SPECIALIZAREA: IDENTITĂȚI REGIONALE ÎN EUROPA CENTRAL – RĂSĂRITEANĂ CULTURA MUNCITOREASCĂ ROMÂNEASCĂ ÎN VALEA JIULUI ÎN PERIOADA (1918 – 1938)… [621895]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOLOGIE
SPECIALIZAREA: IDENTITĂȚI REGIONALE ÎN
EUROPA CENTRAL – RĂSĂRITEANĂ

CULTURA MUNCITOREASCĂ
ROMÂNEASCĂ ÎN VALEA JIULUI ÎN
PERIOADA (1918 – 1938)

Coordonator științific:
Conf. univ. dr : Valer Moga

Absolvent: [anonimizat]

2017

2
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 3

CAPITOLUL I. ROLUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ȘI AL BISERICII ÎN EDUCAȚIA ȘI
ÎN PROMOVAREA CULTURII MUNCITOREȘTI ÎN VALEA JIULUI …………………………. 7
I.1. Învățământul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..7
I.2. Biserica – instituție de cultură ………………………….. ………………………….. ………. 16

CAPITOLUL II. VIAȚA CULTURALĂ A COMUNITĂȚILOR MUNCITOREȘTI
DIN VALEA JIULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 22
II.1. Presa ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 22
II.2. Biblioteci, „casine”, reprezentări teatrale, fanfare și co ruri ……………………….. 24

CAPITOLUL III. ACTIVITATEA SOCIETĂȚILOR CULTURALE ÎN VALEA
JIULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 34
III.1. Despărțământul Jiu al „Astrei” ………………………….. ………………………….. …… 34
III.2. Liga Culturală; Societatea „Principele Mircea” ………………………….. …………. 38

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 41

BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 43

ANEXE……………………………………………………………………………….46

3
INTRODUCERE

Valea Jiului este un spațiu ofertant atât din punct de ve dere geografic, cât și istoric.
Valea Jiului este poziționată în partea de sud -vest a Transilvaniei, fiind considerată una dintre
zonele montane frumoase și bogate ale României . Depresiunea Valea Jiului este înconjurată
de o serie de masive muntoase, ce formează o adevărată cetate naturală.
Încercând realizarea unei incursiuni în istoria locului, remarcăm că primele urme de
viețuire umană datează din paleolitic. Într -o ordine cronologică nu putem trece peste perioada
antică a cetăților dacice, cea mai im portantă din zonă fiind Bănița sau a ca strelor romane, ca
apoi să poposim în perioada medievală, când descoperim că Țara Hațegului cuprindea în
secolul al XIV -lea și depresiunea de la izvoarele celor două Jiuri1. Pe tot parcursul Evului
Mediu, Valea Jiului este prezentă în d iferite contexte ist orice. Acestei regiuni îi crește
importanța odată cu secolul al XIX -lea, când au fost descoperite pr imele zăcăminte de
cărbune, ce au atras în regiune o mulțime de oameni cu origini etnice și re ligii diferite, care și-
au pus amprenta , în cele din urmă asup ra evoluției economice, sociale și culturale a zonei.
Din această perspectivă, lucrarea prezentă abordează un s ubiect amplu și interesant, ce
are ca temă centrală cultura muncitorească românească în perioada 1918 -1938. Lucrarea
încearcă să reconstituie pre ocupările culturale ale muncitorilor români din Valea Jiului într -o
perioadă istorică deosebită pentru societatea românească , în ansamblul său. Este fascinant să
studiezi și apoi să încerci să prezinți și altora o parte din elementele culturii muncitorești ale
populației românești din Valea Jiului, mai ales că poate mulți s -ar îndoi de faptul că
muncitorii ar putea avea și alte preocupări, destul de elitiste unele, în afara celor legate de
munca propriu zisă.
Lucrarea cuprinde trei capitole, fiecare dintre acestea conținând câte două subcapitole.
Pentru realizarea acestei lucrări am studiat, mai întâi bibliografia pentru a stabili reperele după
care să mă ghidez în realizarea ei. Consultarea materialelor găsite în bibliotecă referitoare la
subiect au fost co mpletate de materialul arhivistic pe care l -am cercetat la Arhivele Naționale
filiala Deva. Informarea bibliografică am realizat -o la Biblioteca Județeană „Ovid
Densușeanu” Deva, Biblioteca Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva și Biblioteca
Serviciu lui Județean Hunedoara al Arhivelor Naționale filiala Deva.

1 Radu Popa, La începuturile Evului Mediu românesc. Țara Hațegului , București, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1988, p.71 .

4
Primul capitol al lucrării se intitulează „Rolul învățământului și al bisericii în educația
și în promovarea culturii muncitorești în Valea Jiului ” și cuprinde două subcapitole
„Învățământul ” și „Biserica – instituție de cultură ”. În ce privește primul subcapitol am
încercat să prezint o imagine generală asupra sistemului de învățământ din Valea Jiului, în
perioada 1918 -1938, punctând atât cadrul legislativ ce a reglementat domeniul, cât și rețeaua
școlară existentă în regiune. Această rețea școlară era complexă, fiind formată din școli
primare, secundare, liceale, profesionale, dar cuprindea și educația pentru adulți. Am acordat
un spațiu mai amplu descrierii școlilor primare, Liceului de băieți di n Petroșani, dar și
învățământului profesional. Biserica a fost bine reprezentată în regiune, dinainte de 1918, prin
existența multor locașuri de cult aparținând diverselor confesiuni religioase, preoții având un
rol major în procesul de culturalizare a po pulației din Valea Jiului.
Al doilea capitol, intitulat „Viața culturală a comunităților muncitorești din Valea
Jiului ”este dedicat presei, bibliotecilor, activității „casinelor”, a fanfarelor și corurilor. Presa a
avut un rol major în prezentarea manifes tărilor culturale, dar s -a implicat și direct în
organizarea și promovarea acestora. În regiune au văzut lumina tiparului o serie de ziare și
reviste, unele dintre ele cu distribuție mai mare d ecât zona Văii Jiului. Amintim ziarele
Gazeta Jiului , Avântul , Graiul Muncitorimii , Valea Jiului și Munca și revista Montanistică și
Metalurgie . Trebuie menționată activitatea Tipografiei „Jiul Cultural”, ce a avut o implicare
substanțială în editarea publicațiilor. O tratare mai amplă am rezervat -o subcapitolului în care
este prezentată activitatea bibliotecilor, „casinelor”, reprezentărilor teatrale, fanfarelor și
corurilor, deoarece aceste domenii sunt relevante sub aspectul implicării directe a
muncitorilor în domeniul culturii . În regiune funcționau o serie de bib lioteci parohiale, școlare
sau ce aparțineau „Astrei ”, fiecare cu regulamentul propriu de organizare și funcționare.
„Casinele” sau Cazinourile românești au fost înființate în toate localitățile mari ale Văii Jiului,
scopul lor era de a oferi spații propri i „pentru întruniri sociale, culturale și naționale” , pentru
„a mijlocii răspândirea cugetării și culturii românești”2. Realizarea acestor obiective s -a
materializat prin organizarea de serate culturale, serbări, petreceri tematice, reprezentații
teatrale etc. Fanfarele și corurile înființate în Valea Jiului au fost numeroase și au desfășurat o
activitate intensă prin participarea la sărbătorile naționale, serbările câmpenești, organizarea
unor spectacole pentru strângerea de fonduri și acțiuni ca ritabile.
Ultimul capitol, numit „Activitatea societăților culturale în Valea Jiului ”, reflectă
activitatea societățil or culturale ca Despărțământul Jiu al „Astrei ”, Liga Culturală și

2 Constantin Pascu, Tania Angelescu, Mircea Munteanu, Dumitru Velea, Teatrul dramatic „Ion D.
Sârbu” sau Teatrul în Valea Jiului , Petroșani, Editura Fundației Culturale „Ion D. Sârbu”, 2008, p. 11.

5
Societatea „ Principele Mircea ”. O atenție sporită am acordat -o activității Despărțământului Jiu
al „Astrei ”, de la înființarea lui în anul 1912, insistând pe perioada 1918 -1938. După cum bine
se știe activitatea „Astrei ” și implicit a despărțămintelor ei a fost diversă cuprinzând șezătorile
culturale și cercurile peda gogice, în cadrul cărora s -au ținut conferințe sau spectacole de
teatru. Aceeași activitate, dar mai restrânsă au desfășurat -o în Valea Jiul ui, Liga Culturală și
Societatea „ Principele Mircea ”.
Materialul bibliografic folosit ce oferă informații multiple despre diversele probleme
tratate în lucrare, cuprinde documente arhivistice ce aparțin fondurilor: Întreprinderile
Miniere Lupeni (1895-1953) , Societatea Petroșani – Direcția Minelor: Personal – Învățământ
(1920 -1953 ), Societate a Petroșani –Direcția Generală: Consiliul de Administrație , Societatea
Lonea (1926 -1948) . Trebuie să menționez și materialul statistic consultat: Recensământul din
1910 Transilvania , Traian Rotariu (coordonator), București, Editura Staff, 1999 ,
Recensământul general al populației României din 29 decembrie 1930 , vol. I -X, București,
Editura Institutului Ce ntral de Statistică, 1938 , care m -au ajutat să creionez o imagine de
ansamblu cu privire structura religioasă a regiunii. De un real folos mi -au fost Revista
Transilvania , dar și Revista Sarget ia, care alături de Monografia Județului Hunedoara , vol. I,
II, III, coordonatori Ioan Sebastian, Denisa Toma, Ioachim Lazăr, apărută la Deva, Editura
Emia și Editura Timpul , 2012 , au completat dat ele obținute prin studierea celorlalte materiale.
Apoi, nu pot să nu menționez lucrările cu caracter general unele scrise de istorici, alte
de trăitori pe meleagurile Văii Jiului, unele mai recente, altele mai vechi care au întregit
tabloul bibliografic studia t. Într -o ordine aleatorie: Lucian Badea, Valea Jiului , București,
Editura Științifică, 1971; Mircea Baron , Cărbune și societate în Valea Jiului , Petroșani,
Editura Universitas, 1998; Marian Boboc , Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a
Petroșaniului , Craiova, Editura Autograf MJM, 2012 ; Constantin Pascu, Mircea Munteanu,
Tania Angelescu, Dumitru Velea, Teatrul dramatic „Ion D. Sârbu” sau Teatrul în Valea
Jiului , Petroșani, Editura Fundația „Culturală Ion D. Sârbu ”, 2008; Radu Popa , La
începuturile Evul ui Mediu românesc. Țara Hațegului , București, Editura Științifi că și
Enciclopedică, 1988; Ion Preda , Dan Pasere, Valea Jiului , București , Editura Sport – Turism,
1985; Sebastian Stanca , Monografia istorico -geografică a localității Petroșeni , Petroșani ,
Editura Fundația cult urală „ Ion. D. Sârbu”, 1996 ; Cornel Stoica, Ion Frățilă, Vlad Ovidiu,
Nicolae Wardegger, Din istoria învățământului hunedorean , Deva, 1973; Ioan Velica,
Exploatarea minieră Lupeni 1884 -2004 , Petroșani, Editura Edyra Press, 2004 , Pagini din

6
istoria fanfarelor din Valea Jiului , Petro șani, Editura Edyra Press, 2004, Istoria Petroșaniului
în date , Petroșani, Editura Focus, 2004.
Subiectul lucrării poate fi încadrat cu ușurință într -o temă de istorie locală, parte
integrantă din istori a națională, fiind extrem de importantă cunoașterea patrimoniul național și
al tradițiilor locale ce sunt rezultate ale activității desfășurate de generațiile care au trăit
înaintea noastră. Deci, oamenii contribuie la realizarea istoriei, atâta timp cât e xistă oameni va
exista și istorie.

7
CAPITOLUL I
ROLUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ȘI AL BISERICII ÎN EDUCAȚIA ȘI ÎN
PROMOVAREA CULTURII MUNCITOREȘTI ÎN VALEA JIULUI

I.1. Învățământul
Progresul rapid al domeniilor culturale și spirituale din Valea Jiului în perioada
interbelică este intrinsec legată de dezvoltarea economică și socială a regiunii. Un domeniu
esențial a fost cel al învățământului , care în perioada interbelică a cunoscut un proces de
modernizare pentru a fi adaptat la cerințele e uropene ale secolului al XX -lea. Până în anul
1918, învățământul a fost de tip confesional, ca mai apoi, învățământul să fie susținut și
coordonat de către statul român. Trebuie menționată activitatea desfășurată de societățile
miniere și comunitățile reli gioase care și -au intensificat acțiunile pentru a realiza o pregătire
școlară și profesională menită să asigure o forță de muncă calificată, dar și o populație bine
educată.
Legislația din domeniul învățământului a determinat realizarea unui sistem format din
școli de stat, dar și particulare, în general cu predare în limba română, dar și în limbile
minor ităților. S -a urmărit crearea unui învățământ accesibil tuturor categoriilor sociale și, de
asemenea un învățământ divers și specializat pe diferite domeni i. O contribuție deosebită în
reformarea învățământului, în perioada interbelică l -a avut dr. Constantin Angelescu.
Legile referitoare la învățământul primar și secundar a u fost concepute și aplicate în
perioada cuprinsă între anii 1922 -1928, până atunci legislația ce re glementa domeniul
educației era formată din decrete -lege ce schimbau o serie de articole din Legea
învățământului primar și normal primar din anul 1896 . Astfel, Decretul nr.13869/1919 dat de
Consiliul Dirigent , a stabilit câteva direcții ge nerale cu privire la desfășurarea în condiții
optime a procesul educativ . Școlile comunale și de stat se transformă în școli naționale, iar
statul este cel care hotărăște cu privire la buna funcționare a lor. Școlile primare de stat erau
susținute de către stat din fondurile speciale dedicate acestui scop provenite din impozitul
cultural de 5%, în timp ce școlile confesionale intrau în atribuțiile parohiilor care de altfel
trebuiau să plătească și o parte din salariile învățătorilor ce lucrau la aceste școl i3.
Aceste reglementări legislative sunt completate ulterior de: Legea pentru învățământul
primar al statului și învățământului primar normal din 24 iulie 1924 , Legea pentru

3 Cornel Stoica, Ion Frățilă, Ovidiu Vlad, Nicolae Wardegger, Din istoria învățământului hunedorean ,
Deva, 1973, p. 205 -207.

8
învățământul particular din 22 decembrie 1925 și Legea pentru învățământul secundar din 15
mai 19284.
În 24 iulie 1924 a intrat în vigoare Legea pentru învățământul primar al statului și
învățământul primar normal . Conform acestei noi legi, învățământul primar este împărțit în
trei trepte: școlile (grădinițele) de copii mici într e 5- ani, școala pri mară propriu -zisă de la 7-
16 ani și cursurile de adulți de la 16 -18 ani. Școlile de copii mici erau mixte și puteau fi
urmate și de c opiii în vârstă de patru ani până la șapte ani, cu precizarea că între patru și cinci
ani participarea era facultativă și devenea obligatorie între cinci și șapte ani, în localitățile care
aveau o asemenea structură școlară5.
Școlile primare erau de șapte clase împărțite astfel: clasele I -IV și clasele V -VII.
Scopul educațional al claselor I -IV era acela d e a forma o cultură generală care să -l ajute pe
elev să urmeze apoi școlile de la celelalte nivele. Planul de învățământ pentru acest palier de
studiu cup rindea următoarele discipline: Educația religi oasă și morală; Limba română
compusă din citire, scriere și exerciții gramaticale; Aritmetica cu aplicații practice și
includerea noțiunilor primare de geometrie; Noțiuni de Istoria Românilor, de geografie și de
drept civic; Noțiuni de științe n aturale și fizice cu aplicații practice; Noțiuni de igienă;
Abilită ți fizico – artistice ca: educație fizică, desen, cânt ; Abilități practice ca: l ucru manual și
lucrări practice agricole (la sate) cu băieții și lucru de mână și gospodărie cu fetele”.
Clasele V -VII trebuie să ofere elevilor completarea culturii generale d obândite
anterior, dar cu o aplecare spre dezvoltarea învățământului practic. Planurile de învățământ
pentru clasele V -VII au fost întocmite ținând cont de pregătirea pentru una din ramurile de
activitate practică ca: agricultura și activitățile gospodăreș ti sau meserie și comerț, respectând
principalele cerințe ale regiunii respective6.
Organizarea învățământului primar de stat nu a eliminat funcționarea în paralel a
învățământului primar particular ce cuprindea școlile particulare ale confesiunilor, școli le
comunităților, școli ale particularilor și educația și instrucția în familie, dar în condițiile
respectării legislației în vigoare. Funcționarea învățământului particular a fost reglementată
prin Legea învățământului particular din 22 decembrie 192 57.
Școala primară reprezintă „primul grad al învățământului” , școala secundară este cea
care o completează și care formează „cel de -al doilea grad de învățământ” reglementată prin

4 Gabriela Cristea, Reforma învățământ ului. O perspectivă istorică (1864 -1944) , București, Editura
Didactic ă și Pedagogică , 2001, p. 277.
5 Ibidem, p. 278, 280.
6 Ibidem , p. 281 -282.
7 Gabriela Cristea, Reforma învățământului. O perspectivă istorică (1864 -1944) , p. 284.

9
Legea învățământului secundar din 15 mai 1928 . Conform acestei legi, școlile se cundare se
împart în școli publice și școli particulare aprobate de stat, cuprinzând și școlarizarea în
familie. Școlile secundare cuprind ciclul inferior ce ține trei ani și se numește gimnaziu și
ciclul superior cu durata de patru ani și denumirea de lic eu. Învățământul secundar a fost
ancorat realităților sociale și de aceea școlile secundare teoretice puteau deveni școli practice.
Numărul de ore pentru ciclul gimnazial este de maxim 28, în timp ce pentru liceu ajunge la 30
de ore pentru fiecare clasă8.
Toată reglementările legislative din domeniul educației, precum și modificările
ulterioare au promovat un principiu de bază, acela a unui învățământ mai practic și mai
aplicat. Acest proces este regăsit și în Valea Jiului, astfel în anul școlar 1927 -1928, un an
important în finalizarea procesului de tranziției, în sistemul învățământului primar își
desfășurau activitatea un total de 26 de școli care aveau 9 .779 de copii ce trebuiau să urmeze
școala, din care frecventau doar 6 .141. Aceste 26 de școli aveau un colectiv didactic format
din 118 î nvățători și erau împărțite în modul următor: 18 școli primare de stat cu 71 de
învățători și limba de predare română; trei școli confesionale romano -catolice care asigurau
învățământ în limba maghiară, din care d ouă funcționau la Petroșani și una la Lupeni și aveau
un total de 11 învățători; două școli confesionale reformate, tot cu limba de predare maghiară
și cu un număr de cinci învățători, ce funcționau tot la Petroșani și Lupeni și o școală
evanghelică lutera nă, cu un singur învățător și limba de predare germană, la Petroșani . Mai
existau două școli primare particulare (societare), ce funcționau la Aninoasa și Vulcan, care
aparțineau Societății „Petroșani ” și aveau un număr de 30 de învățători9.
Școlile socie tare, ca cea din Aninoasa și Vulcan erau numite astfel, deoarece societatea
minieră le întreținea, suportând toate cheltuielile aferente funcționării lor legate de clădirea
școlii, mobilier, manuale școlare, material didactic, precum și locuințele, încălzi tul acestora și
salariile învățătorilor.
În ce privește școala primară din Aninoasa, aceasta a fost înființată încă din anul 1895,
de Societatea „Salgótarjá n”, iar după 1918 a fost preluată de Societatea „Petroșani ”, care s -a
îngrijit de funcționarea ei în toată perioada interbelică. Datorită creșterii numărului de elevi, a
apărut necesitatea construirii unei noi clădiri, construcție finalizată în anul 1923, prin efortul
financiar integral al Societății „Petroșani ”. Dacă la început a fost o școală cu limba de p redare
maghiară, după anul 1918 școala va avea limba de predare română, păstrându -se și secția
maghiară. Studierea unui „certificat școlar” ce a aparținut elevului Rogojanu Ștefan, datat din

8 Ibidem , p. 285 -287.
9 Mircea Baron, Cărbune și societate în Valea Jiului , Petroșani, Editura Universitas, 1998, p. 287.

10
iunie 1922 , ne edific ă asupra disciplinelor școlare studiate: religie, limba română, apoi limbile
clasice latina și greaca, limbile moderne ca: franceza și germana , la care se adaugă istoria,
geografia, matematica, chimia, fi zica, științele naturii, igiena și materii ca: muzic a vocală,
caligrafia, gimnastica. Disciplinele studiate aveau un caracter obligatori u și erau parcurse în
învățământul primar și gimnazial, dar existau și cursuri opționale ca: limba maghiară și
muzica instrumentală10.
Într-o perioadă economică destul de dificilă, în Valea Jiului, în anul șc olar 1930 -1931,
funcționau 28 de școli primare de stat și șapte școli primare confesionale, cu un total de 7 .553
de elevi, din care 2 .780 frecventau învățământul în limba minorităților. Acești elevi își
desfășurau activ itatea în 35 de clădiri școlare cu 109 săli de clasă din care cinci au fost
închiriate, zece construite din fondurile societăților miniere, cealaltă parte fiind construite de
comune, persoane particulare sau aparțineau bisericilor. Colectivul didactic era format din 153
de învățători, 103 funcționând pe secția cu predare în limba română și 50 lucrând la secțiile
pentru minorități11.
În anul școlar 1930 -1931, școala primară din Aninoasa, beneficia de opt săli de clasă,
având un total al populației școlare de 480 de elevi și era deservită de 11 învățători. Școala
funcționa cu două secții, cea cu limba de predare româna cu 254 de elevi și cea cu limba de
predare maghiară cu 226 de elevi12.
Pentru Vulcan , în anul școlar 1930 -1931, funcționau cinci școli, cu secț ii română și
maghiară, la care se adaugă Școala Jiul Coroești, Școala Paroșeni, și Școala Dealul Babii, cu
un total de 1 .600 de elevi, din care 700 urmau învățământul în limba maghiară13.
Toate cele prezentate mai sus se regăsesc și în statistica din tabelul de mai jos:
Școlile primare din Valea Jiului în anul școlar 1930 -1931
Tabelul 1.1
Școala Număr
cadre
didactice Secție Număr de
elevi Clădirea
Număr
săli de
clasă Statut/
Proprietate
A. Școli de stat 133 6378 92

10 Didina Botgros, Dumitru Barna, Monografia orașului Aninoasa , Deva, Editura Emia, 2011, p. 68.
11 Mircea Baron, Cărbune și societate în Valea Jiului , p. 288.
12 Didina Botgros, Dumitru Barna, Monografia orașului Aninoasa , p. 69.
13 Petru Hodoș, Mircea Baron (coordonatori), Vulcan -schițe monografice , Vulcan, Editura Realitatea
Românească, 2003, p. 147.

11
Aninoasa 11 română+
maghiară 480:254+226 8 Societatea
„Petroșani ”
Bărbătenii de Jos –
Iscroni 2 română 93 2 închiriată
Bărbătenii de Sus 1 română 55 1 proprie
Bănița nr.1 1 română 57 1 proprie
Bănița nr.2 1 română 47 1 construită de
comună
Câmpu lui Neag 1 română 42 1 închiriată
Dâlja Mare 2 română 53 1 construită de
Societatea
„Petroșani ”
Dărănești 1 română 55 1 închiriată de
Societatea
„Petroșani ”
Dealu Babii 1 română 36 1 închiriată
Jiu Coroești 1 română 43 1 închiriată
Livezeni 2 română 113 2 proprietatea
comunei
Lupeni nr.1 12 română+
maghiară 542:440+102 7 construită de
Soc.„Uricani –
Valea Jiului ”
Lupeni nr.2 12 română +
maghiară 569:412+157 8 construită de
Soc. „Lupeni ”
Lupeni nr.3 6 română 214 4 construită de
Soc. „Lupeni ”
Paroșeni 1 română 54 1 proprietatea
comunei
Petrila nr.1 11 română +
maghiară 588:376+212 7 construită de
Casa Școalelor
Petrila nr.2 13 română +
maghiară 612:405+207 7 construită de
particulari
Petrila nr.3 3 română 173 2 construită de

12
particulari
Petrila nr.4 2 română 114 2 construită de
Societatea
„Lonea ”
Petroșani nr.1 9 română 356 5 construită de
comună
Petroșani nr.2 9 română 409 4 construită de
stat
Maleia 1 română 50 1 construită de
particulari
Uricani 2 română 176 2 închiriată
Vulcan nr.1 6 română 284 4 construită de
comună
Vulcan nr.2 8 română 383 8 construită de
Societatea
„Petroșani ”
Vulcan nr.3 10 maghiară 599 7 proprietatea
statului
Vulcan nr.4 2 maghiară 102 1 construită de
particulari
Vulcan nr.5 2 română 129 2 construită de
Societatea
„Petroșani ”
B.Școli
particulare
confesionale 20 1175 17
Petroșani:
romano – catolică 5 maghiară –
băieți 246 5 proprietatea
bisericii
Petroșani:
romano -catolică 4 maghiară –
fete 242 4 proprietatea
bisericii
Petroșani :
evanghelică –
reformată 1 maghiară –
fete 50 1 proprietatea
bisericii

13
Petroșani:
evanghelică –
luterană 1 germană 29 1 proprietatea
bisericii
Lupeni:
romano – catolică 4 maghiară 306 2 proprietatea
bisericii
Lupeni:
evanghelică –
reformată 3 maghiară 183 3 proprietatea
bisericii
Lupeni:polonă 2 polonă 119 1 proprietatea
Soc. „Lupeni ”
Total A+B 153 7553 109
Sursa: Mircea Baron, Cărbune și societate în Valea Jiului , Petroșani, Editura Universitas,
1998, p. 287-288.
Referitor la școlile și cursurile pentru adulți, acestea aveau menirea de a oferi tinerilor
și adulților care nu știau carte, dar și celor care nu au reușit să termin e școala primară o
educație ce viza informații de bază cu apli care î n practică regăsite în programa pentru clasele
I-IV, restrânsă pentru a fi parcursă în doi ani de studiu14. În ce pri vește organizarea școlilor
pentru adulți, acestea au intrat tot în sarcina societăților miniere care au organizat în toate
centrele miniere astfel de școli. Cursurile acestor școli se terminau în luna iunie cu un examen
de promovare. Societatea „Lupeni ”, a înființat o astfel de școală pentru adulți ce avea în total
șapte clase din tre care cinci cla se pentru cei care î și continuau studiile și d ouă clase pentru cei
care nu știau să scrie și să citească . În fiecare clasă se găsea un efectiv de 25 de persoa ne15.
Din domeniul învățământului secundar menționăm Liceul de stat de băieți din
Petroșani (vezi anexa 1) , care la început a fost un gimnaziu par ticular ce s-a transformat într -o
școală de stat începând cu data de 27 august 1919. Privind comparativ, numărul de elevi a
crescut permanent din anul școlar 1919 -1920 până în anul școlar 1924 -1925 , de la 184 la 448
de elevi. La conducerea liceului s -au aflat protopopul Romulus Miocu și dr. Coloman Fülop ,
ce îndeplinea funcția de director. La fel ca și numărul elevilor și numărul profesorilor a
crescut de la un efectiv de șase profesori, la început, la 14 cad re didactice și cinci catiheți în
anul școlar 1921 -1922 , ca apoi să se ajungă la 91 de cadre didactice. Întreaga activitate a
liceului a fost susținută material de Societatea „Petroșani ”, sumele primite fiind folosite la

14C .I. Petrescu, Regionalismul educativ , ediția a II -a, Bucur ești, Editura Institutului Pedagogic Român,
1932, p. 49.
15SJHAN, fond Întreprinderea Minieră Lupeni , dos. 9/1926, f. 6.

14
procurarea materialului didactic, la cumpărarea mobilierului, la dotarea bibliotecii, dar ș i
pentru sprijinirea financiară a profesorilor16.
Astfel, în anul școlar 1937 -1938, rețeaua școlilor din învățământul primar și secundar
cuprindea 43 de unități școlare cu un total de 8 .502 elevi, instruiți de 219 cadre didactice.
Această rețea școlară era împărțită în 10 gră dinițe ce aveau 580 de copii i preșcolari și un
număr de 10 educatoare, 29 de școli primare cu 7 .328 de elevi și un colectiv didactic format
din 179 de învățători, trei gimnazii: Gimnaziul industrial de fete cu 93 de elevi și un număr de
șapte profesori, Școala civilă de fete romano -catolică cu un total de 102 elevi și un corp
profesoral format din șase cadre didactice, ambele școli funcționând în Petroșani și Școala
civilă mixtă din Lupeni cu șase profesori și 104 elevi, la care se adaugă Liceul de stat din
Petroșani cu un total de 295 de elevi și un număr de 11 profesori17.
Alături de școlile primare și secundare, rețeaua școlară era completată de școlile
profesionale . După 1918, învățământul profesional și tehnic era organizat și finanțat mai mult
de particulari, decât de stat. Exista în acest domeniu al educației o lege a lui Spiru Haret din
1899, dar a plicată abia în 1901, care va funcționa cu mici schimbări și completări până la
mijlocul perioadei interbelice. Conform acestei legi, învă țământul profesional era structurat în
patru categorii: învățământul meseriilor, învățământul agricol, învățământul comercial și
cursuri pentru ucenici și pentru adulți . Lucrătorii pentru sectorul industrial mai erau pregătiți
și în școlile de ucenici orga nizate de Ministerul Muncii, după anul 1920, acest învățământ
fiind numit învățământul muncitoresc18. Programa pentru ucenicii industriali conform Legii
învățământului secundar industrial din 16 aprilie 1936 ,cuprindea cunoștințe despre materiale,
mașini -unelte, procedee de lucru, dar și întocmirea devizelor, citirea și realizarea desenelor și
schițelor, cunoștințe de aritmetică, geometrie, fizică și mecanică care erau însoțite de aplicații
practice. La acestea se adaugă cunoștințe ce formează cultur a general ă, ca: cititul, scrisul,
socotitul, istoria, geografia, educația civică, noțiuni de igienă, religie, dar și noțiuni cu
caracter general ce priveau legislația muncitorească19.
După cum se observă din cele prezentate mai sus, în Valea Jiului își desfășurau
activitatea o serie de unități școlare profesionale care se aflau fie sub autoritatea Ministerului
Instrucțiunii Publice, fie sub cea a Ministerului Muncii. Astfel, potrivit ac estor reglementări

16 Dumitru Barna, Învățământul secundar, gimnazial, liceal și profesional în Județul Hunedoara 1918 –
1940, în Sargetia, vol. XXX, 2001 -2002, p. 652 – 654.
17 Mircea Baron, Cărbune și societate în Valea Jiului , p. 289.
18 C. Nicolae, Organizarea și conținutul învățământului profesional și tehnic în România. Aspecte din
perioada 1864 -1948 , București, Editura Didactică și Pedagogică, 1973, p. 6 6.
19 Ibidem , p. 179 -180.

15
legislative, începând cu anul 1921 s -au înființat școli industriale de ucenici la Petroșani,
Petrila, Vulcan și Lupeni, ca mai apoi, în anul școlar 1926 -1927 să se deschidă o școală
similară la Aninoasa. Absolvenții acestor școli de ucen ici nu proveneau doar din muncitorii
societăților miniere, ci erau și ucenici ai patronilor din zonă. Cursurile une i astfel de școli
durau trei ani, se țineau în clădirile școlilor primare de către profesorii ce lucrau la aceste
școli, dar care erau retrib uiții de Ministerul Muncii. Puteau să se înscrie copii i între 14 -17 ani
care desfășurau un program de lucru dimineața și un altul dedicat cursurilor teoretice ținut
după amiaza. La fiecare sfârșit de an școlar erau organizate examene teoretice și practice, care
îi permiteau ucenicului ca la absolvire să obțină certificatul profesional20.
Într-o statistică ce privește tot anul școlar 1936 -1937 , exista u un total de 385 de
ucenici repartizați astfel: 244 la Școala de ucenici din Petroșani, 85 la Școala de ucen ici din
Lupeni și 56 urmau cursurile Școlii de ucenici din Vulcan. Aceste școli erau deservite de un
corp profesoral care avea următoarea componență: la Școala de ucenici din Petroșani lucrau
șase profesori calificați, un maistru de practică și patru catih eți confesionali , la Școala de
ucenici din Lupeni funcționau cinci profesori, un maistru de practică și patru catiheți, iar
Școala de ucenici din Vulcan avea un singur profesor .
Societatea „Petroșani ” va înființa din propria inițiativă, bineînțeles cu aprobarea
forurilor competente în domeniu și cu respectarea legislației în vigoare, școli de ucenici
minieri. Începând cu anul 1938, Societatea „Petroșani ” a deschis trei școli la Petrila, Aninoasa
și Lup eni21. Școala de ucenici minieri dura trei ani, putând fi urmată de persoanele care aveau
vârsta minimă de 15 ani și erau absolvenți ai învățământului primar de patru clase. Alături de
aceste condiții se mai cerea cunoașterea limbii române scris și vorbit ș i efectuarea unui stagiu
de practică de trei ani în industria minieră și electromecanică. Examenul de admitere consta în
susținerea unei probe la limba română și a alteia formată din cele patru operații fundamentale
ale aritmeticii : adunarea, scăderea, înm ulțirea și împărțirea22. Cele trei școli de ucenici minieri
aveau la conducerea lor un inginer angajat al Societății „Petroșani ”, reprezentantul fiecărei
mine care era ajutat de un maistru de practică. În baza legi i ucenicii trebuiau să lucreze între
orele 7 –12, coordonați de un muncitor de specialitate în atelierele minelor, iar după masă
mergeau la cursurile teoretice ce cuprindeau ore de cultură generală, dar și de specialitate.
Efectivul total al elevilor din anu l înființării celor trei școli de ucenici minieri era de 207.

20 SJHAN , fond Societatea Petroșani D.M. – Personal – Învățământ , dos. 24/1939, f. 25 .
21 Dumitru Barna, Învățământul secundar, gimnazial, liceal și profesional în Județul Hunedoara 1918 –
1940 , p. 664.
22 Ioan Velica, Istoria Petroșaniului în date , Petroșani, Editura Focus, 2004, p. 55.

16
Finalizarea studiilor și la aceste școli de ucenici minieri se realiza tot prin intermediul unui
examen teoretic și practic în urma căruia se obținea c alificarea necesară în minerit23.
Învățământ ul din Valea Jiului s -a dezvoltat în perioada interbelică într -un ritm
susținut, atât în ceea ce privește rețeaua școlară, cât și în privința calității actului educațional,
aducând o contribuție majoră la întreaga viață culturală locală.

I.2. Biserica – instituție de cultură
Conducerea societăților miniere din Valea Jiului, dar și pătura intelectualilor din
diferite domenii au realizat că doar prin cultură se poate construi o societate educată.
Îndeplinirea acestui scop se poate realiza cu ajutorul școlii și bisericii în jurul cărora să
graviteze alte instituții de creatoare de cultură .
Pentru a avea o privire de ansamblu asupra vieții bisericești din Valea Jiului, este
important să cunoaștem date concrete despre structura religioasă a populației din regi une.
Situația este complex ă din acest punct de vedere , deoarece pe lângă populația românească
majoritară au fost aduși de societățile miniere foarte mulți muncitori de origini etnice diverse
și cu religii diferite. Recensământul din 1910 ne oferă date impo rtante despre confesiun ile
întâlnite în Valea Jiului, astfel: se găsea un număr de 12.669 ortodocși , urmează apoi greco –
catolici cu 9.618 enoriași , cei mai mulți erau romano -catolici cu14.968 de enoriași , iar
celelalte confesiuni aveau o următoarea distribuție a credincioșilor: 5.762 erau reformați,
1.496 erau de religie evanghelică, 1.083 credincioși unitarieni, 2.173 aveau confesiunea
iudaică și trei aveau alte religii24. Date comparative referitoare la aspectul religiei se regăsesc ,
apoi în Recensământul din 1930, observându -se că f ață de 1910 s-a mărit numărul
ortodocșilor ajungând la 19.988 de credincioși, urmați de romano -catolici cu 17.078 persoane ,
apoi greco -catolici i cu un total de 15.837 de enoria și la care se adaugă cultele protestante
având 8.087 de reformați (calvini), 1.415 de unitarieni și 1.302 erau enoriași evanghelici
(luterani). La toate aceste confesiuni se mai adaugă 2.314 izraeliți, 55 3 erau neoprotestanți,
respectiv 503 baptiș ti și 55 adventiști, adăugându -se trei armeno -gregorieni, un musulman, 48
de credincioși din alte confesiuni și secte, 54 nu aveau religie și 68 nu și -au declarat religi a25.
Distribuția religioasă a populației din zonă a influențat și numărul de l ocașuri de cult
necesare acestor confesiuni religioase . Un rol important în construirea locașurilor de cult , pe

23 Dumitru Barna, Învățământul secundar, gimnazial, liceal și profesional în Județul Hunedoara 1918 –
1940 , p. 665.
24 Traian Rotariu (coordonator), Recensământul populației din 19 10, București, Editura Staff, 1999, p.
234-235.
25 Recensământul general al populației României 29 decembrie 1930 , vol. II, p. 633.

17
lângă acela al societăților miniere și care nu poate fi trecut cu vederea este cel al
credincioșilor care s -au implicat activ în acest proces , fie prin donarea un or sume de bani, a
unor materiale sau prin muncă efectivă, la acest efort participând și preoții respectivelor culte.
La Petroșani cel mai mare și important oraș din Valea Jiului , au fost ridicate destul de
multe biserici aparținătoare diverselor confesiun i religioase, cele mai multe aparținând
cultului ortodox, urmat de cel greco -catolic și apoi de celelalte culte. Din a doua jumătate a
secolului al XIX -lea și începutul secolului a l XX -lea au apărut primele organizări ale
comunităților confesionale , în următoarea ordine cronologică: în 1870 este atestată
comunitatea evanghelică luterană care și -a înființat propria biserică în anul 1892; în 1871
vorbim de comunitatea romano -catolică și de biserica acesteia, construită începând cu anul
1887 (vezi anexa 2); tot în anul 1871 este atestată comunitatea greco -catol ică ce își
construiește biserica doar din anul 1888 (vezi anexa 3) ; în 1872 este prezentă și comunit atea
reformată, ce și -a ridicat biserica în cepând tot din anul 1888; în 1882 comunitatea mozaică,
care inițial a construit o sinagogă din lemn, mai apoi din zid în anul 191 3, din păcate demolată
în 1983 și în 1890 amintim comunitatea unitariană, ce și -a întemeiat biserică proprie în anul
190926.
O tratare mai amplă este necesară în ceea ce privește bisericile ortodoxe din Petroșani ,
deoarece majori tatea populației din localitate aparținea acestei confesiuni. Încep cu biserica
ortodoxă „ Sfântul Ierarh Nicolae ”, ridicată între anii 188 6 și 1900, în v remea preotului Avram
Stanca , prima construcție ortodoxă monumentală din Petroșani . O altă biserică ortodoxă
actualmente, dar care a fost la început greco -catolică, construită între anii 1886 și 1888 este
biserica „Pogorârea Duhului Sfânt”, construită în t impul preotului Ștefan Radic27.
La Livezeni care a fost o localitate distinctă a Văii Jiului, acum un cartier al
Petroșaniului, a fost construită între anii 1936 -1940, biserica ortodoxă „Sfinții Împărați
Constantin și Elena”, pe un teren care a fost concesi onat încă din anul 1926, construcția
ridicându -se în timpul preotului Teofil Ioanovici28.
În Petrila – Lonea alături de vechile lăcașuri de cult ortodoxe de la Câmpa (1780) , Taia
(1894), Maleia (1780) și Jieț unde se găsesc două lăcașuri de zid, primul fiind cel construit
între anii 1883 și 1889 cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” au apărut edificii noi. De exemplu ,
în localitatea Jieț – Popi, al doilea lăcaș de cult ortodox a fost ridicat între anii 19 37 și 1938 , la

26 Mihai Muntean, Maria Elena Pica, Biserica „Sf. Nicolae” din Petroșani , Petroșani, Editura Genesis,
2010, p. 19.
27 Florin Dobrei, Biserici ortodoxe hunedorene , Reșița, Editura Eftimie Murgu, 2011, p. 138.
28 Ibidem , p. 139.

18
îndemnul preotului Coriolan Drăgan și cu aportul financiar al directorului administrativ al
Societății Miniere din „Lonea ”, Nicolae Gavrilescu. Noua construcție a fost ridicată pe locul
biseric ii din lemn datată din anul 1790 , care la rândul ei a fost înlocuită în anul 1894, cu
edificiul din bârne adus din Jiețul învecinat. Urmând firul cronologic între anii 1919 -1922, pe
locul unei construcții mai mici , în anul 1932 se ridică biserica ortodoxă „Sfântul Mare
Mucenic Gheorghe”29. Alături de bis ericile ortodoxe au fost construite și biserici ale celorlalte
culte religioase, ca: bisericile romano -catolice de la Lonea și Petrila, prima ridicată în anul
1912, iar cea de -a doua în anul 1914, biserica reformată din Lonea da tată din anul 191630.
Pentru Uricani putem să menționăm bisericile greco -catolice, prima cu hramul
„Înălțarea Domnului”, c onstruită între anii 1871 -1874, cea de -a doua având hramul „Sfântul
Gheorghe”, ridicată în anul 193731.
Și în Aninoasa, în funcție de confesiunile principale s -au construit biserici pentru
fiecare cult mai important. În anul 1911, societatea minieră „Salgótorján ”a ridicat pentru etnia
maghiară care era numeroasă în regiune, biserica romano -catolică. După 1918, când situația
etnică din Valea Jiului se modifică prin creșterea populației românești și bineînțeles a ponderii
religiei ortodoxe și greco -catolice a început construirea de biserici pentru români sub
oblăduirea Societății „Petroșani ”. Astfel, î ntre anii 1922 -1924 a fost ridicată biserica greco –
catolică, sfințită în anul 1924, iar între anii 1926 -1929 este ridicată și biserica ortodoxă,
sfințită în anul 1929, la scurt timp fiind sfințită și biserica reformată. La Iscro ni, situația era
asemănătoar e cu cea de la Aninoasa. În anul 1924 , Societatea „Petroșani ” prin intermediul
minei Aninoasa, a reparat biserica din Bărbătenii de Jos, investind un buget substanțial pentru
această repar ație, aproximativ 60.000 de lei la care se adaugă și o parte din mat erialele de
construcție. Suma totală a acestei reparații a fost de 86.017 lei, completarea venind din partea
enoriașilor, dar și prin colecte . Tot în Iscroni, și tot cu o contribuție majoră a Societății
„Petroșani ”, a fost construită în perioada 1926 – 1929, biserica ortodoxă cu hramul „Înălțarea
Domnului”, biserică ce funcționează și astăzi32.
Lupeniul, care s -a dezvoltat major în a doua jumătate a secolului al XIX -lea și în
întreg secolul al XX -lea, trecând de la st atutul de comună la cel de oraș era de servit de mai
multe biserici aparținând diferitelor culte religioase. În anul 1880, Societatea „Uricani – Valea
Jiului” a finanțat ridicarea bisericii romano -catolice, în timp ce prin contribuția bănească a

29 Ibidem , p. 141 -142.
30 Dumitru Gălățan -Jieț, Tiberiu Svoboda, Petrila în oglinda timpului , Petrila, Editura Confluențe,
2009, p. 90 -91.
31 Mircea B aron, Cărbune și societate în Valea Jiului , p. 271.
32 Didina Botgros, Dumitru Barna, Monografia orașului Aninoasa , p. 65.

19
Societății „Lupeni” se construiește în anul 1929, biserica ortodoxă. Între anii 1906 -1908 a fost
construită biserica greco -catolică, care actualmente aparține cultului ortodox, urmată în anul
1910 de ridicarea bisericii evanghelice și a celei reformate din anul 1912. Apoi, la Bărbăteni,
în trecut localit ate distinctă, pe lângă biserica greco -catolică veche, construită în anul 1880 s -a
ridicat o construcție nouă ortodoxă între anii 1936 și 194033.
La Vulcan de care aparțin ad ministrativ localitățile Paroșeni și Dea lul Babii se găsesc
mai multe lo cașuri de c ult aparținând greco -catolicilor care au trecut apoi în proprietatea
ortodocșilor, dar și o biserică a cultului romano -catolic. Dintre locașurile ortodoxe cea mai
veche este biserica „Duminica Orbului” ridicată în anul 1906, în vremea preotului Ioan
Patach i și care inițial a aparținut cultului greco -catolic. O a doua b iserică ortodoxă este cea cu
hramul „Sf. Ierarh Nicolae”, construită la inițiativa preotului Sebastian Rusan, pe parcursul a
două etape: 1907 -1914 și 1919 -1921, sfințirea ei realizându -se abia în anul 1927. O a treia
biserică ortodoxă se află în cartie rul Coroești în trecut localitate rurală separată numită
Coroești – Jiu. Construcția bisericii cu hramul „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril” a
început în anul 1918, de preotul greco -catolic Alimpiu Suciu, cu aportul financiar al Societății
„Petroșani”. Lucrările au fost finalizate în anul 1922. Biserica ortodoxă din Paroșeni ridicată
în anii 1900 -1901, în timpul preotului Gheorghe Todoran, a fost inițial o biserică ce a
aparținut cultului greco -catolic până în anul 194834. De asemenea, trebuie să menționăm
biserica romano -catolică ridicată în tre anii 1908-1911, ca o necesitate , datorită faptului că
numărului credincioșilor romano -catolici a crescut permanent, ajungând în anul 1906, la
2.98435.
Biserica și slujitorii săi și -au înțeles menirea spirituală , dar în același timp s -au
implicat activ în cultivarea populației muncitorești românești din Valea Jiului. Dacă înainte de
1918, majoritatea școlilor erau confesionale și aparțineau de biserici, după această data
situația se schimbă în mare parte, dar în continuare regăsim numeroși „catih eți” ortodocși
clerici însărcinați cu predarea religiei și nu numai , în cadrul colegiilor primare, gimnaziale și
liceale.
Apoi, trebuie s ă remarcăm că în toate localitățile Văii Jiului s-au înființat asociații ale
femeilor și bărbaților de religie ortodoxă, greco -catolică, romano -catolică, reformată, o parte
apărute chiar înainte de 1918. Activitatea întreprinsă de aceste „reuniuni” cum sun t numite

33Ioan Sebastian, Denisa Toma, Ioachim Lazăr (coordonatori), Monografia Județului Hunedoara , vol. I,
Deva, Editura Emia și Editura Timpul, 2012, p. 400.
34 Florin Dobrei, Biserici ortodoxe hunedorene , p. 133, 134, 135.
35 Petru Hodoș, Mircea Baron (coordonatori), Vulcan -schițe monografice , p. 224.

20
asociațiile credincioșilor se desfășura pe ma i multe planuri, cel religios constând în îngrijirea
și înzestrarea lăcașurilor de cult, a cimitirelor, monumentelor, cel cultural însumând serate,
reprezentații teatrale , șezători, conferințe etc., iar cel social cuprindea strângerea de fonduri
pentru săraci, văduve și orfani.
O instituție ce activa pe lângă bisericile din Petroșani este Reuniunea Femeilor
Ortodoxe Rom âne din Petroșani , care s -a născut la data de 31 martie 1902, când a avut loc
ședința de înființare cu participarea a 50 de credincioase și a preotului Avram Stanca.
Conducerea Reuniunii a fost alcătuită din președinte le, preoteasa Ioana Stanca, casier a Luiza
Socol și secretarul Petru Iacob . La început a funcționat provizoriu, ca mai apoi, la data de 23
august 1905, Consiliul Arhiepiscopal de la Sibiu să aprobe statutele Reuniunii. Durata
funcționării Reuniunii a fost până în anul 1949, când s -a înf iințat Comitetul Parohial. În
Statute era precizat scopul dublu al Re uniunii, acela de înzestrare a bisericii, dar și de
organizare a unui cor bisericesc. Veniturile Reuniunii erau asigurate din sum ele obținute în
urma susținerii de baluri, serate dansante, serbări sau prin liste de subscripție și contribuții
anuale36.
Tot î n Petroșani, pe lângă biserica ortodoxă și -a desfășurat activitatea între anii 1931 –
1944, Societatea „Sf. Gheorghe” a Tinerimii Române Adulte, avându -l ca președinte pe
preotul Ioan Duma. Între activitățile desfășurate de a ceastă s ocietate precizăm doar câteva:
participarea la conferințe religioase și culturale; organizarea de șezători culturale cu recitări,
cântări, teatru și joc; efectuarea de excursii instructive în regiuni și localități istorice; cinstirea
memoriei eroilor naționali și îngrijirea morm intelor acestora; sprijinirea acțiunilor filantropice
etc37.
Apoi , în anul 1923, au apărut și la Lonea, asociații ale femeilor și bărbaților de religie
greco -catolică, numite Reuniunea „Sfânta Mari a” și Reuniunea „Sfântul Pavel ”38.
Pe aceeaș i linie menționăm congregația „Fetele Mariei ”, ce aparține comunității
romano -catolice din Vulcan, care pe lângă activitățile specifice de ajutorare a săracilor și
realizarea unor acțiuni caritabile, desfășoară și activități culturale39.
În data de 2 octomb rie 1928, la Petrila, Societatea femeilor reformate a desfășurat o
serată teatrală, sumele strânse în urma donațiilor fiind destinate bisericii reformate din Petrila.
Tot la Petrila s -a constituit la data de 10 februarie 1929, Reuniunea Femeilor Române

36 Mihai Muntean, Maria Elena Pica, Biserica „Sf. Ni colae” din Petroșani , p. 57 -59.
37 Ibidem , p. 64.
38 Dumitru Gălățan -Jieț, Tiberiu Svoboda, Petrila în oglinda timpului , p. 74.
39 Petru Hodoș, Mircea Baron (coordonatori), Vulcan -schițe monografice , p. 225.

21
Ortodoxe , ședința de constituire s -a ținut în sala de festivităț i a Școlii primare din Colonia
„Regele Ferdinand ”. Inițiativa înființării a avut -o preotul S. Ciocan, președinte al asociației a
fost aleasă preoteasa văduvă Cărăuș. Adunarea de constituire s -a încheiat cu spectacolul oferit
de fanfara de la mina Petrila, sub coordonarea lui Gheorghe Iovan40.
Învățământului și biserica sunt principalii factori culturali majori ce au creat un cadru
favorabil dezvoltării celorlalte domenii culturale .

40 Dumitru Gălățan -Jieț, Tiberiu Svoboda, Petrila î n oglinda timpului , p. 82, 84 -85.

22
CAPITOLUL II .
VIAȚA CULTURALĂ A COMUNITĂȚILOR MUNCITOREȘTI DIN VALEA
JIULUI

II.1. Presa
Conceptul de cultură muncitorească se formează prin acțiunea ma i multor domenii de
activitate care suferă modificări în funcție de schimbările economice, sociale și politice ale
societății. Presa a avut un rol esențial în demersul de culturalizare și educare a muncitorilor
din Valea Jiului. S -a făcut presă în Valea Jiului în limbile română, maghiară, germană, unele
publicații apărând și în ediț ii bilingve (româno -maghiare).
Gazeta Jiului a apărut începând cu data de 1 ianuarie 1922 fiind fondat ă de Gheorghe
Tătăresc u, liderul liberal ce deținea funcția de jurisconsu lt la Societatea „Petroșani ”,
cumulând și funcția de preșe dinte al filialei Hunedoara a Partidului Național Liberal . În
paginile z iarului s-au regăsit subiecte referitoare la viața cotidiană și realitățile din Valea
Jiului, dar și păreri politice de factură liberală. Gazeta Jiului a apărut în 50 până la 52 de edi ții
pe an și a fost tipărită la Tipografia „Jiul Cultural ”. În fruntea publicației s -a găsit un redactor
șef, Teodor Munteanu ajutat de un comitet de conducere. Lăsând la o parte orientarea politică
a ziarului, acesta a avut rolul de a răspândi cultura și civilizația românească, de a educa
populația zonei pentru a face să dispară unele tare de comportament . Începând cu anul 1925 ,
ziarul își schimbă conducerea și orientarea, renunțând la sus ținerea unor curente politice,
având o altă viziune asupra p roblemelor Văii Jiului . O activitate semnificativă, în această
etapă a desfășurat -o inginerul Iosif Iancu , ce a devenit chiar proprietarul ziarului . O altă
personalitat e marcantă cu o influență semnificativă a fost Vasile B. Taloescu care a rămas în
colectivul redacțional până la desființarea ziarului, în anul 1928. După îndepărtarea anumitor
opinii politice, în articolele editorialului sunt prezentate doar informații le gate de știință, artă,
indus trie, economie, minerit, sport etc. Gazeta Jiului a îndeplinit un rol importat în educarea
populației muncitorești implicându -se efectiv în diversele activități ca: alfabetizarea
muncitorilor și ță ranilor, prevenirea alcoolismului sau campanii de ajutorare a celor săraci41.
O altă publicație înființată de Vasile B. Taloescu, ce a îndeplinit funcția de dir ector,
fiind în același timp și proprietarul ziarului, a fost Avântul , ce a apărut din april ie 1928 până în
noiembri e 1947. Au fost tipărit 682 de numere, din care 371 au fost simple, 29 0 duble și șapte
triple. Cele mai multe numere au fost publicat e la Institutul de Arte Grafice „Nicu D.

41 Mircea Baron, Cărbune și societate în Valea Jiului , p. 303 -305.

23
Miloșescu” din Târgu Jiu , iar câteva ediții la alte tipografii . Ziarul Avântul a încerc at să se
mențină pe o linie neimplicată politic publicând articole cu tematică diversă, unele referitoare
la istoria națională și la diverse personalități locale și naționale, altele ce prezentau diferite
activități școlare, religioase și cultur ale d esfășurate în Valea Jiului. De asemenea, au fost
prezentate în paginile sale activitatea realizată de Despărțământul Jiu al „Astrei ” și totodată a
fost un promotor al inițiativelor de ordin cultural și social42.
A existat și un ziar ce purta chiar denumirea de Valea Jiului . În ce privește apariția lui ,
acesta a fost publicat între 1 6 octombrie 1930 și 12 mai 1931, având în total 24 de numere și
fiind tipărit la Institutul de Arte Grafice„Nicu D. Miloșesc u” din Târgu Jiu. C omitetul de
conducere era format din membri și susținători ai Partidulu i Național Țărănesc. A avut ca
prim redactor pe V. Merza și apoi, pe dr. E. Boeriu. Bineînțeles erau elogiate în rândurile sale
măsurile în treprinse de guvernele național -țărăniste. Alături de tematica politică, ziarul a
prezentat și activitățile culturale din regiune, ce s-au desfăș urat în perioada sa de apariție43.
Între anii 1921 – 1925, în Valea Jiului este editat primul ziar românesc ce purta un titlu
sugestiv, Graiul Mu ncitorimei . A fost gazeta Centrul ui din Petroșani al Sindicatelor Naționale
din Transilvan ia, Crișana, Maramureș și Banat și tipărirea lui în cea mai lungă perioadă a fost
făcută la Tipografia „Jiul Cultural”. Scopul și politica editorială , bineînțeles ref lecta politica
sindicatelor sub patronajul cărora apărea, dar se pare că în paginile ziarului s -au scris și
articole chiar îndreptate împotriva sindicatelor comuniste44.
Un ziar cu o durată scurtă de viață, doar tr ei numere, a fost Munca , ce l -a avut ca
redactor pe Iosif Receanu. A fost o publicație bilingv ă româno -maghiară, fiind editat de
Cooperativa Munca din Petroșani. A apărut din inițiativa sindicatelor pentru a promova
interesele muncitorilor45.
În Valea Jiului au mai fost editate și câteva reviste, una dintre cele mai interesante
fiind Montanistică și Metalurgie . Revista a fost bilingvă româno -maghiară și a apărut din
inițiativa Asociației Funcționarilor Tehnici, Minieri și Metalurgi din Ardeal și Banat .
Publicația a fost tipărită la Tipografia Societății „Jiul Cultural ” din Petroșani, iar din comitetul
redacțional a făcut parte Ștefan Tomuța, ce era redactor șef și Arpad Screiber, ca editor.

42 Ibidem , p. 305 -307.
43 Ibidem , p. 308.
44 Ibidem , p. 309.
45 Ibidem , p. 310.

24
Revista a avut un format de 8-22 pagini, subiectele cu predilecție abordate s-au refe rit la
problemele generale ale mineritului și ale lucrătorilor minieri46.
Rolul presei a fost deosebit de însemnat în tot ceea ce privește crearea unor curente de
opinie, în prezentarea și promovarea activităților culturale .
II.2. Biblioteci, „casine”, reprezentă ri teatrale , fanfare și coruri
Oamenii de cultură și intelectualii din Valea Jiului , chiar au fost conștienți de rolul și
rostul lor în educarea societății din regiune, de crearea unei populații educate și des chise spre
tot ceea ce este nou, de a ceea s -au implicat într -o serie de acțiuni ca înființarea bibliotecilor,
„casinelor” românești, a fanfarelor și a altor formații muzicale, precum și în multitudinea de
alte manifestări culturale.
Strâns legate de educație și biserică au fost bibliotecile. În Valea Jiului au fost
înființate mai multe categorii de biblioteci. Creșterea gradului de educar e al populației din
regiune , prin dezvoltarea rețelei școlare a dus la apariția unei rețele de biblioteci școlare care
în mare parte au avut și rolul de biblioteci publice. Principalii fondatori ai acestor biblioteci
școlare au fost învățătorii și foștii elevi, care printr -o serie de acțiuni ca de exemplu susținerea
unor conferințe sau prin donații au reușit să strângă un impresionant fon d de carte.
În zona Văii Jiului, un aport major în deschiderea și dotarea bibliotecilor l -au avut
după cum bine se știe, societățile miniere. Un exemplu relevant este biblioteca Lic eului de
băieți din Petroșani, care în anul 1919 -1920, avea 2 .377 de volume în dotarea bibliotecii
profesorilor și 802 volume în biblioteca elevilor. La acest fond se adăugau aproximativ 300 –
400 cărți pentru cele două biblioteci. În anul 1921, fondul bibliotecii profesorilor a fost
îmbogățit cu 239 volume, în timp ce 231 de volu me au intrat în biblioteca elevilor. Astfel, în
anul 1933, biblioteca profesorilor avea un fond total de 3 .500 de cărți , iar cea a elevilor 2 .200
de cărți. Domeniile prezente sunt diverse și diferite pentru profesori și elevi. Dacă în
biblioteca profesoril or fondul de carte cuprindea lucrări și reviste în limba română și în
diferite limbi, biblioteca elevilor era dotată cu lucrări necesare diferitelor discipline de
învățământ47.
Biblioteci găsim și în cadrul „casinelor”. Ne-a rămas din anul 1922 un Catalog al
cărților su boficianților mineri din Vulcan având 16 pagini editate în limba română și
maghiară, unde regăsim informații legate de organizare , cărțile puteau fi împrumutat e pe

46 Ibidem , p. 310 – 314.
47 Dumitru Barna, Învățământul secundar, gimnazial, liceal și profesional în Județul Hunedoara 1918 –
1940 , p. 655.

25
termen de 14 zile, doar membrilor asociației și doar de către bibliotecar. Dac ă cărțile
împrumutate erau distruse sau deteriorate se plătea o amendă sau chiar se putea anula
permisul. Biblioteca cuprindea lucrări de Bogdan Petriceicu Hașdeu, Victor Eftimiu, Petre
Ispirescu, autori maghiari clasici și contemporani , dar se găseau și v olume de Alphonse
Daudet, Gustave Flaubert, Dostoievski, Strindberg, Eminescu, Goga, Minulescu, Rebreanu,
Sadoveanu, Vasile Pârvan cu volumul Idei și forme istorice48.
Tot la Vulcan se găs ea Catalogul Bibliotecii Casinoului care avea 10 pagini și care ne
spune că existau 800 de cărți românești, maghiare și din literatura universală. Biblioteca era
dotată atât cu autori pentru categoria intelectualilor, cât și pentru public ul larg. Se regăsesc
autori ca: Dimitrie Cantemir, George Coșbuc, Ion Creangă, Nicolae Iorga, Mihail
Kogălniceanu, Mihail Sadoveanu, A.D. Xenopol și autori din literatura universală : Al.
Dumas, Jules Verne, Paul Bourget, Balzac etc.49.
Nu putem trece cu vederea din această scurtă prezentare , bibliotecile poporale
înființate de „Astra”, majoritatea au apărut odată cu organizarea despărțămintelor. Numărul
bibliotecilor poporale s -a mărit începând cu apariția agenturilor (cercurile culturale). Un rol
important în desfășurarea acestei acțiuni l -au avut preoții și învățătorii, multe dintre aceste
biblioteci fiind școlare sau parohiale. Ideea de a înființa bibliotecile poporale în satele și
comunele românești este prevăzută în Statutele „Astrei” din 1895, dar și în Regulamentul
despărțămintelor50.
Pentru a da o organizare unitară bibliotecilor popor ale a fost conceput și adoptat
Regulamentul pentru înființarea și administrarea bi bliotecilor populare ale Astrei ce se aplică
începând cu anul 1899. Regulamen tul era structurat în 14 puncte . Trebuiau să se înființeze
biblioteci stabi le în comune și biblioteci ce se mutau din așezare în așezare pentru localitățile
mai mici. Resursele financiare pentru înființarea bibliotecilor poporale proveneau din sumele
lăsate la dispoziția despărțămintelor, din colecte, din cotizațiile membrilor sau din donații.
Cărțile achiziționate pentru aceste biblioteci trebuiau să îndeplinească o serie d e cerințe, să
poată fi citite ușor, să fie popular e, să abordeze o tematică în concordanță cu interesele
locuitorilor din zonă . Aceste biblioteci populare se aflau sub directa coordonare a comitetelor

48 Gheorghe Buluță, Scurtă istorie a bibliotecilor din România , București, Editura Enciclopedică , 2000,
p. 186.
49 Ibidem , p. 187
50 Rodica Andruș, Din activitatea bibliotecilor înființate de Ast ra în județul Hunedoara , în Sargetia ,
XX, 1986 -1987, p. 389.

26
centrale, directorii despărțămintelor aveau obligația în rapoa rtele anuale să realizeze o trecere
în revistă asupra activității lor51.
Conform informațiilor obținute din rapoartele pre ședintelui despărțământului,
inginerul Iosif Iancu, există opt biblioteci poporale ce funcționează în cele opt comune cu
cercuri culturale. Biblioteca din Petroșani avea 242 de cărți și un număr de 70 de citito ri, la
Livezeni sunt 56 de volume și au fost 2 0 de cititori, la biblioteca din Lonea existau tot 56 de
cărți, biblioteca din Bărbăte nii de Jos deținea 108 cărți trecându -i pragul 45 de cititori, la
Aninoasa chiar dacă se găseau doar 56 de volume a avut tot 45 de cititori ca și la Bărbătenii
de Jos und e fondul de carte era mai mare. În celelalte localități Petrila , Lupeni și Vulcan,
bibliotecile de aici aveau 569 de cărți și 129 de cititori. În cele opt biblioteci existau în anul
1924, un total de 1087 de volume și un aflux de cititori de 309 persoane52.
O alt ă bibliotecă ce a funcționat în Valea Jiului, la Lupeni, este cea a sindicatului
muncitoresc al minerilor, metalurgiștilor și constructorilor care a primit o donație în valoare
de 10.000 de lei de la Primăria Lupeni, prin care a achiziționat 195 de volume . Dintre acestea
menționăm câteva titluri pentru a reliefa diversitatea beletristică regăsită în aceste biblioteci
muncitorești: În lumea dreptății de Brătescu Voinești, Educația voinței de Iulius Poyot,
Lucșoara de Ion Agârbiceanu, Istoria civilizației de Eugen Lovinescu , Amintiri de Radu
Rosetti, cărți ale literaturii clasice românești ca: La Medeleni de Ionel Teodoreanu, Mara și
Nuvele de Ioan Slavici, Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, Din goana vieții de
Alexandru Vlahuță, dar și opere ale poeților români consac rați: Balade și idile și Fire de tort
de George Coșbuc sau Octavian Goga cu volumul Mustul care fierbe . Într -o ședință a adunării
generale a sindicatului minier Lupeni, din 10 martie 1935, în urma raportului de activitate pe
anul 1934, aflăm că biblioteca are 318 cititori și s-au împrumutat 3 .323 de cărți, dintre acestea
784 în limba română, 2 .435 literatură maghiară și 54 în limba germană53.
Alte instituții cu rol important în răspândirea cultu rii sub diverse forme l -au avut
„casine le”, așezăm inte unde s -au desfășu rat cele mai multe activități culturale, însemnând
reprezentații de teatru, vizionări de filme , serate și baluri, serbări școlare, conferințe, șezători
culturale, concerte de muzică.
Primele instituții de acest tip au apărut încă din anul 1919 , la Lupeni și Vulcan.
Referitor la Lupeni, la inițiativa preotului Nicolae Zugravu, care îndeplinea și funcția de

51 Ciprian Drăgan, Regulamente și statute ale bibliotecilor din comitatul Hunedoara la sfârșitul
secolului XIX și începutul secolului XX , în Sargetia , XXXIV, 2006, p. 656.
52Transilvania , 56, septembrie 1925, nr. 9 -10, p. 99 -100.
53 Marian Boboc, Palatul cultural (Teatrul Minier) Lupeni , Craiova, Editura MJM, 2014, p. 175 -176,
247.

27
președinte al Filialei l ocale a „Astrei” , sprijinit de un grup de intelectuali a reușit să înființeze
o „casină” română54.
Merită menționat Casinoul Românesc „Jiul”, inaugurat la d ata de 24 -25 octombrie
1925. Cas inoul din Petroșani era dotat cu bibliotecă , sala de cinema, sala de teatru, sa la pentru
concerte și petreceri, restaurant etc. C onstruirea acestui cazinou s-a datorat Societății
„Petroșani ” , iar costurile s -au ridicat la aprox imativ 4 -5 milioane de lei. În clădirea casinoului
funcționa biblioteca Despărțământului Jiu al „Astrei ”55.
În primăvara anului 1927 s -a terminat și construcția Teatrului Minier din Lupeni, în
incin ta căruia se desfășurau cele mai multe activități ce animau viața culturală a orașului și
constau din serate, ceaiuri, șezători, spe ctacole, petreceri, serbări etc56.
În cadrul manifestărilor artistice din Valea Jiului constatăm o preocupare deosebită a
locuitorilor zonei pentru spectacolele de teatru. Piesele de teatru puse în scenă se realizau fie
de trupele de amatori din regiune, fie de elevii școlilor din Valea Jiu lui. Pe lângă spectacolele
de teatru prezentate de amatori și elevi s -au făcut eforturi de a se aduce și trupe de
profesioniști de la Cluj, Timișoara și București.
În Gazeta Jiului apar prezentate spectacolele de teatru de la sfârșitul anului 192 1,
ținute în localul Casinei Române din Lupeni de o trupă de amatori din localitate formată din
Borcea, Hanci, Ungur, Ardeleanu, Brăiescu, Voicu, Calina. Piesele puse în scenă au fost
Ploaia cu soare , scrisă de Iosif Vulcănescu și Kir Zuliardi , a lui Vasil e Alecsandri. O altă
reprezentație t eatrală susținută în sala Apolo din Petroșani a fost cea organizată de Comisia
culturală a muncitorilor fierari și metalurgiști din Petroșani , în aprilie 1922, cu ocazia
strângerii de fonduri pentru constituirea unei bib lioteci muncitorești în localitate. Piesa jucată
a fost una populară, Nani , de A. Foilinus. Tot în anul 1922, la Vulcan, cu ocazia deschiderii
sălii de spectacole din cadrul Casinei Române din localitate s -a jucat piesa lui Iosif
Vulcănescu , O sâmbătă norocoasă .
În anul 1924, tot în sala Apolo din Petroșani, s -a desfășurat spectacolul cu piesa
Sarma amicul poporului , ce aparține lui Nicolae Iorga. Reprezentația a fost su sținută de actori
ce erau de la Teatrului popular din București. U n alt spectacol a fost dat de Tinerimea
studio asă din Petroșani sub patronajul „Astrei ”, piesa pusă în scenă a fost O noapte
furtunoasă , de I. L. Caragiale.

54 Constantin Pascu, Tania Angelescu, Mircea Munteanu, Dumitru Velea, Teatru dramatic „Ion. D.
Sârbu”Petroșani sau T eatrul în Valea Jiului , Petroșani, p. 11.
55 Marian Boboc, Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroșaniului , Craiova, Editura Autograf
MJM, 2012, p. 10 -12.
56Idem , Palatul cultural ( Teatrul Minier) Lupeni , p. 7 – 9.

28
La Casinoul M uncitoresc din Petroșani , dar și în alte localități ale zonei au sosit trupe
de mari actori din București, care au susținut numeroase spectacole de teatru. În anul 1925, la
Petroșani o trupă de teatru din București, în frunte cu Aristide Demetriade a susținut două
spectacole cu piesele Făt–Frumos de Horia Furtună și Taifun a lui Melchior Lengy el.
Menționăm câțiva dintre actorii prestigioși care au făcut parte din această trupă: A.
Demetriadi, A. Finți, Constanța Demetriade, Gr. Mărculescu, Mia Niculescu, Gh. Baldovin,
Cleo Pan Cernățeanu, Jean Tomescu, Ion Ulmeni57.
Sala Casinoului Societății „Petroșani ” din Vulcan, în luna iunie 1929, a găzduit o
reprezentație a piesei Se face ziuă , de Zaharia Bârsan și o comedie -operetă de C. Negruzzi,
ambele susținute de un grup de profesori din zona Hațegului. De altfel, pe lângă trupel e de
actori profesioniști, mulți amatori au susținut spectacole de teatru. Tot un grup de cadre
didactice, de această dată din Vulcan, au prezentat în cadrul unei serate, piesa lui Caragiale,
Năpasta . De asemenea, o mare sărbătoare a reprezentat -o concertul susținut de George
Enescu , în sala Casinoului Muncitoresc din Petroșani , la sfârșitul anului 192958.
În Clubul cultural din Petroșani , care a realizat un festival artistic în aprilie 1936,
absolvenții școlilor de arte și meserii au pus în scenă piesa O noapte furtunoasă , de I.L.
Caragiale.
O altă reprezentație susținută în Casinoul M uncitoresc din Petroșani , în seara zilei de
17 aprilie 1937, a fost dedicată aniversării a 50 de ani de activitate teatrală împliniți de marele
actor Ion Brezeanu. Actorii bucureșteni și marele actor au oferit un regal Caragiale,
prezentând piesele Năpasta și Conul Leonida față c u reacțiunea59.
Inginerul Iosif I ancu a înființat o societate care avea ca obiect de activitate constituirea
unui fond de teatru folosit pentr u realizarea unei stagiuni de t eatru în Valea Jiului. Noua
societate își avea sediul în cadrul Casinei Române „Jiul” și a încheia t o asociere cu Teatrul
Național din Cluj ce îl avea ca director pe marele actor Zaharia Bârsan, ca în Valea Jiului să
se organizeze spectacole de teatru cu participarea actorilor din Cluj60.
Alături de reprezentațiile de teatru, în cadrul „c asinelor” se mai desfășurau și proiecții
cinematografice, prețul unui bilet era de cinci lei pentru muncitori, 10 lei pentr u persoanele
străine. Î n luna decembrie a anului 1925, au rulat la Casinoul M uncitoresc din Petroșani

57 Constantin Pascu, Tania Angeles cu, Mircea Munteanu, Dumitru Velea, Teatru dramatic „Ion .D.
Sârbu”Petroșani sau Teatrul în Valea Jiului , p. 12 -13.
58 Ibidem , p. 16.
59 Ibidem , p. 21.
60 Mircea Baron, Reflectarea în presa românească din Valea Jiului a problematicii culturale din
perioada in terbelică , în Sargetia, vol. XXVII/2, 1997 -1998, p. 536.

29
următoarele filme: în data de 12 -13 decembrie, Soțul soției mele , în 15 -16 decembrie,
Comoara din insula Japa și în zilele de 19 -20 decembrie, Vise în Prater . Apoi, nu putem
omite desfășurarea în Valea Jiului, a unui eveniment cinefil, în luna iulie 1931 , rulând în
cinematografele din Petroșani și Lupeni, filmul românesc Ciocoii, regizat de Horia
Igiroșeanu. Reprezentațiile cinematografice sunt numeroase și extrem de diverse, fiind
prezentate filme de comedie și drame, filme cu conținut istoric, musicaluri etc. De exemplu,
în luna decembrie, dar în anul 1935, tot la Casinoul M uncitoresc din Petroșani , a avut loc un
adevărat regal cinematografic. În data de 1 decembrie a fost prezentat filmul Pentru tine am
simțit , cu actorii Gustave Fröhlich și Abe l Sandrock. În zilele de 3 decembrie și 4 decembrie,
a putut fi vizionată opereta muzicală, Când soarele răsare , cu marele tenor Charles Kulmann.
Apoi, în zilele 6, 7 și 8 decembrie a putut fi urmărit filmul Voievodul țiganilor , tot o operetă ,
după romanul l ui Jokai Mor, pe muzica lui Johann Strauss, cu Adolf Wohlbruck. Următoarea
săptămână, în 10 și 11 decembrie a fost vizionat filmul de război, Prizonierul , ca în 14 și 15
decembrie să ruleze comedia muzicală în limba rusă, Toată lumea cântă, râde și danseaz ă.
Mai apoi în zilele de 17 și 18 decembrie a putu fi urmărit filmul de aventuri, Noaptea fatală ,
având în distribuție pe Th. Loss și Gerda Maurus61.
O altă acțiune din domeniul culturii ce a avut loc în Valea Jiului a fost cea a fanfarelor.
Fanfarele au fo st înființate de e tniile sosite aici odată c u dezvoltarea mineritului aducând din
regiunile lor natale , tradiția acestor formații. Și în cadrul acestei activități, implicarea
societăților miniere a fost însemnată, acestea acordând sume de bani pentru cumpărarea
instrumente lor muzicale, a costume lor, dar și pentru achitarea retribuțiilor membrilor fanfarei.
Fanfara din Petroșani (vezi anexa 4 ) are o istorie îndelungată începută în anul 1870,
când cu ocazia deschiderii liniei ferate Simeria -Petroșani și inaugurarea gării din Petroșani, a
avut loc prima reprezentație a ei. Prima dată a avut un efectiv de 40 de membri, în majoritate
etnici cehi și germani și s -a aflat sub coordonarea lui Johann Panek. Apoi, în anul 1929,
efectivul fanfarei era mai mic, de circa 37 membri, iar la conducerea ei a venit dirijorul
Emerich Schweat . După o perioadă de reorganizare în anul 1930 , fanfara a trecut sub
patronajul sindicate lor componența ei ajungând la 32 de membri. Activitatea susținută de
fanfară a fost diversă și bogată , conținând recitaluri cu muzică de promenadă în parcul
orașului de două ori pe săptămână, în zilele de joia și duminica, participa rea la adunările
religioase cu ocazia sărb ătorii Crăciunului și a Paștelui , participări la sărbătorile naționale și la
alte manifestări ca nedei, serbări câmpenești și însoțirea înmormântările din localitate. Prin

61 Marian Boboc, Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroșaniului , p. 47, 20 -203, 285.

30
anul 1932 a mai apărut o fanfară la Petroșani, cea a sindicatului minier, ce a fost pusă sub
coordonarea dirijorului Iosif Schirll, care a reușit să strângă 14 membri, toți muncitori minieri,
pasionați de muzică, astfel că o perioadă până în anul 1944 au a ctivat în Petroșani două
fanfare62.
Fanfara din Lupeni (anexa 5 ) și-a început activitatea în data de 19 mai 1898, avându -l
la conducerea sa pe de dirijorul ceh Imanuil Kijela . Fanfara este formată din 25 de membri ,
iar bugetul de întreținere era asigurat de Societatea Minieră „Uricani – Valea Jiului ”. În etapa
cuprinsă între 1912 -1918, se pare că dirijor a fost polonezul Janos Kopetzky . Din anul 1923,
fanfara număra între 25 -30 de membri . După anul 1931, unirea societăților Lupeni și
Petroșani într -una sin gură a determinat ca o parte dintre membrii fanfarei să fie transferați la
Petroșani. Tot din anul 1931 a fost înființată o a doua fanfară cea a muncitorilor minieri,
funcționând și aici la fel ca și la Petroșani două fanfare, ce s -au unit în anul 19 4063 .
Fanfara din Vulcan (anexa 6 ), a fost înființată de Societatea „Salgótarján ”, în anul
1907 și a funcționat până în anul 1929, în cadrul Sindicatelor Min iere Vulcan . Fanfara și -a
întrerupt o perioadă activitatea, începând cu anul 1932, acest lucru datorându -se închiderii
Minei Vulcan. În anul 1936 prin susținerea Sindicatului Minier , dar și a locuitorilor din
Vulcan, fanfara și -a reînceput activitatea sub bagheta dirijorului Heincz Jentell , ce a fost
urmat începând cu anul 1938 de dirijorul F ranz Birth. Activitatea desfășurată în timpul lui
Birth a fost deosebit de vastă, cuprinzând ca în cazul tuturor fanfarelor, concerte în parcul
orașului sa u în celelalte localități din ale Văii Jiului, fiind solicita tă, de asemenea la diferite
serbări și sărbător i64.
Fanfara din Petrila a apărut puțin mai târziu decât celela lte din Petroșani, Lupeni și
Vulcan, abia în anul 1921 , din inițiativa Comitetul ui Sindicatului Muncitorilor de la Mina
Petrila . Primul dirijor a fost Janos Kosnas ce a coordonat activitatea fanfarei până în anul
1937 . Fanfara avea un efectiv de 25 de membri65.
Într-o ordine cronologică, fanfara din Aninoasa (vezi anexa 7 ) a apărut în anul 1925,
sumele de bani pentru susținerea ei au venit din donaț iile strânse de conducerea Minei

62 Ion Velica, Pagini din istoria fanfarelor din Valea Jiului , Petroș ani, Editura Edyra Press, 2004, p. 30,
34-37.
63 Ibidem , p.53, 55 -56.
64 Ibidem , p. 63, 65.
65 Ibidem , p.76, 78.

31
„Aninoasa ”. Întâiul dirijor a fost Ignat Retter , ce a putut să conducă fanfara până în anul 1944,
când din cauza originii sale germane a fost trimis în țare natală66.
Pe lângă fanfare, în Valea Jiului au mai activat o serie de formații corale , multe dintre
ele fiind co ruri ale parohiilor. Edificato are în această direcție e ste înființarea în anul 1921 a
Societății Corale Reuniunea „Jiana ” sub coordonarea preotului Sebastian Ciocan, alcătuit ă din
muncitorii români din colonia „I. C. Brătianu”, cor format din 40 -50 de persoane. Scopul
înființării corului a fost acela al deservirii activității bisericilor românești din Petrila, dar și
susținerea unor concerte corale. Tot la Petrila, în anul 1926 s -a constituit corul bisericii
ortodoxe prin directa implicare a directorulu i N. Gavrilescu, cor care a susținut primul concert
la 16 decembrie în Biserica Petrila – Brad (Taia)67.
Învățătorul Vasile Lucaciu, în anul 1924 , a organizat prima Societate corală din
Vulcan, care îmbina muzica cu teatrul, realizând serbări teatrale pentru strângerea de fonduri
folosite la diverse activități culturale. O acțiune desfășurată de acest cor în anul 1927, a fost
spectacolul de operetă Lucifer , muzica fiind scrisă de Vasile Luciu. F ondurile strânse au fost
folosite pentru a cumpăra un armoniu folosit la repetițiile corului68.
În anul 1925 la Petroșani a înce put să activeze corul parohial „Sf. Nicolae ”, un cor
mixt condus de profesorul Nicolae Boga, sub oblăduirea preotului Ioan Duma, ce participa
doar la slujbele religioase. Mai târziu, în anul 1938 , corul s -a transformat în Societatea Co rală
Ortodoxă Română „Sf. Nicolae ” din Petroșani, condusă de Pompiliu Florea, ce îndeplinea
funcția de președinte. După această dată activitatea corul ui s-a îmbogățit cu participări în
cadrul sărbătorilor naționale și a celor închinate eroilor neamului. De asemenea, corul susținea
în fiecare an un spectacol ce cuprindea cântări religioase și populare, recitări de poezii și
scenete69.
Realizarea unei trec eri în revistă a tuturor corurilor, fanfarelor și orchestrelor ce
activau în Valea Jiului, în perioada interbelică ne prezintă următoarea situație: la Petroșani își
desfășurau activitatea corul mixt al bisericii ortodoxe, corul bărbătesc al bisericii greco –
catolice, corul bărbătesc al metalurgiștilor, fanfara și orchestra Societății „Petroșani ”; fanfa ra
minerilor și metalurgiștilor; în Petrila, activitatea muzicală era susținută de corurile mixte ale
bisericii ortodoxe și a celei greco -catolice, dar și de orchestra și fanfara minerilor; pentru
Lupeni avem corurile celor două biserici ortodoxă și greco -catolică, orchestra funcționarilor

66 Ibidem , p. 86.
67 Dumitru Gălățan -Jieț, Tiberiu Svoboda, Petrila în oglinda timpului , p. 7 -73, 82.
68 Constantin Pascu, Tania Angelescu, Mircea Munteanu, Dumitru Velea, Teatrul dramatic „Ion D.
Sârbu” sau Teatrul în Valea Jiului , p. 13, 15.
69 Mihai Muntean, Maria Elena Pica, Biserica „Sf. Nicolae” din Petroșani , p. 61 -62.

32
și cea a muncitorilor; Vulcanul beneficia de serviciile întreprinse de corul bisericii ortodoxe și
fanfare le muncitorilor ; la Aninoasa se găseau doar orchestra și fanf are minerilor; iar la Lonea,
corul bisericii ortodoxe, corul mixt și orchestra de tamburine a secției A.G.R.U., orchestra de
salon a Societății „Lonea ” și fanfare le minerilor70.
În luna mai a anului 1926, a fost organizat un festival al corurilor din Valea Jiului,
desfășurat la Casinoul Muncitoresc din Petroșani. Deschiderea a fost făcută cu interpretarea
piesei corale Imn roman de Vidu, în interpretarea Corului meseriașilor greco -catolici din
Vulcan și a corului școlii miniere din Petroșani. Concursul efectiv a început prin prestația
corului mixt greco -catolic din Vulcan, dirijat de V. Lucaciu, ce a susținut trei piese . Cel de -al
doilea cor ce își prezintă programul în concurs este corul meseriașilor condus de pr ofesorul U.
Buga, ce a cântat tot trei piese, două fiind din repertoriul musical românesc și una din cel
unguresc. Al treilea cor este corul mixt roma no-catolic din Petroșani, ce a ales bucăți
muzicale din Beethoven, Mendelshon, Abi, Dürner. Au mai partici pat la concurs corul mixt
ortodox din Petroșani, corul bărbătesc romano -catolic și corul mixt romano – catolic din
Vulcan, dirijate de Hartwig. La finalul concursului s -a interpretat Imnul minerilor de către
corurile meseriașilor și al școlii miniere și s -au acorda t premii de un juriu format din soțiile
celor din conducerea societăților miniere și din inginer ul I. Winklehner, director general,
preotul M. Pel ger, protopopul I. Duma, doctoru l E. Ghiurchescu, N. Balogh. Premiile au
constat în cupe mari și mici de argint, o baghetă, un drapel din mătase, un diapazon și 40 de
caiete de note. S -au acordat două premii întâi, corului bărbătesc al meseriașilor și corului mixt
romano -catolic, ambele din Petroșani, două premii doi, corului bărbătesc romano -catolic din
Vulcan și corului mixt ort odox din Petroșani și de asemen ea două premii trei, corului
bărbătesc greco -catolic și corului mixt rom ano-catolic, amândouă din Vulcan71.
După ce am prezentat numeroasele activități culturale la care participă populația
muncit orească românească alături de populația de alte etnii din Valea Jiului , este necesar să
punctăm rolul major al societăților miniere în organizarea, desfășurarea și finanțarea acestor
demersuri culturale.
În acest sens este relevantă contribuția financiară acordată de Societatea „Petroșani ”,
unor biserici și instituții școlare. Astfel, bisericii greco -catolice din Vulcan i -au fost acordați
40.000 de lei, bisericii greco -catolice din Paroșeni, 50.000 de lei, tot aceeași sumă de 50.000

70 Mircea Baron, Cărbune și societate în Valea Jiului , p. 321.
71 Marian Boboc, Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroșaniului , p. 60 -63.

33
de lei este dată biseri cii greco -catolice din Petroșani și o sumă mai mare o primește grădinița
de copii de pe lângă școala primară de s tat din Petroșani72.
Un alt exemplu de implicare a societăților miniere în susținerea materială a culturii în
Valea Jiului ni -l oferă Societatea „Lonea ”, care într -o dare de seamă asupra unor cheltuieli
efectuate în anii 1926, 1927 și 1928, justifică sumele de bani folosite pe ntru ocrotirea socială,
într-un cuantum total de 5.062.053, 73 de lei. În anul 1926, s -au cheltuit 1.974.029,79 de lei
împărțiți astfel: cheltuieli cu învățători, școli – 334.479,35; cheltuieli pentru preoți, biserici –
112.223,92 de lei; cheltuieli cu muz ica – 1.527.326,52. În anul 1927, sumele alocate au fost
următoarele: cheltuieli cu învățători, școli – 246.428,88; cheltuieli cu preoți, biserici –
125.060, 81; cheltuieli cu muzica – 1.813.896,58, adică un total de 2.185.386,27. Și în anul
1928, totalul banilor alocați este de 902.637,67 distribuiți pentru cheltuieli cu preoți,
învăț ători, școli, biserici, „casine ”, medici, jandarmi, pensionari etc73.

72 SJHAN, fond Societatea Petroșani – D.G . – Consiliul de Administrație , dos. 1/1923, f. 1.
73 SJHAN, fond Societatea Lonea , dos. 3/1925 -1929, f. 66.

34
CAPITOLUL III .
ACTIVITATEA SOCIETĂȚILOR CULTURALE ÎN VALEA JIULUI

III.1. Despărțământul Jiu al „Astrei”
Despărțământul Jiu al „Astrei” a fost înființat în anul 1912, fiind format din doi
membri pe viață , Victor Blășian , inginer superior în Lupeni și dr. Nicolae Olariu, avocat în
Petroșani și nouă membri ordinari: Bologa Atanasiu care era preot la Uricani, apoi la Lupeni;
dr. Nicolae Brânzău și acesta preot la Vulcan; Nicolae Gârbea este preot în localitatea Baru
Mare; dr. Romul Mioc, la fel preot la Petroșani; dr. V. Pocol ce îndeplinea funcția de avocat la
Petroșan i; A. Suciu ș i el preot la Iscroni; I. Suciu tot preot , la Petrila și P. Turcu care a fost
învățător prima dată la Uricani și apoi la Lupeni. Directorul despărțământului a fost ales dr.
Nicolae Olariu, avocat din Petroșani74. În anii războiului, despărțământul și-a oprit activitatea,
pe care însă o reia în anul 1919. Pentru anul 1920, conducerea despărțământului cuprindea tot
doi membri pe viață care erau aceeași ca în 1912, adică Victor Blășian și dr. Nicolae Olariu și
șapte membri activi , pe lângă Nicolae Gârbea, dr. Romul Mioc și I. Suciu se adaugă Pavel
Nemeș și Ioan Duma , preoți în Petroșani, Alexand ru Papp ce era preot în Vulcan și Nicolae
Zugravu ce a fost protopop în Lupeni și care a devenit directorul despărțământului75. Din vara
anului 1921 a fost redeschi s Despărțământul Jiu al „Astrei ”, fiind condus de directorul Iosif
Iancu, inspector general al minei Petroșani76. Sedii ale Despărțământului s -au deschis într -o
serie de localități din Valea Jiului, ajungând în anul 1924, la 14 comune și șapte agenții77.
Din punct de veder e organizatoric , Despărțământul Jiu al „Astre i” a fost coordonat de
un c omitet în frunte cu un președinte , în persoana inginerului Iosif Iancu. Activitățile ce
trebuie desfășurate de Despărțământ erau stabilite în cadrul adunărilor generale anuale, care
erau organizate în fiecare an în altă localitate din Valea Jiului. Putem să menționăm din ampla
activitate a Despărțământului Jiu al „Astrei ” pe lângă cercurile culturale și șezătorile „Astrei ”
o serie de acțiuni dedicate unor personalități naționale ca Vasile Goldiș, Avram Iancu – 50 de
ani de la moarte, Aurel Vlaicu – 10 ani de la moarte sau unor evenimente cu m ar fi aniversarea
a 20 de ani de la constituirea Despărțământului Jiu și a 7 5 de ani de la înființarea „Astrei”.
Șezătorilor „Astrei ” sunt adunări în care se susțin conferințe publice ce au o tematică
diversă, fiind precedate de spectacole artistice realiz ate de elevii școlilor și de orchestrele ce

74 Transilvania , 43, septembrie 1912, nr. 5, p. 37.
75 Transilvania , 51, septembrie 1920, nr. 5 -9, p. 149.
76 Transilvania, 52, septembrie – octombrie, 1921, nr. 9 -12, p. 148.
77 Transilvania , 55, septembrie – octombrie, 1924, nr. 10 -11, p. 83.

35
aparțineau societăților miniere. Șezătorile „Astrei” aveau o durată de patr u-cinci săptămâni,
fiind organiz ate de două ori pe an în toate comunele urbane, dar și în mediul rural. Pentru
buna desfășurare a acestor manifestări culturale exista o implicare majoră a școlilor și a
societăților miniere , care puneau la dispoziție formații le artistice, dar trebuie menționat și
contribuția membrilor Extensiunii Unive rsitare de la Cluj .
O altă activitate a despărțământului , a fost cea a cercuril or culturale ce se desfășurau
lunar și erau adresate, în primul rând cadrelor didactice, dar și oamenilor localității unde avea
loc adunarea. Activitate a cercurile culturale începea cu o lecție o lecție practică , apoi se
țineau conferințe cu su biecte din psihopedagogie sau din metod ica predării, iar la final era
organi zat un spectacol artistic cu participarea elevilor școlii unde a avut loc cercul78.
În anul 1925, în luna martie au avut loc la Petroșani, două șezători. Prima s -a
desfășurat î n data de 1 martie și a cuprins în deschidere o conferință a preotului Ioan Duma
despre „Rolul domnițelor române în istoria noastră ”, urmată de un program artis tic susținut de
orchestra minelor Petroșani, ce a interpretat câteva piese muzicale, urmate de muzică corală
cântate de școala minieră și la final s -au desfășurat recitări de poezie. A doua șezătoare a avut
loc în data de 8 martie, programul acestei cuprinzând la fel ca prima șezătoare, o conferință a
lui Petre Petrescu, ce îndeplinea funcția de inspector al învățământului din Sibiu , prelegerea
susținută numindu -se „Refacere ”. Ca de obicei șezătoarea a continuat cu spectacolul susținut
de elevii Școlii primare de Jos ce au prezentat o suită de dansuri naționale, în timp ce orchest ra
minelor a interpretat câteva cântece . Tot în data de 1 martie, agentura Vulcan a o rganizat și ea
o șezătoare desfășurată la „casin a” română. În cadrul conferinței Pompei Hossu Longin a ținut
o prezentare în care a vorbit despre eroii poporului român. Acțiunea s -a încheiat prin cuvântul
susținut de președintele agenturii, Sebastian Rusan . După binecunoscuta regulă, orchestra
societății a cântat o serie de arii79.
Un raport mai detaliat despre activitatea Despă rțământului Jiu, pentru anul 1924 –
1925, ne oferă informații ample despre structura acestuia și despre conferințele susținute în
această perioadă. Astfel, Despărțământul Jiu era format din 13 comune, iar cercuri culturale se
aflau în Petroșani, Livezeni, Bărbătenii de Jos, Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Pet rila, Lonea.
Numărul membrilor de spărțământului era de 13 membri fondatori și 23 de membri pe viață,
adică un total de 36 de membri. Fondurile deținute de despă rțământ la sfârșitul anului 1924,
erau de 10,227 lei și 10 bani. Conferințele au fost susținute în cercul cultural Petroșani și în
cercul cultural Vulcan, unde au fost organizate după cum bine am prezentat mai sus și șezători

78 Mircea Baron, Cărbune și societate în Valea Jiului , p. 370 -372.
79Transilvania , 56, februarie 1925, nr. 3, p. 90 -91.

36
culturale. La Petroșani, conferințele a u avut loc pe parc ursul lunilor noiembrie și decembrie
1924. Prelegerile au fost ținute de doi profesori universitar i și anume V. Bărbat și M. Botez ce
au prezentat temele „Despre progres ” și respectiv „ Boalele sociale ”. Au mai fost susținute și
alte două cuvântări de către dr. G. Pamfil ce a vorbit „Despre muncă ” și de T. Ioanoviciu ce a
vorbit „Despre educație ”. Cele lalte conferinț e s-au desfășurat în luna martie 19 25, iar cei care
le-au susținut au fost trei conferențiari, doi profesori universitar i V. Ghidionescu și P. Gr imm
și un avocat Emil Boeriu. Temele prez entate au fost „Despre nevoia de a munci ”, „Despre
literatura engleză ” și „Despre relele societății de azi ”. Se mai precizează că d espărțământul a
participat și organizat două serbări naționale, una închinată comemorării lui Avram Iancu,
unde a ținut o conferință preotul Ioan Duma și cea de -a doua dedicată zilei de 15 mai 1 848,
cuvântul fiind susținut de general ul Traian Moșoiu. La desfășurarea activităților s -a colaborat
cu cercul cultural al învățătorilor din Petroșani , cu Extensiunea Universitară din Cluj, cu
Unive rsitatea liberă din București. Programul artistic a fost realizat de orchestrele S ocietății
miniere „Petroșani ”și a M inelor statului „Lonea ”,de școala minier ă, de școlile primare care au
participat cu corurile de elevi și de asemenea au pus în scenă un program compus din recitări
de poezii și dansuri naționale80.
Dintr -un alt raport reiese că Despărțământul Jiu a desfășurat o activitate intensă în anul
1925. Prelegeri poporale au f ost organizate în Petroșani, Livezeni și Vulcan. La Petroșani
conferințele ar fi fost ascultate de peste 300 de muncitori, de fiecare dată, ele desfășurându -se
pe parcursul lunii noiembrie, dar și la începutul lunii decembrie . În 15 noiembrie 1925, Ioan
Niciu ce îndeplinea funcția de secretar al despărțământului, a susținut prelegerea cu tema
„Materialism și spiritualism ”. Prelegerile au continuat și în 22 noiembrie 1925, dr. M. Botez,
profesor universitar a abordat tema „Alcoolismul și viața modernă ”, ca în cele din urmă în
data de 29 noiembrie 1925, conferința a avut un subiect istoric, „Însemnătatea unirii
Ardealului ” și a fos t ținută de protopopul I. Duma. În luna decembrie s -a ținut doar o
conferință de către comerciantul Șt. Peneș ce a prezentat o tem ă din domeniul său de activitate
referitoare la „Importanța comerțului și a meseriilor ”. În Livezi a avut loc în luna octombrie,
numai o conferință susținută de că tre directorul școlar P. Turcu care a cuvântat „Despre bunul
gospodar ”. La Vulcan, numărul pr elegerilor a fost mai mare, părintele S. Rusan a ținut chiar
două astfel de cuvântări, „Despre credință ” și „Munca și dragostea de țară ”, apoi directorul
școlar, R. Lehent a vorbit despre „Școala la români ” și dr. M. Botez „ Despre alcoolism ”. Au
mai fo st susținute și două prelegeri cu tematică istorică, prima de învățătorul A. Bociat ce a

80Transilvania , 56, septembrie 1925, nr. 9 -10, p. 99 -100.

37
abordat subiectul privitor la „Originea neamului românesc ” și cea de -a doua susținută de P.
Hossu -Longin ce a avut un titlu sugestiv, „Avram Iancu ”. Mai trebuie mențio nată serbarea
culturală desfășurată în data de 29 noiembrie 1925, cu prilejul aniversării unirii Ardealului. În
organizarea și de sfășurarea acțiuni i, despărțământul a fost ajutat de administrația locală,
respectiv primăria Petroșani, de către câteva unităț i de învățământ, dar și de societățile
miniere reprezentate de Direcțiu nea minelor Lonea și Direcția minelor Petroșani, la acestea
adăugându -se nelipsita Extensiune Universitară. În ceea ce privește numărul membrilor
despărțământului, în anul 1925, ac esta era de 13 membri fondatori din care 33 membri pe
viață și 279 de membri activi81.
Pe parcurs lunii decembrie 1929, în Casinoul Muncitores c din Petroșani , au avut loc
mai multe șezători culturale. Prima dintr e aceste șezători, care s -a ținut în 1 decembrie, a
cuprins conferința susținută de părintele protopop, Ioan Duma, pe teme istorice intitulată
„Despre români și faptele lor ”. Orchestra Societății „Petroșani ” condusă de Schwach a ținut
un recital. O a doua conferință are loc în data de 8 de cembrie, când subrevizorul Alexiu David
ține o conferință dedicată personalității lui Mihai Eminescu. Cea de -a treia și ultima
conferință are loc în 15 decembrie, conferința fiind susținută chiar de primarul Petroșaniului ,
Ion Niciu și are ca temă „Istoric ul contractelor de muncă ”. Programul artistic ce a cuprins
recitări, cântece și exerciții de gimnastică a fost realizat de elevii ș colii de stat conduși de P.
Turcu și de orchestra Societății „Petroșani ”82.
În ce privește activitatea cercurilor culturale, aceasta este destul de amplă în întreaga
zonă, de aceea o să mă opresc doar la câteva acțiuni de acest fel. Un astfel de cerc cultural s -a
desfășurat în data de 7 februarie 1926, la Școala P rimară Nr. 3 Lupeni. Dimineața s -a luat
parte la programul religio s, apoi participanții au asistat la lecția deschisă ținută de învățătorul
Th. Fârtonea , având ca temă scrisul și cititul. După analizarea lecției, M. Maier a ținut o
cuvântare cu tema „Munca fizică și cea intelectuală ”. După cum era bi ne știu, în cea de -a
doua parte a avut loc ședința publică unde corul școlii a pus în scenă piesa de teatru în trei
acte La noi în sat83.
Un alt exemplu a unui cerc cultural este cel desfășurat la Școala Nr. 2 Lonea, cu
participarea și altor școli din Lonea, Petrila , Bănița și Merișor, în data de 4 martie 1934.
Dimineața s -a desfășurat lecția practică de scris și citit la clasa I și pe urmă a fost prezentată
conferința „Ciclul II ca parte integrantă a învățământului primar ”. Bineînțeles că participanții

81 Transilvania , 56, august 1926, nr. 8 -9, p. 69 -70.
82 Marian Boboc, Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroșaniului , p. 169, 170, 172.
83 Idem, Platul cultural (Teatrul Minier) Lupeni , p. 136.

38
la cerc au as istat la slujba religioasă oficiată de părintele Constantin Zoican. După masa a avut
loc ședința publică ce a cuprins două conferințe, una pe teme școlare „Despre școala primară
ca organizație de stat ” și cealaltă pe teme medicale, „Tuberculoza ”. Cercul s -a încheiat cu
programul artistic susținut de elevii școlilor din Lonea84.
O activitatea realizată de Cercul cultural al „Astrei ” din Petrila – Lonea , în anul 1936,
a fost montarea pentru prima dată în Valea Jiului a operetei Crai nou a lui Ciprian
Porumbescu. O mare parte din sumele cheltuite pentru această acțiune le-a dat Direcția
minelor „Lonea ”85.

III.2. Liga Culturală; Societatea „Principele Mircea”
Liga Culturală s-a născut din protestele studenților și profesorilor universitari din
Bucureș ti, din toamna anului 1890 , față de situația românii din Imperiul Austro – Ungar. În
data de 24 ianuarie 1891, societatea ș i – a început oficial activitatea. Dezideratul Ligii a fost
acela de promovare a culturii naționale în rândurile românilor. Punerea î n practică a acestui
obiectiv s -a putut realiza prin tr-o serie de acțiuni ca: editarea de cărți și ajutarea publicațiilor
ce ar lucra pentru Ligă ; organizarea de conferințe și adunări publice în cadrul cărora să fie
sărbătorite o serie de date importante din istoria poporului român; construirea de biblioteci
dotate cu săli de lectură și strângerea unui fond de sprijin realizat în mare parte din don ații și
cotizații sau alte forme de strângere de bani .
Structura de organizare a Ligii cuprindea o adunare generală a membrilor din
București și un comitet format din 21 de persoane, o parte importantă dintre aceștia fiind
studenți. Rolul principal în con ducerea Ligii l -a avut adunarea generală care valida atât
alegerea comitetului din doi în doi ani, dar și verifica activitatea acestuia. Au fost înființate
secții în tot cuprinsul spațiului românesc, dar și în străinătate, mai ales în centrele universitare
ce aveau studenți români respectiv la Paris, Londra, Berlin, Anve rs, Bruxelles. Președinții de
seamă ai Ligii Culturale au fost Alexandru Orăscu, Mihail Vlădescu, dar activitatea cea mai
intensă se va desfășura sub conducerea lui Nicolae Iorga86.
Peregrinările lui Nicolae Iorga în Transilvania au fost numeroase și foarte dese. Astfel,
în urma unei invitații primite din partea părintelui protopop Ioan Duma, făcută în numele
comisiei culturale , Nicola e Iorga însoțit de o serie de personalități a sosit în data de 9

84 Mircea Baron, Cărbune și societate , p. 323.
85 Constantin Pascu, Tania Angelescu, Mircea Munteanu, Dumitru Velea, Teatrul dramatic „Ion D.
Sârbu” sau Teatrul în Valea Jiului , p. 21.
86 Barbu Teodorescu, Date istorice din viața Ligii Culturale , http://restitutio.ro/…258/…/din
viața_ligiii_culturale_p457_p463.p… pdf, 02.06.2017, ora 1207.

39
noiembrie 1926, în Petroșani, pentru a onora invitația primită. Marele istoric, Nicolae Iorga, a
mai poposit pe meleagurile Văii Jiului și în anul 1905.
Nicol ae Iorga a fost primit în fața Casinoului Funcționarilor din Pet roșani, de un grup
numeros de oameni din toată Valea Jiului. După sosire inginer ul Tiberiu Ti moc, directorul
principal, îl salută din partea tuturor societăților miniere și culturale. Cuvintele adresate lui
Nico lae Iorga exprimă bucuria că o asemenea perso nalitate cu rol major în promovarea și
susținerea culturii, vizitează această regiune foarte puțin cunoscută, dar cu o importanță
economică mare . După ce Nicolae Iorga mulțumește pentru primire a ce i s-a făcut, a mers în
sala Casinoului Muncitoresc unde a susținut o conferință, o parte însemnată a acesteia fiind
dedicată „Rostului muncitorilor în noul stat român ”. În încheierea conferinței, Iorga
recomandă să se înființeze biblioteci, societăți de teatru și insistă pe rolul și datoria preoților
în realizarea unei intense vieți culturale. Vizita s -a încheiat cu un banchet dat de Societatea
„Petroșani ”, la care a u participat pe lângă oaspeți și 117 invitați, iar orchestra societății și-a
dat concursul pentru întreținerea unei atmosfere plăcute87.
Tot o acțiune organizată de Liga Culturală filiala Cluj, ce a avut loc la Petroșani , în
anul 1929 , a fost festivalul artistic ce în prima parte a avut o reprezentație de teatru a piesei
Liniștea casei , iar în partea a doua prim -balerina Operei Române din Cluj, Elena Popescu –
Liciu a susținut un recital de balet88.
Societatea „Principele Mircea ” (vezi anexa 8) a fost fondată în anul 1919, din inițiativa
reginei Maria. Chiar dacă este o societate cu activitate preponderent filantropică, acțiunile sale
organizate pentru strângere de fonduri aveau și o c omponentă culturală. Societatea „Principele
Mircea ” și-a deschis filiale în toate localitățile import ante din Valea Jiului.
Serata organizată de filiala Lupeni a Societății „Principele Mircea ”, în luna februarie
1926, a cuprins un program artistic realizat de corul mixt pe șase voci din Lupeni, acompaniat
de orchestră și care a cântat piesa Frumoasa Elena , dar și Corul Nobililor din opera
Tannhäuser. Au fost prezentate, apoi scene de balet din Moartea Lebedei și Dansul rusesc , iar
spectacolul s -a încheiat cu recitalul lui Balog ce a interpretat piesa Balada și Ciobanul
acompaniat de Clara Veress89.
Un alt exemplu din activitatea Societății „Principele Mircea ” a fost concertul de
binefacere organizat în 28 august 19 34, la Casinoul Muncitoresc . Spectacolul a cuprins

87 Marian Boboc, Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroșani ului, p. 73 -74, 80 -81.
88 Constantin Pascu, Tania Angelescu, Mircea Munteanu, Dumitru Velea, Teatru dramatic „Ion. D.
Sârbu”Petroșani sau Teatrul în Valea Jiului , p. 16.
89 Marian Boboc, Palatul cultural (Teatrul Minier) Lupeni , p. 138.

40
recitalul dat de baritonul Operei Române din București, Edgar Istraty, acompaniat la pian de
Ortun Brukner. S -au ascultat piese variate ca: Ave Maria de P. Kalm, Die beiden Grenadiere
de R. Schumann, dar și arii și romanțe românești în interpretarea orchestrei societății
„Petroșani ”condusă de dirijorul E. Sschwach90.
Ambele societăți culturale, dar și altele ce activau în Valea Jiului , prin numeroasele
acțiuni organizate au răspândit și susțin ut o viață culturală intensă dedicată atât muncitorilor,
cât și întregii populații.

90 Idem, Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroșaniului , p. 262.

41
CONCLUZII

Cultura muncitorească a populației românești din Valea Jiului, este rezultatul factorilor
istorici și geografici care au influențat evoluția locuitorilor acestor ținuturi, prin strângerea
unei serii de experiențe proprii. Tema lucrării este deosebit de amplă , de aceea subiectul este
abordat în linii mari, pentru ca cititorul să -și poată face o privire generală asupra domeni ului
cultural al populației muncitorești românești.
Rolul societăților miniere în dezvoltarea economică și socială a regiunii este de
netăgăduit, de asemenea, acestea având o contribuție materială și organizatorică uriașă, în tot
ceea ce a însemnat cultura interbelică din regiune.
Primul capitol este dedicat învățământului și bisericii, cele două domenii primordiale,
pe care apoi s -au așezat celelalte sectoare culturale. Este de remarcat că în Valea Jiului, în
perioada interbelică, s -a creat o extinsă rețea școlară și de locașuri de cult. Datorită venirii aici
a unor muncitorii de etnii diferite, odată cu dezvoltarea mineritului, atât învățământul, cât și
biserica trebuie abordate din această perspectivă multiculturală. Descoperim o rețea școlară
largă ce cu prinde grădinițe, școli primare, școli secundare, completată de școlile de ucenici,
școlile înființate direct de societățile miniere și școlile pentru adulți, cu un număr relativ mare
de elevi și o dotarea material ă corespunzătoare. Învățământul, suferă după 1918 o serie de
transformări majore, acestea fiind determinate de bogata legislație educațională implementată
în întreaga țară și implicit în Valea Jiului. Bisericile construite în Valea Jiului aparțin tuturor
confesiunilor , iar preoții , pe lângă menire a lor spirituală au avut și o menire culturală.
Pe acest fundament construit de învățământ și biserică s -au dezvoltat și celelalte
domenii culturale, ce apar prezentate în cel de -al doilea capitol, respectiv activitatea presei, a
bibliotecilor, a „casinelo r”, fanfarelor și corurilor. Este de punctat faptul că în Valea Jiului, în
perioada interbelică, populația muncitorească românească era deosebit de implicată în
participarea la aceste manifestări culturale, dar și în procesul creării lor. Prezentarea succi ntă a
activității bibliotecilor din regiune, demonstrează interesul pentru lectură și posibilitatea
consultării unei game diverse de lucrări. De fapt, școala și biblioteca sunt intrinsec legate una
de cealaltă, deoarece învățământul are nevoie de conținutu l cărților, dar și cărțile la rândul lor
sunt transmițătoare de informație extrem de utilă pentru dezvoltarea unei societăți.
Apoi, „casinele” prin activitatea ce se putea desfășura în cadrul lor, au un merit
deosebit în promovarea spiritului cultural, deo arece găzduiau de la spectacole de teatru la
concerte corale și de operă, de la proiecții cinematografice la citirea unor cărți, ziare sau

42
reviste. Prezentarea pe scurt a fanfarelo r miniere nu putea fi omisă din lucrare, deoarece
această activitate e ste re prezentativă pentru zonă. Înființarea fanfarelor și a corurilor a
însemnat atragerea muncitorilor spre o activitate ce le -a oferit posibilitatea de a -și forma o
cultură muzicală și de a avea acces într -un mediu cultural mai înalt.
De asemenea, presa a avut o misiune majoră în ceea ce a însemnat promovarea
mișcării culturale desfășurat e în Valea Jiului, dar și în ceea ce privește culturalizarea maselor
populare. Numărul mare de publicații se datorează creșterii economice a zonei, prin mărirea
numerică a popu lației și a intelectualității, dar și a celor care știau să scrie și să citească.
Ultimul capitol tratează activitatea realizată de societățile culturale în Valea Jiului, cea
mai importantă și susținută fiind desfășurată de Despărțământul Jiu al „Astrei”, dar nu pot fi
trecute cu veder ea și acțiunile întreprinse de Liga Culturală sau Societatea „Principele
Mircea”. Programele șezătorilor și cercurilor culturale organizate de despărțământ cuprind
conferințe pe teme diverse și programe artistice în care sunt implicate toate categoriile sociale,
dar și foarte multe instituții și organizații. Nu pot să omit însemnătatea despărțământului, în
ceea ce privește înființarea bibliotecilor poporale, care de multe ori au suplinit lipsa
bibliotecilor școlare.
Anexele de la finalul lucrării, completează conținutul acesteia, prin formarea unei
imagini mai edificatoare asupra vieții culturale interbelice din regiunea pitorească a Văii
Jiului.
Datele istorice referitoare la preocupările culturale ale populației muncitorești
românești din Valea Jiului, în perioada 1918 -1938, pot fi completate prin cercetările viitoare.

43
BIBLIOGRAFIE

I. IZVOARE ARHIVISTICE
Arhivele Naționale, Serviciul Județean Hunedoara ( Deva ):
Fond Întreprinderile Miniere Lupeni (1895 -1953) ;
Fond Societatea Lonea (1926 – 1948) ;
Fond Societatea Petroșani – Direcția Generală: Consiliul de Adminis trație (1920 –
1953) ;
Fond Societatea Petroșani – D.M.: Personal – Învățământ (1920 -1953) .

II. SURSE STATISTICE
Recensământul din 1910 Transilvania , Traian Rotariu (coordonator), București,
Editura Staff , 1999.
Recensământul general al populației României din 29 decembrie 1930 , vol. I -X,
București, Editura Institutului Central de Statistică , 1938.

III. LUCRĂRI GENERALE
Cărți, reviste, studii, articole
Andruș, Rodica, Din activitatea bibliotecilor înființate de „Astra ” în județul
Hunedoara , în Sarget ia, XX, 1986 -1987, p. 389.
Badea, Lucian, Valea Jiului , București, Editura Științifică, 1971.
Baron, Mircea, Cărbune și societate în Valea Jiului , Petroșani, Editura Universitas,
1998.
Idem , Reflectarea în presa românească din Valea Jiului a problematicii culturale din
perioada interbelică , în Sarget ia, vol. XXVII/2, 1997 -1998 , p. 531-537.
Barna, Dumitru, Învățământul secundar, gimnazial, liceal și profesiona l în Județul
Hunedoara 1918 -1940 , în Sarget ia, vol. XXX, 2001 – 2002, p. 652-654.
Boboc, Marian, Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroșaniului , Craiova,
Editura Autograf MJM, 2012.
Idem, Palatul cultural ( Teatrul Minier) Lupeni , Craiova, Editura Autograf MJM,
2014.

44
Botgros, Didina, Barna, Dumitru, Monografia orașului Aninoasa , Deva, Editura Emia,
2011.
Buluță, Gheorghe, Scurtă istorie a bibliotecilor din România , București, Editura
Enciclopedică , 2000.
Cristea, Gabriela, Reforma învățământului. O perspectivă istorică (1864 -1944) ,
București, Editura Didactică și Pedagogică, 2001 .
Dobrei, Florin, Biserici ortodoxe hunedorene , Reșița, Editura Eftimie Murgu, 2011.
Drăgan, Ciprian, Regulamente și statute ale bibliotecilor din comitatul Hunedoara la
sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX , în Sarget ia, XXXIV, 2006, p. 656.
Enciclopedia României , vol. II , București, Imprimeria Națională, 1939.
Gruescu, I.S., Grumăzescu, Camelia, Județul Hunedoara , București, Editura
Acade miei, 1970.
Gălățan -Jieț, Dumitru, Svoboda, Tiberiu, Petrila în oglinda timpului , Petrila, Editura
Confluențe, 2009.
Hodoș, Petru, Baron, Mircea (coordonatori), Vulcan -schițe monografice , Vulcan,
Editura Realitatea Românească, 2003.
Valer, Moga, „ Astra ” și socie tatea 19 18-1930 , Cluj Napoca, Presa Universitară
Clujeană, 2003.
Muntean, Mihai, Pica, Maria, Elena, Biserica „Sf. Nicolae” din Petroșani , Petroșani,
Editura Genesis, 2010.
Nicolae, C, Organizarea și conținutul învățământului profesional și tehnic în
România. Aspecte din perioada 1864 -1948 , București, Editura Didactică și Pedagogică, 1973 .
Pascu, Constantin, Munteanu, Mircea, Angelescu,Tania,Velea, Dumitru, Teatrul
dramatic „Ion D. Sârbu” sau Teatrul în Valea Jiului , Petroșani, Editura Fundația „Cultur ală
Ion D. Sârbu”, 2008.
Petre, Dan, Asociații, cluburi, ligi, societăți. Dicționar cronologic , București, Editura
Științifică și Enciclopedică,1983.
Petrescu, C. I, Regionalismul educativ , ediția a II -a, București, Editura Institutului
Pedagogic Român, 1932 .
Popa, Radu, La începuturile Evului Mediu românesc. Țara Hațegului , București,
Editura Științifică și Enciclopedică, 1988.
Preda, Ion, Pasere, Dan, Valea Jiului, București , Editura Sport – Turism, 1985.

45
Sebastian, Ioan, Toma, Denisa, Lazăr, Ioachim(co ordonatori), Monografia Județului
Hunedoara (Economie și societate) , vol. I, II, III, Deva, Editura Emia și Editura Timpul,
2012.
Stanca, Sebastian, Monografia istorico -geografică a localității Petroșeni , Petroșani,
Editura Fundația culturală „ Ion. D. Sârbu”, 1996.
Stoica, Cornel, Frățilă, Ion, Vlad, Ovidiu, Wardegger, Nicolae, Din istoria
învățământului hunedorean , Deva, 1973.
Revista Transilvania (1912 -1926).
Velica, Ioan, Exploatarea minieră Lupeni 1884 -2004 , Petroșani, Editura Edyra Press,
2004.
Idem, Pagini din istoria fanfarelor din Valea Jiului , Petroșani, Editura Edyra Press,
2004.
Idem, Istoria Petroșaniului în date , Petroșani, Editura Focus, 2004.

IV. SURSE DE PE INTERNET
Barbu Teodorescu, Date istorice din viața Ligii Culturale ,
http://restitutio.ro/…258/…/din viața_ligiii_culturale_p 457_p463.p… pdf.
www.robintel.ro/poze -vechi -din-petrosani .
www.bibliotecadeva.eu/repere/v/velica/fanfare.pdf

46
ANEXA 1

Liceul de stat din Petroșani – www.robintel.ro/ poze-vechi -din-petrosani

47
ANEXA 2

Biserica romano -catolică din Petroșani – www.robintel.ro/ poze-vechi -din-petrosani

48
ANEXA 3

Biserica greco -catolică din Petroșani – www.robintel.ro/ poze-vechi -din-petrosani

49

ANEXA 4

Fanfara din Petroșani – www.bibliotecadeva.eu/repere/v/velica/fanfare.pdf

50

ANEXA 5

Fanfara din Lupen i – www.bibliotecadeva.eu/repere/v/velica/fanfare.pdf

51

ANEXA 6

Fanfara din Vulcan – www.bibliotecadeva.eu/repere/v/velica/fanfare.pd f

52

ANEXA 7

Fanfara din Aninoasa – www.bibliotecadeva.eu/repere/v/velica/fanfare.pdf

53
ANEXA 8

Clădirea Societății „Principele Mircea” – www.robintel.ro/ poze-vechi -din-petrosani