SPECIALIZAREA GIS ȘI PLANIFICARE TERITORIALĂ [302195]

UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” [anonimizat]. univ. dr. MARCEL MÎNDRESCU

Candidat: [anonimizat]

2013

UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” [anonimizat]. univ. dr. MARCEL MÎNDRESCU

Candidat: [anonimizat]

2013

LISTA FIGURILOR

Fig.I.1. Sistemul de proiecție adoptat pentru România 12

Fig. II.1. Comuna Frumosu. Harta localizării 14

Fig.II.2. Comuna Frumosu. Harta limitelor administrative 15

Fig.III.1. Comuna Frumosu. Harta hipsometrică 19

Fig.III.2. Histograma Hipsometriei 20

Fig.III.3. Comuna Frumosu. Harta energiei de relief 21

Fig.III.4. Histograma energiei reliefului 22

Fig. III.5. Histograma declivității 23

Fig.III.6. Comuna Frumosu.Harta declivității 24

Fig.III.7. Histograma expoziției versanților 25

Fig.III.8. Comuna Frumosu. Harta expoziției versanților 26

Fig.IV.9. Comuna Frumosu. Harta geologică 31

Fig.V.10. Comuna Frumosu. Harta tipurilor de sol 35

Fig.VI.11. Comuna Frumosu. [anonimizat] 2000 40

Fig.VI.12. Comuna Frumosu. [anonimizat] 2006 41

Fig.VI.13. [anonimizat] 2000 42

Fig.VI.14. [anonimizat] 2006 42

Fig.VII.15. Comuna Frumosu. Harta rețelei hidrografice 46

Foto.III.1. Valea Moldoviței la confluența cu pârâul Deia

(sursa – Primăria comunei Frumosu) 27

Foto.III.2. Nivele de terase/umeri de vale pe versantul drept al

Moldoviței (sursa – Primăria comunei Frumosu 28

Foto.III.3. Alunecări superficiale pe versantul drept al pârâului Frumosu 29

Foto.VI.4. Versanți afectați de doborâtura (Culmea Podișca) 37

Foto.VI.5. Structuri vegetale caracteristice teritoriului comunei Frumosu 43

Foto.VII.5. Iazul Bolătău 44

Foto.VII.6. [anonimizat] 47

CAPITOLUL I

[anonimizat], programe, informații, persoane, [anonimizat], definirea, construirea, [anonimizat].

Tehnicile și metodele de reprezentare a [anonimizat] (GIS).

Trăsăturile etapei contemporane a dezvoltării cartografiei digitale derivă din diversitatea tematicii cercetărilor de teren și în primul rând al celei care vizează scopuri practice.

Diversitatea mare a tipurilor de materiale cartografice și a [anonimizat], monografiilor, [anonimizat], workshop-urilor bilaterale.

[anonimizat], satelitară și cea a mass-mediei, în cele mai diverse aplicații de teren, fără ca utilizatorul să necesite o pregătire geografică specială, dar în schimb să poată accesa un ”site” pentru a putea evalua starea starea dinamică a terenului pe care își desfășoară activitatea.

Hărțile morofometrice speciale sunt elaborate pentru susținerea unor ipoteze, cât și a unor scopuri practice, respectiv organizarea și amenajarea teritoriului (harta hipsometrică, harta geodeclivității, harta energiei reliefului).

Coroborarea rezutatelor obținute în țara noastră cu cele obținute în străinătate, experimentarea diverselor sisteme de cartografiere asupra unei regiuni din țară, folosind o bază de date permanent actualizată prin informația satelitară și un monitoring integrat, reprezintă posibilităti certe de aducere a cartografierii și cartografiei naționale, prin utilizarea tehnicilor GIS, la nivelul cerințelor teoretice si practice ale cartografiei mondiale actuale.

Harta topografică oferă informații cantitative asupra altitudinii absolute și altitudinii relative a reliefului, dar și cantitative asupra configurației orografice generale a teritoriului: gradul de fragmentare, geodeclivitate, reprezentarea unor suprafețe.

Când se folosește mediul GIS la construirea de planuri/hărți se pornește de la câteva chestiuni elementare cum ar fi:

Sistemul de axe de coordonate se prezintă astfel:

-axa X este orientată spre nord

-axa Y este orientată spre est

-axa Z este orientată în sus

Unghiurile se măsoară în sistem centesimal 9 (unghiul drept corespunde valorii de 100 grade – față de care am putea numi nonagesimal sistemul clasic din geometrie/fizică unde unghiul drept are 90°).

Panurile/hărțile conțin un simbol de nord orientat spre punctul cardinal Nord, adică indicând direcția pozitivă a axei X.

Din anul 1970 România a adoptat proiecția stereografică (proiecția azimutală oblică) (Fig.I.1.), pentru care punctul de referință se află lângă Făgăraș.

Interesant este că aici se folosește un plan secant aflat la 4253 m sub planul tangent pentru a se minimaliza erorile de proiecție. Observăm și faptul că forma granițelor României (convexitatea conturului) este favorizată de proiecția stereografică. O altă convenție interesantă: originea sistemului de coordonate (punctul 0,0) nu se află pe teritoriul nostru, ci a fost translatată cu câte 500 km spre stânga jos (sud-vest) față de punctul de referință din județul Brașov pentru a se evita recurgerea la coordonate negative.

Argument

Această lucrare reprezintă un studiu în vederea elaborării bazei de date digitală pentru teritoriul comunei Frumosu.

Această bază de date a fost realizată pe baza rezultatelor observațiilor personale efectuate în teren și a unei bibliografii de specialitate consultată. În elaborarea lucrării de față am pus în practică cunoștințele acumulate în cei 2 ani de studiu, în cadrul specializării GIS și Planificare teritorială.

Am preferat această temă și dintr-un motiv personal. Sunt locuitor al comunei Frumosu și prin lucrarea realizată doresc să aduc o mică contribuție la cunoașterea acestei zone minunate. În realizarea lucrării am fost sprijinit de domnul conf. univ. dr. Marcel Mîndrescu căruia îi aduc sincere mulțumiri.

CAPITOLUL II

I.AȘEZARE GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE

1.1.Așezare geografică

Teritoriul localității Frumosu este așezat în nordul țării(Fig.II.1.), fiind limitat la vest de Obcina Feredeului și la est de Obcina Mare, asezată într-o mică depresiune cu orientarea nord-vest sud-est, fiind situată în partea inferioară a bazinui hidrografic al râului Moldovița.

Această așezare fiind traversată de la est la vest de râul Moldovița, afluentul principal al Moldovei de pe partea stranga, atât pârâul Frumosu, Dragoșa cât și Deia, reprezentînd principalii afluenți ai Moldoviței.

Teritoriul administrativ al comunei este alcătuit din satele: Frumosu, Deia și Dragoșa.

Vecinii administrativi ai comunei sunt (Fig.II.2.):

NV: comuna Vatra Moldoviței;

NE: comunele Sucevița si Mănăstirea Humorului;

SE: comuna Vama;

SV: municipiul Câmpulung Moldovenesc

Scurt istoric cu privire la evoluția așezării

Privind originea comunei Frumosu, aceasta este neclară, având origini ce duc la legendele vânătorești ale lui Dragos Vodă.

De aceeași părere este și istoricul satului Constantin Cihodaru, acesta făcând referiri la numele unor localități din nordul Moldovei: Dragoșa, Valea Boului, Boureni.

Pentru comuna Frumosu, tradiția populară a susținut trei legende. Prima versiune ar fi aceea că: Dragoș Vodă aflându-se la vânătoare, cu oștenii lui și trecând pe aici ar fi exclamat: ,,Priviți oștenii mei ce locuri frumoase".

A doua și a treia versiune ne plaseaza in timul Voievodului Petru Rareș, aici existând un codru frumos de tei, domnul Moldovei numindu-l ,, la locul frumos”. Cealaltă versiune făcea referire la centrul localității , unde existau cateva locuințe si un han, cu o hangiță frumoasa, care cu farmecele ochilor săi atrăgea călătorii.

Aceștia în drumul lor, au numit acest loc, ,, La han la Frumoasa”, după care numele localității derivând în Frumoasa, apoi în Frumosu.

Meleagurile localității sunt amintite pentru prima oară în documentele redactate de calcelaria lui Alexandru cel Bun, la începutul secolului al XV-lea, atunci când acesta dăruiește Mănăstirii Moldovița aceste meleaguri. În redactarea documentului nu era specificată prezența locuitoriilor, pe vremea aceea, cu siguranță neexistând.

Mică așezare a avut o dezvoltare grea și înceată care s-a datorat atacurilor hoardelor străine, pe un drum vechi tătăresc care facea legătura peste Trei Movile între Ocolul Câmpulungului Moldovenesc și Vatra Moldoviței,Poiana Micului.

Din punct de vedere administrativ, localitatea Frumosu primește titulatura de comună spre sfârșitul secolului al XVIII, în componența sa intrând și satele Dragoșa, Deia, Frumosu.

De asemeni, importantă este si perioada de sub stapânirea Habsburgică 1775-1918, timp în care comuna depinde de Mănăstirea Moldovița.

Factorul ce a dus la o dezvoltare accentuată a comunei, a fost construcția căii ferate dintre Moldovița si Vama.

Ocupația austriacă cât și cea rusească a avut implicații majore asupra populației, locuitorii fiind inrolati pentru Primul Război Mondial. Dupa 1918 populația în urma unei reforme agrare a fost împroprietărită cu pământ.

Perioada comunistă a avut implicatii minore comparativ cu localitatile de șes.

Astazi prin noile directiile de dezvoltare, comuna Frumosu arată o deschidere către provocarile lumii moderne, programele de promovare a potențialului local în care comuna este înscrisă caută să valorifice vegetația, cadrul natural, fauna și potențialul turistic.

CAPITOLUL III

RELIEFUL

3.1. Morfometria reliefului

Pentru caracterizarea morfometrică a reliefului bazinului hidrografic am realizat o serie de hărți care au ca scop evidențierea cât mai sugestivă a caracteristicilor și distribuția spațială a elementelor morfometrice.

În realizarea materialelor cartografice am făcut apel la o serie de programe informatice geografice: Arc Gis 9.3, Global Maper 10, programe ce se regăsesc în dotarea laboratoarelor informatice ale Catedrei de Geografie.

Sub aspect morfometric am analizat următorii indicatori: hipsometria reliefului, energia reliefului, declivitatea reliefului și expoziția versanților.

Hipsometria reliefului arată o dispunere etajată a formelor de relief, nivelurile altimetrice redate cartografic exprimând raporturi strânse cu etapele și fazele genetice ale reliefului.

Altitudinile maxime întâlnindu-se pe versantul vestic al Moldoviței. Altitudinea maximă fiind dispusă în partea sud sud-vestică a comunei, în vf. Tomnaticul 1302m (Fig.III.1.). Harta hipsometrică în cadrul cartografierii digitale prin prelucrarea unui Model Digital de Elevație constă în clasificarea sau reclasificarea unei structuri de tip grid în funcție de nivelurile hipsometrice ce caracterizează regiunea studiată, aceasta a fost realizată cu ajutorul programului ArcGis 9.3 prin modelarea unui model numeric al reliefului cu rezoluția de 10 m obținut de pe http://earth.unibuc.ro/.

Au fost stabilite 7 trepte hipsometrice, valoarea acestora fiind de 100 m excepție făcând treapta superioară, a cărei valoare este mai mare.

Conform histogramei hipsometriei (Fig.III.2.), ponderea cea mai mare de 20,79% o are treapta hipsometrică încadrată între 751.01-851.00 m altitudine și cea mai mică pondere de 7,35 % cuprinde treapta hipsometrică încadrata între 1151.01 – 1302.1 m.

Energia reliefului. Aceasta demonstrează prin valorile sale cât de apropiate sau îndepărtate sunt bazele locale de eroziune, cât de intensă a fost eroziunea liniară(verticală) care este proporția înălțimii versanților, unde sunt posibilele ruperi de echilibre în morfologia dintr-o regiune (după Irimuș. 1996)

Este un indicator morfometric care are ca scop exprimarea potențialului energetico – geomorfologic dependent de anumite nivele de bază locale. Fiind calculată pe unitate de suprafața, energia reliefului fiind diferența dintre altitudinea minimă și altitudinea maximă.Energia reliefului s-a calculat pe unitate de suprafață (km2) ca diferență între altitudinea maximă și cea minimă cu o rezoluție de 10 m atât pe direcție meridiană cât și paralelă.

Pentru reprezentarea cartografică, s-a folosit metoda izoliniilor utilizându-se în acest sens programul ARCGIS 9.3 și harți topografice georeferențiate scara 1:25000.

Aspectul general al hărții evidențiază 5 trepte ale energiei de relief, cele mai ridicate clase, sunt situate spre extremitățile comunei. (Fig.III.3.).

Pe teritoriul localității predomină un relief cu valori medii ale energiei de relief , aceasta întâlnindu-se în lungul văii ce drenează Obcina Mare la est cât și Obcina Feredeului la sud.

Conform histogramei energiei reliefului (Fig.III.4.) ponderea cea mai mică este ocupată de clasa de energie situată între 620-800 m/kmp. Cea mai mare pondere este ocupata de clasa de energie 900.01 – 100 m/kmp (29,46%).

Declivitatea reliefului reprezintă acea caracteristică morfometrică ce exprimă gradul de înclinație a diferitelor suprafete componente ca forme de relief, fiind unul din factorii importanți care determină dinamica si evoluția actuală a proceselor geomorfologice.

Pe teritoriul localității Frumosu geodeclivitatea are valori cuprinse între 0 și 47.89ș (Fig.III.6.), impărțite în 5 clase, fiind stabilite cu ajutorul programului ARC GIS 9.3, pe baza Modelului numeric al terenului obținut de pe http://earth.unibuc.ro. Clasele de pantă au fost stabilite în concordanță cu formele de relief reprezentate:

0–10ș, clasă care corespunde suprafețelor orizontale și suborizontale ale albiilor majore și ale unor interfluvii

10-20ș, corespunde suprafețelor de tranziție către versanții propriu-ziși

20-30ș, reprezintă versanți ușor înclinați,

30-40ș, clasă atribuită versanților modelați de către deplasările gravitaționale, dar și proceselor de eroziune torențială și lineară; aceasta clasa de pante corespunde versanților cuestiformi,

40-47.89ș, corespunde unor taluzuri generate de alunecări de teren. Ca și în cazul clasei anterioare, aceaste categorii de pantă apar pe fronturile cuestiforme,.

Pe teritoriul localității se observa că preponderenta cea mai mare o au clasele de pante cu valori cuprinse între 20.01 ș și 30 ș (29.11%) (Fig.III.5.). Clasele marginale ocupă ponderi relativ reduse. În primul caz, al claselor cu suprafețe orizontale și slab înclinate distribuția lor se gasește în mod special pe fundul văii Moldoviței și afluenților săi, și pe mici suprafețe interfluviale.

Expoziția versanților în raport cu razele soarelui, determinând o expoziție diferită a versanților este un fenomen cu multiple implicații în peisajul geografic, utilizat ca baza de calcul pentru diferite elemente climatice(insolația, radiația solară, precipitații) și ca element de analiză a distribuției analizei spațiale.

Conform histogramei expoziției versanților (Fig.III.7.) ponderea cea mai mare o are expoziția vestică cu un procentaj de 15.04%, urmată ca și procentaj de 14.4% de expoziția sud-vest.

Analizând categoriile de orientare definite pe hartă (Fig.III.8.), observăm că predominanta este o orientare spre vest, sud-vest și est, aceasta fiind și ca o consecința a drenajului pe care îl fac râurile afluente Moldoviței, de aici rezultând un paralelism al culmilor.

3.2.Relieful. Tipuri genetice.

Atât procesele denudaționale cât și cele fluviale au un rol foarte important în evoluția și fizionomia Obcinelor Bucovinei.

Elementele constituente ale văilor(terase, albii versanți) și culmile interfluviale având la origine aceste procese (Foto.1).

Aceste procese de roca în actiunea lor, sunt influențate de văi, rocă, interfluvii, cât si de structură, evidențiind particularități structural-geologice, dar elementul principal care dă contur acestor forme structurale sunt aceste procese fluvial-denudațuionale.

Forma de relief fluvial-denudațională caracteristică zonei studiate fiind nivelele de eroziune.

Pentru teritoriul comunei Frumosu, identificăm la partea superioară a interluviilor suprafața Mestecănis, (Barbu N., 1976), un alt element la care autorul menționat face referire, fiind și umerii de vale, plasăndu-i la o altitudine de circa 200m, fiind bine conturat pe culuarul de vale al râului Moldovița.

Atât terasele cât și albiile nu dețin un rol vital în peisajul morfologic al văilor, pe teritoriul comunei, fiind identificate 4 terase ale văii Moldoviței

Terasele cele mai joase sunt cele de fund de vale, , T1 1- și T2 3-

Datorită proporției relativ mare (60-90%) al pietrisurilor de dimensiuni variate, acestea conferă o structura pietroasă bolovănoasă.

Reprezentate prin fragmente reduse și greu observabile în peisaj, terasele sunt mai distanțate din punct de vedere altitudinal, având aproximativ aceași alcătuire petrografică.

Martorii denudaționali ai eroziunii fluviale –umerii de vale- fiind frecvent întâlniți pe interfluviile care cad transversal cu direcția de scurgere a râului Moldovița, nu pot fi asociați cu nivele de terasă din punct de vedere al altitudini, lipsa acumulativelor ne fac sa numim aceste trepte morfologice ca atare (Foto.III.2).

Atăt formele de versant cât si procesele sunt esențiale, având o evoluție datorată multiplilor factori:climă, vegetație, stuctură litologică, vegetație, soluri, având un impact mai puternic în Pleistocen.

Dintre procesele de versant pot fi evidențiate :

Ablația find un proces care afecteaza versanții când solul este fara vegetație, producându-se și precipitații cu caracter torențial.

În urma ploilor în averse ce ajută la formarea ravenelor, ogașelor și a torenților, iau nastere procese ca eroziunea torențială, alunecările de teren afectând acei versanți cu un grad al înclinației mai mare.

Cele mai importante procese în evoluția versanților sunt eroziunea superficiala a siroaielor de pe făgașele instabile (Foto.III.3.) , în prezent aceste prcese având o intensitate mai scăzută.

Eroziunea liniar-torentiala are un rol mult mai mare decât cea superficială, întâlnind aici ogașe, și văi torențiale, râpi. Acestea efecte s-au acccentuat și datorită intervenției antropice, vaile torențiale având adâncimi ce variază între și

Deplasările gravitaționale active au un caracter superficial si supafețe relativ reduse(foto 3). Sunt prezente si indicii ale modelării gravitaționale, deluviile vechi aflându-se într-un echilibru secvențial dinamic.

CAPITOLUL IV

IV.GEOLOGIA

4.1. Soclul

Teritoriul comunei Frumosu, face parte din unitatea fizico-geografică a Obcinelor Bucovinei.

Fenomenul structural-tectonic de pe teritoriul comunei Frumosu este reprezentat de o înălțare puternică a pânzei de Tarcău, neputând fi explicată această dezvoltare exclusivă a formațiunilor paleogene de pe suprafața depresiunii și totodata nivelul scazut al fundamentului acestora.

Detaliul reliefului este dat de formațiunile paleogene care sunt grupate în sinclinale si anticlinale inclinate spre est.

Rocile care caracterizează Cretacicul de pe teritoriul comunei Frumosu sunt șisturile negre, un orizont de argilă roșie, uneori verzi și pestrițe, localizate peste gresiile glauconitice (Fig.IV.9.).

Aceste argile existente pe versantul stâng al pârâului Frumosu, au provocat si marile alunecări de teren de peste 25ha dintre anii 1871 si 1957.

Din punct de vedere stratigrafic și litologic, cercetată de la est la vest, valea Moldoviței a fost separată în trei arii, făcând contact prin liniile tectonice importante.

O primă arie care ajunge până în Obcina Feredeului este numită și zona șisturilor negre, o a doua zonă care include și teritoriul comunei Frumosu în lungul văii Moldoviței este numită și Prisaca și o a treia zonă care include și bazinele pâraielor Dragoșa și Frumosu, fiind o zonă marginală care cuprinde și Obcina Mare.

Sfero-sideritele șistoase si gresiile glauconitice din categoria șisturilor negre apar la zi și în Obcina Feredeului, peste acestea, la partea superioară apar argilele roșii, pestrițe și verzi.

Oligocenul ocupă ce-a mai mare zonă, dând naștere atât zonelor sinclinale cât și celor anticlinale.(Nicolae Barbu, Obcinele Bucovinei).

În partea estică a comunei se dezvoltă un facies de tranziție de la faciesul marginal spre cel de Kronos, cu orizonturi de minilite si marne bituminoase, sisturi disolitice, urmate de gresia de Kliva și gresii curbicorticale.

4.2. Seismicitate

Din punct de vedere al seismicității, zona de studiu nu prezintă un grad ridicat al seismicității, intensitatea si propagarea undelor seismice, depinzând de poziția și distanța regiunii în studiu fața de focarul cutremurelor, de energia și magnitudinea seismului. De obicei, focarele din zona moldovei fiind situale în zona Vrancei.

4.3.Resurse minerale

Datorită acestor straturi geologice sunt prezente unele resurse natural semnificative pentru activitatea economică din localitate.

Gresiile fiind un material de constructie folosit de localnici la construirea temeliilor de case, zidării de susținere, stâlpi. În subsol există de asemeni resurse de sulf și minereu de cupru care au fost exploatate excesiv în timpul ocupației austriece, astazi acestea ne mai având o importanță deosebită.

Aceste resurse au dus la dezvoltarea așezării și vieții social economice.

CAPITOLUL V

V. SOLURILE

La fel ca și asociațiile biogeografice din bazinul văii Moldovița, învelisul de sol are o varietate spațială în strânsă legătură cu structura reliefului, particularitățile climatice, covorul vegetal, rețeaua hidrografică. Un rol esențial în diversitatea învelișului de sol îl are relieful, care prin caracteristicile sale (altitudine, energia de relief, fragmentarea, expoziție, tipologia formelor de relief, topoclimatologie) induce o bogata diversitate în condițiile de pedogeneză.

Eroziunea înaintată a solului pe acei versanți cu declivitate mare, se datorează și gradului de fragmentare adâncă a reliefului, creeând condiții pentru etajarea pedografică.

Asimetriile din evoluția învelișului de sol, au fost datorate reliefului asimetric de forma ,,cuestă” , pe direcția sud-estică întâlnindu-se soluri mai putin evoluate, solurile forestiere fiind pe culmile de cuestă și culmile înalte.

Formele locale de relief (platourile, culmile interfluviale, glacisuri, terase ,albii majore, versanți cu un grad al declivități diferite), contribuie la dezvoltarea solurilor zonale dirijând procese de solificare spre soluri intrazonale.

Impactul antropic asupra stratului de sol are unele dintre cele mai variate forme: luarea în cultură a terenurilor înlăturându-se vegetația naturală, desțelenirea, defrișarea unor suprafețe forestiere, cu o exploatare nerațională din punct de vedere agricol.

Aceste acțiuni au avut implicații negative asupra stratului de sol, producând franarea sau întreruperea procesului natural de bioacumulare, cu o manifestre intensă a eroziunii, principala consecință fiind distrugerea solului și scoaterea din circuitul agricol.

5.1.Solurile zonale

Pe suprafața localității este identificată o grupă a solurilor brun montane, în strânsă legatură cu pădurile de amestec și climatul specific. Solurile se încadreaza într-o morfologie de tipul A0- A-AB- B- CD-D, unde orizontul A este împărțit în A’ A’’, iar orizontul B fiind cromatic.

Proprietățile care indică faptul ca aceste soluri au o troficitate ridicată sunt aprovizionarea cu humus, volumul edafic și drenajul.

Cel mai mare grad al răspândirii o au solurile brun montane, fiind caracteristice brădeto-făgetului sau făgeto-brădetului, cu o floră de mull, formată pe roci bazice ale flișului.

5.2. Considerații pedogeografice

Din distribuția spațială a solurilor, se evidențiază o serie de concluzii (Fig.V.10.): cea mai mare suprafata de răspândire a solurilor de pe teritoriul comunei o au solurile brune acid montane, fiind în legătură cu legea zonalității orizontale cât și zonalității verticale, abaterile de la aceste legii fiind datorate prezenței factorilor locali în procesele de pedogeneză.

Solurile sunt cele ce mai îngradesc sau limitează acțiunea antropică aspura cadrului natural. Solurile brun montane prezente în arealul localității au influențat aspecte ce țin de vegetație activitățile economice, habitatul uman, admițând faptul că solul joacă un rol esențial în evoluția unei așezări.

Repartiția în teritoriu a distribuției spațiale a tipurilor de sol s-a concretizat în realizarea unei hărți ce are ca bază harta solurilor la scara 1:200000.

Din analiza harții obținute, solurile cu cea mai mare raspândire sunt cele brune eu-mezobazice și brune acide, făcând parte din clasa solurilor cambice.

Sunt prezente su solurile neevoluate – litosolurile si solurile aluviale.

CAPITOLUL VI

VI. UTILIZAREA TERENULUI

6.1. Vegetația zonală

Baza stratului bio-pedo-geomorfologic este cel vegetativ, care are rol de protecție, cu rol esențial îl limitarea exceselor hidro-climatice, stopând procesele erozivo-denudaționale.

Principalii factori care contribuie la individualizarea etajului de tranziție dintre molid și fag îl constituie altitudinile absolute ,diferențele morfologice dintre talvegul raului Moldovița și culmile Obcinilor Feredeului și Obcinii Mari.

În comuna Frumosu, circa 70% din suprafață este ocupată de fondul forestier, iar 9,57% sunt cu caracter privat.

.

6.1.1. Subetajul de tranziție dintre fag și molid

Acesta este caracteristic văii râului Moldovița, cu un grad al fitogenezei diversificat.

Datorită dezvoltării bune a coronamentului arborilor, arbuștii și vegetația arborilor este slab dezvoltată.

Molidișurile (Picea excelea) se întâlnesc pe raza localității Frumosu, cu o frecvență ridicată pe versanții cu un grad al umbririi mai mare, în partea centrală a localității intâlnindu-se pădurile de molid.

Prezența afinului(Vaccinium), este datorat coronamentului arborilor slab dezvoltat.

Pe valea rîului Dragoșa și Frumosu Bobeica-dealul Brazilor-Comarnic este caracteristic brădetul,molidisurile fiind subodonate,

Pe valea râului Deia, predominante sunt făgeto-bradetele, fiind prezente doar insule mici de bradet.

Mare parte din pădurile din această zonă se înscriu în clasele superioare ale producției, cele care prezintă ericacee ca Vaccinium au o calitate și o productivitate mai scazută.

O specie care nu este caracteristică acestei zone este si pinul, întâlnit pe alocuri. Aceasta a fost plantată pe o suprafață de aproximativ 10ha în perioada 1950-1955, ca o măsură de prevenire împotriva alunecărilor de teren. Mare parte din această suprafață a fost doborâtă la data de 08 martie 2001 în urma unei vijelii, tot atunci fiind afectată și pădurea de molid situată pe culmea Podișca (Foto.VI.4.). Pentru reconsolidarea versanților au fost plantate specii de conifere cat și specii de foioase.

Datorită desimii pădurior de conifere plantele cu flori sunt mai rare, dar luminișurile, datorită tăierii arborilor și poienile întinse sunt acoperite de plante cu flori și forme variate.

6.2. Vegetația intrazonală

Ocupă spații mai restrânse, limitându-se la suprafețe insulare, ea nesupunându-se legilor zonalității fitogeografice. În cazul de față facem referire la vegetația luncilor și cea a mlaștinilor.

6.2.1. Vegetația luncii Moldoviței

Acest tip de vegetație este format din arborete și pajiști cu specii de plante hidrofite, higrofite și mezofite.

Arboretele este evidențiat prin zăvoaie formate din arin, catină mică și salcie, fiind predominante pe luncile cu caracter aluvionar și în luncile înguste ale bazinelor afluenților Moldoviței.

Arboretele sunt alcătuite din Alunus incana (arinul alb)- alcătuit din Salix fragilis,

Salix alba.

6.2.2. Vegetația palustră (de mlaștini)

Mlaștinile de tipul bahnelor și tinoavelor sunt prezente intr-un numar mai redus, cu suprafețe mici, datorită drenajului bun.

Pe teritoriul administrativ al localități, întâlnim o singură zonă cu o astfel de vegetație, fiind o zona mlaștinoasă numită Bolatău, format prin alunecare de teren și bararea unui pârâu.

Pornind de pe maluri spre interior plantele au adaptări diferențiate, cu o dispunere concentrică, variind în funcție de adîncime și umiditate.

Către exteriorul băltii întâlnim typha (papura), singurul gen taxonomic din familia Typhaceae.

Trecerea spre plantele submerse o fac plantele plutitoare nefixate sau fixate prin rădăcini: lintița, broscărița, iarba broaștelor, peștișoara.

Plantele submerse sunt alcătuite din peniță, sârmuliță, foarfeca bălților.

6.3. Importanța vegetației

Pădurile și pajiștile sunt considerate în egală măsură bogății ale României, fiind o sursă importantă de bunuri materiale exploatate diversificat și intens din totdeauna.

Îmbinarea speciilor foioase cu cele de conifere a furnizat și furnizează cantități importante de material lemnos pentru industria construcțiilor la nivel local.

De asemenea pe teritoriul comunei întâlnim si o gamă variată de specii de plante medicinale, facând aspectul unei exploatări medicinale organizate: coada șoricelului(Achillea millefolium), mușețelul (Matricaria recutita), sunătoarea (Hypericum perforatum), teiul (Tilia), păpădia (Taraxacum officinale), pătlagina (Plantago), socul (Sambucus L.).

Reducea debitului apelor freatice, scăderea efectivelor unor specii din fauna și flora regiunii, afectarea productivității solului, alunecarile de teren, debitul apelor freatice sunt cateva dintre dezechilibrele la care s-a ajuns în cateva sectoare ale văilor, acestea datorită desțelenirilor și defrișărilor în masă. În consecință, aceste suprafețe necesita măsuri complexe și urgente de întreținere a pădurilor și pajiștilor, de împădurire, acțiuni care au ca scop refacerea echilibrului natural și valorificarea mediului care ne înconjoară.

Ca o comparație si pentru a scoate în evidență aceste structuri vegetative, am realizat două harți a utilizării terenurilor în zona supusă studiului ce conține strat vectorial structura vegetației naturale(Corine Land Cover 2000 (Fig.VI.11.) și Corine land Cover 2006 (Fig.VI.12.)).

Aceste strate au fost obținute din baza de date existentă pe http://earth.unibuc.ro și http://www.eea.europa.eu, reprezentând rezultatul unui proiect european de identificare a structurii utilizării terenurilor.

Conform Corine Land Cover 2000 (Fig.VI.13.), comuna Frumosu dispunea de 4428,2 ha pădure de conifere, urmată de suprafețele acoperite cu suprafețe de păduri de foioase (3406,4 ha). Cele mai mici suprafețe erau ocupate de cursurile de apă (16 ha) și totodată pajiștile naturale (10 ha).

Potrivit Corine Land Cover 2006 zonele utilizării terenului suferă schimbări. Dispar zonele cu pășuni secundare și cursurile de apă, dar apare o nouă zonă de utilizare – zone agricole în amestec cu vegetație naturală.

Totodată apar schimbări și la nivelul distribuției utilizării terenului pe hectare după cum urmează: zonele acoperite cu păduri de conifere își măresc suprafața cu 1603.78 ha (față de CLC 2000), ajungând la un total de 6031.98 ha (Fig.VI.14.).

Schimbări importante se manifestă la nivelul pădurilor mixte unde suprafața lor scade considerabil (cu aproximativ 2570.06 ha) ajungând la o suprafață de 836.34 ha.

Pajiștile naturale, au de asemenea o ascensiune mare în ceea ce privește suprafața lor (de la 10 ha – CLC 2000 la 486.21 ha – CLC 2006).

Tipul de vegetație din comuna Frumosu este distribuită între vegetația forestieră, fânețe naturale, pășuni și terenuri agricole, aceasta dându-le ocazia localnicilor pentru cultivarea terenurilor agricole, exploatări forestiere și pășunat pe pajiștile naturale și secundare (Foto.VI.4.).

CAPITOLUL VII

VII. HIDROGRAFIA

7.1. Apele subterane

Atât particularitățile climatice cât și morflogia zonei au influențat și influențează calitativ și cantitativ apele freatice cât și cele de adâncime.

Caracteristicile litoogice au favorizează acumulări ale apei subterane la diverse adâncimi, astfel pe terasa inferioară T1, stratul freatic este la o adâncime de aproximativ 3metri. Pe terasa T3 siind la o adâncime de aproximativ 4-5 metri.

Datorită calității deosebite a apei din pânza freatică locuitorii si-au construit fântâni in fiecare gospodărie.

O consecință negativă a prezenței freaticului aproape de suprafață o reprezintă inundările de beciuri în zonele joase, negativ, în timpul creșterii nivelului apei râului Moldovița.

7.2. Apele de suprafață

Bazinul râului Moldovița (Fig.VII.15.) de pe teritoriul localității Frumosu înglobează o rețea densă de ape de suprafață, ilustrate de râul Moldovița împreună cu afluenții săi, cu un regim hidrologic influențat de variațiile precipitațiilor de la un sezon la altul, si de litologie.

Pârâurile tributare Moldoviței pe partea stanga sunt: Dragoșa cu o lungime de 13km și suprafată de 36km2,Pârâul Frumosu avînd lungimea de 11km si 30km2suprafață.

Pârâul Deia afluent al Moldoviței pe partea dreapta, are o suprafață de 26km2 și o lungime de circa 8km.

Aici este cuprins și iazul Bolătău, care a fost format datorită unei alunecări de teren pe versantul vestic al pârâului Frumosu, cu o suprafață de 0,5ha. Coordonatele geografice ale bolataului sunt:47ș37’45” latitudine Nordica si 25ș39’51” longitudine Estica iar altitudinea la care se afla este de 676 metri. Accesul la iaz este usor, mai precis, din fata primariei se merge pe drumul forestier Frumosu cu masina in jur de 10 minute apoi pe jos inca 10 minute pana la acesta.

7.2.1 Sursele de alimentare

Alimentarea are un caracter superficial, mare parte din total fiind inregistrate din ploi și zăpezi, cea subterană fiind una cu caracter moderat.

Pânza freatică are un nivel oscilant, situându-se între 2 și 10 m, uneori acestea ingreunând buna desfăsurare a activităților si deteriorând construcțiile.

7.2.2. Fazele carcateristice în regimul scurgerii

Debitele medii anuale au un caracter oscilatoriu în timp, fiind în stranse corelații cu precipitațiile căzute în bazinul hidrografic al Moldoviței.

Pe raza comunei, la postul hidrologic Dragoșa, debitul mediu multianual înregistrând o valoare de 3.8m³/s, aceste valori având un caracter fluctuant de la an la an, de exemplu, între un sezon secetos (2,13m³/s în anul 1950) și unul ploios (8,87m³/s în anul 1955), producându-se o scurgere bogata(sub formă de viituri) și o scurgere cu caracter redus.

Apele mari au o frecvență de producere spre sfârșitul iernii datorate topirii zăpezilor.

Viiturile sunt de origine pluvială, cu o frecventă mai mare in intervalul iulie-august, datorate ploilor de convecție termodinamică.

In luna august din anul 2002 viiturile produse pe rîul Moldovița au fost datorate precipitațiilor de 1293,9 l/m², cauzând daune materiale semnificative. Cantitățile de apă căzute atunci si care au produs cele două viituri sunt greu de stabilit deoarece aceste viituri s-au produs într-un interval scurt de timp(24-36 de ore).

În anul 2008 la stațiile hidrometrice din zonă cantitățile de precipitații care au dus la producerea fiecarei viituri sunt greu de stabilit datorită timpului scurt în care au cazut.

Modelarea reliefului este datorată si undelor de viitură, volumul de apă, poate fi asemănător cu cel mediu anual.

Pagubele materiale soldându-se cu dezafectarea catorva locuințe ,avarierea de poduri și podețe și un sector din drumul judetean 176.

7.2.3. Regimul nivelului râului Moldovița

Nivelul râului Moldovița are diverse variații în timp, fiind în strânsă legatură cu regimul de scurgere, același tip de variații fiind întâlnite si pe alfuenții Moldoviței.

Cantitatea de căldură este în legătură directă cu debitul de apă si cu temperatura acestuia, astfel înregistrându-se valori minime pe timpul iernii datorită debitului și temperaturii scăzute, si maxime în luna iunie (Foto.VII.5.).

7.2.4. Regimul de îngheț al râului Moldovița

Dintre formele cele mai frecvente de îngheț se găsesc: aciculele de gheață interioară ridicate la oglinda apei, gheața la mal, sloiurile de gheață, podul de gheață, zăpoarele.

Iarna atunci când temperatura aerului atinge 0 °C se dezvoltă formațiuni de gheață.

Podul de gheață ia naștere la circa 10-15 zile din momentul formării primelor structuri de gheață, cu o durată medie de 55-66 de zile.

În iernile mai calde, cum au fost anii 1951/1952 si 1961-1962, podul de gheață a durat 5-10 zile, iar în iernile friguroase asemănătoare anilor 1953-1954 , 1963-1964 podul format a durat 100-120 de zile.

7.2.5. Scurgerea solidă prin albia râului Moldovița

Valorile aluviunilor în suspensie ce sunt transportate de râu însumează circa 1t\ha\an.

Turbiditatea reprezentând cantitatea de aluviuni în suspensie pe unitate de volum de apa este relativ redusa, fiind încadrata între 150-300 g/m³.

7.2.6. Chimismul apelor

Agenții mediului natural, chimismul solului și al rocilor dau particularitățile apelor.

Apa se încadreaza in categoria apelor bicarbonate, cu un grad mai ridicat al SO4 și HCO, cu un pH de 7, datorat alimentării cu oxigen.

Un factor ce a dus la dezvoltarea gospodariilor este și hidrografia, alături de calitatea foarte buna a apelor freatice si prezenței pânzei freatice aproape de suprafața activă.

CAPITOLUL VIII

VII. ANALIZA SWOT

Analiza SWOT reprezintă o analiza a punctelor tari , a punctelor slabe , a oportunităților și amenințărilor care a fost create și utilizata de inteprinderi ca instrument de formulare a strategiilor. Acest instrument face posibilă analizarea rapidă a punctelor strategice cheie , precum și identificarea alternativelor strategice. Astăzi, analiza SWOT este aplicată în cadrul analizei teritoriului și este utilizată ca instrument pentru facilitarea planificării în cadrul administrațiilor publice.

SWOT este un acronim provenit de la Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats, adică puncte tari (atuuri), puncte slabe (carențe, slăbiciuni, deficiențe), oportunități și riscuri.

Cadrul natural

Potențialul turistic

Infrastructura

Mediul

Dezvoltare rurală

CONCLUZII

Tehnicile și metodele de reprezentare a formelor de relief au înregistrat un salt calitativ deosebit în ultimele două decenii, odată cu posibilitatea aplicării informaticii în geografie prin Sistemele Informaționale Geografice (GIS).

Teritoriul localității Frumosu este așezat în nordul țării (Fig.II.1.), fiind limitat la vest de Obcina Feredeului și la est de Obcina Mare, alezată într-o mică depresiune cu orientarea nord-vest sud-est, fiind situată în partea inferioară a bazinui hidrografic al râului Moldovița.

Pentru caracterizarea morfometrică a reliefului bazinului hidrografic am realizat o serie de hărți care au ca scop evidențierea cât mai sugestivă a caracteristicilor și distribuția spațială a elementelor morfometrice.

Sub aspect morfometric am analizat următorii indicatori: hipsometria reliefului, energia reliefului, declivitatea reliefului și expoziția versanților.

Teritoriul comunei Frumosu, face parte din unitatea fizico-geografică a Obcinelor Bucovinei.

La fel ca și asociațiile biogeografice din bazinul văii Moldovița, învelisul de sol are o varietate spațială în strânsă legătură cu structura reliefului, particularitățile climatice, covorul vegetal, rețeaua hidrografică. Un rol esențial în diversitatea învelișului de sol îl are relieful, care prin caracteristicile sale (altitudine, energia de relief, fragmentarea, expoziție, tipologia formelor de relief, topoclimatologie) induce o bogata diversitate în condițiile de pedogeneză.

Baza stratului bio-pedo-geomorfologic este cel vegetativ, care are rol de protecție, cu rol esențial îl limitarea exceselor hidro-climatice, stopând procesele erozivo-denudaționale.

Principalii factori care contribuie la individualizarea etajului de tranziție dintre molid și fag îl constituie altitudinile absolute diferențele morfologice dintre talvegul raului Moldovița și culmile Obcinilor Feredeului și Obcinii Mari.

Atât particularitățile climatice cât și morflogia zonei au influențat și influențează calitativ și cantitativ apele freatice cât și cele de adâncime.

Caracteristicile litoogice au favorizează acumulări ape apei subterane la diverse adâncimi, astfel pe terasa inferioară T1, stratul freatic este la o adâncime de aproximativ 3metri. Pe terasa T3 siind la o adâncime de aproximativ 4-5 metri.

Studiul de față poate fi utilizat în diferite demersuri, poate fi utilizat de către autoritățile locale pentru a realiza diverse studii necesare dezvoltării comunei Frumosu iar hartile pot ajuta la crearea unei imagini de ansamblu asupra teritoriului chiar si pentru un „ochi” neavizat.

BIBLIOGRAFIE

1. Barbu N., (1976) – “Obcinile Bucovinei”, Editura Științifică și Enciclopedică

2. Ionesi L., (1971) – ”Flișul paleogen din Bazinul Văii Moldovei”, Editura Academiei Republicii Socialiste România

3. Iosep I., (1987) – ”Considerații istorico-geografice privind evoluția așezărilor omenești din Obcinile Bucovinei”, Extras din Anuarul Muzeului Județean , XIII-XIV, 1987

4. Mutihac V., Ionesi L., (1973) – ”Geologia României”, Editura Tehnică, București

5. Rădoane N., (2001) – ”Geografia fizică a României”, Editura Universității din Suceava

6. Pătru I., (2006) – ”Geografia Fizică a României: climă, ape, vegetație, soluri”, Editura Universală, București

7. Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M., (1974) – ”Relieful României”, Editura Științifică, București

8. Ujvari I., (1972)- “Geografia apelor României”, Editura științifică București

9. Stația meteotrologică Câmpulung Moldovenesc

10. Primăria comunei Frumosu