SPECIALIZAREA INGINERIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ [311471]
UNIVERSITATEA ,,VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI ȘI ȘTIINȚA ALIMENTELOR
SPECIALIZAREA INGINERIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ
2014
CUPRINS
INTRODUCERE
Importanța culturii orzului
În Vechiul Testament se menționează că orzul a fost cea mai importantă dintre cerealele provenite din Orientul apropiat.
Zona de proveniență a [anonimizat]. Cele mai vechi dovezi istorice despre orz există incă din anii 10 500 î.e.n. [anonimizat], odată cu începutul agriculturii. Din anii 8.000 î.Hr. în Egipt orzul aparea ca orz sălbatic (Hordeum vulgare), iar din anii 7.000 î.e.n. se practică o cultivare selectivă a orzului tot în Egiptul antic. Din anii 5.000 (î.e.n.) începe cultivarea orzului și în Europa centrală.
Orzul are un larg areal de răspândire. Este singura cereală care poate să atinga 70 grade latitudine nordică (în Norvegia și în partea europeană a fostei URSS). Se cultivă în Munții Alpi până la altitudinea de 1700 m, în Caucaz până la altitudinea de 2700 m , în Tibet pană la 4700 m, iar în Pundjab(India) pâna la o altitudine de 5 000 m. Orzul reprezintă o [anonimizat](unde este unica cereală panificabilă), fiind răspândită până în oazele Saharei. În unele țări europene preum: Cehia, Slovacia, Germania, Austria, Danemarca, Polonia, România, etc are o largă răspândire ca materie primă de bază în industria berii. [anonimizat] (European, American).
[anonimizat], dar și în industrie (fabricarea berii). Timp îndelungat a reprezentat una din principalele culturi împreună cu grâul și meiul.
[anonimizat], iar cele măcinate se folosesc în hrana sugarilor și în prepararea unor specialități. Pentru optimizarea calității pâinii făina de orz este folosită în amestec cu faina de grâu. [anonimizat], se obțin diverse specialități precum : [anonimizat], [anonimizat].
[anonimizat]: [anonimizat]-amilaza, ceea ce asigură o mai bună hidrolizare a [anonimizat]; [anonimizat], și deci calitatea malțului; plevele care îmbracă bobul au rol filtrant pentru separarea substanțelor solubile în timpul procesului de fabricare a berii (în timpul brasării). [anonimizat], glucozei, pentru obținerea de whisky etc.
Orzul poate fi și o [anonimizat] (orz verde) ori ca boabe încolțite având proprietăți oficinale și dietetice pentru organismului uman.
[anonimizat], acestea fiind valorificate în tratamentul unor afecțiuni precum: diaree, cistită, reumatism, tuse, hemoroizi, gripă, sterilitate, stări depresive, anemie, afecțiuni dermatologice etc. Orzul este apreciat si în terapeutica naturistă dar și pentru proprietățile sale remineralizante, antiinflamatoare, hipotensor, ajutând persoanele tinere, dar și bătrâne pentru a se recupera după un interval de convalescență.
Pe termen lung orzul, poate fi folositor și la menținerea unei condiții bune de sănătate a organismului, ca rezultat al conținutului său bogat în proteine, vitamine, minerale și aminoacizi, esențiali pentru sanatatea umană. Mai mult decat atat, orzul reprezintă una dintre sursele cu un conținut mare de fibre solubile și insolubile.
Fibrele insolubile sunt cele care rămân nedigerate, îmbunătățind procesul de digestie, în timp ce fibrele solubile (cunoscute ca beta-glucan) sunt amestecate cu apa, combinându-se cu grăsimile din organism, putând ajuta în acest fel la eliminarea acestora. În același timp, orzul reprezintă o sursă importantă de tocotrienoli, antioxidanți care ajută la diminuarea riscului de apariție a unor boli de inimă și a colesterolului.
Toate formele de orz conțin aproape toate vitaminele, mineralele și aminoacizii necesari dezvoltării corespunzatoare a organismului.
În zilele noastre toate părțile plantei de orz sunt utilizate pentru prepararea suplimentelor nutritive, după cum urmeaza:
– orz decorticat – această formă conține cea mai mare cantitate de substanțe nutritive. Cu toate acestea orzul decorticat are nevoie de o perioada mai mare de timp, necesară pentru pregatirea hranei.
– iarba de orz – iarba de orz, cu precădere frunzele tinere constituie o sursa excelentă de minerale, vitamine, aminoacizi și antioxidanți. În ciuda faptului că deține o cantitate mare de fibre, iarba de orz este bogată în clorofila, care la rândul sau ajută la detoxifierea corpului.
– faina de orz – faina obținută din orz este folosită cu succes și ca înlocuitor pentru faina de grâu.
– suc de orz – cel mai important efect al sucului de orz este suportul pe care îl oferă rinichilor, îndeosebi în momentul în care persoana se confruntă cu situații stresante.
În hrana animalelor, boabele de orz reprezintă un furaj concentrat valoros, din cauza conținutului bogat în hidrați de carbon și proteine foarte bun pentru animalele puse la îngrășat, cele producătoare de lapte și animale tinere.
Valoarea nutritivă a boabelor de orz este asemanătoare cu cea a boabelor de porumb, poate chiar superioară acestora, datorită conținutului bogat în proteine. Paiele de orz au o valoare furajeră superioară celor de grâu, ovăz și secară, putând fi folosite ca furaj fibros în hrana animalelor. Orzul se cultivă și pentru furaj verde, singur sau în combinație cu o leguminoasă (borceag).
Borhotul de bere ce se obține în procesul de fabricare a berii, este un furaj lactogen valoros, utilizat în hrana vacilor pentru producția de lapte. În industria berii, orzoaica, din cauza conținutului redus în proteine,reprezintă materia primă de bază, asigurând limpezirea mai bună si sporirea extractului berii. Boabele de orz sunt folosite ca materie primă și în industria alcoolului, dextrinei, glucozei, etc.
Se cultivă bine în Câmpia de Vest (Câmpia Crișurilor, Câmpia Banatului), sudul Olteniei și al Munteniei, Bărăgan, sudul Dobrogei, nord-estul Moldovei.
Grăunțele de orz dețin un procent în celuloză de 8-15 % (nedecorticat), amidon 60-70 %, proteine 11%, balast 10 % , lipide, vitamine (mai ales B) și substanțe minerale, gluten. Paiele de orz depășesc valoarea nutritivă a celor de grâu, ovăz și secară, fiind folosite ca un bun nutreț fibros.
CAPITOLUL I
ANALIZA STADIULUI ACTUAL AL TEMEI
Ne propunem în studiul nostru să utilizam soiuri de orz, precum și unele verigi tehnologice pentru a realiza creșterea producțiilor. Scopul acestor cercetări a fost : observarea influenței factorilor de mediu asupra producțiilor de orz în condițiile pedoclimatice ale județului Dâmbovița.
Materialul biologic: soiul Dana, soiul Adi (Amical), soiul Gerlach, soiul Paso, soiul DH 243-1-2005, soiul F 8-41-2001, soiul F 8-63-2005, soiul F 8-1-2007 și soiul F 8-19-2010.
Pentru a putea realiza studiul propus trebuie să descriem câteva aspecte tehnologice folosite în studiul nostru și anume: producția, masa a 1000 de boabe, masa hectolitrică; dar și câteva fenofaze utilizate în realizarea temei: răsărire, înspicare, maturitate tehnică și maturitate de recoltare.
Producția reprezintă cantitatea de produse brute obținută pe unitatea de suprafață cultivată.
Capacitatea de producție este însușirea cea mai importantă pe care soiurile de orz trebuie să o posede și să o exprime într-un grad cât mai înalt. Capacitatea de producție este definită ca însușirea plantelor dintr-un soi de a cumula o cantitate maximă de substanță în anumite condiții date. Această însușire este determinată în final de numărul de spice la unitatea de suprafață și de greutatea boabelor unui spic. Atât capacitatea de producție cât și componentele ei (numărul de spice la unitatea de suprafață și greutatea boabelor unui spic) sunt caractere de soi determinate genetic, însă influențate, adesea foarte puternic, de factorii naturali. Dintre factorii naturali, care acționează favorabil sau nefavorabil, cei mai importanți sunt: lumina, căldura, umiditatea, atacul de boli și dăunători. Un soi valoros trebuie să posede capacitatea de a se dezvolta bine, armonios în condiții normale și pe areale largi. El trebuie deci să se adapteze la media temperaturilor și precipitațiilor, la lungimea zilei dar trebuie să poată suporta și variațiile extreme ale climatului într-o regiune dată (frig, arșiță, secetă, exces de umezeală). Capacitatea de a suporta variațiile extreme, ca și rezistența sau toleranța la atacul bolilor și dăunătorilor, conferă stabilitatea recoltelor.
Un soi valoros, productiv trebuie să aibă un aparat radicular și foliar bogat, înfrățire bună, spic cu boabe multe, mari și grele, o bună situație în timp a formării spicului, a fazelor de coacere, o mare capacitate de translație a substanțelor elaborate de plantă din frunze și tulpini în boabe.
Aprecierea finală a capacității de producție a unui soi se bazează pe recoltele înregistrate în diferite localități, pe o perioadă minimă de 3-4 ani.
Capacitatea de producție reprezintă un caracter cantitativ complex, determinat de factori intrinseci (componentele producției) și de factori de influență (rezistența la acțiunea nefavorabilă a factorilor externi). Toate elementele producției au un caracter cantitativ complex, condiționat de factori ereditari și de factori externi.
Producția orzului, după KAMALUDDIN și colab. (2007) depinde de numărul de boabe/ unitatea de suprafață și greutatea bobului, ultima fiind rezultanta dintre rata umplerii bobului și durata de timp în care aceasta s-a realizat (GEBEYEHOU și colab., 1982; VAN SANFORD și MACKOWN, 1985; BRUCKNER și FROHBERG, 1987).
Cantitatea de orz rezultată este dependentă de potențialul genetic general al plantei, care la rândul ei este realizat pe seama elementelor de productivitate. Elementele de productivitate sunt la rândul lor însușiri complexe, având un determinism poligenic, conferind specificitatea tuturor genotipurilor în parte. Producția de orz are prin urmare, un caracter cantitativ cu variabilitate bogată, care este dată de numeroase elemente ale producției, de formarea acestora sub acțiunea condițiilor de mediu (KRALJEVIC-BALALIC și colab., 2001).
Specific pentru diferite soiuri de la aceiași plantă cultivate în condiții similare este
greutatea semințelor caracterizată prin masa a 1000 de boabe. Masa a 1000 de boabe exprimă în grame dimensiunea bobului de sămânță. Masa a 1000 de boabe (MMB): se determină după recoltare pentru fiecare soi in parte. Aceasta se exprimă în grame și se poate determina astfel : se numară semințele aleatoriu și se grupează câte 10, după care se grupează câte 100 și apoi câte 500. Cele două probe de câte 500 se cântăresc fiecare in parte și se adună rezultatele. Rezultă astfel masa a 1000 de semințe.
Fig. 1 : Boabe de orz grupate pentru determinarea mmb-ului
Masa hectolitrică (MHL): se determină după recoltare pentru fiecare soi. Se exprimă în kg, fără zecimale. Principiul metodei se referă la cântărirea cantității de semințe care umple un vas cilindric cu volumul de 1 litru. Aparatul folosit este balanța hectolitrică. Balanța hectolitrică are următoarele componente, conform schiței de mai jos:
Fig. 2 : Balanța hectolitrică
– un platan (1);
– un cilindru (2) cu baza perforată, prevăzut cu o brățară de agățat;
– un cilindru (3) a cărei parte inferioară poate fi îmbinată cu partea superioară a cilindrului (2);
– un cilindru (4) ce are la bază o clapetă de deschidere, necesar pentru colectarea probei și scurgerea semințelor în cilindrul (3);
– o greutate în formă de disc (5) care se așază în partea superioară a cilindrului (2), deasupra cuțitului (6);
– un cuțit (6) de formă specială, care se intercalează între cilindrii (3) și (2), prin secțiunea făcută la capătul superior al cilindrului (2)
– cutia cu greutăți (având intervalul 0,1- 500 g), marcate cu masă proprie, în grame și cu masă hectolitrică specifică, atașată balanței
– cutia din lemn care servește la ambalarea aparatului, dar și ca suport necesar pentru montarea balanței, fixarea cilindrului (2) având atașat în acest scop cu un lăcaș.
Pregătirea probei : La determinarea masei hectolitrice se utilizează o probă de semințe din care se elimină corpurile străine ca: frunze, tulpini de plante, bulgări de pământ etc. Proba se omogenizează. Se introduce în cilindrul balanței și se cântărește.
Modul de lucru: Se așează orizontal cutia pe care este montată balanța. Se fixează cilindrul (2) în lăcașul (7). Se introduce cuțitul (6) prin secțiunea cilindrului (2), iar deasupra cuțitului se așează greutatea în formă de disc. Se unește apoi cilindrul (3) cu cilindrul (2), iar deasupra cuțitului se așează greutatea în fomă de disc (5). Se unește cilindrul (3) cu cilindrul (2). Se umple cilindrul (4) cu proba de analizat foarte bine omogenizată,iar apoi se unește cu cilindrul (3).Se deschide clapeta și semințele sunt lăsate să curgă liber în cilindrul (3). După ce cilindrul este golit (4) și umplut cilindrul (3) se trage repede înapoi cuțitul (6), greutatea (5) căzând în cilindrul (2) și în același timp antrenând semințele din cilindrul (3). În timp ce semințele cad, cilindrul (4) nu trebuie mișcat ori acoperit. Cuțitul se introduce din nou (6). Se îndepărtează cilindrul (4) și se elimină de semințele rămase pe cuțit (6), apoi se îndepărtează cilindrul (3) și cuțitul (6). Cilindrul (2) plin de semințe se agață pe balanță și se cântărește punând pe platanul (1) greutățile până când se echilibrează pârghiile.
Fig. 3 : Balanță clasică Fig.4 : Balanta hectolitrica cu afisaj LCD
Pentru fiecare probă, se vor efectua două determinări.
Este calculată masa hectolitrică corespunzătoare tuturor greutăților de pe platanul (1) și se efectuează media aritmetică a celor două determinări, iar diferența dintre ele nu trebuie sa fie mai mare de 0,5 kg/hl. Altfel, se efectuează alte două determinări, iar dacă diferența între ele este și de această dată mai mare decât aceea de la punctul trecut, se ia ca și rezultat media aritmetică a celor 4 determinări calculate anterior.
Cea mai mică temperatură de germinare este 3-4 grade C., optimă 20 grade C., maxima 28-30 grade C., iar cantitatea de apă circa 48% din masa boabelor. După germinație, coleoptilul care protejează mugurașul și primele frunzulițe străbate stratul de sol care acoperă sămânța și apare la suprafața solului. Coleoptilul se oprește din creștere la cca. 1 cm deasupra solului și este străpuns de prima frunză. Apariția coleoptilului la suprafața solului marchează faza de ace, iar apariția primei frunze din coleoptil marchează faza de răsărit. La nivelul culturii, răsărirea se consideră a fi realizată când 75% din numărul boabelor germinabile/m2 au produs plăntuțe la care prima frunză este vizibilă.
Fig. 5 : Orz răsărit
Răsărirea are loc din toamnă, în condiții normale de umiditate, în perioada de iarnă sau de primăvară, când toamna a fost secetoasă.
Data înspicării este considerată când 75% din plante au format spic. De obicei, luna mai este intensă în creșterea și înspicarea orzului. La înspicare orzul are nevoie de o temperatură optimă cuprinsă între 16 și 20 0C.
Fig. 6 : Orz înspicat la CTS Târgoviste
Maturitatea tehnică este considerată când umiditatea boabelor a ajuns la 17%; în acest moment lanul fiind apt pentru recoltarea mecanizată.
Momentul optim de recoltare (maturitatea de recoltare) a orzului este dat de umiditatea boabelor. Când umiditatea în boabe a ajuns la 14-15% – coacere deplină – recoltatul se realizează cu pierderile cele mai mici, iar păstratul recoltei nu creează probleme. Orzul de toamnă se coace cu aproximativ 7-10 zile înaintea grâului. Acesta trece foarte repede în răscoacere, pericolul pierderii fiind mult mai mare decât la grâu datorită ruperii spicelor și a scuturării boabelor.
CAPITOLUL II
CONTRIBUȚII TEORETICE ȘI APLICATIVE LA SOLUȚIONAREA TEMEI
2.1. Tehnologia de cultură a orzului
Rotația
Orzul de toamnă este pretențios față de planta premergătoare, având cerințe mai ridicate decât grâul de toamnă, ca urmare a faptului că semănatul se face înaintea grâului, iar plantele de orz trebuie să vegeteze cât mai bine în toamnă pentru a se căli și a rezista condițiilor de iernare, orzul de toamnă fiind mai sensibil la temperaturi scăzute comparativ cu grâul de toamnă.
Pentru orzul de toamnă, plantele premergătoare se grupează astfel:
– plante foarte bune premergătoare: mazărea, fasolea, borceagul, răpița, inul pentru fibră și pentru sămânță;
– plante bune premergătoare: trifoiul, cartoful, ovăzul, floarea-soarelui, soia, porumbul, sfecla de zahăr, plante care trebuie recoltate până la 10 septembrie;
– plante puțin bune premergătoare: orzul și orzoaica de toamnă sau de primăvară, grâul, plantele recoltate după 10 septembrie (soia, porumb, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui).
Orzul este premergătoare foarte bună pentru unele culturi de toamnă (rapiță, lucernă) și pentru culturile de primăvară.
După orzul de toamnă se pot semăna culturi duble (porumb pentru boabe sau pentru siloz, soia, fasole, unele culturi legumicole), pentru că eliberează terenul mult mai devreme (decada a 2-a a lunii iunie).
Fertilizarea
Consumul specific al orzului pentru 100 kg boabe plus producția corespunzătoare de paie, este de: 2,4-2,8 kg N; 1,1-1,3 kg P2O5; 1,75-2,1 kg K2O.
Orzul este foarte pretențios la fetilizare, datorită faptului că:
– sistemul radicular este slab dezvoltat și cu o capacitate redusă de absorție a elementelor nutritive, având cea mai scăzută capacitate de valorificare a compușilor greu solubili dintre cereale;
– are cea mai scurtă perioadă de absorție a elementelor nutritive în primăvară dintre toate cerealele de toamnă.
Aplicarea îngrășămintelor minerale. Ca și în cazul grâului, fertilizarea unilaterală numai cu azot, dar mai ales numai cu fosfor nu este indicată pentru că nu duce la obținerea de sporuri semnificative de producție, în timp ce costul de producție se mărește considerabil.
Doza de îngrășăminte cu azot, exprimată în substanță activă, se calculează după următoarea formulă: DN = 25 x Rs – Ns – Ngg ± Npr unde:
DN = doza de azot, în kg s.a./ha;
25 = consumul specific al culturii de orz (25 kg N/t de boabe);
Rs = recolta scontată, în t boabe/ha;
Ns = aportul solului în azot, care se apreciază ca fiind:
– 20 kg/ha, pentru solurile sărace;
– 40 kg/ha, pentru solurile cu fertilitate mijlocie;
– 60 kg/ha, pentru solurile fertile;
Ngg = aportul în azot al gunoiului de grajd, care se apreciază ca fiind:
– 1,5 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare;
– 0,5 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat la planta antepremergătoare;
Npr = corecția în funcție de planta premergătoare, care se face astfel:
– se scad 30 kg N/ha, după leguminoasele pentru boabe;
– se scad 20 kg N/ha, după borceag și trifoi;
– se adaugă 20-25 kg N/ha, după premergătoarele târzii, care lasă cantități mari de resturi vegetale pe teren.
Doza de azot se corectează în primăvară în funcție de starea culturii, mărindu-se cu 15-20 kg/ha când cultura are o densitate mică și o înfrățire slabă, respectiv reducându-se cu aceeași cantitate când cultura are o densitate foarte mare și plantele sunt bine dezvoltate, exitând pericolul căderii și al atacului de boli. Corecția este 0 atunci când cultura este normal dezvoltată, cu o densitate optimă.
De asemenea, doza de azot se corectează și în funcție de gradul de aprovizionare cu apă al solului, trebuind redusă când precipitațiile sunt deficitare și mărindu-se când precipitațiile sunt excedentare comparativ cu media zonei în perioada octombrie-februarie. În acest sens, se scade și respectiv se adună câte 5 kg N pentru fiecare 10 mm abateri de la media zonei, în minus sau în plus. Corecția este 0 atunci când precipitațiile sunt normale pentru zona de cultură în perioada octombrie-februarie.
Dozele de azot utilizate în condițiile din România sunt de 60-100 kg/ha pentru orzul de toamnă.
Toamna se poate aplica 30-40 kg/ha la pregătirea patului germinativ, dar numai după premergătoarele care lasă solul sărăc în azot (porumb, iarbă de Sudan etc.), mai ales dacă acestea nu au fost fertilizate sau au fost fertilizate cu doze mici de îngrășăminte. În general, azotul se aplică primăvara, fracționându-se astfel: 40-80 kg/ha în timpul iernii sau primăvara devreme, iar restul dozei la alungirea paiului (formarea celui de-al doilea internod).
Doza de îngrășăminte cu fosfor, exprimată în substanță activă (P2O5), se calculează după următoarea formulă: DP = 12 x Rs – Pgg unde:
DP = doza de fosfor, în kg P2O5/ha;
12 = consumul specific al culturii de orz (12 kg P2O5/t de boabe);
Rs = recolta scontată, în t/ha;
Pgg = aportul în P2O5 al gunoiului de grajd, care se apreciază ca fiind 0,8 kg P2O5 pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare.
Pe solurile cu un conținut mai mic de 5 mg P2O5/100 g sol, doza de P2O5 se majorează cu 15-20 kg/ha pentru fiecare mg P2O5 sub această limită.
Pentru orz, conținutul optim de fosfor mobil din sol este de 8-10 mg P2O5 la 100 g sol. Doza de îngrășăminte cu fosfor este cuprinsă între 40 și 120 kg P2O5/ha.
Îngrășămintele cu fosfor simple de tip superfosfat se administrează înainte de efectuarea arăturii. Îngrășămintele complexe care se administrează toamna trebuie să aibă un raport N:P în favoarea fosforului (de exemplu, îngrășăminte complexe de tip 16:48:0) sau într-un raport egal (de exemplu, 20:20:0, 21:21:0, 22:22:0, 15:15:15, 16:16:16 etc.). Dacă îngrășămintele complexe se administrează la desprimăvărare, acestea trebuie să aibă un raport N:P în favoarea azotului (de exemplu, îngrășăminte complexe de tipul 20:10:0, 27:13,5:0, 26:13:13, 22:11:11, 20:10:10 etc.).
Îngrășămintele potasice sunt necesare numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 18 mg K2O/100g sol), mai ales pentru orzoaică, potasiul favorizând acumularea amidonului în boabe, mărind astfel calitatea boabelor pentru bere. Atunci când se impune administrarea potasiului, doza este cuprinsă între 40 și 60 kg K2O/ha. Se poate utiliza sarea potasică, care se administrează sub arătură, sau îngrășăminte complexe, care se administrează la pregătirea patului germinativ sau la desprimăvărare.
Aplicarea îngrășămintelor foliare ajută la dezvoltarea elementelor productivității, dar mai ales a elementelor productivității spicului. Se efectuează 1-2 administrări cu îngrășăminte foliare, la începutul alungirii paiului și în faza de burduf-înspicat.
Sunt recomandate îngrășămintele foliare cu raportul egale între N:P:K, de tipul: Kristalon 18-18-18, Nutrileaf 20-20-20, Nitrophoska 20-19-19, Polyfeed 19-19-19 etc.
Fertilizarea foliară trebuie asociată cu combaterea chimică a buruienilor, combaterea bolilor foliare sau a dăunătorilor.
Ca și în cazul grâului, fertilizarea foliară nu înlocuiește fertilizarea de bază, ci doar o completează, atât cu macroelemente (N, P, K) cât mai ales cu microelemente.
Aplicarea înfrășămintelor organice. Gunoiul de grajd nu este valorificat economic de orz și orzoaică, fiind recomandat să se aplice plantei premergătoare.
Aplicarea amendamentelor. Pe solurile acide, aplicarea amendamentelor calacaroase este necesară pentru orz, dar și pentru orzoaică. Este recomandată aplicarea a 3-6 t/ha de amendamente calcaroase, de preferință plantei premergătoare orzului, odată la 6-7 ani, încorporate sub arătură.
Lucrările solului
Lucrările solului pentru orzul de toamnă se asemănă cu cele pentru grâul de toamnă. Orzul de toamnă se seamănă de cele mai multe ori după premergătoare care se recoltează devreme sau după grâu, ceea ce stabilește și sistemul de lucrare a solului.
Arătura trebuie efectuată imediat după recoltarea plantei premergătoare la adâncimea de 18-22 cm. În condiții de secetă, când arătura nu se poate executa este indicată o lucrarea superficială cu grapa cu discuri care previne pierderea apei din sol. Această lucrare nu poate înlocui arătura ci doar permite amânarea până când condițiile de umiditate din sol permit realizarea ei. Pentru a nu întârzia însămânțatul, în condițiile unei toamne secetoase se recomandă o lucrae cu GDG (grapa cu discuri grea), precedată de administrarea îngrășămintelor chimice.
La începutul lunii septembrie cel mult la mijlocul lunii se începe pregătirea patului germinativ. Dacă solul este într-o stare bună, pregătirea patului germinativ se face dintr-o singură trecere, dar dacă este necesară se fac mai multe treceri până se obține un pat germinativ de o calitate superioară. Adâncimea patului germinativ trebuie să fie de 8-10 cm. Un pat germinativ de o calitate bună se poate obține folosind combinatorul sau cultivatorul.
Sămânța și semănatul
Calitatea semințelor pentru semănat. Semințele folosite la semănat trebuie să aparțină unui soi recomandat pentru zona de cultură și pentru destinația recoltei, să fie din categoria biologică Bază, C1 sau C2 și să fie certificată. Pentru a îndeplini cerințele de calitate pentru semănat, sămânța de orz trebuie să aibă puritatea fizică de peste 98% și germinația de peste 85%.
Tratarea semințelor. Sămânța de orz trebuie să fie tratată înainte de semănat contra bolilor produse de Fusarium ssp. (fuzarioză) și Ustilago ssp. (tăciunele zburător și tăciunele îmbrăcat) etc. Se folosesc produse fungicide precum: Celest Star 025 FS (1,5 l/t), Dividend Star 036 FS (1,5 l/t), ), Kinto Duo (1,5 l/t), Prelude SP (2,0 kg/t), Raxil 2 WS (1,5 kg/t), Vitavax 200 FF (3,0 l/t), Vitavax 200 PUS (2,0 kg/t) și alte fungicide omologate.
Pe terenurile unde există riscul atacului de dăunători în toamnă (gândac ghebos – Zabrus tenebrioides; viermi sârmă – Agriotes sp.; muștele cerealelor), tratamentul semințelor trebuie efectuat cu un produs insectofungicid, care să controleze atât dăunătorii cât și bolile, precum: Gammavit 85 PSU (3 kg/t de sămânță), Masterlin (2,0 kg/t), Sumidan (1,8 l/t) și alte insectofungicide omologate.
Epoca de semănat
În stabilirea momentului semănatului se urmărește ca plantele de orz și orzoaică de toamnă să vegeteze în toamnă o perioadă de 45-50 zile, iar până la intrarea în iarnă să se acumuleze o sumă a temperaturilor biologic active (sumă a temperaturilor mai mari de 0oC) de 500 – 550oC, ceea ce permite plantelor de orz să aibă 2-3 frați și 5-6 frunze, respectiv să aibă o rezistență maximă la condițiile nefavorabile din timpul iernii.
Epoca de semănat a orzului de toamnă este cu circa 5 zile înaintea grâului de toamnă, fiind cuprinsă între 25 septembrie și 5 octombrie, pentru zona de sud și vest, și între 20 septembrie și 1 octombrie pentru zona colinară și zona de nord a țării.
Semănatul mai devreme determină o dezvoltare prea puternică a plantelor până la intrarea în iarnă, mai ales în toamnele calde și lungi, ceea ce face ca plantele de orz să aibă o rezistență mai slabă la condițiile de iernare, fiind favorizat totodată atacul de fuzarioză și fǎinare, precum și atacul de afide, muște și cicade care transmit diferite forme de viroze, foarte dăunătoare pentru orz.
Întârzierea semănatului face ca plantele de orz să nu se călească și să aibă o rezistență scăzută la ger.
Densitatea de semănat. Densitatea de semănat la orzul de toamnă este de 450-550 boabe germinabile/m2. Densitatea se stabilește la limita superioară (500-550 germinabile/m2) în toamnele secetoase și atunci când semănatul este întârziat, după epoca optimă.
Norma de semănat. Cantitatea de sămânță la hectar (norma de semănat) se calculează ca și la grâu, aceasta variind în general între 180 și 220 kg/ha la orzul de toamnă. Semănatul se efectuează cu semănători universale.
Distanța dintre rânduri. Distanța dintre rânduri la orz este de 12,5 cm. În cazul orzului de toamnă, rezultate bune se obțin și prin semănatul la distanța de 25 cm între rânduri, situație în care se obține și o rezistență mai bună la cădere și la atacul de boli foliare.
Adâncimea de semănat. Pentru stabilirea adâncimii de semănat, se ține cont de umiditatea solului în momentul semănatului și textura solului. La orzul și orzoaica de toamnă, adâncimea de semănate este cuprinsă între 3 și 4 cm (maxim 5 cm), iar la orzoaica de primăvară între 2 și 3 cm. Orzul are o putere de străbatere mai redusă comparativ cu grâul și ca atare se seamănă mai superficial comparativ cu acesta.
Lucrări de îngrijire
La orzul de toamnă, lucrările de tăvălugit după semănat, eliminarea exesului de apă, controlul culturii înainte de ieșirea din iarnă, tăvălugitul la desprimăvărare se fac ca la grâul de toamnă.
Buruienile produc pagube la culturile de orz cuprinse între 10 și 40% (Șarpe N., 1976). Buruienile din culturile de orz și orzoaică sunt aceleași ca și în culturile de grâu, combaterea acestora fiind similară cu cea de la grâu, folosindu-se aceleași produse erbicide.
Bolile foliare care produc pagube mai însemnate la orz sunt: făinarea (Erysiphe graminis), sfâșierea frunzelor (Pyrenophora graminea), pătarea reticulară (Pyrenophora teres) și arsura frunzelor (Rhynchosporium secalis). Pentru combatarea acestora se folosesc aceleași produse fungicide ca și la cultura grâului. Se efectuează 1-2 tratamente, primul în faza de înfrățire-începutul alungirii paiului și al doilea în faza de burduf-înspicat.
Dăunătorii mai periculoși pentru orz sunt larvele gândacului bălos al ovăzului (Oulema melanopa L.), combaterea chimică efectuându-se la depășirea PED-ului de 10 adulți /m2 și 250 larve/m2 în cazul atacului în vetre. Tratamentele chimice se fac cu insecticide omologate, precum Fastac 10 EC (100 ml/ha).
Irigarea orzoaicei și orzului de toamnă este necesară în acele toamne secetoase, atunci când solul este prea uscat și nu se poate pregăti patul germinativ. Este recomandată administrarea unei udări de umezire, cu norme de 500 m3/ha.În cazul în care semănatul s-a făcut în sol uscat și orzul nu răsare datorită lipsă de apă, este recomandată o udare de răsărire, cu norme de 300-400 m3/ha.
Primăvara se efectuează l-2 udări, cu norme de 300-500 m3/ha, prin care este urmărită menținerea umidității solului la un nivel de peste 50 % din intervalul umidității active pe adâncimea de 80 cm.
Recoltarea
Cel mai bun moment de recoltare a orzului pentru furaj este la maturitatea deplină, atunci când boabele au sub 15% umiditate. De obicei, recoltarea începe când umiditatea boabelor este de 16-17%. La umidități mai mari de 15% trebuie luate măsuri de uscare a recoltei.
Orzul de toamnă poate ajunge la maturitate cu 7 – 10 zile înaintea grâului și trece repede în faza de „supracoacere”, întârzierea recoltatului fiind mai dăunătoare decât la grâu.
Recoltare trebuie încheiată înainte ca umiditatea boabele să ajungă la 12%.
Întârzierea recoltatului provoacă pierderi mari prin ruperea (frângerea) spicelor și scuturarea boabelor.
Recoltarea orzului se face cu ajutorul combinelor universale autopropulsate, care trebuie reglate de 2 – 3 ori pe zi, în funcție de evoluția vremii, pentru realizarea unui treierat fără pierderi și spargerea boabelor.
Ca și în cazul grâului, paiele rezultate după recoltare pot rămâne pe teren în brazdă continuă, dacă se intenționează strângerea lor prin balotare și utilizarea în diferite scopuri, sau pot fi tocate și împrăștiate pe sol cu ajutorul unui dispozitiv de tocat, montat în spatele combinei sau mai tarziu în spatele tractorului.
Raportul boabe : paie este la orz de circa l : 1,5.
Fig. 7 : Tocătoare pentru resturi vegetale la CTS Târgoviste
2.2. Soiuri de orz
În acest subcapitol consider necesară descrierea câtorva soiuri de orz cu care voi lucra în capitolele următoare. De asemenea pentru o bună întelegere a descrierilor efectutuate consider necesară atașarea unor desene explicative preluate din ghidul UPOV.(Referință UPOV: Ghiduri pentru conducerea examinărilor caracterelor de distinctivitate, uniformitate și stabilitate Document TG/19/10 din 04.11.1994).
erect semierect orizontal semiaplecat puternic aplecat
Spicul – portul
piramidal cu marginile paralele fusiform
Spicul – forma
scurte medii lungi
Arista – lungimea în raport cu spicul
paralel paralel spre ușor divergent divergent
Spiculețe sterile – portul (în treimea mijlocie a spicului)
mai scurtă egală mai lungă
Spiculețul median – lungimea glumelei și a aristelor în raport cu sămânța
slabă medie puternică
Sămânța – denticulația nervurilor laterale interne de pe fața dorsală a glumelei inferioare
Absentă prezentă
Sămânța – pilozitatea șanțului
Gerlach
Soiul de orz de toamnă Gerlach a fost produs în Franța de compania Limagrin Verneuil Holding.
Caractere morfologice. Portul plantei la înfrățire este intermediar. Perozitatea tecii frunzelor bazale este prezentă.
Frecvența plantelor cu portul frunzei steag recurbat este slabă.
Cerozitatea tecii frunzei steag este puternică, iar a spicului este medie. Epoca de înspicare este medie. Spicul are portul semierect. Spicul are forma cu marginile paralele, este mediu de lung și lax și prezintă ariste lungi. Bobul este îmbrăcat. Dentiția nervurilor laterale a feței inferioare este puternică. Perozitatea șănțulețului ventral al bobului este prezentă. Dispoziția lodiculilor este laterală și aleurona este ușor colorată.
Tipul de dezvoltare este de toamnă.
Însușiri morfo-fiziologice. Soiul are rezistență bună la cădere, secetă, arșiță și este ușor sensibil la iernare.
Este mijlociu de rezistent la făinare, rugină brună, mijlociu sensibil la sfâșierea frunzelor și este sensibil la pătarea brună reticulară.
Însușiri de calitate. Conținutul mediu în proteină a fost de 9,01 % S.U.
Capacitate de producție. Soiul de orz Gerlach a realizat în medie, în 3 ani de testare, o producție de 6 087 kg/ha. Masa a 1 000 de boabe a fost, în medie de 46 g., iar masa hectolitrică de 60 kg.
Se poate cultiva în zonele favorabile, orzului de toamnă, din toată țara.
F 8-41-2001
Soiul de orz de toamnă F 8-41-2001 a fost produs în Germania de compania NORDSAAT Saatzuchtgesellschaft GmbH.
Caractere morfologice. Portul plantelor la înfrățire este semiculcat, iar perozitatea tecii frunzei bazale este prezentă.
Plantele cu portul frunzei steag recurbat au o frecvență mare spre foarte mare.
Cerozitatea tecii frunzei steag este puternică, iar a spicului este absentă sau foarte slabă. Intensitatea colorației antocianice a vărfurilor aristelor este absentă sau foarte slabă. Spicul are portul în poziție orizontală, iar plantele au o înălțime scurtă spre medie.
Spicul are șase rânduri, forma având marginile paralele, este lax spre mediu compact și are o lungime scurtă spre medie. Primul segment are o lungime a rahisului medie, iar curbura este absentă sau foarte slabă.
La spiculețul median lungimea aristei și a glumei, în raport cu bobul, este mai lungă. Pana bazală are peri lungi. Bobul este îmbrăcat, colorația antocianică a lemei este absentă sau foarte slabă. Dentiția laterală internă a nervurilor feței dorsale a bobului este puternică spre foarte puternică. Perozitatea șănțulețului ventral al bobului este absentă. Dispoziția lodiculilor este laterală, aleurona este ușor colorată. Tipul de dezvoltare al soiului este de toamnă.
Însușiri morfo-fiziologice. Soiul are masa a 1000 de boabe de 47 g. și masa hectolitrică de 60 kg.
Soiul are o rezistență bună la iernare, cădere, secetă, arșiță și șiștăvire.
Rezistența la făinare, rugina brună și sfășierea frunzelor este bună, însă soiul este sensibil la pătarea brună reticulară.
Însușiri de calitate. Conținutul mediu în proteină a fost de 9,36 % S.U.
Capacitate de producție. Soiul de orz F 8-41-2001 se caracterizează prin potențial
de producție ridicat, realizând în medie, în 3 ani de testare, o producție de 6614 kg/ha. Se poate cultiva în zonele favorabile culturii orzului de toamnă din toată țara.
F 8-63-2005
Soiul de orz de toamnă F 8-63-2005 a fost produs în Germania de compania Ackermann & CoSaatzucht GmbH & Co. KG.
Caractere morfologice. Perozitatea tecii frunzei bazale este prezentă, iar portul plantelor la înfrățire este intermediar.
Frecvența plantelor cu portul frunzei steag recurbat este slabă, cerozitatea tecii frunzei steag fiind puternică spre foarte puternică. Este un soi semiprecoce. Colorația antocianică a vârfurilor aristelor este absentă sau foarte slabă. Cerozitatea spicului este medie spre puternică. Spicul are portul în poziție orizontală, are șase rânduri, forma cu marginile paralele și este lax spre mediu. Primul segment are o lungime a rahisului de dimensiune medie spre lungă, iar curbura este medie spre puternică. Spiculețele sterile sunt bine dezvoltate și au portul paralel. La spiculețul median, lungimea glumei și a aristei este egală cu bobul.
Pana bazală a bobului are peri lungi. Bobul este îmbrăcat. Colorația antocianică a lemei este absentă. Dentiția laterală internă a nervurilor feței dorsale a lemei este absentă și perozitatea șănțulețului ventral al bobului este absentă.
Dispoziția lodiculilor este laterală. Aleurona bobului este albicioasă. Tipul de dezvoltare este de toamnă.
Însușiri morfo-fiziologice. Soiul are masa a 1000 de boabe de 51 g. și masa hectolitrică de 63 kg.
Soiul are rezistență bună la iernare, secetă, arșiță și șiștăvire și rezistență mijlocie la cădere. Este rezistent la sfâșierea frunzelor, mijlociu de rezistent la făinare și sensibil la pătarea brună reticulară și septorioză.
Însușiri de calitate. Conținutul mediu în proteină a fost de 11,08 % S.U.
Capacitate de producție. Soiul a realizat în medie, în 3 ani de testare, o producție de 6799 kg/ha. Cea mai mare producție a fost de 10978 kg/ha. Se poate cultiva în zonele favorabile culturii orzului de toamnă din toată țara.
F 8-1-2007
Soiul de orz de toamnă F 8-1-2007 a fost produs în Germania de compania NORDSAAT Saatzuchtgesellschaft GmbH.
Caractere morfologice. Portul plantelor la înfrățire este semierect spre intermediar. Perozitatea tecii frunzei bazale este absentă. Colorația antocianică a urechiușelor frunzei steag este puternică spre foarte puternică.
Frecvența plantelor cu portul frunzei steag medie spre mare. Cerozitatea tecii frunzei steag este puternică. Este un soi precoce. Intensitatea colorației antocianice a vârfurilor aristelor este puternică. Cerozitatea spicului este foarte slabă spre slabă.
Portul spicului este orizontal. Plantele au înălțimea scurtă spre medie. Spicul are două rânduri, forma piramidală cu marginile paralele și este lax spre mediu. Aristele au lungimea medie spre mare. Lungimea primului segment al rahisului este medie și curbura este medie. Spiculețele sterile sunt absente. Lungimea glumei și a aristei spiculețului median este egală cu bobul.
Pana bazală a bobului prezintă peri lungi. Bobul este îmbrăcat. Colorația antocianică a lemei este slabă spre medie, iar dentiția laterală internă a nervurilor feței dorsale a lemei este absentă sau foarte slabă. Perozitatea șănțulețului ventral al bobului este absentă. Dispoziția lodiculilor este laterală. Aleurona bobului este albicioasă.
Tipul de dezvoltare este de toamnă.
Însușiri morfo-fiziologice. Soiul are masa a 1000 de boabe de 47 g. și masa hectolitrică de 59 kg.
Soiul are rezistență bună la secetă, arșiță și scuturare și este sensibil la cădere. Este rezistent la pătarea brună reticulară și la sfâșierea frunzelor și mijlociu de rezistent la tăciunele zburător.
Însușiri de calitate. Conținutul mediu în proteină a fost de 11% S.U.
Capacitate de producție. Soiul a realizat în medie, în 3 ani de testare, o producție de 4327 kg/ha. Cea mai mare producție realizată a fost de 8109 kg/ha.
Se poate cultiva în zonele favorabile culturii orzului de toamnă din toată țara.
F 8-19-2010
Soiul de orz de toamnă F 8-19-2010 a fost produs în Germania de compania Ackermann & CoSaatzucht GmbH & Co. KG.
Caractere morfologice. Portul plantelor la înfrățire este intermediar. Perozitatea tecii frunzei bazale este prezentă.
Frecvența plantelor cu portul frunzei steag recurbat este medie. Cerozitatea tecii frunzei steag este puternică spre foarte puternică. Este un soi precoce. Colorația antocianică a vârfurilor aristelor este absentă sau foarte slabă. Cerozitatea spicului este medie spre puternică. Spicul are portul orizontal, are șase rânduri, forma cu marginile paralele și este lax spre mediu. Primul segment al rahisului este de lungime medie spre lungă, iar curbura este medie spre puternică. Spiculețele sterile sunt dezvoltate și au portul paralel. La spiculețul median, lungimea glumei și a aristei este egală cu bobul.
Pana bazală a bobului are peri lungi. Bobul este îmbrăcat. Colorația antocianică a lemei este prezentă. Dentiția laterală internă a nervurilor feței dorsale a lemei este absentă și perozitatea șănțulețului ventral al bobului este absentă.
Dispoziția lodiculilor este laterală. Aleurona bobului este albicioasă.
Tipul de dezvoltare este de toamnă.
Însușiri morfo-fiziologice. Soiul are masa a 1000 de boabe de 50 g. și masa hectolitrică de 62 kg.
Soiul are rezistență bună la iernare, secetă, arșiță și șiștăvire și rezistență mijlocie la cădere. Este rezistent la sfâșierea frunzelor, mijlociu de rezistent la făinare și sensibil la pătarea brună reticulară și septorioză.
Însușiri de calitate. Conținutul mediu în proteină a fost de 11,06 % S.U.
Capacitate de producție. Soiul a realizat în medie, în 3 ani de testare, o producție de 5967 kg/ha. Cea mai mare producție a fost de 9785 kg/ha.
Se poate cultiva în zonele favorabile culturii orzului de toamnă din toată țara.
Paso
Soiul de orz de toamnă Paso a fost produs în Franța de compania Limagrin Verneuil Holding.
Caractere morfologice. Forma tufei la înfrățire este semierectă. Perozitatea tecii frunzelor bazale este prezentă.
Frecvența plantelor cu portul frunzei steag recurbat este medie.
Cerozitatea tecii frunzei steag este puternică, iar a spicului este absentă sau foarte slabă. Spicul are portul semierect. Plantele sunt de talie medie spre înaltă. Spicul are mai mult de două rânduri, este cu marginile paralele, mediu compact, de lungime scurtă spre medie și cu ariste lungi. Rahisul are primul segment scurt și slab curbat.
Spiculețul median are lungimea glumei și a aristei egală cu bobul. Pana bazală prezintă peri lungi. Bobul este îmbracat, colorația antocianică a lemei este absentă sau foarte slabă. Dentiția laterală intrenă a nervurilor feței dorsale a lemei este medie. Perozitatea șănțulețului ventral al bobului este absentă. Dispoziția lodiculilor este laterală.
Tipul de dezvoltare este de toamnă.
Însușiri morfo-fiziologice. Soiul are rezistență bună la condițiile normale de iernare, secetă, arșiță și rezistență medie la cădere.
Soiul este foarte sensibil la pătarea brună reticulară, mijlociu de rezistent la sfâșierea frunzelor și la rugina brună și rezistent la făinare.
Însușiri de calitate. Conținutul mediu în proteină a fost de 9.84 % S.U.
Capacitate de producție. Soiul de orz Paso a realizat în medie, în 3 ani de testare, o producție de 6255 kg/ha.
Se poate cultiva în zonele favorabile orzului de toamnă, din toată țara.
DH 243-1-2005
Soiul de orz de toamnă DH 243-1-2005 a fost produs în Serbia de Maize Research Institute Zemun Polje.
Caractere morfologice. Portul plantei la înfrățire este intermediar. Perozitatea tecii frunzelor bazale este absentă. Intensitatea colorației antocianice a urechiușelor este slabă.
Frecvența plantelor cu portul frunzei steag recurbat este medie spre ridicată.
Cerozitatea tecii frunzei steag este medie, iar a spicului este slabă. Epoca de înspicat este precoce spre medie. Intensitatea colorației antocianice a vârfurilor aristelor este slabă spre medie. Spicul are portul semierect, șase rânduri și forma este cu marginile paralele. Este foarte scurt spre scurt, mediu de dens spre dens și prezintă ariste lungi. Primul segment al rahisului este mediu de lung și mediu curbat.
Spiculețul median are lungimea glumei și a aristei egală cu bobul. Pana bazală a bobului prezintă peri lungi. Bobul este îmbrăcat. Dentiția nervurilor laterale a feței inferioare a glumei este medie. Bobul are șănțulețul ventral glabru. Dispoziția lodiculilor este laterală și aleurona este ușor colorată.
Tipul de dezvoltare este de toamnă.
Însușiri morfo-fiziologice. Soiul are rezistență medie la iernare, cădere și este tolerant la secetă și arșiță.
Este mediu rezistent la făinare, rugină brună, sensibil la pătarea brună reticulară și mijlociu de sensibil la sfâșierea frunzelor.
Însușiri de calitate. Conținutul mediu în proteină a fost de 9,43 % S.U.
Capacitate de producție. Soiul a realizat în medie, în 3 ani de testare, o producție de 6213 kg/ha. Masa a 1000 de boabe a fost, în medie, de 43 g., iar masa hectolitrică de 61 kg.
Se poate cultiva în zonele favorabile, orzului de toamnă, din toată țara.
Adi(Amical)
Soiul de orz de toamnă Adi a fost creat de INCDA Fundulea.
Caractere morfologice. Portul plantei la înfrățire este erect. Perozitatea tecii frunzelor bazale este absentă.
Frecvența plantelor cu portul frunzei steag recurbat este medie.
Cerozitatea tecii frunzei steag este slabă, iar a spicului este puternică. Epoca de înspicare este tardivă. Spicul are portul semierect. Spicul are forma cu marginile paralele, este mediu de lung spre lung și lax și prezintă ariste medii. Bobul este îmbrăcat. Dentiția nervurilor laterale a feței inferioare este medie. Perozitatea șănțulețului ventral al bobului este absentă. Dispoziția lodiculilor este laterală și aleurona este ușor colorată.
Tipul de dezvoltare este de toamnă.
Însușiri morfo-fiziologice. Soiul are rezistență bună la cădere, secetă, arșiță și este ușor sensibil la iernare.
Este mijlociu de rezistent la făinare, rugină brună, mijlociu sensibil la sfâșierea frunzelor și este sensibil la pătarea brună reticulară.
Însușiri de calitate. Conținutul mediu în proteină a fost de 9,61 % S.U.
Capacitate de producție. Soiul de orz Adi a realizat în medie, în 3 ani de testare, o producție de 7037 kg/ha. Masa a 1 000 de boabe a fost, în medie de 45 g., iar masa hectolitrică de 64 kg.
Se poate cultiva în zonele favorabile, orzului de toamnă, din toată țara.
Dana
Soiul de orz de toamnă Dana a fost creat de INCDA Fundulea.
Caractere morfologice. Portul plantei la înfrățire este erect. Perozitatea tecii frunzelor bazale este prezentă.
Frecvența plantelor cu portul frunzei steag recurbat este puternică.
Cerozitatea tecii frunzei steag este medie, iar a spicului este puternică. Epoca de înspicare este medie. Spicul are portul semierect. Spicul are forma cu marginile paralele, este mediu de lung și lax și prezintă ariste lungi. Bobul este îmbrăcat. Dentiția nervurilor laterale a feței inferioare este slabă. Perozitatea șănțulețului ventral al bobului este absentă. Dispoziția lodiculilor este laterală și aleurona este puternic colorată.
Tipul de dezvoltare este de toamnă.
Însușiri morfo-fiziologice. Soiul are rezistență bună la cădere, secetă, arșiță și este mediu sensibil la iernare.
Este mijlociu de rezistent la făinare, rugină brună, mijlociu sensibil la sfâșierea frunzelor și este sensibil la pătarea brună reticulară.
Însușiri de calitate. Conținutul mediu în proteină a fost de 9,78 % S.U.
Capacitate de producție. Soiul de orz Dana a realizat în medie, în 3 ani de testare, o producție de 7 036 kg/ha. Masa a 1 000 de boabe a fost, în medie de 45 g., iar masa hectolitrică de 62 kg.
Se poate cultiva în zonele favorabile, orzului de toamnă, din toată țara.
2.3 Cadrul în care s-au desfășurat observațiile
Așezare geografică
Centrul pentru Testarea Soiurilor Târgoviște unde am realizat acest proiect este situat pe raza comunei Ulmi între cele două șosele naționale care leagă municipiul Târgoviște de municipiile București și Ploiești.
Fig. 8 : Comuna Ulmi
Din punct de vedere al așezării geografice, comuna Ulmi se află în zona centrală a Județului Dâmbovița, la aproximativ 5 km de municipiul Târgoviste, având o suprafața de 36.21 ha.
Comuna Ulmi se învecinează in partea de nord cu municipiului Târgoviște, în partea de sud și în cea de vest cu localitatea Văcărești, iar în partea de est și parțial in cea de sud cu localitatea Comișani.
În cadrul Centrului pentru Testarea Soiurilor Târgoviște iși desfășoară activitatea un colectiv de 11 persoane și se efectuează teste pentru cerealele păioase de toamnă și de primăvară, porumb – hibrizi mijlocii sud și timpurii, leguminoase pentru boabe, plante oleaginoase (in, muștar, șofrănel, rapiță) cartof, plante pentru fibră și graminee și leguminoase furajere dar și pentru legume.
Fig. 9 : Centrul pentru Testarea Soiurilor Târgoviște
Relieful
Din punct de vedere fizico-geografic, Comuna Ulmi este situată în cadrul Câmpiei piemontane a Târgoviștei, la altitudinea de 242 m, cu numeroase crovuri care crează probleme în intervalul de exces de umiditate când acumulează apa.
Hidrologia și hidrografia
Deși stratul freatic se află la o adâncime corespunzătore (aproximativ 10 m) precipitațiile respectiv seceta fac ca asta să fluctueze. Râurile importante pentru această zona sunt Ialomița și Dâmbovița.
Vegetația
Pe marginea șoselelor ca și perdele de protecție putem găsi adesea specii lemnoase ca stejarul pedunculat (Quercus robur), cer (Quercus ceris) și grânița (Quercus fracineta), iar vegetația ierboasă este alcătuită din păius (Poa pratensis, Festuca solcata), trifoi mărunt (Medicago lupulina), ghizdei (Lotus corniculatus) etc.
Pe terenurile arabile din această zonă se găsesc în prezent buruieni ca: pălămida (Cirsium arvense), pirul târâtor (Agropirum repens), pătlagina (Plantago lanceolata), știrul (Amaranthus retroflesus), mohorul (Setaria sp.), zămoșița (Hibiscus esculenthus), susai (Sanchuss sp.), volbura (Convolvulis arvensis), macul (Papaver roies), rapița (Brassica alerececa), troscotul (Poligonum aviculare) etc.
Solurile
Specialiștii Institutului Național de Pedologie și Agrochimie din București au efectuat un stiudiu pedologic ce a prezentat și delimitat un număr semnificativ de tipuri genetice de sol (5) pentru numai 50 de ha, în cadrul acestora, fiind delimitate multe subtipuri genetice, soluri care s-au format sub influența condițiilor de mediu, dar și a celor geomorfologice.
Ponderea cea mai mare dintre tipurile de sol specificate o deține solul brun-luvic (luvisolul albic), întalnit în Câmpia piemontana a Targoviștei, aceasta fiind cea mai veche unitate de relief și în cadrul căreia procesul pedogenetic se găsește în cel mai avasat stadiu de evoluție.
Tipul acesta de sol s-a format pe depozitele argiloase, în condițiile unui climat de pădure și a unui volum semnificativ de precipitații care au grăbit procesul de podzolire cu evidențierea unor orizonturi clar exprimate, cu un orizont eluvial scurt, de esemenea, bine exprimat, o tranziție E/B și un orizont Bt de iluviere a argilei. Din cauza existenței materialului parental argilos, iluvierea argilei în orizontul Bt face ca drenajul intern să fie slab, apa din precipitații rămâne o perioadă de timp mai îndelungată la suprafață, iar în acest fel apare fenomenul de pseudogleizare și se constată un regim aerohidric nafavorabil creșterii plantelor. În cadrul reliefului de terasă, se pot identifica unele zone microdepresionare în care iese în evidență aportul freatic de suprafață și de adâncime, prin apariția fenomenului de gleizare pe profilul de sol, spre deosebire de zonele mai ridicate, cu aspect de grinduri aplatizate, unde gleizarea este mai slabă.
Caracterele morfologice ale solului pe care sunt amplasate experiențele
Datele referitoare la descrierea morfologică a profilului de sol și datele cu privire la analizele fizico-chimice au fost preluate din studiul pedologic efectuat de către specialiștii Institutului de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie București.
Cu privire la caracterele morfologice ale acestui profil de sol trebuie specificat că acestea permit încadrarea în grupa solurilor brune-luvice pseudogleizate slab, foarte profunde, pe depozite argiloase. Descrierea orizonturilor și a suborizonturilor acestui tip de sol sunt prezentate în tabelul următor:
Tabelul nr. 1
Caractere morfologice ale solului
Ap1 = 0-19 cm brun închis (10 YR 4/3) în stare umedă și brun pal (10 YR6/3) în stare uscată, grăunțos, slab structurat, dur, uscat, trecere treptată;
Ap2 = 19-31 cm, (10 YR 4/3) în stare umedă și brun pal (10 YR6/3) în stare uscată, lutos, pete de hidroxizi de fier, neaderent, trecere clară;
E/B = 31-48 cm, brun pal, (10 YR 4/3) în stare umedă și brun foarte pal (10 YR 7/3), lutoargilos, poliedric subangular mediu, fin poros, dur uscat, trecere netă;
Btw1 = 48-66 cm, brun închis (10 YR 4,5/3), argilolutos, pete de reducere (10 %), poliedric subangular, fin poros, foarte dur, plastic, trecere treptată;
Btw2 = 66-95 cm, brun închis (10 YR 3/3) argilolutos, pete de reducere (10%), prismatic mijlociu, fin poros, fețe de alunecare slabe, trecere treptată;
Btw3 = 95-126 cm, brun cenușiu foarte închis (10 YR 3/2), argilulotus, prismatic mijlociu, bine dezvoltat, fin poros, foarte plastic și adeziv, trecere treptată;
Btw4 = 126-160 cm, brun gălbui închis (10 YR 3/4), argilolutos, prismatic mijlociu, fin poros, foarte plastic și adeziv, trecere treptată;
B/C = 160-200 cm, brun gălbui închis, argilolutos, foarte plastic și adeziv.
Rezultatele analizelor de laborator la probele de sol prelevate din profil se prezintă după cum urmează în tabelul următor:
Rezultatele analizelor de laborator la probele de sol prelevate din profil
Tabelul nr. 2
Condițiile climatice
După datele acumulate de Institutul Meteorologic realizate pe o perioadă îndelungată, clima în zona de nord a Munteniei se caracterizează printr-un volum anual de precipitații care însumează în centru 600 mm, în partea de nord 700 mm, iar în partea de sud 580 mm.
Precipitațiile sunt neregulat repartizate în cursul anului, majoritatea acestora înregistrându-se in anotimpul rece, determinând producerea unui exces temporar de umiditate în sol. Deseori în cursul anilor există o perioadă cu precipitații abundente la sfârșitul lunii mai și începutul lunii iunie. Ca urmare a distribuției neregulate a precipitațiilor apar și două perioade anuale de secetă, una dintre ele la începutul primăverii, mai puțin frecventă și cu efecte mai puțin semnificative asupra nivelului producției agricole, solul fiind aprovizionat în majoritatea anilor cu apa înmagazinată în anotimpul rece, iar cea de-a doua perioadă, care începe la jumătatea verii și durează până spre sfârșitul toamnei.
Temperatura medie multianuală este în zona Târgoviște de 10,7șC. În general, primăverile sunt răcoroase, temperaturi de 8-10șC înregistrându-se după data de 20 aprilie.
Vânturile predominante sunt: Crivățul (care bate dinspre N-E și determină înăsprirea iernii și accentuarea secetei vara); Băltărețul-primăvara (care aduce ploaie); Austrul(vara, determinând seceta) .
Tabelul nr. 3
Regimul termic în perioada 2011 – 2013 (temperaturi medii lunare – grade Celsius )
Fig. 10 : Temperatura aerului în cei trei ani de studiu
Tabelul nr. 4
Regimul precipitațiilor în perioada 2011 – 2013
Fig. 11 : Regimul precipitațiilor în cei trei ani de studiu
2.4 Material și metode
Obiectivele proiectului au fost:
evaluarea capacitatății de adaptare a unor genotipuri de orz
comportarea unor soiuri de orz la condițiile de mediu în scopul obținerii unor producții ridicate,
indentificarea genotipurilor care au o variație redusă a producției în diferite condiții climatice.
Cercetările au avut in vedere analiza genotipurilor luate în studiu atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ și stabilirea unor corelații existente pe baza interpretării rezultatelor.
Cercetările vizând comportarea soiurilor de orz de toamnă s-au desfășurat la C.T.S Târgoviște, în perioada 2011-2013, și au cuprins trei ani diferiți sub aspectul regimului hidric și termic.
Testul utilizat în analizarea soiurilor de orz a fost testul V.A.U. (valoarea agronomică și de utilizare).
Soiurile testate în această perioadă au fost: Dana. Adi(Amical), Gerlach, Paso, DH 243-1-2005, F 8-41-2001, F 8-63-2005, F 8-1-2007 și F 8-19-2010.
Valoarea agronomică și de utilizare a unui soi trebuie considerată satisfăcătoare dacă, comparată cu alte soiuri înscrise în Catalogul oficial, calitățile lui, luate ca un întreg, oferă, cel puțin în privința producției, în orice zona luata în considerare, o îmbunătățire clară, fie pentru cultivare, fie pentru modul de folosință a recoltei sau a produselor derivate din ea.
La amplasarea în teren a experiențelor cu soiuri s-a ținut cont de următorii parametrii ai parcelei experimentale:
– Suprafața semănată ……………………………………………..12 m2
– Suprafața recoltată …………………………………………….. 10 m2
– Lungimea parcelei semănate …………………………………12 m
– Lungimea parcelei recoltate …………………………………. 10 m
– Lățimea semănată …………………………………………………1 m
– Lățimea recoltată ………………………………………………… 1 m
– Numărul râdurilor semănate …………………………………… 8
– Numărul rândurilor recoltate …………………………………… 8
– Numărul de boabe germinabile/m.p. ………………..… 450-500
– Adâncimea de semanat ………………………………. 2 – 5 cm
Experiențele de orz au fost înființate în câmpurile experimentale ale C.T.S. Târgoviște, in perioada anilor 2011-2013, parcela experimentala avand urmatorii parametrii:
Metoda de așezare – blocuri randomizate;
Altitudinea – 262 m;
Tip de sol – brun luvic;
Număr repetiții – 4 + 1, pentru calculul producției 4 repetiții, pentru măsurători biometrice 1 repetiție;
Suprafața semanata – 12 mp;
Suprafața recoltată – 10 mp;
Adâncimea de semanat – 2-5 cm.
Elemente de tehnologie
Semănatul s-a realizat pentru toate variantele în aceeași zi, când s-au înregistrat 9°C la o adâncime a solului de 6 cm, 3 zile consecutiv, respectiv la datele: 13.05.2009; 05.05.2010; 19.05.2011 și 07.05.2012.
După recoltarea solelor, știuleții rezultați s-au cântărit si s-au notat în kilograme, cu o singură zecimală.
Randamentul de boabe reprezintă raportul dintre greutatea boabelor și greutatea totală a știuleților. Se determină la întreaga cantitate de știuleți rezultată la o repetiție. Determinarea se execută în momentul recoltării, imediat după cântărirea știuleților.
Masa a 1000 de boabe (M.M.B.) s-a determinat astfel:
se numărat semințele la întâmplare și s-au grupat câte 10, după care s-au grupat câte 100 și apoi câte 500
cele două probe a câte 500 se cântăresc separat și se adună rezultatele.
Se obține astfel masa a 1.000 de semințe.
Masa hectolitrică (M.H.L.) se determină imediat după recoltare pentru fiecare hibrid. S-au cântărit o cantitate de semințe care umple un vas cilindric cu volumul de 1 litru. S-a folosit balanța hectolitrică. Pentru fiecare probă s-au facut două determinări.
Sămânța și semănatul
Sămanța care a sosit netratată la Centrul pentru Testarea Soirilor Târgoviște a fost tratată în cei trei ani cu Amiral Proffy 6 FS în doză de 0,5 l/t de semințe. A sosit o cantitate de 2 kg de sămânță fie de la producătorul fie de la menținătorul soiului pentru fiecare soi. Semănatul s-a realizat pentru anul 2011 în data de 13.10.2010, pentru anul 2012 în data de 18.10.2011, iar pentru anul 2013 în data de 05.10.2012, date încadrate în epoca optimă de semănat pentru sud-estul României. Adâncimea de semănat a fost de 2-5 cm.
Lucrări de întreținere
Ca lucrări de întreținere a experiențelor de grâu în cei 3 ani de testare (2011, 2012 și 2013) menționăm ebicidările care au fost efectuate cu aceași substanță RIVAL SUPER STAR 75 GD în doză de 20g/ha dar și purificările bilogice care au fost făcute.
Datele de ebicidare sunt următoarele:
2011- 11.04.2011
2012 – 13.04.2012
2013 – 12.04.2013.
Prin purificare biologică se înțelege îndepărtarea prin smulgere din parcele experimentale a exemplarelor care corespund altor specii (ex. secară în grâu). Această impurificare se poate produce datorită fie mașinii de semănat, fie datorită pasărilor (ciorilor).
Datele pentru purificările bilogice sunt următoarele:
2011 – 23.05.2011 și 06.06.2011
2012 – 16.05.2012 și 14.06.2012
2013 – 09.05.2013 și 22.05.2013.
Metoda de așezare este blocuri randomizate în 5 repetiții (4 repetiții pentru determinarea producției și a V-a repetiție este destinată observațiilor și măsurătorilor).
S-au efectuat observații cu privire la principalele fenofaze, comportarea lor față de factorii nefavorabili de mediu și la boli, precum și cu privire la potențialul de producție al acestora.
Observațiile la principalele fenofaze au vizat data răsăritului (se notează când 75% din plante au răsărit), data înspicării (se notează când 75% din plante au format spic), maturitatea tehnică (se notează când umiditatea boabelor a ajuns la 17% în acest moment, lanul fiind apt pentru recoltarea mecanizată), dinamica umidității (determinările încep după ce boabele au căpătat culoarea galben-închis, consistența acestora este ceară avansată, iar umiditatea este de aproximativ 27%; măsurătorile se fac la 2-3 zile până se atinge cifra de 17% umiditate, acest procent fiind considerat data maturității tehnice.
Observațiile privind comportarea soiurilor de orz la factorii de mediu au inclus: rezistența la iernare, rezistența la temperature scăzute, rezistența la secetă, rezistența la arșiță, șiștăvirea, rezistența la cădere, rezistența la frângere a spicului, rezistența la încolțirea în spic și rezistența la scuturare.
Observațiile pentru notarea atacului de boli au fost făcute într-o singură parcelă (repetiție), unde agentul patogen se manifestă cel mai puternic.
Tabelul nr. 5
Principalii agenți patogeni ai orzului
Tabelul nr. 6
Principalii dăunători ai orzului
Determinări cantitative și calitative
Determinarea producției :
Pentru calculul producției la ha, în fișe s-au scris și următoarele date:
Suprafața parcelei. Se vor trece suprafețele recoltabile ale parcelelor în cifre întregi. Când suprafața recoltabilă a fost afectată parțial (distrugerea plantelor din cauza temperaturilor scăzute, stagnării apei, etc.) se va lua în calcul suprafața efectivă de pe care s-a valorificat producția.
Producția la parcelă. Se vor înregistra producțiile obținute de pe fiecare repetiție în kg. Notarea se face în cifre cu o zecimală.
Umiditatea la recoltare. Se determină cu umidometrul. Se înscrie la recoltare pentru fiecare parcelă procentual, în cifre cu o zecimală.
Măsurarea umidității cerealelor se realizează în Centrul pentru Testarea Soiurilor Târgoviște, cu umidometrul Delmhorst dotat cu un microcontroler pentru obținerea unor rezultate cu acuratețe ridicată. Cu ajutorul acestuia se pot efectua măsuratori la urmatoarele tipuri de cereale: grâu, cafea, porumb, cânepă, ovăz, rapiță, orez, soia, orz și secară; se poate face o corecție a temperaturii în intervalul 0 – 70° C; are o memorie de până la 150 de citiri; afișează valorile cele mai mari și cele mai mici, cât și abaterea standard.
Fig. 12 : Umidometrul pentru cereale la C.T.S. Târgoviște
Principala metoda utilizată în realizarea proiectului este reprezentată de analiza fișelor de observații de la C.T.S. Târgoviște pentru cultura orzului în anii agricoli 2010-2011, 2011-2012 și 2012-2013, analiză prezentată în subcapitolul următor.
2.4 Rezultate și discuții
Pentru a putea realiza analiza comportării soiurilor de orz în cei 3 ani de testare se impune atașarea fișelor de observație de la C.T.S. Târgoviște pentru cultura orzului pentru fiecare an în parte.
În condițiile climatice ale anului agricol 2010-2011 (prezentate în subcapitolele anterioare) producțiile medii pentru cele 9 soiuri de orz studiate au variat în jurul valorii de 5 kg/parcelă, respectiv 5 000 kg/ha; având ca minimă soiul martor Adi (Amical) cu o producție medie de 4 600 kg/ha iar ca maximă soiurile DH 243-1-2005, F 8-63-2005 și F 8-1-2007 cu o producție medie de 5 200 kg/ha. Cel de-al doilea martor (Dana) a avut producții în medie de 4 800 kg/ha.
Răsărirea a avut loc la 4 dintre cele 9 soiuri în data de 25.10.2010 (Dana, Adi, Gerlach și F 8-41-2001), iar pentru alte 4 soiuri în data de 26.10.2010 (Paso, F 8-63-2005, F 8-1-2007 și F 8-19-2010), excepție face soiul DH 243-1-2005 care a răsărit în data de 27.10.2010. Putem concluziona că toate cele 9 soiuri analizate au răsărit în epoca optimă, și au avut timp suficient, pentru a se înrădăcina și a forma frați, în vederea parcurgerii în bune condiții a acestor faze de vegetație până la intrarea în repausul vegetativ (când temperaturile nocturne au fost constant negative).
În ceea ce privește masa a 1000 de boabe cele 9 soiuri de orz testate s-au comportat astfel:
– soiul Gerlach a înregistrat cea mai mică valoare a masei a 1000 de boabe și anume 44 g;
– o masă a 1000 de boabe de 45 g au avut soiurile: F 8-63-2005, F 8-19-2010 și martorul Dana;
– valoarea de 46 grame a masei a 1000 de boabe s-a înregistrat la soiurile: Paso, DH 243-1-2005, F 8-1-2007;
– valoarea maximă a masei a 1000 de boabe s-a înregistrat în anul 2011 la soiul F 8-41-2001 și la martorul Adi (Amical) care în acest an au avut boabele cele mai mari și mai grele.
Din punct de vedere al masei hectolitrice cele 9 soiuri studiate au prezentat următoarele valori cuprinse între 54 kg la soiul F 8-41-2001 și 57 kg la soiurile F 8-19-2010 și Gerlach. Între aceste valori au fost soiul Paso și martorul Dana cu masa hectolitrică de 55 kg și soiurile DH 243-1-2005, F 8-63-2005 și F 8-1-2007 și martorul ADI (AMICAL) cu o valoare a masei hectolitrice de 56 kg.
Analizând data înspicării putem trage următoarele concluzii:
– toate cele 9 soiuri de orz studiate au înspicat în epoca optimă (sfârșitul lunii aprilie);
-toate soiurile au înspicat într-un interval scurt de timp respectiv în data de 26.04.2011 și în data de 27.04.2011;
– în data de 26.04.2011 au înspicat următoarele soiuri: Dana, Gerlach, Paso și DH 243-1-2005;
– în data de 27.04.2011 au înspicat: Adi (Amical), F 8-41-2001, F 8-63-2005, F 8-1-2007 și F 8-19-2010.
Au atins maturitatea tehnică cele 9 soiuri studiate în datele de 20 și 22 iunie astfel:
– soiurile: Gherlach, Paso, DH 243-1-2005, F 8-41-2001, F 8-1-2007, F 8-19-2010 au atins maturitatea tehnică în data de 20.06.2011;
– soiurile: Dana, Adi (Amical), F 8-63-2005 au ajuns umiditatea corespunzătoare maturității tehnice în data de 22.06.2011.
Pentru a putea analiza comportarea soiurilor de orz în anul 2012 voi atașa fisele de observație corespunzătoare acestui an de la C.T.S. Târgoviște.
Din punct de vedere al producțiilor înregistrate în anul 2012 putem sublinia următoarele aspecte:
– producția medie a celor nouă soiuri studiate a fost de 4.7 kg/parcelă, soiul care a înregistrat cea mai mare producție medie a fost F 8-41-2001 cu o valoare de 5,3 kg/parcelă, iar soiul care a avut cea mai mică producție a fost Gerlach cu o producție medie de 4 kg/parcelă.
În ceea ce privește masa a 1000 de boabe soiurile testate s-au comportat astfel:
– valorile masei a 1000 de boabe pentru anul 2012 au fost cuprinse între 46 și 50 g.
– valoarea minimă a masei a 1000 de boabe de 46 de grame s-a înregistrat la soiurile: Gerlach, F 8-63-2005 și F 8-1-2007 și la martorul Dana;
– maximul în ceea ce privește masa a 1000 de boabe a fost atins în anul 2012 de următoarele soiuri: DH 243-1-2005, F 8-41-2001 și F 8-63-2005.
– alte valori ale masei a 1000 de boabe au fost de 48 de g pentru soiul F 8-19-2010 și martorul Adi (Amical).
Masa hectolitrică un parametru important pentru calitatea cerealelor a înregistrat următoarele valori în 2012:
– valoarea minimă de 57 kg a fost înregistrată la soiul F 8-41-2001;
– valoarea maximă de 60 kg a fost atinsă de mai multe soiuri și anume: Gerlach, DH 243-1-2005, F 8-1-2007 și F 8-19-2010;
– soiul Paso și martorul Dana au avut valoarea de 58 kg în ceea ce privește masa hectolitrică;
– 59 kg pentru masa hectolitrică s-a înregistrat la soiul F 8-63-2005 și martorul Adi (Amical).
În anul 2012 răsărirea soiurilor de orz testate a fost în totală opoziție față de răsărirea uniformă care a avut loc pe parcursul a două zile în anul precedent. Astfel în 2012 răsărirea soiurilor s-a întins din data de 04.11.2011(soiul DH 243-1-2005) dată aflată în epoca optimă de răsărire și până în data de 20.12.2011 (martorul Adi și soiul Paso), dată considerată foarte târzie pentru răsărit deoarece soiul respectiv nu mai reușește să se înrădăcineze în condiții optime iar înfrățirea va fi deficitară și peste iarnă pot surveni pierderi de producție care pot fi semnificative. Această răsărire a fost așa de neuniformă deoarece în toamnă s-au înregistrat cantități foarte mici de precipitații care au făcut ca semințele de orz să nu poată germina în condiții optime.
Putem spune că au mai răsărit în epoca optimă și următoarele soiuri: Dana (răsărit în data de 11.11.2011), Gerlach (07.11.2011) și F 8-19-2010.
Au răsărit cu mare întârziere soiurile F 8-1-2007 în data de 28.11.2011, F 8-63-2005 în data de 06.12.2011 și F 8-41-2001 în data de 13.12.2011.
Deși răsărirea a fost neuniformă, soiurile de orz testate în anul 2012 au înspicat în epoca optimă (aprilie-mai) și cu o diferență de doar 7 zile între primele soiuri înspicate (Dana, Gerlach, DH 243-1-2005 și F 8-63-2005 în data de 03.05.2012) și ultimul soi înspicat ( în data de 10.05.2012 – F 8-19-2010). Celelalte soiuri au înspicat în datele de 06.05.2012 (F 8-1-2007), 07.05.2012 ( Adi, Paso) și în data de 08.05.2012 (F 8-41-2001).
Boabele soiurilor de orz testate în anul 2012 au ajuns la un procent de 17% umiditate, procent care corespunde maturității tehnice în intervalul 22-26.06.2012. Primul soi ajuns la maturitate tehnică a fost martorul Adi în data de 22.06.2012, urmat de celălalt martor Dana în data de 23.06.2012. Soiurile Gerlach, Paso și F 8-63-2005 au atins maturitatea tehnică în data de 24.06.2012 iar soiurile DH 243-1-2005 și F 8-1-2007 în data de 25.06.2012.
Pentru a putea analiza rezultatele obținute de soiurile de orz în anul 2013 voi atașa fisele de observații de la C.T.S. Târgoviște pentru acest an.
Dacă în 2011 producția medie a tuturor soiurilor a fost apropiată de 5 kg/parcelă, iar în 2012 producția medie s-a situat tot în jurul valorii de 5 kg/parcelă, în 2013 producția medie a înregistrat o creștere semnificativă situându-se la 5.8 kg/parcelă. Această creștere a producției medii a fost posibilă în totalitate datorită condițiilor meteo (prezentate în subcapitolele anterioare) excelente pentru agricultură înregistrate în anul agricol 2012-2013. Astfel în acest an se înregistrează producții medii care depășeșc 6 kg/parcelă pentru câteva soiuri, valoare deloc de ușor de atins mai ales pentru cultura orzului. Menționez aici soiul Paso cu o producție medie de 6.2 kg/parcelă, soiul F 8-41-2001 cu o producție medie de 6.1 kg/parcelă și soiul F 8-19-2010 cu un maxim pentru cei trei ani de testare de 6.3 kg/parcelă. Aceste 3 soiuri menționate mai sus în condiții meteo favorabile și cu o tehnologie aplicată corect ( semănat în epoca optimă, fertilizare, erbicidare etc.) se dovedesc 3 soiuri foarte productive în condițiile de testare și pot trece lejer la cultivarea la scară largă în țara noastră.
În condițiile anului agricol 2012 – 2013, unul favorabil pentru cerealele de toamnă, celelalte soiuri au avut și ele producții medii de peste 5 kg/parcelă depașind producțiile medii ale anilor 2011 și 2012. Astfel martorul Dana a înregistrat o producție medie de 5.6 kg/parcelă iar martorul Adi o producție medie de 5.2 kg/parcelă. Producții de peste 5.5 kg/parcelă s-au întâlnit și la soiurile DH 243-1-2005 cu o producție medie de 5.6 kg/parcelă și F 8-1-2007 cu o producție medie de 5.8 kg/parcelă, dar și la soiul F 8-1-2007 (5.7 kg/parcelă).
Creșterile producțiilor menționate mai sus se datorează și creșterii pe ansamblu dar și pe fiecare soi în parte a masei a 1000 de boabe.
În ceea ce privește masa a 1000 de boabe în anul 2013 cele nouă soiuri de orz testate s-au comportat astfel:
– la toate soiurile se observă creșterea cu cel puțin un gram a masei a 1000 de boabe față de anii anteriori; această creștere se datoarează în principal condițiilor de mediu foarte favorabile existente în decursul anului agricol 2012-2013;
– valoarea maximă a masei a 1000 de boabe de 50 g s-a regasit la următoarele soiuri: Gerlach, Paso, F 8-1-2007 și F 8-19-2010;
– valoarea minimă în ceea ce privește masa a 1000 de boabe a fost de 47 de grame și următoarele soiuri au înregistrat această valoare: Dana și F 8-41-2001;
– între valoarea maximă (50 g) și valoarea minimă (47g) a masei a 1000 de boabe s-au încadrat următoarele soiuri: F 8-63-2005 cu o valoare de 48 g și Adi (Amical) și DH 243-1-2005 cu o valoare de 49 g.
Creșterea per ansamablu a masei a 1000 de boabe pentru toate cele nouă soiuri studiate s-a reflectat în mod pozitiv cum am observat mai sus asupra mediilor producțiilor.
De asemenea și valorile masei hectolitrice au crescut în 2013 față de 2011 și 2012. Această creștere a masei hectolitrice face ca producția să se îmbunătățească semnificativ și din punct de vedere al calității acesteia (mai puține impurități, spărturi etc.).
Din punct de vedere al masei hectolitrice soiurile studiate s-au comportat astfel:
– valoarea maximă de 61 kg s-a întâlnit la soiul F 8-19-2010;
– valoarea minimă de 58 kg s-a înregistrat la soiul Gerlach;
– cei doi martori au avut masa hectolitrică de 60 kg (Dana) și respectiv 59 kg (Adi);
Răsărirea a avut loc pentru anul agricol 2012-2013 pe parcursul a două zile respectiv 15-16.10.2012. Această răsărire uniformă s-a realizat datorită condițiilor excelente pe care semințele le-au avut pentru a germina (cladură, umiditate).
Astfel în data de 15.10.2012 au răsărit atât martorii (Dana și Adi) cât și următoarele soiuri: Gerlach, DH 243-1-2005, F 8-41-2001 și F 8-63-2005.
În data de 16.10.2012 au răsărit celelalte soiuri (Paso, F 8-1-2007 și F 8-19-2010).
Înspicarea s-a produs pentru toate cele nouă soiuri studiate în epoca optimă respectiv în datele de 26.04.2013 pentru martori (Dana și Adi) și pentru soiurile DH 243-1-2005, F 8-41-2001 și F 8-63-2005; 29.04.2013 pentru soiurile Gerlach, F 8-1-2007 și F 8-19-2010.
Ultimul soi care a înspicat a fost Paso în data de 03.05.2013.
La maturitate tehnică (corespunzătoare unui procent de 17 % umiditate a boabelor de orz ) soiurile testate au ajuns în următoarele date:
– primele soiuri care au ajuns la maturitate tehnică au fost Dana, Gerlach, DH 243-1-2005, F 8-63-2005 și F 8-19-2010 în data de 13.06.2013;
– au fost urmate de soiurile Adi, F 8-41-2001 care au ajuns la un procent de 17 % umiditate pentru boabe în data de 14.06.2013;
– în data de 16.06.2013 ultimele soiuri (Paso, F 8-1-2007) au ajuns la maturitate tehnică.
Sintetizarea rezultatelor obținute se soiurile de orz în cei trei ani de testare pot fi regăsite în următoarele grafice și tabele:
Fig. 13 : Producții medii in cei trei ani de studiu
Cele mai constante soiuri în ceea ce privește producțiile medii în cei 3 ani de testare sunt următoarele soiuri: DH 243-1-2005 (2011 – 5.2 kg media/parcele, 2012 – 5.2 kg media/parcele și în 2013 – 5.6 kg media/parcele); F 8-63-2005 (2011 – 5.2 kg media/parcele, 2012 – 5.2 kg media/parcele și în 2013 – 5.7 kg media/parcele), dar și F 8-1-2007 (2011 – 5.2 kg media/parcele, 2012 – 5.2 kg media/parcele și în 2013 – 5.8 kg media/parcele). Se observă că cele trei soiuri enumerate mai sus au avut de-a lungul celor trei ani de testare comportament asemănător în ceea ce privește producțiile medii/parcelă. Soiurile care au înregistrat cele mai mari producții medii într-un an sunt Paso (6.2 kg/parcelă în anul 2013) și F 8-19-2010 (6.3 kg/parcelă în anul 2013), cel din urmă deși a avut o producție medie/parcelă record în anul 2013 – cu un an în urmă (2012) a realizat o producție medie sub media anului pentru cele 9 soiuri studiate. Cei doi martori: Dana și Adi (Amical) s-au comportat asemănător și au înregistrat producții medii apropiate de 5 kg/parcelă în 2011, în 2012 au avut producții medii/parcelă puțin peste 4 kg, iar în 2013 producțiile medii ale ambilor martori au fost apropiate de 5.5 kg/parcelă.
Soiurile care au înregistrat cele mai mici producții medii într-un an sunt Gerlach (4 kg/parcelă în anul 2012) și Adi(Amical) – (4.1 kg în anul 2012).
Fig. 14 : Masa a 1000 de boabe în anii 2011-2012-2013
Ca și în cazul producțiilor medii/parcelă, se observă creșteri de la an la an și în ceea ce privește masa a 1000 de boabe (între cei doi parametrii există o relație de direct proporționalitate) pentru majoritatea soiurilor.
În ceea ce privește masa a 1000 de boabe pentru cei trei ani de testare se observă în graficul de mai sus că în anul 2011 s-au înregistrat cele mai mici valori pentru toate soiurile testate, iar în 2012 și 2013 s-au înregistrat creșteri față de 2011 la majoritatea soiurilor.
Soiurile care au înregistrat aceeași valoare în doi ani diferiți sunt: Paso care în 2012 și 2013 a avut mmb-ul de 50 g, F 8-41-2001 care în 2011 și 2013 a avut mmb de 47 g și F 8-1-2007 care în 2011 și 2012 a avut mmb-ul de 46 g.
Soiul care a avut ce-a mai mică masa a 1000 de boabe este Gerlach care în anul 2011 a înregistrat o valoare de doar 44 g, iar soiurile care au atins valoarea maximă de 50 g sunt: Paso, DH 243-1-2005 și F 8-41-2001 în 2012 și Gerlach, Paso, F 8-1-2007 și F 8-19-2010 în 2013.
Fig. 15 : Masa hectolitrică în anii 2011-2012-2013
Din graficul de mai sus se observă că în anul 2011 s-au înregistrat cele mai mici valori ale masei hectolitrice.
Soiurile despre care, din punct de vedere al masei hectolitrice, putem spune că au fost constante sunt Adi (Amical), F 8-63-2005 și F 8-1-2007 care în anii 2012 și 2013 au prezentat aceleași valori.
Au prezentat îmbunătățiri ale calității producțiilor și deci creșteri ale masei hectolitrice în fiecare an de testare soiurile Dana, Paso, F 8-41-2001 și F 8-19-2010.
Cea mai mică valoare a masei hectolitrce de numai 54 kg s-a înregistrat la soiul F 8-41-2001 în anul agricol 2010-2011, iar cea mai mare valoare a masei hectolitrice în cei trei ani de testare a fost atinsă de soiul F 8-19-2010 în anul agricol 2012-2013 la o valoare de 61 kg.
Analizând atât graficul masei a 1000 de boabe cât și cel al masei hectolitrice se observă că singurele soiuri care au înregistrat creșteri de la an la an din perspectiva celor doi parametrii sunt Dana și F 8-19-2010, care de la an la an au avut boabe mai mari, mai grele, dar și producții calitativ mai bune.
În ceea ce privește data răsăritului, în anii agricoli 2010-2011 și 2012-2013 toate soiurile au răsărit în cazul primului an în decurs de 3 zile, iar în cazul celui de-al doilea an menționat în doar 2 zile; iar anul agricol 2011-2012 se poate caracteriza printr-o răsărire neuniformă în intervalul unei luni de zile.
Tabelul nr. 19
Din punct de vedere al datei înspicatului se remarcă următoarele aspecte importante:
– în primul (2011) și ultimul an (2013) dintre cei trei ani de testare soiurile au înspicat în jurul aceleiași date din luna aprilie;
– în anul agricol de mijloc (2011-2012) toate soiurile au înspicat cu o ușoară întârziere față de ceilalți doi ani de testare (respectiv luna mai).
Tabelul nr. 20
Data maturității tehnice pentru toate soiurile în toți cei trei ani de testare a fost atinsă în ultima decadă a lunii iunie, cu mici diferențe cauzate de diferențele de temperatură de la an la an. Tabelul nr. 21
CAPITOLUL III
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Alternanțele mari de temperatură și de precipitații, care s-au făcut tot mai mult simțite în ultimele decenii au dus la diminuarea recoltelor, de acecea identificarea unor soiuri cu caracteristici genetice care să le ofere o mai bună adaptabilitate prezintă o deosebita importanță.
Deși soiul este cunoscut ca veriga tehnologică cea mai importantă din punct de vedere al stabilității producției, cantitatea si calitatea acestuia sunt influențate de condițiile climatice.
Obiectivele proiectului au fost:
evaluarea capacitatății de adaptare a unor genotipuri de orz
comportarea unor soiuri de orz la condițiile de mediu în scopul obținerii unor producții ridicate,
indentificarea genotipurilor care au o variație redusă a producției în diferite condiții climatice.
Cercetările au avut in vedere analiza genotipurilor luate în studiu atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ și stabilirea unor corelații existente pe baza interpretării rezultatelor.
1. Productivitatea și calitatea producției sunt puternic influențate de condițiile abiotice limitative (stresul termic și hidric) manifestate în perioada de experimentare.
2. În condițiile unui an normal climatic (2011), cu perioade mai scurte de secetă însoțită de arșiță, nivelul producțiilor a fost de 4600-5200 kg/ha evidențiindu-se soiurile DH 243-1-2005, F 8-63-2005 și F 8-1-2007.
3. În condițiile climatice ale anului 2012, cu perioadă îndelungată de secetă însoțită de arșiță, s-au evidențiat soiurile: F 8-41-2001, F 8-63-2005, DH 243-1-2005 și F 8-1-2007 prin nivelul producțiilor.
4. Anul 2013 considerat un an foarte favorabil pentru agricultură a adus sporuri semnificative la toate soiurile studiate,cea mai mare producție înregistrându-se soiul F 8-19-2010 (6 325 kg/ha).
5. În medie pe cei trei ani de studiu s-au evidențiat cu sporuri de producție semnificative față de martor soiurile F 8-41-2001, DH 243-1-2005, F 8-63-2005, F 8-1-2007, Paso și F 8-19-2010 .
6. În ceea ce privește masa a 1000 de boabe pentru cei trei ani de testare, din cele 9 soiuri de orz, se observă că au înregistrat aceeași valoare în doi ani diferiți: Paso care în 2012 și 2013 a avut mmb-ul de 50 g, F 8-41-2001 care în 2011 și 2013 a avut mmb de 47 g și F 8-1-2007 care în 2011 și 2012 a avut mmb-ul de 46 g.
Soiul care a avut ce-a mai mică masă a 1000 de boabe este Gerlach care în anul 2011 a înregistrat o valoare de doar 44 g, iar soiurile care au atins valoarea maximă de 50 g sunt: Paso, DH 243-1-2005 și F 8-41-2001 în 2012 și Gerlach, Paso, F 8-1-2007 și F 8-19-2010 în 2013.
7. Din punct de vedere al masei hectolitrice, putem spune că au fost constante soiurile: Adi (Amical), F 8-63-2005 și F 8-1-2007 care în anii 2012 și 2013 au prezentat aceleași valori.
Au prezentat îmbunătățiri ale calității producțiilor și deci creșteri ale masei hectolitrice în fiecare an de testare soiurile Dana, Paso, F 8-41-2001 și F 8-19-2010.
Cea mai mică valoare a masei hectolitrce de numai 54 kg s-a înregistrat la soiul F 8-41-2001 în anul agricol 2010-2011, iar cea mai mare valoare a masei hectolitrice în cei trei ani de testare a fost atinsă de soiul F 8-19-2010 în anul agricol 2012-2013 la o valoare de 61 kg.
8. În ceea ce privește data răsăritului, în anii agricoli 2010-2011 și 2012-2013 toate soiurile au răsărit în cazul primului an în decurs de 3 zile, iar în cazul celui de-al doilea an menționat în doar 2 zile; iar anul agricol 2011-2012 se poate caracteriza printr-o răsărire neuniformă în intervalul unei luni de zile.
9. Din punct de vedere al datei înspicatului se remarcă următoarele aspecte importante:
– în primul (2011) și ultimul an (2013) dintre cei trei ani de testare soiurile au înspicat în jurul aceleiași date din luna aprilie;
– în anul agricol de mijloc (2011-2012) toate soiurile au înspicat cu o ușoară întârziere față de ceilalți doi ani de testare (respectiv luna mai).
10. Data maturității tehnice pentru toate soiurile în toți cei trei ani de testare a fost atinsă în ultima decadă a lunii iunie, cu mici diferențe cauzate de diferențele de temperatură de la an la an.
11. Data răsăritului, data înspicării și data maturității tehnice sunt influențate în totalitate de condițiile de mediu (rezerva de apă în sol la răsărire, condițiile optime de temperatură și umiditate pentru înspicare și maturare).
12. Soiurile noi de orz sunt mai bine adaptate la condițiile climatice și cu un potențial al producției mai ridicat decât al soiului martor, recomandându-se astfel extinderea lor.
13. Soiurile din experimentă s-au caracterizat printr-o rezistență bună la iernare și cădere, o perioadă de vegetație (de la 1 ianuarie până la maturitatea fiziologică) de 162-164 zile, care se scontează cu diminuarea efectului secetei și arșiței (în condițiile unui an secetos).
RECOMANDĂRI
Soiurile disponibile de orz de toamnă oferă cultivatorilor din Muntenia oportunitatea de a selecta cele mai adecvate soiuri capabile sa valorifice la nivel ridicat imputurile tehnologice.
Având în vedere condițiile climatice este indicat ca având în vedere mărimea exploatației, să fie cultivate între 3 și 5 soiuri care să aibă o comportare diferită la variațiile factorii de mediu.
BIBLIOGRAFIE
1. Axinte M., Gh.V. Roman, I. Borcean, L.S. Muntean, 2006. Fitotehnie. Editura “Ion Ionescu de la Brad” Iași.
2. Bîlteanu Gh., Bîrnaure V., 1989. Fitotehnie. Editura “Ceres”, București.
3. Bîlteanu Gh., Al. Salontai, C. Vasilică, V. Bîrnaure, I. Borcean, 1991. Fitotehnie. Editura Didactică și Pedagogică, București.
4. Ciontu C., Băbeanu Narcisa, Marin D., Șchiopu T., Gîdea M., 2001. Agrotehnică – lucrări practice. AMC-USAMV.București.
5. Drăghici L., Al. Bude, Gh. Sipoș, Corina Tușa, 1975. Orzul. Editura RSR.
6. Dumbravă M., 2004. Tehnologia culturii plantelor. Editura Didactică și Pedagogică București.
7. Ion V., Lenuța Iuliana Epure, 2005. Tehnologia plantelor de câmp – Soiuri și hibrizi de cereale și leguminoase pentru boabe. Tipografia Departamentului de Învățământ la Distanță, USAMV București.
8. Ministerul agriculturii și dezvoltării rurale, 2013, Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, București.
9. Mogârzan Aglaia, Morar G., Ștefan M., 2004. Fitotehnie. Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
10. Moscalu T., Spătaru M., 1974. Îndreptar pentru evaluarea producției agricole. Redacția Revistelor Agricole, București.
11. Muntean L.S., C. Solovăstru, G. Morar, M.M. Duda, D.I. Vârban, S. Muntean, 2008. Fitotehnie. Editura Academic Pres, Cluj-Napoca.
12. Popa Tr., Costache D., Tacu Florentina, Mihăilescu Ghența, Negoescu Maria, 1980. Lucrări practice de fitotehnie, Partea I – Cereale și leguminoase pentru boabe. Atelierul de Multiplicat Cursuri, Institutul Agroomic “N. Bălcescu” București.
13. Roman Gh.V., V. Ion, Lenuța Iuliana Epure, 2006. Fitotehnie – Cereale și leguminoase pentru boabe. Editura Ceres, București.
14. Săndoiu D.C., 1973. Arăturile. Editura Ceres, București.
15. Thierer V., 1971. Determinarea calității produselor agricole vegetale. Editura „Ceres”, București.
16. Tianu Al., Al.Bude, 1985. Orzul. Editura “Ceres”, București.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: SPECIALIZAREA INGINERIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ [311471] (ID: 311471)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.