SPECIALIZAREA: GEOGRAFIE APLICATĂ ȘI EVALUAREA [632136]

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE ȘTIINTE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE
SPECIALIZAREA: GEOGRAFIE APLICATĂ ȘI EVALUAREA
RESURSELOR TURISTICE

Schimbarea utilizării terenurilor
în județul Vrancea între anii 1990 -2018

Profesor ,
Conf. Univ. Dr. Igor SÎRODOEV Student: [anonimizat]

1
I. Particularitățile județului Vrancea

1.Așezarea geografică
În cadrul României, județul Vrancea este localizat în zona de sud-est, la curbura
Carpaților Orientali și reprezentă o verigă de legătură între cele trei mari zone regionale:
Moldova, Muntenia și Transilvania. Reședința acestuia este municipiul Focșani cu o populaț ie de
aproximativ 100 000 de locuitori.
Din totalul suprafeței județului, treimea vestică, echivalentă domeniului montan, se
suprapune bioregiunii alpine, cea mediană corespunde bioregiunii continentale, iar extremitatea
răsăriteană corespunzătoare Câmpiei Siret ului Inferior, bioregiunii stepice.
Din punct de vedere al suprafeței, județul Vrancea ocupă locul 30 pr intre j udețele
României, cu 4 839,5 km², din punct de vedere al suprafeței rurale este pe locul 7, iar din punct
de vedere al populației se află pe locul 26.
În raport cu unitățile ad ministrative limitrofe , Vrancea se învecinează cu județul Bacău la
nord, Vaslui la nord est, Galați la est, Brăila la sud est, Buzău către sud și Covasna la
vest. (Fig.1 .1) (http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Jude%C5%A3ul_Vrancea )

Fig. 1.1 – Poziția geografică a județului Vrancea pe harta României
Sursa: http://www.geo -spatial.org/

2
2. Relief ul
Unitățil e ma jore de relief ce caracterizează poziția județului Vrancea sunt: Munții
Vrancei, care ocupă treimea vestică; sector ul subcarpatic, cuprins între Zăbră uți și Râmnicu
Sărat, în arealul central și Câmpia Siretului, care acoperă treimea ră săriteană.

Formele de relief ale j udețulu i Vrancea pot fi asociate cu niște zone altitudinale, dispuse
în trepte care coboară de la vest spre est. Prima zonă altitudinală este reprezentată de munții
Vrancei, alcătuiți din culmi și masive cu înă lțimi de la 960 m până la 1785 m (Vf. Goru) . A doua
zonă este r eprezentată de dealuri , cu altitudini ce urcă de la 350 m și ajung până la 1001 m. Cea
de-a treia zonă altitudinală, și ultima , este reprezentată de câ mpia Siretului, sub forma une i
platforme întinse ce se desfășoară până la cursurile de apă Siret, Trotuș și Râmnic. (Fig. 1.2)
3. Clima
Clima caracteristică județ ului Vrance a este cea temperat continentală de tranziție, cu
influenț e specifice determinate de etajarea altit udinală (de la treapta câmpiei î n partea de est,
până la peste 1700 m în partea de vest a județ ului) și cu influențe locale care impun anumite
topoclimate specifice.
Dispunerea reliefului în trepte, ce coboară către est, deschide un spațiu larg , în primul
rând, influențelor est –continentale, dar în același timp și influențelor de climat nordic și sudic.
Fig. 1 .2 – Harta hipsometrică a județului Vrancea
Sursa: http://www.geo -spatial.org/

3
În ceea ce privește temperaturile medii anuale înregistrate în județ ul Vra ncea se poate
constata faptul că acestea sunt influențate de dispunerea reliefului. În zona de câmpie se
înregistrează o temperatură medie anual ă mai mare de 9°C, în dealu rile subcarpatice între 6 și 9
°C, în zona montana între 2 ș i 6°C, iar pe culmile cele mai î nalte din cadrul Munț ilor Vrancei,
între -1 și 2°C. Luna cea mai caldă este luna iulie, cu temperaturi medii de peste 22°C, iar luna
cu cea mai scăzută temperatura medie este ianuarie, sub 0°C.
Sub aspect pluviometric, volumul precipitațiilor depășește 400 mm anual, cantitățile
acestora scăzând de la vest că tre est. Lunile cele mai ploioase sunt mai -iunie, iar cele m ai uscate,
decembrie -februarie. (http://www.dajvrancea.ro/4 -informatii -privind -conditiile -agroclimatice -ale-judetului –
vrancea/ )
4. Hidrografia
Rețeaua hidrografică a județului aparține în totalitate râului Siret, și cuprinde cursuri de
apă care au peste 5 km fiecare. Cel mai mare bazin hidr ografic este cel al râului Siret. Acesta
prezintă mai mulți afluenți care străbat județul Vrancea, și anume: Trotuș, Zăbră uți, Șușița, Putna
și Râmnicul -Sărat. Dintre aceș tia, cel mai important este Putna, care izvorăște din zona centrală a
Munților Vrancei și curge în direcț ia NV-SE pe 144 km, străbătâ nd toate formele de relief.
5. Soluri le
Județul Vrancea are o cuvertură de soluri foarte var iată și complexă, datorită diversității
condițiilor geogr afice. În Câmpia Siretului, acestea sunt constituite din cernoziomuri cu diferite
subtipuri. Zona subcarpatic ă și a dealurile înalte este acoperită cu soluri brune -gălbui și soluri
brune de pădure, iar zona montană prezintă soluri brune de pădure ș i podzoluri.
6. Vegetația și faun a
Cu excepția Câmpiei Siretului, care se încadrează în domeniul silvostepei, vegetația
județului Vrancea aparține în întregime zonei de pădure. Culmile Vran cei sunt acoperi te cu
vegetație formată din brazi ș i molizi , iar din loc în loc, în porțiunile cele mai înalte, se găsesc
pajiști ș i zone acoperite cu ienupăr. Zonel e deluroase sunt acoperite cu păduri de fag sau de
amestec. Î n regiunea de câmpie apar și insule cu păduri de stejar.
Fauna județ ului Vrancea are o valoar e cinegetică importantă și este alcătuită din: cerb,
urs, că prioară, pisică sălbatică, mistreț, jd er, iepure etc.
(http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Jude%C5%A3ul_Vrancea )

4

Tabel 2.1 – Tipul de utilizarea a terenului în județul Vrancea în anii: 1990; 2000; 2006; 2012 și 2018
Codul
CLC Acoperirea
terenului /
categoria de
utilizare Suprafața
în 1990 Suprafața
în 2000 Suprafața
în 2006 Suprafața
în 2012 Suprafața
în 2018
ha % ha % ha % ha % ha %
111 Spațiu urban
continuu 64,1 0,0 64,1 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
112 Spațiu urban
discontinuu 29556,5 6,1 28484,7 5,9 23650,9 4,9 22948,3 4,7 22948,3 4,7
121 Unități industriale
sau comerciale 1804,0 0,4 1884,5 0,4 987,2 0,2 1037,3 0,2 1046,0 0,2
122 Rețea rutieră și
feroviară și terenuri 379,7 0,1 379,5 0,1 164,2 0,0 61,1 0,0 61,1 0,0
a.
a. b.
.
c.
.
d.
.
e.
.
b.
d.
Fig. 2.1 – Utilizarea / acoperirea efectivă a terenului în județul Vrancea
a. în 1990; b. în 2000; c. în 2006; d. în 2012; e. în 2018
Sursa: CORINE Land Cover
a.
II. Analizarea utilizării terenurilor în județul Vrancea
în anii 1990; 2000; 2006; 2012 și 2018

5
asociate
131 Zone de extracție a
minereurilor 370,0 0,1 183,4 0,0 159,2 0,0 233,1 0,0 314,0 0,1
132 Zone de depozitare 25,1 0,0 25,1 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
133 Zone în construcție 215,7 0,0 105,7 0,0 95,8 0,0 76,3 0,0 117,1 0,0
141 Zone urbane verzi 81,0 0,0 81,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
142 Facilități sportive și
de agrement 26,8 0,0 26,8 0,0 0,0 0,0 30,4 0,0 30,4 0,0
211 Terenuri arabile
neirigate 113383,4 23,4 132350,7 27,3 126174,0 26,1 128435,9 26,5 128394,3 26,5
221 Vii 35276,4 7,3 29706,7 6,1 29611,8 6,1 28963,2 6,0 28654,6 5,9
222 Livezi 7746,2 1,6 6750,2 1,4 9103,0 1,9 3764,7 0,8 2454,5 0,5
231 Pășuni 46105,5 9,5 39515,4 8,2 46155,8 9,5 55586,7 11,5 55047,0 11,4
242 Zone de culturi
complexe 5546,4 1,1 5643,0 1,2 17587,0 3,6 13352,0 2,8 13361,8 2,8
243 Terenuri
predominat agricole
în amestec cu
vegetație naturală 17491,9 3,6 16472,6 3,4 18052,0 3,7 14835,7 3,1 14835,7 3,1
311 Păduri de foioase 127400,0 26,3 122948,9 25,4 115072,6 23,8 114670,3 23,7 116511,2 24,1
312 Păduri de conifere 15456,3 3,2 14504,6 3,0 27727,5 5,7 26451,7 5,5 26275,8 5,4
313 Păduri mixte 41865,7 8,7 57093,2 11,8 51736,1 10,7 51778,2 10,7 51734,7 10,7
321 Pajiști naturale 10597,9 2,2 6686,2 1,4 4229,7 0,9 4047,5 0,8 4060,2 0,8
324 Zone de tranziție cu
arbuști 18638,3 3,9 8074,0 1,7 5876,2 1,2 8237,5 1,7 8644,5 1,8
331 Plaje -dune -nisip 1512,6 0,3 1317,9 0,3 1041,6 0,2 1208,0 0,2 1226,7 0,3
411 Mlaștini interioare 2867,3 0,6 1932,6 0,4 1677,2 0,3 1675,3 0,3 1675,3 0,3
511 Cursuri de apă 6728,3 1,4 8572,7 1,8 4064,5 0,8 5670,2 1,2 5670,2 1,2
512 Acumulări de apă 819,3 0,2 1154,8 0,2 791,8 0,2 895,0 0,2 895,0 0,2
Total 483958,4 100,0 483958,4 100,0 483958,4 100,0 483958,4 100,0 483958,4 100,0

Tipul de uti lizare a terenurilor scoate în evidență modul de funcționare al unităților
administrative, dar și gradul de in tervenție al factorului uman în mediul natural. Schimbările în
modul de utilizare a terenurilor au o influență directă asupra ecosistemelor aflate în zone le
antropice, a celor din ca drul terenurilor agricole, dar ș i a celor din zonele cu vegetație naturală.
Dispunerea reliefului și caracteristicile acestuia, au permis practicarea agriculturii în
județul Vrancea, încă din cele mai vechi timpuri. După dispunerea formelor de relief, se remarcă
trei zone agricole distincte, cu numeroase tipuri de utilizare a tere nului și cu ponderi diferite în
suprafața totală a județului. (Raport anual starea mediului în județul Vrancea, 2013)
Astfel, prima zonă din partea vestică a județului corespunde sectorului montan,
caracterizat prin altitudini ridicate, relief fragmentat, un climat rece și umed, dar și printr -o
fertilitate scăzută a solurilor. Aceste condiții au determinat dezvoltarea pășunilor, fânețelor
Sursa: CORINE Land Cover (CLC) date prelucrate de autor

6
naturale, dar mai ales a pădurilor. De asemenea, în cadrul acestei zone, se întâlnesc și suprafețe
arabile cu în tinderi foarte reduse, prezente, în special, în depresiuni.
A doua zonă, coincide cu sectorul subcarpatic, sector ce prezintă o altitudine mai redusă
față de cel montan, numeroase văi largi și terase. Condițiile existente au favorizat dezvoltarea
culturilor de pomi fructiferi, dar și pe cea a viței de vie. Cultura viței de vie are o veche tradiție în
județul Vrancea, aici regăsindu -se cele mai mari podgorii din țară.
Cea de -a treia zonă, dispusă în partea estică a județului, corespunde sectorului de câmpie.
Aces t sector se individualizează prin extindere a mare a suprafețelor arabile, î n detrimentul altor
categorii agricole. (Fig.2.1 )
În ceea ce privește distribuția suprafeț ei forestiere pe forme de rel ief la nivel județean ,
conform figurii 2.2 , se poate observa că procentul cel mai mare , din totalul suprafeței împădurite,
este în zona de munte, acesta atingând 59%. În zona de deal, pădurea ocupă un procent de 32%
din totalul suprafețe i împădurite a Vrancei, iar în z ona de câmpie are un procent de suprafață
împădu rită de doar 9%. (Direcția Silvică Vrancea)

Fig. 2.2 – Distribuția pădurilor pe forme de relief
Sursa: ITRSV Focșani

De asemenea, analizâ nd Tabelul 2.1 se poate remarca și faptul ca unităț ile industriale sau
comerciale, dețin o pondere mică din totalul suprafeței județului Vrancea aproximativ 0,4% în
anii 1990 ți 2000, iar începând cu anul 2006, unităț ile industriale s -au redus la jumătate. Deși, î n
prezent, acest sector economic aproape că nu mai există, în trecut, între 1990 și 2000, și mai ales
înainte de revoluț ie (1989) , Vrancea a avut o industrie mai dezvoltată bazată pe: mecanică fină,
metalurgie, prelucrarea maselor plastice, industrie de mobilă, industrie chimică, întreprinderi de
9%
32% 59%
Câmpie
Deal
Munte

7
transporturi și de construcții . Ca exemplu a schimbă rilor indus triale se poate aminti de î nchiderea
fabricii de materiale chimice de la Mărăș ești, după anul 1990, și de fabrica de mobilă Mopaf,
închisă în 2008, acestea fiind două simboluri ale economiei județ ului Vrancea.
În ceea ce privește spaț iul urban , se observ ă ca numă rul hectarelor ocupate de acesta este
asemănă tor între 1990 și 2000, de aproximativ 29 000 ha. Însă, între 2000 și 2006 se constată o
scădere a acestuia, la fel ca și î n cazul zonelor industriale. Din această perioadă, până în prezent,
numărul hectarelor se menț ine rela tiv constant, de aproximativ 23 000 ha.
Referitor la zonele de extracț ie a minereuri lor, de depozitare, de construcț ie, a zonelor
urbane verzi, dar ș i a celor de agrement se constată că pe parcursul tuturor anilor anal izați, până
în prezent, numă rul de hectar e al acestora este extrem de scă zut.
Pe parcursul anilor analizați în acest studiu, o importanță deosebită î n structura suprafeței
județului Vrancea o prezintă cultura viț ei de vie, cu o pondere medie de 6% din suprafața totală a
acestuia. O variație mai importantă a acestor suprafețe se remarcă î ntre ani i 1990 ș i 2000.
Cultura viței de vie reprezintă pentru județul Vrancea o ocupație veche și de bază a
oamenilor, având efecte directe at ât în economie, câ t și în viața socială. În cadrul județului,
suprafața viticolă se împarte î n trei podgorii reprezentative: Panciu, Odobești și Cotești ; podgorii
ce produc între 20 -25% din producția de vin a Româ niei.
De asemenea, suprafaț a mare acoperită cu păș uni, dar și creșterea numărului de he ctare
cu ace st tip de utilizare a terenulu i, de la aproximativ 46 000 ha î n anul 2006, la peste 55 000 ha
în anul 2018, scoate în evidență dezvoltarea puternică a activităților de creș tere a animalelor.
Rețeaua hidrografică a jude țului cuprinde câteva cursuri de apă care au peste 5 km
fiecare. Cel mai mare bazin hidr ografic e ste cel al râului Siret. Acesta prezintă mai mulți afluenți
care străbat județ ul Vran cea, și anume: Trotuș, Zăbră uți, Șușița, Putna și Râmnicu -Sărat.
Inundaț iile aproape periodice din județul Vrancea , au impus realizarea unor lucrări specifice de
regularizări a debitelor cursuri lor de apă, precum îndiguiri ș i consolidări de maluri . Acest e
lucrări, dar și condițiile climatice din zonă , au dus la o reducere a deb itelor, de -a lungul
intervalului, începâ nd cu anul 2000. (Strategia de dezvoltare a județului Vrancea 2007 -2013)
Cele mai importante schimbări ale utiliză rii terenului, de -a lungul intervalului de timp
studiat, respectiv 1990 -2018, vor fi analizate î n capitolul urmă tor.

8

Tabel 3. 1 Modificări structurale ale utilizării terenurilor în jud ețul Vrancea între 1990 și 2018
Codul
CLC Acoperirea terenului / categoria de utilizare Suprafața în 1990 Suprafața în 2018 Schimbări 1990 -2018
ha % ha % ha %
111 Spațiu urban continuu 64,1 0,0 0,0 0,0 -64,1 -100,0
112 Spațiu urban discontinuu 29556,5 6,1 22948,3 4,7 -6608,2 -22,4
121 Unități industriale sau comerciale 1804,0 0,4 1046,0 0,2 -758,0 -42,0
122 Rețea rutieră și feroviară și terenuri asociate 379,7 0,1 61,1 0,0 -318,6 -83,9
131 Zone de extracție a minereurilor 370,0 0,1 314,0 0,1 -56,0 -15,1
132 Zone de depozitare 25,1 0,0 0,0 0,0 -25,1 -100,0
133 Zone în construcție 215,7 0,0 117,1 0,0 -98,6 -45,7
141 Zone urbane verzi 81,0 0,0 0,0 0,0 -81,0 -100,0
142 Facilități sportive și de agrement 26,8 0,0 30,4 0,0 3,6 13,2
211 Terenuri arabile neirigate 113383,4 23,4 128394,3 26,5 15010,9 13,2
221 Vii 35276,4 7,3 28654,6 5,9 -6621,8 -8,4
III. Analiza principalelor schimbării ale utilizării
terenului în județul Vrancea, între anii 1990 -2018
Fig. 3.1 – Utilizarea / acoperirea efectivă a terenului în județul Vrancea:
a. în 1990 ; b. în 2018
Sursa: CORINE Land Cover
a.
b.

9
222 Livezi 7746,2 1,6 2454,5 0,5 -5291,7 -50,8
231 Pășuni 46105,5 9,5 55047,0 11,4 8941,5 30,7
242 Zone de culturi complexe 5546,4 1,1 13361,8 2,8 7815,4 140,9
243 Terenuri predominat agrico le în amestec cu
vegetație natu rală 17491,9 3,6 14835,7 3,1 -2656,1 -15,2
311 Păduri de foioase 127400,0 26,3 116511,2 24,1 -10888,8 -8,5
312 Păduri de conifere 15456,3 3,2 26275,8 5,4 10819,6 -0,7
313 Păduri mixte 41865,7 8,7 51734,7 10,7 9869,0 23,6
321 Pajiști naturale 10597,9 2,2 4060,2 0,8 -6537,7 -46,6
324 Zone de tranziție cu arbuști 18638,3 3,9 8644,5 1,8 -9993,9 -53,6
331 Plaje -dune -nisip 1512,6 0,3 1226,7 0,3 -285,9 -18,9
411 Mlaștini interioare 2867,3 0,6 1675,3 0,3 -1192,0 -41,6
511 Cursuri de apă 6728,3 1,4 5670,2 1,2 -1058,1 -15,7
512 Acumulări de apă 819,3 0,2 895,0 0,2 75,7 9,2
Total 483958,4 100,0 483958,4 100,0 – –

Suprafaț a județul ui Vrancea este acoperită în prezent de vegetaț ie forestieră în proporț ie
de aproximativ 40%, aceasta fiind distribuită în toate formele de relief. Suprafața împădurită a
județului s -a modificat de -a lungul timpului. Între anii 1990 și 2018, suprafața acoper ită cu
păduri de foioase s-a redus cu aproximativ 10 888 ha, de la aproximativ 127 400 ha la aproximativ
116511 ha, iar cea acoperită cu pă duri de con ifere s -a extins î n anul 2018 cu aproximativ 10819
ha. Acest lucru de datorează , în principal, faptului ca administratorul fondului forestier (ocolul
silvic) explo atează în primul rând arborii cu valoare economică ridicată și promovează după
tăiere tratamente sil vice care au ca scop eliminarea speciilor considerate “fără valoare”
(mesteacăn, sal cie, plop, carpe n) și creșterea ponderii speciilor valoroase (brad, molid, fag).
Altfel spus, are loc o înlocuire a pădurilor mixte și de foioase, cu pă duri de conifere. (Fig.3.1 ) O
astfel d e acțiune de reîmpădurire, pe suprafețe mai mari, cu pă duri de conifere a fost realizată în
preajma anului 2006 de către Direcția Silvică Vrancea. (Raport anual privind starea mediului în
județ ul Vrancea, 2013)
Partea de vest a județ ului Vrancea prezintă , mai ales prin faptul ca este o zonă montană
bine împădu rită, un mare interes științific și educaț ional. În scopul de a proteja caracteristic ile
deosebite ale acestei zone și a le conserva pentru generațiile viitoare, au fost înființ ate, pe baza
unor studii , o serie de rezervaț ii naturale de diferite tipuri. As tfel, în zona suprapusa celei de
studiu a pr oiectului au fost identificate ș i delimitate până în prezent un numă r de 20 arii
protejate, cu o suprafață totală d e 5609 ha, cele mai importante fiind: Pa rcul Natural Putna –
Vrancea, Pădurea Cenaru, Muntele Goru, Pă durea Lepsa – Zboina etc .
Sursa: CORINE Land Cover (CLC) date prelucrate de autor

10
În zona montană, specia predominantă este fagul. Spre limita inf erioară, fagul formează
concentrații pure sau de amestec, cu participarea redusă a unor specii de foioase. Tot în p artea
inferioară, se găsesc pâlcuri de gorun . Ceva mai sus însă, se găsesc suprafețe întinse de brad, pin
silvestru, iar apoi molid. (conform Direcției Silvice Vrancea).

Fig. 3.2 – Gradul de schimbare (%) a principalelor tipuri de utilizări ale terenului
în județul Vrancea, între anii 1990 -2018

După zona forestieră, cel mai e xtins tip de acoperire din județul Vrancea, îl reprezintă
terenur ile arabile neirigate cu 23,4% în 1990 și 26,5% î n anul 2018, din totalul suprafeț ei.
(Fig.3.2 ) Analizând evoluț ia acest ui tip de acoperire, se constată o cre ștere a numă rului de
hectare între 1990 ș i 2018 de aproximativ 15 000 ha.
Conform datelor existente, în zona de munte predomină pășunile și fânețele. Ponderea
ridicată a pășunilor în cadrul județ ului, dar și creș terea procentului t erenurilor acoperite cu fânețe
între 1990 ș i 2018, de la 9,5% la 11,4%, evidențiază dezvoltarea puternică a activităților de
creștere a animalelor, activitate specifică acestei zone.
De asemenea, extinderea suprafețelor pășunilor și fânețelor se datorează în bună parte
faptului că aceste categorii de utilizare agricolă necesită mai puțină întreținere decât suprafețele
arabile, viile sau livezile.
Deși suprafața pășunilor și a fânețelor este semnificativă, acestea sunt însă afectate de
procese de degradare, datorate factorilor ant ropici (evoluția oscilantă a activităților de creș tere a
animalelor , care poate conduce în anumite perioade la sub -pășunat și î n alte perioade la supra –
051015202530354045
P ăduri
(foioase,
conifere,
mixte) P ășuni și
pajiști Vii Livezi Terenuri
arabile
neirigate Spatiu
urban
Anul
1990
Anul
2018%

11
pășunat; scăderea interesului sau a forței de muncă disponibil e pentru întreținerea fâneț elor) și
natura li (aciditate, alcalinit ate/salinitate, eroziuni/alunecă ri, exces umiditate etc. )
Tabel 3.2 Suprafețe (ha) cu soluri degradate în anul 2013 la nivelul județului Vrancea
Categoria de soluri Suprafeț e (ha)
Cu ex ces de umiditate 4600
Acide 1200
Saturate 2300
Nisipoase 1200
Erodate de ape, din care:
– cu eroziuni de suprafață semnificative 19100
– cu eroziuni de adâ ncime 3600
Poluate 36
Alunecă ri 9000
Total 41036
Sursa: OSPA Vrancea
În Vrancea predomi nă producția de cereale pentru boabe (grâu, orz, orzoaică) care deț ine
supra fețe extinse în partea estică și trebuie remarcată orientarea puternică a județului Vrancea
către cultura porumbului, care deține î n jur de 50% din totalul suprafeț elor cultivate. Cerealele
sunt utilizate, î n special , în zootehnie și/sau în producț ia de bio-combustibili. Cultura plantelor
uleioase este mai puțin importantă în Vrancea decât în alte județ e ale regiunii.
Analizând harta utiliză rii terenurilor din j udețul Vrancea se poate remarca, de asemenea,
importa nța majoră a producției viticole după suprafața cultivată . Însă, între 1990 ș i 2018 se poate
constata o scădere a cultivării terenurilor cu viță de vie în acest județ , de la 35276 ha în 1990 , la
28654 ha în 2018. Scăderea supra feței ocupat e de vii este cu atâ t mai îngrijoră toare, c u cat
sectorul viticol se bucură de o situație excepțional de favorabilă în context naț ional:
– Ponderea suprafețelor ocupate de vii nobile depăș ea 90% în 2005, la nivel naț ional aceasta fiind
de numai 63,9% ;
– Întreaga suprafață ocupată cu vii din județ ul Vrance a se află în zona I (optimă ) de favorabi litate
pentru această cultură ;
– Ponderea suprafețelor cultivate cu struguri roș ii (mai re zistenț i la impactul posibil al
fenomenului de încă lzire g lobală) este mai ridicată decât în alte zone viticole majore ale ță rii

12
(precum Podiș ul Transilvaniei, dealurile Cotnari lor), fiind similară cu cea din Dobrogea.
(Strategia de dezvoltare a județului Vrancea 2007 -2013)
De asemenea, în cadrul m odificări lor structurale ale utilizării terenurilor în județul
Vrancea între 1990 și 2018 se remarcă și o scădere a numărului de he ctare acoperite cu livezi.
Astfel, în anul 1990, în Vrancea existau 7746 ha de livez i, aproximativ 1,6% din suprafața
județului, iar în 2 018 numă rul acestora a scă zut la 2454 ha, adică la doar 0,5% din suprafață.
Scăderea suprafeț elor o cupate de livezi (dar și a celor acoperite de viță de vie) poate fi
legată de dezvoltarea insuf icientă a industriilor din cadrul județului Vrancea, de absenț a pieț elor
de desfacere din județ , dar ș i de dificu ltatea accesului micilor producători la piețele urbane, î n
ciuda localiz ării î n relativa proximitate a unor mari centre urbane (Bacău, Brăila, Galați, Brașov,
Ploieș ti, Bucureș ti).
Acest acces dificil la piețe ș i insuficienta valorificare come rcială a producț iei vegetale
(livezi, vii, legume) se datorează de asemenea:
– fragmentării foarte ridicate a exploataț iilor agricole, în care predomină exploataț iile de
subzistență și semi -subzistență ;
– nivelului foarte sc ăzut sau inexistent de asocia tivitate al micilor producă tori agricoli ;
– existența unor suprafeț e extinse de terenuri degradate ;
– posibilitatea ridicată a riscurilor climatice (î n speci al seceta , în zona de câ mpie, cu impact
ridicat asupra producției de legume), în condiț iile utiliz ării foarte limitate a irigaț iilor: ast fel,
suprafața amenajată pentru iri gații era de 21 328 ha, aproximativ 14% din totalul terenului arabil
în anul 2013. (OSPA Vrancea)
În ceea ce privește spațiul antropizat din județul Vrancea, î ntre 1 990 și 2018 se remarcă o
scădere a numă rului de ha, de la 29556 ha , la aproximativ 22 948 ha. Prin natura rețelei sale de
localități și prin distribuția populației î n cadrul acesteia, Vrancea este un județ rural. Acest lucru
este demonstrat de numă rul mare d e hectare acoperite cu pășuni și fânețe naturală , cor elat cu o
densitate mai ridicată a activităților de creș tere a animalelor. Astfel, populația urbană a județ ului
de doar 37 ,86% din total, este concentrată, î n principal , în municipiul Focș ani – centru urban cu
peste 100 .000 locuitori, și în alte patru orașe mici: Panciu, Odobești, Mărășești ș i Adjud.
(Institutului National de Statistic ă).

13
IV. Concluzii

Vrancea este un județ situat în zona Carpaților de Curbură , la l imita dintre Moldova,
Muntenia ș i Transilvan ia. Pe suprafața acestui județ se gă sesc mai multe forme de relief, munți în
partea vestică, dealuri în partea centrală ș i zonă de câmpie în partea estică (Câ mpia Siretului).
Aceste forme de relief, prin caracteristic ile lor (altitudine, climat, sol), d etermină zonarea
utilizării terenurilor din cadrul județului. Î n urma dispunerii acestora, se remarcă faptul că
aproximativ 40% din suprafața totală este acoperită de zone forestiere (d ispuse î n regiunile
montane), aprox imativ 10% cu pășuni și fâneț e natura lă, 6% de zonele viticole (regiunea
subcarpatică), iar 26% din suprafață este reprezentată de terenuril e agricole neirigate (zona de
câmpie).
Alte tipuri de aco perire a terenului care prezintă ponderi mai mici sunt repr ezentate de:
spațiul urban (5%), livezi (1,3%) , trenuri predominant agricole în amestec cu vegetaț ie natural ă
și culturi complexe (4%), cursuri și acumulări de apă (1,5%). Celelalte tipuri de utilizare a
terenului, cu ponderi mai mici 1% din suprafața tota lă a județ ului sunt: zonele de extracție a
minereurilor, zonele de depozitare, zonele în construcție, zonele urbane verzi, zonele mlaș tinilor
interioare etc.
Schimbările cele mai importante produse î n intervalul 1990 -2018, sunt reprezentate de
scăderea ponderii din suprafa ța total ă județeană, a zonelor industriale sau comerci ale, a zonelor
cultivate cu viță de vie și livezi, din trecut până în prezent, acestea din urmă, în special, datorită
absenței piețelor de desfacere din județ, dar și datorită dificu ltăților accesului micilor producători
la pieț ele urbane.
În urma acestui studiu, se remarcă ș i o creștere a num ărului de hectare a pășunilor și
fâneț elor naturale din cadrul județului, între 1990 ș i 2018, fapt ce evidențiază dezvoltarea
puternică a activ ităților de creștere a animalelor, o activitate specifică județ ului analizat.

14

Bibliografie

 CORINE Land Cover
 Direcția Silvică Județeană Vrancea (DSJ Vrancea)
 Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Focșani (ITRSV Focșani)
 Institutului National de Statistică (INS)
 Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice Vrancea (OSPA Vrancea)
 Raport anual starea mediului în județul Vrancea, 2013
 Strategia de dezvoltar e a județului Vrancea 2007 -2013
 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Jude%C5%A3ul_Vrancea
 http://www.dajvra ncea.ro/4 -informatii -privind -conditiile -agroclimatice -ale-judetului –
vrancea/
 http://www.geo -spatial.org/