SPECIALIZAREA INFORMATICĂ ECONOMICĂ GALAȚI 2017 SISTEMUL CIBERNETIC AL ECONOMIEI REALE Coordonator științific, Lect. univ. Dr. Sbughea Corina… [614852]

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS ” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA INFORMATICĂ ECONOMICĂ

GALAȚI
2017

SISTEMUL CIBERNETIC AL
ECONOMIEI REALE

Coordonator științific,
Lect. univ. Dr. Sbughea Corina
Absolvent: [anonimizat] ………………………………………………………………….………… 1
Capitolul 1. Structura si functionarea SCER …..…… …..…………… ………… ……..
1.1. Subsistemul de productie (tehnologic) ( )…………………….. ……. ….…
1.2. Subsistemul raportului cerere -oferta de produse si servicii ( )…………
1.3. Subsistemul pietei fortei de munca ( )………………… ……… ….……
1.4. Subsistemul profi tabilitatii ( ) ……………………… ……. …………
1.5. Subsistemul formarii si repartizarii venitului ( )………… ….………… .

Capitolul 2. Modelarea sistemului economiei reale ………… ……. ……..……. ..
2.1. Modelul formarii echilibrului la nivelul SCER. Mdelul AD -AS …….
2.2. Modelul static AD -AS …… ………… …….… …………
2.2.1. Relatia AD ……………. .
2.2.2. Relatia AS…. .
2.2.3. Curba AS pe termen scurt…..… .
2.3. Modelul cu salarii rigide….. ..
2.3.1. Formularea modelului dinamic AD -AS……………. .
2.3.2. Soluti a pe termen scurt al moodelului dinamic AD -AS…. .
2.3.2.1. Rata de schimb fixata ……………. .
2.3.2.2. Rata de schimb flexibila… .
2.3.3. Solutia pe termen lung a modelului AD -AS…..… .
2.2.4. Analiza stabilitatii modelului dinamic AD -AS…..… .

Capit olul 3. Sistem informatic pentru simularea evoluției în timp a economiei cu
două sectoare ……………………………………………………… ……….. ……..…
3.1. Mediul de programare Matlab ………………………….…… …… ….…..
3.2. Descrierea aplicație ……………………………………… .…… …… ……

Concluzii ……………………………………………… …………… …… ………..
Bibliografie ……………………………………………………..… …… …………
Anexe

1

Introducere

Economia națională are toate caracteristicile unui sistem cibernetic deosebit de
complex, sistem care a fost reprezentat până acum punând în evidență principalele
interdependen țe dintre sectoarele economice (sectorul firmelor, sectorul gospodăriilor,
sectorul public, sectorul financiar și sectorul extern) și piețele de diferite tipuri (piața
bunurilor și serviciilor, piața factorilor de producție și piața financiară).
Vom aborda sistemul cibernetic al economiei naționale în raport cu principalele
procese pe care le încorporează, și anume: procesele care determină și sunt determinate
de fluxurile materiale, cum ar fi procesele de producție, schimbul de produse și de forță
de muncă , formarea prețurilor acestor produse și repartizarea veniturilor obținute prin
valorificarea producției pe piață ș.a.., procese care determină ceea ce se numește
economia real ă; procesele care determină și sunt determinate de fluxurile de fonduri,
cum ar fi formarea masei monetare și a ofertei de bani, constituirea resurselor financiare
necesare investițiilor, procesele de schimb între valute de diferite tipuri ș.a., care
determină ceea ce se numește economia monetar ă.
In cazul ambelor sisteme cibernetice, cel al economiei reale și cel al economiei
monetare, vom descrie mai întâi structura și func ționarea subsistemelor componente ,
vom introduce apoi modelele principale cu ajutorul c ărora descriem procesele și
fenomenele care au loc la nivelul acestora.

2

Capitolul 1. Structura si functionarea SCER

Sistemul cibernetic al economiei reale (SCER) include totalitatea subsistemelor din
economie împreună cu interdependențele dintre acestea care au drept obiectiv principal
realizarea produselor și servic iilor destinate consumului productiv și neproductiv, deci
acea parte materială (reală) a economiei constituită din firme, ramuri, sectoare, piețe ale
bunurilor și serviciilor, piețe ale forței de muncă ș.a., împreună cu fluxurile materiale
care se stabiles c între acestea.
Dar economia reală este întotdeauna dominantă, intensitatea cu care se desfășoară
procesele și fenomenele materiale determinând mai departe o anumită intensitate și
dinamică a fluxurilor financiare și monetare, deci se poate spune că econo mia reală
determină, în acest sens, economia monetară.
Pornind de aici, se poate stabili destul de ușor elementele care alcătuiesc economia
reală, se poate descrie structura și funcționarea acesteia, se poate analiza
comportamentul acestei părți a economie i ca sistem cibernetic.
Structura SCER include cinci subsisteme cibernetice care realizează fiecare o serie
de funcții în ansamblul economiei reale. Aceste subsisteme sunt următoarele:
S1- subsistemul de producție (tehnologic);
S2- subsistemul raporturilor dintre cererea și oferta agregată de produse;
S3- subsistemul pieței forței de muncă;
S4- subsistemul profitabilității;
S5- subsistemul formării și repartizării venitului.

În figura de mai jos, se prezintă aceste subsisteme și principalele conexiuni dint re
ele. În continuare vom prezenta aceste subsisteme, in sistând pe acele elemente ce le
conferă proprietăți care explică trăsăturile esențial e ale proceselor și fenomenelor care
se petrece la nivelul SCER: creșterea economică , ciclicitatea și fluctuațiile, șomajul și
utilizarea forței de muncă etc.

3

Figura 1.1. Subsitemele si principalele conexiuni dintre ele

1.1. Subsistemul de producție (tehnologic) (S1)
Vom începe analiza cu sistemul de producție al economie, acesta constituind nucleul
în jurul căr uia se structurează celelalte subsisteme ale SCER. De regulă, acest subsistem
este reprezentat în cele mai multe modele economice sub forma unei funcții de
producție:
) ) ) (1.1)
care stabilește o dependență funcțională dintre outputul/ venitul Y și factorii de producție
principali care concură la realizarea acestuia: capitalul fizic K(t), forța de muncă L(t),
progresul tehnic reprezentat de t ș.a. Totuși, funcția de producție nu modelează procesul
de producție decât în condițiile desfășu rării sale celei mai eficiente, fiecare unitate de
factor de producție utilizată producând cea mai mare cantitate de venit posibilă. O astfel
de abordare evident că va descrie obținerea unui venit, dar a venitului maxim posibil,
date fiind cantitățile de f actori de producție disponibile.

1.2. Subsistemul raportului cerere -ofertă de produse și servicii (S2)
Dinamica economiei reale este determinată, într -o măsură majoră, de raportul care se
stabilește între cererea agregată și oferta agregată de bunuri și s ervicii, raport care se
formează pe piața bunurilor și serviciilor. Oferta agregată este înțeleasă aici ca fiind

4

oferta potențială totală de produse și servicii, în timp ce cererea agregată este înțeleasă
ca fiind cererea efectivă totală din aceleași produ se și servicii.
Outputul total din diferitele produse și servicii realizat în economie la un moment de
timp t este reprezentat de Y1 (t), Y2(t),…. Vom nota cererea agregată din aceleași produse
și servicii cu D 1 (t), D2 (t),….
Dacă oferta agregată dife ră de cererea agreagată cel puțin pentru un produs k, deci Yk
(t) Dk (t), acest lucru poate avea două consecințe imediate: i) schimbarea nivelului
stocului de produs k; sau ii) dezechilibrul raportului cerere – ofertă în cazul produsului k.
În situația i) s tocul de produs k va crește sau va scădea după cum oferta este mai
mare sau mai mică decât cererea. Totuși, acest lucru se poate întâmpla în limitele
stocului de produs existent. Știm că reglarea prin stocuri (cantități) este o modalitate
principală de aju stare a piețelor către echilibru și, în acest caz, stocul acționează
conform principiilor mecanismului de reglare respectiv.
În situația ii), care intervine în cazul în care dezechilibrul dintre cerere și ofertă este
prea mare pentru a putea fi acoperit de stocuri, apare un deficit de cerere sau de ofertă
sau, același lucru, un exces de ofertă sau de cerere. Pentru a recunoaște acest
dezechilibru, în economie se creează un mecanism prin care stocurile reale de produse
sunt comparate cu stocurile dorite, adi că acele stocuri considerate suficiente pentru a
acoperi dezechilibrele obișnuite, curente dintre cererea agregată și oferta agregată. În
funcție de diferența dintre stocul dorit și stocul existent pentru un anumit produs, pe
piața bunurilor și serviciilor se recunoaște existența unui excedent sau unui deficit de
cerere. Excedentul de cerere (care apare când diferența dintre stocul dorit și stocul
curent este pozitivă) reprezintă un semnal pentru subsistemul de producție care crește
intensitatea proceselor de producție ce realizează produsele cele mai cerute, aducând
treptat oferta la nivelul cererii.
Deficitul de cerere (care apare atunci când diferența dintre stocul dorit și stocul
curent este negativă) reprezintă un semnal pentru sistemul de producție car e reduce
intensitatea proceselor ce realizează produse fă ră cerere sau cu cerere redusă.
Acest mecanism de reglare determină, prin influența pe care o exercită asupra
intensității proceselor de producție, o căutare permanentă a raportului de echilibru dint re
cererea agregată și oferta agregată.

5

1.3. Subsistemul pieței forței de muncă (S 3)
Subsistemul de producție necesită, pe lângă produsele intermediare Xk, și forță de
muncă de diferite tipuri, Lk, k = 1,2,….
Vom presupune că este cunoscută cantitatea totală de forță de muncă disponibilă în
economie, notată N*. Aceasta, la început, poate fi privită nediferențiat. Totuși, în
economie există piețe ale forței de muncă diferite, dar interconectate pe care se
tranzacționează muncă de diferite tipuri (ocupați i). Fie Lk, k = 1,2,… numărul total de
muncitori având ocupația k (cererea de muncă pe piața k) și Nk, k = 1,2,… numărul total
de muncitori având ocupația k, disponibili pentru angajare (oferta de muncă pe piața k).
Pe piața forței de muncă se confrunt ă cererea și oferta de forță de muncă, această din
urmă fiind alimentată permanent de forța de muncă totală disponibilă în economie N*
(care nu trebuie confundată cu oferta de muncă N k ).
Din această mulțime se separă diferite categorii de ocupații, Nk, ale indivizilor ce
încearcă să găsească o slujbă pe piața forței de muncă (oferta de muncă). Cei care nu
reușesc sau au depășit vârsta maximă de angajare, revin în cadrul N*. Dintre categoriile
de muncitori disponibili având diferite calificări (ocupații), Nk, k = 1,2,… se recrutează,
pe diferitele piețe ale forței de muncă corespunzătoare ocupațiilor respective, muncitorii
angajați, Lk, reprezentând cererea de muncă, variabilă ce este furnizată de subsistemul
de producție S1. Ceilalți muncitori, (Nk – Lk), rămași neangajați constituie stocul de
șomeri ce se formează pe fiecare piață a forței de muncă. Mărimea Nk – Lk poate fi
pozitivă sau negativă, primul caz corespunzând unei oferte de muncă în exces iar al
doilea caz corespunzând unei cereri de muncă în exces.
Stocul de șomeri existent pe o piață a forței de muncă de tip k determină mai departe,
rata salariului nominal oferit categoriei respective de muncitori k, Wk . Conform legilor
funcționării piețelor (inclusiv a pieței forței de muncă), cu cât stocul de șomeri este mai
mare cu atât salariul (care este prețul pieței forței de muncă) ar trebui să fie mai mic.
Acest lucru, însă, este mai puțin evident pe piața forței de muncă unde scăderea
salariului determinată de creșterea numărului de șomeri (deci a o fertei de muncă) este
limitată de existența anumitor prevederi legale referitoare la salariul minim pe
economie. Se spune că rata salariului W este limitată inferior de o mărime W
reprezentând rata salariului minim garantat pe economie.
Mărimea câștigurilo r salariale obținute de muncitorii având diferite ocupații
(meserii) determină, orientarea forței de muncă disponibile, (N* – Nk) către acele

6

ocupații care aduc venit salarial mai mare, deci pentru care rata salariului nominal Wk
este mare. Dar acestea cor espund tocmai ocupațiilor pentru care cererea de muncă Lk
este mare, deci stocul de șomeri (* k – Lk) este mic. Deși, în felul acesta, se acoperă
cererea de muncă pentru ocupațiile necesare în subsistemul de producție S1 , crește
numărul de șomeri în ocupaț iile care nu sunt cerute sau mai puțin cerute pe piața forței
de muncă.
Datorită acestor aspecte, piața forței de muncă nu se golește complet niciodată,
existând permanent un anumit număr de șomeri. Acest număr de șomeri care există pe
piață chiar și când cererea de muncă este complet satisfăcută determină o rată de
echilibru natural al șomajului (NAIRU).
În sfârșit, pornind de la forța de mu ncă utilizată în subsistemul de producție, și de
la rata salariului nominal, Wk, se determină , prin intermedi ul conexiunilor, costul total al
utilizării forței de muncă de tip k. Prin însumarea acestor costuri cu forța de muncă în
raport cu k se obține costul total al utilizării forței de muncă angajate din economie,
W∙L care este transmis mai depa rte, cu aju torul conexiunii , către subsistemul
profitabilității, S4.

1.4. Subsistemul profitabilității (S4)
Până acum nu a fost luată în considerare influența pe care o exercită asupra
economiei reale raportul dintre prețurile nominale de vânzare a produselor pe toa te
piețele bunurilor și serviciilor din economie și costurile nominale ale inputurilor
(factorilor) ce au fost utilizate pentru obținerea acestor produse.
Acest raport, unul dintre cele mai importante din economie, definește ceea ce se
numește profitabilit atea producției . Să definim profitabilitatea funcționării unui proces
de producție – să spunem procesul a – la o scală unitară la un moment de timp t.
Diferența dintre venitul realizat din vânzarea outputului procesului de producție a și
costurile factoril or de producție implicați în obținerea acestuia constituie profitul brut
asociat procesului de producție a. Dacă Y 1a este outputul de produs 1, Y 2a – outputul de
produs 2 ș.a.m.d. ale procesului de producție a, p1 – prețul de piață al produsului 1, p 2 –
prețul de piață al produsului 2, X 1a – inputul de factor de producție de tip 1, X2a – inputul
de factor de producție de tip 2 etc. atunci profitul brut obținut în urma funcționării
procesului de producție a o unitate de timp (un an) este:

7

) ) ) ) )
) ) ) )
) ) ) )
(1.2)

Aici W 1(t), W 2(t),… sunt ratele salariilor nominale ale muncitorilor de meseriile 1,
2,.., iar L 1a(t), L 2a(t),… sunt cantitățile de forță de muncă de tip 1, 2,… utilizate în
procesul de producție a la momentul de timp t. Se observă faptul că relația profitului
brut n a (t +1) de mai sus determină mai întâi veniturile ce se obțin din vânzarea
outputului Y 1a(t) Y 2a(t),… realizat de procesul de producție a în anul t la prețurile de
piață ale anului t+1, P 1(t +1), P 2(t +1),…. Acest lucru presupune că produsele 1, 2sunt
mai întâi realizate și pe urmă stocate de -a lungul anului t și vândute apoi în anul t+1.
Factorii de producție X ka, k =1,2,… se presupune însă că sunt achiziționați la prețurile de
piață din anul t, la fel și forța de muncă utilizată î n cadrul procesului de producție care
este salarizată cu rate ale salariului nominal din anul t.
Datorită decalajului natural existent între momentul realizării outputului și momentul
obținerii veniturilor din vânzarea produselor, firmele care încorporează procesul de
producție a (luat ca exemplu) pot să nu dispună de suficiente fonduri pentru a procura
factorii de producție necesari și/sau a plăti forța de muncă utilizată. În acest caz, ele pot
apela la credite bancare, a căror dobândă pe piața creditelor să spunem că este .
Atunci se poate determina profitul net asociat procesului de producție a ca fiind:
) ) ) ) )
) ) ) ) )
) ) ) )
(1.3)

Se observă că profitul net n a(t +1) se diminuează, el incluzând deci și cheltuielile
financiare ale firmelor dotate cu procesul d e producție a.
Se observă din relațiile de mai sus că, dacă se cunosc co eficienții unitari ai inputului
și out putului procesului de producție a, respectiv Xka, Lka, și Y ka, cu k = 1,2,…, atunci
profitabilitatea brută și netă depind de raporturile dintre prețurile inputurilor (produsele
intermediare și muncă) și prețul outputului. În privința acestor relații se pot face
următoarele observații:

8

a) cu cât este mai scăzută rata salariului nominal, cu atât mai mare va fi
profitabilitatea unui proces de producție, celelalte elemente rămânând
constante;
b) dându -se ratele salariilor nominale, atunci, în medie, prețuri mai mari
înseamnă profitabilitate (brută și netă) mai mare;
c) dacă un nivel mai înalt al prețurilor produselor determină o creștere a
profitabilității în g eneral, un nivel înalt al prețului la un anumit produs poate
conduce la profitabilitate mare chiar și pentru alte produse. Astfel, dacă
produsul respectiv este un produs intermediar, va crește profitabilitatea acelor
procese care îl produc, dar va descreșt e profitabilitatea proceselor care îl
utilizează ca input de producție;
d) profitabilitatea depinde nu numai de nivelul, dar și de rata de schimbare a
prețurilor. Cu cât această rată este mai mare, cu atât mai mare este
profitabilitatea ce se obține în cadrul proceselor ce realizează produsul
respectiv. Deoarece inputurile procesului sunt achiziționate la prețul P(t) și
outputul vândut la prețul P(t +1), creșterea lui P(t +1) față de P(t) sporește
deci profitabilitatea brută.
Rata de schimbare a prețului deter minată cu relația:
) ) )
) (1.4)

Reprezintă rata inflației prețurilor . Se observă de aici că rata inflației prețurilor
constituie un factor important al determinării profitabilității brute, o rată mare a inflației
avanta jând firmele pentru care această rată de schimbare este mare.
Totuși, în timp, o rată a inflației prețurilor mare determină creșterea costurilor
factorilor de producție (inflația costurilor) precum și presiuni pentru creșterea ratelor
salariilor nominale ( inflația salariilor). La aceste efecte adverse se mai adaugă creșterea
ratei dobânzii la creditele acordate firmelor, pe care băncile o sporesc atunci când
inflația prețurilor crește (dobânda real pozitivă la aceste credite se obține scăzând din
nivelul do bânzii nominale rata inflației).

9

1.5. Subsistemul formării și repartizării venitului (S 5)
Ultimul subsistem al SCER este subsistemul formării și repartizării venitului, S5 care
are rolul important de a transforma outputul fizic realizat de toate proces ele de producție
din economie în venit național total și a repartiza acest venit către diferitele sectoare și
componente ale economiei (gospodării, firme, sectorul public).
Repartizarea venitului, efectuată de subsistemul S5, este absolut necesară în veder ea
asigurării continuității activităților economice. Astfel, gospodăriile primesc o parte din
venit din care își formează, în continuare, cheltuielile de consum, plătesc taxe și
impozite și fac economii. Firmele primesc un venit care exprimă produsul națio nal
realizat, venit pe care îl utilizează pentru acoperirea costurilor de producție (inclusiv
costul fondurilor fixe utilizate) și îl pot investi pentru dezvoltarea producției proceselor
profitabile. Sectorul public primește o parte din acest venit sub for mă de impozite și
taxe, pe care apoi îl utilizează pentru cheltuieli guvernamentale, transferuri și pla ta
datoriei publice.
Venitul național total, realizat în anul t și care se va repartiza în anul t+1, este dat de
relația:
) ) ) ) ) ) )
) ) ) ) ) ) (1.5)

Scrisa ca si:
) ) ) ) ) ) )
) ) ) ) ) ) (1.6)

Din relațiile de mai sus se observă că inputul de produs k va fi Xk + J k, deci inputul
de produse intermediare plus stocul de capital utilizat în cursul anului t. La fel, outputul
va fi Yk + Jk , deci outputul obținut din procesul productiv plus stocul de capital real
disponibil la sfârșitul anului t.
Prima relație de determinare a v enitului național (1.5 ) corespunde metodei valorii
adăugate deoarece [ Yk (t)+ Jk (t )]Pk (t +1) reprezintă valoarea de piață a cantității
disponibile din produsul k la începutul perioadei t+1, în timp ce [Xk (t) + J k (t)] (t)
reprezintă costul inputurilor (inclusiv a stocului real disponibil) necesare pentru a
realiza outputul Y k (t). Valoarea totală brută a outputului realizat în anul t, minus
cheltuielile totale pentru inputurile de produse intermediare necesare pentru realizarea

10

outptului reprezintă venitul disponibil pentru plata salariilor, dobânzilor, rentelor,
inclusiv sporul de capital.
A doua relație de determinare a venitului național total ( 1.6) poate fi interpretată ca
fiind valoarea în prețuri curente a outputurilor nete din diferite produse plus sporul de
capital determinat de creșterea prețurilor. Ea se mai numește și metoda valorii nete
deoarece se bazează pe evaluarea venitului net adus de fiecare produs realizat în
economie. Se observă, în acest sens, că venitul național total va fi cu atât mai mare cu
cât:
 outputul net din fiecare produs (Yk – Xk), k = 1,2,… este mai mare;
 prețurile de vânzare ale produselor, Pk , sunt mai mari;
 prețurile cresc mai mult în perioada t+1 față de perioada t, deci sp orul de
capital va fi mai mare;
 dacă prețurile cresc, atunci stocul de capital pentru care se înregistrează spor
de capital este mai mare; dacă prețurile scad, atunci stocul de capital pentru
care se înregistrează spor de capital este mai mic.

11

Capitolul 2. Modelarea sistemului economiei reale

Principalele procese și fenomene care se petrec la nivelul SCER con stituie obiectul
multor încercări de modelare, utilizându -se pentru aceasta diferite tipuri și categorii de
modele. Există modele care se pot utiliza la nivelul unui anumit subsistem (de exemplu,
modele ale activității de producție, modele ale pieței forțe i de muncă, etc) dar și modele
agregate ce permit studierea proceselor și fenomenelor de ansamblu care se petrec al
nivelul întregului SCER. Deoarece unele dintre modelele subsistemelor SCER sunt
asemănătoare cu cele studiate în cadrul sistemelor ciberneti ce microeconomice, vom
prezenta, în continuare, câteva dintre modelele care se referă la procesele de la nivelul
întregului sistem. Este vorba de modele de echilibru ale cererii agregate și ofertei
agregate (Modelele AD -AS), modele de cre ștere economic ă și modele ale ciclurilor și
fluctua țiilor economice . Fiecare dintre aceste trei tipuri de modele se referă la SCER dar
pe orizonturi de timp diferite. Astfel, modelele AD -AS pot fi privite ca modele pe
termen scurt deoarece ele surprind condițiile în care SC ER poate să ajungă la echilibru,
acest echilibru fiind definit ca starea de echilibru simultan a piețelor încorporate acestui
sistem (piața bunurilor și serviciilor (inclusiv a acelor bunuri și servicii utilizate în
producție) și piața forței de muncă).

2.1. Modelarea formării echilibrului la nivelul SCER. Modelele AD -AS
Știm că pe piața bunurilor și serviciilor se confruntă cererea agragată și oferta
agregată, determinând, în situația de echilibru, un anumit nivel al outputului/venitului Y
care este achiz iționat (tranzacționat) pentru un anumit nivel al prețurilor, P determinat
prin mecanismul de piață. Reprezentarea procesului de formare a celor două mărimi, Y
și P, pe piața bunurilor și serviciilor poa te fi făcută utilizând un model în care apar
explicit atât curba cererii agregate (AD) cât și curba ofertei agregate (AS). Acestea
poartă numele de modelul AD -AS.
Înainte de a introduce efectiv acest model, este necesar să definim un concept
important în modelarea economiei reale, și anume outputul/venitul potențial, notat în
continuare cu . Acesta reprezintă outputul/venitul pe care economia l -ar putea produce
dacă toate resursele sale productive ar fi complet utilizate la niveluri normale de
utilizare. De reg ulă, outputul/venitul potențial poate fi estimat pornind de la date

12

statistice existente în economie: stocul de mijloace fixe, randamentul acestora, forța de
muncă disponibilă, productivitatea muncii, ș.a.
Decalajul outputului/venitului reprezintă diferența dintre outputul/venitul potențial și
outputul/venitul efectiv realizat, . Când decalajul este pozitiv atunci
outputul/venitul curent este mai mic decât cel potențial și spunem, în acest caz, că avem
un decalaj al outputului de tip recesionist . Este clar că, în această situație, economia nu
utilizează complet resursele sale productive, apărând astfel o pierdere de output/venit,
caracteristică economiilor aflate în recesiune.
Dacă diferența este, însă, negativă, deci outputul/venitul curent depășește pe cel
potențial, vorbim despre un decalaj de tip inflaționist . Economia utilizează factorii săi
de producție peste capacitatea lor normală de utilizare. Treptat acest lucru determină
creșterea costurilor de producție, ocuparea completă a forței de muncă, reducerea
șomajului la nivelul NAIRU ș. a. Situația nu poate fi menținută mult timp datorită
creșterii cheltuielilor de producție, inclusiv a salariilor, ceea ce duce la o creștere
generală a prețurilor, deci la o inflație sporită.
O economie reală funcționează de fapt trecând alternativ prin ce le două regimuri:
decalaj inflaționist, respectiv decalaj recesionist ea neputând rămâne permanent sau
mult timp într -unul dintre aceste regimuri.
Deși nu poate funcționa mult timp în condițiile în care , deci outputul/venitul
real este egal cu cel potențial, economia reală are însă mecanisme prin care, indiferent
de regimul în care funcționează, t inde către atingerea egalității dintre Y și .
Modelul AD -AS, atât în forma sa statistică cât și dinamică, este bazat pe această
ipoteză și descrie pro cesul prin care economia încearc ă să atingă echilibrul general.

2.2. Modelul AD -AS static
Vom presupune, în continuare, modelul IS -LM. După cum se știe, modelul IS -LM
determină un tip de echilibru, denumit și echilibru IS -LM, format din valorile
outputulu i/venitului Y și ratei dobânzii pentru care piața bunurilor și piața monetară sunt
simultan la echilibru (deci cererea agregată și oferta agregată sunt egale pe prima piață,
respectiv cererea de bani este egală cu oferta de bani pe a doua piață).

13

2.2.1 . Relația AD
Considerând, deci, modelul IS -LM dat, luăm expresia analitică a valorii de echilibru
a outputului/venitului din cadrul acestui model pe care o considerăm ca o funcție de
prețuri:

)
)
(2.1)

unde:
̅ – reprezintă cheltuielile autonome;
̅ – oferta de bani;
P-nivelul prețurilor (variabilă);
c,d,e,f fiind constante date (pozitive).
Rezolvând pentru P relația de mai sus, obținem:

̅
̅ (2.2)

̅
̅

(2.3)
Din analiza expresiei curbei AD dată de (7.22) pot fi desprinse imediat următoarele
concluzii:
a) Există o relație negativă între p și Y, lucru dat de panta curbei AD, care este
negativă. Amintim că curba AD este obținută din modelul IS -LM când exis tă
un echilibru de tip IS -LM. Deci, presupunem că p crește, aceasta va
determina o descreștere în oferta de bani reală. Grafic, ace st lucru înseamnă o
deplasare a curbei LM către stânga, ducând la apariția unui nou echilibru IS –
LM, care corespunde unui out put mai mic și unei rate a dobânzii mai mare.
Creșterea prețului este deci compensată de o descreștere a
outputului/venitului Y pentru a menține echilibrul macroeconomic în modelul
IS-LM;
b) O creștere a cheltuielilor autonome deplasează curba AD în sus;
c) O creștere a ofertei de bani deplasează curba AD în sus.

14

Figura 2.1. R eprezentată curba AD așa cum este ea dată de relația ( 2.3)

2.2.2. Relația AS
Mai sus a fost considerată acea parte din economie care determină cererea. În
modelul IS -LM se presupune că of erta (producția) se ajustează necondiționat la cerere,
deci că nu există limite ale resurselor necesare pentru a atinge un anumit nivel al
producției. Știm însă că acest lucru nu este adevărat și vom detalia partea care determină
oferta din economie.
Vom i ntroduce o funcție de producție pentru economie ca un întreg, definind mai
întâi funcția de producție a unei firme reprezentative pe piață și apoi însumând funcțiile
de producție pentru toate firmele de pe piață.

) ∑
) (2.4)

Totuși, aceasta ridică anumite probleme de comparabilitate. Trebuie, de aceea, să
facem o ipoteză, și anume că diferitele tehnologii pe care le dețin firmele sunt
interșanjabile și să considerăm o fun cție de producție agregată de forma:

) ∑
∑
(2.5)

15

Mai precis, egalitatea dintre funcția agregată F și suma funcțiilor ar putea avea loc
doar dacă f i ar fi identice între ele și cu economie de scală cons tantă. În consecință, F ar
avea și ea economie de scală constantă.
În continuare, ideea este că pe termen lung, fiecare piață este la echilibru, deoarece
prețurile sunt flexibile și deci resursele economiei sunt complet utilizate.
Acest concept corespunde tocmai outputului venitului potențial, Y pe care l -am
introdus mai sus. El mai este numit și nivelul natural al producției sau producția
obținută cu utilizarea completă a forței de muncă.
Putem atunci scrie că ̅ ̅ ̅) , unde ̅ si ̅ reprezinta c apitalul, respectiv
munca utilizate la nivelele lor considerate normale.
Curba AS pe termen lung, obținută în modul arătat mai su s, poate fi reprezentată ca
în Figura 2.2.
Figura 2.2. Curba AS pe termen lung

Se oboservă că această curbă este verticală de oarece outputul potențial Y este o
mărime constantă, care nu depinde de nivelul prețurilor p.
În metoda de determinare a lui Y (deci a curbei AS pe termen lung) dată mai sus, o
estimare corectă a outputului potențial se obține în condițiile în care nivelel e normale
(naturale) ale factorilor de producție sunt cunoscute. Dacă în privința stocului de capital
K nu apar prea multe probleme, în ceea ce privește nivelul natural al forței de muncă

16

utilizată, aceasta trebuie determinată utilizând relații privind fun cționarea pieței forței de
muncă .
Vom introduce relația de structură:
N = L + U (2.6)

Unde:
N – forța de muncă,
L – lucrători angajați,
U – șomeri.
Mărimea

reprezintă rata șomajului, iar

(2.7)

Reprezintă rata de participa re (la muncă). Aici N reprezintă populația aptă de muncă.
Vom introduce, în continuare, conceptul de rată natural ă (de echilibru) a șomajului
și, utilizând această rată, nivelul de utilizare a forței de muncă.
Introducem, mai întâi, f – rata de găsire a un ei slujbe și s – rata de plecare dintr -o
slujbă pe care le presupunem cunoscute (de exemplu prin observație statistică). În
situația de echilibru trebuie să avem:
(2.8)

adică fluxul de lucrători concediați de către firme este egal cu fluxul de lucrători
angajați de către acestea.
Putem, acum, determina rata naturală (de echilibru) a șomajului, notată u , utilizând s
și f:

̅

(2.9)

Se observă că ̅ deoarece . Acest lucru poa te fi explicat prin faptul că
informația privind condițiile de pe piața forței de muncă nu este utilizată instantaneu,
fiind necesară o anumită perioadă de timp pentru a cunoaște cererea și oferta de forță de

17

muncă. În consecință, chiar dacă unele firme au nevoie de forță de muncă, trece un
anumit timp până când muncitorii află acest lucru. Rata naturală (de echilibru) a
șomajului reprezintă un nivel al ratei șomajului cuprins între 4 -7% (depinzând de
condițiile din fiecare economie).
Pornind de la ̅, se poate determi na o rată naturală a angajării ̅, definită ca:
̅ ̅
(2.10)

și atunci nivelul normal (natural) al angajării, L va fi dat de:
̅ ̅
(2.11)

Rata curentă a șomajului, u poate fi mai mare sau chiar ma i mică decât cea naturală.
Acest lucru este demonstrat în figura 2.3.

Figura 2.3. Rata curentă a șomajului

Dacă salariul practicat în economie este mai mare decât nivelul , care corespunde
salariului de echilibru, atunci șomajul total va fi mai ma re decât șomajul fricțional
(adică șomajul datorat faptului că muncitorii se află între două slujbe). Aceasta se

18

datorează faptului că firmele nu -și pot permite ca, la salariul respectiv, să angajeze mai
mulți muncitori. Dar, dacă destul de mult t imp, atunci oferta în exces de muncă
va determina treptat scăderea salariului real w către .
Dacă salariul real este mai scăzut decât salariul de echilibru, w*, atunci șomajul total
este mai mic decât șomajul de fricțiune. Aceasta este situația în c are salariile sunt atât de
scăzute încât firmele preferă să crească rata lor de angajare, deci să utilizeze mai mulți
muncitori decât nivelul natural. Deci dacă , salariile vor tinde să crească datorită
competiției dintre firme pe piața forței de muncă.
Deci, în ambele cazuri, economia are mecanisme de reglare prin care salariul real
tinde către nivelul său natural (de echilibru), NAIRU.

2.2.3. Curba AS pe termen scurt
Este clar că curba AS pe termen lung, introdusă mai sus, oferă o imagine asupra
performanțelor economiei atunci când toate piețele sunt la echilibru. Totuși, ne putem
aștepte ca prețul să nu se ajusteze și el la nivelul său de echilibru, ci să aibă nevoie de
un anumit timp pentru aceasta. Acest lucru creează posibilitatea ca p e termen scurt,
outputul realizat să difere de nivelul natural al acestuia (outputul potențial). În
continuare, vom introduce două tipuri de modele AD -AS, în care curba AS nu mai este
verticală ci are o pantă pozitivă.

2.3. Modelul AD -AS cu prețuri rigide
Acest model pornește de la ipoteza că un anumit număr de firme de pe piață nu pot
să-și ajusteze prețurile la nivelul de echilibru. Considerăm că o firmă generică i are o
anumită putere de monopol pe piață.
Acest lucru înseamnă că firma are o poziție inte rmediară între o firmă monopolistă și
o firmă perfect competitivă: dacă ea crește prețul, cererea individuală față de produsele
firmei va descrește dar nu va ajunge la zero. Prețul dorit de firmă depinde de două
componente:
 nivelul agregat al prețurilor, p , interpretat ca o măsură a costurilor firmei. Un
p mai mare implică un preț optimal mai mare pentru firmă;
 nivelul venitului agregat Y, deoarece acesta este o măsură a cererii pentru
produsele firmei. Deoarece costurile marginale cresc pe măsură ce nivelu l

19

cererii este mai mare, cu atât mai mare va fi prețul optimal pe care firma îl
dorește.
Atunci putem scrie că prețul optimal al firmei i este dat de:
̅) ̅ (2.12)

Acum, să presupunem că doar un procent 1 – s dintr e firme pot să -și stabilească
prețul la nivelul său optimal. Restul de s firme din economie vor păstra prețul fixat pe
durata perioadei considerate ca și cum ele nu ar schimba prețul, de exemplu datorită
faptului că au încheiat contracte cu beneficiarii pe ntru anul respectiv.
Deci cele s firme își stabilesc prețurile lor în raport cu un preț așteptat, pe :
̅ ) (2.13)

unde indicele superior e marchează o variabilă așteptată.
Cu alte cuvinte, deoarece firmele știu că nu vo r putea să schimbe prețurile pentru o
anumită perioadă de timp, ele fac o prognoză privind nivelul viitor al variabilelor
relevante și determină prețurile conform acestei prognoze. În particular, să presupunem
că nivelul outputului curent așteptat Ye este egal cu nivelul outputului potențial, ̅ ,
deci:
̅ (2.14)

Acum, putem să determinăm nivelul general al prețurilor din economie, notat cu p.
Evident că:
) ) ̅) (2.15)

Aceast a conduce la:
)
)̅̅̅ (2.16)

sau, notând ) , la
̅) (2.17)

care este forma curbei ofertei agregate pe termen scurt.

20

Curba AS a re o pantă pozitivă în planul (Y -p) egală cu 1/f numit și coeficientul
ofertei agregate.
Se observă că, atunci când s = 0 , toate firmele pot să -și stabilească un preț optimal
pentru producția realizată, deci curba ofertei devine perfect verticală la nivelul
outputului potențial.
În condițiile modelului AD -AS cu prețuri rigide, curba AS este similară celei de pe
piețe normale (vezi figura 2.4).

Figura 2.4. Modelul AD-AS cu prețuri rigide

O altă variantă a modelului AD -AS care permite explicarea formei ascendente a
curbei AS pe termen scurt este cel în care salariile sunt cons iderate fixate (rigide).
Pentru aceasta, presupunem că rata salariului nominal este stabilită de piața forței de
muncă pentru o anumită perioadă de timp după următoarea regulă:
(2.18)
unde :
W – salariul nominal;
w – salariul real țintă, ad ică nivelul salariului real pentru care nivelul producției
(outputului) curente corespunde cu outputul potențial (rata naturală a out putului);
pe – nivelul așteptat al prețurilor.

21

După ce salariul nominal a fost stabilit pe piața forței de muncă, firma înv ață nivelul
curent al prețului, p. Salariul real se determină ca:

̅
(2.19)

Se observă că dacă
̅ atunci producția este egală cu rata sa naturală ̅).
Dacă p < pe, salariul real curent este mai mic decât salariul ț intă, w , deci firma va
angaja mai mulți muncitori decât în cazul ratei naturale. Dacă p > pe, salariul real curent
este mai mare decât salariul țintă, ̅ deci firma va angaja mai puțini muncitori decât în
cazul ratei naturale.
În general, relația dintre output și prețuri poate fi descrisă cu ajutorul unei ecuații de
forma:
̅ ) (2.20)

relație ce descrie destul de bine comportamentul ofertei agregate pe termen scurt.

2.3.1. Formularea model ului dinamic AD -AS
Pentru a obține mo delul AD -AS dinamic, vom face două ipoteze de bază care vor
permite deducerea ecuațiilor acestuia.
Prima ipoteză este aceea că, în economie, prețurile p sunt flexibile și, deci, există
inflație. Pe termen lung, rata inflației curente n tinde către o valoar e constantă, în timp
ce, pe termen scurt, există un raport invers proporțional între inflația curentă n și inflația
așteptată ne.
Pe baza acestei ipoteze, ecuația ofertei agregate, AS poate fi scrisă în modul următor:
̅ ) (2.21)
Aici:

– reprezintă rata inflației curente,
̅ – rata anticipată a inflației,
-outputul curent,
̅ – outputul potențial,
St – șocul ofertei,
α și f fiind parametri pozitivi.

22

Ecuația ( 2.21) explicitează factorii care influențează rata inflației. Un prim factor este
reprezentat de condițiile pieței, a căror influență este dată de αf( – ̅ ). Dacă > ̅
avem un decalaj inflaționist, iar dacă < ̅ un decalaj recesionist.
Al doilea factor îl reprezintă așteptările agenților economici. Aceștia se așteaptă ca
prețurile să crească, să scadă sau să rămână constante. În raport cu aceste așteptări, se
determină o inflație așteptată ne m ai mare sau mai mică.
Există mai multe modalități de formare a așteptărilor. Astfel, așteptările de
extrapolare se formează prin extrapolarea comportamentelor trecute ale agenților
economici, variabilele economice implicate răspunzând lent la ce se întâmpl ă în prezent
cu inflația.
Așteptările adaptive depind de eroarea de predicție făcută asupra inflației curente.
Evident că inflația anticipată ne este cu atât mai mare cu cât inflația curentă n t este mai
mare. În acest caz, există mai multe relații de legăt ură între cele două rate, cum ar fi:

i.
ii.
iii. ∑
∑

Al treilea factor de influență îl reprezintă șocurile aleatoare, introduse prin termenul
(1-a)St, unde St reprezintă mărimea șocului ofertei, iar (1 -a) un factor de corecție.
Pentru simplitate, vom presupune, în continuare că a=1 deci nu se ia în considerare
șocul ofertei.
A doua ipoteză, pe care o vom utiliza pentru a obține curba cererii agregate AD, este
aceea că economia este deschisă, deci există un sector extern (pentru explicitarea
conceptului de economie deschisă . În acest caz, cererea agregată din anul t, D t este dată
de relația:
(2.22)

unde NX t este exportul net (contul curent), celelalte variabile sunt cu relațiile obișnuite.
Introducerea exportului net necesită luarea în considerare a pieței valutare, deci
utilizarea ratei de schimb. Să notăm cu E t rata de sc himb nominală, definită ca raportul
de schimb dintre două valute naționale și cu et rata de schimb reală. Între aceste două
mărimi există relația:

23

(2.23)

Unde: – reprezintă indicele prețurilor bunurilor națio nale în străinătate iar pt indicele
prețurilor bunurilor naționale pe plan intern.
Dacă crește atunci competitivitatea produselor interne pe piața ex ternă crește iar
dacă scade, atunci competitivitatea produselor interne pe piața externă s cade.
Ecuatia 2.23 se mai scrie:

)
)

) )

(2.24)

iar reprezintă rata inflației externe. Vom presupune, pentru simplitate, că este
constantă, deci:
(2.25)

Rata de schimb reală exprimă efectul contului curent asupra cererii agregate. Între
rata de schimb reală, e și exportul net, NX există un raport invers proporțional. Cu cât
rata de schimb reală este mai mare, cu atât exportul net este mai mic și invers (figura
2.5).

Figura 2.5. Raport invers proporțional , NX

24

{ ) )

̃ ̃

(2.26)

̃)
̃)
̃) (2.27)

Notand cu
̃) ,multiplicatorul, obtinem ecuatia cererii agregate, AD de
forma:
) (2.28)

Ecuația ( 2.21) a ofertei agregate, AS și ecuația ( 2.28) a cererii agregate, AD descriu,
în cadrul modelului AD -AS, funcț ionarea pieței bunurilor și serviciilor. Să descriem, în
continuare, funcționarea pieței financiare. Pentru aceasta, vom introduce rata reală a
dobânzii (Condiția Fisher):

(
)
(2.29)

(2.30)

(2.31)

(2.32)

(
)
(
)
)
(2.33)

Ecuațiile ( 2.24) și (2.33) reprezintă relațiile de dinamică ale modelului AD – AS.

25

Să rescriem acum în întregime modelul dinamic AD -AS și să arătăm modalitatea de
rezolvare a acestuia.

{ ̅) )
∑ ∑

)

(
)
(
)
)
) )

(
)

(2.34)

În cadrul modelului dinamic AD -AS se pot pune în evidență trei sectoare: sectorul
economiei reale, și care are drept variabile endogene Y t, nt și ne
t, sectorul economiei
monetare , având drept variabile endogene md
t și r t și un bloc al ecuațiilor de dinamică,
care furnizează modelului variabilele endogene e t și (M/p t).
Variabilele exogene sunt Y, St, it, pt, St și n*, celelalte elemente ale modelului fiind
constante și parametri. Legăturile care se stabilesc între cele trei sectoare ale modelului
AD-AS se reprezintă în figura 2.6.

Figura 2.6. Cele trei sectoare ale modelului AD -AS

26

2.3.2. Soluția pe termen scurt a modelului dinamic AD -AS
Vom analiza, mai întâi, comportamentul modelului dinamic AD -AS în starea
staționară și pe termen scurt, deci în perioada în care economia se deplasează între două
echilibre succes ive. Această analiză o vom întreprinde în d ouă situații diferite și anume:
1. când rata de schimb nominală E t este fixată (rigidă) deci între cele două
puncte de echilibru ea nu se modifică;
2. când rata de schimb nominală Et este flexibilă deci aceasta nu se m odifică în
trecer ea de la un echilibru la altul.

2.3.2.1 Rata de schimb fixată (rigidă)
Vom presupune, mai întâi, că E t = E, deci rata de schimb nominală este păstrată la un
nivel constant dat. Evident că rata de modificare a acestei ratei de schimb este egală cu
zero: deci St=0.
Vom presupune, de asemenea, că rata nominală a dobânzii interne, it este egală cu
rata externă a dobânzii, i*, care se presupune cunoscută, deci:
(2.35)
(2.36)

(2.37)

În starea staționară a modelului, cele două ecuații de dinamică nu acționează .
Variabilele endogene vor fi Y, M/p și n care definesc echilibrul instantaneu (momentan)
al sistemului economic.
Modelul AD -AS dat de ( 2.34) se rescrie în acest caz:

{ ( )

(2.38)

În cazul staționar, oferta de bani reală ms = M/P este constan tă, deci p=0 . Se spune
că, în acest caz, nu există o politică monetară independentă.
Dacă se presupune o perfectă mobilitate a capitalului (deci curba balanței de plăți
externe este orizontală), echilibrul balanței de plăți externe se obține dacă nivelul ratei

27

interne a dobânzii, i este egal cu nivelul ratei externe a dobânzii, i*. Orice creștere a
ratei interne a dobânzii va atrage intrări de capital străin, Banca Centrală fiind nevoită să
cumpere valută străină și să vândă valută națională – lucru care va determina de plasarea
economiei către un nou punct de echilibru.
În cazul unei perfecte mobilități a capitalului, reacția fluxurilor de capital poate fi
atât de rapidă încât Banca Centrală va fi nevoită să inverseze politica inițială de
contracție a masei monetare imediat ce și -a atins acest scop. La fel se va întâmpla și
când se urmărește creșterea masei monetare, deci are loc reducerea ratei interne a
dobânzii, i în raport cu rata externă, i *, procesul desfășurându -se acum în sens invers.
În concluzie, în condițiile ratei de schimb fixe și a unei perfecte mobilități a
capitalului, o țară nu -și poate permite să urmeze o politică monetară independentă
deoarece rata dobânzii practicată în interi or nu poate să difere mult timp de cea
practicată pe piețele internaționale de capital.
Orice încercare de aplicare a unei politici monetare independente duce la scurgeri de
capital și la necesitatea de a interveni până când rata nominală dobânzii i revine la valori
apropiate de cele practicate pe piața internațională.
În aceste condiții, modelul AD -AS dinamic se reduce doar la curba cererii agregate
AD și la curba ofertei agregate AS:

{ )
( ) (2.39)

Variabilele de stare (endogene), sunt, deci, date de re lațiile funcționale:
{ )
) (2.40)

care ne arată posibilitățile pe care le avem pentru a studia influența exercitată de una
dintre variabilele de control G, e sau din paranteză asupra variabilelor endogene.
Rezolvând acest model obținem o soluție de echilibru care, în general, există.
Evoluția economiei între două stări de echilibru staționar este descrisă de ecuațiile de
dinamică:

{

(
)
(
)
)
(2.41)

28

Prima ecuație, după cum se știe, arată mo dul în care se modifică rata de schimb reală
e iar cea de -a doua modul în care se modifică oferta de bani reală,
între cele două
echilibre.
Pentru a realiza controlul sistemului economic, este importantă definirea
modalităților în care această evoluție poate fi influențată, deci a modului în care se pot
alege variabilele de control cu ajutorul cărora cresc sau scad valorile variabilelor de
stare.
Deoarece staționaritatea nu implică constanța valorilor variabilelor de stare, pentru a
surprinde evoluția sistemului între două momente de timp t -1 și t vom transforma
ecuațiile modelului (I) în ecuații cu diferențe fi nite.
Presupunem că, la momentul t -1, economia se află la echilibru pe termen lung, căruia
îi corespund outputul potențial , rata reală a dobânzii de echilibru pe termen lung și
rata de schimb de echilibru .
Astfel, curba AD liniarizată în jur ul echilibrului pe termen lung se poate scrie:
) ) ) (2.42)

(
)
(
)
(
)
) ( ) ) (2.43)

) (2.44)

{( ) ) )
(
)
(
)
(
)
) ( )
(2.45)

{ ( ) ) (
)
(
)
(
)
(
)
) ( )
( )

(2.46)

Se observ ă că cererea agregată – dată de prima ecuație a sistemului ( 2.46) – depinde
direct proporțional de creșterea cheltuielilor guvernamentale ( ) precum și de

29

inflația curentă . O creștere a ratei curente a inflației conduce la o sporire a valorii
reale a bunurilor și serviciilor interne, care devin mai scumpe. În acest caz, cererea
agregată scade, deoarece curba AD are panta descendentă.

{
(
)

(2.47)

[

][
(
)
] [

]
(2.48)

[

][
(
)
] [

]
(2.49)

Deci creșterea cheltuielior guvernamentale are ca efect o creștere a inflației curente, a
ofertei reale de bani și a outputului.
Precum și o creștere a valorii reale a bunurilor interne, dată de o inflație mai mare la
o rată de schimb constantă.
Trebuie arătat că creșterea venitului național corespunzătoare sectorului real este mai
mare decât scăderea veni tului corespunzătoare sectorului monetar.
Aceste efecte se reprezintă în figura 2.7.

30

Figura 2.7. Creștere a inflației curente, a ofertei reale de bani și a outp utului

Se observă faptul că, prin creșterea cheltuielilor guvernamentale G, curba AD se
depla sează spre dreapta sus, astfel că economia va tinde către un alt echilibru pe termen
lung E 1, caracterizat de un venit Y 1 mai mare la un preț mai mare p1, în comparație cu
echilibrul inițial. Se creează, astfel, un decalaj inflaționist, deoarece prețurile cresc ca
urmare a creșterii cererii agregate, dată de creșterea cheltuielilor guvernamentale.
Efectele directe ale decalajului inflaționist se exercită asupra creșterii prețurilor și
creșterii venitului. Dar venitul, în starea de echilibru inițial, se află la nivelul potențial la
care firmele produceau outputul normal determinat de capacitatea de producție normală
și cu utilizarea normală a forței de muncă.

31

Datorită faptului că, acum, firmele produc peste outputul potențial fără să crească
productivita tea muncii, ele vor fi nevoite să utilizeze factori de producție în cantități mai
mari, astfel că cererea de factori de producție va crește, creștere evident însoțită de o
creștere a prețurilor factorilor utilizați. Aceasta va deplasa curba SRAS către stân ga sus,
deplasare ce va continua până când se va ajunge să se realizeze din nou un output curent
la nivelul .
Deci, decalajul inflaționist este eliminat treptat printr -o creștere de prețuri,
ceea ce determină creș terea ratei inflaț iei de la
la
, deplasând
curba Phillips (SRPC) spre stânga sus.

2.3.2.2. Rata de schimb flexibilă

{

(
)

( )

(2.50)

Rata de schimb reală e este acum determinată endogen din condiția de echilibru de
pe piața bunurilor și serviciilor (curba AD) și este obținută din ecuația ( 2.28). De
asemenea, outputul/venitul Y este endogen determina t de condiția de echilibru de pe
piața financiară (curba LM) și este obținut din ecuația ( 2.32).
Pentru o rată de schimb care nu se așteaptă să rămână mult timp constantă, rata
nominală a dobânzii interne it urmează condiția de paritate:
(2.51)

(2.52)

(2.53)

(2.54)

32

Relația ( 2.54) arată faptul că rata internă a dobânzii reale e ste egală cu rata externă a
acesteia. Această situație corespunde unei perfecte mobilități a capitalului, deci unei
balanțe de plăți externe echilibrate. Numai că, în acest caz, nu vor exista fluxuri masive
de intrări sau ieșiri de capital.
În cazul unor e conomii cu rata de schimb flexibilă, economia se adaptează astfel
încât cererea și oferta de valută străină să fie echilibrată. Deci Banca Centrală nu trebuie
să intervină pe piața valutară, lucru ce impune ca soldul balanței de plăți externe să fie
zero. Aceasta înseamnă că orice excedent al contului curent trebuie compensat prin
ieșiri de capital iar orice deficit al contului curent trebuie compensat prin intrări de
capital. Deci, echilibrul dintre contul curent și contul de capital se asigură prin
modifi carea permanentă a ratei de schimb.
Dacă rata internă a dobânzii, crește peste valoarea ratei externe a dobânzii, r* vor
avea loc intrări masive de capital care vor duce la o reevaluare (creșterea valorii) a
valutei naționale însoțită de scăderea c ompetitivității și, deci, și a cererii externe pentru
produsele interne.
Dacă rata dobânzii, scade sub valoarea ratei dobânzii practicate pe piața
internațională de capital, r*, vor avea loc ieșiri masive de capital care vor duce la o
devalorizare (scăderea valorii) a valutei naționale, la creșterea corespunzătoare a
competitivității și, în consecință, a cererii externe pentru produsele interne.
Pornind de la modelul sub forma (V) putem stabili următoarele dependențe
funcționale între variabilele de stare și celelalte variabile (de control) din sistemul
economic:

{ )
(
)
)
(2.55)

{
( )
)
( )
[(
)
(
)
]
)
)

(2.56)

33

Politica fiscala
Să considerăm, în continuare, o creștere a cheltuielilor guvernamentale G. În
paragraful anterior, dedicat studiului comportame ntului economiei în condițiile unei
mobilități perfecte a capitalului, am arătat că o astfel de măsură este foarte eficientă în
determinarea creșterii echilibrate a venitului. Să vedem, în continuare, ce se întâmplă în
cazul economiilor cu rate de schimb f lexibile.
Să rescriem sistemul ( 2.56) în modul următor:

{
)

[ (
)]
)
)
(2.57)

Matriceal, acest sistem are forma următoare:

[

]
[

]
[

(
)

]

(2.58)

Pentru a putea studia efectele creșterii cheltuielilor guvernamentale G asupra
variabilelor care definesc starea staționară a economiei, în sistemul mat ricial de mai sus
vom considera ΔG≠0, în timp ce toate celelalte variabile care formează vectorul
termenilor liberi le luăm egale cu zero, deci (
) . Se obține atunci:

[

]
[

] [

]
(2.59)

de unde avem imediat:

{

(2.60)

Rezolvand acest sistem in necunscutele , obtinem:

34

{

(2.61)

Rezultă dec i că o creștere a cheltuielilor guvernamentale este ineficientă în condițiile
unor economii cu rate de schimb flexibile. Orice schimbare în această variabilă de
control este absorbită în întregime de rata de schimb reală.
Ecuația ( 2.56 b ) arată faptul că c ererea internă nu se poate schimba dacă oferta de
bani reală nu se schimbă. Dar creșterea cheltuielilor guvernamentale nu afectează oferta
de bani reală, deci este ineficientă în ce privește influențarea cererii de bunuri și servicii.
O creștere a lui G conduce, deci, doar la o creștere a ratei de schimb reale, altfel spus
la o depreciere reală. Dacă are loc o scădere a lui G atunci rata de schimb revine la
valoarea inițială.
În consecință, creșterea ratei de schimb reale va determina reducerea exporturilor
nete. În cazul unei perfecte mobilități a capitalului, șocurile reale în cerere nu vor afecta
venitul de echilibru, ci vor determina o creștere a ratei de schimb care echilibrează, din
nou, economia prin creșterea importurilor și reducerea exporturilor.

Politica monetara
Considerăm, acum, o modificare în altă variabilă de control din economie, de
exemplu o creștere a masei monetare reale . Pent ru a obține efectele pe care le are
creșterea masei monetare asupra ratei de schimb r eale, asupra venitului națion al și
asupra inflației cu rente, în (VII) vom considera (
) , în timp ce toate celelalte
mărimi le considerăm constante, deci ΔG=Δi=Δπ=0. Atunci sistemul ( 2.56) devine:

[

]
[

] [

(
)
]
(2.62)
Rezolvând acest sistem, obținem:

{

(
)

(2.63)

35

Din a doua relație avem:

(
)
(2.64)

Deci, dacă oferta de bani reală crește cu o unitate monetară, atunci venitul național
va crește cu unități monetare.
Înlocuind a doua relație în prima obținem:

(
) (2.65)

deci avem:

(
)
(2.66)

O creștere a ofertei de bani reală cu o un itate monetară determină deci o scădere a
ratei de schimb reale cu unități monetare.
În sfârșit, înlocuind pe ΔY dat de a doua relați e în cea de -a treia relație, se obține:

(
) (2.67)

Deci aici avem:

(
)
(2.68)

Dacă masa monetară reală crește cu o unitate monetară atunci rata inflației curente
crește cu unități monetare.
Așadar, o creștere a masei monetare reale are ca efect o creștere a outputului și a ratei
curente a inflației precum și o re ducere a ratei de schimb reale, deci o revalorizare a
valutei naționale. Aceas ta, micșorează competitivitatea produselor interne, reduce
exporturile și sporește importurile.

36

Efectul de transmisie al unei astfel de politici monetare este următorul:
(
)
{

( )

(2.69)

Aceste efecte mai pot fi puse în evidență și cu ajutorul figurii 2.8. Ca urmare a unei
creșteri a masei monetare, curba AD se deplasează către dreapta sus. creșteri a masei
monetare, curba AD se deplasează către dreapta sus. Se de schide, astfel, un decalaj
inflaționist, outputul curent fiind mai mare decât outputul potențial . Corespunzător
acestui decalaj, prețurile vor crește, creinduse, astfel, condiții pentru declanșarea
procesului inflaționist.
Nivelul prețului core spunzător lui va fi:
(2.70)

Figura 2.8 . Efectul de transmisie al unei astfel de politici monetare

37

2.3.3. Soluția pe termen lung a modelului AD -AS
Să caracterizăm, în continuare, echilibrul pe termen lung către care conver ge
economia în condițiile modelului AD -AS dinamic.
Vom considera ecuațiile de dinamică ale modelului:

{ ) )

(
)
(
)
)
(2.71)

Ipoteza creșterii nule implică faptul că economia, aflată la echilibru pe termen lung,
este staționară și stabilizată, deci toate variabilele reale sunt constante.
Punem, mai întâi, condiția ca rata de schimb reală să fie constantă, deci .
Atunci obținem din prima ecuație de dinamică:
) )
(2.72)

relație care este aproximată de condiția:
(2.73)

Aceasta arată faptul că rata de schimb reală, poate fi considerată constantă dacă
rata de modificare a ratei de schim b nominale, este egală cu diferențiala inflației.
În mod analog, punând condiția ca masa monetară reală să fie constantă, din (7.44)
obținem:
(
)
(
)
(2.74)

deoarece în acest caz .
Ținând cont de ( 2.54) putem scrie:
(2.75)

Care poartă numele de proprietatea de supraneutralitate , conform căreia toate
variabilele reale nu sunt afectate de rata de creștere a valutei naționale și toate
variabilele nominale cresc cu rata μ, cu excepția ratei de schimb nominale. Pentru o rată

38

de schimb nominală fixată, , utilizând această proprietate, sistemul de ecuații
care definește starea de echilibru pe termen lung va avea următoarea formă:

{
)

(2.76)

Primele două ecuații definesc echilibrul AD -AS pe termen lung, în timp ce a treia
ecuație permite determinarea masei monetare reale corespunzătoare echilibrului pe
termen lung.
O a treia ipoteză pe care o facem este aceea că economia produce exact outputul
potențial , dec i . Această ipoteză atrage imediat faptul că , deci la
echilibrul pe termen lung inflația curentă este egală cu inflația așteptată.
Deci, după o perioadă de timp sufi cient de lungă, inflația așteptată va reuși să se
ajusteze la inflația curentă.
În figura 2.9 reprezentăm grafic echilibrul AD -AS pe termen lung.
În cazul în care rata de schimb nominală este flexibilă , utilizând ipotezele de mai sus,
sistemul de ecuații c are definesc starea de echilibru pe termen lung va fi de forma:

{
(
)

)

(2.77)

Primele două ecuații definesc echilibrul AD -AS pe termen lung, în timp ce ecuația a
treia permite determinarea ratei de schimb reale corespunzătoare echilibrului pe termen
lung.

39

Figura 2.9. Reprezentarea grafica a e chilibrul AD -AS pe termen lung

2.3.4. Analiza stabilității modelului dinamic AD -AS
Pentru a an aliza stabilitatea modelului AD -AS, vom considera ecuațiile de dinamică:

{ ) )

(
)
(
)
)
(2.78)

Ce constituie un sistem de două ecuații cu diferențe finite în dou ă necunoscute e și M/p.
Rezolvând cele două ecuații obținem:

{ [ ) )
]

(
)
(
)
)
(2.79)

Vom avea următoarele două situații:

40

a) Dacă :
{ ) )

)
(2.80)

Atunci sistemul este stabil, cu o dinamică monotonă c onvergentă către traiectoria de
echilibru.
b) Dacă :
{ ) )

)
(2.81)

Atunci se înregistrează o creștere a ratei de schimb reale cu ritmul:
) )
(2.82)

Si o creștere a ofertei reale de bani cu ritmul:
) (2.83)

În acest caz, sistemul este instabil, iar evoluția variabilelor e și (M/p) este crescătoare
către ∞ sau oscilantă explozivă.

41

Capitolul 3. Sistem informatic pentru simularea evoluției în timp

3.1. Mediul de programare Matlab
MATLAB (MATtrix LABoratory) este un pachet de programe de înaltă performanță,
interactive, destinat calculului matematic, științific și ingineresc. MATLAB integrează
calcul, programe și vizualizare, într -un mediu de lucru prietenos, soluționarea
problemelor presupunând folosirea notațiilor matematice clasice. Utilizarea programului
MATLAB inclu de:
 matematică și calcul numeric;
 programare și dezvoltare de algoritmi;
 modelare și simulare;
 analiză de date,explotarea rezultatelor și vizualizare;
 grafică științifică și inginerească;
 dezvoltare de aplicații software,incluzând construcție de interfețe grafice cu
utilizatorul (GUI);
MATLAB este un produs al companiei The Mathworks, Inc.
(http://www.mathworks.com ) și lucrează sub Windows, Unix, Linux și Machintosh.
Matlab include toate facilitățile unui limbaj comp let de programare, admițând interfețe
cu limbajul de programare C, C++ și FORTRAN . Versiunea cea mai recent a pachetului
de programare MATLAB este versiunea 7.1.1.
MATLAB a cunoscut o puternică evoluție în decursul ultimelor ani, reprezetând
astăzi în medi ile universitare o unealtă standard de calcul, fiind asociată diverselor
cursuri introductive sau avansate în matematică, știință și inginarie. În industrie,
MATLAB este recunoscut ca un mijloc de investigație numeric performant, utilizat în
sprijinul unei activități de cercetare, dezvoltare și analiză de înalt nivel.
Structura sistemului MATLAB constă în cinci părți principale:
1. Mediul de dezvoltare – acesta este alcătuit dintr -un set de unelte care
faciliteză folosirea funcțiilor și fișierelor MATLAB.
2. Bibli oteca de funcții matematice MATLAB -aceasta constă într -o vastă
colecție de algoritmi de calcul, pornind de la funcții elementare precum
sumă,sinus, cosines și aritmetică complex,p ână la funcții mai sofisticate

42

precum inversare de matrici,calcul de valori p ropii,funcții Bessel, și
transformata Fourier.
3. Limbajul MATLAB – este un limbaj matrice/vector de înalt nivel ce include
instrucțiuni de control al buclelor, funcții, structuri de date, comenzi de
intrare/ieșire și instrucțiuni de programare orientată pe ob iecte.
4. Handle Graphics – reprezintă sistemul de grafică MATLAB și include atât
comenzi de înalt nivel pentru vizualizarea 2D și 3D a datelor, procesare de
imagini, animație și grafică, cât și comenzi de jos nivel ce permit
personalizarea completă a reprezen tărilor grafice și construirea integral a
interfețelor grafice (GUI) pentru aplicațiile MATLAB.
5. MATLAB Application Program Interface (API) – aceasta este o bibliotecă
ce permite scrierea programelor C și Fortran ce interacționeză cu MATLAB.
Biblioteca conți ne facili tăți de apel de subroutine din MATLAB (dynamic
linking), de apelare a MATLAB -ul ca pe o mașină de calcul, și de citire și
scriere de fișiere MAT -files.

3.2. Descrierea aplicație
Obiectivele urmărite pe parcursul dezvoltării acestei aplicații sunt :
o Prezentarea sistemului cibernetic al economiei reale ;
o Prezentarea în timp a cheltuielilor de consum ale gospodăriilor și a venitului
gospodăriilor;
o Identificarea situațiilor economice privind restabilirea echilibrului pe piața
bunurilor și serviciilor și piața factorilor de producție;
o Aplicarea diferitlor strategii asupra situațiilor respective;
o Prezentarea modelului AD -AS.
o Prezentarea modelului IS -LM.
Interfața aplicației cu utilizatorul este creată cu ajutorul intrumentelor puse la
dispoziție de Matlab (R201 6a) și este prezentată în figura 3.1.

43

Figur a 3.1. Interfața aplicației

Figur a 3.2. Meniul aplicației

44

Această aplicație a fost dezvoltată utilizându -se tehnologi i de actualitate, prezentate
mai sus . Conform figurii precedente, se pot ident ifica cu ușurință operațiile ce pot fi
efectuate, și anume:
 informatii despre SCER, AD -AS,IS -LM;
 prezentarea și realizarea unor strategii ale economiei;
 posibilitatea de a efectua pe baza unor date statistice atât echilibrul piețelor
cât și evoluțiile în timp;
 echilibrul pietelor;
 meniul Ajutor oferă o legendă a tuturor variabilelor utilizate pentru
dezvoltarea aplicației, precum și un formular de descriere.
În continuarea acestui subcapitol vor fi prezentate în detaliu operațiile identificate
anterior. Î n primul rând, este nevoie ca sistemul informatic dezvoltat să permită
efectuarea echilibrului pe baza unor date statistice oferite de Anuarul Statistic al
României.
Meniul „Informatii ” permite deschiderea unor noi ferestre (prezentată în figura 3. 2)
care o feră informații despre SCER, AD -AS, IS -LM.

Figur a 3.3. Informatii despre SCER

45

Figur a 3.4. Informatii despre modelul AD -AS

Figur a 3.5. Informatii despre modelul IS -LM

46

Submeniul “Evoluții în timp ” permite deschiderea un ei noi ferestre (în figura 3. 6) ce
oferă utilizatorului raporte statistice privind veniturile și cheltuielile gospodăriilor,
pentru crearea unei imagini de ansamblu privind evoluția acestor indicatori în România
începând din anul 2008 -2015.

Figur a 3.6. Evoluția în timp privind venitu rile și cheltuielile gospodăriilor

La apăsarea butonului Populează tabel vor fi încărcate datele statistice ce prezintă
situația României din 2008 până în 201 5, privind evoluția veniturile și cheltuielile
gospodăriilor. Aceste date sunt stocate într -un fișier de tip xlsx.
Asupra datelor ilustrate în tabel se pot efectua o serie de operațiuni precum:
– adăugarea unui nou set de date (o nouă linie ), prin apăsarea butonului
Adaugă linie. Se permite adăugarea unui nou rând în cadrul tabelului. Codul
sursă s cris în Matlab aferent operației de adăugare rând nou este prezentat în
continuare.

47

– butonul ștergere , curata tabelul de toate datele anterioare , curatarea
graficelor , operați a se realizează la evenimentul Callback al butonului
Șterge . Codul sursă scris în Matlab aferent operației de șterg ere este prezentat
în continuare.

– butonul salvare datelor modificate, în fișierul de pe disc dedicat, la apăsarea
butonului Salvează , fișier numit „date.xls ‟ ce va fi încărcat în cadrul
sesiunilor de lucru următoare. Codul sursă scris în Matlab aferent operației de
salva re este prezentat în continuare.

48

Prezentarea grafică a acestor date este afișată în partea stângă a ferestrei și este
accesibilă numai după apăsarea butonului corespunzător, respectiv Cheltuieli pentru
afișar ea evoluției în timp a cheltuielilor , Venituri pentru afi șarea evoluției în timp a
veniturilor și graficul cu titlul Evoluția cheltuielilor și a veniturilor pentru o afișare
simultană a celor două evoluții în timp.

Meniul „Echilibrul piețelor” permite deschiderea unei noi ferestre (prezentată în
figura 3. 7) care oferă posibilitatea utilizatorului de a realiza o simulare a echilibrului
simultan pe piața bunurilor și serviciilor și piața monetară, echilibru determinat cu
ajutorul modelului cibernetic AD-AS.

Figur a 3.7. Echilibrul simultan al piețelo r

Lista parametrilor ce suferă modificări din partea utilizatorului este următoarea:
 b – senzitivitatea investițiilor asupra ratei dobânzii;
 c – rata prosterității către consum;
 G – cheltuieli guvernamentale;
 h – senzitivitatea cererii totale de bani în r aport cu rata dobânzii;
 k – senzitivitatea cererii totale de bani în raport cu venitul;
 M – masa monetară;
 t – rata marginală a texelor asupra venitului.

49

Toate modificările parametrilor determină modificări ale graficului în care este
descrisă situația eco nomică. Acest grafic este trasat după apăsarea butonului Afișează
grafic, care preia datele modificate și le transpune grafic.
Pentru a putea realiza comparații între situații economice diferite după trasarea
primei situații, se vor modifica parametrii și apoi se va activa evenimentul Callback al
butonului Afișare grafic ce va trasa grafic și cea de -a doua situație economică. Astfel se
pot reprezenta grafic mai multe situații economice oferind utilizatorului posibilitatea de
a realizare o serie de comparaț ii mult mai eficiente.
Odată trasat graficul sunt afișate în cadrul secțiunii Coordonatele punctului de
echilibru și valorile ratei dobânzii și a venitului pentru care cele două piețe (piața
bunurilor și serviciilor și piața monetară) sunt în echilibru.
Pentru refacerea întregii simulări butonul Șterge permite curățarea graficului și a
valorilor de echilibru, însă nu va modifica și valorile parametrilor modificați de
utilizator, pentru a permite acestuia reluarea simulării de la ultimele valori modificate.
Dacă se dorește întoarcerea la valorile inițiale ale sistemului, butonul Resetează valori
va face acest lucru.

50

Sistemul prezintă pe lânga valorile punctului de optim și o serie de variabile
endogene, utile utilizatorului în fundamentarea deciziilor p rivind politicile ce vor fi
adoptate.
Aceste variabile endogene sunt:
 C – consumul
 S – economiile
 I – investițiile
 T – taxele

Sistemul calculează aceste variabile în funcție de modificările operate de utilizator,
prezentând oscilațiile care au loc în urm a acestor modificări.

Modalități de realizare a simulărilor
Aplicația simulează procesul de determinare a echilibrului concomitent atât pe piața
bunurilor cât și pe piața monetară, echilibru modelat în cibernetică cu ajutorul
modelului IS -LM. Se propune următorul exemplu de utilizare ilustrat în figura 3. 8.

51

Figur a 3.8. Reprezentarea grafică a situației introduse de utilizator

Pentru efectuarea acestui exemplu este necesară inserarea unei serii de date ce
prezintă o anumită situație economică:
 b – senzitivitatea investițiilor asupra ratei dobânzii: 140
 c – rata prosterității către consum: 0.9
 G – cheltuieli guvernamentale: 280 mlrd.
 h – senzitivitatea cererii totale de bani în raport cu rata dobânzii: 30
 k – senzitivitatea cererii totale de bani în ra port cu venitul: 0.4
 M – masa monetară: 300
 t – rata marginală a texelor asupra venitului: 0.14

Punctul de echilibru al pieței bunurilor și serviciilor și al pieței monetare este:
e erY;
= (993,95 ; 3,25)

Cazul I: Aplicarea unei politici fiscale expansioniste
Să presupunem că, în viitor, decidentul politic va crește cheltuielile guvernamentale
cu 100 de mld. lei. Acest lucru va determina deplasarea curbei IS în sus și la dreapta, de
la IS0 la IS 1 (figura 3. 9).

52

Figur a 3.9. Aplicarea une i politici fiscal expansionist

Interpretare:
După cum se remarcă și din grafic puntul de echilibru al modelului IS -LM se va
muta din punctul (993,95 ; 3,06) în punctul (1041,73 ; 3,86); cu alte cuvinte, atât
venitul, cât și rata nominală a dobânzii de pe piața financiară vor crește. Acest fapt
determină o scădere a investițiilor pe piața financiară și, ca urmare, un venit național
redus; de ex: la echilibrul celor doua piețe investiția va scădea cu 89 mld. lei.
În general, orice schimbare a cheltuielilor g uvernamentale sau a taxelor impuse de
Guvern trebuie să fie finanțată, astfel la creșterea acestora cu 100 mld. lei statul va
trebui sa aibă o sursă din care să provină fondurile prevăzute în Bugetul de Stat.
În funcție de destinația cheltuielilor guvernam entale, putem avea diferite evoluții ale
economiei, în viitor. Cheltuielile guvernamentale se împart în două mari categorii :
 cumpărări guvernamentale de bunuri și servicii, cum sunt :
 achiziții de produse destinate refacerii șoselelor naționale
 plățile de salarii către sectorul bugetar
 achiziția de produse intermediare și finale necesare sectorului de
dezvoltare
 tranferuri de venit sau plăți transferabile;

53

Pentru prima categorie de cheltuieli guvernamentale, oricare ar fi finalitatea lor, ele
vor avea ca e fect creșterea numărului de locuri de munca și, implicit, scăderea ratei
șomajului. De asemenea, achizițiile guvernamentale de bunuri și servicii vor avea ca
efect direct creșterea cererii de bunuri și servicii de pe piață. În aceste condiții, oferta
nu p oate atinge imediat același nivel, fapt ce va determina amplificarea indicelui
prețurilor pe o piață a bunurilor și serviciilor cu o cerere în exces.
Pentru a doua categorie de cheltuieli guvernamentale, Guvernul nu primește nimic în
schimb, nu obține nic iun venit. Dar astfel, familiile cu venituri mici primesc ajutoare
sociale, elevii și studenții primesc burse de stat, veteranii de război primesc pensii ș.a.
Toate aceste plăți transferabile, prin care se redistribuie venitul național, nu au o
contribuție directă asupra restului economiei (sectorului privat), dar îl pot influența prin
creșterea cheltuielilor de consum (37 mld. lei în cazul de față), consum care va
determina la rândul său creșterea Bugetului de Stat, prin impozite și taxe (6 mld. lei) –
un adevărat „lanț al slăbiciunilor”.
În această situație, cheltuielile populației depind de venitul permanent și nu de
venitul curent al acestora. Drept urmare, consumul nu va fi afectat prea mult de
creșterea plătilor transferabile cu aproape 100 mld.lei sau cel puțin nu va fi afectat în
prima etapă a acestei politici guvernametale.
În concluzie, dacă primul instrument al politicii fiscale, achizițiile de bunuri și
servicii, este un instrument politic direct, plățile transferabile este un instrument politic
indirect, fiind necesară o mărime (variabilă) intermediară prin care efectul să se
transmită asupra variabilei scop, cererea agregată de bunuri și servicii. De regulă,
instrumentele politice indirecte exercită efecte cu o intensitate mai redusă asupra
scopu rilor decât instrumentele politice directe (nemijlocite).
Întrucât cheltuielile guvernamentale au crescut cu 100 mld. lei, multiplicatorul
investițional a crescut de 4,42 ori :

Concluzie :
Creșterea cheltuielilor guvernamentale (politica fiscală expan sionistă sau ușoară)
determină creșterea cererii agregate de pe piața bunurilor și serviciilor  mărirea
ofertei agregate de bunuri și servicii, datorată firmelor care vor încerca să acopere
42,414,019,011
1 11y y t c

54

cererea în exces printr -o ofertă corespunzătoare  sporirea veni tului disponibil,
deoarece această creștere a cererii va fi impozitată de Guvern  mărirea cosumului de
bunuri și servicii al populației.

Cazul II: Aplicarea unei politici monetare expansioniste
Spre deosebire de instrumentele politicii fiscale, instrumen tele politicii monetare
afectează economia monetară, influențând masa monetară, fluxurile valorice din cadrul
economiei ș.a.
În acest caz, guvernul poate acționa în sensul creșterii ofertei de bani M cu 10 mld.
lei; fapt ce va determina deplasarea curbei L M în jos și la dreapta, de la LM 0 la LM 1.
Interpretare :
Analizând rezultatele obținute și graficul ilustrat în figura următoare, putem afirma
că, în urma creșterii ofertei de bani aflată în circulație cu 10 mld. lei, punctul de
echilibru al modelului IS – LM se modifică de la (993,95 ; 3,06) la (1016,25 ; 3,21).
În acest fel decidentul politic recurge la cumpărarea sau vinderea de obligațiuni și
bonuri de tezaur guvernamentale. În consecință, masa monetară va crește, deci crește
cantitatea de bani existe ntă pe piață. De aici prin intermediul multiplicatorului monetar
este afectată și oferta de bani în sensul creșterii. Mai concret, creșterea ofertei de bani se
face prin cumpărarea de către autoritatea monetară de obligațiuni și bonuri de tezaur.
Prin aces te cumpărări, lichiditățile băncilor vor crește, deci ele vor avea posibilitatea să
acorde un volum mai mare de credite. Creșterea volumului creditelor acordate va
influența pozitiv nivelul activității productive din economie, deci al producției.
Producția la rândul ei va determina mărirea venitului disponibil permanent, ceea ce va
impulsiona cheltuielile de consum (C crește cu 17 mld. lei). În urma sporirii acestor
cheltuieli, cererea agregată crește, deci și oferta agregată va fi influențată în același se ns.
Dacă oferta de bani ar fi fost menținută constantă atunci ar fi apărut o cerere de bani
în exces ceea ce ar fi determinat creșterea ratei dobânzii pentru menținerea echilibrului
pe piața monetară, fapt ce ar fi dus la mărirea inflației prezente. Dar în cazul prezentat
prin creșterea ofertei de bani cu 10 mld. lei rata dobânzii pe piața financiară determinată
de rata inflației a scazut cu 0.06 % .

55

Figur a 3.10. Aplicarea unei politici monetare expansionist

Concluzie :
Creșterea ofertei de bani  scăderea ratei dobânzii pe piața financiară  creșterea
investițiilor, ca urmare a scăderii costului creditelor, firmele fiind tentate să -și extindă
programele de investiții  sporirea cererii agregate  sporirea venitului populației 
mărirea venitului dispon ibil al statului  creșterea consumului de bunuri și servicii al
populației  creșterea cererii agregate
Acest ciclu se repetă până când economia ajunge la un nou echilibru.

Cazul III: Aplicarea politicii fiscale concomitent cu politica monetară
Politici le monetare și fiscale au o eficiență diferită, eficiență care e dependentă de
condițiile concrete din economie. Eficiența acestor două tipuri de politici depinde de toți
parametrii modelului, deoarece multiplicatorii politicilor monetare, respectiv ai
politicilor fiscale, sunt dependenți de acești parametrii.
Să presupunem că în viitor guvernul se hotărăște să crească atât cheltuielile
guvernamentale cu 50 mld. lei, cât și oferta de bani din circulație cu 140 mld. lei, dar și
o creștere a taxelor reprezent ată prin creșterea ratei marginale a taxelor cu 0.04.

56

Figur a 3.11. Aplicarea politicii monetare concomitant cu politica fiscală

Interpretare :
Noul punct de echilibru corespunde unui venit mai mare (Y=1307,55 mld.lei) și unui
r mai mic decât valoarea lu i inițială ( r=2.77), scăzând în acest fel inflația. În acest caz,
cu cât senzitivitatea cererii de bani la modificarea ratei dobânzii este mai mare și cu cât
senzitivitatea investiției la modificările în rata dobânzii este mai mică, cu atât politica
fisca lă este mai eficientă în raport cu cea monetară și invers.
În cadrul acestui tip de politică guvernamentală orice creștere a ofertei de bani de
către autoritățile monetare va fi percepută imediat de către sectorul privat care va
încerca să scape de obligaț iunile guvernamentale pe care le reține, el încercând să le
vândă la un preț neschimbat.

Strategii Economice
Se presupune că dispunem de date la nivel macroeconomic (pentru 15 ani) privind
cererea de bani și servicii D – mai puțin componenta cerere din pa rtea sectorului
guvernamental – masa monetară M, produsul național brut GNP (folosit cavariabilă de
venit Y) – toate exprimate în miliarde de $ (pentru S.U.A), anul de bază 1 – și rata
dobânzii r. Informațiile deținute sunt prezentate în tabelul 1.

57

Tabel 1. Date la nivel macroeconomic pentru 15 ani Anul Cererea

D Masa
monetară

M GNP

Y Rata
dobânzii

r
Anul Cererea

D Masa
monetară

M GNP

Y Rata
dobânz
ii

r
1 1070,72 892,26 2365,6 5,16 9 1060,29 1163,6 2826,7 5,5
2 1110,25 925,21 2423,3 5,87 10 1156,2 1286,6 2958,6 5,46
3 1075,83 896,53 2416,2 5,95 11 1242,6 1388,9 3115,2 7,46
4 1129,13 940,94 2484,8 4,88 12 1263,53 1497,9 3192,4 10,28
5 1211,47 1009,56 2608,5 4,5 13 1202,56 1631,4 3187,1 11,77
6 1298,64 1082,21 2744,1 6,44 14 1246,73 1794,4 3248,8 13,42
7 1254,00 1045,01 2729,3 7,83 15 1155,56 1954,9 3166 11,02
8 1167,03 972,52 2695 6,25

Dorim să găsim acele valori pereche (Y, r) care să asigure un echilibru atât pe piața
de bunuri și servicii (echilibrul real) cât și un echilibru pe piața financiară (echilibrul
monetar).
Avem nevoie de funcția cererii de produse și funcția cererii de bani. Vom folosi
datele din tabelul 1 estimând mai întâi variabila cerere D ca funcție liniară de variabilele
venit Y și rata d obânzii r. Coeficienții estimați, în ipoteza interceptului (termenului liber
zero) și câțiva indicatori statistici ce exprimă bonitatea ajustării liniare ( de exemplu
coeficientul de corelație R2 = 0,953, eroarea standard = 37,26) sunt prezentați în tabelu l
2. Acum se poate scrie funcția cerere de produse astfel: (Y, r) = 0.464 Y – 2.1074 r

Tabel 2. Coeficientul de corelație și eroarea standard

Folosind datele din același tabel 1 se poate estima și cererea de bani M ca o funcție
liniară de variabilele venit Y și rată a dobânzii r cu interce ptul zero. Se obțin rezultatele
din tabelul 3. Se observă că și aici indicatorul R2 = 0,97 arată o legătură liniară
puternică între variabila M și variabilele Y și r.
Regression Statistics
Multiple R 0,9705
R Square 0,9418
Adj. R Square 0,8605
Standard Error 39,6394
Observations 15 Coeficients
Intercept 0
Coef. a 1 0,464
Coef. a 2 -2,1074

58

Tabel 3. Coeficientul de corelație și eroarea standard

Prin urmare cererea de bani se poate scrie astfel:
(Y, r) = 0.3867 Y – 1.756 r
Acum relațiile de dinamică ale vectorului (Y,r) sunt:
̇ = ε1 [(0.464 – 1)Y – 2.1074r + G]
̇ = ε2 (0.3867 Y – 1.756 r – MS)
în care:
– ε1 și ε2 sunt parametrii de reglare;
– G și MS sunt variabilele de comandă.
a) Strategia constantă presupune găs irea vectorului de echilibru (Y,r)
corespunzător:
̅ = 1000 și MS = 680
și să se studieze stabilitatea traiectoriilor în acest caz. Se va alege starea
inițială Y 0 = 3200 și r 0 = 15%.
b) Care vor fi traiectoriile variabilelor de venit Y și rată a dobânzii r dacă se
prevede o creștere (față de starea inițială (Y 0 r0)) cu un ritm de 6%?

Rezolvare:
În cadrul figurii 3.12 Stategii Economice , am urmărit realizarea a două strategii
aplicate modelului AD-AS.
Astfel, pentru a putea trasa Evoluția venitului și a ratei dobânzii , corespunzătoare
Strategiei 1, a fost nevoie de completarea următoarelor valori: valorile estimate din
funcția cerere de produse ( a1 – coeficientul variabilei Y , a2 – coeificientul variabilei r,
a3 – termenul liber), valori estimate din funcț ia cerere de bani (b1 – coeficientul
variabilei Y, b2 – coeificientul variabilei r, b3 – termenul liber), precum și parametrii de
reglare cu valorile date eps1 = 0.4 și eps = 0.5. De asemenea, pentru trasarea graficului
aferent Strategiei 1 mai trebuie com pletate și valorile constante ale strategiei, și anume: Regressio n Statistics
Multiple R 0,97
R Square 0,942
Adj. R Square 0,86
Standard Error 33,03
Observations 15 Coefficients
Intercept 0
Coef. b 1 0,3867
Coef. b 2 -1,756

59

cheltuielile guvernamentale G și masa monetară M, precum și valorile inițiale pentru Y
și r prin intermediul variabilelor z01 și z02, prezente în figura ilustrată anterior.

Figur a 3.12. Strategii le economiei

Utilizând programul Matlab R201 6a, conform figurii prezentate anterior, se obține
vectorul de echilibru (
) = (
)
(pentru parametrii de reglare ε 1 = 0.4 și ε2 = 0.5). Valorile proprii ale matricei de
structură
A = (

)
sunt -0.547 ±0.23151 ceea ce arată că traiectoriile converg spre traiectoria de
echilibru .
De asemenea, valorile proprii fiind numere complexe, cu partea reală negativă,
traiectoriile vor fi oscilant periodice , amortizate ( figura 3.6 ). Pentru condițiile inițiale
precizate și anume Y 0 = 3200 și r 0 = 15% traiectoria soluție este prezentată în graficul
Strategiei 1, din figura prezentată anterior. Se observă convergența traiectoriei spre
traiectoria de echilibru d ată de starea de echilibru (
) = (
).

60

Pe baza formulelor introduse precum și a valorilor preluate de la tastatură, se va trasa
graficul aferent Strategiei 1 prin apăsarea butonului Strategia1 . Tipul traiectoriei în
momentul tras ării graficului poate fi de 2 feluri: traiectorie oscilant periodică amortizată
(în cazul în care valorile reale sunt negative – situație prezentată în figura 3.12 ) sau
traiectorie explozivă (situație prezentată în figura 3. 14) și au fost puse în evidență prin
afișarea unui mesaj de tip msbbox (figura 3. 13, respectiv figura 3. 15).

Figur a 3.13. Mesaj de notificare pentru traiectoria amortizată

Pentru condițiile inițiale Y 0 = 3200 și r 0 = 15% se obține traiectoria prezentată în
graficul din partea dreapt ă prezentat din figura prezentată anterior. Se observă
convergența acesteia spre traiectoria de creștere dorită, ritmul fixat este de 6%.
La evenimentul Callback al butonului Strategia 2 se urmărește, de asemenea,
trasarea unui grafic cu Evoluția venitului și a ratei dobânzii, cu diferența că se va avea
în vedere o creștere a variabilelor de comandă cu ajutorul unei ratei de creștere notată în
acest caz cu ro. Astfel vor crește valorile cheltuielilor guvernamentale și a masei
monetare cu aceeași rată ro.

61

Figur a 3.14. Strategii le economiei

Figură 3.15. Mesaj de notificare pentru traiectoria explozivă

Butonul Resetează valori din dreapta figurii 3. 14 permite resetarea tuturor valorilor
inițiale ilustrate la momentul deschiderii ferestrei.

62

Pentru o înț elegerea mai bună a variabilelor sistemului și a ce anume reprezintă
acestea, se va deschide fereastra aferentă submeniului „Legendă”, din meniul „Ajutor”,
fereastră ilustrată în figura 3. 16, în care sunt prezentate toate notațiile utilizate.

Figur a 3.16. Legendă

La evenimentul click pe submeniul „Despre ” este ilustrată figura prezentată în
continuare, figură ce cuprinde o serie de date informative despre aplicația realizată,
precum: versiunea 1.0, autorul, titlul aplicației și anul creării aplicației.

Figur a 3.17. Formular de descriere

63

Concluzii

64

Bibliografie

65

Anexe
Anexa 1 – Codul sursă scris în Matlab R2010b care permite afișarea formularelor
„Informatii SCER , Informatii AD -AS, Informatii IS -LM, Strategii, Evoluții , Echilibrul
piețelor , Legenda, Despre” la efectuarea opera ției de click pe opțiunile din meniu.

Anexa 2 – Codul sursă scris în Matlab R201 6a care preiau datele din tabelul existent
si permite trasarea Evoluției în timp a cheltuielior și a Evoluției veniturilor în timp.

66

Anexa 3 – Codul sursă scris în Matlab R201 6a care permite preluarea datelor de
intrare si afișarea Strategiei 1, pe baza datelor furnizate.

67

Anexa 4 – Codul sursă scris în Matlab R201 6a care permite preluarea datelor de
intrare si afișarea Strategiei 2 , pe baza datelor furnizate.

68

Anexa 5 – Codul sursă scris în Matlab R201 6a care permite afișarea parametrilor
exogeni și policy instruments prestabiliti .

Anexa 6 – Codul sursă scris în Matlab R201 6a care permite validarea datelor
introduse în câmpul a1 – coeficientul venitului din funcția cerere de produse.

69

Anexa 7 – Codul sursă scris în Matlab R201 6a care permite trasarea dreptelor AD și
AS, precum și calcularea și afișarea punctului de echilib ru.