disc, însă este o tehnică invazivă deoarece necesită efectuarea unei
puncții lombare ș i injectarea unor substanțe de contrast (Bogdan, 2013 a);
– Electromiograma se realizează pentru a se stabili exact care este rădăcina nervoas ă
implicat ă (Bogdan, 2013 a).

1.4. Mijloace de tratament
Măsurile terapeutice ale patologiei ver tebrale de cauză discală includ tratamentul
conservator ce are ca obiect ive remiterea simptomatologiei, prevenirea recurențelor,
îmbunătățirea funcției coloanei și tratament chirurgical rezervat cazurilor cu deficit
neuro logic important care nu răspunde metodel or de tratament conservator (Rezuș, 2014) .
A. Tratamentul chirurgical: este destul de rar folosit în cazul herniei de disc
necomplicate. El trebuie avut în vedere doar dacă simptomele persistă și afectează calitatea
vieții pacientului, limitându -i activitățile zilnice și libertatea de mișcare (Bogdan, 2013 a).
Conform lui Bogdan (2013 a), cele mai utilizate și indicate proceduri chirurgicale
sunt:
a. discectomia și microdiscectomia – îndepărtarea discului ce protruzionează.
Microdiscecto mia constă în îndepărtarea unor fragmente foarte reduse din discul implicat în
hernie;

16
b. laminectomia sau hemilaminectomia – se utilizează pentru a ameliora stenoza
spinal ă sau compresia nervoas ă;
c. chemonucleoliza – este o procedură ce presupune injectarea unei enzime
(chimopapaina) în interiorul discului herniat cu scopul de a dizolva substanța gelatinoas ă
care este răspunzătoare de apariția simptomelor.

B. Tratament igieno -postural: r epausul absolut se recomandă în suferințele acute (2-
4 zile ). În formele comune se recomandă repaus relativ, pe pat tare, în așa -numitele posturi
delordozante: decubit dorsal sau la teral cu membrele inferioare în flexie (Roșulescu, 2009).

C. Tratament medicamentos : include administrarea analgezice lor de u z larg,
relaxante musculare ș i antiinflamatoare. Scopul tratamentului farmaco logic este de a reduce
durerea ș i inflamația locală, redâ nd pacientului libertatea de mișcare (Bogdan, 2013 a).
În momentul de față, cel mai eficient tratament p entru hernia de disc este cel
nechirurgical și constă î ntr-un program combinat de fizioterapie, kinetoterapie ș i elongații
(Bogdan, 2013 a).

D. Elongațiile : se efectuează cu ajutorul unei me se speciale, electronice, care î n
funcție de parametrii RMN -lui, realizează cu ajutorul unor chingi speciale, diferite tipuri de
tracțiuni asupra coloa nei vertebrale , cu scopul de a mări spaț iul dintre vertebre și astfel discul
este repoziționat (Bogdan, 2013 a).

E. Tratament fizical:
1. Electroterapia – conform Roșulescu (2009), în herniile de disc, electroterapia are
doar efect adjuvant, fără a putea înlocui celelalte forme de tratament. Principalele efecte
favorabile ale diferitelor forme de curenți electrici în discopatiile lombare su nt:
➢ antialgic ;
➢ antiinflamator ;
➢ hiperemiant ;
➢ decontracturant .
Curenții diadinamici (CDD) au efecte pozitive în lumbago nediscogen, dar efectul
lor în formele discogene este moderat. Se poate prescrie CDD în aplicații transversale
lombare cu schimbare de polaritate. În durerile miofasc iale sunt prescrise CDD cu polul
negativ pe punctul du reros și polul pozitiv proximal (Roșulescu, 2009).

17
Curentul galvanic este des folosit în sciatalgii sub forma galvanizărilor simple
longitudinale sau a ion izărilor cu CaCl2 cu polul pozitiv paravertebral lombar sau f esier și
polul negativ plantar (Roșulescu, 2009).
Curentul Träbert, aplicat cu polul negat iv pe punctul dureros, are un efect antialgic
comparabil cu al curenților diadinamici (Roșulescu, 2009).
Curenții de frecvență medie sub forma curenților interferențiali sunt eficienți în faza
acută sau cronic ă și au un bun efect decontracturant. Se aplică sub forma a d ouă seturi de
electro zi în cruce pe regiunea lombară (Roșulescu, 2009).
Ultrasunetul se folosește în formele subacute sau cronice recidivante, cu suferințe
musculo -tendinoase, miofasci ale sau cu manife stări vasculo -vegetative . Se indică ultrasunet
cu hidrocortizon/fastum gel paravertebral lombar, timp de 4-6 minute. Este cont raindicat în
herniile de disc operate cu hemilaminectomie (Roșulescu, 2009).
Curenții exponențiali se folosesc pentru stimularea musculaturii total sau parțial
denervate în her niile de disc cu deficit motor (Roșulescu, 2009).
Laserul terapeutic a re efecte favorabile ant ialgice și antiinflamatoare în suferințele
disco -ligamentare (Roșulescu, 2009).
2. Hidrotermoterapia – băile simple la 36 -37 grade , băile de plante sau băile la bazin
se recomandă în suferințele miofasciale, spond ilogene ș i în radiculopatiile reziduale
(Roșulescu, 2009).
Aplicația de parafină es te adesea utilizată după depășirea perioadei acute (este
contraindicată în stadii acute de inflamație ). Înainte de folosirea sa, se poate testa răspunsul
la termoterapie cu o procedură termoterap eutică mai blâ ndă, cum este lampa Solux. Aceasta
folosește ca sursă termoterap eutică radiațiile infraroșii (Roșulescu, 2009).
Este necesar să se atragă atenția asupra riscului pe care îl prezintă folosirea
procedurilor de termoterapie în herniile de disc recente, câ nd edemul perilezional este
răspunzător de o mare parte din simptomatologie. Orice aplica re de căldură pe regiunea
lombară, chiar me todele empirice, nu va face decât să accentueze acest edem, putâ nd
transforma o hernie de disc perfect cu rabilă prin metode con servative într-o formă
compresivă, cu indicație chirurgicală. Practic, ori de câte ori bolnavii acuză durere lombară
la tuse și str ănut sau semnul Lassegue este pozitiv la valori mici, termoterapia trebuie evitată
(Roșulescu, 2009).

F. Masajul : masajul blând, sedativ al musculaturii parav ertebrale are un efect reflex.
Prin excitarea receptorilor din tegumentele paravertebrale, se obține o inhibare simpatică,
informațiile fiind transmise pe calea nervilor regionali (Roșulescu, 2009).

18
Tehnic ile cla sice de masaj, cum ar fi netezirea, presiunile dinamice și statice,
petrisajul și vibrațiile , permit asigurarea troficității locale și chiar facilitarea activității
fusurilor neuro -musculare . Se folosesc inițial doar cele care asigură efectul sedativ al
masajul, ulterior se aplică și tehnicile de tonifiere (Roșulescu, 2009).

G. Kinetoterapia: exercițiile fizice au ca scop relaxarea musculaturii paravertebrale,
tonifierea musculaturii abdomin ale și pelvine, posturarea corectă și creșterea mobilității
coloanei (Rezuș, 2014)
Programele de kinetoterapie sunt diferite în funcție de formele de afectare vertebrală.
În etapa acută se urmărește relaxarea și reducerea contracturii musculare prin adopt area unor
posturi ant ialgice și exerciții de stretching (Rezuș, 2014).
În etapa cronică se va ține seama de contracția ilio -psoasului , care fiind insera t pe
vertebrele lombare, produce o hiperlordozare în special la pacienții neantrenați fizic și
musculatură abdominală hipotonă. Se recomandă corectarea poziției bazinul ui prin exerciții
de tonifiere a musculaturii abdominale și paravertebrale prin efectuarea de exerciții active,
contrarezistență și școala spatelui, care constă în educarea pacientulu i pentru aplicarea unor
măsuri de menținere a unei posturi corecte a segmentelor coloanei vertebrale ( Dumitru,
1984; Rezuș, 2014).
Sunt recomandate în special program ul Williams (cuprinde exerciții de flexie sau
cele în cifoză) și exerciții concepute pri n metoda Kabat, care cuprinde exerciții cu rol
decontracturant (Rezuș, 2014).
Este foarte importantă participarea activă a pacientului și însușirea exercițiilor de
către pacient în ordinea propusă de kinetoterapeut (Rezuș, 2014).

19
II MATERIALE ȘI METODE

Programul de recuperare s-a desfășurat la domiciliul pacientei , a început pe data de
20.01.2020 și a fost întrerupt pe data de 14.03.2020 din cauza pandemiei de COVID -19.
2.1. Materiale
Materiale le folosite în măsurarea amplitudinii de mișcare a coloanei pacientei au fost
goniometrul (pentru aprecierea în grade) și banda metrică (pentru aprecierea în centimetri) .
Materialele de care a beneficiat aceasta în tratamentul recuperator sunt saltea de gimnastică ,
greutăți , baston și minge medicinală.
2.2. Metode de cercetare
În cercetarea realizat ă, s-au utilizat metode variate de analiză tehnică , deoarece cu
cât informațiile sunt obținute prin mijloace mai variate, cu atât există mai multe rezultate
care conduc la obținerea unei concluzii finale cât mai corecte . S-au aplicat următoarele
mijloace de cercetare:
➢ Metoda documentării teoretice, a studierii bibliografic e;
➢ Metoda anchetei (interviului) – anamneza și chestionatul ;
➢ Metoda observației ;
➢ Metoda studiului de caz – metoda măsurării (explorarea și
➢ evaluarea subiectului) ;

2.2.1. Metoda documentării
Cercetarea științifică reprezintă investigația sau studiul în vederea descoperirii și
punerii în evidență a noi informații și verificarea acestora .
Realizarea acestei lucrări, a cuprins studierea literaturii de specialitate în vederea
obținerii unor informații esențiale și a unor posibile sugestii de rezolvare cu privire la tema
interesată . Informațiile necesare pen tru aprofundarea cunoștințelor și realizarea lucrării, au
fost extrase din numeroase scrie ri de specialitate (anatomie , biomecanică , kinetoterapie,
reumatologie, etc. ).
Cercetarea , analizarea și compararea mai multor materiale a ajutat la găsirea unor
metode și mijloace utilizate în desfă șurarea studiului, precum și la o mai bună documentare
asupra problemelor întâmpin ate pe parcursul recuper ării afecțiunii alese . Pe baz a acestor
informații sistematizate și valorificat e a fost stabilit ă fundamentarea teoretică și întregul
proces de recuperare al pacientului.

20
2.2.2. Metoda studiului de caz
Această metodă este un instrument de cercetare descriptivă a unui caz , folosind
tehnicile anchetei (interviului) , observației, obținerea datelor examenelor funcționale . Datele
examenului funcțional au fost obținute pe baz a scalei analog vizuale, a testingului
amplitudinii de mișcare măsurat cu ajutorul goniometriei, iar pentru aprecierea în ce ntimetri
s-a măsurat cu ajutorul benzii metrice. Alte mijloace de cercetare a evoluției recuperării au
fost testingului muscular și a testel e specifice.
2.2.3. Metoda anchetei
1. Interviul – aceast ă metodă cuprinde o serie de întrebări, care se adresează
pacientului într -o anumită ordine și formulare, iar răspunsurile sunt înregistrate în formă
sistematizată pentru o bună organizare a cercetării . A fost utilizată pentru obținerea datelor
necesare anamnezei, cu rol esențial în structurarea program ului de tratare și recuperare.
Interviul de tip anamne zic, numit și convorbire , constă în obținerea unor informații despre
pacient în scopul determinării unui diagnostic de probabilitate.
Metoda a contribuit la aflarea condițiilor care au generat afec tarea coloanei , la
descoperirea informațiilor direct de la pacient despre simptome acestuia. Aspectele e sențiale
despre pacient au fost : datele personale, evoluț ia afecțiunii, condițiile și cauzele care au
generat -o, precum și mijloacele de tratament administrate pană în momentul respectiv .
Datele personale ale pacientului :
1. Nume : S.
2. Prenume : R.
3. Sex: Feminin
4. Vârstă : 47 ani
5. Înălțime: 1,61 m
6. Greutate: 62 kg
7. Profesie : Bucătăreasă
8. Mediul de proveniență : Urban
9. Mod de viață : Activ , stresant
9. Activitate zilnică : Ortostatism prelungit
Anamneza:
Motivele prezentării : Durere și redoare articulară la nivelul coloanei lombare
Istoricul bolii:
➢ Data de debut Înainte cu aproximativ 5 luni de la prezentare
➢ Sediul durerii : Regiunea lombară
➢ Debut : Insidios

21
➢ Momentul apariției durerii : În timpul efortului și al ortostatismului prelungit
➢ Redoare articulară : 15 minute
➢ Durerea dispare : În repaus și în timpul exercițiilor fizice
➢ Atitudinea adoptată de pacient față de boală: indiferență, repaus și consum de
medicamente analgezice
Diagnostic: În urma examenului clinic și paraclinic, s -a sesizat o lombalgie cronică
cauzată de o discopatie lombară .

O al tă metodă utilizată pentru obținerea informațiilor necesare a fost cea a
chestionarului . Alcătuirea unui chestionar presupune o riguroasă precizare a problemelor și
a obiectivelor cercetării. Întrebările trebuie să fie astfel formulate încât să primească
răspunsurile adecvate, lucru ce ușurează munca de grupare și ordonare a datelor precum și
prelucrarea lor.
Chestionarul Oswestry – este utilizat pentru a determina impactul pe care îl are
durerea asupra vieții pacientului și asupra desfășurării activităților zilnice. Fiecare secțiune
are 6 răspunsuri posibile. Afi rmați a 1 este notată cu 0 puncte , iar afirmați a 6 este notată cu
5 puncte.
Formula de calcul :
Scorul pacientului
Nr.secțiuni completate ∗5∗100 =⋯% Dizabilitate
Procentul obținut reprezintă gradul de afectare a calității vieții pacientului din cauza
herniei de disc. Astfel, c lasificarea dizabilității este:
• 0-20% – deficiență minimă ;
• 21-40% – deficiență moderată ;
• 41-60% – deficiență severă ;
• 61-80% – deficiență maximă cu grad de invaliditate sever ;
• 81-100% – incapacitate totală cu imobilizare la pat .
Întrebările chestionarului se află în Anex e.

2.2.4. Metoda observației
Observația reprezintă o metodă de constatare și explorare atentă a celor observate
prin mobilizarea cunoștințelor anterioare, deci este o percepție activă, dirijată, planificată și
selectivă, realizată cu un anumit scop. Observația directă, este făcută în condiții obișnuite,
naturale, fără intervenția terapeutului. În observația experimentală sau provocată, terapeutul

22
intervine direct prin administrarea unor stimuli, verificând reacțiile pacientului. Aceste
metode au ajutat la obținerea informațiilor cu pri vire la modificările ce apar după sau în
timpul desfășurării programului de recuperare, la comportamentul pacientului și la răspunsul
lui față de aplicarea schemei de tratament .
S-a observat hipotrofia musculaturii trunchiului și o durere locală a spatelu i în zona
lombară , accentuată în timpul efortului, a l mișcărilor bruște sau la palpare . Valorile testelor
și cele goniometrice sunt mai scăzute decât cele normale, prezentând o limitare a mișcării la
nivelul coloanei dorso -lombare.
Metoda observației a fost realizată cu ajutorul scalei analog vizual e (VAS) pentru
durere. Această scală este una psihometrică și este considerată un instrument de măsură
adresat atitudinilor sau caracteristicilor subiective ale pacientului care nu pot fi măsura te
direct.
Durerea este apreciată și suportată diferit, în funcție de starea psihică și experiențele
dureroase ale fiecărui individ în parte. Scala este numerotată de la 0 la 10, pacientul indicând
care este intensitatea durerii pe care o resimte. În funcție de intensitatea durerii , cotația este
următoarea :
0 – Fără durere ;
1 – Iritare minoră (ocazională) și accese minore dureroase ;
2 – Iritare medie (ocazională) și accese puternice dureroase ;
3 – Iritare suficientă cât să distragă atenția ;
4 – Durerile pot fi ignorate dacă pacientul este implica t în muncă , dar continuă să -și
distragă atenția;
5 – Durerea nu poate fi ignorată mai mult de 30 de minute ;
6 – Durerea nu poate fi deloc ignorată, dar se poate continua munca sau activitățile
sociale ;
7 – Capacitate dificilă de concentrare , durerea interferă cu somnul și munca este continu u
efectuată cu efort ;
8 – Activitate fizică sever limitată. Citirea și co nversația se desfășoară cu efort ;
9 – Incapacitate de a vorbi . Plâns sau geamăt inconfortabil, aproape delir ;
10 – Inconștiență . Durerea poate provoca moartea.
2.2.5. Metoda testelor ca instrument de măsură
Evaluarea mobilității articulare prin măsurare cu banda metrică
Testul Schober. Acest test este destinat evaluării mobilității coloanei lombare și ne
dă posibilitatea să constatăm dacă există o redoare la nivelul respectiv și dacă tratamentul
kinetoterapeutic este eficient. Procedura se va rea liza astfel : examinatorul va face un semn

23
în dreptul apofizei spinoase a vertebrei L5, aflată la nivelul liniei ce unește spinele iliace
poster o-superioare . De la primul reper, se vor măsura 10 cm cranial (în sus) și se va marca
al doilea reper. Pacientul este rugat să efectueze flexia maximă posibilă a coloanei, membrele
superioare în flexie, cu tendința ca vârfurile degetelor să atingă solul. În condițiile unei
mobilități lombare normale, distanța dintre repere ar trebui să crească cu aproximativ 5 cm.
Distanța deget -sol. Indică gradul de mobilitate al coloanei vertebrale în mișcarea de
flexie. Pacientul aflat în ortostatism, va executa flexia coloanei (cu menținerea genunchilor
întinși), având brațele orientate perpendicular pe sol. Kinetoterapeutul va m ăsura distanța
dintre sol și vârful mediusului.
Măsurarea mobilității coloanei vertebrale în mișcarea de înclinare laterală poate fi
apreciată și în cm cu ajutorul unei benzi metrice. Poziția pacientul este în ortostatism, lipit
cu spatele de un perete pe ntru a evita compensarea mișcării din articulațiile coxo -femurale,
mâinile în poziție de prono -supinație și palmele pe coapse (lateral). Kinetoterapeutul va
marca un semn în dreptul vârfului mediusului înainte și după înclinarea laterală a pacientului.
Distanța dintre puncte măsurată în mai multe perioade, va estima dacă mobilitatea coloanei
s-a îmbunătățit sau nu în urma tratamentului .
Evaluarea amplitudinii articulare (testing -ul articular) prin măsurare cu
goniometrul – bilanțul articular constă în măsurarea gradului de mobilitate a articulațiilor
prin estimarea unghiu rilor de mișcare, pe toate direcțiile anatomice posibile , în planurile și
axele specifice. Programul de testare al bilanțului articular a fost preluat din cărțile lui Balint ,
Diaconu și Moise , 2007 și Sbenghe , 1987.
1. Flexia trunchiului – valoarea normală a acesteia este de 80-90
, din care 50
din coloana dorsală și 40
din cea lombară .
Pacientul aflat în ortostatism , realizează o flexie a trunchiului atât cât membrele
superioare atrase de forța gravitațională atârnă libere pentru a evita astfel întinderea
ischio gambierilor, flexia genunchilor sau bascularea posterioară a bazinului .
Poziția kinetoterapeutului este în lateral față de segmentul testat și va plasa
goniometrul astfel :
➢ Centrul goniometru lui este plasat la nivelul spinei iliace antero -superioare;
➢ Brațul fix perpendicular pe linia medio axilară a trunchiului;
➢ Brațul mobil urmărește linia medioaxilară a trunchiului și direcția de deplasare a
acestuia .
2. Extensia trunchiului – valoarea normală a mișcării este de 20-30
. Poziția
pacientului este în așezat , iar r ealizarea mișcării se va face până la limita aparițiilor

24
mișcărilor de substituție. Kinetoterapeutul poziționat în lateral față de pacient va plasa
goniometrul la fel ca în cazul flexiei trunchiului .
3. Înclinarea laterală a trunchiului – conform lui Balint et al . (2007), valoarea
normală este de 20-35
și poate fi măsurată cu pacientul în așezat .
Kinetoterapeutul aflat în spatele pacientului, va așeza goniometrul astfel :
➢ Centrul goniometrului este poziționat la nivelul punctului sacral;
➢ Brațul fix plasat pe linia spinelor iliace postero -superioare (linia bicretă) , de aceeași
parte de care se efectuează mișcarea ;
➢ Brațul mobil urmărește coloana vertebrală (linia S1 -C7).
O altă variantă a poziționării goniometrului: cele d ouă brațe ale goniometrului pot fi
plasate și paralel , între S1 și C7 .
4. Rotația trunchiului – valoarea normală este de 30-45
pe fiecare parte ș i se
apreciază prin unghiul format î ntre linia um erilor (care se mișcă) și linia bicretă a pelvisului .
Conform lui Balint et al . (2007), subiectul este poziționat în așezat cu membrele
superioare în flexie la 90
, va executa rotația trunchiului din articulația dorso -lombară fără
participarea coloanei cervicale .
Poziția kinetoterapeutului este în spatele pacientului și va așeza goniometrul astfel:
➢ Centrul goniometrului este plasat la nivelul pârții superioare a capului, respectiv la
nivelul vertexului;
➢ Brațul fix plasat pe linia imaginară a vârfului nasului;
➢ Brațu l mobil urmărește mijlocul distanței dintre brațe, care trebuie să rămână paralele
pe tot parcursul mișcării, fără mișcarea capului .
Evaluarea forței musculare (testing -ul muscular) – bilanțul musc ular este un
examen manual cu o valoare clinică, ce se realizează prin evaluarea forței unui mușchi sau
a unui grup de mușchi . În țara noastră, cea mai folosită metodă de notare a bilanțului
muscular manual este cea in șase trepte (0 -5).
Poziție antigravitațion ală:
➢ Forța 5 – Normală (N), 100% . Indică posibilitatea dea a efectua mișcarea pe toată
amplitudinea , împotriva unei forțe exterioare sau a unei rezistențe aplicate de către
kinetoterapeut , egală cu valoarea forței normale ;
➢ Forța 4 – Bună (B) , 75%. Reprezintă forța unui mușchi de a mobiliza complet
segmentul contra unei rezistențe medii. Se procedează la fel ca în cazul testării forței
5, dar cu aplicarea unei rezistențe mai mici din partea kinetoterapeutului ;

25
➢ Forța 3 – Acceptabilă (A) , 50%. Reprezintă forța unui mușchi de a deplasa segmentul
(pe care se inseră) pe toată amplitudinea de mișcare , împotriva forței gravitaționale,
menținând eventual poziția finală timp de câteva secunde ;
Poziție fără gravitație :
➢ Forța 2 – Mediocră (M) , 25%. Reprezintă forța unui mușchi sau a unui grup de mușchi
de a mobiliza segmentul, dar cu eliminarea gravitației ;
➢ Forța 1 – Schițată (S), 10%. Delimitează existența sau absența contracției musculare
voluntare. Acest lucru se determină manual prin palparea tendoanelor și/sau a
corpului muscular, în timp ce pacien tului i se cere să realizeze mișcarea prin
contracția musculaturii respective. Forța 1 a unui mușchi este incapabilă să
mobilizeze segmentu l;
➢ Forța 0 – Zero (Z) , nulă. Mușchiul nu realizează nici un fel de contracție evidentă .
Programul de testare al bilanțului muscular a fost preluat, la fel ca testarea bilanțului
articular, din cărțile lui Balint , Diaconu și Moise , 2007 și Sbenghe , 1987.
1. Flexia trunchiului
Mușchi testați: drepți abdominal i, transver și abdominal i, oblici abdominali.
Poziția fără gravitație și antigravitațională: decubit dorsal, coapsele și genunch ii în
flexie, tălpile pe masă :
F1 – palparea mușchilor drepților abdominali pe linia paraombilicală ;
F2 – pacientul ridică umerii de pe masă până la nivelul spinelor omoplaților ;
F3 – pacientul ridică trunchiul de pe masă până la niv elul unghiului inferio r al
omoplaților concomitent cu ridicarea membrelor superioare de pe planul mesei ;
F4 – pacientul execută aceeași mișcare, dar cu brațele încrucișate pe piept ;
F5 – pacientul execută aceeași mișcare, dar cu mâinile la nivelul cefei.
2. Extensia trunchiului
Mușchi testați : paravertebralii din segmentul toracic și lombar , marele dorsal .
Poziția fără gravitație și antigravitațională : decubit ventral . Se va stabiliza bazinul
și membrele inferioare:
F1 – se palpează musculatura paravertebrală ;
F2 – pacientul ridică capul și umerii de pe masă până la desprindere mentolului
de pe planul mesei ;
F3 – pacientul ridică trunchiul cât de mult poate de pe masă, nivelul maxim fiind până
la desprinderea ombilicului de pe planul mesei;
F4 – pacientul execută aceeași mișcare, dar kinetoterapeutul va opune o rezistență
ușoară pe segmentul lombar;

26
F5 – pacientul execută aceeași mișcare, dar rezistența aplicată este mai mare.
3. Înclinarea laterală a trunchiului
Mușchi testați: oblicii abdominali (interni și externi) și drepții abdominali.
Poziția fără gravitație : decubit dorsal.
F1 – se palpează musculatura de pe părțile laterale ale trunchiului;
F2 – pacientul execută înclinarea laterală a trunchiului;
Poziția antigravitațională: decubit lateral.
F3 – pacientul execută înclinarea laterală a trunchiului.
F4 – pacientul execută aceeași mișcare, dar kinetoterapeutul va opune o rezistență
ușoară la n ivelul umărului de deasupra;
F5 – pacientul execută aceeași mișcare, dar rezistența aplicată este mai mare.
4. Rotația trunchiului
Mușchi testați : oblicii abdominali (interni și externi) .
Poziția fără gravitație: așezat .
F1 – se palpează musculatura de pe p artea lateral ă a trunchiului;
F2 – pacientul execută rotați a trunchiului;
Poziția antigravitațională: decubit dorsal , membrele inferioare în triplă flexie, tălpile
pe saltea . Se vor stabiliza picioarele.
F3 – pacientul execută rotați a trunchiului.
F4 – pacientul execută aceeași mișcare, dar se va opune o rezis tență ușoară prin
încrucișarea membrelor superioare .
F5 – pacientul execută aceeași mișcare, dar rezistența mai mare este obținută prin
ducerea mâinilor la ceafă .

2.3. Program kinetoterapeutic
Programul s-a desfășurat pe o pe rioadă de aproximativ 2 luni și a început cu
prezentarea unor reguli de protejare a spatelui procurate din programul „Școala spatelui” , pe
care pacien ta a trebui t să le învețe și să le aplice permanent în viața de zi cu zi. Regulile de
protejare a spatelui au ca obiectiv conștientizarea poziției corecte a coloanei vertebrale
lombare și a bazinului, realizând permanent o postură neutră a c oloanei , indiferent de
activitatea desfășurată.
Posturi antalgice principale și reguli de protejare a spatelui cu scopul amelioră rii
presiunii discale :
– Decubit dorsal , capul și umerii sprijiniți pe o pernă , membrele inferioare în triplă
flexie, tălpile pe saltea (cu sau fără o pernă sub zona poplitee );

27
– Decubit dorsal , membrele inferioare în triplă flexie la 90 de grade , gambele
sprijinite pe un sc ăunel ;
– Decubit lateral , membrele inferioare în triplă flexie, o pernă între genunchi ;
– Decubit ventral cu o pernă poziționată sub abdomen ;
– Așezat, linia genunchilor deasupra liniei șoldurilor (8-10 cm), lipirea spatelui de
spătar (nu se stă pe marginea scaunului);
– Poziția picior peste picior este de evitat sau nu se menține mai mult de 10 -15 min ute;
– Ortostatism, picioarele ușor îndepărtate astfel încât umerii, șoldurile și gleznele să
fie aliniate, greutatea corpului se va lăsa alternativ pe piciorul drept, respec tiv stâng ;
– Ortostatism , un picior pe un scăunel (se încearcă scurtarea distanței dintre pube și
apendice xifoid ;
– Ridicarea de pe pat în ortostatism se va face prin rularea pe o parte (decubit lateral) ,
cobor ârea picioarel or la margine a patului și împing erea cu brațele astfel încâ t coloana să
rămână dreaptă ;
– Ridicarea obiectelor de pe sol se va efectua prin tripla flexie a membrelor inferioare
menținându -se coloana dreaptă și în nici un caz prin flexia acesteia cu genunchii extinși ;
– Evitarea ridicării și cărării obiectelor care depă șesc 5 kilograme .
– Căratul obiectelor se face cu ambele mâini pentru a nu genera scolioze;
– Evitarea mișcărilor de răsucire a trunchiului .
După trecerea completă sau aproape completă a durerilor lomb are, a fost inițiat un
program care a presupus o serie de exerciții de prevenire a recidivelor. Exerciții le au fost
procurate din programul Williams , din cărți de specialitate, de pe internet și din propria
imaginație.
Programul din ziua de tratament a început și s-a terminat întotdeauna cu un masaj
local de aproximativ 10 minute pentru relaxarea și decontractarea musculaturii lombare. S –
au folosit în principal tehnici de mângâiere și fricțiune. În paralel pacienta a efe ctuat plimbări
cu bicicleta și înot ocazional , care s -au dovedit a fi benefice în procesul de tratare .
Pentru început, s -au ales selectiv și combinat doar 4 exerciții pe ședință și efectuarea
acestora s-a desfășurat în 2-3 serii pentru a evita suprasolicit area coloanei și intensificarea
durerii. Creșterea numă rului de exerciții sau/și serii pe ședință s-a făcut odată cu progresia
tratamentului.

Perioada 1 -10 zile
Obiective:
➢ reducerea completă a durerii;

28
➢ delordozarea coloanei lombare ;
➢ promovarea mobilității coloanei lombare pe mișcarea de flexie ;
➢ relaxarea generală și locală a musculaturii contractate ;
➢ prevenirea hipotrofiei ;

Exerciții :
1. Poziție inițială : Pacientul în decubit dorsal , membrele inferioare în triplă flexie,
tălpile pe saltea .
T1: Se realiz ează retroversia bazinului și lipirea lombei de saltea concomitent cu
contracția musculaturii abdominale și gluteale ;
T2: Menținere a poziției timp de 5 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială .
-Se execută 3 serii x 8 repet ări.
2. Poziție inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în triplă flexie,
tălpile pe saltea , mâinile la ceafă.
T1: Se efectuează retroversia bazinului, lipirea zonei lombare de saltea concomitent
cu ușoara flexie a coloanei și contracția musculaturii abdominale și fesiere ;
T2: Menținere a poziției timp de 3 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
-Se realizează 3 serii x 5 repetări.
3. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal .
T1: Se realizează tripla flexie a membrelor inferioare concomitent cu alunecarea
tălpilor , fără ca acestea să se desprindă de saltea ;
T2: Revenire la poziția inițială .
-Se efectuează 2 serii x 10 repetări.
4. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal , membrul inferior drept în triplă flexie,
talpa dreaptă pe saltea.
T1: Se execut ă tripla flexie a membr ului inferio r stâng concomitent cu tripla extensie
a membr ului inferio r drept și alunecarea tălpilor, fără ca acestea să se desprindă de saltea ;
T2: Revenire la poziția inițială.
-Se efectuează 2 serii x 8 repetări.
5. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal , membrul inferior drept încrucișat pe
membrul inferior stâng la nivelul coapselor .
T1: Se realizează tripla flexie a membrelor inferioare concomitent cu alunecarea
tălpii membrului inferior stâng , fără ca ace asta să se desprindă de saltea ;

29
T2: Revenire la poziția inițială.
-Se efectuează 2 serii x 7 repetări cu fiecare membru inferior .
6. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în triplă flexie,
tălpile pe saltea.
T1: Se va executa flexia coapsei drepte prin tragerea genunchi ului drept spre piept
cu ambele mâini ;
T2: Menține a poziție i timp de 3 -5 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
-Se efectuează 3 serii x 6 repetări cu fiecare membru inferior.
7. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în triplă flexie,
tălpile pe saltea.
T1: Se execută flexia coapselor prin trage rea cu ambele mâini a genunchi lor spre
piept ;
T2: Menține rea poziție i timp de 3 -5 secunde ;
T3: Reven ire la poziția inițială.
-Se efectuează 3 serii x 5 repetări pentru fiecare membru inferior.
8. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în triplă flexie,
membrul in ferior drept încrucișat pe membrul inferior stân g la nivelul coapselor , talpa
membrului inferior stâng pe saltea.
T1: Se execută flexia coapselor prin trage rea cu ambele mâini a genunchi lor spre
piept ;
T2: Menține rea poziție i timp de 3 -5 secunde ;
T3: Reven ire la poziția inițială.
-Se efectuează 3 serii x 5 repetări pentru fiecare membru inferior.
9. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în triplă flexie,
tălpile pe saltea, mâinile la ceafă.
T1: Se realizează flexia coapsei drepte pe abdomen ;
T2: Menținerea poziți ei timp de 5 secunde ;
T3: Reven ire la poziția inițială.
-Se execută 3 serii x 5 repetă ri cu fiecare membru inferior.
10. Poziție inițială : Pacientul în decubit dorsal, membr ul inferio r drept în triplă flexie,
talpa pe saltea, mâinile la ceafă.
T1: Se realizează flexia coapsei stângi pe abdomen ;
T2: Menținerea poziți ei timp de 5 secunde ;
T3: Reven ire la poziția inițială.

30
-Se execută 3 serii x 5 repetă ri pe fiecare parte .
11. Poziție inițială : Pacientul în decubit lateral pe partea stângă, mâna stângă sub cap.
T1: Se execută flexia coapse i și a genunchi ului drept spre piept simultan cu flexia
capului până când genunchi ul se apropie de frunte ;
T2: Menținerea poziți ei timp de 5 secunde ;
T3: Reven ire la poziția inițială.
-Se efectuează 2 serii x 5 repetiții pe fiecare parte.

Perioada 11-20 zile
Obiective:
➢ asuplizar ea trunchiului inferior ;
➢ înlăcătarea coloanei lombare ;
➢ îmbunătățirea forței musculare ;
➢ combaterea durerii.
Exerciții:
1. Poziție inițială : Pacientul în decubit dorsal.
T1: Se realizează flexia membrului inferior drept concomitent cu flexia genunchiului
drept ;
T2: Menținerea poziți ei timp de 5 secunde ;
T3: Reven ire la poziția inițială ;
T4: Se efectu ează flexia membrului inferior stâng concomitent cu flexia genunchiului
stâng ;
T5: Menținerea poziți ei timp de 5 secunde ;
T6: Reven ire la poziția inițială.
– Se execută 3 serii x 7 repetări cu fiecare membru inferior.
2. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal , mâinile poziționate sub șezută .
T1: Se efectuează flexia maxim posibilă a membrului inferior drept;
T2: Se revine lent la poziția inițială.
– Se execută 2 serii x 5 repetări cu fiecare membru inferior.
3. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în triplă flexie,
tălpile pe saltea.
T1: Se înclină ambele membre inferioare spre stânga până când genunchii ating
salteaua ;
T2: Reven ire la poziția inițială ;

31
T1: Se înclină ambele membre inferioare spre dreapt a până când genunchii ating
salteaua ;
T4: Reven ire la poziția inițială.
– Se repet ă 3 serii x 10 repetări pe fiecare parte.
4. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în triplă flexie,
membrul inferior drept încrucișat pe membrul inferior stâng la nivelul coapselor, talpa
membrului inferior stâng pe saltea.
T1: Se înclină ambele membre inferioare spre stânga până când gen unchi ul ating e
salteaua ;
T2: Reven ire la poziția inițială ;
T3: Se înclină ambele membre inferioare spre dreapt a până când genunchi ul ating e
salteaua ;
T4: Reven ire la poziția inițială.
– Se repet ă 3 serii x 10 repetări pe fiecare parte.
5. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal , membrul inferior drept în triplă flexie ,
piciorul drept poziționat pe genunchiul stâng.
T1: Se înclină membrul inferior drept până când genunchiul atinge salteaua ;
T2: Reven ire la poziția inițială.
– Se repetă 3 serii x 5 repetări pe fiecare parte .
6. Poziți e inițială : Pacientul pe genunchi, sprijin pe palme .
T1: Se efectuează flexia coloanei ;
T2: Reven ire la poziția inițială ;
T3: Se efectuează extensia coloanei ;
T4: Reven ire la poziția inițială.
– Se execută 3 serii x 10 repetări.
7. Poziți e inițială : Pacientul pe genunchi, sprijin pe palme .
T1: Se execută flexia c oapselor pe gambe și ducerea șezutei pe călcâie concomitent
cu extensia membrelor superioare ;
T2: Menținere a poziției timp de 5 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
– Se realizează 3 serii x 8 repetări.
8. Poziți e inițială : Pacientul pe genunchi, sprijin pe palme.
T1: Se efectuează flexia coloanei dorso -lombare concomitent cu flexia coapsei drepte
pe abdomen ;
T2: Reven ire la poziția inițială ;

32
T3: Se efectuează flexia coloanei dorso -lombare concomitent cu flexia coapsei stângi
pe abdomen ;
T4: Reven ire la poziția inițială .
– Se execută 3 serii x 10 repetări cu fiecare membru inferior.
9. Poziți e inițială : Pacientul pe genunchi, sprijin pe palme.
T1: Se efectuează flexia coloanei dorso -lombare concomitent cu flexia coapsei drepte
și flexia coloanei cervico -dorsale până când capul atinge genunchiul ;
T2: Reven ire la poziția inițială ;
T3: Se efectuează flexia coloanei dorso -lombare concomitent cu flexia coapsei stângi
și flexia coloanei cervico -dorsale până când capul atinge genunchiul ;
T4: Reven ire la poziția inițială .
– Se execută 3 serii x 8 repetări cu fiecare membru inferior.
10. Poziți e inițială : Pacientul pe genunchi, sprijin pe palme.
T1: Se execută flexia coloanei concomitent cu flexia coapsei drepte până când
genunchiul drept atinge cotul mâinii stângi ;
T2: Reven ire la poziția inițială ;
T3: Se execută flexia coloanei concomitent cu flexia coapsei stângi până când
genunchiul stâng atinge cotul mâinii drepte ;
T4: Reven ire la poziția inițială
– Se efectuează alternativ 3 serii x 8 repetări pe fiecare parte.

Perioada 21-30 zile
Obiective :
➢ creșterea mobilității coloanei în toate direcțiile fiziologice ;
➢ tonifierea musculaturii ;
➢ alungirea musculaturii coloanei prin stretching ;
➢ decompresia lombară prin elongații.
Exerciții:
1. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în triplă flexie,
tălpile pe saltea , mâinile la ceafă .
T1: Se execută rotația coloanei spre dreapta concomitent cu aplecarea membrelor
inferioare spre partea stângă ;
T2: Reven ire la poziția inițială ;
T3: Se execută rotația coloanei spre stânga concomitent cu aplecarea membrelor
inferioare spre partea dreapt ă;

33
T4: Reven ire la poziția inițială.
– Se efectuează 3 serii x 8 repetări pe fiecare parte.
2. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în triplă flexie,
membrul inferior drept încrucișat pe membrul inferior stâng la nivelul coapselor, talpa
membrului inferior stâng pe saltea , mâinile la ceafă.
T1: Se execută rotația coloanei spre dreapta c oncomitent cu aplecarea membrelor
inferioare spre partea stângă ;
T2: Reven ire la poziția inițială ;
T3: Se execută rotația coloanei spre stânga concomitent cu aplecarea membrelor
inferioare spre partea dreaptă ;
T4: Reven ire la poziția inițială.
– Se efectu ează 3 serii x 6 repetări pe fiecare parte.
3. Poziți e inițială : Pacientul așezat pe saltea (genunchii extinși), picioarele depărtate,
membrele superioare în ușoară flexie, palmele pe genunchi.
T1: Se efectuează flexia coloanei concomitent cu alunecarea palmelor pe tibii până
când ating picioarele ;
T2: Menținere a poziției timp de 5 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
– Se realizează 3 serii x 10 repetări.
4. Poziți e inițială : Pacientul așezat pe saltea (genunchii extinși), picioarele depărtate,
trunchiul rotit ușor spre dreapta, membrele superioare flectate și adduse , palmele pe
genunchiul drept.
T1: Se efectuează flexia coloanei concomitent cu alunecarea palmelor pe gambă până
când ating piciorul ;
T2: Menținere a poziției timp de 5 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
– Se execută 3 serii x 8 repetări pe fiecare parte.
5. Poziți e inițială : Pacientul așezat pe saltea (genunchii extinși), membrele superioare
în ușoară flexie, palmele pe genunchi.
T1: Se efectuează flexia coloanei concomitent cu alunecarea palmelor pe tibii pâ nă
când ating picioarele ;
T2: Menținere a poziției timp de 3 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
– Se realizează 3 serii x 7 repetări.

34
6. Poziți e inițială : Pacientul pe genunchi, coapsa și genunchiul drept în flexie la 90
de grade, sprijin pe talpă (poziția cavaletului), coloana în flexie și sprijinită pe coapsa
dreaptă, brațele în flexie și palmele pe saltea.
T1: Se va executa extensia coapsei și genunchiul ui stâng prin glisarea piciorului pe
saltea
T2: Menținere a poziției timp de 3 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
– Se efectuează 3 serii x 8 repetări pe fiecare parte.
7. Poziți e inițială : Pacientul așezat pe un scaun , genunchii și picioarele depărt ate,
membrele superioare ușor adduse și în flexie .
T1: Se execută flexia trunchiului concomitent cu flexia membrel or superioare astfel
încât palmele să atingă solul
T2: Menținere a poziției timp de 5 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
– Se execută 2 serii x 8 repetări.
8. Poziți e inițială : Pacientul în ortostatism, mâinile pe șolduri.
T1: Se va efectua flexia coloanei dorso -lombare și ducerea bazinului îna poi;
T2: Revenire la poziția inițială ;
T1: Se va efectua extensia coloanei dorso -lombare și ducerea bazinului înainte ;
T2: Revenire la poziția inițială.
– Se realizează 3 serii x 1 0 repetări .
9. Poziți e inițială : Pacientul în ortostatism, mâinile pe șolduri.
T1: Se va executa înclinarea laterală spre dreapta concomitent cu ducerea bazinului
spre dreapta ;
T2: Revenire la poziția inițială ;
T3: Se va executa înclinarea laterală spre stânga concomitent cu ducerea bazinului
spre stânga ;
T4: Revenire la poziția inițială.
– Se efectu ează 3 serii x 12 repetări .
10. Poziți e inițială : Pacientul în ortostatism, mâinile pe șolduri.
T1: Se vor executa circumducții la nivelul bazinului în sensul acelor de ceasornic ;
T2: Revenire la poziția inițială ;
T3: Se v or executa circumducții la nivelul bazinului în sensul opus acelor de
ceasornic ;
T4: Revenire la poziția inițială.

35
– Se realizează 3 serii x 10 repetări în fiecare direcție .
11. Poziți e inițială : Pacientul în ortostatism, membrele superioare în ușoară flexie,
mâinile pe spătarul unui scaun sau pe o masă.
T1: Se execută tripla flexia a membrelor inferioare concomitent cu extensia
membrelor superioare ;
T2: Menținere a poziției timp de 3 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
– Se execută 2 serii x 8 repetări.
12. Poziți e inițială : Pacientul în ortostatism, membrele superioare în ușoară flexie și
adducție .
T1: Se execută flexia trunchiului pe coapse, cu tendința ca palmele să atingă solul
(menținerea genunchilor extinși )
T2: Menținere a poziției timp de 3 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
– Se efectuează 3 x 7 repetări.

Perioada 4-8 săptămâni
Obiective :
➢ tonifierea musculaturii paravertebrale ;
➢ tonifierea musculaturii abdominale ;
➢ tonifierea musculaturii gluteale ;
➢ creșterea mobilității coloanei (cu accent pe extensie ) ;
➢ alungirea musculaturii anterioare a coapselor ;
➢ creșterea spațiilor int ervertebrale .
Exerciții:
1. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în flexie la 90 de
grade , palmele sub șezută.
T1: Se vor efectua mișcări ale membrelor inferioare specifice mersului pe bicicletă
spre înainte concomitent cu ușoara extensie a membrelor inferioare ;
T2: Revenirea la poziția inițială se va face tot prin mișcarea de pedalare a membrelor
inferioare spre înainte .
– Se execută 3 serii x 8 repetări.
2. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în flexie la 90 de
grade , palmele sub șezută.

36
T1: Se vor efectua mișcări ale membrelor inferioare specifice mersului pe bicicletă
spre înapoi concomitent cu ușoara extensie a membrelor inferioare ;
T2: Revenirea la poziția inițială se va face tot prin mișcarea de pedalare a membrelor
inferioare spre înapoi .
– Se execută 3 serii x 8 repetări .
3. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, palmele sub șezută.
T1: Se va executa flexia membrelor inferioare concomitent cu contracția
abdomenului ;
T2: Revenire la poziția inițială.
– Se execută 3 serii x 8 repetări.
4. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare încrucișate la
nivelul genunchilor, palmele sub șezută.
T1: Se efectuează flexia membrelor inferioare concomitent cu contracția
abdomenului ;
T2: Revenire la poziția inițială.
– Se execută 3 serii x 8 repetări.
5. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal , sprijin pe coate . Se vor realiz a mișcări
de forfecare a membrelor inferioare prin flexia și extensia acestora concomitent cu contracția
abdomenului .
– Se efectueaz ă 3 serii x 12 repetări.
6. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în ușoară flexie ,
palmele sub șezută. Se vor realiz a mișcări de forfecare a membrelor inferioare prin adducți a
și apoi abducți a acestora concomitent cu trecerea membrelor inferioare unul pe sub altul .
– Se efectueaz ă 3 serii x 12 repetări.
7. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în triplă flexie,
tălpile pe saltea , palmele sub șezută .
T1: Se va contracta musculatura abdominală și se va realiza flexia coapselor în timp
ce kinetoterapeutul opune o rezistență pe porțiunea distală a coapselor (anterior) .
T2: Menținere a poziției timp de 3 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
– Se efectuează 3 serii x 10 repetări.
8. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal , membrele inferioare în triplă flexie ,
tălpile pe saltea.

37
T1: Se va realiza înclinarea laterală a trunchiului spre dreapta până când mâna dreaptă
atinge călcâiul de pe partea acesteia ;
T2: Revenire la poziția inițială ;
T3: Se va realiza înclinarea laterală a trunchiului spre stânga până când mâna stângă
atinge călcâiul de pe partea acestei a;
T4: Revenire la poziția inițială.
– Se execută 3 serii x 8 repetări pe fiecare parte.
*Pentru a îngreuna exercițiul , se va executa cu coloana în ușoară flexie ( până când
partea superioară a omoplaților este dezlipită de saltea ).
9. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal , membrele inferioare în triplă flexie,
tălpile pe saltea , mâinile la ceafă.
T1: Se va realiza ușoara flexie și rotație a coloanei spre stânga concomitent cu flexia
coapsei stângi până când cotul atinge genunchiul ;
T2: Revenire la poziția inițială ;
T3: Se va realiza ușoara flexie și rotație a coloanei spre dreapta concomitent cu flexia
coapsei drepte până când cotul atinge genunchiul ;
T4: Revenire la poziția inițială.
– Se realizează 3 serii x 6 repetări .
10. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în triplă flexie,
tălpile pe saltea .
T1: Se va executa ușoara flexie a trunchiului superior concomitent cu ridicarea
capului și umerilor de pe saltea , kinetoterapeutul stabilizează membrele inferioare prin tr-o
presiune aplicată pe picioarele pacientului ;
T2: Revenire la poziția inițială.
– Se efectuează 3 serii x 10 repetări.
11. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membrele inferioare în triplă flexie,
tălpile pe saltea .
T1: Se va executa ridic area bazin ului prin extensia coapselor și ușoara extensie a
coloanei (musculatura pa ravertebrală în permanentă contracție) ;
T2: Revenire la poziția inițială.
– Se repetă 3 serii x 10 repetări.
12. Poziți e inițială : Pacientul în decubit dorsal, membr ul inferio r strâng în triplă
flexie, t alpa pe saltea .
T1: Se va executa ridicarea bazinului prin extensia coapse i stângi și ușoara extensie
a coloanei (musculatura paravertebrală în permanentă contracție) ;

38
T2: Revenire l a poziția inițială.
– Se repetă 3 serii x 7 repetări pe fiecare parte .
13. Poziți e inițială : Pacientul în decubit ventral, genunchi i în flexie la 90 de grade,
piciorul în flexie dorsală.
T1: Se efectuează extensia coapsei stângi concomitent cu contractarea gluteilor ;
T2: Revenire la poziția inițială ;
T3: Se efectuează extensia coapsei drepte concomitent cu contractarea gluteilor ;
T4: Revenire la poziția inițială .
– Se execută 3 serii x 10 repetări cu fiecare membru inferior.
14. Poziți e inițială : Pacientul în decubit ventral , genunchiul membrului inferior drept
în flexie la 90 de grade, piciorul în flexie dorsală .
T1: Se efectuează extensia coapsei drept e concomitent cu contracția gluteilor ;
T2: Menținerea poziției timp de 3 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
– Se realizează 3 serii x 10 repetări cu fiecare membru inferior.
15. Poziți e inițială : Pacientul în decubit ventral , piciorul în flexie dorsală .
T1: Se realizea ză extensia coapsei drept e concomitent cu contractarea gluteilor ;
T2: Menținere a poziției timp de 3 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
– Se execut ă 3 serii x 10 repetări cu fiecare membru inferior.
16. Poziți e inițială : Pacientul în decubit ventral , coatele în flexie, palmele pe saltea.
T1: Se execută ușoara extensi e a coatelor, bazinul rămânând lipit de saltea
concomitent cu extensia coloanei ;
T2: Menținerea poziției timp de 3 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
– Se execută 3 serii x 5 repetări .
17. Poziți e inițială : Pacientul pe genunchi, sprijin pe palme .
T1: Se execută tripla extensi e maximă a membrului inferior drept ;
T2: Revenire la poziția inițială ;
T3: Se execută tripla extensi e maximă a membrului inferior stâng ;
T4: Revenire la poziția inițială.
– Se efectuează 3 serii x 10 repetări cu fiecare membru inferior.
18. Poziți e inițială : Pacientul pe genunchi, sprijin pe palme .
T1: Se execută extensia maximă a coapsei drept e;
T2: Revenire la poziția inițială ;

39
T3: Se execută extensia maximă a coapsei stângi ;
T4: Revenire la poziția inițială.
– Se efectuează 3 serii x 10 repetări cu fiecare membru inferior.
19. Poziți e inițială : Pacientul pe genunchi, sprijin pe palme .
T1: Se execută tripla extensi e maximă a membrului inferior drept concomitent cu
flexia maximă a membrului superior stâng ;
T2: Revenire la poziția inițială ;
T3: Se execută tripla extensie maximă a membrului inferior stâng concomitent cu
flexia maximă a membrului superior drept ;
T4: Revenire la poziția inițială.
– Se efectuează 3 serii x 8 repetări pe fiecare parte.
20. Poziți e inițială : Pacientul pe genunchi, sprijin pe palme, membrul inferior drept
în extensie , picio rul pe saltea .
T1: Se va executa flexia coapsei stângi pe gamb ă și flexia coloanei până când pieptul
se lipește de coaps ă și șezuta se lipește de talpă ;
T2: Menținere a poziției timp de 5 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.
– Se realizează 3 serii x 8 repetări pe fiecare parte.
21. Poziți e inițială : Pacientul pe genunchi, sprijin pe palme, membrul inferior drept
în extensie, piciorul pe saltea.
T1: Se va executa flexia coapsei stângi pe gambă și flexia coloanei până când pieptul
se lipește de coapsă și șezuta se lipește de talpă ;
T2: Se va efectua extensia membrelor superioare (prin glisarea palmelor pe saltea) și
extensia coloanei ;
T3: Menținerea poziției timp de 5 secunde ;
T4: Revenire la poziția inițială.
-Se execută 3 serii x 8 repetări pe fiecare parte
22. Poziți e inițială : Pacientul pe genunchi, sprijin pe palme, membrul inferior drept
în extensie. Se vor efectua circumducții ale m embrului inferior drept.
– Se execută 3 serii x 8 repetări pe fiecare parte.
23. Poziți e inițială : Pacientul pe genunchi, sprijin pe palme, membrul inferior drept
în extensie , vârful piciorului pe saltea , greutatea prinsă la nivelul gleznei .
T1: Se va efectua extensia membrului inferior drept ;
T2: Menținerea poziției timp de 5 secunde ;
T3: Revenire la poziția inițială.

40
– Se execută 3 serii x 8 repetări pe fiecare parte.
24. Poziți e inițială : Pacientul în așezat pe saltea , membrele inferioare în triplă flexie,
tălpile nu ating salteaua , mingea medicinală poziționată în dreapta pacientului , brațul drept
în abducție, iar cel stâng în adducție, mâinile apucă minge a.
T1: Se va contracta abdomenul și se va executa transferul mingii de pe o parte pe
cealaltă prin rotația trunchiului și mișcarea membrelor superioare în sens opus
(adducție/abducție) , fără ca picioarele să atingă salteaua ;
T2: Revenire la poziția inițială.
– Se realizează 3 serii x 6 repetări pe fiecare parte.
25. Poziți e inițială : Pacientul în ortostatism , brațele în flexie la 90 de grade și o ușoară
adducție, mâinile apucă mingea medicinală .
T1: Se efectueaz ă flexia trunchiului pe coapse ;
T2: Se va executa flexia genunchilor (poziție de genuflexiune );
T3: Menținerea poziției timp de 3 secunde ;
T4: Revenire la poziția inițială.
– Se efectuează 3 serii x 8 repetări.
26. Poziți e inițială : Pacientul în ortostatism , mâinile la ceafă.
T1: Se execută flexia și rotația coloanei spre stânga concomitent cu flexia coapsei
stângi până când cotul atinge genunchiul ;
T2: Revenire la poziția inițială ;
T3: Se execută flexia și rotația coloanei spre dreapta concomitent cu flexia coapsei
drepte până când c otul atinge genunchiul ;
T4: Revenire la poziția inițială.
– Se efectu ează 3 serii x 5 repetări .
27. Poziți e inițială : Pacientul în ortostatism, brațele în ușoară flexie și abducție,
bastonul prins în mâini la nivelul umerilor.
T1: Se efectuează flexia coloanei pe coapse până când bastonul ajunge aproape se
sol și se va trece pe rând cu câte un picior peste acesta ;
T2: Revenirea în poziția inițială se va face prin cedarea prizei mâinii asupra
bastonului și extensia trunchiului cu contractarea musculaturii paravertebrale.
– Se execută 3 serii x 5 repetări.

41
III REZULTATE

Metodele de evaluare a pacientei au fost aplicat e în prima și după terminarea
tratamentului de kinetoterapie (după aproximativ două luni ). Rezultatele obținute inițial și
final sunt afișate î n următoarele tabel e și grafice , după fiecare realizându -se interpretarea
valorilor și evoluți a acestora .
Tabel 1. Evoluția durerii – Scala analog vizuală (VAS)
Intensitatea durerii
Inițial 6
Final 2

În tabelul prezentat anterior (Tabel 1) , se poate observa că intensitatea durer ii a scăzut
semnificativ de la 6 la 2 . Dacă inițial pacienta prezenta o durere care nu putea fi deloc
ignorată, la sfârșitul ședințelor de tratament aceasta a sesizat doar o iritare medie , ocazională
cu accese dureroase . Aceste valori indică faptul că aplic area masajului de relaxare și
decontracturare musculară și a programului de kinetoterapie , au avut un efect benefic asupra
diminuării durerii.
Tabel 2. Evoluția gradului de dizabilitate – Chestionar Oswestry
Secțiune Inițial Final
1 2 0
2 2 0
3 2 1
4 2 0
5 3 0
6 2 1
7 1 0
8 2 1
9 2 1
10 3 2
Total (puncte) 21 6
Grad de dizabilitate 42% 12%
Diferența 30%

42
Se poate constata faptul că g radul de dizabilitate a scăzut considerabil , cu 30% față
de momentul de dinaintea aplicării protocolului de recuperare.
Inițial, gradul de dizabilitate este de 42%, ceea ce indică o dizabilitate moderată spre
severă. Pacienta prezintă experiențe de durere mai intensă în poziția șezând și în timpul
realizării treburilor casnice (3 puncte) , față de restul activităților obișnuite care sunt și ele
afectate , dar doar într-o oarecare măsură (1 sau 2 puncte) .
În urma programului kinetoterapeutic aplicat, prezența gradul ui de dizabilitate este
minimal , indicând un procent de 12% . Pacienta prezintă durere minimă, iar îngrijirea
personală, mersul, adoptarea poziției șezânde și somnul nu mai sunt afectate (0 puncte) .
Poate să facă față celor mai multe activități cotidiene (1 punct) , dar prezintă în continuare o
dificultate în efectuarea treburilor casnice , notată cu 2 puncte (Tabel 2) .

Tabel 3. Rezultatele testelor specifice
Testul Schober Distanța medius -sol Înclinare laterală
Dreapta Stânga
Evaluare inițială 12,6 cm 3 cm
Evaluare finală 15,2 cm 0 cm 15,7 cm 16,5 cm
Diferența 2,6 cm 3 cm

Valorile testului Schober prezentate în ta belul de mai sus (Tabel 3), arată o evoluție
a indicelui de la 12 ,6 cm în prima zi la 1 5,2 cm , în ultima zi de recuperare a pacientei . După
efectuarea testului de măsurare dintre medius și sol, se observă o creștere cu 3 cm la
evaluarea finală . Se poate constata o creștere favorabilă a indicilor finali și cazul testului de
înclinare laterală a coloanei vertebrale .
Rezultatele testului Schober , în concordanță cu rezultatele obținute în urma măsurării
distanței dintre medius și sol și evaluarea înclinărilor laterale , indică o evoluție semnificativă
a gradul ui de mobilitate a l coloanei vertebrale în mișcarea de flexie și lateralitate .
Aceste diferențe reprezintă o creștere semnificativă din punct de vedere valoric ,
obținând astfel rezultatul pozitiv în privința importanței și eficienței programului de
recuperare prin kinetoterapie.

43

Grafic 1 . Evoluția amplitudinii de mișcarea a coloanei dorso -lombare

Tabel 4. Diferența rezultatelor dintre evaluarea inițială și cea finală
Mișcare Evaluare inițială Evaluare finală Diferența
Flexie 75
84
9

Extensie 17
22
5

Înclinare D. 17
20
3

Înclinare S. 18
23
5

Rotație D. 25
37
12

Rotație S. 28
49
11

În graficul numărul 1 este prezenta tă evoluția rezultatel or obținute în urma testărilor
inițial e și final e cu ajutorul goniometriei . În tabel ul de după graficul respectiv (Tabel 4), este
evidențiată diferența dintre rezultatele evaluării inițiale și finale a testingului articular pentru
coloana vertebrală .
În urma protocolului de recuperare, cea mai mare evoluție a gradului de mobilitatea
s-a înregistrat asupra mișcărilor de rotație , diferența fiind de 12
pentru rotația spre dreapta
și 11
petru cea spre stânga. Următoarea evoluție a fost vizibilă pentru mișc area de flexie ,
cu o creștere de 9
față de prima măsurare. Mișcările de lateralitate s -au îmbunătăți t cu 3
dreapta și cu 5
spre stânga , la fel ca mișcarea de extensie a coloanei.
0102030405060708090
Flexie Extensie Înclinare D. Înclinare S. Rotație D. Rotație S.77
1917 18252884
21 20233840
Evaluare inițială Evaluare finală

44

Grafic 2. Evoluția forței musculare

Analizând graficul de mai sus (Grafic 2) și comparând situația inițială cu cea finală,
se poate observa o evoluție favorabilă a indicilor de forță musculară , după ce pacienta a
urmat tratamentul kinetoterapeutic.
Dacă la evaluarea inițială a pacientei, forța musculară a coloanei vertebrale era
acceptabilă spre bună și cotată cu F3 sau maxim F3,5, după încheierea tratamentului indicii
forței au înregistrat chiar și valoare maximă (F5).
Cea mai considerabilă creștere , de la F3,5 la F5 , se poate observa asupra mișcării de
flexie, realizată de musculatura abdominală .
Un beneficiu al exercițiilor de recuperare se poate remarca și pentru musculatura ce
determină mișcarea de extensie , care a crescut de la F3 la F4 .
Evaluarea inițială efectuată pentru determinarea forței muscula turii responsabilă de
mișcările de lateralitate, a înregistrat o valoare mai scăzută pe partea dreaptă (F 3,5) față de
partea stângă (F4). Datorită aplicării programului kinetoterapeutic, această diferență a fost
remediată și îmbunătățită, la examenul final notarea fiind F4,5.
Forța musculaturii rotatoare a trunchiului s-a îmbunătățit de la F3,5 la F4,5 pe ambele
părți.
Se poate constata cu ușurință beneficiile tratamentului de recuperare asupra
îmbunătățirii amplitudinii de mișcare a coloan ei vertebrale dorso -lombare și a forței
musculare , important e în îmbunătățirea calității vieții pacientei.

00,511,522,533,544,55
Flexie Extensie Înclinare D. Înclinare S. Rotație D. Rotație S.3,5
33,54
3,5 3,55
44,5 4,5 4,5 4,5
Evaluare inițială Evaluare finală

45
IV. CONCLUZII

Toate simptomele herniei de disc afectează calitatea vieții pacienților, întrucât ei nu –
și mai pot desfășura activitățile zilnice în condiții normale. Sunt afectate activitățile de
îngrijire personală , cele gospodărești și anumite aspecte ale vieții socio -economice . De
asemen ea, pacienții devin mai retrași și anxioși deoarece nu pot participa la unele dintre
activităț ile sociale anterioare .
Este foarte important ca în timpul efectuării unei anamneze și a unui chestionar să se
adreseze întrebări „țintă” pentru ca informațiile obținute de la pacient să fie cât mai clare și
corecte, iar în acest mod nu se vor omite lucruri esențiale.
Examenul clinic este o componentă esențială în stabilirea unui prognostic al șanselor
de recuperare a pacientului și pentru evidențierea deficitelor prezente cauzate de afecțiune .
Este recomandată începerea tratamentului conservator de la apariția primelor
simptome. Cu cât recuperarea este inițiată mai repede, cu atât șansele de vindecare, respectiv
ameliorare, sunt mai mari, pacientul rămânând fără sechele sau cu sechele minore. Îngrijirea
atentă și exercițiile fizice contribuie la implicarea pacienților și la reluarea activităților
normale . În acest sens, tratamentul kinetoterapeutic aplicat este foarte important.
Conform studiului efectuat, a fost observat ă o ameliorare a simptom elor cum ar fi
durerea și redoarea articulară, care afectau în mod negativ calitatea vieții pacientului . De
asemenea, s -au mai observat efectele benefice ale tratamentului kinetic , care au constat în
îmbunătățire a mobilității și amplitudinii de mișcare a coloanei vertebrale și o creștere a forței
musculare .
Efectele benefice ale programului kinetoterapeutic s-au datorat faptului că , pe lângă
exercițiile de relaxare a contracturii musculaturii lombare și asuplizare a trunchiului inferior ,
au fost incluse și exerciții de tonifiere a musculaturii trunchiului , exerciții de relaxare
generală, de prevenire a iritației radiculare și agravării durerii .
Masajului efectu at înainte și după programul de exerciții realizat aproape zilnic , a
avut ca beneficii relaxarea locală și generală a pacientului , îmbunătățirea circulației și
reducerea contracturilor musculare .
În inițierea unui pro gram de recup erare se folosesc metode combinate. Este important
să se țină cont de fiec are pacient , de deficitele pe care le prezintă , de capacitatea de efort, de
elementele care trebuie îmbunătățite și să se realizeze un protocol individualizat .

46
PHYSICAL THERAPY RECOVERY OF THE PATIENT WITH LOW BACK PAIN
CAUSED BY EARLY -STAGE DISC HERNIA

ABSTRACT

Vertebral column is the most significant segment of the musculoskeletal system ,
which is why all other segments are linked. Lumbar pain is a frequently met problem in any
active population, being the first reason for addressing general practitioners.
This paper is aimed at highlighting the importance of physical therapy to recover
from lumbar herniated disc, which can also be employed to stop the evolution of disease and
potential motor deficits arisen .
In this study, I have applied the next method of investigation : theoretical
documentation method, interview method (the anam nesis and Oswestry Questionnaire ),
observation method (Visual Analog Scale – VAS) and case study method (measurement
method ).
The program r an for about 2 months and began with the presentation of rules to
protect the back , inspir ed from the "School of the Back" program, which the patient had to
learn and apply permanently in everyday life.
After the complete or almost complete passage of low back pain, a program was
initiated which involved a series of exercises to prevent relapses. The program on the day of
treatment started and always ended with a local massage of about 10 minutes .
According to the study, an improvement in symptoms such as joint pain and redness
was observed, which adversely affected the patient's quality of life. Also , observed were the
beneficial effects of kinetic treatment, which consisted in improving the mobility and
amplitude of movement of the spine and an increase in muscle strength.
Massage performed before and after the exercise program, had as benefits local and
general relaxation of the patient, improvement of circulation and reduction of muscle
contractions.

Key words: lumbar pain, herniat ed disc , physical therapy , recovery

47
BIBLIOGRAFIE

Baciu, C. (1972). Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor . București:
Stadion .
Baciu, C. (1981) . Aparatul locomotor (anatomie funcțională, biomecanică, semiologie
clinică, diagnostic diferențial) . București: Medicală.
Balint, T. , Diaconu, I. , & Moise A. (2007). Evaluarea aparatului locomotor . Iași:
TEHNOPRESS.
Bogdan, A. I. (2013 a, februarie 27). Hernia de disc. Preluat de pe Lecția de Ortopedie:
http://www.lectiadeortopedie.ro/coloana -vertebrala/hernia -de-disc/
Bogdan, A. I. (2013 b, mai 18). Lumbago, lombosciatica. Preluat de pe Lecția de Ortopedie:
http://www.lectiadeortopedie.ro/coloana -vertebrala/lumbago -lombosciatica/
Bogdan, A. I. (2013 c, iun ie 29). Coloana lombara. Preluat de pe Lecția de Ortopedie:
http://www.lectiadeortopedie.ro/coloana -vertebrala/
Butnariu, S. (2012). Realizarea modelului 3D al coloanei vertebrale. Preluat de pe SPINE:
http://spine.unitbv.ro/pdf/Raport_SPINE_1_2014%20consortiu%2020pag%20ver1.
pdf
Colcer, P. (2011). Aplicații de kinetoprofilaxie secundară în spondiloza cervicală (Lucrare
de licență) . UBB – Facultatea de Educație Fizică și Sport , Cluj-Napoca .
Cristea, F. (2019). Metodologia recuperării kinetice a sindromului dureros lombar la
persoanele de vârsta a II-a (Teză de doctorat). Universitatea de Stat de Educa ție
Fizic ă și Sport , Chișinău.
Drăgulin, O. ( 2014) . Coloana lombară . Preluat de pe ROmedic :
https://anatomie.romedic.ro/coloana -vertebrala
Dumitru, D. (1984). Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei vertebrale . București:
SPORT -TURISM.
Greene, W. B. (2006). Netter’s Orthopaedics . Philadelphia : Saunders .
Mutica, N. C. (n.d.). Durerea lombară . Preluat de pe SPITALUL MILITAR DE URGENTA
"Dr. ARISTIDE SERFIOTI" GALATI :
http://www.smugalati.ro/durerea_lombara.html
Nemeș, I. A. (2001). Metode de explorare și evaluare în kinetoterapie. Timișoara: Orizonturi
Universitare.
Nenciu, G. (2007). Biomecanica . Preluat de pe SCRIBD:
https://ro.scribd.com/document/21611781/Biomecanica

48
Niculescu, C. T., Cârmaciu, R., Voiculescu, B., Sălăvăstru, C., Ciornei, C. , & Niță C. (2009).
Anatomia și fiziologia omului: compendiu. București: CORINT .
Papilian, V. (2003). Anatomia omului (Volumul I -Aparatul Locomotor) . București: BIC
ALL.
Phillips, F. M. & Lauryssen, C. (2010). The Lumbar Intervertebral Disc. New York: Thieme.
Rezuș, E. (2014). Reumatologie. Iași: ,,Gr. T. Popa”, U.M.F.
Roșulescu, E. (2009). Kinetoterapia în recuperarea afecțiunilor reumatologice . Craiova:
Universitaria.
Sandella, B. J. (2018). Examination of Low Back Pain. Preluat de pe Medscape:
https://emedicine.medscape.com/article/2092651 -overview
Sbenghe, T. (1987) . Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare . București:
Medicală.
Zamora, E. (2005). Anato mia omului. Aparatul locomotor: sistemul osos și sistemul
muscular. Cluj-Napoca: RISOPRINT .

49
ANEXE

CHESTIONARUL OSWESTRY

Numele și prenumele pacientului: …………………………………………………………..
Data: …………………………….
Examinator: ……………………………………………………….
Observații:…………………………………………………. …………………………………………………………….
……………………………………………………… …….. …………………………………………………………………
……………. …………………… ………………………………………………………………………………………….. ..
*** Se va încercui litera corespunzătoare stării pacientului. Este acceptat un singur răspuns
pentru fiecare domeniu.
1. Intensitatea durerii :
0 – durerea este intermitentă, de intensitate minimă ;
1 – durerea este ușoară și nu variază foarte mult (aproape permanentă) ;
2 – durerea este intermitentă, de intensitate moderată ;
3 – durerea este moderată și nu variază foarte mult (aproape permanentă) ;
4 – durerea este intermitentă, de intensitate mare (severă) ;
5 – durerea este severă și nu variază foarte mult (aproape permanentă) ;
2. Îngrijirea personală :
0 – îmi pot face îngrijirea personală (spălat, îmbrăcat) fără restricții din cauza durerii ;
1 – îmi pot face îngrijirea personală (spălat, îmbrăcat) fără modificări de obicei, deși
aceste activități îmi provoacă durere ;
2 – toaleta și îmbrăcatul îmi provoacă accentuarea durerii, dar le pot realiza aproape
normal ;
3 – toaleta și îmbrăcatu l îmi provoacă accentuarea durerii, fiind necesară modificarea
modului în care desfășor aceste activități ;
4 – din cauza durerii nu pot să -mi fac toaleta și să mă îmbrac fără ajutor ;
5 – din cauza durerii efectuarea toaletei și îmbrăcarea sunt extrem de di ficile, chiar și
cu ajutor ;

50
3. Ridicarea de greutăți :
0 – pot ridica greutăți fără nicio restricție, fără apariția durerii ;
1 – pot ridica greutăți fără nicio restricție, dar cu apariția durerii ;
2 – limitarea ridicării de greutăți mari de pe sol din cauza apariției durerii ;
3 – imposibilitatea ridicării greutăților mari de pe sol, cu posibilitatea ridicării lor
dacă sunt plasate la un nivel convenabil (ex emplu : masă) ;
4 – imposibilitatea ridicării greutăților mari, cu posibilitatea ridicării greutățil or
moderate care sunt plasate la nivel convenabil ;
5 – de obicei pot ridica doar greutăți ușoare ;
4. Mersul :
0 – durerea nu -mi limitează mersul pe jos, indiferent de distanță sau timp ;
1 – durerea îmi limitează mersul pe jos la o distanță de 1600 m ;
2 – durerea îmi limitează mersul pe jos la o distanță de 800 m ;
3 – durerea îmi limitează mersul pe jos la o distanță de mai puțin de 500 m ;
4 – pot merge pe jos doar cu sprijin în baston sau cârjă ;
5 – din cauza durerii sunt nevoit să stau în pat majoritatea timpului, deplas ându-mă
cu dificultate la toaletă ;
5. Adoptarea poziției șezânde :
0 – pot sta în orice fel de scaun timp nelimitat, fără apariția durerii ;
1 – pot sta în scaunul preferat timp nelimitat, fără apariția durerii ;
2 – limitarea poziției în scaun la mai puțin de 1 oră din cauza durerii ;
3 – limitarea poziției în scaun la mai puțin de 30 minute din cauza durerii ;
4 – limitarea poziției în scaun la mai puțin de 10 minute din cauza durerii ;
5 – nu pot adopta poziția șezândă din cauza durerii ;
6. Ortostatismul :
0 – pot sta în picioare (ortostatism) timp îndelungat, fără apariția durerii ;
1 – apare durerea în ortostatism, dar nu se modifică în timp ;
2 – limitarea ortostatismului la mai puțin de 1 oră din cauza durerii ;
3 – limitarea ortostatismului la mai puțin de 30 minute din cauza durerii ;
4 – limitarea ortostatismului la mai puțin de 10 minute din cauza durerii ;
5- evit ortostatismul din cauza exacerbării imediate a durerii ;
7. Somnul :
0 – nu există durere la decubit, în pat ;
1 – deși există durere la poziția de decubit, aceasta nu îmi afectează somnul ;
2 – reducerea duratei somnului cu ¼ din cauza durerii în poziție de decubit ;

51
3 – reducerea duratei somnului cu jumătate din cauza durerii în poziție de decubit ;
4 – reducerea duratei somnului cu ¾ din cauza durerii în poziție de decubit ;
5 – nu pot dormi noaptea din cauza durerii ;
8. Viața socială :
0 – viața socială este normală, fără nicio restricție, durerea fiind absentă ;
1 – viața socială este normală, în condiții de durere care crește în intensitate ;
2 – durerea nu are efect semnificativ asupra vieții mele sociale, cu excepția limitării
activităților solicitante fizic (ex emplu : dansul) ;
3 – durerea îmi limitează adesea viața socială, cu perturbare a activităților cotidiene
în societate ;
4 – durerea îmi limitează viața socială, obligându -mă să nu pot părăsi domiciliul ;
5 – am mari dificultăți în derularea zilnică a vieții de familie și a celei sociale din
cauza durerii ;
9. Activități recreațio nale:
0 – nu am dureri în timpul călătoriilor, indiferent de specificul acestora(pot călători
oriunde fără intensificarea durerii) ;
1 – resimt uneori durere în timpul călătoriilor, dar nu în mod obișnuit ;
2 – durerea se exacerbează în cursul călătoriilor, dar nu mă condiționează să schimb
modali tatea de călătorie (durerea îmi limitează durata de călătorie la 2 ore) ;
3 – durerea se exacerbează în timpul călătoriilor și mă condiționează să schimb
modalitatea de călătorie (limitează durata călăto riei al 1 oră) ;
4 – durerea îmi limitează aproape în totalitate modul de a călători (cu durata sub 30
minute) ;
5 – durerea mă împiedică să mă deplasez, cu excepția deplasării în decubit ;
10. Modificarea gradului / caracterului durerii (Treburi gospodărești / Activități
casnice) :
0 – activitățile nu îmi provoacă durere ;
1 – durerea se ameliorează rapid
2 – durerea e fluctuantă, dar se ameliorează destul de repede (deși treburile
gospodărești și cotidiene îmi provoacă durere, le pot desfășura core spunzător) ;
3 – durerea se ameliorează lent (pot desfășura majoritatea activităților, dar cu limitare
activităților mai solicitante din cauza durerii) ;
4 – durerea e constantă, fără a se ameliora sau înrăutăți (din cauza durerii pot
desfășura doar activități casnice ușoare) ;

52
5 – durerea se agravează rapid (durerea mă împiedică să desfășor orice fel de
activitate casnică) .