SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE [607550]

1

UNIVERSITATEA “BABEȘ –BOLYAI” CLUJ –NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE
SPECIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Absolvent: [anonimizat]ÁCS ATTIL A

2018

2
UNIVERSITATEA “BABEȘ –BOLYAI” CLUJ –NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE
SPECIALĂ

RECUPERAREA UNUI PACIENT: [anonimizat]:
Lector Dr. Bulduș Codruța

Absolvent: [anonimizat] ács Attila

2018

3
CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ……. 4Error! Bookmark not defined.
I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII …. 8Error! Bookmark not defined.
1.1 Anatomia piciorului ………………………….. …………. 8Error! Bookmark not defined.
1.1.1 Oasele piciorului ………………………….. …………. Error! Bookmark not defined. 8
1.1.2 Mușchii picio rului ………………………….. ……… 18Error! Bookmark not defined.
1.1.3 Articulația piciorului ………………………….. ….. 19Error! Bookmark not defined.
II. MAT ERIALE ȘI METODE ………………………….. …… 25Error! Bookmark not defined.
2.1 Metode de cercetare ………………………….. ……….. 25Error! Bookmark no t defined.
2.1.1 Metoda interviului – anamneză …………………. 26Error! Bookmark not defined.
2.1.2 Metoda testării ………………………….. …………… 26Error! Bookmark not defined.
2.1.3 Metoda observaț iei ………………………….. ……… 26Error! Bookmark not defined.
2.1.4 Metoda studiului de caz ………………………….. . 26Error! Bookmark not defined.
2.1.5 Metoda studiului bibliografic ……………………. 26Error! Bookmark not defined.
2.2 Subiecți ………………………….. ………………………….. . 27Error! Bookmark not defined.
2.2.1 Metode de evaluare ………………………….. …….. Error! Bookmark not defined. 27
2.3 Obiectivele protocolului ………………………….. …. 28Error! Bookmark not defined.
2.4 Protocolul de recuperare ………………………….. ……. 28Error! Bookmark not de fined.
III. REZULTATE ………………………….. ……………………… 38Error! Bookmark not defined.
IV.CONCLUZII …………………………………………… ……………………………. 41
Error! Bookmark not defined. REZUMAT ÎN
ENGLEZĂ ………………………………………………………………42
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..43

4

INTRODUCERE

Introducerea temei
Piciorul este un segment care prezintă cele mai frecvente și mai grave
modificări,datorită complexității sale strcturale si funcționale și dattorită compresiunii
exercitate pde greutatea corpului asupra solului prin intermediul său ,compresiunea fiind un
factor favorizant sau agravant pentru orice a batere de la normal (Câmpeanu ,2005).
Bolta plantară poate fi comparată cu o boltă arhitectonică. Când ambele picioare sunt
alipite prin marginea lor medială .bolțile lor împreună formează o cupolă.
Spre deosebi re de bolta tehnică,care își suportă greutatea prin forma și așezarea
pieselor componente, cea a scheletului piciorului își are punctele de sprijin în mișcare ,iar
liniile de forță mai puțin constante.Astfel ,greutatea corpului uman nu poate fi menținută
decât prin întăriri suplimentare ale legăturilor dintre piesele osoase și punctele lor de
sprijin.Dintre elementele importante cu rol în menținerea activă a bolții plantare ,amintim
mușchii lungi ai gambei cu tendoanele lor plantare care joacă rolde chingă .Bolta plantară
mai este susținută de aponevroza plantară,secționarea acesteia ,chiar parțială,ducând la
prăbușirea bolții plantare (Zamora,2006).
Deformările piciorului se produc prin: modificări la nivelul suprafeței de sprijin (picior
plat,picior scobit,picior varus ,picior valg,picior ecvin,picior talus sau calcaneu);modificări
ale axului piciorului (picior abdus si addus);combinații între modificări ale suprafeței de
sprijin și axul piciorului(picioare plate valgi abduse ,picioare ecvin varus ad duse)
(Câmpeanu,2005).
Platfusul este cea mai frecventă deformare a piciorului,,caracterizată prin prăbușirea
bolții plantare interne ,la care se poate adăuga si cea transversală.Poate fi însoțită de
dureri,contracturi sau tulburări circulatorii si trofice(Bratu,1977) .
Piciorul plat se observa mai ales în copilărie și în adolescență.La adulți survine ,de
obicei, datorită profesiei ,apărând la toți cei care ptrec mai mult timp în picioare.Prevenirea
și corectarea piciorului plat trebuie să înceapă cât mai timpu riu și să se desfășoare în mod
sistematic pentru a obține rezultate satisfăcătoare(Bratu,1977).

5
Piciorul plat poate fi determinat de cauze congenitale sau dobîndit prin eforturi
profesionale îndelungate,paralizie ,traumatisme netratate la timp și în mod corespunzător
,slăbirea elementelor de susținere prin boli anergizante(anemie ,boli metabolice)sau prin
factori funcționali,așa cum se întâmplă mai ales în perioada prepubertară și pubertară.
În cazul piciorului plat congenital ,dezv oltarea arcului bolții plantare se oprește în
timpul vieții intrauterine,talpa continuând să rămână plată și după naștere.
În perioada prepubertară și pubertară ,între 12 -16 ani ,piciorul plat este cel mai
frecvent ,fie ca deficiența izolată ,fie asociată cu alte deficiențe ale membrelor inferioare si
ale coloanei vertebrale .În aceste perioade el este acuzat de laxitatea capsulo -ligamentară și
de tonusul muscular redus ,apărute ,mai ales la fete ,ca urmare a hiperfoliculinemiei
fiziologice ca re însoțește explozia endocrină pubertară. Deformarea apare mai ales la
subiecții care cresc prea repede în înălțime.
În cazul piciorului plat funcțional ,bolta plantară cedează și se turtește doar în stând
și în timpul eforturilor fizice s tatice și dinamice ,revenind la normal în repaus fără sprijin pe
picioare .În cazul piciorului plat patologic ,bolta este căzută atâta în timpul efortului fizic
,cât și în repaus(Pop,2012)

Fig.Picior plat și picior cu scobitura normală (Fit feet,2017)

6

Motivația alegerii temei
Văzând în jurul meu multe persoane care de multe ori se plâng vis a vis de dureri de
picioare,dureri de spate ,m -a interesat ca de ce apar dureri așa de dese si la tinerii care nu au
întocmai o viață sedentară. Pe lânga tinerii pe care îi văd în jurul meu,mai am 2 membri ai
familiei care suferă de platfus și nu este tocmai ușor la o vârstă înaintată sa trăiești cu o
patologie de genul ăsta.
Învățând multe lucruri la facultate,am dat și peste platfus,adica piciorul plat. După
spusele profesoriilor și studiile individuale ,mi -am dat seama ca platfusul nu este incomod
doar din perspectiva esteticii și ca să îți strici pantofii mai repede. Această patologie este una
gravă,având in vedere că se reflecă asupra ,gleznelor ,genunchilor etc., adică asupra
întregului corp.
Acestea au fost motivele pentru care a început sa mă intereseze această temă și în
momentul de față a venit bine lucrarea de licență ca să mă pot aprofunda în aceasta patologie
foarte interesantă.

Ipoteza studiului
În realizarea ac estui studiu plec de la ipoteza conform căreia consider că prin utilizarea
unui program kinetoterapeutic si hidrokinetoteraputic corect,personalizat în funcție de
patologia pacientului și particularitățile acestuia se poate ajunge la un rezultat favorabil,
daca va exista implicare pe o durată mai îndelungată.

7
Scopul cercetării
Programele de recuperare au o importanță aparte în diferite afecțiuni , indiferent de vârstă,
sex și grad de afectare. Scopul acestei cercetări îl reprezintă îmbunătățirea stării de sănătate
și recuperarea fun cțională a picioarelor prin aplicarea unui program kinetoterapeutic bazat
pe exerciții fizice și hidrokinetoterapie în cadrul programului de recuperare.
Prin acest program urmărim ameliorarea stării funcționale și totodată evol uția pacientului pe
parcursul a 8 săptămâni precum și compararea datelor constatate în evaluările inițiale și
finale.
Pacientul va fi supus unui program de recuperare pe uscat (prin exerciții fizice), precum și
unui program de recuperare în apă (exerciții le fiind realizate într -un lanț cinematic deschis),
privind recuperarea mobilității a rticulare la nivelul piciorului , cât și dezvoltarea forței
musculare. La finalul cercetării urmărim să obținem o îmbunătățire într -un procent cât mai
mare.
Obiectivele cer cetării
1. Studierea și generalizarea datelor din literatura de specialitate precum și îmbunătățirea
cunoștințelor teoretice privind anatomia generală a omului, în special anatomia trenului
inferior, precum și biomecanica membrelor inf erioare, în special la piciorul plat.
2. Aprecierea importanței pregătirii și recuperării afecțiunii specificate mai sus;
3. Conceperea unui progra m de recuperare pentru platfus ținând cont de particularitățile
pacientului;
4. Aplicarea programului pe o perioadă de 8 sătpăm âni
5. Interpretarea și evaluarea rezultatelor finale, după aplicarea protocolului de recuperare .

8

9

I FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI
1.1 Anatomia piciorului
1.1.1 OASELE PICIORULUI
(Ossa pedis)
Sunt reprezentate de 26 de oase, dispuse în trei grupe:tarsul, metatarsul și oasele degetelor
TARSUL
(Ossa tarsi)
Tarsul este format din șapte oase dispuse pe două rânduri:
a) un rând posterior cu două oase suprapuse: talusul sus și calcaneul jos;
b) un rând anterior cu celelalte cinci oase: navicularul, cuboidul și trei cuneiforme.
Oasele tarsului pot fi grupate și în două rânduri anteroposterioare: un rând me dial ce
cuprinde: talusul, navicularul și cele trei cuneiforme și un rând lateral, în care se g ăsesc
calcaneul și cuboidal (Papilian,2003).

10

Fig.1 Scheletul piciorului după Sobotta's Atlas and Text -book of Human Anatomy
1909).
TALUSUL sau ASTRAGALUL (Talus)
Este situat în vârful masivului tarsian, fiind interpus între oasele gambei, respectiv calcaneu
și navicular. El este format dintr -un corp (Corpus tali), un cap (Caput îali) și un col (Collum
tali) ce unește primele două porțiuni. Porțiunile talusului sunt bine izolate și ușor de
recunoscut; cu toate acestea este considerat în întregime și comparat cu un cuboid, căruia i
se descriu șase fețe (Papilian,2003).
UNGHIURILE TALUSULUI.
Corpul formează cu colul două unghiuri: unghiul de declinație și unghiul de înclinație,
unghiuri ce se formează prin faptul că, la acest os, colul nu continuă direcția corpului, ci este
înclinat în jos și medial. Unghiul de înclinație este deschis în jos și are în medie 115°. Unghiul
de declinație este deschis medial și are 158°. Cele dou ă unghiuri se modifică în unele
deformări ale piciorului. Unghi ul de înclinație este cu atât mai deschis, cu câ t piciorul este

11
mai plat și, dimpotrivă, cu atât mai închis, cu cât piciorul este mai boltit. Unghiul de
declinație este mai mic și colul mult deviat medial în piciorul varus(Papilian,2003).

Orientare.
Se așază înainte capul, în sus trohleea, lateral fața articulară triunghiulară.
Fețele talusului sunt: superioară, inferioară, laterală, medială, anterioară și posterioară.

Fig.2 Osul Talus commons.wikimedia.org

Fața superioară
este formată în cea mai mare parte de corpul talusului. Acesta prezintă o suprafață articulară
în formă de scripete, numită trohleea talusului (Trochlea tali). Aceasta are un șanț antero
posterior, două povârnișuri și două margini – cea laterală fiind mai înaltă decât cea medială.
Trohleea se continuă pe fața medială și pe cea laterală cu c âte o fețișoara articulară. Vom
întâlni aceste fețișoare la descrierea fețelor respective ale talusului. Fața superioară a trohleei
(Facies superior) se articulează cu scoaba gambieră (formată de fața articulară inferioară de
pe epifiza distală a tibiei, de male ola medial și maleola laterală). înaintea trohleii, fața
superioară prezintă o mică suprafață neregulată ce aparține colului (Papilian,2003).

Fața inferioară
prezintă, dinainte înapoi, trei fețișoare articulare pentru calcaneu:

12
a) f a ț a c a l c a n e a n ă a n t e r i o a r ă (Facies articularis calcanea anterior)',

b ) f a ț a c a l c a n e a n ă m i j l o c i e (Facies a r t i c u l a r i s c a l c a n e a media);
c) f a ț a c a l c a – n e a n ă p o s t e r i o a r ă (Facies a r t i c u l a r i s calcanea posterior).
Aceasta este mai mare, alungită și concavă.
Fețele calcaneană posterioară și cea mijlocie sunt separate printr -un șanț numit ș a n ț u l
talusulu i
(Sulcus tali) orientat oblic postero -anterior și medio -lateral. (Papilian,2003).

Fața lateral
prezintă fețișoara maleolară lateral (Facies malleolaris lateralis) pentru articularea cu
maleola fibulei. De formă triunghiulară, fețișoara are o bază care se continuă cu scripetele
talusului și un vârf care este ridicat d e p r o c e s u l l a t e r a l al t a l u s u l u i (Processus
lateralis tarsi). înaintea și înapoia acestui proces, fața este neregulată și dă inserții unor
ligamente. (Papilian,2003).

Fața medial
prezintă și ea o fețișoară maleolară media \ă(Facies malleolaris medialis) pentru articularea
cu maleola tibiei; se continuă și ea cu trohleea talusului și are forma unei virgule.
Sub fețișoară se insera unele ligamente articulare. (Papilian,2003).
Fața anterioară
prezintă c a p u l t a l u s u l u I (Caput tali). Capul este o proeminență rotunjită.
El prezintă f a ț a a r t i c u l a r ă n a v i c u I a r ă (Facies articularis navicularis). în jos
capul se continua cu fața calcaneană anterioară, descrisă la fața inferioară a osului.

Fața posterioa ră
prezintă p r o c e s u l p o s t e r i o r al t a l u s u l u i (Processus posterior tali). Acesta
este străbătut de un șanț prin care trece tendonul mușchiului flexor al halucelui (Sulcus
tendinis musculi flexoris hallucis longi). Șanțul este limitat prin doi tuberculi, unul medial
(Tuberculum mediale), altul lateral (Tuberculum laterale). Tuberculul lateral este puțin mai
mare și are un punct de osificare propriu. El poate rămâne a stfel separat de talus printr -o
fisură articulară și poartă nu mele de Os trigonum (inconstant, la aproximativ 6% din
indivizi). (Papilian,2003).

13
CALCANEUL
(Calcaneus) Este cel mai voluminos os al tarsului. Are o formă prismatică, fiind alungit
antero -posterior și ușor turtit transversal. Are șase fețe.
Orientare.
Se așază în sus fața prevăzută cu trei fețișoare articulare; posterior extremitatea cea mai
voluminoasă; medial fața prevăzută cu un șanț adânc. (Papilian,2003).

NAVICULARUL
(Os naviculare) Este un os scurt, turtit dinainte înapoi. Este situat pe partea medială a
piciorului, fiind cuprins între capul talusului, cuboid și cele trei cuneiforme. Prezintă
următoarele elemente:
Fața posterioară este concavă și se articulează cu capul talusului.
Fața anterioară prezintă trei fețișoare, destinate articulației cu cele trei cuneiforme.
Fața dorsală face parte din dosul piciorului.
Fața plantară face parte din plantă.
Fața medială prezintă t u b e r c u l u l n a v i c u 1 a r u 1 u i (Tuberositas ossis navicualris)
care se poate palpa sub piele; pe ea se insera tendonul mușchiului tibial posterior.
Fața laterală prezintă o fețișoară articulară pentru cuboid. (Papilian,2003).

Fig.3 Osul navicular (Orthobullets,2017)

14

CUBOIDUL
(Os cuboideum)
Este un os scurt, c u o formă neregulată cuboidală; este așezat pe partea laterală a piciorului.
Prezintă următoarele elemente:

Fig.4 Osul cuboid (Orthobullets,2017)

Fața superioară
face pate din dosul piciorului, unde se poate palpa.

Fața inferioară
prezintă t u b e r o z i t a t e a c u b o i d u 1 u i (Tuberositas ossis cuboideî). Înaintea
tuberozității se găsește un șanț profund (Sulcus tendinis musculi peronei longi); el este
transfo rmat pe viu într -un canal, prin aju torul unui ligament. Prin acest canal trece ten donul
mușchiului p eronier lung. De pe marginea med io-proximală a feței plantare a cuboidului se
desprinde o apofiză numită procesul calcanean (Processus calcaneus). Aceasta se articul ează
cu partea plantară a feței articulare cuboidiene a calcaneului și în acest fel contrib uie la
susținerea acestuia.
Fața posterioară
servește pentru articularea cu calcaneul.

15
Fața anterioară este subdivi zată printr -o creastă vertical în două f ețișoare, care se
articulează cu metatarsienii IV, și respectiv V.

Fața medială
prezint ă o supraf ață articulară pentru cuneiformul lateral.

Fața laterală,
îngustă, este situată pe marginea laterală a piciorului și palpabilă sub piele. (Papilian,2003).

CUNEIFORMELE
(Ossa cuneiform ia)
Sunt trei oase de formă prismatic triunghiulară. Ele contribuie la edificarea bolții transversale
a piciorului. Ocupă spațiul dintre cuboid și navicular.

1. Cuneiformul medial (Os cuneiforme mediale) este
cel mai mare, are baza situată plantar, iar margineaascuțită, face parte din d osul piciorului.
Se articuleaz ă anterior cu metatarsian ul I, posterior cu navicularul, lateral cu metatarsianul
II și cuneiformul intermediar; fața medială a osului fa ce parte din marginea medială a
piciorului și dă inserție mușchiului tibial anterior. (Papilian,2003).
2. Cuneiformul intermediar
(Os cuneiforme intermedium) este cel mai mic, are o bază ce face parte din dosul piciorului,
iar vârful răspunde plantei. Osul se articulează anterior cu metatarsianul II, posterior cu
navicularul, lateral cu cuneiformul lateral, i ar medial cu cuneiformul medial.
(Papilian,2003).
3. Cuneiformul lateral
(Os cuneiforme laterale) are baza orientată spre dosul piciorului, iar vârful răspunde plantei.
Osul se articulează anterior cu metatarsianul III, posterior cu n avicularul, lateral c u cuboidul,
iar medial cu cuneiformul intermediar și metatarsianul II. (Papilian,2003).

16

METATARSUL
(Metatarsus)
Este format din cinci oase metatarsiene (Ossa metatarsi). Numerotarea lor se face dinspre
marginea medial spre cea laterală a piciorului, de la I la V. (Papilian,2003).
Caractere generale.
Metatarsienii sunt oase lungi și perechi. Prezintă un corp, o bază și un cap.
1. C o r p u 1 (Corpus metatarsale) este prismatic triunghiu lar, având o față dorsală, alta
laterală, iar a treia medială. Fața dorsală face par te din dosul piciorului; celelalte fețe
delimitează spațiile interosoase.
2. B a z a (Basis metatarsalis) numită și extremitate poster ioară, se articulează cu oasele
tarsului și cu metatarsienii învecinați.
3. C a p u 1 (Caput metotarsale) numit și extremi tate anterioară , este turtit transversal și se
articulează cu falanga proximală. (Papilian,2003).
Caractere proprii ale metatarsienilor.
Metatarsianul I este cel mai scurt și cel mai gros. Baza osulu i se articulează cu cuneiformul
medial și cu metatarsianul
II. Pe bază se găsește o tuberozitate (Tuberositas ossis metatarsalis primi) care se poate
explora prin palpare, pe ea se insera mușchiul peronier lung. Metatarsianul II este cel mai
lung. Baza lui se articulează cu toate cele trei cuneiforme, respectiv cu metatarsianul I și
III.Metatarsianul III. Baza se articulează cu cuneiformul lateral, respectiv cu metatarsienele
II și IV.
Metatarsianul IV. Baza se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respective
metatarsienele III și V. Metatarsianul V. Baza se articulea ză cu cuboidul și cu metatarsianul
IV. Baza prezintă lateral o tuberozitate (Tuberositas ossis metatarsalis quinti) ce se poate
palpa sub piele. (Papilian,2003).

17

Fig.5 Oasele metatarsiene Sobotta's Atlas and Text -book of Human Anatomy 1909

OASELE DEGETELOR
[Ossa digitorum (pedis)]
Degetele sunt în număr de cinci, numerotate de la I la V, de la marg inea medială spre cea
laterală a piciorului.
Degetul I poartă numele încă de h a 1 u c e (Hallux) iar degetul V de d e g e t m i c (Digitus
minimus).
Oasele care formează d egetele se numesc f a l a n g e (Phalanges). Se găsesc în total 14
falange: fiecare deget are trei, afară de haluce care are numai două. Falangele se prezintă
după tipul ce lor de la mână cu deosebirea că cele de la picior sunt mult mai reduse în
dimensiune. În acest fel fiecare falangă prezintă un corp (Corpus phalangis), o bază sau
extremitate posterioară (Basis phalangis) și un cap sau extremitatea anterioară (Caput
phalangis). Falangele halucelui sunt deosebit de puternice . (Papilian,2003).

FALANGA PROXIMALĂ
(Phalanx proximalis) este turtită transversal, prezint ă o suprafață ovalară, concavă, pentru
articularea cu capul metatarsianului corespunzător.

18
FALANGA MIJLOCIE
(Phalanx media) este scurtă, fiind formată aproape numai din bază și cap.
FALANGA DISTALĂ
(Phalanx distalis) este de dimensiuni reduse. Capul es te turtit. Pe fața plantară are o
rugozitate numită tuberozitatea falangei distale (Tuberositas phalangis distalis) în raport cu
pulpa degetului, iar fața dorsală susține unghia. (Papilian,2003).

SCHELETUL PICIORULUI ÎN TOTALITATE
Piciorul la om prezintă c aractere de diferențiere foarte importante, caractere ce sunt s trâns
legate de procesul de umanizare. Piciorul la om este foarte bine adaptat bipediei și
îndeplinește două funcții: de sus ținere a corpului (de stațiune) și de mișcare (de locomoție).
Adaptare a la aceste funcții se realizează printr -o boltă plantară caracteristică. (Ștefăneț,
2007).

Bolta plantară are trei stâlpi de sprijin reprezentați de: tuber ozitatea calcaneului posterior,
de capul metatarsienilor I, II, III antero -medial și de capul metatarsienilor IV și V antero –
lateral. Stâlpii sunt uniți prin două arcuri longitudinale: arcul lateral format de calcaneu,
cuboid și metatarsienii IV și V, și a rcul medial format de calcaneu, talus, navicular, de cele
trei cuneiforme și p rimii trei metatarsieni.
Calcaneul rep rezintă deci stâlpul posterior, comun pentru cele două arcuri, î n timp ce anterior
arcurile diverg spre ceilalți doi stâlpi. Arcul longit udinal medial este mai înalt și nu intră în
contact cu suprafața de sprijin a pla ntei; este arcul demișcare. Arcul longitudinal la teral, mai
puțin boltit, atinge suprafața de sprijin; este arcul de sprijin. (Ștefăneț, 2007).
Arcurile longitudiale sunt unite prin arcuri transversale, mai înalte posterior și mai turtite
anterior. Asambla rea oaselor tarsului contribuie la alcătuirea scobiturii formate de bolta
plantară. Fețele dorsale ale oaselor tarsului sunt, în general, mai largi ca cele plantare. De
asemenea, trabeculele osoase din substanța spongioasă a tarsului și a metatarsului sunt
dispuse paralel cu arcurile bolții plantare, întărind arhitectural bolta. Trohleea talusului
conține trabecule verticale, care materializează liniile de forță transmise de la oasele gambei .
(Ștefăneț, 2007).
De aici trabeculele se grupează în două mănunchiuri p rincipale: a) unul se îndreaptă postero –
inferior și se continuă în calcaneu cu trabeculele terminate la nivelul tuberozității
calcaneului;
b) altul se îndreaptă an tero-inferior și se continuă cu sistemul trabecular al navicularului, al
cuneifo rmului medial și al metatarsian ului I. Aceste două mănunchiuri trabeculare se sprijină

19
pe doi din cei trei stâlpi ai bolții: stâlpul posterior și cel anteromedial. Din calcaneu pornește
al treilea mănunchi de trabecule, care se continuă c u ce! din cuboid, metatarsianul IV și V;
acest mănunchi se termină în al treilea stâlp, stâlpul antero -lateral al bolții.
Bolta plantară este menținută arcuită de ligamente, mușchi și tendoane, care se studiază odată
cu capitolele respective. . (Ștefăneț, 2007).

1.1.2 Mușchii piciorului

Topografia piciorului
În regiunea plantară, corespunzător t raiectului vaselor și nervilor, de ambele părți ale
mușchiului flexor scurt al degetelor, se disting două șanțuri – plantar lateral și plantar medial.
Șanțul plantar lateral, sul cus plantaris lateralis, este delimitat de flexorul scurt al degetelor și
abductorul degetului mic . Șanțul plantar medial, sulcus plantaris medialis, se află între
același flexor și mușchi ul abductor al halucelui.
Topografic deos ebim mușchii dorsali și mușc hii plantari ai piciorului.
Mușchii regiunii dorsale a piciorului .Mușchiul extensor scurt al degetelor, m. extenso r
digitorum brevis, este situate dedesubtul tendoanelor extensorilor, cu originea pe fața dorsală
a calcaneului, acoperind fața dorsală a sc heletu lui piciorului și articulațiile acestuia.
Mușchiul se împarte în trei fas cicule care se continuă cu câte un tendon pentru degetele 2 –
4. Aceste tendoa ne se alătură marginii laterale a tendo anelor mușchiului extensor lung al
degetelor și se inseră pe baza falangelor medii și distale.
Mușchii plantari . Mușchii regiunii plantare se împart în trei grupe: medială, laterală și
mijlo cie. În grupa medială se găsesc mușchii care acționează asupra halucelui.
Mușchiul abd uctor al halucelui, m. abductor hallucis, est e cel mai medial și superficial
mușchi al regiuni i, cu originea pe tuberozitatea calcaneulu i, pe retinaculul flexorilor și
aponevroza plantară. Se inseră pe bază falangei proximale a halucelui .
Mușchiul adductor al halucelui, m. adductor hallu cis, prezintă două capete de origină – unul
oblic și altul transversal. Cel oblic începe pe osul cuboid, cuneiform lateral, pe baze le oaselor
metatarsiene II, III și IV. Capul transvers are originea pe capsula articulațiilor
metatarsofalangiene III – V. Am bele capete se unesc într -un tendon comun care se
fixează pe baza falangei proximale a halucelui.
Mușchiul patrat al plantei, m. quadra tus plantae, numit și accesorul flexorului lung al
degetelor, se găsește sub flexorul scurt al degetelor și are originea prin două capete – medial
și lateral, de la suprafața inferioară și medială a calcaneului. Ambe le capete se îndreaptă

20
anterior și formează un corp muscular unic, ca re se inseră distal pe tendonul flexorului lung
al degetelor la nivelul îm părțirii acestuia în cele patru tendoane terminale.

1.1.3 Articulațiile piciorului
Articulația talocrurală (articulatio talocruralis ), numită și articulația gleznei, unește cele
două oase ale ga mbei cu talusul și constituie o articulație trohleară tipică. Este o articul ație
compusă, formată de fețele articulare ale epifizelor distale ale tibiei și fibulei cu fețele
articulare ale astragalului Tibia și fibula, unite prin sindesmoza tibiofibulară,
formează o scoabă alungită trans versal, în care pătrunde corpul talusului.
(Ștefăneț, 2007).
Capsula articulară se inseră în părțile superi oară și inferioară la periferia cartilajului hialin,
cu excepția părții anterioare a articulației unde se inseră pe tibie și pe colul talusului la 7 – 8
mm de car tilajul hialin. Anterior și po sterior capsula este subțire și la xă. Pe părțile laterale
capsula este îngroșată de către ligamentele colaterale medial și lateral.
(Ștefăneț, 2007).

Ligamentul medial (deltoid), ligamentum mediale (deltoideum ),
este gros și puternic, de formă triunghiu lară, începe pe maleola medial și cu baza se inseră
pe oasele navicular, astrag al și calcaneu. Este constituit din patru fascicule: tibiotalar
anterior, tibionavicular, tibiocalcanean și tibiotalar posterior. Ligamentul colateral lateral
este rad iar și se întinde de la maleola fibulară la talus și calc aneu, fiind constituit din trei
fascicule distincte, denumite în raport cu dispoziția lor: l igamentul talofibular anterior,
ligamentul calcaneofi bular și talofibular posterior. În articulația talocru rală au lo c mișcările
de flexie și extensie a piciorului. Flexia sau flexia dorsa lă este mișcarea prin care fața dorsală
a piciorului se apropie de fața anterioara a gambei, iar extensia sau flexia plantară este
mișcarea în sens invers, prin care fața dors ală a pici orului se îndepărtează de gambă.
Amplitudinea t otală a mișcărilor de flexie și extensie est e de 700, dintre care 250 revin flexiei
dorsale, iar 450 extensiei. În flexia plantară sunt posib ile și mișcări laterale de mica
amplitudine. Mobilitatea articulație i talocrurale va riază de la individ la individ. Oasele
tarsului sunt unite între ele prin urmă toarele articulații: subtalară, talocalcaneonaviculară,
calcaneocuboidă, cuneonaviculară și tarsometatarsiene (Ștefăneț, 2007).

Articulația subtalară (articulatio subtalaris )
unește talusul și calcaneul prin două articulații: una ante rioară și cealaltă posterioară,
separate prin sinus tarsi . Este formată d e fața articulară anterioară și posterioară calcaneală

21
de pe suprafața inferio ară a astragalului și de fețele articulare de pe fața superioară a
calcaneului. Fețele articulare sunt absolut congruente. Capsula articulară se inseră la
periferia cartilaj ului hialin și este fortificată de: liga mentul talocalcanean interosos,
talocalcanean lateral și talocal canean medial. Ligament ul talocalcanean interosos este foarte
puternic, ocupă sinus tarsi , separâ nd articulația subtalară de cea talocalcaneonaviculară. În
cazurile de torsiuni ale piciorului, ligamentul interosos are rolul de frânare a exagerării
mișcăril or, asigurâ nd astfel articulației un grad mare de stabilitate și elasticitate, absolut
necesare în timpul mersului.

Articulația talocalcaneonaviculară (articulatio talocalcaneonavicularis ),
localizată anterior de articula ția subtalară, formată de capul astragalului, fața posterioară
concavă a navicularului, fața superioară a calcaneului și ligamentul calcaneonavicular
plantar (lig. calcaneonaviculare plantare ), care conține în porțiunea dintre sustentacul și
marginea posterioară a navicularului un strat de cartilaj fibros fibrocartilago navicularis. P e
această porțiune a ligamentului calcaneonavicular plantar se sprijină capul ta lusului,
transmițându -se astfel greutatea co rpului acestui ligament și prin intermediul bolții plantare.
Prin relaxarea ligament ului cap ul talusului coboară, iar bolta plantară se reduce. . (Ștefăneț,
2007).
Pe sub fața plantară a ligamentului calcaneonavicular trec tendoanele
mușchilor tibial posterior și ale flexorilor degetelor, care contribuie
în mod activ la susținerea capulu i talar, a bolții piciorului și a greutății
corpului. Capsula articulară se inseră pe marg inea fețelor articulare și este fortificată de
ligamente. (Ștefăneț, 2007).

Ligamentul talonavicular, lig. talonaviculare, fortifică parte a superioară a articulației; de
părțile laterale articulația este întărită de ligamentul talocalcaneal lateral, lig.
Talocalcaneum laterale și ligamentul talocalcaneal medial, lig. talocalcaneum mediale ; și
pe suprafața plantară ligame ntul calcaneonavicul ar plantar. Cu toate că după forma fețelor
articulare articulația taloca lcaneonaviculară este considerată sferoidă, mișcăr ile sunt posibile
doar în jurul axului sagital comun și pentru arti culația subtalară. Mișcările în aceste
articulații se efectuează simultan constituind o articulație combinată talotarsală ,
articulatio talotarsalis . Totodată talusul rămâne imobil, se mișcă doar restul piciorului
împreună cu calcaneul și navicularul. (Ștefăneț, 2007).

22
La rotația în afară se ridică margine a me dială a piciorului – supinația. Simultan are loc și
adducția. În caz de rotație înăuntru – pronație, marginea medială a piciorului se coboară, iar
cea laterală se ridică. În același ti mp are loc abducția piciorului. Așadar, mișcarea de flexie
dorsală s e îmbină cu supinația și adducția, iar fle xia plantară se poate îmbina cu pronația și
abducția, la fel și c u supinația și adducția. La co pil, îndeosebi, în primul an de viață, piciorul
se află în supinație, din care cauză în timpul mersului copilul nu se sprijină pe toată talpa,
dar numai pe marginea ei laterală. Odată cu vârsta are loc pronația piciorului – coborârea
marginii mediale. Articulațiile talocrurală, subt alară și talocalcaneonaviculară pot funcționa
și independent. În prima articulație predomin ă mișcările de flexie și extensie, iar în ultimele
două – de pronație și supinație. În mod normal ele funcționează împreună, constituind o
singură articulație – articulația piciorului, articulation pedis , în care astragalul îndeplinește
rolul unui disc oso s. (Ștefăneț, 2007).
Articulația calcaneocuboidiană , articulatio calcaneocuboidea ,
este formată de fața articulară cuboidală a calcaneului și fața articulară posterioară a
cuboidului. Articulația e si liformă, fețele articulare sunt maximal congruente, mișcările sunt
limitate. Capsula articulară se inseră la periferia cartilajului hialin, fiind mai laxă lateral decât
medial. Partea plantară a capsulei e fortificată de ligamentul calcaneocuboid plantar , lig.
calcaneocuboideum plantare , și ligamentul plantar lung , lig. Plantare longum , cel mai
puternic din ligamentele piciorului . Acest ligament începe pe fața inferioară a calcaneului și
se inseră pe bazele oaselor II – V metatarsiene. (Ștefăneț, 2007).

Articulația transversă a tarsului , articulatio tarsi transversa sau articulația lui Chopart
este formată din articulația talonaviculară și articulația calcaneocuboidiană. Interliniul
articular este dispus transversal, având forma literei “S” cul cat. Pentru această articulație
este specific prezența unui ligament c omun pentru ambele articulații, numit bifurcat ,
lig.bifurcatum , denumit “cheia articulației” . Această denumire este justificată deoare ce
pentru dezarticulare este absolut necesară secțio narea sa. Posterior se inseră pe marginea
superioară a calcaneului și se împarte în două fascicule: unul medial, ligamentul
calcaneonavicular , lig. calcaneonaviculare , care este mai gros și se inseră pe toată lungimea
marginii posterolat erale a navicularul ui; celălalt fascicul, lateral, ligamentul
calcaneocuboidian , lig. calcaneocuboideum , se inseră pe fața dorsală a osului cuboid.
(Ștefăneț, 2007).

Articulația cuneonaviculară , articulatio cuneonavicularis , este planiformă, reprezentată
de unirea navicularulu i cu cele trei oase cuneiforme. Capsula articulară se inseră pe marginea

23
cartilajului hialin, fiind întărită de ligamentele cuneonaviculare dorsale și plantare , ligg.
cuneonavicularia plantaria et dorsalia , de ligamentele intercuneiforme intero soase , ligg.
intercuneiformia interossea , și de ligamentele intercuneiforme dorsale și plantare , ligg.
intercuneiformia dorsalia et plantaria . (Ștefăneț, 2007).

Articulațiile tarsometatarsiene , articulationes tarsometatarseae sau articulatia Lisfranc ,
sunt articulații plane, amfiartroze, formate la unirea celor trei oase cuneiforme și a cuboidului
cu oasele metatarsiene. Prin articulația oaselor cuneiforme și a cuboidului se realizează o
boltă osoasă transversală cu concavitatea inferior – arcada tarsia nă. Bazele celor cinci oase
metatarsiene formează o boltă transversală, concavă inferior – arcada metatarsiană .
(Ștefăneț, 2007).

Concavitate a acestei arcade este orientate infero -medial, d eoarece al cincilea metatarsian are
o direc ție descendentă care îl apropie mai mult d e sol decât primul metatarsian. Între aceste
oase se formează trei articulații separate: 1) unirea osu lui cuneiform medial cu osul I
metatarsian; 2) unirea oaselor metatarsiene II și III cu o asele cuneiforme interm ediar și
lateral; 3) unirea oaselor metatarsiene IV și V cu osul cuboid . Capsulele articulațiilor sunt
fortificate de ligamentele tarsometatarsiene dorsale și plantare , ligg. Tarsometatarsea
dorsalia et plantaria ; ligamentele cuneometatarsiene interosoase , ligg. Cuneometatarsia
interossea , în număr de trei: medial, mijlociu și lateral. Lig amentul interosos medial, numit
și ligamentul Lisfranc, unește primul cuneiform cu al doilea metatarsian. Este un fascicul
fibros scurt gros și cel mai important ligament în dezarticulație și reprezintă “cheia
articulației Lisfranc” (Ștefăneț, 2007).

Articulațiile intermetatarsiene , articulationes intermetatarseae , sunt planiforme și se
formează la unirea oaselor metatarsiene la nivelul bazei , iar la nivelul capetelor prin
ligamentul metatarsian transvers profund. Capsulele acest or articulații sunt întărite de
ligamentul metatarsian dorsal , lig. metatarseum dorsale; ligamentul meta tarsian
plantar , lig. metatarseum plantare și ligamentul metata rsian interosos , lig. Metatarseum
interosseum. Aceste articulații prezintă numai mișcări limitate de alunecare. Între cele cinci
oase metatarsiene se delimitează patru spații interosoase metatarsiene , spatia interossea
metatarsi. (Ștefăneț, 2007).

24
Articulațiile metatarsofalangiene , articulations metatarsophalangeae , sunt formate de
capetele oaselor metatarsiene și bazele falangelor p roximale ale degetelor. Capsula este fină
și laxă, fortificată din partea lateral și medială de ligamentele colaterale , ligg. collateralia ;
inferior de ligamentele plantare , ligg. plantaria ; ligamentul metatarsian transvers
profund , lig. metatarseum transversum profundum , care leagă capetele metatarsienelor de
la I până la al V-lea. Acest ligament concrește cu capsulele a rticulațiilor metatarsofa langiene.
În aceste articulații sunt posibile mișcă rile de flexie și extensie cu o amplitudine totală de
900. Flexiunea este mai accentuată dec ât extensiunea și este însoțită de adducție. Abducția
este posibilă numai când degetele sunt întinse. (Ștefăneț, 2007).

Articulațiile interfalangiene ale piciorului , articulationes interphalangeae pedis . Cu
excepția halucelui, care posedă o singură articulație, toate celelalte degete au două articulații
interfal angiene. Ele fac parte din articulații trohleare (ginglime). Fiecar e articulație este
întărită de două ligamente colaterale , ligg. collateralia ; și un ligament plantar , lig.
plantare. Mișcările principale sunt flexia și extensia, precum șimișcări accesorii de abducție,
adducție și rotație. (Ștefăneț, 2007).

Piciorul în ansamblu
Dispoziția și structura oaselor, articulați ilor și ligamentelor piciorului sunt condiționate de
presiunea de sus în jos, dată de greutatea corpului și contra presiunea, datorită rezi stenței
solului, constituie o perfecta adaptare la statica și locomoția bipedă. Navi cularul, cele trei
oase cuneiforme, cuboidul și oasele metatarsiene I – V, se unesc prin amfiartroze și constituie
baza solidă a piciorului. (Ștefăneț, 2007).
Aceste formaț iuni sunt în așa fel dispu se, încât alcătuiesc o boltă cu o dublă concavitate:
longitudinală și transv ersală, care asigură piciorului o elasticitate adecvată în timpul
deplasărilor organismului în mod ortostatic, biped. Bolta piciorului este re zultatul articulării
speciale a oaselor tarsului și metatarsului, structur ată boltit, concav atât în sens antero –
posterior, cât și în sens transver s, menținută prin prezența unor ligamente și tendoane
puternice. Bolta lo ngitudinală are un stâlp medial form at de: astragal, navicular, cuneiforme
și primele trei oase metatarsiene și un stâlp lateral format de: calcaneu, cuboid și ultimele
două oase metatarsiene cu curbura mai puțin accentuată. (Ștefăneț, 2007).
Deosebim cinci arcuri ale bolții longit udinale, c are încep din același punct – de la
tuberozitatea calcaneului –și se orientează anterior de -a lungul oaselor metatarsiene. Cel mai
lung ș i mai înalt este arcul II, iar cel mai scurt și mai jo s – arcul V. Bolta transversal
corespunde unei linii oblice care trece prin cele trei oase cuneiforme și osul cuboid, sau

25
linia ce trece prin punctele superioare ale celor cinci arcuri ale bolții longitudinale.
Arcul longitudinal medial este mai înalt, n u întră în contact cu suprafața de sprijin a plantei
și este numit arc de amortizare. Arcul longitudinal lateral este mai puțin boltit și ati nge
suprafața de sprijin, fiind numit arc de suport. (Ștefăneț, 2007).
Bolta piciorului este susținută datorit ă formei, așezării și tipurilor de unire dintre oase, de
ligamente, ten doane și de mușchi. Cea longitudinală este m enținută de ligamentele plantar
lung, calcaneonavicular plantar, aponeuroza plantară. Sensul transversal al bolții este
asigurat de modul de articulare a celor trei cuneiforme, de ligamentele transversale
plantar e (metatarsian transversal profun d, metatarsian interosos), apoi de tendoanele
mușchilor fibular lung, tib ial anterior și posterior, care se prind toate pe marginea medială a
piciorului; tendonul mușchiului fibular lung ajunge la baza primului meta tarsian și la primul
cuneiform, după ce a străbătut de -a curmezișul talpa pe sub bolta piciorului. Tendonul
mușchiului tibial anterior se inseră pe aceleași oase, iar cel al mușchiului tibial posterior pe
tuberculul osului navicular. (Ștefăneț, 2007).
Prin structura și poziția lor, aceste tendoane formează un fel de scară de călărie, care trage
în sus de boltă, când mușchii respec tivi se contractă, menținând -o. Mușchii longitudinali și
tendoanele lor, i nserate pe falangele degetelor, scurtează piciorul, contribuind la retrac tarea
bolții longitudinale, iar mușchii transversali înguste ază piciorul,fortificân bolta transversală.
Greutatea corpului se transmite solului prin trei puncte de sprijin:
unul posterior – tuberozitatea calcaneulu i, și două anterioare – medial, capul metatarsianului
I, și lateral, capul metatarsianului V.
Scăderea tonusului mușchilor și sl ăbirea aparatului ligamentar al piciorului duc la turtirea
bolții, dând naștere piciorului plat. Tocurile înalte, prin modificarea distribuției greut ății
corpului, slăbesc aparatul de susținere al bolții și pot duce la deformări.
Bolta piciorului asigură funcția de amo rtizare în statică și dinamică, reduce efectele
izbiturilor din timpul mersului, alergărilor, la fel preînt âmpină compresiunea țesuturil or moi
în timpul mișcării, contribuind la crearea condițiilor favorabile în circulația sangvină.
Bolta contribuie de asemenea la adaptare a piciorului la mers și alergat pe tere n accidentat.
La copii, îndeosebi p ână la vârsta de 1 an, piciorul se află în po ziție de supinație, din care
cauză în timpul mersului copilul se sprijină numai pe marginea laterală a tălpii piciorului.
Cu vârsta are loc coborârea marginii mediale, proces n umit pronarea piciorului. Pentru
diferențierea piciorului normal de piciorul pla t se utilizează diferite metode de determinare
a înălțimii stâlpului medial al bolții longitudinale . (Ștefăneț, 2007).
Una din metode cons tă în determinarea intervalului (distanței) di ntre apexul maleolei
medial e și linia orizontală ce unește capul osului metatarsian I cu tuberul calcaneului. Dacă

26
piciorul este normal, apoi înălțimea acestui stâlp con stituie nu mai puțin de 55 – 60 mm. Pe
radiogramele piciorului, îndeplinite în poziție standartă de profil, se determină intervalul
dintre suprafaț a inferioară a navicularului și linia orizontală ce unește capul metatarsianului
I și tuberul calcaneului. (Ștefăneț, 2007).
În normă ea constituie nu mai puțin de 35 mm. Pe aceste figuri sunt prezentate și
dimensiunile unghiurilor t riunghiurilor formate la unirea acestor puncte (repere). Pentru
piciorul normal, în primul caz, prin utilizarea metodelor clinice, unghiul de la vâr ful maleolei
mediale nu trebuie să depășească 950, iar cel de la tuberozitatea calcaneulu i – 600. Pe
radiograme dimensiunile unghiului nav icula r nu trebuie să depășească 1300. La micșorarea
înălțimii bolții u nghiul devine mai mare de 1400,ceea ce indică la apariția piciorului plat.
(Ștefăneț, 2007)
Modificările bolții plantare și ale formei piciorului sunt apreciate după forma amprentei
plantare. La un picio r normal amprenta este continua de-a lungul marginii laterale a
piciorului, lățită la nivelul călcâiului și al metatarsului. (Ștefăneț, 2007)
La piciorul excavat a mprenta este discontinuă, fiind prezentă numai la nivelul că lcâiului și
al capetelor metatarsienelor. La piciorul plat amprenta este cu atât mai largă cu cât piciorul
este mai plat și poate lua aspect convex pe marginea sa medială.Piciorul plat apare mai
frecvent în per ioadele critice ale dezvoltării postnatale: c ând copilul î ncepe a merge,
perioada accelerării creșterii, perioada maturizării sexuale, perioada gravidității ,
climacterică și a senilității (Ștefăneț, 2007).

II.METODE SI MATERIALE

2.1 Metode de cercetare
Metodele care au fost utilizare în realizarea acestui studiu sunt:
-Metoda interviului – anamneză
-Metoda testării
-Metoda observației
-Metoda studiului de caz

27
-Metoda studiului bibliographic
-Metoda grafică
2.1.1 Metoda interviului -anamneza
Pacientul în vârstă de 15 ani de sex masculin ,suferind de platfus. Patologia a fost
observată în jur de 3 ani. Această observație a fost făcuta de către antrenorul pacientului
,făcând arte marțiale de performanță. Observația a fost facută ,după multe prob leme de
oboseală , după multe probleme de echilibru și stabilitate. Subiectul a fost trimis la
kinetoterapeut ,apoi la medic. I -a fost recomandta sa poarte taloneți in pantofi. Subiectul
a crescut repede în înălțime și din păcate tot așa repede și la pici oare. După ce și -a
schimbat pantofii ,nu și -a mai schimbat si taloneții. Pacientul a încetat să mai poarte
taloneții și ca urmare ,nu s -a imbunătățit situația,ba din contra , s -a agravat puțin
deoarece el a continuat sa practice arte marțiale și facând sp ort de performanță a petrecut
și petrece foarte mult timp în picioare punând mare tensiune pe picioare,agravând
coborârea bolții plantare.
2.1.2 Metoda testării
Pacientul a fost testat în diferite moduri pentru a ne asigura că are platfus și cât de
agravată este situația în cazul lui.

2.1.3 Metoda observației
Această metoda a constat în observarea cu atenție a e voluției sau stagnării
pacientului în timpul programului de recuperare. Astfel s -a reușit adaptarea program ului la
capacitățile pacient ului.
2.1.4 Metoda studiului de caz
Studiul de caz a fost efectuat pentru recuperarea pacientului cu platfus prin procedee,
hidrokinetoterapeutice și kinetoterapeutice.
2.1.5 Metoda studiului bibliografic
Este metoda prin care s -au strâns informațiile necesare elaborării părții inițiale teoretico –
științifice a lucrării. Aceste informații au fost culese dintr -o bibliografie atent aleasă, cu

28
autori contemporani, autohtoni și străini din domeniile medicale: an atomie, fiziologie,
hidrokinetotera pie, kinetoterapie , ortopedie etc .
2.2Subiect
Protocolul de recuparare s -a desfășurat pe o perioadă de 2 luni în diferite locații.
Kinetoterapia s -a executat la domiciliul pacientului ,iar hidrokinetoterapia la un centru SPA
din Baia Mare
S-a început cu kinetoterapia ,iar după 2 săptamâni s -au început și exercițiile de
hidrokinetoterapie.

2.2.1 Metode de evaluare
1 Din ortostatism
Pacientul stă în ortostatism cu picioarele goale si în pantaloni scurți pentru a observa ambele
picioare, inclusiv genunchii. Prin această metodă se observă genunchii,călcâiele,tendonul
lui Achile,gleznele și bolta plantară.

2 Tălpile umede
Pacientul iși umezește tălpile ,iar apoi și le așează pe gresie.La această metodă simplă,da r
foarte eficientă se observă foarte ușor daca avem o cscobitură a bolții plantare sau dacă
această scobitură lipsește.
3.Tălpile vopsite
Această metoda este asemănătoare cu cea în care pacientul își umezește tălpile ,doar ca în
această metodă ,pacientul sau kinetoterapeutul îi vopsește tălpile ,iar apoi se așe ază ambele
tălpi pe o foaie albă . La fel cum am mai făcut, și la această metodă se verifică scobitura
bolții plantare.

29
4.Linia lui Feiss
In timpul examină rii posturale a u nui pacient in pozitie verticală, este posibil să analiză m in
mod practic si rapid arcuirea longitudinala in zona mediala a pi ciorului pe care se
concentrează greutatea corporală. Pentru a stabili dacă ne află m in fata unui picior
plat/pronat, cav/supinat sau arcuit pe axa longitudinală a părț ii mediale a pici orului, va fi
suficient sa trasăm linia lui Feiss. Această linie se obț ine unind maleola din zona medială ș i
prima articulatie metacarpofalangială, odată trasa tă aceasta linie este suficient sa observa m
daca tuberozitatea scafoidala este traversata de aceasta linie si in cazul acesta avem un arc
plantar fiziologic. In cazul in care tuberozitatea scafoidala se afla deasupra liniei, inseamna
ca piciorul este cav/supinat, in cazul contrar, adica atunci can d tuberozitatea scafoidala se
afla sub linia lui Feiss inseamna ca piciorul este plat / pronat.

Fig.6 Linia lui Feiss rpgromania.com

Fig. 7 Bolta plantară a pacientului înainte de începerea protocolului.

30
După trasarea liniei lui Feiss ,am primit o coborâre a boltei plantare de 9 mm.
Coborârea boltei plantare inițial 9mm
Tabel 1. Măsurarea bolții plantare
Înainte de începerea protocolului de recuperare s -a făcut un test de echilibru pe ambele
picioare. După testul de echilibru s -a urmărit diferența de încărcare a greutății la ambele
picioare. Testul de echilibru:1 -5
1:Stând pe un picior 5 secunde cu ochii deschiși
2. Stând pe un picior 10 secunde cu ochii deschiși
3.Stând pe un picior 20 de secunde cu ochii deschiși
4.Stând pe un picior 10 secunde cu ochii închiși
5.Stând pe un picior 20 de secunde cu ochii închiși

Tabel 2 Rezultate inițiale echilibru
Testul de mers Tinetti
Este o analiză a câtorva componente ale mersu lui care se poate face la viteza obisnuita
a pacientului sau/si viteza crescuta. Si la acest test, gradele de apreciere pot fi 0 –
1 sau 0 -1-2. Se analizeaza: initierea mersului, lungimea pasului, continuitatea
pasului, devierea traseului mersului, miscarea trunchiului, distanta dintre calcaie in
mers (http://www.scritub.com/medicina/Evaluarea -echilibrului42188.php )
Rezultatul testului:1

Piciorul stâng 4
Piciorul drept 3

31
Testul de echilibru Tinetti
Cu 2 sau 3 grade de apreciere (0 -1 sau 0-1-2) . Apreciaza urmatoarele actiuni:
șezând nesprijinit, ridicare din sezut, asezat din ortostatism, stand in ortostatism
nesprijinit, stand cu ochi inchisi, intoarcere la 360o, imbrancire strenală
(http://www.scritub.com/medicina/Evaluarea -echilibrului42188.php )
Rezultatul testului:1

2.3 Obiectivele protocolului de recuperare
1 Tonifierea musculaturii flexorilor plantari
2 Formarea reflexului de așezare corec tă a piciorului pe sol în timpul mersului
3 Îmbunătățirea circulației sanguine și limfatice în aceste segmente
4 Combaterea contracturii musculare și a redorilor articulare în stand și în mers
5 Reducerea durerii la nivelul picioarelor și la nivelul întregului corp
6 Îmbunătățirea echilibrului

2.4 Protocol de recuperare
Protocolul de recuperare a cuprins în mare parte exerciții fizice realizate pe uscat dar și in
apă în partea de hidrokinetoterapie.
S-a început cu folosirea taloneților la fiecare pa ntof purtat de către subiect.
Au fost, de asemenea, î ncorporate exerciții de încălzire, atât în săptămânile cu program
hidrokinetoterapeutic, cât și în săptămânile cu program kinetoterapeutic.

Programul de încălzire:
A fost utilizat înainte de fiecare ședință de hidrokinetoterapie, respectiv kinetoterapie.
Descrierea exercițiilor:
1. Exerciții pentru cap și gât:
• Flexii – extensii
• Înclinări laterale

32
• Rotiri stânga – dreapta
2. Exerciții pentru membrele superioare:
• Flexii – extensii, executate alternativ cu membrul superior stâng în flexie iar
dreptul în extensie
• Forfecări
• Circumducții ale umerilor înainte și înapoi
• Circumducții ale brațelor înainte și înapoi
• Stând, brațele în abducție de 90°, executăm extensii și flexii din cot
3. Exerciții pentru trunchi:
• Flexii -extensii
• Înclinări laterale stânga -dreapta cu ducerea membrului superior deasupra
capului
• Rotări ale trunchiului
4. Exerciții pentru membrele inferioa re:
• Flexii executate alternative
• Pendulări înainte și înapoi
Rotări ale gleznelor alterntiv pe fiecare articulație
Joc de glezne
Ridicări pe vârfuri

Săptămâna I.
În prima săptămână s -au efectuat exerciții ușoare de gimnastica pentru acomodarea
pacientului cu mișcările specifice pentru recuperarea piciorului plat.
Exemplu de exerciții: joc de glezne,ridicări pe vârfuri,alergare ușoară cu joc de
glezne,mersul piticului cu ridicări pe vârfuri la fiecare al doilea pas etc.

Săptămâna a II-a
S-au inc eput și metodele de izometrie pentru a tonifia musculatura piciorului si a gambei.

Descrierea exercițiilor :

33
1 Unul dintre cele mai cunoscute exerciții este cel care utilizează o batistă sau un prosop de
mici dimensiuni. Bucata de material moale se pune pe jos, în fața piciorului persoanei care
stă în șezând. Cu ajutorul degetelor picioarelor, prin mișcări repetate se strânge materialul
până când se adună com plet sub picior. La sfârșitul fiecărei străngeri complete, se menține
talpa contractată, cu arcada formată câteva secunde. Se repetă exercițiului de 5 -10 ori,ziln ic

Fig.8 Exercițiul nr.1

Fig. 9 Exercițiul nr.1

2 Folosind a ceeași bucată de material, continuăm cu un nou tip de exercițiu, ce constă în
prinderea acestuia cu degetele piciorului, ridicarea lui în aer și eliberarea după două
secunde. Se fac 30 de astfel de repetări.

34

Fig. 10 Exercițiul nr.2
3 Folosim o minge moale sau un obiect care se rulează ușor pe care, din poziție șezând, se
rulează piciorul înainte și înapoi, după care se prinde cu degetele și se ridică de pe sol, 20 –
30 de repetări.

Fig.11 Exercițiul nr. 3
Fig 12 Exercițiul nr. 3

35

4 Altă metodă de a crește st abilitatea arcadei plantare este exercițiul de ridicare pe scară.
Pacientul stă pe o treaptă ce are înățimea de 8-10 cm, sprijinind pe aceasta doar vârful
piciorului și călcâiul și restul piciorului sub nivelul degetelor. Mișcarea trebuie începută
din p oziția neutră până la ridicarea completă pe vârfuri, presând pe acestea. Se continuă
mișcarea coborând călcâiul ușor, rezistând tentației de a -l coborî rapid, întărind astfel și
musculatura gambei. Un set cuprinde zece ridicări pe vârfuri și o sesiune de a ntrenament
zilnic ce cuprinde 4 seturi.

Fig 13 Exercițiul nr 4

Fig.14 Exercițiul nr.
5.Având în vedere că pacientul sta la casă și are si curte unde se află multe pietre ,i -a fost
recomandat si plimbatul desculț pe pietre.

36
Săptămâna a III -a
S-au inceput și exe rcițiile de hidrokinetoterapie în bazin mic și în bazin mare.În paralel se
efectuează și exerc ițiile de kinetoterapie descrise mai sus.
Descrierea exercițiilor :
Exerci ții în bazin cu apă mica:
1 Mers pe vârfuri cu pași mici și cu mâinile pe șold
2 Mers pe călcăie și mâinile pe șold
3 Mers pe vârfuri cu mâinile pe șold ,călcâiele orientate în afară
Exerciții in bazin cu apă adânca:
1 Alunecare ventrală cu o plută între tălpi , se efectuează vâsliri alternative de brațe.
2 Alunecare ventrală ,mâinile sus țin pluta ,se efectuează mișcări de picioare specifice
procedeului bras,cu accent pe add ucție.
3 Alunecare dorsală cu mâinile la ceafă ,se efectuează mișcări de picioare specifice
procedeului crawl.
Săptămâna a IV -a.
Exerciț ii în bazin cu apă adâncă:
1 Alunecare ventral,brațele sus țin pluta. Se execută mișcări de picioare specific procedeului
future,cu picioarele in flexiune plantară.
2 Alunecare dorsală,mâinile la ceafă ,se execute mișcări de picioare specific procedeului
fluture ,vârfurile picioarelor orientate spre interior .
3 Stând dorsal la marginea bazinului în sprijin ghemuit cu ambele tălpi și mâinile sprijinite
de marginea bazinului ,se efectuează o împingere în perete urmată de o desprindere puternica
în alunecare pe piept.
Exerciții în bazin cu apă mica.
1 Mers cu picioarele în supinație și călcâiele spre exterior ,vârfurile orientate spre înauntru .
2 Mers pe vârfuri cu întoarcere de 360 de grade la fiecare 3 pași.
3 Mers cu picioarele depărtate și în supinație.

37

Săptămâna a V-a
Exerciții în bazin cu apă mică :
1 Mers lateral cu picioarele în supinație.Călcâiele orientate spre exterior și vărfurile
picioarelor orientate spre interior.
2 Mers pe vârfuri cu picioarele depărtate.
3 Stând la marginea bazinului cu mâinile pe șold.Se efectueaza ducerea unui picior spre
înainte jos ,cu sprijin pe vârf si trecerea în sprijin pe călcâi la revenire.

Exerciții în bazin cu apă adâncă:
1 Alunecare dorsală cu mâinile la ceafă.Se execută mișcări de picioare specifice procedeului
crawl.
2 Plutire ventrală cu sprijin la marginea bazinului ,se efectuează mișcări de picioare specific
procedeului crwl si bras.
3 . În poziție verticală cu o centură flotoare, se imită mișcarea alergare înainte (coordonare
încrucișata, braț – picior opus)

Săptămâna a VI -a
Exerciții în bazin cu apă mică:
1 Stând cu fața la marginea bazinului ,cu maine pe marginea bazinului și se efectuează
genuflexiuni cu ridicare pe vârfuri.
2 Stând ,cu mâinile pe șold. Se execută sărituri ca mingea.
3 Stând ,cu mâinile pe șold .Se execute sărituri alternative de pe un picior pe celălalt.
Exerciții în bazin cu apă adâncă:
1 În poziție verticală, cu o centură flotoare, se imită mișcarea de alergare cu călcâiele la
șezută .

38
2 Alunecare laterală, brațul stâng înainte, brațul drept pe lângă corp, se efectuează mișcări
de picioare specifice procedeului fluture .
3 Plutire dorsală cu o plută între tălpi, brațele sus, palmele una peste alta, se efectuează
flexia și extensia genunchiului ( folosim centură flotoare).

Săptămâna a VII -a

Exerciții în bazin cu apă adâncă:
1 Stând ventral la marginea bazinului, in sprijin ghemuit cu ambele tălpi și mâinile sprijinite
de marginea bazinului, se realizează o împingere în perete urmată de o desprindere în
alunecare dorsală cu mâinile la ceafă, se afectuează mișcări de picioare specifice procedeului
craul cu picioarele în flexie plantară .

2 Alunecare ventrală, membrele superioare sprijinite pe plută, se așează o minge la nivelul
picioarelor, se execută mișcari din procedeul fluture.
3. . Alunecare dorsală cu pluta ținută deasupra genunchilor, se efectuează mișcări de pici oare
specifice procedeului bras.

Exerciții în bazin cu apă mică:
1.Stând cu fața către marginea bazinului, mâinile pe bară, vârfurile picioarelor sunt orientate
spre int erior -exterior la 45 de grade, ne ridicăm pe vârfuri .

2. Mers alternativ pe vârfuri ,iar la întoarcere executăm mers alternativ pe călcâie

3.Stând ,cu un nudel sub o talpă,se strânge acesta cu degetele și se încearcă mersul cu pași
mărunți.

Săptămâna a VIII -a

Exerciții în bazin cu apă adâncă:
1.Folosind centura flotoare,subiectul stă cu spatele drept,membrele inferioare intinse și
flectate la 90 de grade. Se execută forfecări,punând accent pe flexia plantară.
2. În poziție verticală cu o centură flotoare, se imită mișcarea alergare înainte (coordonare
încrucișata, braț – picior opus)

3. Alunecare ventrală, mâinile sprijinite pe plută, se efectuează mișcări de picioare specifice
procedeului craul, iar piciorul rămâne pe tot parcurs ul execuției în flexie plantară

4.Alunecare dorsală , se efectuează vâsliri simultane de brațe și mișcări de picioare specifice
procedeului bras, cu accent pe addu cție

5. Se execută procedeul Bras complet.

39

6. Se execută procedeul Crawl complet.

7. Se execută procedeu l Spate complet.

III.REZULTATE

3.1 Prezentarea rezultatelor
Testul de echilibru inițial
Picior stâng 4
Picior drept 3
Tab.3
Testul de echilibru după programul de recuperare
Picior stâng 5
Picior drept 5
Tab.4

Fig.15 Coborârea bolții plantare înainte de programul de recuperare

40

Coborârea bolții plantare 9mm
Tab. 5

Fig.16 Coborârea bolții plantare după programul de recuperare

Coborârea bolții plantare 5 mm
Tab.6
Înainte de începerea programului de recuperare ,pacientul avea dureri zilnice la membrele
inferioare dat fi ind și faptu l că pacientul face mult sport.
Pacientul din prima zi a început să poarte taloneții la fiecare di ntre pantofii purtați și ca
rezultat și acestea a u ajutat în ameliorarea durerii si întărirea musculaturii plantare.

41
Testul de mers Tinetti
Testul inițial
0
1 1
2
Tab.7

Testul după 2 luni
0
1
2 2
Tab.8
Testul de echilibru Tinetti
Testul inițial
0
1 1
2
Tab.9
Testul după 2 luni
0
1
2 2
Tab.10

42
IV. CONCLUZII

Studi ul de caz a avut ca scop crearea unui program recuperator pentru folosirea
acestuia în recuperarea unu i pacient suferind de platfus . Programul a avut în conț inut
proceduri , hidrokinetoterapeutice și kinetoterapeutice. Programul a functionat după
principiile exercițiului fizic: de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut, de la
ușor la greu (Sandor, 2008). Au fost efectuate exerciții de încălzire specifice înainte de
fiecare sesiune de exerciții. Obiectivele au fost atinse:
1 Tonifierea musculaturii flexorilor plantari
2 Formarea reflexului de așezare corectă a piciorului pe sol în timpul mersului
3 Îmbunătățirea circulației sanguine și limfatice în aceste segmente
4 Combaterea contracturii musculare și a redorilor articulare în stand și în mers
5 Reducerea durerii la nivelul picioarelor și la nivelul întregului corp
6 Îmbunătățirea echilibrului

În concluzie,în urma unui program kinetoterapeutic si hidrokinetoterapeutic bine
realizat și construit pentru pacientul nostru ,putem avea rezultate bune in timp destul de scurt
dacă există implicare din ambele părți,adică din partea pacientului ,dar și din partea
kineto terapeutului.

43
REZUMAT ÎN ENGLEZĂ

The effects of physiotherapy on the treatment of flat feet
Introduction: The foot is a segment that suffers the most frequent and drastic changes on
the body, given its structural and functional complexity, and because of the fact that the
whole pressure of the bodyweight is absorbed by it. This pressure may be a favorable or
aggravating factor for any abnormalities.
Pes planus is the most frequently occurring deformation of the foot. It is characterized by
the collapse of the arches of the foot. The condition can be correlated to pain, muscle
contractions and der egulations, and even circulatory and trophic disorders.
Methods: The recovery protocol was performed on a 15 year old, athletic patient. The
protocol was performed at the patient’s home and the hydrokinetic exercises at a Spa. The
patient was subject to m ultiple evaluations of the arches of the foot and general balance.
Results: At first the only goal of the exercises was to assist the patient in getting used to the
therapeutic movements. Before we started the recovery protocol, additional evaluations of
his balance were performed, in order to determine the severity of his condition.
During the recovery phase the recovery of the flat foot was sped up with the use of
physiotherapeutic and hydrokinetic exercises.
The patient learned to correctly perform bo th types of exercise and continuously applied
them through the duration of the recovery period with and without my assistance. The end
result was highly favorable. A 4mm rise of the arches of the foot was achieved, thanks to the
proper recovery and the ded ication of the patient.
Conclusion: In conclusion we can observe, that with the application of a proper and
personalized physiotherapeutic and hydrokinetic program, we can obtain optimal results in
a relatively short time, provided that there’s dedication from both parties: the physiotherapist
and the patient as well.

44

BIBLIOGRAFIE

Bratu,I.A. (1977). Gimnastica pentru prevenirea și corectarea deficiențelor fizice. Cluj-
Napoca:Sport -Turism

Câmpeanu,M.(2009). Kinetoterapia deficiențelor fizice. Cluj-Napoca:Napoca Star

Corewalking, (2018). Osul cuboid, Retrieved from https://corewalking.com/the -cuboid -bone/
Fit feet(2017). P iciorul plat și piciorul normal,Retrieved from
http://fitfeet.hu/hu/terapiak/ludtalp

Papilian, V. (2003). Anatomia omului. Aparatul locomotor (a XI -a ed., Vol. 1) . București:
BIC ALL.
Pop,N.H.(2012). Hidrokinetoterapia elemente teoretice și practice. Cluj-
Napoca:RISOPRINT
Orthobullets(2017). Sche letul piciorului Retrieved from
https://www.orthobullets.com/pediatrics/4070/accessory
Sbenghe, T. (1987). Kinetologie practică, terapeutică și de recuperare. București: Medicală
Scritube,(2013).Retrieved from http://www.scritub.com/medicina/Evaluarea –
echilibrului42188.php

Ștefăneț, M. (2007). Anatomia omului (I ed., Vol.1). Chișinău: Centru Editorial – Poligrafic
Medicina.
Zamora, E., Ciocoi – Pop, R. (2006). Bazele teoretico – medotid ale kinetoterapiei în bo lile
reumatice. Cluj – Napoca: Risoprint.