SPECIALIZAREA INGINERIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI [311231]
[anonimizat]. univ.dr. Sina Niculina COSMULESCU
Absolven:
Firan Ștefania Manuela
EFECTUL CREȘTERII TEMPERATURII ASUPRA FENOFAZELOR DE PRIMĂVARĂ LA PIERSIC
CUPRINS
Partea I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL FENOLOGIEI SPECIILOR
CAPITOLUL I. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND FENOLOGIA ȘI SCHIMBĂRILE CLIMATICE
1.1. INFLUENȚA ASUPRA AREALULUI DE CULTURĂ AL SPECIILOR.
1.2. SCHIMBĂRI CLIMATICE ÎN ZONA OLTENIEI
1.3. FACTORII DE INFLUENȚA AI ECOSISTEMELOR ANTROPICE
1.4. INDICI ECOCLIMATICI FOLOSIȚI IN CARACTERIZAREA CLIMATICĂ A UNUI BIOTOP
1.5. FENOLOGIA SPECIILOR CULTIVATE SI SCHIMBĂRILE CLIMATICE
Partea II. MATERIAL ȘI METODĂ
CAPITOLUL II. MATERIALUL BIOLOGIC ȘI METODA DE LUCRU. SCOP SI OBIECTIVE
2.1. MATERIAL BIOLOGIC
2.2. METODA DE LUCRU
2.2.1. Caracteristicile climatice ale zonei de cercetare pe perioada 1970-2017
CAPITOLUL III. CONDIȚIILE ECOLOGICE ÎN CARE S-AU DESFĂȘURAT CERCETĂRILE PROPRII
3.1. FACTORII GEOGRAFICI ȘI OROGRAFICI
3.2. FACTORII CLIMATICI
3.2.1. TEMPERATURA……..
3.2.2. Umiditatea………………………………..
3.3. FACTORII EDAFICI ……………..
3.4. ACTORII BIOTICI………………
CAPITOLUL IV. SCOP SI OBIECTIVE
4.1. IMPORTANȚA TEMEI ABORDATE
4.2. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII
Partea III. REZULTATE ȘI DISCUȚII
CAPITOLUL V. REZULTATE OBȚINUTE
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Bibliografie …………………………………
INTRODUCERE
Chiar dacă numele său științific (Prunus persica) [anonimizat] l-au întâlnit și de unde l-[anonimizat], mai precis Chinei. Piersicii sunt menționați în scrierile chineze încă din secolul X î.Hr, unde se spune că au fost fructele preferate ale regilor și împăraților chinezi. Recent, istoria cultivării piersicilor în China a [anonimizat] 1100 î. Hr. Dovada că țara de origine a piersicului este China, o reprezintă multitudinea de forme sălbatice existente aici.[anonimizat]: comportament bun în climate uscate și însorite.
Piersică a fost adusă în India și în Asia vestică încă din vremuri antice. Alexandru Macedon a adus fructul în Europa după cucerirea perșilor în 331 î.Hr. Mai târziu, a fost adus în America de către exploratorii spanioli și a [anonimizat], unde era considerată o delicatesă.
[anonimizat], piersicul s-a [anonimizat].
Datorită plasticității sale ecologice piersicul se cultivă astăzi pe majoritatea continentelor însoțind aproape pretutindeni cultura viței de vie. [anonimizat] (după măr) între speciile pomicole cu frunze căzătoare. [anonimizat] (intensiv, superintensiv). [anonimizat].
Pe plan mondial s-a [anonimizat], a nectarinelor și a paviilor. Se constată o creștere a culturii de nectarine a căror recolta acrescut în ultimii ani cu 55%. Pe plan mondial continental Asiatic este pe primul loc în cultura piersicului și a nectarinelor urmat de Europa și Africa. Țări importante care cultivă piersicul sunt: China, Iran, Franța dar și țări mediteraneene precum Italia, Spania, Grecia. Mai de curând, țări precum Statele Unite, Canada și Australia au devenit de asemenea țări importante producătoare de piersici.
Deși relativ recentă, cultura piersicului a luat amploare mare în țara noastră, datorită calității deosebite a fructelor, compoziției chimice foarte complexe și producțiilor mari care se pot obține fără eforturi deosebite.
Piersicul este o specie puțin adaptată la condițiile climatice, suferă iarna de pe urma gerului, dar poate asigura producții constante și mari vreme de 10-15 ani. Este foarte precoce, intră pe rod din anul 2-3 de la plantare, are o fertilitate mare, diferențiază foarte bine.
În țara noastră, suprafațe extinse cu plantații de piersicsunt județul Constantă, urmat de județele Bihor, Dolj, Timiș, Arad, de zona Municipiului București, de județul Satu-Mare etc. Cultura piersicului este practic absentă în partea de est și nord-est a Transilvaniei și în nordul Moldovei, unde clima este prea rece pentru această specie.
În țara noastră au fost create o serie de soiuri cum ar fi: Frumos de Băneasa, Miorița, Delicios, Flacără, Triumf, Victoria, Superbă de Toamna, Splendid, Congres.
În țara noastră, ca de altfel și pe plan mondial, se cultivă trei grupe de soiuri de piersic:
– soiuri de piersic propriu-zise, utilizate în principal pentru consum în stare proaspătă: Madeleine Pouyet; Springtime; Springold; Cardinal; Jerseyland,
– soiuri de pavii pentru industrializare (compoturi); Fortuna; Vivian; Baby Gold 5 și 6;
– soiuri de nectarine (piersici cu pielita golașă): Nectared 4; Fantasia; Romamer.
Cele mai răspândite sunt soiurile propriu-zise de piersic, dar se constată o tendință pentru extinderea paviilor și nectarinelor, în vederea diversificării sortimentului.
Cultura piersicului se promovează cu precădere în ferme pomicole specializate. În anumite situații se recurge și la plantarea piersicului pe suprafețe mai mici, în ferme mixte, care include 2-3 specii pomicole (piersic și cais; piersic, cireș și vișin; piersic și migdal); în toate aceste cazuri, cultura piersicului trebuie să fie preponderenta, datorită rentabilității ei.
Se mai practică, dar pe suprafețe restrânse, și cultura asociată a piersicului cu alte specii pomicole (nuc, cireș, migdal), cu scopul de a utiliza mai economic terenul în primii 8-10 ani de la înființarea plantației și de a recupera investițiile într-un termen mai scurt.
În plantațiile de piersic (tinere și pe rod) cele mai bune rezultate le da ogorul lucrat, care poate fi întreținut și pe cale chimică.
Întrucât plantațiile de piersic sunt amplasate în zone de cu clima calda, cu mai puțin de 550 mm precipitații anual, ele necesită irigație. În condițiile din sudul Olteniei și Dobrogea sunt necesare 4-5 udări în cursul vegetației, cu câte 600-800 metri cubi apa la ha, plus o udare de aprovizionare. Irigarea aduce un spor de producție de minimum 30-47%.
PARTEA I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL FENOLOGIEI SPECIILOR
CAPITOLUL 1
STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND FENOLOGIA ȘI SCHIMBĂRILE CLIMATICE
1.1. INFLUENȚA ASUPRA AREALULUI DE CULTURĂ AL SPECIILOR
Fenologia este o disciplină care își dovedește aplicabilitatea în numeroase domenii cum ar fi cele tradiționale din domeniul agricol dar și în domenii de dată mai recentă cum sunt climatologia, sănătatea populației și chiar turismul. Impactul schimbărilor climatice din ultimele decenii a dus la dezvoltarea conceptului numit rețea fenologică. Rețelele fenologice au apărut din nevoia de a strânge cât mai multe date de pe o suprafață cât mai extinsă, din cât mai multe puncte de observație astfel încât prelucrarea datelor astfel obținute să aibă o acuratețe cât mai mare (Teodosiu și Mateescu, 2004). Se consideră că prima rețea fenologică a fost înființată de Carl von Linné în 1750 (Menzel, 2003) dar acest sistem a luat un avânt deosebit în ultima perioadă, mărturie stând numeroasele rețele fenologice naționale și internaționale existente astăzi în lume.
Analizând programele și proiectele care s-au derulat de-a lungul anilor în domeniul fenologiei cum ar fi COST 725 și continuatorul lui PEP 725, se constată că se urmărește crearea unor baze de date fenologice comune, mai ales la nivel european, care să sprijine studiul în domeniul climatologiei dar și al biodiversității în contextul schimbărilor climatice care se petrec la nivel global.
Deoarece una dintre principalele probleme întâlnite în cadrul fenologiei o reprezintă diferitele moduri de definire a conceptelor și fenomenelor din domeniu, precum și diferite tehnici de recoltare a datelor în funcție de rețea, scop, caracterul eterogen al celor care colectează datele sunt probleme legate de standardizarea observațiilor fenologice (vanVliet și DeGroot, 2003). Stabilirea unui standard de notare a fenofazelor este esențial pentru a putea unifica datele obținute în urma observațiilor fenologice după cum remarcă diferiți autori (Schwartz, 2003, Meier și colab., 2009). Acest cod universal de notare trebuie să permită evaluarea aspectelor fenologice și compararea datelor pentru orice specie indiferent de zona în care se dezvoltă. Principala metodă de obținere a datelor fenologice este observația directă, nemij- locită, realizată de către oamenii implicați. Drept urmare sunt prezentate câteva cercetări referitoare la relația dintre om și vegetație care subliniază importanța percepției vizuale în evaluarea vegetației și a cadrului natural.
Este cunoscut faptul că dezvoltarea plantelor este afectată de condițiile de mediu în care acestea trăiesc iar principalul factor de mediu care afectează fenologia plantelor este radiația solară care este vitală, constituind sursa de energie care menține viața pe pământ și influențează toate fenomenele climatice de la nivelul Terrei.
Dezvoltarea vegetației este determinată atât de caracteristicile intrinseci ale plantei (trăsături genetice, vârstă, stare de sănătate) cât și de mediul înconjurător. Pe parcursul unui sezon, în funcție de fenofaza care are loc, diferiți factori de mediu pot afecta declanșarea și evoluția creșterii plantei.
Dintre nenumărați factori de mediu care afectează dezvoltarea și implicit fenologia plantelor, temperatura este cel mai important în cazul declanșării înmuguririi, înfrunzirii și înfloririi în climatul temperat (Rathcke și Lacey, 1985). Al doilea factor care afectează fenofazele este fotoperioada, care are implicații mai ales asupra înfloririi. Se consideră că pentru înflorire sunt mai importante durata zilei, apoi temperatura și mai puțin stresul hidric. Acest lucru este explicat prin faptul că există un moment optim pentru a înflori, care diferă la fiecare specie la fel ca și în cazul înfrunzirii, care depinde de nenumărați factori și s-a format ca rezultat al unui proces de selecție (Thomas și Vince-Prue, 1997).
Ecosistemele terestre oferă o imagine clara a schimbările climatice. Schimbările climatice adaugă presiune asupra ecosistemelor și a speciilor care sunt deja vulnerabile din cauza efectelor cumulative ale activității omului de-a lungul timpului. Impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor sunt destul de greu de evaluat, deoarece cele mai multe specii au preferințe destul de stricte în ceea ce privește mediul (o anumită gamă de temperatură și precipitații).
În general, schimbările climatice au impact asupra ecosistemelor în moduri diferite și complexe în funcție de condițiile naturale locale (Eitzinger J. și colab, 2013; Cosmulescu S. și colab, 2007). Analiza pe termen lung a schimbărilor climatice și efectul lor biologic, au arătat că ele afectează fiziologia speciilor (Cosmulescu S. și colab, 2008, Gruia M. și colab, 2010, 2011), fenologia organismelor (Chmielewski F. și colab, 2004; Cosmulescu S. și colab, 2008, 2011), compoziție și dinamica biocenozei (Parmesan C., Yohe G. 2003), distribuția de specii etc.
În Germania fazele fenologice ale vegetației naturale, precum și a pomilor fructiferi și culturilor de câmp au avansat clar în ultima decadă a secolului XX (Chmielewski F. și colab, 2004). S-a constatat că în anii cu sezonul de primăvară devreme și temperaturi înalte, fazele fenologice de vegetație s-au dezvoltat mult mai devreme decât în anii normali (Cosmulescu S. și colab, 2002, 2007, 2008, 2011).
Rezultatele obținute de Crepinsek și colab. (2012) demonstrează că temperatura aerului din ultimii ani a avut o creștere semnificativă influențând evenimentele fenologice de primăvară cu implicații asupra producției de fructe.
"Este necesar să luăm în considerare stabilirea unei rețele globale de observare fenologică pentru monitorizarea schimbărilor climatice și a impactului asupra ecosistemelor" (Conferința Internațională privind Clima Impactul Chnages asupra mediului și societății, Japonia, 1991). Planul de înființare a unei noi rețele globale de monitorizare fenologică a fost inițiat în 1993 de Grupul de Studiu asupra fenologiei din cadrul Societății Internaționale de Biometeorologie (ISB) din Canada. Obiectivul programului Global Monitoring Phenological (GPM) este de a înființa o structură solidă de observații fenologice care pot conecta rețelele "locale" și încurajează extinderea rețelelor fenologice la nivel mondial.
Este extreme de importantă crearea unei baze de date fenologice care ne va ajuta la monitorizarea influenței schimbărilor climatice asupra sectorului horticol.
1.2. SCHIMBĂRILE CLIMATICE ÎN ZONA OLTENIEI
În sud-vestul României analiza coeficienților de creștere a valorilor de temperatura la toate stațiile meteorologice a relevat, cu puține excepții datorate condițiilor locale, tendința de creștere a acestora.
Analiza coeficienților de creștere a valorilor de temperatură (minimele termice lunare, mediile lunare, maximele lunare), pentru ultimii 52 de ani, arata că cele mai mari pante de creștere se înregistrează în sezonul rece, mai ales în lunile ianuarie, februarie și martie, ceea ce explică foarte bine creșterea frecvenței iernilor calde și a împrimăvărărilor timpurii. Valori mari se înregistrează și în anotimpul de vară, ceea ce justifică depășirile repetate ale maximelor termice lunare, mediilor și minimelor lunare de temperatură. Valori crescătoare moderate ale coeficienților de creștere a valorilor de temperatura se înregistrează în primăvară, iar toamna, se observa cele mai mici valori ale acestora.
Fenomenul încălzirii globale a marcat evoluția climatului în special în ultimii 30 de ani, perioada în care au fost surclasate extremele termice pozitive lunare, dar și minimele termice cele mai mari înregistrate în ultimii 120 de ani. De exemplu, maximă termică absolută a aerului, în luna iulie, este acum de 44,3 °C, valoare înregistrată la stația meteorologică Calafat, în dată de 24.VII.2007, în timp ce în secolul trecut, maximă termică lunară în Oltenia a fost de 41,8 °C, valoare de temperatură înregistrată la stația meteorologică Strehaia la data 5.VII.1916, nesurclasata până în anul 2000.
Regimul precipitațiilor a suferit modificări importante prin creșterea variabilității sale, perioadele excesiv de ploioase survenind rapid după întinse perioade secetoase. La unele stații meteorologice, au fost depășite cantitățile anuale de precipitații înregistrate în secolul trecut: de exemplu, la stația meteorologică din Craiova, cantitatea anuală record de precipitații este acum de 1082,3 l/m2, cantitate înregistrată în anul 2005. Această cantitate surclasează cu mult, valoarea record de precipitații din secolul trecut, care a fost de 792,4 l/m2, cantitate înregistrată la aceiași stație meteorologică, în anul 1972.
Cantitățile lunare de precipitații record înregistrate în secolul trecut nu au mai fost atinse în perioada de început a acestui nou secol, ceea ce sugerează o scădere de ansamblu a valorilor de precipitații lunare.
Pentru zona Olteniei a crescut frecvența iernilor calde și valoarea mediilor lunare de temperatură din timpul acestora, față de iernile calde din secolul trecut și a împrimăvărărilor timpurii, de exemplu: lunile ianuarie, februarie și martie sunt mai calde, ceea ce a determinat pornirea mai timpurie în vegetație a plantelor. S-au înregistrat unele toamne excesiv de secetoase, cu toate că toamna, de regulă pentru această zonă a țării, se înregistrează maximul secundar de precipitații.
Ca urmare, brumele târzii de primăvară au fost distructive, deoarece au surprins vegetația în stadii înaintate de dezvoltare. La toate stațiile meteorologice din Oltenia, analiza datelor referitoare la vânt, releva descreșterea valorilor medii anuale și lunare.
Cu toate că tendința climatică de încălzire este evidentă, în unele ierni s-au înregistrat perioade relativ scurte de iarnă severă, care au surclasat unele minime termice, de la unele stații meteorologice, dar fără să atingă intensitatea iernilor severe din secolul trecut. Abateri importante de la regimul climatologic din secolul trecut au determinat creșterea frecvenței fenomenelor de risc climatic, care au provocat însemnate pagube materiale și pierderi de vieți omenești.
Climatul Olteniei rezonează foarte bine cu climatul din sud-estul Europei, resimțind creșterea influenței climatului mediteraneean, aspect datorat încălzirii globale. Temperatura medie multianuală (68 ani) din perioada de iarnă este sub 0 oC numai în lunile ianuarie și februarie, -2,6 oC și respectiv -0,2 oC (tabelul nr. 1.1). În lunile iulie și august temperaturile multianuale ajung la 22 oC.
Tabelul nr. 1.1
Descrierea zonei din punct de vedere climatic (68 ani)
Regimul pluviometric are o valoare multianuală (68 ani) de 537,5 mm precipitații. Lunile cele mai ploioase sunt mai și iunie cu 61,7 mm și respectiv 63,7 mm.
1.3. FACTORII DE INFLUENȚA AI ECOSISTEMELOR ANTROPICE
Impactul factorului antropic asupra sistemului climatic cu toate aspectele lui, poate fi considerat fără dubii că o componentă nouă a sistemului ceea ce ne îndreptățește și mai mult să admitem termenul de schimbări climatice ca fiind o realitate a zilelor noastre. Este cert că limitele de variație a multor parametri climatici s-au schimbat față de secolul trecut și vor continua să se schimbe, procesul fiind în plină derulare și deocamdată, nu se întrevede o posibilă stopare sau încetinire, așadar ceva s-a schimbat și se schimbă. Principala schimbare climatică la nivel planetar este încălzirea climatică globală, din care decurg o multitudine de aspecte ale schimbărilor climatice la nivel planetar.
1.3.1. Componente antropice
– așezări rurale (presiunea exercitată de om este redusă);
– așezări urbane mici (puțini locuitori, activități economice reduse);
– marile centre urbane (mediul natural complet schimbat);
– agricultura extensivă (defrișări masive, introducerea culturilor cerealiere);
– agricultura intensivă (creșterea producției agricole, mecanizare, chimizare, irigații, desecare, desalinizare);
– creșterea animalelor (păstoritul de transhumanta, resurse de hrană limitate);
– creșterea animalelor intensivă (ferme moderne, hrana abundență, rase de animale selecționate, organizarea în spații amenajate bine întreținute).
– industria modifică negativ prin: excavații, extracția petrolului, baraje și lacuri hidroenergetice, platforme industriale, diguri, bazine portuare, noxe, deșeuri, construcții abandonate etc
– omul: a creat forme de relief: diguri, canale, taluze; a nivelat ondulările reliefului; a crescut riscul producerii de alunecări, surpări, torenți; a schimbat complet mediul terenurilor mlăștinoase; poluarea aerului și solului,
Cele mai importante transformări s-au produs în regiunile de câmpie prin înlăturarea vegetației spontate și introducerea speciilor de cultură.
1.3.2. Cauze antropice
Aceste schimbări sunt datorate industrializării planetei și utilizării masive a combustibililor fosili. În timp ce schimbările climatice naturale au loc în perioade de timp foarte lungi, ceea ce permite o adaptare a speciilor vegetale și animale la condițiile climatice noi, schimbările antropice sunt foarte rapide și în consecință amenință enorm ecosistemele caracterizate prin fragilitate. Potrivit marii majorități a oamenilor de știință, încălzirea climatică este larg atribuită efectului de seră, adițional emisiilor de gaze cu efect de seră produse de activitățile umane, și în principal a emisiilor de CO2. Concentrațiile actuale de CO2 le depășesc pe cele din era preindustrială cu 35 %, Concentrațiile cresc de la 280 ppm în epoca preindustrială la 379 ppm în 2005, și cele ale metanului au crescut cu 150 % – în același interval (în anul 2005-1774 ppb). Originea umană a gazelor cu efect de seră este demonstată de concentrația ridicată înregistrată deasupra zonelor intens populate din emisfera nordică, și prin analiza lor izotopică care pune în evidență originea fosilă a lor. Asistăm la o creștere cu 40 % a vitezei de apariție a CO2 în atmosferă, (de exemplu: în intervalul 1970 – 2000 creșterea a fost de +1,5 ppm/an, în timp ce între 2000 și 2007 ea a fost de +2,1 ppm/an). Este foarte probabil ca creșterea înregistrată la CH4 să se datoreze agriculturii și combustibililor fosili, iar creșterea concentrației de N2O să fie determinată de agricultură. Experții GIEC (Grupul de experți interguvernamentali asupra evoluției climatului) au confirmat la 2 februarie 2007 că probabilitatea încălzirii climatice datorată activității umane este superioară valorii de 90%. Cea mai importantă creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră, în intervalul 1970-2016 s-a datorat consumului energetic, transporturilor și industriei. Creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră datorată clădirilor rezidențiale și comerciale, defrișărilor și agriculturii a fost mai lentă.
1.4. INDICI ECOCLIMATICI FOLOSIȚI ÎN CARACTERIZAREA CLIMATICĂ A UNUI BIOTOP
Biotopul reprezintă totalitatea factorilor abiotici prezenți într-un anumit spațiu de viață, care asigură existența unei comunități de viețuitoare. Structura biotopului este dată de totalitatea factorilor abiotici:
– geografici (poziția geografică pe glob, longitudinea și latitudinea, altitudinea, expoziția geografică);
– mecanici și geofizici (gravitația, câmpul magnetic terestru, presiunea atmosferică, mișcarea aerului – vânturile, mișcarea apei – curenții marini, valurile, mareele, erupțiile vulcanice, cutremurele;
– fizici: lumina, temperatura, umiditatea aerului, solului, precipitațiile; – chimici: pH-ul solului, substanțele minerale și organice din sol, oxigenul necesar respirației, cantitatea de azot din sol, cantitatea de CO2 din mediu (Baciu A., 2012).
Componentele biotopului ecosistemului horticol:
Plantele lemnoase în general, din care fac parte pomii și arbuștii fructiferi specifici climatului temperat, posedă 6 organe distincte: trei sunt părți vegetative – rădăcinile, tulpinile, frunzele, iar alte trei generative – florile, fructele, semințele. Fiecare organ se deosebește ca aspect morfologic, are o structură particulară și îndeplinește funcții fiziologice specifice, dar toate la un loc constituie organismul viu, unitar, care în cursul ontogenezei crește și fructifică. Creșterea și fructificarea depind în final de legăturile reciproce complexe dintre multiplele procese fiziologice desfășurate la nivelul organelor, în dependență de însușirile genetice ereditare și de factorii mediului exterior.
Condițiile de mediu nefavorabile schimbă mersul unor procese fiziologice importante, ceea ce se reflectă în creșterea organelor și în fructificarea plantelor. De exemplu, lipsa apei reduce fotosinteza, ceea ce înrăutățește creșterea, transportul substanțelor în plantă, scade turgescența celulelor. Excesul de apă, este de asemenea dăunător, deoarece încetinește creșterea rădăcinilor, reduce absorbția, ceea ce are efecte negative asupra producției de fructe.
1.4.1. Lumina
Speciile fructifere cultivate în climatul nostru fac parte din grupa plantelor fotofile, fiind pretențioase față de lumină. Aceasta este atestată de comportamentul speciilor fructifere spontane, care sunt grupate în luminișuri sau liziere de păduri și pe versanții sudici ai dealurilor. Există, însă, diferențe între specii în privința cerințelor față de lumină, ceea ce permite clasificarea lor în trei grupe:
– cerințe mari: nucul, piersicul, caisul, cireșul;
– cerințe mijlocii: părul, mărul, prunul, vișinul;
– cerințe reduse: zmeurul, coacăzul, agrișul (pot crește și la lumină difuză).
Lumina fiind un factor important în realizarea unor producții cât mai apropiate de nivelul potențialului biologic al speciilor și soiurilor, se impune ca amplasarea acestora în diferite bazine pomicole ale țării să se facă și în funcție de cerințele acestora față de acest factor.
1.4. 2. Temperatura
Temperatura este un factor de vegetație foarte important, care condiționează desfășurarea proceselor de asimilație, respirație și transpirație, parcurgerea diferitelor faze de creștere și fructificare, postmaturarea semințelor, perioada de viață latentă a pomilor în timpul repausului relativ de iarnă etc. Cantitatea de căldură în țara noastră diferă foarte mult de la o localitate la alta, prezentând variații mari în funcție de situația geografică, latitudine, altitudine, relief, expoziție, nebulozitate, culoarea solului, direcția și intensitatea vânturilor, gradul de acoperire cu vegetație, anotimp etc. Încălzirea aerului și a solului variază de la o zi la alta, de la un an la altul, și chiar în cursul aceleiași zile. Nevoia de căldură a pomilor și arbuștilor fructiferi este de asemenea foarte variată, dar creșterea și dezvoltarea lor se înscrie între două valori termice maxime și minime. Între aceste valori există un optim caloric la care activitatea fiziologică și biochimică se desfășoară cu mare intensitate. Fiecare specie și chiar fiecare soi are exigente termice specifice. Ca urmare acestui fapt, temperatura are o acțiune limitativă privind răspândirea speciilor și soiurilor chiar și în condițiile țării noastre.
După cerințele față de temperatură, speciile pomicole din România pot fi grupate în 4 grupe (Negrilă A., 1980):
– specii mai puțin pretențioase la căldură sunt: mărul, vișinul, prunul, alunul, agrișul, coacăzul, zmeurul, căpșunul. Aceste specii rezistă bine la gerurile de peste iarnă și nu sunt afectate de înghețurile târzii de primăvară, dacă plantațiile sunt bine amplasate. Se comportă bine până la altitudini cuprinse între 350 și 900 m, unde temperatura medie anuală este între 7,5 și 10,5 oC, temperatura medie a verii de 18-20 oC, iar gerurile ating valori de -30 oC până la -32 oC.
– specii cu cerințe medii față de căldură și anume: părul, nucul, castanul, cireșul, gutuiul. Rezistența acestor specii la geruri este bună. Înghețurile târzii de primăvară afectează destul de rar cireșul, nucul și uneori părul. Speciile din această grupă reușesc în regiunile de dealuri cu o altitudine mai mică, cuprinsă între 150 și 500 m, unde temperatura medie anuală este de cel puțin 9-10,5 oC, temperatura medie a verii de 20-21 oC, iar gerurile nu depășesc sensibil minimele de -20-30 oC.
– specii cu cerințe mari față de căldură, cum sunt caisul și piersicul. Aceste specii pot pierde o parte din mugurii floriferi în timpul iernii. Caisul și piersicul se cultivă în lunca inferioară a Dunării, în Dobrogea și întreaga câmpie până în zona podgoriilor (190-200 m). În livezile amplasate necorespunzător, înghețurile târzii de primăvară distrug cu regularitate recoltele caisului, mai rar ale piersicului.
– specii cu cerințe foarte mari față de căldură, includ smochinul, alunul turcesc și migdalul. Smochinul și alunul turcesc pot suporta temperaturile scăzute până la -14…-16 oC. Cultura acestor specii în tara noastră este posibilă în câteva centre cu un climat mai dulce, apropiat de cel mediteranean.
1.4.3. Apa
Apa este un factor indispensabil în activitatea vitală a tuturor organismelor, fără apă nefiind posibilă manifestarea proceselor caracteristice vieții. Procesul de absorbție a apei decurge în strânsă dependență de factorii de mediu (temperatură, umiditatea aerului etc.) și se realizează prin intermediul rădăcinilor tinere. Apa are un rol deosebit în viața pomilor, fiind unul din elementele constitutive. Rădăcinile pomilor, de exemplu, conțin apă în proporție de 60-88 %, frunzele 50-70 %, iar fructele până la 85-90 %. Cerințele pomilor față de apă diferă de la o specie la alta și chiar la aceeași specie nevoile diferă în decursul perioadei de vegetație.
Ca indicator al cantităților de apă folosită de către plante se întrebuințează coeficientul de transpirație, care reprezintă cantitatea de apă ce trebuie să treacă prin plantă pentru ca să se producă o unitate de substanță uscată. Una din condițiile de bază în realizarea unor producții mari și constante de fructe, an de an, o constituie aprovizionarea solului cu apă la nivelul optim cerut de specie sau soi în tot cursul vegetației. Nevoile pomilor față de apă nefiind aceleași în fiecare perioadă de vârstă și fenofază, nici starea de aprovizionare a solului în apă nu este necesar să fie la același nivel în toate perioadele și fenofazele. Cerințele față de apă variază și în funcție de vârsta plantațiilor, dimensiunile coroanei și a sistemului radicular, concentrația soluțiilor nutritive din sol, structura și umiditatea solului, cantitatea precipitațiilor atmosferice, viteza vântului, intensitatea luminii, mărimea recoltei.
Pomii, în general, au cea mai mare cerință pentru apă în cursul fazelor de creștere activă a lăstarilor și fructelor, adică în lunile mai, iunie, iulie și august. În lunile următoare ale perioadei de vegetație, septembrie, eventual o parte din luna octombrie, consumul de apă este relativ mai redus, fiind în funcție de prezența sau absența fructelor pe pom. Limita inferioară a umidității din sol, până la care este posibilă viața pomilor, este indicată de coeficientul de ofilire, care este aproximativ de 1,5-2 ori mai mare decât coeficientul de higroscopicitate. Ca urmare în ultimă instanță, în pomicultură nu rezerva de apă totală interesează, ci rezerva de apă utilă sau accesibilă pentru pomi.
Precipitațiile în exces pot influenta negativ creșterea și dezvoltarea pomilor și arbuștilor fructiferi. Timpul ploios și rece oprește creșterea, micșorează fotosinteza, prelungește perioada de vegetație și împiedică colorarea și maturarea fructelor. În timpul înfloritului, ploile prelungite și reci aduc mari prejudicii fecundației, spală polenul de pe anterele deschise, diminuează secreția stigmatului și împiedică germinația polenului, stânjenesc zborul albinelor și insectelor polenizatoare.
Nebulozitatea și ceața influențează cultura pomilor fructiferi prin faptul că împiedicând radiația solară, slăbesc procesul de fotosinteză al pomilor. În zonele unde obișnuit cerul este acoperit cu nori o mare parte din an, sau în zonele favorabile culturilor pomicole în anii cu nebulozitate și ceață frecventă, fructele nu se maturează normal, calitatea lor este inferioară, lăstarii nu își coc bine lemnul și în majoritatea cazurilor degeră peste iarnă, diferențierea mugurilor de rod este slabă. Zăpada, prin topirea lentă, contribuie la creșterea rezervei de apă din sol. Apără rădăcina pomilor are însă uneori și o influentă negativă asupra pomilor, deoarece atunci când se depune în cantități mari pe ramuri, le dezbină și le rupe. Grindina este un fenomen natural greu de combătut cu mijloacele actuale. Cade în timpul cel mai călduros al anului, de obicei ziua. Prin sfâșierea frunzelor micșorează fotosinteza, lovește, rupe, zdrobește și distruge rodul, lăstarii și chiar ramurile. Provoacă răni pe tulpini și fructe care se vindecă greu, constituind, totodată, porți de infecție pentru bolile criptogamice. Ca regulă generală la înființarea plantațiilor trebuie să se evite locurile bântuite frecvent de grindină. Roua are în general un efect favorabil, deoarece sporește umiditatea aerului în special în plantațiile amplasate pe terenurile nisipoase, însă poate avea și efecte negative prin favorizarea dezvoltării anumitor boli. Chiciura și poleiul au o acțiune nefavorabilă asupra pomilor putând vătăma ramurile și mugurii de rod, prin asfixierea acestora sau frângerea ramurilor, în cazul poleiului.
1.4.4. Aerul
Din punct de vedere practic, pentru ecosistemul pomicol prezintă importanță compoziția aerului din atmosferă și din sol, mișcarea aerului și conținutul acestuia în elemente poluante. Dintre componentele aerului, prezintă importanță deosebită oxigenul și dioxidul de carbon. Oxigenul este utilizat în procesul de respirație, iar dioxidul de carbon în procesul de fotosinteză, el intrând în compoziția atmosferei în proporție de 0,03 %. Asigurarea cu CO2 în cazul livezilor este foarte importantă și se realizează în primul rând prin mișcarea aerului care deplasează straturile cu conținut micșorat de CO2 în urma activității de fotosinteză și aduce mase de aer cu o concentrație normală în CO2. O sursă importantă de CO2 o constituie solul, care în urma descompunerii materiilor organice emană mari cantități de CO2 care în cazul unei temperaturi și presiuni atmosferice favorabile ajunge ușor în micro-atmosfera plantației de pomi. Afânarea permanentă a solurilor face posibilă asigurarea în permanență a necesarului de oxigen pentru descompunerea materiilor organice și în același timp pătrunderea dioxidului de carbon în atmosfera livezii.
Mișcarea permanentă a aerului asigură primenirea cu O2, CO2, și reducerea excesului de umiditate atmosferică. Mișcările de aer moderate, respectiv vânturile slabe, măresc intensitatea transpirației și a evaporației din livadă prin înlocuirea aerului mai bogat în vapori de apă cu altul mai sărac, proces care este negativ în cazul bilanțului deficitar în apă, dar pozitiv pentru prevenirea bolilor criptogamice. O mișcare convenabilă a aerului în plantațiile de pomi se realizează pe terenurile în pantă ușoară, urmate de cele plane. Cele mai nefavorabile din acest punct de vedere sunt terenurile de pe fundurile văilor, ceea ce explică de ce în astfel de locuri, din regiunile ploioase, bolile criptogamice se dezvoltă mai puternic. Vânturile puternice sunt totdeauna nefavorabile deoarece sub acțiunea lor mecanică se produc pagube în plantațiile pomicole prin ruperea frunzelor, fructelor, lăstarilor, ramurilor, a pomilor și chiar dezrădăcinarea lor. În timpul înfloritului pot fi distruse florile, se împiedică zborul albinelor și a altor insecte polenizatoare, stânjenindu-se polenizarea. Cele mai mari pagube se înregistrează prin scuturarea fructelor, în special la pomii înalți și în cazul formelor de coroană liberă, de mare volum, spre deosebire de formele de coroană de mic volum situate aproape de nivelul solului unde de regulă intensitatea vântului este mai redusă.
1.4.5. Solul
Solul este principalul factor de mediu de care depinde producția de fructe în cazul în care condițiile climatice cerute de specie, soi și portaltoi sunt asigurate. Fertilitatea naturală a unui sol, respectiv potențialul de producție pe care îl posedă, depinde de însușirile fizico-chimice și biologice ale lui. Principalele elemente fizice, hidrofizice și chimice care trebuie avute în vedere pentru cultura pomilor sunt: grosimea stratului de sol; alcătuirea granulometrică; volumul edafic util; porozitatea; starea de gleizare; conținutul în humus; conținutul în principalele substanțe minerale și microelemente; reacția solului; conținutul de carbonați și adâncimea apei freatice. Însușirile fizice. Dintre însușirile fizice ale solului de prima importanță sunt: textura, grosimea stratului penetrabil pentru rădăcini, structura și adâncimea apei freatice. Textura acționează în mod direct asupra creșterii și dezvoltării pomilor, deoarece de ea depinde regimul de apă, aer, căldură, fertilitatea solului, precum și modul de dezvoltare a sistemului radicular. După textură, solurile pot fi clasificate în următoarele grupe mari: soluri nisipoase, lutoase și argiloase. Între aceste grupe există categorii intermediare.
Cele mai echilibrate creșteri ale pomilor se înregistrează pe soluri cu 2-3 % humus, atunci când și însușirile fizice și hidrofizice sunt favorabile.
Fenomenul de „oboseală” a solului are loc la înființarea unei plantații de pomi pe aceeași suprafață de pe care a fost defrișată o altă plantație fapt care duce la apariția unor deficiențe: creșteri reduse, intrare pe rod lentă, dezvoltare redusă a sistemului radicular, producții scăzute și scurtarea ciclului de creștere și rodire.
1.4.6. Relieful
Factorii de climă și sol sunt în strânsă corelație și variază foarte mult în funcție de relief. Cunoașterea influenței diferitelor forme de relief asupra creșterii și dezvoltării pomilor prezintă o importantă deosebită. Față de terenurile plane unde principalii factori de vegetație (lumina, căldura, apa, substanțele nutritive, grosimea solului, intensitatea vânturilor etc.) sunt aproximativ uniform repartizate, pe cele în pantă acești factori sunt distribuiți foarte neuniform. Avantajul plantațiilor situate pe terenurile în pantă este că nu suferă de exces de umiditate, de inundație, efectul gerurilor târzii de primăvară este mai redus, iar fructele obținute sunt mai intens colorate și au un gust mai plăcut. Nu se recomandă organizarea de plantații pomicole și arbuști fructiferi pe terenurile cu pante neuniforme, situate pe marne, dispuse alunecării, pe văile înguste și în depresiuni unde se adună aerul rece în perioada de primăvară sau aerul cald și umed din perioada de vară.
1.5. FENOLOGIA SPECIILOR CULTIVATE ȘI SCHIMBĂRILE CLIMATICE
Dintre toate segmentele economiei, agricultura este cea mai sensibilă la clima. Se estimează că, dacă dioxidul de carbon atmosferic atinge concentrații duble față de cele preindustriale (ceea ce este așteptat să se întâmple până la jumătatea secolului XXI dacă nu sunt luate măsuri de prevenire), media globală de producție a plantelor cultivate va rămâne aproximativ aceeași. Totuși, modificările în dispunerea zonelor climatice și de vegetație către latitudini și altitudini mai mari vor necesita adaptări regionale considerabile, în special în zonele de tranziție. În zonele aride ale Pământului, riscul de malnutriție va crește probabil, dat fiind că necesitățile de adaptare, cum ar fi schimbarea culturilor, a irigațiilor și utilizării solului nu sunt întrunite. Perioadele de creștere pentru anumite culturi se vor scurtă cu trei până la patru săptămâni în unele zone, dar vor crește în altele. Atât perioada de recoltă cât și perioadele corespunzând stagiilor individuale ale dezvoltării recoltelor se vor schimba
. Calculele specialiștilor au arătat că dublarea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă va determina deplasarea taigalei, a tundrei, a pădurilor de foioase din zonele calde și a pădurilor de conifere din zona temperată caldă cu până la 600 de km către poli. Pădurea tropicală ar putea acoperi o zonă mai mare decât acum. Dacă încălzirea accelerată cauzează o deplasare prea rapidă a zonelor de vegetație, atunci plantele nu vor avea timp să se adapteze, iar structura comunităților de plante se va schimba. Structura și dispunerea multor ecosisteme se vor modifica, în funcție de modul de răspuns al speciilor individuale la clima în schimbare, unele ecosisteme devenind instabile pentru mai multe secole.
Viitoarele schimbări ale climei vor accelera probabil extinderea deșerturilor, datorită creșterii temperaturii, ceea ce va antrena o scădere a precipitațiilor în aceste zone. Creșterea precipitațiilor este așteptată în principal în zone tropicale și la latitudini înalte, unde se înregistrează deja cantități considerabile de precipitații. În alte regiuni, precum unele zone subtropicale aride, precipitațiile vor scădea, amplificând contrastul dintre regiunile climatice aride și cele umede. Pe areale mari din Europa se vor putea înregistra mai multe precipitații iarna și mai puține vara. Frecvența ploilor abundente și a zilelor fără precipitații va crește, creând o tendință de creștere a frecvenței fenomenelor meteorologice extreme.
Clima României este influențată de poziția pe glob (strabătută de paralela de 45° lat. N), precum și de poziția sa geografică pe continent. Aceste particularități conferă climei din România un caracter temperat continental. Deși extinderea teritoriului țării pe latitudine este mai micǎ decât cea pe longitudine, există diferențieri mai mari între sudul și nordul țării în ceea ce privește temperatura, decât între vest și est. Dacă temperatura medie anuală în sudul țării se ridică la circa 11°C, în nordul țării, la altitudini comparabile, valorile acestui parametru sunt mai coborâte cu circa 3°C.
Din nefericire, sudul României se transformă încet în deșert. Suprafețe extinse ar putea să devină, nu peste mult timp, peisaje demne de Africa de Nord. Numai în Dolj sunt peste 100.000 de hectare în curs de aridizare, zonă cunoscută drept „Sahara Olteniei” – un triunghi, pe hartă, între Craiova, Calafat și Corabia (Sursă: www.digi24.ro) Astăzi, în ce privește clima, specialiștii de la Autoritatea Națională de Meteorologie (ANM) proiectează un scenariu de viitor deloc optimist. „Până la sfârșitul secolului, vom avea creșteri în jur de patru grade, în anotimpul de vară, și în jur de trei-patru grade, în anotimpul de iarnă. Creșterile vor fi mai mari în anotimpurile solstițiale decât în cele de tranziție, ne arată modelele. Și aceste creșteri de temperatură vor fi însoțite de diminuarea precipitațiilor în sezonul cald”, spunea Roxana Bojariu, climatolog în cadrul ANM.
Astfel, temperaturile tot mai ridicate și lipsa de soluții pentru a fixa solul nisipos vor conduce, în timp, la crearea unui deșert în toată regula în zone cum este Doljul. Pentru a stopa expansiunea nisipurilor, cercetările au dovedit că, pe lângă folosirea speciilor forestiere de tipul salcâmului, se pot amenaja livezi de piersici, de cireși, de vișini, de piersici etc. chiar și legumicultură. Se mai poate planta vița de vie. Trebuie regândit planul de culturi agricole pentru recâștigarea terenului devenit arid.
PARTEA A II-A. MATERIAL ȘI METODĂ
CAPITOLUL 2
MATERIALUL BIOLOGIC ȘI METODA DE LUCRU
2.1. MATERIAL BIOLOGIC
Observațiile s-au efectuat în Stațiunea Didactică Banu Mărăcine, în câmpul didactic al Facultății de Horticultură, disciplina Pomicultură. Ca material biologic s-au folosit soiurile de piersic: Jerseyland, Canada, Baby Gold 5, Precocissima Morettini, Stark Early, Nj-2338, Biscoe, Summerset 594, Frumos De Băneasa, Starkerrlu Blaze, Cluj 112, Veinerel.
JERSEYLAND
Soi de origine americană, obținut la Stațiunea experimentală agricolă New Jersey din New Brunswick (S.U.A.), prin polenizarea liberă a unei descendențe derivate din încrucișarea complexă J.H. Hale x (Slapey x Admiral Dewey); a fost dat în comerț în 1946. Răspândire: Se cultivă în SUA, Italia și în alte țări. În țara noastră a fost introdus în 1962 și se găsește în colecțiile pomologice. Înflorește la mijlocul perioadei de înflorire a piersicului, iar fenofaza respectivă durează 0-8 zile. Maturitatea: de la sfârșitul lunii iulie până în prima decadă a lunii august și durează până la 17-18 august.
CANADA
Soi de origine americană, obținut în 1910, de către Hight, în statul Ontario (Canada). Răspândire: Se cultivă pe scara restransa în Canada, SUA, Ungaria și în alte țări. Înflorește semitimpuriu, iar fenofaza respectivă durează în medie 13 zile. Maturitatea: începe în prima decadă a lunii august. De la căderea petalelor până la coacerea fructelor trec în medie 110 zile.
BABY GOLD 5
Obținut prin hibridare complexă la Stațiunea New Brunswick, New Jersey, după schema: P.J.35.201 x NJ 196, genitori fiind hibrizii F1-F2. Deși foarte viguros, pomul intră repede pe rod și produce mult an de an, având o mare capacitate d eadaptare în orice zonă de cultură. Fructele se pot recolta în timp, deoarece nu cad din pom la maturitate.
PRECOCISSIMA MORETTINI
Soi de origine italiană. Răspândire: Se cultivă în Italia și în alte țări cultivatoare de piersic. Înflorește semitimpuriu, iar fenofaza respectivă durează 6-8 zile. Maturitatea: începe în prima decadă a lunii august.
STARK EARLY
Provine dintr-un pedigree necunoscut în Arkadelphia, Arkansas, în 1949. Sezonul de recoltare începe în perioada 7 iulie până pe 15 iulie.
NJ-2338
O selecție numerotată de la New Jersey Agricultural Experiment Station. Sezonul de recoltare începe în perioada 28 iulie – 11 august.
BISCOE
Un hibrid de "Raritan Rose" x "Redskin", lansat în 1969 de către stația de experimentare agricolă din Carolina de Nord. Copacii sunt destul de rezistenți la atacul bacterian, iar mugurii de flori sunt toleranți la temperaturi scăzute.
SUMMERSET 594
Sezonul de recoltare: târziu (22 august – 10 septembrie). Excelent pentru conservare, congelare sau utilizare proaspătă.
FRUMOS DE BĂNEASA. Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana sferic turtită.
STARKERRLU BLAZE
CLUJ 112
VEINEREL
Datele fenologice au fost înregistrate în colecția de piersic (Prunus persica L.), pe parcursul perioadei 2015-2017.
2.2. METODA DE LUCRU
Fenofazele la piersic sunt :
A) Mugure de iarnă – stare caracteristică pomului în repaus. Mugurele este brun, dcămos, ascuțit și nedesfăcut,
B) Umflarea mugurilor – mugurele începe să se rotunjească, solzii se depărtează și la vârf apar spații albicoase.
C) Apariția sepalelor – mugurele se umflă, se alungește și prezintă un punct albicios constituit din sepalele caliciului.
D) Apariția petalelor – sepalele se deschid și lasă să se vadă corola roză în vârful mugurelui,
E) Apariția staminelor – butonul roz se deschide parțial și apar staminele.
F) Înflorirea – dacă petalele sunt complet desfăcute la mai puțin de 25% este începutul înfloririi, dacă sunt înflorite 26-75% din flori este înflorirea deplină și dacă 75% din flori și-au deschis corola este sfârșitul înfloririi,
G) Căderea petalelor – ofilite sau uîor brunificate, petalele se scutură, staminele se răsucesc și se brunifică. Momentul fecundării a fost depășit.
H) Formarea fructului – ovarul se mărește și apare fructul, având la vârf restul sepalelor uscate.
I) Fructul tânăr – ovarul este eliberat de cămășuța caliciului. Fructul tânăr, foarte pubescent crește rapid.
J) Fruct matur – fructul a atins dimensiunile, forma, culoarea și gustul caracteristic soiului.
Fig. 2.1 – Fenofazele la piersic
Observațiile au fost făcute zilnic în sezonul de primăvară. În vederea realizării obiectivelor s-au organizat cercetări prin care s-a urmărit fenologia speciilor alese, influența climatului în care plantele cresc asupra fenofazelor precum și efectul percepției vizuale asupra observațiilor fenologice și impactul acestora asupra corectitudinii datelor culese. Această organizare a cercetărilor a avut la bază tipologia de organizare specifică descrisă în ghidurile rețelelor fenologice. Astfel s-au avut în vedere câteva aspecte esențiale cum sunt:
– Stabilirea amplasamentelor – stațiilor fenologice;
– Alegerea pomilor (exemplarelor) care vor fi monitorizate;
– Definirea și identificarea fenofazelor care vor fi observate.
2.2.1. Caracteristicile climatice ale zonei de cercetare pe perioada 1970-2017
Craiova se găsește în Câmpia Română mai precis, în Câmpia Olteniei ce se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic și este străbătută pe mijloc de Valea Jiului.
Imaginea generală este aceea a unei suprafețe tabulare ce coboară încet de la nord spre sud. Ca urmare a felului în care rețeaua de văi fragmentează suprafața câmpiei, altitudinile coboară ușor nu numai spre sud, dar și spre est.
Datorită așezării pe Glob latitudinii medii, România prezintă un climat temperat cu diferite nuanțe, în funcție de influența climatica din anumite regiuni. Oltenia fiind situată în partea de sud-vest a țării, se afla sub influența centrilor barici de acțiune din Marea Mediterană, iar iarna se resimte și influența Anticilonului Est-European. Clima este plină specifică temperat continental cu Marea Mediterană influențe datorate poziției depresive pe care o ocupă regiunea de sud-vest.
Fig. 2.2 – Harta județului Dolj
Orașul Craiova se află pe malul stâng al Jiului la ieșirea acestuia din Podișul Getic, mai exact la 44°2’ latitudine nordică și 23°5’ longitudine estică, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m.
Relieful orașului Craiova se identifică cu relieful județului Dolj, respectiv de câmpie. În partea nordică se afla câteva coline, în timp ce partea sudică este dominată de lunca Dunării. Cadrul natural în care se desfășoară cercetarea (Fig. 2.2).
Datele climatice de la ultimul secolul arată o încălzire treptată a atmosferei și o reducere semnificativă a precipitațiilor. In timpul secolul al XX-lea, temperatura medie în România a crescut cu 0,5 °C în cea mai mare parte a țării încălzire semnificativă în sezoanele de iarnă și de vară. Dar au existat diferențe regionale, și anume a pronunțată încălzire în sud și est de țară (până la 0,8 °C) și nesemnificativă în Carpați.
Busuioc și colab. (2011) care analizează perioada de la 1961 – 2007, a constatat o creștere semnificativă în temperatura medie a aerului în timpul verii, aproximativ 2 °C prin tara. În regiunile carpatice, creșterea temperaturii sa manifestat în iarnă și primăvară, cu valori mai înalte în Moldova, unde creșterea a depășit 2 °C iarna și 1 °C în primăvară. Aceste schimbări au a influențat în mod evident producția de horticultură și calitate.
Asemănări cu schimbările climatice globale au fost evidențiate în România, schimbări în regimul de valori extreme ale căldurii, în special în Dobrogea, Sud, SE Moldova, Muntenia și sudul Olteniei, și anume:
– creșterea frecvenței anuale a zilelor tropicale și scăderea frecvența anuală a zilelor de iarnă;
– o creștere semnificativă a minimului mediu la temperaturile de vară și temperatura maximă pentru iarnă.
Poziția și caracterul depresionar al terenului pe care se afla, în apropiere de curbura lanțului muntos carpato-balcanic, precum și influența climatica submediteraneeana, determina, în ansamblu, o climă mai caldă decât în partea centrală și nordică a târii, cu o medie anuală de 10,8 ° C. Influența climatica submediteraneeana existenta în zona Olteniei și implicit în Craiova, se datorează existenței ciclonilor mediteraneeni. Au o frecvență mare iarna, apărând mai rar și în a doua parte a verii și la începutul toamnei, provocând schimbări importante în aspectul vremii și precipitații bogate. Craiova este situată într-o zonă cu clima temperat-continentala ce atinge media anuală de 10-11 °C. În ceea ce privește media termică lunară, se observă o creștere din februarie până în iulie, urmată de o descreștere din august până în ianuarie, fără că diferențele dintre mediile lunare să fie egale pe toată durata anului. Există de asemenea, variații termice foarte pronunțate de la an la an, atât în privința valorilor medii lunare, cât și a valorilor absolute. Numărul mediu al zilelor cu temperaturi maxime mai mari de 25° este în jur de 115, inregistratede regulă între 15 mai și 15 septembrie, iar al celor cu temperaturi maxime mai mari de 30 °C, de circa 40. Anual, aproximativ 135 de zile sunt cu cer senin, mai ales în perioda aprilie-octombrie. La Craiova se înregistrează cantități medii de precipitații relativ mici (523 mm) dar cu variabilitate însemnată de la un la altul. Climatul de vară din regiunea de câmpie din SV țării, aflat sub influenta submediteraneeana, se caracterizeaza prin temperaturi ridicate cuprinse 20 și 25 °C, precipitații destul de scăzute, mai ales în luna august. În lunile iunie-august predomină masele de aer continentale, uscate cu vânturi cu viteza de 2 m/s.
Evoluția anuală medie temperatură și medie lunară în perioadele 1961-2013 sunt prezentate în tabelul nr. 2.1 (Cosmulescu S., 2015).
Tabelul nr. 2.1
Evoluția temperaturii medii anuale și a mediei lunare în perioada 1961-2013 *
*Sursa: www.rp5.ru; http://www.wunderground.com/
Conform datelor prezentate în tabelul nr. 2. 1, în zona Craiovei, temperatura medie anuală a variat de la o perioadă până la alta. Valoarea medie a fost aproximativ constantă pentru perioadele 1961-1990 și 1961-2004, dar în perioada 1961-2013 creșterea a fost semnificativă, cu 0,5 ° C peste media perioadei precedente. Datele utilizate în acest studiu au fost obținute de la site-urile http://www.wunderground.com/, www.rp5.ru și pe cel al Administrație naționale de meteorologice.
In conformitate cu Raportul privind starea mediului în România (2011) publicat de Agenția Națională pentru Mediu Protecție, în județul Dolj creșterea temperaturii medii anuale (°C) în timpul perioada 2001 – 2030 comparativ cu perioada de referința 1961-1990, va fi de 0,92-0,93 °C, iar diferența dintre precipitațiile medii anuale (în%) între 2001-2030 și norma climatologică standard 1961- 1990 va fi de -2,9 …- 1,0% (http://www.anpm.ro/Mediu/ raport_privind_ starea_mediului_ în _romania-15).
CAPITOLUL 3
CONDIȚIILE ECOLOGICE ÎN CARE S-AU DESFĂȘURAT
CERCETĂRILE PROPRII
3.1. FACTORII GEOGRAFICI ȘI OROGRAFICI
Relieful orașului Craiova se identifică cu relieful județului Dolj, respectiv de câmpie. Spre partea nordică se observă o ușoară influență a colinelor în timp ce partea sudică tinde spre lunca. Craiova face parte din Câmpia Romana mai precis din Câmpia Olteniei ce se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Zona de câmpie presupune văi cu lunci mai largi, iar suprafețele netede dintre vai sunt presărate din loc în loc cu mici adâncituri (crovuri) sau sunt acoperite cu dune de nisip. Altitudinea reliefului crește de la 30 la 350 m față de nivelul mării, din sudul spre nordul județului. Relieful influențează clima prin altitudine, formă, expoziție și înclinarea pantelor. Efectul diferențiator cel mai pregnant îl are însă altitudinea, care acționează fără excepție asupra tuturor elementelor meteorologice și deci asupra tuturor caracteristicilor climei. Acțiunea inversă a vegetației asupra climei este totuși notabila mai ales când este vorba de pădure așa cum se întâmplă în cazul orașului Craiova. Pădurea preia rolul de suprafața activă modificând atât valorile cât și regiunile diferitelor elemente meteorologice (Monografia climatică a orașului Craiova). Partea deluroasă a județului Dolj unde este situat orașul Craiova este domeniul solurilor brune de pădure dezvoltate pe formațiunile argilo-nisipoase din partea sudică a Piemontului. Solul este negru și foarte roditor numit cernoziom. Sub cernoziom se găsește un strat de loess, constituit din pulberi foarte fine de culoare galbenă, a cărui grosime variază de la 2-3 m, spre partea nordică, până la 30-35 m spre partea sudică. Tot în această regiune se mai întâlnesc și soluri brun-roșcate de pădure precum și soluri brun-roșcate podzolite iar în lunca Jiului și soluri aluviale. Întrucât solurile depind în mare măsură de rocă, vegetație și clima se poate vorbi mai mult de o influență a climei asupra solurilor decât de o influență a solurilor asupra climatului (Monografia climatică a orașului Craiova).
3.2. FACTORII CLIMATICI
3.2.1. Temperatura
3.2.1.1. Temperatura aerului
Particularitățile regimului temperaturii aerului sunt determinate de interacțiunea proceselor de circulație a atmosferei și a radiației solare cu suprafața terestră activă. Temperatura aerului prezintă un grad mare de variabilitate, determinând astfel și modificarea celorlalte elemente. Particularitățile regimului temperaturii aerului și circulației sunt determinate de interacțiunea proceselor din atmosferă și a radiației solare.
Temperatura medie anuală în regiunea județului Dolj este cuprinsă între 10 oC și 11,5 oC. În partea N-V a județului în orașul Craiova este prezentă izoterma de 10,8 oC, în timp ce întreaga parte a județului Dolj este cuprinsă între izotermele de 11 și 10 oC (ANM). Valorile termice medii lunare înregistrează o creștere din februarie până în iulie urmată de o descreștere din august până în ianuarie. Diferențele dintre mediile lunare nu sunt însă egale pe toată durata anului, ci sunt mult mai mari între liniile anotimpurilor de tranziție decât între cele ale verii și iernii. În nordul județului se înregistrează medii lunare negative -2,5 oC în ianuarie și -0,5 oC în februarie. Toate cele trei luni de vară au însă valori medii între 20,5 oC și 23,5 oC cu diferența mică de 1 oC între partea de S și cea de N a județului. Există însă variații termice foarte pronunțate de la an la an cu atât în privința valorilor medii lunare, cât și a valorilor absolute (Monografia climatică a orașului Craiova).
La Craiova media lunii ianuarie în 1948 a fost de 3,8 oC și în 1942 de -11,2 oC (față de media multianuala de -2,5 oC ) iar cea a lunii iulie a oscilat între 25,8 oC în 1946 și 19,4 oC în 1913 (față de media multianuala de 22,7 oC ). Limitele extreme atinse local de temperatura aerului sunt indicate de cea mai ridicată și cea mai coborâtă valoare care s-a produs vreodată. Diferențele locale dintre temperaturile maxime absolute și minime absolute, indica într-o oarecare măsură variabilitatea fluctuațiilor neperiodice ale tamperaturii aerului. La Craiova temperatura minimă absolută anulală a oscilat între -10,5 oC la 23 ianuarie 1930 și -30,5 oC la 25 ianuarie 1942 iar temperatura maximă absolută anuală între 33 oC la 10 iulie 1915 și 41,5 oC la 5 iulie 1916.
Zilele geroase sunt cele în care temperatura minimă a aerului este mai mică de 10 oC. Zilele geroase evidențiază condițiile aspre din punct de vedere termic exstente în sezonul rece. Frecvența acestor zile are loc în intervalul decembrie – februarie. În zona orașului Craiova durata medie a intervalului fără îngheț este de 200 zile din care 150-155 zile au temperaturi medii mai mari de 15 oC.
Zilele de vară sunt cele în care temperatura maximă a aerului este egală sau mai mare de 25 oC. Numărul mediu al zilelor de vară (cu temperaturi maxime mai mari de 25 oC) este de 110, în această regiune, iar al zilelor tropicale (cu temperaturi maxime mai mari de 30 oC) este de 40-48 zile. Anual în Oltenia se înregistrează, în medie 130-137 zile cu cer senin, 103-110 zile cu cer noros și 123-125 zile cu cer acoperit. Numărul zilelor cu calm variază mult pe cuprinsul întregului județ. La Craiova cifrele indică o medie de peste 26% (Monografia climatică a orașului Craiova) .
3.2.1.2. Temperatura solului
Regimul termic al solului se schimbă continuu sub influența elementelor meteorologice și a activității omului. Datorită proprietăților fizico-chimice ale componentelor sale, stratul superficial al suprafeței terestre prezintă, din punct de vedere termic, aspecte foarte variate. Diversitatea acestor aspecte este dată de faptul că pe lângă constituientii solizi ai solului se mai adaugă și conținutul în aer și apă al acestuia.Variabilitatea constituientilor solului se reflectă în procesele de propagare a căldurii în sol (încălzirea și răcirea acestuia) care depind la rândul lor de gradul de afânare al solului, de granulație, de textura solului, precum și de variația elementelor meteorologice care se produc în atmosfera învecinată solului (insolația, precipitațiile, rouă, bruma, înghețul etc.). Zăpadă, formează un înveliș izolator pentru solul acoperit, motiv pentru care nu mai intervine nici o cantitate de căldură din exterior, iar straturile de sol se influențează reciproc din punct de vedere termic (Monografia climatică a orașului Craiova). Ploaia își manifesta influență pentru un timp scurt și pentru o mică adâncime în sol, scăzându-i temperatura.Acțiunea acesteia se manifestă sub forma unui aport sau a unei sustrageri a cantităților de căldură, precum și prin modificarea naturii solului.Ploaia reînnoiește umiditatea solului la nivelul până la care se infiltrează și astfel acționează asupra circulației vaporilor de apă care provoacă degajarea sau absorbția de căldură.
Temperatura solului influențează procesele biologice, chimice și fizice din orizontul rădăcinilor care determină procesele de creștere și dezvoltare a plantelor în perioada de vegetație. Atingerea anumitor praguri de temperatura a solului și aerului, precum și acumularea unor sume de temperaturi active și efective determină apariția diferitelor faze de vegetație și impune ritmul de creștere a plantelor. Observațiile privind temperatura solului la diferite adâncimi se realizează zilnic la orele de observație climatologică 01,07, 13 și 19 timp local.
3.2.2. Umiditatea
Umiditatea relativă este un parametru climatologic ce reprezintă procentul de umiditate al aerului atmosferic.Acesta este determinat de starea de umezire a suprafeței terestre și de cantitatea de apa rezultată din procesul de evapotranspirație al plantelor. Variația diurnă și anuală a umezelii relative este în strânsă dependenta de cea a temperaturii aerului situându-se într-un raport invers proporțional cu aceasta. Excesul sau deficitul de umiditate relativă în corelare cu alți parametri meteorologici au influență negativă asupra diferitelor procese chimice, fizice și mecanice din viață și activitatea umană, în procesul de asimilație și dezasimilație la plante, în tratarea, conservarea și înmagazinarea unor produse tehnice. Rezultatul oscilării umezelii relative scăzute a aerului cu temperaturi foarte ridicate se reflectă în creșterea și dezvoltarea plantelor, în deshidratarea bruscă a acestora și în degradarea diferitelor materiale (Monografia climatică a orașului Craiova).
Din punct de vedere pluviometric această regiune se caracterizează prin cantități medii anuale de precipitații relativ mici 569,9 mm. De la un an la altul, cantitatea sa de precipitații prezintă însă mari variații. La Craiova în 1901 s-a înregistrat un maxim de 784,6mm iar în 1907 un minim de 269,4 mm. Cele mai reduse cantități de precipitații sunt totalizate în lunile de iarnă, iar între acestea februarie aduce cea mai redusă cantitate (27-28 mm la Craiova). Din aprilie însă, ploile se intensifică până în iunie când se înregistrează de obicei cantitățile maxime lunare ce depășesc la Craiova 70 mm (Monografia climatică a orașului Craiova).
Luna cea mai umedă este iunie, cu o medie de 68,8 mm, iar cea mai săracă în precipitații este februarie, cu media de 33,3 mm. Ninsorile sunt de regulă posibile din ultima decadă a lunii noiembrie până în prima decadă a lunii martie. Numărul mediu în care se înregistrează efectiv ninsori nu este prea mare (17-20) și mai rar se întâmplă ca acestea să fie abundente, astfel că de obicei stratul de zăpadă are grosime mică, iar durata lui medie este de 45 de zile.
3.3. FACTORII EDAFICI
Reprezintă complexul de influențe și acțiuni dintre organisme și proprietățile fizico-biochimice ale solului. Factorii edafici includ stratul superficial al litosferei (scoarța de alterare) și materia organică, aflată sub influența factorilor climatici și în condiții variate de relief.
3.3.1. Solul
Prin sol se înțelege stratul superficial al scoarței terestre rezultat în urma dezagregării și alterării rocilor sub acțiunea factorilor de climă și biologici care asigură viața organismelor. Pe parcursul celor 400 milioane de ani de când viața a ieșit pe uscat, suprafața Terrei s-a schimbat fundamental, pustiurile uscate și pietroase au fost acoperite cu stratul fertil de suprafață pe care s-a dezvoltat viața. La formarea stratului fertil au contribuit și plantele verzi datorită cărora solul s-a îmbogățit în substanțe organice și microorganisme heterotrofe. Producția de biomasă este de 10 miliarde tone pe an, din care omul folosește ca hrană aproximativ 900 milioane, cantitate de două ori mai mică decât minimul necesar populației globului pentru supraviețuire. Prin urmare în acest moment omenirea se confruntă cu un mare deficit de hrană. Conform datelor ONU aproximativ o treime din populația globului suferă de foame (Erdeli G. și colab., 2006; Popescu M. , 2004; Neguț S. și colab, 2006).
Rolul solului
– Solul este mediul de viață al foarte multor organisme vii, “respirația solului” schimbă compoziția troposferei, umiditatea solului stabilește de fapt compoziția chimică a apelor subterane, a râurilor, lacurilor și într-o oarecare măsură și pe cea a Oceanului planetar.
– Suprafața totală a fondului de uscat al planetei este de circa 134 milioane de km2 din care 14 milioane sunt ocupate de ghețari. Din această suprafață, cea considerată productivă este de numai 86 milioane din care terenuri agricole numai 45 (restul sunt pășuni și păduri). Suprafața terenului agricol adică prelucrată, reprezintă numai 3% din suprafața uscatului. În marea majoritate a țărilor dezvoltate terenul agricol s-a stabilizat, în timp ce în țările în curs de dezvoltare suprafața acestora continuă să crească. Ca o altă dată statistică de exemplu, în secolul trecut între 1947 si 1970 suprafața arabilă s-a dublat, dar tendința se menține și astăzi (Erdeli G. și colab., 2006; Popescu M., 2004; Neguț S. și colab, 2006). bibliografie
Această dezvoltare extensivă nu rezolvă și nu va rezolva problemele legate de fondul de hrană necesar, mai ales că pierderile de pământ arabil sunt imense datorită exploatărilor neraționale. Suprafața totală de pământuri degradate in decursul istoriei este de 20 milioane km2 mult mai mare decît suprafața arabilă utilizată în prezent. Acest lucru a fost posibil prin: construcții, minerit, pustiiri, salinizări. Agricultura mondială pierde anual între 50.000 si 70.000 km2 de sol. Terenurile agricole sunt într-o dinamică continuă: pe de o parte sunt integrate acestei categorii de sol terenuri noi prin defrișări, distrugeri de pășuni, iar pe de altă parte sunt pustiite suprafețe enorme. Suprafața pădurilor tropicale se micșorează cu o viteză de 1% pe an, iar pădurile planetei cu 20 ari/min (Erdeli G. și colab., 2006; Popescu M., 2004; Neguț S. și colab, 2006).
Sub influența factorilor de solificare, în zona municipiului Craiova, a rezultat formarea de soluri cu un orizont B argiloiluvial reprezentate de următoarele tipuri:
– Soluri brune-roșcate cu profil de tip Ao-Bt-C
– Soluri brune-roșcate luvice cu profil de tip Ao-Ee-Bt-C
– Soluri brune-argiloiluviale cu profil de tip Ao-Bt-C
– Soluri brune-luvice cu profil de tip Ao-El-Bt
– Vertisoluri cu profil de tip Ao-By-C.
Cele mai mari suprafețe le ocupă solurile brun-roșcat slab și luvice, care evoluând în condiții mai umede, levigarea, debazificarea și migrarea coloizilor au fost mai intense, deteminând formarea unui profil de tip Ao-AE-El-Bt-C. Aceste soluri sunt relativ favorabile unei game largi de folosințe și culturi agricole (OSPA Dolj).
Compoziția granulometrică și principalele proprietăți fizice și hidrice ale solului brun-roșcat slab luvic sunt prezentate în tabelul nr. 3.1.
Tabelul nr. 3.1
Compoziția granulometrică și principalele proprietăți fizice și hidrice ale solului
Sursa: OSPA Dolj; CH – coeficient de higroscopicitate; CO – coeficient de ofilire; CC – capacitate de câmp; IUA – intervalul umidității active
Compoziția granulometrică este neuniformă cu variații de la un orizont la altul (tabelul nr. 3.1). Limitele de argilă sunt cuprinse între 33,2 și 47,5%. Densitatea aparentă are valoare și mai mică la suprafața profilului, crescând spre adâncime (tabelul nr. 3.1). Densitatea specifică prezintă valori apropiate (2,65-2,70 g/cm3). Porozitatea totală are valori de la 53% în A la 46% în B. Porozitatea de aerație are valori de la 25,4% în A la 12,2% în B, fiind satisfăcătoare.
Valorile indicilor hidrofizici arată că pe profil au o accentuată variație. Coeficientul de higroscopicitate (CH) are valori de la 6,66% în A la 12,2% în B. Coeficientul de ofilire (CO) crește de la valoarea de 8,9% în A la valoarea de 10,18-10,25% în B. Capacitate de câmp (CC) pentru apă variază de la 21,55 la 24,01% pe adâncimea de la 5 la 90 cm. Intervalul umidității active (IUA) calculat prin diferența dintre capacitatea de câmp și coeficientul de ofilire are valori cuprinse între 12,65 și 13,7%.
3.2.2. Factorii edafici:
În sol au loc permanent și concomitent procese chimice, fizice și biologice dintre care cele de oxidare fermentativă, catalitică și de reducere sunt cele mai importante. în urma acestor procese solul se îmbogățește cu substanțe organice și anorganice necesare vieții și de asemenea se realizează circuitul substanței și energiei în natură (Oncu Marcel, 2011). Fertilitatea solului reprezintă capacitatea sa de a satisface necesitățile de substanțe nutritive, apă și aer pentru creșterea și dezvoltarea plantelor. În satisfacerea acestor necesități un rol hotărâtor îl au proprietățile solului. Solul este un sistem heterogen, multifazic constituit dintr-o fază solidă, scheletul mineral, o fază lichidă, apă – soluții apoase ale diferitelor substanțe anorganice și diverșilor componenți biologici și o fază gazoasă, aerul. Solul este un sistem biomineral dinamic în interacțiune materială și energetică cu mediul, și parțial închis prin circuitul elementelor.
Principalele însușiri chimice ale solului sunt prezentate în tabelul nr. 3. 2.
Tabelul nr. 3.2
Principalele însușiri chimice ale solului (Sursa: OSPA Dolj)
IN – indice azot; P – fosfor; K – potasiu; SB – suma bazelor schimbabile; T – capacitate de schimb cationic (T = SB + SH); SH – hidrogenul schimbabil; V – gradul de saturație în baze (V = 100)
Însușirile chimice determinate se înscriu, în general, în limitele valorilor ce caracterizează solul brun-roșcat slab luvic (tabelul nr. 3.2). Valoarea pH-ului solului în soluție apoasă are liniile de variație de la 5,7 în A la 6,9 în Bt4. Conținutul de humus este scăzut în primii 15 cm (1,8%) și extrem de mic în profunzime (0,48%). Aprovizioanrea cu azot se corelează cu conținutul de humus. Solul este bine aprovizionat cu fosfor mobil în orizontul Ao (54ppm) și slab aprovizionat cu potasiu asimilabil (128ppm).
Condițiile de geneză și evoluție au condus la acumularea unor cantități însemnate de acizi de fier, imprimând solului culoare roșcată. Capacitatea totală de schimb cationic (T) este de 22,9-23,4 me/100 g sol în primii 40 cm și de 31,9 me/100 g sol la adâncimea de 150-160 cm. Gradul de saturație în baze (V) este mic la suprafață (67,6) cu tendință de creștere spre adâncime (90,5%) la 150-160 cm.
3.4. FACTORII BIOTICI
Indivizii care alcătuiesc diversele populații de specii întâlnite într-o pajiște reprezintă, comunități biotice atașate la un anumit biotip. Orice comunitate biotică de pe un anumit substrat se poate forma numai pe baza interacțiunilor ce se înfiripă între indiviii speciilor coabitate. Sub denumirea de factori biotici se cuprind toate interacțiunile care se manifestă între diverse organisme care populează un anumit biotop și care au implicații profunde în constituirea și evoluția ecosistemelor de pajiști.
La formarea fertilității un rol important îl joacă microorganismele bacteriile, ciuperci, alge microscopice ce pot ajunge în total la un miliard pe un gram de sol. Microflora solului poate ajunge la 2 t de masă uscată la un ha. La circuitul substanțelor în sol un rol important îl au bacteriile- fac parte din descompunători, deci care descompun substanțele organice până la substanțe minerale.
Clasificare: – anaerobe
– aerobe
Bacteriile anaerobe sunt reducătoare, descompun azotații până la amoniac – adică înfăptuiesc procesul de amonizare, altele îl reduc până la N si realizează denitrificarea solului. Acest proces de oxido reducere constă in oxidarea glucozei si reducerea azotatului de potasiu KNO3 (Erdeli G. și colab., 2006; Popescu M. , 2004; Neguț S. și colab, 2006).
Analiza microbiană a solului din zona metropolitană a orașului Craiova este prezentată în tabelul nr. 3.3.
Tabelul nr. 3.3
Analiza microbiologică a solului și respirația solului
Bacteriile formează cel mai abundent grup de microorganisme din sol (tabelul nr. 3.3). De menționat faptul că aceste bacterii sunt bacterii culturabile. Nu toate bacteriile se dezvoltă pe medii artificiale. Respirația solului se referă la producția de bioxid de carbon când organismele solului respiră. Aici se includ rădăcinile plantelor, rizosferele, microbii și fauna.
CAPITOLUL 4
SCOP ȘI OBIECTIVE
4.1. IMPORTANȚA TEMEI ABORDATE
Studii privind impactul factorilor de mediu asupra fenologiei din speciile de pomi fructiferi permite luarea deciziilor privind alegerea sortimentului potrivit la diferite zone de creștere, în funcție de condițiile de mediu.
Lucrarea urmărește să analizeze schimbările climatice înregistrate în sud-vestul României și influența lor asupra culturilor de piersici pe solul brun roșcat luvic din partea de nord a municipiului Craiova.
Evaluarea impactului variabilității climei asupra zonei unde este amplasat municipiul Craiova presupune urmărirea influenței elementelor meteorologice asupra fenofazelor de primăvară la piersic și cuantificarea riscurile termice majore în primăvară atunci când riscul de fluctuații de temperatură este major.
În condițiile creșterii temperaturii medii a aerului în intervalul februarie – aprilie, în ultimii 40 de ani, provocată mai ales de valorile mari ale temperaturilor maxime și mai puțin de variația temperaturilor minime care au rămas în unele cazuri nemodificate, riscul producerii accidentelor climatice la pornirea în vegetație a arborilor fructiferi prin acțiunea înghețurilor târzii, a crescut la toate speciile și în cadrul fiecărei specii mai ales la soiurile cu înflorire timpurie.
Controlul biologic privind rezistența mugurilor floriferi în perioada repausului vegetativ, după ieșirea din repaus și la începutul fenofazelor de vegetație dă posibilitatea pomicultorilor să cunoască starea de rezistență a acestora (Mănescu și Baciu, 1975). Fenologia plantelor are o mare sensibilitate în observarea caracteristicilor plantelor la schimbarile climatice. Are mare utilizarea în horticultură pentru luarea deciziilor privind compoziția sortimentelor capabile să se adapteze schimbărilor climatice curente, pentru a scăpa de accidentele climatice, care duc la pierderea recoltei.
4.2. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII
Scopul lucrării este de a studia efectul creșterii temperaturii asupra fenofazelor de primăvară la piersicul cultivat în sudul țării, în municipiul Craiova.
Obiectivul acestei lucrări este de a analiza stabilitatea datei de înflorire de la an la an în livada cu piersici cultivată în sudul Olteniei (Craiova, România) în perioada 2015-2017. Obiectivul practic al lucrării este de a furniza informații privind baza genetică a acestor trăsături și să ușureze selecția soiurilor adaptate condițiilor climatice ale unei regiuni specifice. In contextul schimbările climatice, fenologia înfloririi speciilor de arbori este crucială, deoarece ar putea afecta productivitatea acestora.
Influența temperaturii asupra dezvoltării plantelor este crucială. Aerul având o conductibilitate termică redusă nu reține decât într-o foarte mică măsură energia solară, cea mai mare parte a acestei energii ajungând la suprafața Pământului și fiind transformată în căldură. Cel mai important proces de încălzire a aerului se numește convecția termică.
Temperatura, alături de lumină și apă, condiționează desfășurarea proceselor fundamentale care au loc în plante (fotosinteza, respirația, transpirația, absorbția apei, etc.). Creșterea și dezvoltarea plantelor este și ea dependentă de temperatură. Încălzirea globală are efecte pozitive sau negative asupra creșterii și fructificării plantelor, de exemplu dacă pomii înfloresc cu câteva zile mai devreme, există riscul de a fi afectate florile din cauza înghețurilor sau brumelor târzii de primăvară.
Creșterea temperaturii mediului ambiant face ca anumite culturi să–și extindă perioada de vegetație Pornirea în vegetație a speciilor pomicole are loc primăvara numai după atingerea unui anumit prag de temperatură numit „prag biologic” sau „zero biologic”. Pragul biologic este caracteristic pentru fiecare specie sau grup de specii. De exemplu, pentru arbuștii fructiferi aceasta este de 4-5 oC, iar la pomii fructiferi este de 6-8 oC .
Pentru parcurgerea fenofazelor caracteristice, speciile pomicole au nevoie de o anumită sumă de grade de temperatură activă (bilanț temic activ).
Bilanțul termic activ se obține prin însumarea temperaturilor zilnice care depășesc pragul biologic zero. Bilanțul termic activ se calculează cu ajutorul relației:
BTA= tz-Pb unde tz = temperatura medie a zilei, iar Pb = pragul biologic.
În practica pomicolă se folosește mai frecvent bilanțul termic global, care se calculează prin însumarea temperaturilor medii zilnice din momentul declanșării perioadei de vegetație, până toamna când se încheie ciclul de vegetație. Bilanțul termic global reprezintă minimum de temperatură fără de care speciile pomicole nu pot fi cultivate într-o anumită zonă. Pentru înflorit, speciile pomicole au nevoie de o anumită temperatură minimă.
Se evidențiează faptul că în cadrul aceleiași specii, necesarul de căldură este diferit de la soi la soi.
Pentru desfășurarea diferitelor faze fiziologice trebuie să se realizeze o anumită sumă a gradelor de temperatură activă. Temperatura are un efect benefic asupra dezvoltării mugurilor, rădăcinii, ramurilor, ieșirea mugurilor din perioada de repaus și evoluția lor ulterioară. Valoarea pragului biologic este variabilă de la o specie la alta, de exemplu 6,5-7 oC la piersic.
Maturarea fructelor este influențată de temperatura și precipitațiile din perioada pre-florală și post-florală, putându-se crea un model matematic în funcție de acestea. Temperatura ridicată poate deteriora ireversibil țesutul vegeativ sau pe cel reproductiv.
Piersicul se află pe primul loc în ordinea sensibilității la ger, cele mai periculoase accidente climatice care pot să ducă la pierderea recoltei fiind:
– șocurile de temperatură și amplitudinile mari în lunile februarie – martie (amplitudinile de temperatură pot ajunge uneori la +15 °C, fenomen des întâlnit în zona Craiovei,);
– ieșirea timpurie din repaus și înflorirea foarte timpurie a unor soiuri;
– cultivarea unor soiuri sensibile, comparativ cu cele mai rezistente la ger;
– pregătirea slabă pentru iernare (pomii nu intră în iarnă suficient de căliți);
– apariția unor brume timpurii și a unor înghețuri foarte târzii, în afara perioadei normale a zonei;
– expoziția terenului.
La toți acești factori se pot adăuga și verigile agrotehnice, care în unele cazuri nu sunt optime, unele însușiri ale portaltoiului, apariția unor boli sau dăunători care pot sensibiliza mult rezistența la ger a pomilor.
La piersic, primele brunificări ale mugurilor au fost semnalate imediat după căderea frunzelor, în special la sfârșit de octombrie și început de noiembrie, atunci când survin geruri bruște. Dacă temperaturile au scăzut treptat și pomii au fost pregătiți, din punct de vedere fiziologic, fiind în repusul adânc, mugurii de rod pot rezista în funcție de soi până la -23…-24 °C.
Sensibilitatea mugurilor de rod, în special la piersic, crește odată cu gradul lor de dezvoltare și cu poziția lor în coroană. Astfel, mugurii de pe ramurile de rod mai groase sunt mai rezistenți decât cei de pe ramurile subțiri, iar cei situați la baza coroanei sunt mult mai afectați decât cei situați la vârful coroanei. Pe de altă parte, se pare că la piersic mugurii situați pe ramuri salbe sau chiar pe buchete de mai sunt uneori mai rezistenți și pot asigura, în anii cu accidente climatice, rodul la unele soiuri. Mugurii situați în vârful ramurilor de rod cu lungimi ce depășesc 60-70 cm prezintă o rezistență mărită față de cei aflați la mijlocul ramurii sau de cei situați pe formațiunile fructifere mai scurte (salbe).
Trebuie să menționăm că sensibilitatea cea mai mare o au organele florale în faza înfloritului deplin și în cea de creștere a fructelor tinere, abia formate, când de altfel se produc și pagube însemnate la cea mai mică scădere de temperatură sub limitele de rezistență ale speciei. Este momentul în care cea mai mare parte a producției poate fi pierdută dacă nu se iau măsuri agrotehnice specifice.
Pornind de la cele prezentate, lucrarea de licență și-a propus următoarele obiective:
1. Analiza climatologică a zonei Craiova.
2. Efectul creșterii temperaturii asupra fenofazelor de primăvară a unor soiuri de piersic.
PARTEA A III-A. REZULTATE ȘI DISCUȚII
CAPITOLUL 5
REZULTATE OBȚINUTE
5.1. ANALIZA CLIMATOLOGICA A ZONEI CRAIOVA
5.1.1. Caracterizarea climatica a perioadei 2015-2018
Cercetările prezentei lucrări au analizat climatul local din zona orașului Craiova pe baza datelor meteorologice înregistrate în perioada studiată (2015-2018), date obținute de la Stația Meteo Craiova.
În cadrul lucrării au fost analizate și comparate valorile temperaturilor medii ale elementelor meteorologice calculate pentru perioada de studiu (2015-2018) și media valorilor înregistrate în perioada 1971-1990 pentru a pune în evidență influență asupra fenofazelor de primăvară la unele soiuri de piersic.
Piersicul este o planta termofilă și se dezvoltă bine în zonele cu veri călduroase și ierni blânde, din zona climatului temperat, iar zona orașului Craiova este un loc propice pentru cultura piersicului.
Acțiunea factorilor climatici asupra diferitelor organe ale piersicului este complexă chiar și în zone cu climă favorabilă. Ea depinde nu numai de gradul de temperatură, ci și de alți factori ca: starea de pregătire a pomilor pentru iernare; fenofaza în care se găsesc plantele; durata temperaturilor scăzute; felul cum scade temperatura, lent sau brusc (diferența dintre maxima din timpul zilei și minima din timpul nopții); umiditatea atmosferică; prezența sau absența stratului de zăpadă; durata și intensitatea insolației etc.
Datorită acestori factori se pot înregistra pierderi mari nu numai în iernile grele, ci și în cele blânde, dacă se produc înghețuri de revenire spre sfârșitul iernii și începutul primăverii, după o perioadă relativ calduroasă în lunile ianuarie și februarie,
Schimbările climatice au efect asupra fenologiei speciilor pomicole în sensul grăbirii sau încetinirii acestora, creând vulnerabilitatea pomilor fructiferi la îngheț, secetă, temperaturi extreme, bruma etc. Cuantificarea resurselor ecologice dă posibilitatea cultivatorului să stabilească favorabilitatea unei zone pentru o specie pomicolă sau alta.
Cultura pomilor fructiferi nu se poate face doar după o temeinică analiza climatologica a zonei, o reanalizare serioasă a valorilor temperaturilor și precipitațiilor din zonă, poate crea noi orientări în ceea ce privește plantarea unei anumite specii pe un anumit teritoriu.
În tabelul nr. 5.1 sunt prezentate valorile medii lunare și anuale ale temperaturii aerului și precipitațiile pentru perioada 2015-2016 în zona orașului Craiova.
Tabelul nr. 5.1
Temperaturi medii și precipitații pentru anul agricol 2015-2016 la Craiova
Media lunară a temperaturilor înregistrate în anul agricol 2015-2016 (Fig. 5.1) este superioară mediei lunare multianuale. Media anuală este egală cu 13,03 oC față de 11,2 oC media multianuallă, abaterea fiind de +1,83.
/////////////////////
Fig. 5.1 – Temperatura aerului la Craiova în perioada 2015-2016
Luna decembrie 2015 a fost, pentru Craiova, extrem de călduroasă înregistrându-se valori medii cu 4,3 °C mai mari decât media lunară multianuală (0,4 șC). Luna ianuarie 2016 a prezentat temperaturi medii de -2,5 șC mai mici cu 1,1 șC decât valorile normale.
În timpul iernii, între anii 2015-2016, cele mai scăzute temperaturi minime (sub -15 °C) s-au înregistrat în două valuri de ger: primul val s-a produs în primul interval de cinci zile din ianuarie (figura 5.2), și al doilea val (de la 19 până la 24 ianuarie), care a persistat mai mult timp, în special în partea de sud a României (figura 5.3). Cu toate acestea, cele mai mici temperaturi (înregistrate în zilele 19-20 și 24 ianuarie 2016) au scăzut cu numai 1-3 °C sub minima -20 ° C, neatingând nivelul critic pentru livezile de piersici de -24 °C (figura 5.3).
Fig 5.2 – Temperatura minimă a aerului în perioada 1-3 Ianuarie 2016
(Sursa: ANM București)
În ianuarie 2016 au avut loc pierderi mari ale mugurilor de flori. Explicația ar putea fi în faptul că rezistența la îngheț a copacilor a fost mult redusă (de aclimatizare) datorită perioadelor fierbinți care au precedat cele două valuri reci (figurile 5.2 și 5.3) și în special prin apariția bruscă a temperaturilor minime sub -15 °C în doar câteva zile.
Fig. 5.3 – Temperatura minimă a aerului între 19-24 ianuarie 2016
(Sursa: ANM București)
Temperaturile aerului au scăzut drastic după o perioadă foarte caldă, între 20 și 28 decembrie, care a cauzat de-aclimatizarea copacilor (în special în caiși, piersici și cireși), și apoi temperaturile minime au rămas sub -10 °C timp de încă 4 zile.
Alt factor de stres al livezilor de piersic, de data aceasta din perioada ecodormantă, a fost temperatura foarte ridicată a aerului din februarie 2016. Pentru Craiova, temperatura medie lunara a aerului a fost 7,2 °C, fiind cu 6,2 °C peste media multianuală (1,0 °C între 1971-1990).
În aceste condiții, pentru multe specii de pomi fructiferi, sezonul de vegetație a început la sfârșitul lunii februarie. Pentru piersici, debutul butonului floral și înflorirea au fost declanșate cu 7-10 zile mai devreme decât în mod normal. Prin urmare, brumele și înghețurile din perioada 17-21 martie au găsit piersicul în fenofaza de buton floral. Cu toate acestea pierderile cele mai mari au fost înregistrate la cais care era în fenofaza de înflorit.
Anul 2015 a realizat primul record climatic al temperaturii medii globale 1,0 oC decât media globală a secolului trecut.
În anul 2016 a avut loc cea mai timpurie împrimăvărare din toată perioada de observații climatice efectuate în țara noastră.
Condițiile de împrimăvărare sunt date de valorile temperaturii aerului 1,0 oC în intervalul 1 februarie – 10 aprilie, iar suma temperaturilor medii zilnice ne dă indicele de împrimăvărare (tabelul nr. 5.2).
Tabelul nr. 5.2
Indicii de împrimăvărare în Craiova în primavara anului 2016
comparativ cu valorile medii multianuale din perioada 1901-1990
Sursa: Ion Marinică, Andreea Floriana Marinică, 2016
* indicele de împrimăvărare 2016; **valori medii multianuale (1901-1990)
Luna februarie 2016 a fost caldă din toată perioada în care au fost făcute observații meteorologice, fiind un record climatic absolut, nu numai pentru Craiova și Oltenia ci pentru întreaga țară.
În februarie 2016 au fost înregistrate patru valuri de căldură în intervalele 1-4.02, 8-12.02, 14-17.02, 20-24.02, iar în dată de 29 februarie a început un nou val de căldură care s-a dezvoltat în intervalul 29.02-03.03.2016. Astfel, în luna februarie s-au integistrat 19 zile foarte calde. Maximă aboslută a temperaturii în luna februarie, pentru Craiova, a fost de 24,0 oC în dată de 16.02.2016.bibliografie
În lună martie 2016 au fost trei intervale cu temperaturi > 10,0 oC (1-3.03, 5-10.03, 17-21.03 și 26-31.03) însumând 20 de zile calde.
Martie este ultima lună a sezonului rece dar și prima lună calendaristică considerată de primăvară în care temperaturile maxime diurne pot atinge și depăși 30 oC.
Prima decadă a lunii aprilie a fost caldă, cea mai caldă înregistrată după anul 1961. Valorile maxime de temperatură au fost între 27,0 și 30,4 oC în dată de 6.04. A doua decadă a lunii aprilie a fost cea mai caldă cu maxime între 26,8 și 33,1 oC. În ultima decadă a lunii aprilie a avut loc o răcire intensă a vremii, o anomalie termică, iar în dată de 27.04 a căzut bruma intensă care a distrus culturile agricole și florile pomilor fructiferi.
În anul 2016 indicele de împrimăvărare a prezentat record climatic absolut față de medie. Primăvara anului 2016 deține recordul climatic absolut al celei mai timpurii împrimăvărări din istoria observațiilor climatice din România, nu doar din Oltenia sau Craiova. În tabelul nr. 5.3 sunt prezentați indicii de împrimăvărare la Craiova pentru perioada 2010-2016, indicele maxim (Imax), media acestora și abaterea față de normală calculată pentru perioada 1901-1990.
Tabelul nr. 5.3
Indicii de împrimăvărare la Craiova pentru perioada 2010-2016
În figură 5.4 este prezentată variația indicelui mediu de împrimăvărare calculat pentru Craiova în perioada 2010-2016.
Fig. 5.4 – Variația indicelui mediu de împrimăvărare calculat pentru Craiova
în perioada 2010-2016
După iarna caldă 2015-2016, vremea caldă a continuat, iar lunile februarie și martie au fost calde cu valori maxime de temperatura care au depășit recordurile climatice. La Craiova în anul 2016 împrimăvărarea a fost extraordinar de timpurie, iar în anul 2015 puțin timpurie.
Precipitațiile, de asemenea, diferă foarte mult de la un an la altul. După cum se observă din tabelul nr. 5.1 în anul agricol 2015-2016, precipitațiile au căzut în cantitate de 797,1 mm, cu 232 mm peste media multianuala.
În figura 5.5 sunt prezentate suma lunară și suma lunară multianuală a precipitațiilor pentru anul agricol 2015-2016.
Fig. 5.5 – Precipitațiile în anul agricol 2015-2016 comparativ cu suma lunară multianuala
Anul 2017 a fost normal din punct de vedere al temperaturilor în primele sale luni. Singură abatere este cea din luna ianuarie 2017 când au existat două episoade de ger iar media lunară a temperaturilor este de -5,1 oC, cu o abatere de -3,7 oC față de normală. În restul perioadei studiate temperatura s-a încadrat în limite normale.
Împrimăvărările timpurii reprezintă un risc climatic deosebit deoarece brumele târzii de primăvară surprind vegetația în stadii târzii de dezvoltare, iar distrugerile produse pot fi considerabile sau totale.
În tabelul nr. 5.4 sunt prezentate valorile medii lunare și anuale ale temperaturii aerului și precipitațiile pentru perioada 2016-2017 în zona orașului Craiova.
Tabelul nr. 5.4
Temperaturi medii și precipitații pentru anul agricol 2016-2017 la Craiova
În luna ianuarie a anului 2017 au fost două perioade cu ninsoare și ger. Prima perioadă a debutat în prima decadă a lunii, pe 4 ianuarie și a ținut până pe 11 ianuarie (8 zile). În această perioadă temperaturile minime au oscilat între -1 oC (03.01) și -19 oC (9-10.01) iar temperaturile maxime diurne între -9 oC (8-9.01) și +6 oC (3-4.01).
Al doilea val de ger a început la mijlocul decadei a doua a lunii și a cuprins și decadă a treia, aproape în întregime (14-29.01). Temperaturile minime ale acestei perioade au fost cuprinse între -3 oC (17.01) și -14 oC (26.01) iar maximele au variat între -4 oC (19 și 21. 01) și 3 oC (14-15.01).
În luna ianuarie precipitațiile au fost predominant sub formă de ninsoare (16 zile) dar am avut și o zi cu ploaie (14.01).
Cu toate că a nins mai mult de jumătate de lună, precipitațiile au fost slabe cantitativ și abaterea față de suma lunară multianuala a fost de -21,6 mm.
În această perioadă mugurii de rod se aflau încă în stare de repaus vegetativ, deci nu exista pericol pentru evoluția ulterioară, mai ales că și luna decembrie 2016 nu a fost caracterizată de temperaturi ridicate care să ajute la pornirea în vegetație.
Luna februarie a fost normală cu temperaturi minime între -10 oC (01.02) și +5 oC (28.02) și maxime între -3 oC (11-13.02) și + 18 oC (28.02). Caractersitic acestei luni a fost faptul că 2/3 din lună am avut precipitații sub formă de ploaie, lapovița și ninsoare. Precipitațiile din luna februarie au fost mai însemnate cantitativ, comparativ cu ianuarie, abaterea fiind de +0,6 mm față de suma lunară multianuala.
Luna martie a fost mai călduroasă decât normală cu temperaturi minime între -1oC (27.03) și +9 oC (31.03) și maxime între +8 oC (10.03) și 23 oC (24 și 29.03). Abaterea față de media lunară multianuala este de +4,2 oC.
Precipitațiile din lună martie au fost slabe cantitativ, abaterea față de suma multianuală fiind de -1,6 mm. Căderi mai însemnate de precipitații au fost în data de 11 martie (17 mm).
În luna martie 2017, datorită temperaturilor favorabile, au loc fenofazele "apariția mugurilor de flori" și buton floral".
Luna aprilie a fost normală din punct de vedere al temperaturilor și precipitațiilor pentru primele două decade. În decadă a treia vremea s-a răcit brusc iar temperaturile au scăzut până la -1 oC (22.04). Perioada 20-25.04 a fost caracterizată de temperaturi scăzute atât nocturne cât și diurne.
În anul agricol 2016-2017, suma precipitațiilor înregistrate a fost de 483,4 mm, inferioară cu 81,7 mm mediei multianuale.
În figurile 5.6 și 5.7 avem prezentate temperatura medie lunară pentru anul agricol 2016-2017 versus media lunară multianuală și suma precipitațiilor lunare comparativ cu suma lunară multianuala.
Fig. 5.6 – Temperatura medie pentru anul agricol 2016-2017 și media lunară multianuală
Fig. 5.7 – Precipitațiile în anul agricol 2016-2017 comparativ cu suma lunară multianuala
Ultima decadă a lunii decembrie 2017 a fost mai caldă decât de obicei cu o maximă de 16 oC în ziua de Crăciun (25.12). În prima decadă a lunii ianuarie 2018 vremea a continuat să fie caldă cu 13 oC în ziua de Boboteaza (6 ianuarie) și 14 oC în ziua de Sf. Ion (7 ianuarie). Din 9 ianuarie vremea a intrat oarecum în normal cu temperaturi apropiate de normală cu minime între -11 oC (25.01) și +1 oC (30.01) și maxime între -5 oC (15.01) și 15 oC (30.01), temperatura care este prea ridicată pentru dată calendaristică de plină iarnă.
În lunile decembrie 2017 și ianuarie 2018 precipitațiile au fost foarte slabe cantitativ cu abateri negative față de suma lunară multianuala, de -27 mm în decembrie și -29,1 mm în luna ianuarie. Media lunară a temperaturilor a fost apropiată de media lunară multianuala cu abatere în decembrie de 3,1 oC și în ianuarie de 0,1 oC (Tabelul nr. 5.5).
La data de 10 ianuarie, mugurii de rod se aflau încă în stare de repaus vegetativ, chiar dacă temperaturile medii ale lunii decembrie 2017 au fost mai ridicate decât normal.
Lipsa unor temperaturi minime ale aerului sub 10 oC în această iarnă în majoritatea zonelor pomicole, precum și temperaturile maxime deosebit de ridicate semnalate în prime decadă a lunii ianuarie, care au culminat cu valori de peste 14-15 oC în intervalul calendaristic 6-8 ianuarie, combinate cu prezența unei radiații solare intense, au provocat decălirea pomilor, asociată cu scăderea rezistenței acestora la geruri. Pericolul cel mai mare în această situație îl reprezintă apariția într-un interval scurt de timp (3-6 zile) a unor temperaturi sub -15 oC, care nu ar permite recălirea pomilor, adică creșterea rezistenței la geruri a acestora în limitele normale ale fenofazei de repaus vegetal (-24 oC la -30 oC, în funcție de specie).
Pornirea în vegetație a pomilor prin umflarea mugurilor, exclude posibilitatea recălirii acestora și crește mult sensibilitatea organelor de rod la gerurile de revenire.
În general, luna februarie a fost apropiată, din punct de vedere al temperaturilor, de media lunară multianuala, cu o abatere de numai 0,4 oC. În perioada 2-25 februarie temperaturile minime au fost cuprinse între -5 oC (03.02. și 06.02) și +5 oC (03.02) iar maximele au variat între +1 oC pe 20 februarie și 16 oC pe 3 februarie.
Începând cu data de 26 februarie vremea a devenit geroasă, cu precipitații abundente sub formă de ninsoare, temperaturile devenind negative atât ziua cât și noaptea. Astfel, minimele intervalului au fost cuprinse între -6oC (25.02) și -12oC (28.02) iar maximele au variat între -7oC (26.02) și -3oC (25.02). De remarcat este faptul că februarie a fost o lună cu precipitații abundente, abaterea față de suma lunară multianuala fiind de +43,7 mm. Precipitațiile au fost atât sub formă de ploaie și lapoviță cât și sub formă de ninsoare, în ultima săptămână a lunii depunându-se strat de zăpadă de aproximativ 20 cm.
În luna februarie mugurii de rod erau tot în stare de repaus vegetative, deci pornirea în vegetație este întârziată.
Tabelul nr. 5.5
Temperaturi medii și precipitații pentru anul agricol 2017-2018 la Craiova
Teoretic, lună martie este considerată prima lună de primăvară dar, în 2018, au existat două valuri de frig și precipitații sub formă de ninsoare. Astfel, martie a debutat în prima săptămână (continuare a valului de ger de la sfârșitul lunii februarie) cu zile geroase (-14 oC minimă și -3 oC maximă pe 1 martie). După prima săptămână temperaturile au început să crească, în limite normale, ajungând pe 13 și 14 martie la 9 oC minimă și 19 oC maximă.
În 18 martie debutează al doilea val de vreme rea care va dura până la 26 martie. Temperaturile nocturne au variat în jurul valorii de -5 oC iar maximele diurne între -1 oC pe 22 martie și 9 oC pe 18 martie. A nins și s-a depus din nou strat de zăpadă de aproximativ 10-15 cm.
În ultimele zile vremea s-a încălzit brusc ajungând la temperatura de 21 oC pe 31 martie. Din punct de vedere al temperaturilor abaterea față de media lunară multianuala este de -1,2oC deci martie a fost mai rece, dar, în schimb a fost o lună cu precipitații abundente (atât sub formă de ploaie cât și lapovița și ninsoare), abaterea față de suma lunară multianuala fiind de +56,99 mm.
În lună martie a avut loc pornirea în vegetație prin umflarea mugurilor de rod. La soiurile de piersic precoce în ultima decadă a lunii martie a debutat fenofaza de "apariție a mugurilor de flori", situație extrem de periculoasă întrucât limita de rezistență la faza de buton roz este de -4 oC și pot apărea pierderi de 10%, iar în ultima decadă a lunii martie au fost temperaturi de -5 oC și -4 oC.
Luna aprilie este caracterizată de o vreme foarte caldă, abaterea față de media multianuala fiind de +3,9 oC. În ultima decadă temperaturile au atins chiar valori ale zilelor de vară ( 28-30 oC).
Per ansamblu întreagă luna a fost foarte caldă temperaturile maxime ajungând încă din prima decadă la 23 oC. Temperaturile minime s-au încadrat între 1 oC pe 3 aprilie (singură noapte mai rece din lună) și 14 oC pe 27 aprilie. În general minimele au fost în între 9-12 oC iar maximele între 18-23 oC. Din punct de vedere al precipitațiilor luna aprilie este deficitara cu o abatere față de suma lunară multianuala de -38,4 mm.
Datorită încălzirii accentuate a vremii toate fenofazele de primăvară la piersic s-au desfășurat în această lună, foarte rapid.
În figura 5.8 avem prezentată temperatura medie lunară pentru anul agricol 2017-2018 versus media lunară multianuală iar în figura 5.9 suma precipitațiilor lunare comparativ cu suma lunară multianuala.
Fig. 5.8 – Temperatura medie pentru anul agricol 2017-2018 și media lunară multianuală
Fig. 5.7 – Precipitațiile în anul agricol 2017-2018 comparativ cu suma lunară multianuala
5.2. EFECTUL CREȘTERII TEMPERATURII ASUPRA FENOFAZELOR DE PRIMĂVARĂ A UNOR SOIURI DE PIERSIC
5.2.1. Fazele de vegetație la piersic
La piersic, mugurii vegetativi încep să se umfle la 3-4 zile după cei floriferi. Frunzișoarele apar din muguri de-abia în faza înfloritului, dar sunt mici, pliate îi stânse, încât se observă cu greu printre flori. Creșterea lăstarilor începe după legatul fructelor și decurge destul de încet la început; abia după 34-47 de zile de la data umflării mugurilor vegetativi și după ce temperatura aerului depășește 15 oC începe creșterea lăstarilor. Încetarea creșterii lăstarilor se înregistrează la sfârșitul lunii iulie sau în prima jumătate a lunii august. La piersic lăstarii au un singur val de creștere la cele mai multe soiuri, al doilea val de creștere la unele soiuri și al treilea, mic și fără importanță practică. Mugurii floriferi încep să se umfle la piersic înaintea celor vegetativi, iar deschiderea florilor precede apariția frunzelor. În mod normal, umflarea mugurilor floriferi începe după parcurgerea unei perioade de timp care să cuprindă 7-11 zile cu temperatuta de peste 7,5 oC. În zona orașului Craiova, în anii normali, marginile solzilor la mugurii floriferi se depărtează vizibil în ultima decadă a lunii martie sau în prima decadă a lunii aprilie. În ultimii ani, datorită schimbărilor climatice și încălzirii temperaturii în lunile ianuarie-februarie, condiâiile meteorologice necesare pentru a se umfla mugurii floriferi sunt întrunite încă din luna februarie.
În condițiile climatice din Craiova, cu primăveri capricioase, data umflării mugurilor floriferi, ca și aceea a înfloritului, suferă oscilații mari de la un an la altul.
Diferențele dintre soiuri în ceea ce privește începutul umflării mugurilor floriferi sunt de 2-3 până la 6-8 zile, uneori și mai mari.
Deschiderea florilor la piersic începe după ce temperatura medie a aerului depășește 10 oC. Sub această temperatură procesul deschiderii se întrerupe, pentru a continua îndată ce temperatura începe să crească din nou. Aceasta particularitate prezintă o importanță practică deosebită deoarece dacă în perioada înfloritului intervine timp nefavorabil bobocii își amână deschiderea și scapă mai ușor de intemperii (ploi reci, lapovițe, brume).
Deschiderea florilor poate decurge într-un ritm mai lent sau mai rapid după cum temperatura este mai scăzută (dar nu sub 10 oC) sau mai ridicată.
În concluzie, primăvara, fenofazele vegetative la piersic sunt:
B – începutul umflării mugurilor; C – umflarea mugurilor; D – apariția mugurilor de flori;
E – buton floral; F – înflorire; G – căderea petalelor; H – legarea și dezvoltarea fructelor tinere.
Fig. 5.10 – Tipuri de flori de piersic: a) rozaceu; b) campanulat
5.2.2. Rezultate privind influența factorilor climatici asupra declanșării principalelor fenofaze la piersic
În ultimii ani producerea mai timpurie a fenofazelor de primăvară, odată cu creșterea temperaturii, este unanim acceptată. De la formarea lor și până la producerea fenofazei mugurii trec prin mai multe etape ale dormantei, dinamica lor fiind reglată de temperatură și de de fotoperioada.
La piersic vegetația începe după o perioadă de 7-10 zile când temperatura aerului depășește 6,5 °C, iar înflorirea, fecundarea și legarea încep atunci când temperatura aerului depășește 10 °C, fiind în medie la 12-15 °C.
În funcție de temperatură, înflorirea durează 10-14 zile, în timp ce la temperaturi mai scăzute poate dura chiar mai mult (20-21 de zile).
În tabelul nr. 5. 6 sunt prezentate fenofazele de vegetație în perioada de primăvară la piersic din zona Craiovei.
Tabelul nr. 5.6
Fenofazele de primăvară la piersic în condițiile climatice ale orașului Craiova
Începutul vegetației la piersic (dezmugurirea) a avut loc în ultima decadă a lunii martie în anii 2016 și 2017 și în prima decadă a lunii aprilie în anul 2018.
În anul 2016 pe parcursul lunii martie s-au dezvoltat fenofazele "apariția mugurilor de flori", "buton floral" și "înflorire" la 8 din cele 9 soiuri luate în studiu. La soiul Canada fenofaza "înflorire" a debutat în prima decadă a lunii aprilie (02.04).
Perioada de la "apariția mugurilor de flori" până la "legarea și dezvoltarea fructelor tinere" a variat și ea, în anul 2016, în funcție de soi: 31 de zile la soiurile Baby Gold 5 și Bisco; 30 de zile la soiurile Precocissima Moretini, Stark Early, Summerst 594, Canada, NJ 2338, Jersey land și Frumos de Băneasa.
În lună martie 2016 temperaturile au variat între următoarele limite: maxime diurne între 6 oC (25.03) și 23 oC (31.03); minime nocturne între -2 oC (pe 17.03 și 25.03) și 1 oC (20.03).
De menționat faptul că zilele cu temperaturi minime atât diurne cât și nocturne au fost relativ puține, în marea majoritate au fost temperaturi nocturne între 2 oC și 6 oC și diurne > 12 oC în două treimi din zile.
Înflorirea a avut loc în ultimele zile ale lunii martie / primele zile ale lunii aprilie. Temperaturile minime înregistrate în această perioadă au fost cuprinse între 3 °C și 17 °C. Limitele de toleranță sunt următoarele: mugurii rezistă la -3,9 °C, florile deschise la -2,8 °C și fructele legate la -1,1 °C. Deci, în anul 2016 nu au existat pierderi în timpul înfloririi piersicilor.
Fenofaza de legarea și dezvoltarea fructelor a avut loc în ultima decadă a lunii aprilie, perioada în care nu au existat probleme în ceea ce privește temperaturile.
În anul 2017 pe parcursul lunii martie s-au dezvoltat fenofazele "apariția mugurilor de flori" și "buton floral" la toate cele 9 soiuri luate în studiu iar fenofaza "înflorire" a debutat la toate soiurile pe 03.04.
Perioada de la "apariția mugurilor de flori" până la "legarea și dezvoltarea fructelor tinere" a variat și ea, în anul 2017, între 20 zile la soiurile Precocissima Moretini și Stark Early și 21 de zile la restul soiurilor studiate.
În lună martie 2017 temperaturile au variat între următoarele limite: maxime diurne între 8 oC (10.03) și 23 oC (29.03); minime nocturne între -1 oC (pe 27.03) și 0 oC (28.03).
Zilele cu temperaturi minime atât diurne cât și nocturne au fost puține, în marea majoritate au fost temperaturi nocturne între 2 oC și 6 oC și diurne > 14 oC în marea majoritate a zilelor.
Înflorirea a avut loc în prima decadă a lunii aprilie – 3 aprilie – la toate soiurile studiate (Fig. 5.10). Temperaturile minime înregistrate în această perioadă au fost cuprinse între 6 °C și 21 °C. Nici în anul 2017 nu au existat pierderi în timpul înfloririi.
Fig. 5.10 – Jersyland, 2017
Fenofaza de legarea și dezvoltarea fructelor a avut loc în a doua decadă a lunii aprilie, temperaturile fiind >20 oC până pe data de 19.04. În intervalul 19.04-22.04 a avut loc o scădere bruscă a temperaturii (8-11 oC) dar acest fapt nu a dăunat foarte mult fructului în formare.
Anul 2018 a fost un an cu probleme, sezonul rece prelungindu-se până în ultima decadă a lunii martie. Primele două decade ale lunii februarie au avut temperaturi mai ridicate decât normală dar în ultima decadă a început să ningă și temperaturile au devenit geroase. În lună martie au fost două episoade de ninsori ger: primul în perioada 01-04 martie cu temperaturi minime până la -14 oC și maxime până la 0 oC; al doilea episod a debutat în 18 martie și a durat până pe 26 martie iar temperaturile minime au ajuns până la -5 oC și maximele la 3 oC.
În aceste condiții pornirea în vegetație a fost extrem de grea. Toate fenofazele de primăvară, la toate soiurile studiate, s-au dezvoltat în luna aprilie, datorită creșterii accentuate a temperaturii. Începutul lunii aprilie a debutat cu temperaturi normale perioadei dar din 4 aprilie temperaturile au crescut atât noaptea (cu valori între 5-14 oC) cât și ziua (17-30 oC).
Perioada de la "apariția mugurilor de flori" până la "legarea și dezvoltarea fructelor tinere" a variat în anul 2018, între 22 zile la soiul Summerset și 26 zile la restul soiurilor studiate. În 4 aprilie, 8 din cele 9 soiuri studiate erau în fenofaza de apariție a mugurilor de flori (Fig. 5. 11, a-h) iar soiul NJ 2338 era în faza de buton floral (Fig. 5.12).
a) b)
c) d)
e) f)
g) h)
Fig. 5.11– Fenofaza de dezmugurire la piersic (04.04.2018) la Craiova
a) Baby Gold 7; b) Bisco; c) Canada; d) Frumos de Baneasa; e) Jerseyland; f) Precocissima Moretini; g) Stark Early; h) Summer set
Fig. 5.12 – Fenofaza de buton floral, soiul NJ 2338, 4 Aprilie 2018
Înflorirea a avut loc ultima decadă a lunii aprilie – 18 aprilie la Precocissima Moretini și 14 aprilie la toate celelalte soiuri (Figura 5.13, a, b, c). Temperaturile minime înregistrate în această perioadă au fost cuprinse între 6 °C și 21 °C. Se estimeaza ca nici in anul 2018 nu vor exista pierderi.
Fenofaza de „căderea petalelor” era aproape încheiată la 26 aprilie și a debutat fenofaza „legarea și dezvoltarea fructelor” a avut loc în ultima decadă a lunii ala toate cele 9 soiuri studiate (Fig 5.14, a, b, c; Fig. 5.15 d e, f).
a) b)
c)
Fig. 5.14 – Fenofaza de legarea si formarea fructelor tinere (26.04.2018)
a) Frumos de Băneasa; b) Baby Gold 7; c) Summer set 594;
d) e)
f)
Fig. 5.15 – Fenofaza de legarea si formarea fructelor tinere (26.04.2018)
d) NJ 2338; e) Canada; f) Precocissima Moretini
Influența temperaturii asupra duratei fenofazelor de primăvară la soiurile de piersic studiate este prezentată în tabelul nr. 5 7.
Tabelul nr. 5.7
Influența temperaturii asupra duratei fenofazelor de primăvară la piersic
Înflorirea a avut loc în ultima decadă a lunii martie (28-30 martie) și prima jumătate a lunii aprilie (03-14 aprilie), în funcție de condițiile meteorologice, iar durata a fost între 7-17 zile.
Numărul de zile de la 1 ianuarie până la apariția mugurilor de flori nu face o diferență foarte mare între soiurile studiate, valorile obținute fiind între 78 și 94 de zile. Se remarca însă diferențe în cadrul soiului în funcție de anul climatic, ținând cont de faptul că fazele de vegetație se declanșează numai după acumularea unei anumite sume de temperaturi active.
Evoluția soiurilor de piersic de la 1 ianuarie până la legarea și dezvoltarea fructelor tinere a avut o durată între 105 și 116 zile. Fenofaza de legare și dezvoltare a fructelor tinere se desfășoară în a doua și a treia decadă a lunii aprilie. Diferența dintre soiuri nu este semnificativă ci doar diferențele în cadrul aceluiași soi în funcție de anul climatic (Tabelul nr. 5.7).
Analiza datelor (Tabelul nr. 5.7), referitoare la durata perioadei de înflorire, ne arată că aceasta a variat între 7 și 17 zile în cadrul soiului, aceasta fiind o însușire influențată atât de factorul meteorologic cât și de factorul genetic. Influența factorului meteorologic se manifestă diferit în fiecare an, determinând pentru același soi durate diferite de timp între începutul și sfârșitul înfloritului. În general, cu cât temperaturile medii din perioada înfloritului sunt mai mari cu atât fenofaza are o durată mai scurtă. Durata perioadei de înflorire este influențată și de temperaturile medii ce preced înflorirea.
Se constată că există o influență directă a temperaturii medii anuale asupra momentului de declanșare a fenofazelor de vegetație. În perioada studiată cea mai ridicată temperatura medie anuală a fost în anul 2016 (13.3 oC), an în care soiurile de piersic au înflorit la sfârșitul lunii martie (28-30.03).
Bineînțeles că și alți parametri climatici influențează desfășurarea fenofazelor de primăvară și aceștia sunt legați de suma temperaturilor active acumulate în perioada de la intrarea în repaus a pomului până la declanșarea fenofazelor de vegetație.
Fiind originar din zonele calde ale Asiei Centrale, piersicul manifestă cerințe mari față de căldură fiind depășit în această privință doar de cais și migdal. El crește și fructifică bine în zonele cu veri călduroase și ierni blânde din arealul podgoriilor, cu temperaturi medii anuale de 10-11,5 °C.
Pragul biologic pentru umflarea mugurilor este de 6,5 °C, iar pentru deschiderea florilor de 10,5 °C, optimul termic pentu înflorit fiind de 13-16 °C. Dacă anul climatic este normal și gerurile vin treptat, mugurii floriferi ai piersicului rezistă până la -23…-25°C, dacă gerul survine brusc, după o perioadă relativ călduroasă, temperaturi de -10, -12°C pot afecta mugurii de rod.
Perioada critică este, de altfel că la majoritatea mugurilor pomilor fructiferi, primăvara după pornirea în vegetație, când pragul de rezistență la piersic este de -4,9°C în fenofaza de buon roz, (faza C-D); -3,8 °C la înflorirea deplină (faza F) și -2,1 °C după legarea fructelor (faza H).
Nevoia de frig a piersicului este de 750-1200 ore (în funcție de soi) cu temperaturi inferioare pragului biologic.
În timpul perioadei de vegetație, piersicul necesită 1200 °C pentru maturarea soiurilor timpurii, 3000 °C pentru maturarea soiurilor târzii și o temperatură medie de 16°C.
În zona orașului Craiova, pe parcursul celor trei ani de studiu, temperaturile medii zilnice în perioada de înflorire sunt prezentate în tabelul nr. 5.8.
Tabelul nr. 5.8
Încălzirea globală are efecte atât pozitive cât și negative asupra creșterii și fructificării plantelor, dar cele mai multe informații indică faptul că pomii înfloresc cu 4-7 zile mai devreme, existând astfel riscul că florile să fie afectate de înghețurile târzii de primăvară. Cea mai mare sensibilitate o au organele florale înflorite deplin și fructele tinere abia formate, când de altfel se produc pagube însemnate la cea mai mică scădere de temperatură sub limita de rezistență a speciei.
În perioada de desfășurare a fenofazelor de primăvară, temperaturile minime din Craiova sunt prezentate în tabelul nr. 5.9 iar numărul zilelor clasificate ca zile de îngheț și zile de vară sunt prezentate în tabelul nr. 5.10.
Tabelul nr. 5.9
Tabelul nr. 5.10
În anul 2017, în Craiova, în perioada 21-22 aprilie temperatura a scăzut până la -1 oC. În această perioadă piersicul era în faza de fruct tânăr și au avut loc pierderi de recoltă dar neînsemnate. De menționat că în alte zone ale țării unde temperaturile au scăzut sub -5 oC pierderile au fost totale.
În anul 2018 trei soiuri din cele 9 studiate nu au fructificat (Fig. 5.16).
a)Bisco b) Jerseyland
c)Stark Early
Fig. 5.16 – Soiuri de piersic care nu au fructificat (4 mai 2018)
Din figură se observa că o parte din frunze sunt deformate, colorate în roșu-cărămiziu și cutate, acestea prezentând semnele unei boli foliare.
CONCLUZII
Pe baza rezultatelor obținute s-au formulat următoarele concluzii:
1. Fenologia este o disciplină cu numeroase aplicații care este influențată de modul de colectare și cel de interpretare al datelor.
2. Pentru stabilirea cu exactitate a stadiilor fenologice este necesară efectuarea de observații fenologice pe parcursul a cel puțin două sezoane.
3. În funcție de scopul observațiilor stabilirea amplasamentelor este esențială.
4. Fenofazele care au loc primăvara devreme cum sunt pornirea în vegetație sau declanșarea înfrunzirii sunt mai sensibile la variațiile de temperatură decât cele care se petrec spre sfârșitul primăverii și începutul verii.
5. Temperaturile ridicate de la începutul primăverii grăbesc declanșarea fenofazelor și duc implicit la prelungirea sezonului de vegetație.
6. Temperaturile ridicate scurtează durata perioadei de înflorire.
7. În condiții similare de expunere (altitudine, grad de însorire) locația afectează mai puțin durata înfloririi decât temperaturile înregistrate de-a lungul sezoanelor.
8. Pe fondul apariției unor temperaturi negative la diferite momente în perioada de vegetație a plantelor se pot produce pierderi mari la mugurii de flori, implicit pierderi de recoltă.
9. Durata perioadei de înflorire în cadrul soiului este influențată atât de factorul meteorologic cât și de factorul genetic.
10. Influența factorului meteorologic se manifestă diferit în fiecare an, determinând pentru același soi durate diferite de timp între începutul și sfârșitul înfloritului. În general, cu cât temperaturile medii din perioada înfloritului sunt mai mari cu atât fenofaza are o durată mai scurtă. Durata perioadei de înflorire este influențată și de temperaturile medii ce preced înflorirea.
11. Există o influență directă a temperaturii medii anuale asupra momentului de declanșare a fenofazelor de vegetație.
12. Încălzirea globală are efecte atât pozitive cât și negative asupra creșterii și fructificării plantelor, dar cele mai multe informații indică faptul că pomii înfloresc cu 4-7 zile mai devreme, existând astfel riscul că florile să fie afectate de înghețurile târzii de primăvară.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: SPECIALIZAREA INGINERIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI [311231] (ID: 311231)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.