SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMICA INDUSTRIAL A [608339]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘ OV
FACULTATEA INGINERIE TEHNOLOGICĂ ȘI MANAGEMENT INDUSTRIAL
SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMICA INDUSTRIAL A

1

Lucrare Licență
Cernea Bogdan -Ionut
Imprimantă 3D
Imprimare cu materiale plastice și
metalice

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘ OV
FACULTATEA INGINERIE TEHNOLOGICĂ ȘI MANAGEMENT INDUSTRIAL
SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMICA INDUSTRIAL A

2

1.1 SCOPUL LUCRĂRII Tehnica de printare 3D este o latură relativ nouă a tehnologiei ce a
cunoscut o evoluție importantă în ultimii ani. Până nu de mult părea imposibil ca orice obiect
gândit și proiectat de om să fie realizat prin aparatura la îndemâna consumatorului, dar
odată cu trecerea timpului a devenit din ce în ce mai ușor. Creșterea interesului pentru
domeniul printării 3D este vizibil atât în rândul pasionaților de tehnologie, cât și în rândul
consumatorului obișnuit. Ca urmare a acestui interes și a creșterii cereri i de piață, a devenit
din ce în ce mai simplu realizarea unei imprimante 3D cu preț redus. Lucrarea de față are
drept scop evidențierea pașilor tehnologici de realizare a unei imprimante 3D cu ajutorul
unor dispozitive și tehnologii accesibile. In urma unu i studiu de piata am realizat potentialul
economic in eventulitatea implementarii unui proiect in domeniul imprimantelor 3D, de acea
am decis sa documentez intregul proces si sa calculez rentabilitatea unei afaceri in acest
domeniu.
1.2 DEFINIȚIE Imprimarea 3 D este un proces de formare a unui obiect solid tridimensional de
orice formă, realizat printr -un proces aditiv, unde straturi succesive de material sunt
materializate în diferite forme. Imprimarea 3D este, de asemenea, distinctă de tehnicile de
prelucrare tradiționale, care se bazează în principal pe eliminarea materialelor prin metode
cum ar fi tăiere sau foraj. Acestea permit designerilor să producă într -un timp foarte scurt
realizarea unui prototip. În consecință prototipul poate fi testat și remodelat rapid. Un
exemplu pertinent este în Formula 1 unde se pot obține cu ajutorul aparatelor de imprimare
componente cu forme extrem de complexe. Producția acestor piese prin metode clasice
durează câteva săptămâni, însă folosirea noilor tehnologii de imprimar e reduce acest interval
de timp la 48 de ore. Astfel, timpul câștigat oferă posibilitatea testării mai multor variante ale
componentelor cu scopul dezvoltării cât mai rapide a soluției necesare. O imprimantă 3D
este un dispozitiv apărut pentru prima data p rin anii 80' ce permite crearea de obiecte fizice
compuse fie dintr -un singur material fie dintr -o varietate de materiale precum plastic, metal,
sticlă, ceramică, rășină.

1.3 ISTORIE Începutul printării 3D a avut loc în anul 1976, când imprimanta cu tuș a fost
inventată. În 1984 au avut loc adaptări și progrese a conceptului de printare ce a evoluat de
la printarea cu cerneală la printarea cu o gamă diversă de materiale. În deceniile ce au urmat,
o varietate de aplicații 3D au fost dezvoltate în mai multe domenii industriale, dar nu numai.
Prima imprimantă 3D a fost creată de Charles Hull în 1984, ceea ce a permis crearea de
obiecte reale pe baza datelor proiectate digital. Această evo luție a dus la crearea unui
avantaj în testarea prototipurilor înainte de începerea producției în masă, astfel economisind
mult capital.[1] Î n anii 90, primul mecanism SLA (Stereolitografie) a fost produs de 3D System,
sistem ce a dovedit că piese complexe pot fi realizate în câteva ore. Odată cu evoluția
tehnologică, au apărut imprimante 3D ce pot printa chiar și organe din țesut celular, ceea ce
duce la o dezvoltare a industriei medicale. Dar revoluția printării 3D nu se oprește aici, atât

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘ OV
FACULTATEA INGINERIE TEHNOLOGICĂ ȘI MANAGEMENT INDUSTRIAL
SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMICA INDUSTRIAL A

3

domeniile trans porturilor, electronicii, fabricației , comercial au cunoscut o îmbunătățire
datorită acestei noi tehnici, fapt ce ne convinge că imprimantele 3D vor deveni din ce în ce
mai necesare. În anul 2008 a apărut prima imprimantă 3D cu capabilitate de a -și printa o
mare majoritate a părților sale componente. Dispozitivul a fost lansat ca parte din proiectul
RepRap sub denumirea de Darwin și a condus industria spre domeniul creării unor
imprimante ce se pot auto -replica. Î ncepand cu anul 2009 au fost disponibile pe piață o
varietate de kit -uri ce au permis construirea unei imprimante 3D la cost redus și într -un timp
relativ scurt. Anul 2011 a reprezentat pentru industria printării 3D un pas important în
evoluța imprimantelor 3D în domeniul medicinei. O echipă de cer cetători impreună cu
medicii unui spital din Statele Unite ale Americii au prezentat un prototip de rinichi funcțional
ce a fost printat 3D în totalitate și care poate rezolva problema transplantului pentru peste
92 000 de persoane î nscrise pe listele de a șteptare. Chiar și în prezent se lucrează intens la
perfecționarea sistemului de printare astfel încât tehnologia să fie sigură pentru pacienți, dar
și accesibilă ca preț astfel încât un mare număr de oameni să poată beneficia de această
soluție.