SPECIALIZAREA: GEOMORFOLOGIE ȘI CARTOGRAFIE CU ELEMENTE DE [607541]

1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA: GEOMORFOLOGIE ȘI CARTOGRAFIE CU ELEMENTE DE
CADASTRU

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Prof. d r. Nedelea Alexandru

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

2
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA: GEOMORFOLOGIE ȘI CARTOGRAFIE CU ELEMENTE DE
CADASTRU

PROCESE GEOMORFOLOGICE ACTUALE,DEFILEUL
DUNĂRII LA PORȚILE DE FIER ÎN CONTEXTUL
SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

COORDON ATOR STIINȚIFIC :
Prof. dr. Nedelea Alexandru

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

3
Cuprins
Intro ducere ………………………………………………………………………………………………………
4
Capitolul I. Așezare geografic ă ………………………………………………………………………………
6
1.1 Așezare matematică …………………………………………………………………………………. 6
1.2 Așezare geografică …………….. ……………………………………………………………………. 7
1.3 Așezare administrativă …………….. ………………………………………………………………
7
Capitolul II. Scurt istori c al cercetărilor geografice ……….. ……………………….. ……………. 8
2.1 Geneza și evoluția reliefului ……………………………. …………………………. ……………. 12
2.2 Substratul geologic ………………………………. …………………………. ………………………. 15
2.3 Caracterizarea reliefului ……………………………………….. ………………………… ………
19
Capitolul III . Rolul factorilor existenți în modelarea actuală a reliefului …………….. …
25
3.1 Factorul climatic ……………. …………………………. ……………………………………………. 25
3.1.1 Regimul termic ……………….. …………………………. ………………………………………… 26
3.1.2 Înghețul ………………………………………………………………………………………………… 29
3.1.3 Precipitațiil ………………………………….. ………………………………………………………. 30
3.1.4 Durata de stralucire a Soarelui ………………………………………………………………. 31
3.1.5 Nebulozitatea …………………………. …………………………. …………………………………. 31
3.2 Factorul Hidrologic ………………………………………………………………………………….. 32
3.2.1 Apel e subterane ……………………………… …………………………. …………………………. 32
3.3 Factorul biotic ……………………………. …………………………. ……………………………….. 34
3.4 Factorul geologic ……………………………………………………………………………………… 34
3.5 Factorul geomorfologic ……………………………………………………………………………..
36
Capitolul IV. Procese geomorfologice ……………………….. ………………………… ………………..
38
4.1 Procese de eroziune …………………….. …………………………. ……………………………….. 38
4.1.1 Dezagregarea …………………….. …………………………. ……………………………………… 38
4.1.2 Alterarea …………………… …………………………. …………………………………… ………… 38
4.1.3 Eroziunea hidrică pe versanți …………………………………. ………………………… ….. 38
4.1.3.1 Pluviodenudarea și eroziunea în suprafață ……………… ………………………… .. 38
4.1.3.2 Procesele torențiale ……………………………….. …………………………. ……………….. 38
4.1.3.3 Procese fluviatile ……………………………. …………………………. ……………………… . 39
4.2.1 Eroziunea în adâncime …………………………. …………………………. …………………… 39
4.3 Procese geomorfologice actuale (studii de caz) …………….. …………………………. …
45
Capitol ul V. Concluzii ……………………………. …………………………. ………………………………….
50
Bibliografie

4
Introducere

“Acolo unde Dunărea începe să fie strinsă in cingătoarea Carpaților, croindu -și cu
greutate un d rum spre vărsare, relieful își schimbă înfătișarea, căpătând valori peisagistice
inedite.
Pereți stincoși ocrotesc Dunărea, uneori clocotitoare, ce se zbate să scape din acest
defileu sălbatic. Peisajul, complet diferit de cel din amonte sau din aval, stârnește din ce in ce
mai mare in teres, dublat fiind de numeroasele obiective care îi măresc atrac tivitatea.
De la aceste „Porți de Fier", care încleștează firul Dunării, s -a extins și denumirea
zonei, într -o accepțiune turistică mai largă, zonă care cuprinde un teritoriu ce depășește aria
propriu -zisă a defileului Dunării”.1
Zona Por țile de Fier este o zonă foarte frumoasă a României fiind în principal vizitată d e
turiști . Ea cuprinde teritoriul situat pe ambele maluri ale Dunării, între Baziaș și Drobeta Turnu
Severin cu adâncime variabilă în teritoriul românesc și sârbesc. Partea românească a zonei
„Porțile de Fier" care face obiectul studiului meu, este deli mitată de Dunăre și de linia Șimian –
Malovăț -Florești -Apa Neagră – Izvoarele Cernei – Mehadia – versanții sudici ai Munților
Almăjului și Munților Locvei -Baziaș.2
În prezent evaluarea complexă a influenței factorilor climatici asupra proceselor
geomorfolog ice care au loca supra acestei regiuni , evaluarea caracteris ticilor de ansamblu ca
relieful precum și componenta și str uctura geologică au o importanță deosebită pentru studiile
carea au loc pe această temă constituie după părerea mea elementele fundamen tale pentru a
valorifica rațional, echilibrat toate componentele acestei regiuni pentru a asegura dezvoltarea
durabilă și înțelegerea factorilor de risc din acest areal.
Portile de Fier este atat numele defileului Dunarii d e pe teritoriul țării noastre câ t si
numele baraju lui hidroenergetic de la Gura Vă ii.
Regiunea Defileului Dunării este una dintre cele mai atractive și pitorești din țară, atât
prin frumusețile naturale ale regiunii cât și prin monumentele istorice, unice prin valoarea si
unicitatea lor, unele dintre ele datând încă din perioada Imperiului Roman și care sunt adevărate
”mărturii ” ale unui trecut de milenii.

1 Ion Albulețu, Zona turistică Porțile de Fier, Editura Sport Turism, București, 1982, pag. 19
2 Ion Albulețu, Zona turistică Porțile de Fier, Editura Sport Turism, București, 1982, pag. 15

5
În comparaț ie cu alte zone turistice din țara noastră, zona „Portile de Fier" are o arie cu
caracteristici deosebite. Astfel, dacă zo nele turistice Bucegi, Fagăras, Ceahlău, Muntii Apuseni
prezintă conditii caracteristice pentru dezvoltarea turismului de munte, dacă zona Vîlcea prezintă
conditii deosebite pentru dez voltarea cu precădere a turismului balnear, dacă in zona Maramures
sau in Bucovina există o mare abundentă de obiective antropice, elemente de baza ale turismului
de circulatie, zona turistică ,Portile de Fier " intruneș te intr -o măsură cu totul remarcabilă
elemente caracteristice fiecarui tip de zonă mentionat, constituind pr in numărul lor ridicat și prin
valoarea lor, o zonă turistică complexă, cu caracter de unicat pe plan national si chiar european.3
Datorită lucrurilor descrise mai sus și a faptului că locuiesc în apropierea acestei zone
(Drobeta Turnu Severin) lucru care m-a ajutat să o vizitez de foarte multe ori și de fiecare dată
m-a fascinat ceea ce am văzut și revăzut mi -am ales ca studiu de disertație , lucrarea intitulată
Procese geomorfologice actúale în culuarul Dunării (Defeleul de la Porțile de Fier) în contextul
schimbărilor climatice ,deoarece consider necesară și informarea turiștilor care vizitează acestă
zonă de pericolele (hazardele) care poat avea loc uneori în acestă regiune .
Zona Porțile de Fier, prin poziția ei geografică, etajarea si fragmentarea reli efului, alături
de prezența culoarului larg al Dunării, are un climat temperat continental, cu nuanțe locale.
Exceptând sectorul nordic al zonei, respectiv sectorul înalt al Munților Godeanu și Munților
Cernei, în tot timpul anului dar în mod special iarna , au loc invazii de mase de aer umed și cald
de origine mediteraneană si oceanică . Datorită acestui lucru valorile temperaturii aerului in cea
mai mare parte a zonei sunt mai crescute decâ t in restul țării, inghețurile se produc mai rar și cu
o intensitat e mai redusă .
Pentru elaborarea lucrării am consultat o bibliografie de specialitate care cuprinde lucrării
din domeniul geografiei, am colectat date statistice și documentație folosind documente de la
Instituții precum Primăria Drobeta Turnu Severin, Staț ia meteorologică de la Schela Cladovei ,
Biblioteca Județeană Mehedinți etc. , am studiat cărți scrise despre Defileul Dunării, cât și atlase
și alte materiale, de asemenea am colectat informații prin observare directă lucru ce mi -a asigurat
o abordare anc orată în realitate în procesul de elaborare al lucrării.
Această lucrare a fost realizată cu ajutorul și sub îndrumarea științifică a domnului
profesor coordo nator, căruia îi adresez mulțumiri pentru sprijin și îndrumare și pentru punerea la
dispoziție a unor lucrării și materiale.

3 Ion Albulețu, Zona turistică Porțile de Fier, Editura Sport Turism, București, 1982, pag. 16

6
CAPITOLUL I
AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

1.1.A șezarea matematică

Defileul Dunării este defileul cel mai lung din Europa având 134 de km . Defileul Porțile de
Fier este plasat pe coordonatele :
WGS84
44° 38′ 21″ N, 22° 6′ 23″ E ;
44.639167, 22.106389
UTM
34T 587746 4943463

7
1.2. Așezare geografică
Defileul Porțile de Fier este situat în S-V României. Li mita sudică a acestuia fiind malul
românesc al Dunării . Principala formă de relief sunt munții, în componența sa intrând
prelungirile sudice ale Munților Banatului (Munții Locvei și Munții Almăjului ), Munții
Mehedinți și o parte din Podișul Mehedinți . Aval de bazinetul Dubovei, pe o lungime de 3,6 km
se desfaș oara Cazanele Mici ( 150-350 m latime), iar amonte Cazanele Mari (3,8 km lungime si
200-350 latime).
Întregul traseu al Dunării între Baziaș și D robeta Turnu Severin, pe o lungime de peste
120km, este cunoscut ca Defileul Porțile de Fier. El taie Munții Banatului și Carpații de Sud
transversal între Coronini (km. DI 1048+000) și vestul orașului Drobeta Tuenu Severin (km.
D931+000).
1.3. Așezare adm inistrativă
Teritoriul Parcului Natural Porțile de Fier se suprapune parțial peste teritoriul administrativ
a două județe: Caraș -Severin și Mehedinți și totodată peste teritoriul a 15 unități
teritorial -administrative. La est se învecinează cu localitatea Drobeta Turnu Severin (Mehedinți ),
la vest cu localitatea Socol (Caraș -Severin ). La nord, de la confluența Nerei cu Dunărea,
Vârfurile Tâlva Blidarului, Svinecea Mică și Mare, urmărește interfluviul Dunării format de
afluenții acesteia.

8
CAPITOLUL II
SCURT ISTORIC AL CERCETĂ RILOR GEOGRAFICE

De-a lungul timpului au fost elaborate o serie de lucrări care au abordat ca tematică
aspecte legate de geologie (în studii efectuate asupra Carpaților Meridionali) geomorfologie,
climatologie, biogeografie și geoecologie a acestei zone și a zonelor din vecinătatea ei.

În evolutia cunoașterii geografice a sectorului românese al văii Dunării se pot separa mai
multe etape, strâns legate de fazele istorico -economice prin care a trecut regiuea străbătută de
fluviu inainte de vărsarea în mare. Deosebim astfel o fază a antichitătii , când dezvoltarea
economică și politică a statului geto -dac, pe de o parte, și expa nsiunea economică grecească pe
țărmurile Mării Negre și apoi cea economică și politică a Imperiului roman pe o largă î ntindere la
nordul văii Dunării, pe de alta, au dat prilejul unor istorici și geografi ai antichităț ii să cunoască
și sa descrie infățișarea fluviului și a gurilor lui în acele vremuri, îndeletnicirea locuitorilor,
aspectul orașelor și satelor.
Din perioada veche avem insemnările lui He cateu din Milet (546 —472 1.e.n.), care a
arătat că Dunărea își are izvoarele departe în vest și înainte de a străbate un mare șir de munți se
desparte în două, un braț vărsându -se în Adriatica și altul în Marea Neagră.
Mult mai prețioase date au rămas de la Herodot (484 -423 f.e.n.), care s -ar părea că, a
colindat mai mulți ani de -a rândul zona de vărsare a fluviului, despre care afirmă că „este cel mai
important dintre toate fluviile pe care le -am văzut", la vărsarea căruia se află o deltă formată din
cinci brațe.4
Trecând peste relatările altor cărturari ai antichității care au lăsat însemnări despre cursul
Dunării din părțile geto -dace menționez contribuția lui Ptolemeu(90 -160 e.n.), geograf și
cartograf, care fixează în texte și hărți un mare număr de noțiuni în legătură cu Dunărea.
Materialul informativ bogat adunat în perioada antică stă de fapt, la baza cartografiei din
perioada medievală. Unele relatări despre ținuturile Dunării inferioare apar atât în lucrările
istoricilor și geografilor bizantini , cât și la cei arabi sau italieni.
După instaurarea suzeranității turcești asupra statelor feudale românești se reduc
consemnările asupra aspectelor geografice ale văii fluviului Dunărea.

4 Geografia Văii Dunării Românești, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1969, pag.13

9
Pentru secolul al XIX -lea, mulț imea documentelor interne, aparitia unor materiale
statistice din ce in ce mai perfecț ionate (mai întâi ca rtografii de felul celei din 1831, apoi
recensământuri incepând cu cel din 1861), a unor harț i de mai mare precizie, de felul celei
publicate la 1864 din ordinul domnitorului Alexandru I oan Cuza (la scara 1 : 5 7.600), reprezintă
un bogat material informativ pentru cercetarile sistematice de astă zi.5
Prin această categorie de lucră ri se face tre cerea la perioada cercetărilor ș tiintifice din
vremurile noastre. Una dintre primele lucrăiri din această serie este cea a lui Șt. Hepites din 1882
privitoare la epocile ingheț ului Dunarii.
În anii urmatori, o serie de geografi români și straini au contribuit prin lucrările lor la
elucidarea unor probleme dunărene, mai ales in latura geomorfologie i văii, a vechimii si a
modului ei de formare.
În 1891 A. Penck preciza în ceea ce privește cursul transversal al Dunării prin Carpați că
,,valea ei este un canal de scurgere străvechi, care a supraviețuit ridicării acelor înălțimi (a
munților), ca și sc ufundării bazinelor despărțite de ele’’(citat din Geografia Văii Dunării
românești, 1969, p. 17).
Emm. De Martonne în anul 1902 susține o ipoteză, care a fost formulată și de K. T.
Peters, a formării văii transversale a Dunării prin captare, el arată posi bilitatea unei captări pe
calea deversării arătând și influența pe care ar avea -o carstul în fenomenele de captare6, studiile
lui Emm. de Martonne fiind reprezentative pentru începutul de secol.
R. Sevastos în anul 1903 prin studiile sale asupra teraselo r și vârstei defileului aduce
importante contribuții. Studiile efectuate de geograful sârb J. Cvijic în anul 1908 introduc
ipoteza antecedenței în ceea ce privește formarea defileului. După el , fluviul și -a croit calea, prin
munți, pe traseul unei vechi strâmtori maritime miocene. El a observant și a notat aproape toate
fenomenele și formele de relief care dau indicații asupra evoluției defileului.7
În anul 1910 Al. Dimitrescu – Aldem publică lucrarea privitoare la geomorfologia văii
Dunării dintre Drobe ta Turnu Severin și Brăila care încerca să rez olve problem a legată de geneza
și evoluția acesteia.
Studiile referitoare la problemele de geomorfologie a le văii Dunării ne -au fost lăsate și
de G. Vâlsan (1916) Importantă este contribuția lui Vâslan la l ămurirea problemei trecerii

5 Geografia Văii Dunării Românești, E ditura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1969, pag.15
6 Geografia Văii Dunării Românești, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1969, pag.275
7 Geografia Văii Dunării Românești, Editura Academiei Republicii Socialist e România, București, 1969, pag.274

10
Dunării la Porțile de Fier în care se fundamentează o nouă ipoteză a captării. Cercetarea
nivelelor de terase îl face să presupună că ar fi vorba de două râuri curgând în sens invers, unul
fiind Porceika unit cu Cerna și cu a lte ape, îndreptându -se spre Oltenia, altul fiind Bolietinul cu
Bârzasca și alt afluent puțin însemnat, care se pare că curgeau pe o mică porțiune în drumul
Dunării actuale, la Greben, toate îndreptându -se spre Bazinul Panonic". 8
După al II -lea război mo ndial studiile se îndreaptă către regimul hidrologic al Dunării în
defileu, însemnate fiind lucrările lui I. Pișota, V. Trufaș, Gh. Ciumpileac în anul 1965 de
asemenea N. Orghidan contribuie la ipoteza antecedenței într-un studiu din 1965 și în lucrarea sa
postumă asupra văilor transversale din Carpați (1969) ; N. Popescu (1966) aduce contribuții la
geomorfologia depresiunilor mici din defileu; asupra carstului (V. Seneu, 1968) ș.a. .
După ce a fost construit barajul de la Porțile de Fier și până în prezent au fost efectuate
studii mixte asupra zonei defileului, atât în domeniul strict al hidrologiei, al geomorfologiei, al
climei și vegetației, cât și asupra Parcului Natural Porțile de Fier. Dintre acestea amintim
studiile realizate de către prof. E. Ves premeanu privitoare la sedimentele din lacul de acumulare
Porțile de Fier, de asemenea prof. L. Zaharia a realizat un articol prezentând efectele de ordin
geomorfologic și hidrologic asupra văilor din amonte de baraj (impactul contruirii barajului
asupra v ăilor din amonte).
Pătroescu Maria, Vintilă Gabriela (1997) care evidențiază potențialului natural, cultural și
istoric al Parcului Natural Porțile de Fier, de Grecu F., Ielenicz M., Comănescu L., Vișan M.
(2006) asupra relației de sinergism dintre relief și mediu a câteva sisteme urbane dispuse de -a
lungul Dunării cu privire asupra consecințelor inundațiilor asupra acestora la nivelul anului 2006 .
În ceea ce privește mediul și dezvoltarea durabilă se remarcă o serie de lucrări deosebit
de importante: Vergh elet A., Ungureanu I, Urecheatu Melania (1979) care au efectuat cercetări
asupra terenurilor degradate prin prisma reconstrucției ecologice prin împădurire din zona
Orșova – Porțile de Fier, Pătroescu Maria, Burdușanu Marta, Rozylovicz L., Bănică S. (1998) cu
studiul asupra mediului și a zonelor cu pante instabile din cadrul Parcului Natural Porțile de Fier,
Pătroescu Maria, Ghincea I., Matache M., Pătroescu -Klotz Iulia, Rozylovicz L., Burdușanu
Marta (1999) care au evaluat potențialul ecologic al apelor Du nării pe sectorul Baziaș – barajul
Porțile de Fier I , Vintilă (Manea) G., Armaș (2000) care realizează o evaluare a factorilor de risc

8 Geografia Văii Dunării Românești, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1969, pag.17

11
de-a lungul Dunării în contextul dezvoltării durabile, Vintilă (Manea), (2001) apreciază gradul
de artificializare a pei sajului din cadrul Parcului Natural Porțile de Fier pe baza aplicării unor
indici, Lucrări de sinteză: Monografie hidrologică, (1969), Geografia văii Dunării Românești,
(1971), Râurile României . Monografie hidrologică , (1972), Atlasul complex Porțile de Fier,
(1976), Grupul de cercetări complexe „Porțile de Fier”, seria monografică „Geografie”, (1975)
Grupul de cercetări complexe ,,Porți le de Fier”, Anuarele hidrologice ale Dunării, (1990) Grupul
de cercetări complexe ,,Porțile de Fier”, seria monografică , ,,Solurile” .
P. Jacuks în anul 1961 consider a că Defileul Dunării dintre Porțile de Fier și Cazanele
Mari este unul dintre cele mai interesante teritorii din sud -estul Europei centrale.
Călinescu și Iana în anul 1964 arată că Dunărea a favorizat în defi leu existența
elementelor mediteranee ne și termofile endemice și că D efileul Porțile de Fier reprezintă un
centru de relicve terțiare și pleistocene. Dunărea a constituit, de asemenea și o cale de migrație
pentru elementele pontice de stepă de la este spre vest.
După ce s -a construit Sistemul Hidroenergetic și de Navigație de la Porțile de Fier s -au
efectuat cercetări științifice multilaterale, în colaborare cu cercetătorii sârbi”.9
“Din domeniul hidrologiei și climatologiei putem să enumerăm cercetările e fectuate de
Pișota I., Trufaș V., Ciumpileac Gh. (1965) care a făcut observații asupra debitelor din cadrul
defileului în perioada 1934 – 1954; Stoenescu Șt., Dumitrescu Elena (1964) cu analiza regimului
precipitațiilor între Baziaș și Tr. Severin și anal iza temperaturilor în zona Orșo va – Drobeta Tr.
Severin (1968); Ujvari I. (1965) cu studiul caracteristicilor hidrologice ale Dunării, Pișota I.,
Trufaș V., Ciumpileac Gh. (1967) cu studiul asupra regimului termic și de îngheț pe sectorul
Baziaș – Drobeta Tr. Severin, Sârbu I., Trufaș V., Oprișan Sanda, (1986) cu cercetări realizate
asupra caracteristicilor fizico –chimice ale Dunării între Baziaș și Gura Văii, Ciulache St. (1990)
cu studiul caracteristicilor topoclimatice asupra bazinului Orșova, Bazac G., Moldoveanu M
(1996) prin studiul realizat asupra climatului din sud – vestul țării în contextul influențelor ”.

9 http://www.pnportiledefier.ro/biodiv1.html

12
2.1.Geneza și evoluția defileului
În regiuna Defileului Dunării sunt cunoscute trei suprafețe de nivelare: suprafața
Almăjului, suprafața culmilor cu caracter piemontan cu altitudini cuprinse între 700 -550 m și o
suprafață inferioară cu o altitudine de 450 -400m. C ercetările efectuate recent au relevat datarea
și mai ales racordarea acestor suprafețe cu cele din Carpații Meridionali și cele din Miroco
Planina (Carpații Sârbești) : supr afața Almajului se racordează cu sup rafața Borăscu, având
similitudini și în câteva dintre vârfurile podișu lui Miroci (Știrbățul Mare, 768m) și Mehedinți;
suprafața culmilor care prezintă caracter piemontan cu alt itudini de 700-550 m (sarmațian –
pliocen inferior) face legătura cu suprafața Râul Șes din Carpații Meridionali, dezvoltându -se
totodată peste cea mai mare parte a Podișurilor Miroci și Mehedinți; suprafața inferioară(
pliocen -mediu) a fost racordată cu su prafața Gornovița. Suprafața Almăjului se regăse ște pe
interfluviile cu altitudinile cele mai înalte , “rămășitele” sale păstând încă urmele unei nivelări
foarte eviden țiate. Pe suprafață se evidențiază o boltire ușoară în partea central ă (1000 -1100 m),
cu o descreșter e de altitudine către culuarul Mehadia, față de care rămâne suspendată la
altitudinile de 850 -900 m iar către vest are o cădere uniformă spre Podișul Cărbunari și Munții
Locvei.
Suprafața cu caracter piemontan a evoluat sub forma unor culmi prelungi care prezintă o
ușoră înclinar e periferic ă ele desprinzându -se de sub resturile suprafeței Almajului .

Fig.1. Suprafața culmilor medii cu aspect piemontan văzută de pe Golețul Mare

13

O nivelare accentuată a acesteia se observă numai în Podiș ul Miroci și în Podișul
Mehedinți unde altitudinile sale sunt mult mai scăzute iar în ultima parte ea apare sub forma unei
fâșii alungite intermediară între culuarul marin Milanovac -Orșova -Bahna -Balta, pe de o parte, și
Bazinul Getic pe de altă parte.
Suprafața echivalentă Gornoviței se dezvoltă sub forma unui culoar îngus t de aproximativ
10 km, care se prelungește de la Orșova către Baia de Aramă.
Primele rămașițe de trepte care prezință aspecte de terasă întâlnite în zona defileului se
pare că provin di n timpul modelării suprafeței Gornovița. Astfel că în unele bazinete s -au
păstrat urmele a două trepte locale, apoi a săpat în nivelul Gornoviței, un fund larg de vale,
socotit ă ca fiind cea mai veche albie a Dunării situată la altitudine a relativă de 260-300 m și
care dispare în avale de Vîrciorova.
Poziția, panta și apropierea versanților defileului care cresc brusc, în sectorul Vîrciorova
arată absența inițială a acestui nivel prezentând însă o mare dezvoltare în bazinele sedimentare
neogene dinăunt rul defileului unde dobândeste aspectul unei terase. Terasele cuprinse între 200
– 210 m și 150 – 160 m, existente și în bazinele afluenților principali sunt mai bine reprezentate
în zonele depresionare. Terasele care au sub 150 – 160 m sunt deasemenea foarte fragmentate,
dar pot fi racordate mai bine pe întreg defileul, de la Baziaș până la Gura Văii, unde se fac
legătura cu cele din depresiunea Severin.

Fig. 2. Elementele unei t erase: Fig. 3. Structura teraselor: A – terasa aluvială
P – pod; F – fruntea; B – terasa in roca; C – terasa in aluviuni
M – muchi a; T – tatana

14
Deasemenea defileului Dunării , se încadrează ți el în problematica deslu șirii genezei ca
de altfel toate văile transversal carpatice, a cesta primit de -a lungul timpului explicații diferite dar
în final cercetătorii s -au alxat pe două mecanisme (ANTECEDENȚA și CAPTAREA) care sunt
luate în calcul nu numai în cazul Dunării, dar și în cazul văilor transversal. Ipoteza cu privire la
antecedență apare într -o lucrare elaborată asupra defileului Dunării aceasta aparținând
savantului sâ rb J. Cvijić (1908). El prezintă în lucrarea sa explicația că defileul actual al Dunării
provine d intr-o veche strâmtoare marina care s -a format în miocen, strâmtoare care se instalase
peste o vale premiocenă. Principalul său argument folosit în sprijinul ipotezei sale îl vede în
urmărirea văii “pontice” dea lungul întregului defileu.
Ipoteza cap tării. Aparține lui Vâlsan ,argumentele acestuia bazându -se pe cartările făcute
de J. Cvijić dar și pe elemente care ne arată că Dunărea este, în zona Olteniei , mai nouă decât
bazinul hidrografic al Jiului. Făcând referire la faptul că Jiul până spre Craiova, precum și toată
rețeaua afluentă acestuia pe partea dreaptă ne demonstrează că aceste elemente au fost formate
înainte de apariția unui colector dunărean. În anul 1948 R. Ficheux și G. Vergez -Tricom au emis
părerea unei succesiuni de captări.

15
2.2. Substratul geologic
“Defileul Dunarii reprezinta o deschidere naturală de proporții î n care se poate observa
trecutul geologic al intregii regiuni. Prezenț a acestei vai total transversale, lungimea si aspectul
ei impunato r oferit de versantii pu ternic înclinati, prăpăstioș i au captat atenț ia cercatătorilor î n
mod deosebit. Astfel, nume roși oameni de știința de origine romană sau cercetători străini au
formulat de-a lungul timpului diferite ipoteze care vizează geneza Defileului Dunării , printre
care cele mai agreabile , așa cum am menționat mai sus, sunt ipotezele cu privire la antecedență
si captare .
Prima ipoteză consideră că actualul defileu provine dintr -o strâmtoare marina formata î n
Miocen (35 mil. ani), care se întindea de la Milanovac c ătre Bahna.
Iar odata cu înalț area muntilor, a ceasta a capătat o panta orientată catre est pe care
Dunărea a adâ ncit-o treptat de-a lungul timpului , formand î n final impozantul defileu.
A doua ipoteza consideră ca delieul s -a format prin capt area dinspre Oltenia a unei
Dună ri vestice.
G. Vâ slan ajunge la concluzia unei capt ări peste o cumpănă de ape ce urmarea culmea
principala a Munț ilor Almajului. Argumentele lui Valsan10 se sprijină pe elementele care
dovedesc că Dunarea este î n regiunea Olteniei mai no uă decâ t bazinul hidrografic al Jiului.
Cauza captă rilor datorându -se nivelul ui mai cobor ât în Oltenia, ca urmare a mișcarilor de
înăltare a zonei carpatice din regiune .
Pe o deschidere de aproximativ 140 km se poate observa unul din cele mai interesante
fenomene geologice : suprapunerea unor masive .formațiuni geologice ca urmare a împingerii și
alunecă rii unor depozite mai vechi peste unele mai noi. Ca urmare a acestor doua fenomene s -au
format două unităț i tect onice: Autohtonul Danubian si Pânza Getică .
Pânza Getic ă afloreaza pe malul stang al Dunarii prin șisturi cristaline si formaț iunii
sedimentare, având vâ rsta cup rinsă î ntre Carbonifer (345 mil. ani) si Cretacic (141 mil. ani).
Autohtonul Danubian se dezvoltă în lungul defileului si conține formaț iuni cristaline
reprezentate prin amfibolite, gna ise, serpentinite, cuartite, siș turi verzi, micasisturi, etc.
Ca și fenome ne distinctive se pot menț iona corpurile intrusive de granite de la Ograd ena,
apariția gabbrourilor de la I uti si serpentinitele de la Ti șovița si Plavișeviț a, acestea alcătuind

10 Geografia Văii Dunării Românești, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1969

16
puncte u nice de observare si cercetare științifică . Dupa ultimele teorii, Autohtonul Danubian s -ar
fi format din pânze de ș ariaj. Peste Autohtonul Danubian sta Pâ nza de Severin, care a folosit ca
"lubrifiant" pentr u Pânza Getica sau Domeniul Getic.
De la nord -vest spre sud -est se extinde Domeniul Danubian (Pânza Getica) Moldavidele
Medii peste P ânza de Severin si peste Autohtonul Danubian sau Moldavidele Marginale. Peste
aceasta structura se suprapun transgresiv următoarele bazine intramontane:
Bazinul Mehadia, Bazinul Caransebeș, Bazinetul Orș ova si Bazinul Bahnei.
Aceste bazine incep cu Burdigalianul (Bazinul Orsova) si cu Badenianul pentru celelalte.
Aauthtonul de Severin: varsta — Jurasic superior — Cretacic inf erior:
-Strate de Azuga;
-Strate de Sinaia;
-Strate de Comarnic;
Peste acestea se aș eaza discordant si transgresiv unitaț ile depresionare intram ontane: de la
vest la est după cum urmează : Bazinul Bozovici (depozite Eocen inferior), Bazinul Mehadia
(face l egatura cu Bazinu l Panonic)si Depresiunea Bahna – Orșova.
Forma aproximativă a Carpaț ilor Meridionali, inclusiv cea din zona defileului Dunării s-a
constituit la sfârș itul Cretacicului (65 mil. ani), î n urm a a doua faze de ridicare a munț ilor,
austrica si laramica. Dupa aceste faze nu a u mai intervenit schimbari esenț iale de ordin
arhitectural, Carpații Meridionali comportâ ndu-se ca un bloc relativ rigid. In Tertiar (65 mil. –
1,8 mil. ani) miș carile tectonice au generat doar unele scufundari cu arii foarte restrâ nse, care au
fost umplute cu depo zite badeniene (16 mil. ani). Aș a sunt depresiu nile postectonice de la
Sichevița, Bahna si Brezniț a”11.
În defileul Dunării se găsește Parcul Natural Porț ile de Fier care este una din cele mai
bogate zone geologice d in Carpații Meridio nali. Rezervaț iile paleo ntologice Saraorschi si Bahna,
împreuna cu celelalte geosituri extrem de valoroase, fac din Parcul Natural Portile de Fier un loc
unic pe plan european . Diversitatea litologică sedimentară este repreyentată prin succesiuni
variate de gresii, conglomerate, argile, calcare și marne, la care se adaugă antraciți și huile.
Diversitatea litologică sedimentară este repreyentată prin succesiuni variate de gresii,
conglomerate, argile, calcare și marne, la care se adaugă a ntraciți și huile.

17
11 Parcul natural Por țile de Fier Proiect de cooperare transnațională “Mediul și dezvoltarea teritoriului Porțile de
Fier de pe Dunăre”, coordonare Calogero Di Chiara(ARPA Sicilia), tipărire publicației la Palermo(Italia) la tipogra fia
Priulla, 2006, pag. 30 -34

18

19
2.3. Caracterizarea reliefului
Între Buziaș lunca are altitudinea absolută de 70 m și Gura Văii unde altitudinea absolută
este de 43m Dunărea curge cu o viteză medie de 4 -5 m pe secundă și pătrunde , pe o distanță de
132 km, zona muntoasă care face legătura între Carpați și Balcani (Carpații Porților de Fier,
după V. Mihăilescu, 1963). Adâncindu -se pe cea mai mare parte, cu peste 200 m într -un culoar
tectonic și de eroziune, larg de circa 3-10 km, de vârstă mio -pliocenă, sectorul dunărean
respectiv justifică întru totul numele de defileu.

Defileul de la Po rțile de Fier

Aria mare pe care se desfășoară acest culoar alătură deoparte și de alta a Dunării unitățile
morfologice următoare:
– Munții Locvei (înălțime medie 500 m, altitudine maximă 794m);
– Munții Almăjului( înălțimile medii 700 -900m, altitudine maximă 1226m);
– Munții Mehedințiului ( înălțimi medii de 950m înălțime maximă de 1466 m în Vârful lui
Stan);
– Podișul Mehedinți (înălțimi medii în jur de 500m, înălțime a maximă 887m în vârful
Paharnic).

20

Toate acestea în partea stângă a Dunării, adică pe teritoriul României, iar în dreapta
Dunării , pe teritoriul sârbesc avem următoarele unități morfologice:
– Debrianske Planina(înălțimi medii de 800m);
– Miroci Planina (î nălțimi medii 500 -550m ).
Relieful, repreyintă componenta fundamentală a peisajului natural, îmbracă diferite forme
în funcție de complexitatea constituției geologice și petrografice care de -a lungul mileniilor, a
creat peisaje unice ce sporesc unicitatea pitorescă a regiunii. În regiunea Porțile de Fier relieful
prezintă o serie de trepte ce coboară ușor dinspre nord spre sud. Spre sud, teritoriul zonei Porțile
de Fier coboară dinsp re Podișul Mehedinți spre câmpia și terasele ce se înșiruie în lungul
Dunăr ii.
Munții Locvei sunt formați din calcare în est și șisturi cristaline în vest întinzându -se
între valea Nerei, Dunăre și culoarul Libcova – Șopotu Nou. “Regiunea calcaroasă este
prezentată printr -un relief mai înalt alcătuit din culmi largi și podișuri, pe care se dezvoltă o
variată gamă de forme carstice – lapiezuri, doline, uvale, chei și peșteri (Peștera cu Muscă, Peștera
Chindiei)”11. Peștera Chindiei are în interiorul ei picturi rupestre. Peștera cu Muscă este săpată în

11 Ion Albulețu – Zona turistică Porțile de Fier, Editura Sport -Turism, București, 1982, pag.24

21
versantul calcaros al munților L ocvei, pe malul stâng al Dunării la o înălțime de 30 de metri
altitudine relativă.
Defileul Dunării este cel mai lung și mai spectaculos din Europa iar “varietatea peisajului este
dată de diversitatea geologic a traseului…Dunărea străbătând roci cu o stru ctură și litologie
foarte variate, care au dus fie la îngustarea văii, fie la formarea unor mici depresiuni. Alternanța
acestora precum și panta mare a versanților, frecvent fragmentați de văi, face ca în acest sector
Dunărea să ofere unul dintre cele mai pitorești trasee turistice.12 ”
Sectorul de defileu al Dunării își schimbă continuu direcția sa în raport cu orientarea
generală vest -est și sectoarele de lărgire și cele de îngustare a le văii alternează. În aval de Baziaș
în dreptul munților Locvei valea s e îngustează brusc pe o porțiune de peste 3 km apoi urmează
Depresiunea Moldova Veche unde se găsesc ostroavele Moldova Veche și Stânca de calcar
Babacai. Stânca Babacaia se ridică, măreață, din mijlocul apei, în dreptul localității Coronini și
marchează i ntrarea propriu -zisă în Clisura. După care valea se îngustează la 300 -400 de m pe o
distanță de 6 km, tăind calcarele din sectorul Pescari -Aliberg iar versanții înalți și abrupți dau un
aspect sălbatic.

Stânca de calcar Babacai

12 Ion Albulețu – Zona turistică Porțile de Fier, Editura Sport -Turism, București, 1982, pag.24

22
Apoi pe o porțiune de 18 km Dunărea formează Depresiunea Liubcova care are un relief
colinar și este urmată de îngustarea Berzeasca -Greben.Versantul Dunării p rezintă suprafețe
structurale , cueste și este abrupt. Valea se lărgește ușor între Greben și fosta localitate
Plavișevița ajungând în medie la 1120m după care ea se îngustează din nou oferindu -ne cel mai
frumos sector al defileului -Cazanele Dunării. ” Aici apele sunt silite să se <strecoare> printr -o
vale care se îngustează până la 180 de m, încadrată de versanți aproape ver ticali. Primele
Cazanele Mari, au 3. 8km lungime și sunt urmate de Cazanele Mic i, care au o lungime de 3.6 km .
În zona Cazanelor , Dunărea este asimetrică, versantul drept(malul sârbesc) fiind mai înalt iar cel
stâng(malul românesc) mai scund. Peisajul creat de Dunăre la cazane este întregit de golful
Dubova, lărgit de lacul de acumulare, golf ce se adâncește mult pe latura stângă a defileului. “
După Cazanele Mici urmează Depresiunea Orșova care prezintă o deschidere largă spre nord și
are un relief cu culm i domoale.Între Vîrciorova și Gura Văii sunt ultimii 9 km ai defileului iar
aici Dunărea se îngustează. În aval de Gura Văii albia Dunării se lărgește foarte mult ea fiind
însoțită de terase largi și luncă mare.
in morfostructura Muntilor Almaj se impun se dimentele din Svinita datorită faptului că
reprezinta un larg sinclinoriu care este alcătuit dintr -o succesiune de anticlinale si sinclinale ce
sunt umplute cu forma țiuni paleomezozoice (gresii cinerite, piroclastite, șisturi roșii,
conglomerate, marne, c alcare) . Ele au aceiași orientare , de l a nord -est, catre sud -vest, ca ș i
structurile cristaline: flancul vestic este răsturnat, laminat si î ncalecat de cristalinul de Ielova, iar
flancul estic dispare pe cristalinul de Poiana Mraconiei apărând ca un monocl in si având o cădere
de 20 -30˚spre sud -vest. În partea vestică se găsesc într -un număr foarte mare s tructurile
tectonizate si laminate.
Munții Almăjului se întind în lungul Dunării, de la Liubcova -Șopotu Nou până la Valea
Cernei. În teritoriul Porților de Fier se cuprind ramificațiile sud -estice ale culmii principale aici
datorită calcarelor s -a dezvoltat un relie f exocarstic care este prezent prin doline, lapiezuri,
uvale și peșteri. Deasupra Cazanelor aflându -se platforme suspendate deasupra Dunării de unde
se înalță Ciucarul Mic (310m) și Ciucarul Mare (316m).
Munții Mehedințiului se învecinez ă cu râul Cerna pe partea stângă, înălțimea lor redusă
și prezența unor curmături transversal fac mai ușoară circulația peste munte între Valea Cernei și
Podișul Mehedinți, diversitatea petrografică existentă generând astfel diferite forme de relief,

23
valea având un profil asimetric cu pante abrupt pe Valea Cernei și cu pante domoale spre Podișul
Mehedinți care continuă spre est Munții Mehedinți.
Munții Mehedinți și Podișul Mehedinți sunt două unități de relief care sunt incluse parțial
în Parcul Natural Porțile de Fier prin compartimentul lor din sud și se desfășoară pe direcția V -E
de la Valea Cernei până în extremitatea estică a Parcului Natural Porțile de Fier și coborând apoi
în altitudine de la nord la sud și est. Zona este formată din roci cristaline (Bahna) și sedimentare
(calcare și roci cu caracter de fliș în Pânza de Severin).
În extremitatea estică este o zonă depresionară, Depresiunea Severinului, care es te
formată din roci sedimentare miocene (pietrișuri, nisipuri), cu un relief deluros. Asupra acestei
zone am realizat harta hipsometrica cu ajutorul curbelor de nivel pentru a reda modelul digital si
cotele actuale ale reliefului.

24

25

Capit olul III
ROLUL FACTORIILOR EXISTENȚI ÎN MODELAREA ACTUALĂ A RELIEFULUI

3.1 Factorul climatic
Teritoriul de la defileul Porțilr de Fier se încadrează climatului temperat – continental
moderat, cu influențe mediteraneene.
Particularitățile climatice ale D efileului Dunării sunt datorate de interacțiun ii dintre
factorii fizico -geografici locali cu cei dinamici și radiativi. Neomogenitatea suprafeței active care
este alcătuită din suprafețe de apă, terenuri nisipoase, calcaroase, suprafețe împădurite sau
acoperite de culturi agricole, la ca re se adaugă configurația variată a reliefului (orientarea
versanților, înclinarea și expunerea față de radiațiile solare, zone le de adăpost) și circulația
atmosferică frecventă din sectorul vestic, au dus la modificări loc ale ale proceselor atmosferice.
Actiunea climei asupra versanților este vizibilă acolo unde s -a instalat procesul de dezagregare si
de alterare a rocilor.
Dezagregarea este m ai activă in condițiile înregistră rii unei mari amplitudini termice
diurne sau an otimpua le pe cand alterarea este condiționata de radiaț ia solara mare si de
umiditate. Clima modeleaza astfel î n mod direct relieful pr in temperaturi si precipitatii î n
procesele de alterare, deza gregare, scurgere și vâ nturi dar și indirect prin rețeaua h idrografică,
tipul de vegetatie si faună .
Pentru o mai bună prezentare a principalelor componente ale climei zonei turistice
“Porțile de Fier” au fost luate în considerare un număr de 3 stații meteorologice. Cele trei stații
meteorologice selecționate sun t redate mai jos , acestea fiind însoțite de anumite date de
identificare, importante pentru poziționarea lor în context ul dunărean.

Stațiile meteo din zona Porților de Fier

26

În Defileul Dunării, pe fondul general al unui climat continental temperat mod erat, se
individualizează mai multe complexe microclimatice .
3.1.1 Regimul termic
Ca urmare a influenței circulației maselor de aer cald de origine medite raneană,
temperatura aerului în Parcul Natural Porțile de Fier înregistrează valori mai ridicate în
comparație cu alte unități montane ale Rom âniei.
Temperatura medie anuală înregistrată este de 11,1 °C, cu un maxim de 20,8 °C în luna
iulie și un minim de 0,8 °C în luna ianuarie. Cea mai mare medie lunară a fost de 23,4 °C în luna
iulie, iar cea mai mic ă medie lunară a fost de –2,7 °C în luna ianuarie. Temperaturile extreme au
care s+au înregistrat au fost: temperature maximă de 37,3 °C în luna iulie și temperature minimă
de –16,8 °C în luna ianuarie, amplitudinea fiind de 54,1 °C.
Numărul zilelor de îngheț este destul de redus, în medie circa 74 zile, ceea ce indică
prezența unor ierni blânde, cu o ușoară nuanță de climat mediteraneean, datorită influenței masei
de aer cald tropicalmaritim și al schimbului de căldură cu apele Dunării.
Brumele și îng hețurile timpurii de toamnă apar de obicei între 20 – 30 octombrie, cel mai
devreme apărând în 18 octombrie 1974. Brumele și înghețurile târzii de primăvară se
înregistrează între 10 – 20 aprilie, cel mai târziu 1 mai (1976).
Suma gradelor de temperatură în perioada de vegetație (1 aprilie – 30 octombrie) este de 3067,1
°C.
Deci, “în apropierea Defileului Dunării, climatul este apropiat de cel mediteranean,
media multianuală fiind de aproximativ 11°C.
La Orșova, temperatura med ie multianuală este de 11,2°C, valoarea temperaturilor medii
a lunii celei mai reci oscilează între -1 și 1°C, iar cea a lunii celei mai calde între 20 – 23°C.
În Defileul Dunării, datorită proceselor locale de transformare a maselor de aer, mai ales
de de scendență a acestora și de încălzire adiabatică, are loc o creștere dinamică a temperaturilor.
Astfel valorile medii anuale ale temperaturii cresc treptat de la V spre E, înregistrându -se
11,2°C la Moldova Nouă, 11,4°C la Berzasca, 11,5°C la Svinița, 11,6° C la Drobeta Turnu –
Severin.
Oscilațiile temperaturii medii anuale prezintă abateri de 1,7 -1,9°C la Orșova, 1,2 -2°C la
Drobeta Turnu Severin față de mediile multianuale. Sub influența invaziilor de aer cald au fost

27
înregistrate valori medii anuale ale tempe raturii destul de mari, depășind 12°C la Drobeta Turnu
Severin în anii 1966, 1989, 1994, 2000, și Orșova în anii 1936, 1992, 1998, 2000.
Datorită invaziilor de aer rece continental, temperatura medie anuală a coborât sub 10°C
la Orșova, în anii: 1881, 1940 , 1941, 1942, 1954, 1956, și la Drobeta Turnu Severin în anul
1933.Amplitudinile termice medii anuale sunt relativ mici, 21,4 – 21,6°C, demonstrând
caracterul moderat al climatului. Maxima absolută înregistrează valori de 41°C în Moldova
Veche, 42,6°C la Ș vinița, 42,5°C la Orșova și 42,6°C la Drobeta Turnu Severin.
Temperaturile minime absolute sunt legate de stagnarea maselor de aer rece de circulație
estică. În aceste condiții temperatura aerului poate scădea până la –25°C. Valorile record au fost
de -24,6°C la data de 8.01.1947 și 13.01.1985 la Orșova și -20°C la 13.01.1985 la Berzasca.”13
Pentru cele trei stații meteorologice reprezentative din zona Defileul ui Dunării,
temperaturile medii lunare și anuale, ajustate la o perioada de 30 de ani (1961 -1990) au fos
redate în tabelul de ma jos . Din analiza acestor date reiese c ă pe aproape întreaga suprafață a
acestei zone, valorile medii anuale depășesc 11 C. Deasupra porțiunilor de vale, adăpostite și cu
orientare favorabilă, către sud și pe terasele însorite , mediile anuale pot atinge și chiar depăși
uneori 11, 5C. În sectoarele depresionare unde durata strălucirii Soarelului este mai redusă
sistematic de obstacolele geografice și unde în timpul iernii se acumulează mase de aer rece
dând naștere inversiunil or de temperatură, mediile anuale nu depășesc 11 C (Berzeasca 10,7 C).
Valori asemănătoare se r egăsesc și pe pantele învecinate, până la aproximativ 100 m
altitudine relativă. Media anuală scade astfel la 9 -10C în Podișului Mehedinți, 5 -6C în Munții
Cern ei și Valea Cernei, 4 -6C în Munții Almăjului și Mehedinți, 0 C și sub 0 C în Munții
Godeanu.

Temperatura aerului; media lunară (1961 – 1990)

13 Plan de management R.N.P.Roms ilva-Administrația Parcului Natural Porțile de Fier R.A ., 2013,pag.47 –
48

28
Temperaturile medii lunare cele mai coborâte se înregistrează în cursul anului, valorile
medii lunare cele ma i scăzute se înregistrează în ianuarie, când de -a lungul întregului defileu ele
se mențin negative ( – 0. 4C la Moldova Veche și – 0. 9C la Berzeasca și Drobeta Turnu
Severin). În semestrul cald, regimul temperaturii aerului se modifică, temperaturile m edii lunare
oscilând între 20 și 22 C. În iulie temperaturile medii lunare ating cele mai mari valori din cursul
anului, situându -se între 20 C (Berzeasca) si 22. 6 C (Drobeta Turnu Severin). În cea mai mare
parte a zonei vara este călduroasă, luna iulie f iind cea mai fierbinte, cu valori medii pentru zona
de defileu, cuprinse între 22 și 22,5 C dar care scad sub 20 C în arealele mai înalte ajungând la
16 C și chiar 8 C în Munții Almăjului, Godeanu, Mehedinți, Cernei. Numărul anual al zilelor de
vară este de 115 iar al zilelor tropicale (cu temperaturi de peste 30 C) de 40 -50 zile.

Temperaturi multianuale CLISURA DUNĂRII

Sursa: masuratori zilnice ale temperaturii in CLISURA DUNĂRII intre 01.01.05 – 31.12.08 afișate de
weatherundeground.com
Valori extre me de temperatura in intervalul specificat:
 MAXIMA absolută a temperaturii în acest interval: 42.78 gr.Celsius , atinsă î n 24.07.07
 MINIMA absolută a temperaturii în acest interval: -21.67 gr.Celsius ,atinsă î n 10.02.05

29
Temperaturi MEDII LUNARE multian uale CLISURA DUNĂRII

Valorile temperaturilor medii lunare calculate [CLISURA DUNĂRII]:
Temperatura Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noi Dec
MAXIMA 5.35 6.34 11.47 18.02 23.01 26.01 28.70 27.26 22.27 18.11 10.73 5.06
MINIMA -1.82 -1.49 2.37 7.24 11.79 15.15 16.66 16.20 12.12 8.09 2.21 -0.32

3.1.2 Înghețul

În sectorul defileului de la Porțilr de Fier , tem peratura apei fluviului prezintă variatii
diurne, variații anotimpuale si de la un an la altul, acest lucru se datorează în primul r ând
factorilor climatici locali. Temperatura medie multianuala a apei înregistrează valoarea de
12,1șC, iar a aerului de 11,2șC. În cursul luii iulie apa atinge temperaturi de circa 22,1șC, iar
temperatura aerul ui valori de 21,7șC; la polul opus se află luna februarie, când apa ajunge la
temperatura de 1,6șC, iar temperatura aerul ui la valoarea de -0,5șC.
Atât apa cât și aerul în sectorul analizat au valori de peste 10șC (anotimpual, primavara,
martie -mai), iar în anotimpul vara, in jur de 22șC. În toa mnă apa are o ușoară influență de
creștere asupra aerului, (13,5șC față de 12,0șC). Se observă astfel că din luna iulie pana î n luna
februarie (7 luni), temperatura medie a apei este mai ridicată decâ t a aerului iar din luna martie

30
pâna in luna iunie aer ul are valori mai crescute. Dunărea î ngheata cand temperatura aerului
înregistreaza valori sub -8șC mai multe zile la rând și determinând astfel scăderea temperaturii
apei sub 0șC.
De la Baziaș la Orș ova, reg imul de iarna este reprezentat în proporț ie to t mai mare de
curgerea sloiurilor ( aproximativ 90%). Intervalul de instalare a fenomenelor de iarnă este luna
decembrie, ele sfârșindu -se în luna martie.

3.1.3 Precipitațiile

“Precipitațiile atmosferice, reprezintă unul din elementele esențiale ale cli mei, aceasta fără a
neglija sau minimaliza importanța celorlalte elemente precum temperatura aerului, umezeala
aerului, radiația solară, vântul, parametrii importanți ce configurează clima unei regiuni.
Precipitațiile reprezintă totalitatea hidrometeorilor formați din particule de apă lichidă sau solidă,
care cad din nori (uneori chiar și din ceață) și ating suprafața terestră.”14
Datorită poziției regiunii sub incidența maselor de aer ale circulației V și SV, cantitățile
de precipitații sunt relativ ridica te pentru o zonă de până la 1200 m altitudine de pe teritoriul
României. Există și o zonalitate verticală impusă de diferența de nivel de peste 1000 m între
Valea Dunării și Vf. Svinecea Mare, acolo cantitățile medii anuale oscilând între 800 – 1000 mm.
Repartiția cantității de precipitații în timpul unui an este diferită de cea a restului țării,
făcându -se simțită influența mediteraneană, caracterizată prin două
maxime: unul în lunile mai – iunie în zona Defileului Dunării și iunie – iulie în zonele înalte și
altul, secundar, mai sărac în precipitații, în octombrie – noiembrie.
Minimele înegistrate se produc la sfârșitul verii și începutul toamnei, în lunile august –
septembri e, precum și la sfârșitul iernii în lunile februarie – martie. Predomină în genera l
precipitațiile lichide, cele solide sub formă de ninsoare fiind mai rare. O frecvență mai mare în
sezonul de iarnă o are lapovița. Stratul de zăpadă nu durează foarte mult, circa 30 – 40 de zile/an,
în condițiile în care numărul zilelor cu ninsoare este sub 20 zile/an. Grosimea medie a stratului
de zăpadă atinge valoarea cea mai mare în februarie, putând ajunge la 20 – 35 cm.”15

14 Sterie Ciulache, Nicoleta Ionac – Dicționar de meteorologie și climatologie, 2003
15 Plan de management R.N.P.Romsilva -Administrația Parcului Natural Porțile de Fier R.A ., 2013,pag.4 8-
49

31
Suma precipitațiilor anuale este de 674,5 mm, dar sunt ani și cu 1114 mm (1954, la Moldova
Nouă) sau 1440 mm (1919, la Drobeta Turnu Severin), precum și ani cu 450 mm (1951, la
Moldova Nouă) și 380 mm (1903, la Drobeta Turnu Severin).
Cea mai mare cantitate de precipitații cade în lunile mai și iunie, iar cea mai mică în lunile de
iarnă. De multe ori, ploile capătă caracter torențial ca rezultat al progreselor dinamice și termice,
intensificate de factorii orografici. Numărul mediu de zile cu precipitații lichide este de 126,7
zile.
Numărul mediu de zile cu ninsoare este de numai 27,8 zile.

3.1.4 Durata de strălucire a soarelui
Prin durata de strălucire a Soarelui, înțelegem intervalul de timp din cursul unei zile, când
Soarele strălucește și se exprimă în ore și zecimi de oră. Caracteristică importantă fiecărei
regiuni, acest element meteorologic prezintă importanță tematico -aplica tivă pentru numeroase
domenii de activitate (construcții, agricultură, turism, etc.).
Regimul duratei de strălucire a l Soarelui și repartiția sa teritorială se află în strânsă
legătură cu regimul de distribuție a nebulozității.

3.1.5 Nebulozitatea
“În zo nă predomină zilele cu cer variabil sau noros ridicându -se la 180 -190 zile pe an
aproximativ egal repartizate pe luni. Mai puține sunt zilele cu nebulozitate maximă care sunt
caracteristice pentru perioada noiembrie -martie. Zilele senine se ridică la 60 -70 pe an, cele mai
frecvente întâlnindu -se în perioada iulie -septembrie când numărul acestora este de 9 -11 zile pe
lună.”16
Acest element climatic este de asemenea condiționat de circulația generală a atmosferei,
iar pe de altă parte, de condițiile geografice locale (forma de căldare a depresiunii și lățimea
mare a fluviului Dunărea în acest sector). Aceste aspecte duc la procese de destrămare a
sistemelor noroase deasupra regiunii, predomină astfel timpului senin, de unde rezultă valori
ridicate a orelor de i nsolație. Doar poluar ea atmosferei din împrejurimi poate reduce durata de
strălucire a Soarelui.

16 Ion Albulețu – Zona turistică Porțile de Fier, Editura Sport -Turism, București, 1982, pag.2 7

32
Din analiza datelor heliografice înregistrate la stația meteorologică Drobeta Turnu
Severin, rezultă că în perioada 1961 – 2007, durata medie anuală de străluc ire a Soarelui este de
2219.4 ore. Acest parametru înregistrează în Depresiunea Severinului valori destul de ridicate,
fiind cu cca.100 ore mai puțin decât cele de pe litoralul Marii Negre unde înregistrăm cele mai
valori de pe teritoriul României (2300 -2400 de ore/an).
Durata maximă anuală de strălucire a Soarelui s -a înregistrat în anul 2000, atingând
valoarea de 2624.9 ore, cu 410.3 ore mai mult decât media multianuală, corelată cu valori reduse
ale nebulozității de numai 4.7 zecimi. În acest an durata mare de strălucire a Soarelui vine pe
fondul unei predominări a timpului senin și a înregistrării la nivelul întregii țării, a unor
temperaturi maxime record.
Durata cea mai redusă de strălucire a Soarelui s -a înregistrat în anul 1984, cu o valoare de
numa i 1934.6 ore, cu 281.8 ore mai puțin decât media multianuală, în strânsă corelație regimul
nebulozității, unde nebulozitate medie anuală analizată este de 5.8 zecimi, fapt ce denotă o
predominare a norilor etajului mijlociu și inferior, sisteme noroase ce împiedică intr -o mare
măsură pătrunderea razelor solare spre suprafața terestră.

3.2 Factorul hidrologic
Influențează modelarea reliefului, respectiv a versanț ilor dar si a albii lor prin intermediul
apei atat î n stare lich ida (precipitatii) cât și în sta re solidă (ză pada).
Scurgerea, debitele si nivelele sunt p arametrii factoril or hidrologici care au influențat și
care influentează în present morfogeneza.

3.2.1 Apele subterane
Diversitatea rocilor ce formează înălțimile sudice ale munților Locvei, Almă jului și
Mehedinți, precum și a formelor de relief, determină varietatea condițiilor de zăcământ și a
manifestărilor apelor subterane.
În arealul Parcului Natural Porțile de Fier se pot diferenția două unități cu caracteristici
hidrogeologice specifice:
a) unitatea care are ape freatice în formațiunile cuaternare ale văilor cum sunt aluviuni le,
formațiuni coluvio – proluviale;
b) unitatea care are ape subterane în formațiuni le antecuaternare și cuaternare ale

33
interfluviilor cum sunt formațiuni le eluviale;

Depozitele aluviale, proluviale și coluviale formează un singur strat acvifer care are
caracter freatic și este delimitat pe de o parte de fluviu și pe de altă parte de ve rsanții Defileului
Dunării și al văilor afluente.
Extinderea acestuia este întrerupt ă de izvoare sau de mici suprafețe care au exces de
umiditate.
A doua unitate, cu ape subterane cantonate în formațiuni antecuaternare și cuaternare ale
interfluviilor, prezintă o mare varietate de tipuri genetice de roci și de forme de relief, ceea ce
condiționează o suită de structuri și faciesuri hidrogeologice.
Indicii ecometrici climatici sunt formule de calcul pentru favorabilitatea climatică, ce
iau în considerare valorile efective ale factorilor climatici principali (Pătroescu, 1987). Analiza
rezult atelor se face fie prin încadrarea lor în tabelele de valori precalculate, fie prin comparații
spațiale, respectiv altitudinale.
Clasificare climatelor și calculul indicilor de ariditate, respectiv pluviometrici (de
erozivitate climatică etc.) sunt acele probleme care i -au preocupat pe unii dintre climatolog ii ai
secolului XX (de Martonne, Thornthwaite, Gaussen). În scopul găsirii unei expresii matematice
general valabile a valen țelor ecologice ale unui sit, astfel a luat naștere o serie întreagă de
formule și tabele de interpretare, unele bazându -se pe factorii climatici, altele pe cei
biogeografici.
Ariditatea este o noțiune spațio -temporală care exprimă un dezechilibru hidric în
geosistem.
A = P – ETP
unde P < ETP.
Conceptul de zonă aridă este expresia sp ațială a ieșirilor de apă din sistem ce depășesc în
mod constant intrările. În prezent peste o treime din uscatul Terrei este afectat de ariditate

34

Zone aride Terra
www.eoearth.org

Termenul meteorologic de ariditate are referință temporală, este un fenomen conjunctural
caracterizat de o pluviometrie slabă ( perioadă aridă ).
Principalii factori ai aridității sunt: precipitațiile, temperatura, continentalismul, albedoul . Din
punct de vedere biogeografic, insuficiența de apă în sol produce un def icit de creștere al speciilor
vegetale și chiar creează vaste discontinuități în covorul vegetal.

3.3 Factorul biotic
Vegetatia posed ă rol de protecț ie asupra solurilo r si rocilor prin interpunerea între
atmosferă si celelalte elemente ale sistemului fizi co-geografic, fiind astfel redus impactul asupra
acestora (Bojoi Ioan, 2000). Din categoria factorilor biot ici, un rol important in declanș area
proceselor de versant, este deținut de invelișul vegetal a că rui diversificare si etajare condiț ionata
de elemen tele clima tice si cele pedologice influențează desfăș urarea proceselor morfogenetice.
3.4 Factorul geologic este factorul ce exercită desfăș urarea proceselor geomorfologice
actuale acest lucru făcându -se prin interm ediul formatiunilor litologice ș i al tip ului de structura
ce favorizeaza actiunea agentilor modelatori externi. Evoluția îndelungată a regiunii analizate,

35
litologia variată (roci sedimentare, roci vulcanice etc.) și prezența elementelor structurale a
determinat caracteristici diferite în cadrul bazinului hidrografic al Porților de Fier .
Solurile preyenta în sectorul Defileului Dunarii sunt variat e atât î n ceea ce privește gama
solurilor cat si distribuția lor în suprafață .
În funcț ie de natura depozitelor pe care acestea s -au dezvoltat de+a lungu l trecerii
timpului a vem următoarele categori de soluri : sedimentare consolidate , depozite calcaroase ,
sisturi cristaline , roci eruptive si sedimente detritice (neconsolidate ).
Cernoziomurile semicarbonatice si carbonatice levigate se întâlnesc numai î n zona de
vest de Moldova Veche, pe treptele joase ale relief ului. În ostrovul de la Moldova Veche găsim
cernoziomuri levigate pe depozite nisipoase.
Depozite le lutoase sau argiloase se găsesc în ce+a mai mare parte pe terasele Dunării și în
cadrul câ mpiei piemontale a Nerei.
Solurile brune (eubazice si mezobazice) au o extindere limitată , ele facându -și apariția
pe form e relativ tinere de relief sau î ntinerite prin eroziune. Ele se întâlnesc adesea pe conuri de
dejecț ie având o textură ușoara până la mijl ocie (fiind uneori si scheletice), pe unele terase au o
textură mijlocie sau fină , iar pe pant e sunt acoperite cu loess (partea de vest a munț ilor Locvei sau
depresiunile Liubcova si Orș ova-Bahna ). Soluri le brune se mai întâlnesc și în zona mon tană (la
sud si est de satul Eibenthal) . În regiunea montană calcaroasă de la est de Moldova Veche
solurile brune se întâlnesc în concordanță cu redzine și au textura mijlocie sau fină . Pe anumite
areale se asociază cu soluri le semigleice argiloase.
Solurile argiloil uviale brune podzolice în asociaț ie cu solurile brune sunt foarte
răspândite și ele sunt prezente atâ t pe roci sedimentare detritice, în depresiuni, cât ș i pe
produsele de alterare ale diferitelor roci compacte, consolidate din etajul din etajul montan
superior având textura mijlocie si uș oara, adeseori cu mult schelet si un profil scurt, fac excepț ie
solurile dezvoltate pe roci carbonitice, care prezintă textura fina .
Pe sedimente le nisipoase sau pe gresi e, se dezvolta soluri argiloiluviale podzolice , care
prezintă o puternică diferențiere texturală pe profil ele fiind acide (pH 4,8 -5,3) dar, sărace î n baze
si elemente nutritive.
În zona etajul ui montan superior din D efileu Dunării se găsesc solurile brune acide . Ele
sunt soluri cu o textura mijlocie s au uș oara, iar de regula sunt scheletic e si cu profil relativ

36
subțire prezentând o reacție puternică acida si o debazificare r idicata (sub 30% grad de saturaț ie)
pe tot profilul.
Se mai întâlnesc pe areale restrânse și asociate cu soluri brune acide, soluri brune
podzolice (feriiluviale) si chiar podzolice humicoferiiluviale .
În zonele calcaroa se din Moldova Noua si Garnic, în sectoarele Bigar, Șvinița,
Vârciorova se găsesc rendzinele si terra rossa care s -au dezvoltat pe calcare formând diferite
asociați i cu solurile brune sau solurile argilo -iluviale brune podzolice. Ele predomină pe
calcarele d in aria Cazane lor.
Erubaziomurile, sunt regăsite î n apropiere a satul ui Eibenthal, prezența lor fiind legată
de existenț a sepentinelor asociindu -se frecvent cu lito solurile, având o textura argiloasă (25 -59%
argilă) ș i fiind sărace în potasiu dar bogate î n magneziu schimbabil(45 -87% din T).
Regosolurile sunt răspândite cel mai adesea pe părțile nordic e si sudic e ale Munț ilor
Locvei, și sunt acoperite cu depozite loe ssoide sau detritice miocene.
Litosolurile au o răspândire foarte mare ele nelipsind din nicio unitat e de soluri din
regiunea montană .
Aluviunile si solurile aluviale se regăsesc de-a lungul Dună rii, mai puțin în două
sectoare , cel de la Ogradena -Orșova ( azi inundat) si cel de la Divici -Moldona Veche. Aluviunile
fiind pe gri ndul din apropierea albiei si fiind carbonatice si cu tex tura mijlocie iar s olurile
aluviale au textura mijlocie sau grea și apar la restul luncii, sau pe conurile de dejecție ale
pâraielor având textura variata iar pe alocuri se constată si existenta unor solur i aluviale gleice
sau chiar mlaștini (Ieșelniț a, Ogradena, Moldova V eche etc. )

3.5 Factorul geomor fologic
Prin caracteristicile sale morfometrice, relieful constituie suportul d esfășură rii proceselor
actuale de modelare. “În funcție de litologie, se pot exemplifica diferențieri ale proceselor
geomorfologice: procese de alunecare în zonele de obârșie al râurilor Iuți, Valea Roșie, Povalina,
Strenica, Elișeva, Sirinia, la vest de S vinița, la nord de Cozla, Berzasca și Liubcova, datorate
rocilor sedimentare permiene friabile, procese și forme endo și exo carstice pe suprafețele cu o
largă dezvoltare a formațiunilor calcaroase precum Cazanele Dunării, zonele Svinița – Svinecea
Mare și Pod Cărbunari -Moldova Nouă -Gârnic, procese de dezagregare cu formarea de
grohotișuri pe cristaline și magmatice.

37
Versanții sectorului românesc al Defileului Dunării au o expoziție predominant sudică,
sunt mai puțin împăduriți și mai puternic degradați. Se remarcă procesele de degradare în masă a
versanților ca rezultat al scurgerii difuze și /sau organizate a apei.
Datorită naturii petrografice și coeficientului ridicat de împădurire a zonei montane –
Munții Locvei – peste 40% și Munții Almăj – 85%, proces ele de degradare au un ritm moderat.
În bazinele sedimentare Moldova Nouă, Liubcova, Ogradena, Orșova -Bahna și Depresiunea
Severinului, procesele de versant sunt foarte active constituindu -se în surse de aluviuni pentru
lacul de acumulare. La baza versanți lor, în bazinete și lunci, procesele dominante sunt cele de
acumulare, depozitele fiind reprezentate de materiale proluviale, coluviale, aluviale și
gravitaționale. În cadrul bazinetelor depresionare pot fi identificate o serie de conuri de dejecție
format e de râurile ce au suferit schimbări bruște de pantă. La baza abrupturilor litologice și
structurale, calcaroase sau din roci vulcanice, apar blocuri, roci prăbușite ori conuri de grohotiș.
Sunt de remarcat procesele geomorfologice actuale care s -au dezvol tat în lungul căilor de
comunicație, mai ales al DN 57 Orșova -Moldova Nouă, în imediata apropiere a carierelor de
exploatare a materialelor de construcție, pe haldele de steril active sau stabilizate .
În aceste zone sunt specifice procesele de torențialit ate, prăbușirile ori alunecările de
teren de mică amploare. Pe malul românesc al lacului de acumulare Porțile de Fier I au o
amploare deosebită procesele de eroziune a malurilor determinate de variațiile de nivel ale
apelor. Se pot identifica sectoare de e roziune prin prăbușiri și marmite în depozite friabile
sedimentabile precum sectorul Orșova – Eșelnița, colmatare biogenă precum Moldova Nouă –
Divici, sau colmatare mixtă,biogenă și aluviuni transportate de afluenții direcții ai Dunării, pe
Valea Boșneagului la Coronini, Liborajdea, Gornea, Liubcova, Berzasca, Eșelnița, Mala și în alte
zone.
În concluzie, relieful și procesele de modelare din Parcul Natural Porțile de Fier
contribuie esențial la creșterea importanței zonei din punct de vedere științific, fiin d în același
timp și un factor care a restricționat dezvoltarea așezărilor umane și modul de utilizare a
terenurilor. ”17

17 Plan de management R.N.P.Romsilva -Administrația Parcului Natural Porțile de Fier R.A ., 2013,pag.44 –
45

38
Capitolul IV
PROCESE GEOMORFOLOGICE

4.1 Procesele de eroziune sunt caracteristice organismelor hidrografice de diferite
ordine, inclusi v torenților, ravenelor si ogaș elor.
4.1.1 Dezagregarea
Procesele de dezagregare apar datorită variaț iilor accentuate ale t emperaturilor diurne, al
alternării îngheț – dezghețului, al insolaț iei sau datorită acțiunii vieț uitoarelor. Rocile eruptive
sunt p redispuse unei dezagragări mai rapide decât cele sedimentare, fapt explicat prin indicele de
dilatare diferit al particulelor constitutive ale rocii și prin deosebirea de culoare ale
mineralelor componente ; Mineralele melanocrate se încălzesc mai puternic decât cele leucocrate,
primele se dilată mai mult decât celelalte astfel separându -se unele de altele .
4.1.2 Alterarea
Spre deosebire de dezagrega re, prin care roca este doar sfărâmițata, fără schimbari î n
compozitia moleculara, alterarea presupune ș i transformarea unora dintre mineralele com ponente
care au anumite propietă ti, în produse noi cu alte propr ietati; Alterarea se manifestă atât
independent dar și în stransă legatura cu dezagregarea .

4.1.3 Eroziune hidrică pe versanți

4.1.3.1 Pluviodenudarea și eroziunea în suprafață agresează în principal solurile și
depozitele superficiale friabile fără vegetație . După datele diferiților autori (citați în “Relieful
României” și “Geografia României”, vol.I), terenurile cu pante de numai 20o pot pierde anual 2 0
t/ha de sol. Situația se schimbă în funcție de utilizarea terenului dacă terenul este arat, prezintă
vegetație , sau de durata și gradul de torențialitate al ploii, de rocă, expunere, lungimea
versantului ș.a.
4.1.3.2 Procesele torențiale apar la ploi cu o mare intensitate de desfășurare într-un timp
și la topirea bruscă a zăpezii, pe pante le mai înclinate. Acestea se extind regresiv, cu fiecare
ploaie, cu mai mulți metri pe an. Produc eroziune în adâncime, transport de aluviuni și depuneri

39
sub formă de c onuri de dejecție, uneori groase de mai mulți metri și întinse pe o suprafață destul
de mare .

4.1.3.3 Procesele fluviatile principale sunt: eroziunea lineară, cea regresivă, transportul
și acumularea și eroziunea de mal sau laterală; ultima provoacă și su rpări sau alunecări. Efectul
lor este deosebit la ape mari și viituri, când viteza apei crește, sunt transportate cantități
importante de aluviuni, se intensifică și eroziunea, au loc aluvionări pe arealele inundate.
Urmările pot fi catastrofale pe unele locuri de lunci, lângă maluri și în câmpiile joase de
subsidență unde râurile pot divaga, realizând schimbări de cursuri. În albii apar despletiri, praguri
și conurii submerse, ostroave și subsăpări de maluri.
Cele mai critice puncte se regăsesc în concav itățile de meandru, la confluențe, la locurile
de intrare a râurilor în depresiuni sau în câmpii, în spatele podurilor etc. Râurile care transportă
multe aluviuni de provenite din viituri își pot înălța albia prin aluvionare și astfel ies din matcă și
produc uneori pagube însemnate.

4.2.1 Eroziunea în adâncime
Modelarea torențială afectează terenurile alcă tuite din roci moi din sectorul inferior al
bazinului unde ravenele prezintă adâncimi mari si au un profil transversal sub forma de V.
În schimb, î n sec toarele superior si mediu unde predomină rocile dure, ravenele si ogaș ele ritm ul
de evolutie este moderat, prezentând o adancime mică si deschidere mare.
Formaț iunile de eroziune în adâ ncime din s ectorul inferior al bazinului sunt formate î n roci de
natura petrografica diferita. Astfel ca in d esfășurarea lor, secționează areale alcă tuite din roci
moi, usor erod abile precum nisipurile, pietrișurile care favorizează o eroziune rapidă sau din roci
cu grad de erodabilitate mediu reprezentate de marne, argile, ca lcare si unele tipuri de gresii.
Orga nismele torentiale su nt astfel frecvente î n arealele care prezintă declivitate si amplitudine
mare.
Procesele geomorfologice actuale au în ultima perioadă de timp o amploare mai ridicată în
cadrul Văii Dunării, în speci al acolo unde condițiile de apariție și dezvoltare a lor, prezintă un
grad ridicat de favorabilitate (fragmentare ridicată, pante accentuate, împădurire redusă, scoarță
de alterare dezvoltată, etc.).

40
Cele mai reprezentative în acest caz sunt procesele de e roziune, aflate în strânsă legătură cu
condițiile locale,acolo unde versanții sunt afectați în general de procesele de spălare și șiroire
asociate cu procese de ravenare, ce apar în principal în contextual unor pante accentuate, care
prezintă un grad ridi cat de alterare a rocii sau duc lipsă de un covor vegetal,d atorită unui strat
superficial de sol. Tot atât de importante sunt și procesele gravitaționale, reprezentate prin
alunecări de teren, prăbușiri și depozite mobile de versant.
Alunecările și prăbuș irile s -au dezvoltat pe seama unor d epozite friabile care mai prezintă
și intercalări de argile, iar acolo unde predomină rocile mai dure (calcare, gresii, șisturile
cristaline ale domeniului getic), ca rezultat al dezagregării se formează depozitele mobil e de
versant (grohotișuri, râuri de pietre, depozite deluviale). Complexitatea sub raport structural și
litologic a defileului Dunării determină o mare varietate de procese și forme de relief (Atlasul
complex „Porțile de Fier”, 1967).

Un rol deosebit de important în modelarea actual a Defileului Dunării l-a avut construirea
lacului Porților de Fier I. O serie de factorii precum panta, litologia sau apa de infiltrație ce
conduce la supraumectarea rocilor, pot condiționa prezența alunecărilor și prăbușirilo r. Dintre
factorii morfodinamici factorii antropici si cei climatici joacă un rol important în aceste procese
geomorfologice.
Prin ridicarea lacului de acumulare datorită construcției barajului de la Hidrocentrala
Porțile de Fier I s -a trecut la reconstru cția căilor de comunicații și a unor construcții de reabilitare
a versanților, ce au dus la secționarea versanților mai ales în treimea lor inferioară, cauzând
astfel o dereglare a stabilității versanților, provocând declanșarea diferitelor procese
geomor fologice.
În prezent , se constată o intensificare a producerii unor procese geomorfologice actuale în
lungul Defileului Dunării, datorită condițiilor favorabile de formare și dezvoltare a lor (pante
accentuate, fragmentare mare a reliefului, scoarță de al terare groasă, suprafețe despădurite sau cu
o împădurire redusă, concesionarea luciul de apă și pământul de sub taluzul DN 57, operațiuni
care au determinat alunecările de teren, etc.) , ele fiind puse în evidență aici de cateva studii de
caz. Toate aceste procese mai sunt influentate si de o serie de factori cum ar fi
geodeclivitatea,expozitia versan ților ,utilizarea terenului din acest ă regiune t oți acesti factori
natur ali si antropici au scos versan ții din echilibru astfel au loc procese de versant tot ma i dese.

41

42

43

44

45

4.3 Procese geomorfologice actuale
1. Alunecarea de teren de la Liubotina
Cel mai reprezentativ proces morfodinamic luat în discuție în dinamica actuală a
versantilor din Defileul Dunării este o alunecare -prăbușire de tip detrusiv , ce a av ut loc la, pe
data de 26 martie 2010. Ea s -a produs în amonte de intrarea în Cazanele Mari, mai precis în
imediata apropriere a Văii Liubotinei și este vorba de o alunecare de teren masivă și complexă,
produsă în versantul situat pe marginea drumului rutie r DN57 Dubova -Șvinița la o altitudine abs.
de 155 -160 m.

Alunecarea de la Liubotina

De la râpa de desprindere și până la fruntea alunecării se măsoară cca. 200 m, astfel că în
procesul alunecării s -a antrenat o cantitate uriașă de material dislocat ce a afectat întreg ul
versant , blocând și distrugând pe o suprafață de 130 m partea carosabilă a drumului național.
Volumul masei deplasate a fost estimat la circa 100000 mc, o bună parte din materialul venit de
pe versant prăbușindu -se în fluviul Dunărea.

46
Masa de teren alunecată ara constituită dintr -un amestec de arbori dislocați, grohotișuri și
o masă importantă din scoarța de alterare. O parte din masa alunecată a coborât peste drumul
națion al în fluviul Dunărea, formându -se o cantitate importantă de aluv iuni.
Fruntea alunecării s -a oprit în apa lacului, la cca. 100 m de linia șoselei. Din cauza
rezistenței mediului lichid cât și a presiunii exercitate de materialul în mișcare, fruntea alunecării
a luat forma unui val de refulare. Au contribuit la acest as pect și inerția deplasării, precum și
micșorarea pantei în apropierea liniei de țărm .Astfel autoritățile locale au demarat apoi lucrări de
consolidare a versantului și de refacere a părții carosabile distruse.

Lucrari de consolidare a versantului

2.Pra bușirea de la Mraconia
Prăbușirea din Cazanele Mici ne indică un proces geo morfologic ce sa produs la
începutul lunii ma rtie în data de 9 martie 2010. E ste situată la cca. 300 m, în aval de confluența
văii Mraconia cu fluvial Dunărea, afectând o porțiune d in DN57 (Eșelnița -Dubova ) prin
prăbușirea zidului de sprijin, până în axul central al părții carosabile, pe o lungime de cca. 30m.
De la luciul apei până la nivelul șoselei prăbușirea are o înălțime de 20 m, zidul de sprijin
reconstruit având o înălțime de 8 m.

47

Prabușirea de la Mraconia
Și în această arie afectată autoritățile locale au fost forțate să întreprindă lucrări de
consolidare a versantului .

Lucrări de reconstrucție Mraconia
Procesul a avut loc în tr-o zonă unde se regăsesc depozite de calcare masive ce sunt
afectate de fisuri cu orientare verticală, la care se adaugă o serie de procese ce au contribuit și
aici la declanșarea prăbușirii, respectiv, o pantă de 90%, oscilațiile de nivel ale lacului și aceeași
metoda neadecvată de construcție a căii rutiere au dus la acest fenomen . Un argument pertinent
al înțelegerii respectării mediului este și acela că pe malul drept, în Serbia, datorită abordării cu

48
responsabilitate a lucrărilor la șoseaua care leagă Kladova de Golubac, nu s -au în registrat
procese similare ca cele de pe malul stâng al Dunării, deși condițiile geologice și litologice sunt
similare.
În evoluția actuală a acestui sector al defileului acționează o serie de modificări și procese
morfodinamice actuale precum: abraziunea țărmurilor, alunecările și prăbușirile, sedimentarea,
colmatarea etc. aspecte ce pun o serie de probleme de ordin practic și teoretic ale dinamicii
reliefului Defileului Dunării după construirea lacului Porților de Fier I.

3. Prăbușirea de la Dubova

Este un proces apărut în primăvara anului 2012, acesta s -a extins spre sfarșitul toamnei
(2012) ca urmare o ploilor căzute în zonă. Alunecarea s -a produs pe o porțiune de circa 15
metri, afectând și câțiva metr i din asfalt. Este vorba de drumul național ce leagă Orșova cu
Moldova Nouă , în dreptul localității Dubova.

Prăbușirea de la Dubova
Procesul geomorfologic s -a manifestat în tr-un locul unde porțiunea de drum afectată face o
curbă ac centuată. Pe fo ndul unui trafic intens care prin frecvența trepidațiilor și forta centrifiga
specifica circulatiei î n curbe, toate aceste elemente rezultate pe un substrat favori zant, au dus la
prăbușirea zidului de sprijin și o porțiune a părții carosabile .Cu ajutorul softului ArcMap10.4 am
reusit sacreez toate hartile de mai sus iar la final am înmulțit hărțile(pante,geologie,etc) pentru a
încerca să regasesc pe arealul analizat zonele care prezintă vulnerabilitate(medie,mare) la
procesele geomorfologice actuale.

49

50

Capitolul V
CONCLUZII

Regiunea luată în studiu înregistrează o din amică accentuată, cu o amploare mare a
proceselor geomorfologice actuale, favorizată de factorii naturali (geologici, geomorfologici,
hidrologici, climatici, etc.) și amplificată de factorul antropic (modul de construcție al drumului
rutier, circulația int ensă, executări de construcții particulare, mai mult sau mai puțin autorizate),
fapt ce a contribuit la o destabilizarea a terenului.
De asemenea, în anul 2009 -2010, existența unor perioade ex cesiv de secetoase rezultate
în semestrul cald, urmate de perioa de cu un regim pluvial extrem de bogat în precipitații în
semestrul rece, aceste lucruri au determinat o mai mare posibilitate de producere a proceselor
actuale în zona supusă analizei.
Pentru stoparea acestor fenomene și combaterea efectelor, se impun măsu ri urgente
și permanente de supraveghere și întreținere a drumului rutier strămutat de la baza
versantului, unde dinamica proceselor de modelare actuală este variată și deosebit de activă
în anumite perioade de timp precum și la trecerea de la un anotimp l a altul.
Executarea unor lucrări de stabilizare a versanților, a unor baraje de -a lungul văilor
torențiale, amenajări silvice, etc., precum și interzicerea autorizațiilor de construire și
cumpărare a terenului din imediata apropriere a luciului de apă și a versantului pe care îl
străbate drumul național.

51

Bibliografie
-Albulețu I. (1982) Zona turistică Porțile de Fier , Ed. Sport -Turism, București.
-B. Bădescu & al.: Arealele protejate din Județul Caraș – Severin, ASER 1998
-Impactul modificării utili zării terenurilor asupra biodiversității Parcului Național “Porțile de
Fier” (Finanțare: UNESCO, 1996 -1997, Gabriela Vintila)
-Baza de date pentru analiza, cartografierea și gestiunea durabilă a situațiilor de hazard și risc în
spațiul urban. Aplicații în orașul Orșova (Mihai B., CNCSIS AT, nr. 2916, cod 147/2006 -2007)
-Zona turistica Portile de Fier – Analiza geografica . Universitatea din Bucuresti, Facultatea de
Geografie, 2004. Autor : Daniela Dumbraveanu. Conducator stiintific : prof. univ. dr. Valeria
Velcea
-Valea Dunării între Brăila și Pătlăgeanca. Studiu geomorfologic. Universitatea din București,
Facultatea de Geografie, 2008. Autor : Cătălin Canciu. Condudător științific: Costică Brânduș).
-Iron Gates – Habitat conservation and Management (LIFE NATU RE, 2001 -2004, M. Pătroescu)
Cheval S., Croitoru, A. -E., Dragne, D., Dragota, C., Gaceu, O., Patriche, C. -V., Popa, I.,
Teodoreanu, E., Voiculescu M., (2003), Indici si metode cantitative utilizate in climatologie,
Editura Universitatii Oradea.
-Croitoru A .-E., Toma, F., (2010), Trens in precipitation and snow cover in central part of
Romanian Plain, Geographia Tehnica, Volume 05, Issue 1/2010, p. 1 -11.
-Dumitrascu, M., Dumitrascu, C., Douquedroit, A., (2001), Seceta si impactul ei asupra mediului
in Campia Oteniei (The Drought and Its Impact on the Environment in the Plain of Oltenia),
Revista Geografica, VII, Serie noua, Academia Romana, Institutul de Geografie, Bucuresti,
p.166 -172
-Grecu F., Carablaisa S., Zaharia L., Ioana -Toroimac G., 2012 : Les precipit ation – facteur de la
dynamique des versants dans le defile du Danube (Roumanie). Actes du XXVème Colloque
International de Climatologie, p.349 -354.
-Grecu F., Ioana -Toroimac G. , Constantin (Oprea) D. M., Carablaisă S., Zaharia L., Costache
R. Munteanu A . 2015 :L’evenement pluvial du septembre 2014 dans le defile du danube
(roumanie) – aleas et risques exceptionnels, Actes du XXVIIIème Colloque International de
Climatologie, p. 491 -496.

52

-MCKee T. B., Doesken N.J., Kleist J. 1993: The relationship of drou ght frequency and duracion
to time scale, Proceedings of the 8th Conference on Applied Climatology , !7-22 January 1993 ,
Anaheim, California, p.179 -184.
*** (1961 -2010), Arhiva Administratiei Nationale de Meteorologie, Bucuresti.
*** (2010 -2014), www.ncdc.n oaa.gov.
http://exploratorii.ngo.ro
http://amfostacolo.ro/temperaturi.php?in=clisura -dunarii -romania&sid=1238#perluna
http://www.geografie.uvt.ro/pers/satmari/BIOGEOGRAFIE/05%20INDICI%20ECOMETRICI
http://wikimapia.org/#lang=ro&lat=44.500056&lon=22.123203 &z=13&m=b
http://wikimapia.org/#lang=ro&lat=44.500056&lon=22.123203&z=13&m=b