SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI MONOGRAFIA ȘI ETNOGRAFIA SATULUI IZVOARELE, JUDEȚUL TULCEA COMUNITATEA ELENA PÂNĂ ÎN ZIUA DE AZI Student Profesor… [302548]

[anonimizat]: [anonimizat]

2019

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. AȘEZARE GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE

1.1Amplasarea în teritoriu………………………………………………..

CAPITOLUL II. [anonimizat]

2.1 Geologia………………………………………………………………..

2.2 Relieful…………………………………………………………………

2.3 Particularități climatice……………………………………………….

2.4 Hidrografia…………………………………………………………….

2.5 Flora,Vegetația și Fauna………………………………………………

2.6. Observații de pe teren…………………………………………………

2.7. Solurile…………………………………………………………………

2.8. Resurse de subsol………………………………………………………

CAPITOLUL III. CONSIDERAȚII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

3.1 Istoria localității………………………………………………………

3.2 Date demografice……………………………………………………..

CAPITOLUL IV . CARACTERISTICI ECONOMICE ȘI CULTURALE

4.1. Economia localității………………………………………………….

4.2. Infrastuctura locală………………………………………………….

4.3. Mediul instituțional local……………………………………………

CAPITOLUL V. CARACTERISTICI ETNOGRAFICE ALE LOCALITĂȚII

5.1. Comunitatea elenă în ziua de azi……………………………………

5.2. Tradiții, obiceiuri și mituri locale……………………………………

5.3. [anonimizat] a comunității elene……………………

5.4. Analiza SWOT cu privire la patrimoniul imaterial…………………

5.5. Analiza LFA cu privire la patrimoniul imaterial……………………

5.6. Analiza SWOT a satului Izvoarele……………………………………

CONCLUZII………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………

[anonimizat], [anonimizat]-zis al fondării până în zilele noastre.

[anonimizat] o constituie individualitatea etnică și conservarea în timp a acesteia în timp. [anonimizat] e [anonimizat], [anonimizat] o scară mare. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] o [anonimizat], ce vrea să descrie cât mai bine cadrul natural și individualitățile acestuia: [anonimizat], solurile, [anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat] a satului, mediul instituțional și ramurile economice din care localnicii își câștigă existența.

[anonimizat], [anonimizat] o analiză SWOT și o analiză LFA cu privire la patrimoniul imaterial.

În ultimul capitol sunt relatate observațiile de pe teren cu privire la Rezervașia Naturală Dealul Consul, alături de o analiză SWOT a satului.

CAPITOLUL I-AȘEZARE GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE

1.1Amplasarea în teritoriu

Comuna Izvoarele este amplasată în județul Tulcea, în Dobrogea de Nord, conform figurii 1. Aceasta este situată la o distanță de aproximativ 32 de km față de reședința de municipiu. Comuna administrează 9751 ha și are în componență satele Alba și Iulia.

Este situată în arealul în care câmpia înaltă întretaie dealurile Niculițelului. Izvoarele, reședința de comună, este străbătută median de drumul național DN 22F care face legătura cu Nalbant. Aceasta se învecinează la nord cu Niculițel, la nord-est cu Valea Teilor, la sud cu componentele comunelor Horia și Nalbant, la vest cu componentele comunelor Horia și Hamcearca și la est cu teritoriul comunelor Frecăței și Nalbant, conform figurii numărul 2.

Figura 1: Amplasarea comunei Izvoarele

Sursa: Google Earth Pro

Figura 2: Amplasarea comunei Izvoarele în cadrul județului Tulcea

Sursa: Google Earth Pro

CAPITOLUL II. CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ

2.1 Geologia

Pe teritoriul comunei apar destule tipuri de formațiuni precum cele metamorfice, eruptive și sedimentare. Cele mai răspândite sunt cele sedimentare, după care, unele mult dominante sunt depozitele noriene.

Din categoria rocilor metamorfice, cele mai întâlnite sunt șisturile cristaline epimetamorfice, formate de la începutul Proterozoicului, și sunt constituite din filite, cuartite, roci tufogene și metagraywacke.

Formațiunile eruptive existente în perimetru comunei Izvoarele sunt granitele, riolitele și bazaltele. Granitele sunt consolidate în Paleozoicul mediu și prezintă o culoare roșiatică, explicată prin conținutul ridicat de feldspat potasic, iar structura este micropegmatitică sau porfirică. Resursele existente sunt mari și posibilitățile de exploatare în acest caz sunt optime.

Riolitele apar în principiu sub forma unor corpuri alungite pe direcția nord, nord vest – sud, sud-est, paralele cu marginii de vest a comunei, dar și situate în apropierea marginii de vest a comunei. În acest sens pot fi enumerate corpurile existente la 1,2 km nord-vest și la 1 km sud-vest de localitatea Alba și începând din marginea localității Iulia, spre nord-vest.

Ele reprezintă vechi curgeri submarine de lave care s-au format în Carnian. Unele sunt microgranitice, cu textura masivă iar altele prezintă textură fluidală (de curgere). Resursele acestor roci sunt aproximate a fi foarte mari iar condițiile de exploatare favorabile.

Bazaltele sunt de aceeași vârstă ca și riolitele. Acestea sunt roci de obicei compacte, compuse din feldspat plagioclaz, piroxen (augit) si clorit. Formează corpuri alungite, iar cel mai mare este dispus la aproape 2 km est de localitatea Alba, orientat nord est – sud vest, cu o lungime de peste 1 km.

Cele mai vechi depozite de roci sedimentare de pe teritoriul comunei datează din Triasic mediu. Acestea sunt alcătuite din calcare de vârste anisiană si ladiniană ce se pot găsii sub forma unor corpuri alungite pe distanțe de câțiva kilometri. Apar la câteva sute de metri vest (parțial sunt acoperite de depozite de loess, cu extindere în partea de nord vest – sud est) și la câteva sute de metri vest si sud de satul Iulia.

Triasicul superior este reprezentat de formațiunile de vârste carniene și noriene. Carnianul conține corpuri de calcare cu accidente silicioase si marnocalcare. Un corp se găsește la aproximativ 1 km vest de localitatea Alba iar un altul la cateva sute de metri sud-vest de satul Izvoarele.

Norianul are cea mai mare răspândire, nu numai dintre toate formațiunile de roci sedimentare ale comunei ci și dintre toate comunele județului Tulcea. Acesta este cunoscut sub numele de Stratele de Nalbant, fiind format din gresii și argilite. Ținând cont de extinderea sa pe o suprafață mai mare de 40 km2, se poate aprecia că resursele de gresii conținute sunt enorme.

Cele mai noi formațiuni sedimentare sunt depozitele loessoide, având vârsta Pleistocen mediu și superior; sunt mai răspândite în partea vestică și sudică a comunei.

Conform figurii 3, pe baza depozitelor loessoide cuatrenare, de-alungul ariei studiate există calcare cu intruziuni silicoase și marno-calcare cu halobii din triasicul superior carnian în partea de nord, iar în partea de sud, gresii și argile din era triasică superioară noriană.

Legendă

Figura 3- Hartă geologică

Sursa http://www.geo-spatial.org/php/myown/preview_zoomify.php?image=%2Fimages%2Fgeologie%2Fzoomify%2FL-35-XXIX

2.2 Relieful

Comuna Izvoarele se află în zona geografică înaltă a dealurilor Niculițel, cuprinzând dealul Consul, o porțiune din valea râului Taița, dealurile Caracus, Trestenic, Techeaua, Dealu Mare, Bocluga, văile Lozvei și Tăiței. Morfologic, teritoriul se prezintă sub forma unor culmi deluroase care alternează cu zone depresionare mici și formate din bazine hidrografice după cum putem observa în figura 4.

Figura 4: Harta fizică a județului Tulcea

Sursa: https://pe-harta.ro/tulcea/

Reședința comunei este situată într-o depresiune de la poalele sudice ale Podișului Niculițel, dominată de dealul Consul (333 m) la SV, dealul Bujorului (228 m) la E și dealul Caracuș (244 m ) la N. Dealul Consul l-a impresionat în mod deosebit pe I. Simionescu în 1928, când acesta vizita nordul Dobrogei: ,,Vine de roci eruptive se întretaie în toate părțile. Împotriva lor armata agenților externi s-a luptat cu greu. Astfel au rămas ca niște creste, înșirate în lungul drumului. Așa a luat naștere și dealul Consul, cu nume ciudat, o piramidă de porfir și marmoră, isolată între Ortachioi, Alibeichioi, Dautcea și Cineli, ca un enorm tron pe care-l încinge Taița din trei părți. Jocul forțelor a creat aici unul din cele mai frumoase monumente naturale din câte există pe fața pământului românesc, un munte abea de 332 m. înălțime, dar care poate fi dat ca exemplu tipic, de noțiunea unui munte. Văzut dinspre Cineli, după gardul de arbori înșirați în jurul lui, impresia este chiar captivantă. Pare a fi o piramidă egipteană, mai înaltă, mutată din mediul ei pustiu. Peste tronul mândru, cu mânere de marmoră roșie, demn de vre-o ființă mitică, este asvârlit covorul țăsut din arbori deși, iar prin rariști, la sfârșitul primăverii sclipesc ca pietre prețioase, cupele florilor boghioase’’.

Dealul Consul este situat în sudul soșelei naționale ce leagă Măcin de Tulcea și la est de Horia, și este mărginit spre nord de valea Tăiței, după cum se poate observa în harta 4. Vesrantul nordic expune o succesiune de formațiuni din Triasic, dispersate după modelul cute-solz (roci carbonatice) cu vergență nord-estică. În partea nord-estică a dealului depistăm riolite și depozite turbidice ale formațiunii din Alba ce s-au dezvoltat în triasicul superior.

Harta 4: Amplasarea Dealului Consul

Sursa:https://www.google.com/maps/place/Dealul+Consul/@45.0215998,28.4790627,13z/data=!4m5!3m4!1s0x0:0x3cc83f21a0054603!8m2!3d45.0231487!4d28.5140782!5m1!1e4

Comuna Izvoarele deține în spațiul administrativ Rezervația Naturală a Dealului Consul, care este printre primele rezervații naturale din România, declarată prin Decizia din data de 27 mai 1927, apărută în Monitorul Oficial nr. 126, menționat sub numele de Muntele Cinel. Comuna deține de asemenea și rezervațiile naturale Carasan-Teke (constituită dintr-un munte de origine vulcanică cu altitudini de 340 m, înconjurat de dealuri și platouri calcaroase pe o suprafață de 6 hectare) și Edirlen (are o suprafață de 25,50 ha, fiind amplasată pe teritoriul administrativ al comunelor Frecăței și Izvoarele, dar terenurile incluse în rezervatie aparțin de Ocolul Silvic Niculițel).

2.3 Particularități climatice

Județul Tulcea are o climă temperat continentală accentuată, prezintă precipitații reduse sub 400 mm pe an, umiditatea din atmosferă este mai ridicată în partea deltaică, verile sunt călduroase și iernile sunt reci prin prisma faptului că aerul rece din zona continentală a Rusiei aduce mase de aer rece de la nord-est spre sud-vest. Acest fenomen duce la formarea crivățului și viscolului în anotimpul rece.

Temperatura medie are valoarea de 11°C. Cele mai ridicate temperturii se înregistrează în luna iulie și august, iar cele mai scazute în luna ianuarie, după cum se poate observa în figura 6.

Figura 6: Temperatura și precipitațiile medii în Izvoarele (medie a datelor din ultimii 30 de ani)

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/modelclimate/izvoarele_rom%C3%A2nia_675384

În figura 6, linia roșie continuă marchează cea mai ridicată temperatură medie a zilelor din fiecare lună, iar cea albastră continuă marchează cea mai scăzută temperatură. Liniile dicontinue, atât roșii căt și albastre arată o medie a celei mai fierbinți, repectiv reci, zile și nopți ale fiecărei luni pe parcursul ultimilor 30 de ani, în Izvoarele.

Tot în acest grafic observăm media de precipitații căzute în fiecare lună, pe parcursul ultimilor 30 de ani în Izvoarele, din care observăm că cele mai mici valori sunt înregistrate în luniile cele mai calde, respectiv iulie și august, iar cele mai mari valori de asemenea în sezonul cald, în luna iunie.

Figura 7: Acoperirea cu nori, soarele și zilele de precipitații în Izvoarele

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/modelclimate/izvoarele_rom%C3%A2nia_675384

Figura 7, expune date cu prire la numărul de zile în care arealul studiat este expus la radiația solară, zile înnorate și zile în care sunt înregistrate precipitații.Cele mai multe zile cu soare sunt înregistrate în lunile iulie, august și septembrie, cele mai înnorate zile în anotimpul rece și zile cu cele mai multe precipitații în luna iunie. Toate mediile fiind înregistrate pe parcursul a ultimilor 30 de ani.

În figura 8, este exemplificată o medie a temperaturiilor maxime lunare din ultimii 30 de ani, acestea fiind cuprinse între sub -5°C ( decembrie, ianuarie, februarie) și peste 35°C (iunie, iulie, august). De asemenea sunt expuse și lunile în care se resimte înghețul, începând de la sfârșitul lunii septembrie până la mijlocul lunii aprilie.

Figura 8: Temperaturi maxime în Izvoarele

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/modelclimate/izvoarele_rom%C3%A2nia_675384

Figura 9: Viteza vântului în Izvoarele

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/modelclimate/izvoarele_rom%C3%A2nia_675384

Figura 9, expune viteza vânturilor în Izvoarele din ultimii 30 de ani. Astfel observăm prezența vânturilor de peste 50 de km la oră predominant în lunile reci și vânturi slabe în sezonul cald.

2.4. Hidrografia

Arealul comunei Izvoarele este străbătut de râul Taița, un curs de apă ce provine din Dealul Cornetu (Dealurile Niculițelului). Acesta are ca afluenți principali: Pârlita, Islam, Lodzova, Trestenic, Curături, Valea Purcăreți, Valea Vinului și Crapcea; iar locurile de devărsare sunt lacurile Horia și Babadag.

Taița, prin traducere din limba slavonă este ,,râul ascuns”, din prisma faptului că bazinul superior tranzitează zonele de pădure din Munții Măcinului și Dealurile Niculițel; ori din cauza cursului său mijlociu și inferior, ce are o albie atât de îngustă și adâncă încât vegetația de pe maluri o poate ascunde, conform articolului ,,Apele Dobrogei de Nord”, de pe site-ul carpati.org.

Afluentul Taiței, la sud de Pasul Teilor, este Pârâul Curături. Pârâu format prin intersecția cursurilor de apă din vârfurile Ioaneșeu și Moroianu din Muții Măcin.

Taița are bazinul hidrografic mai amplu în partea în care primește ca afluenți: Pârlita, Islam, Lodzova, Alba și Tăița. Pe partea opusă, suprafața bazinului este mai redusă, fiind compusă și cu ajutorul afluențiilor Valea Vinului, Valea Carierei, Purcăreți și Crapcea.

Lacul de acumulare Horia (figura 10) are o adâncime de aproximativ 6 metri în urma devarsării Taiței după parcurgerea traseului Nifon-Hamcearca-Balabancea, în zona barajului mai exact, unde este populat de crapi.

Figura 10- Colaj cu fotografii de la lacul Horia

Sursă personală, lacul Horia, mai 2019

În momentul intersectării cu Consulul, Taița are o albie îngustă și adâncă de peste 1 metru și jumătate. Conform articolului ,,Apele Dobrogei de Nord”, de pe site-ul carpati.org, în posibilitatea unei viituri de peste 65 m3/s, Taița (figura 11) poate inunda satul Iulia, iar singura rezolvare și prevenție al altui fenomen de această natură ar fii mutarea vetrei satului pe malul stâng în cel mai înalt vârf.

Taița are un curs de apă de aproximativ 57 de km lungime, devărsânduse implicit și în Lacul Babadag.

Figura 11: Hidrografia din arealul în plan extins al comunei Izvoarele

Sursa: RAPORT DE MEDIU PENTRU PLANUL URBANISTC ZONAL – ’’CONSTRUIRE PARC EOLIAN 75 MW“ COMUNA IZVOARELE, JUDETUL TULCEA.

2.5 Flora,Vegetația și Fauna

Unitatea de relief notabilă din cadrul comunei Izvoarle, și anume dealul Consul (figura 12) “găzduiește” rezervația naturală cu același nume. Împreună cu poiana ,,Regele Ferdinand” din Niculițel, reprezintă primele rezervații declarate în mod legal, din Romania, încă din Decizia din data de 27 mai 1927, articolul numărul 2, apărută în Monitorul Oficial nr. 126, din 10 iunie 1927.

Consulul are un relief reprezentativ areleului nord-dobrogean, cu forme de relief vulcanic și carstic, ce îi conferă un caracter peisagistic singular în țară. Rezervația se împrăștie pe o suprafață de 28 de hectare, în cadrul teritoriului administrativ al comunelor Izvoarele și Horia.

Din punct de vedere faunistic, acesta împreuna cu Parcul Național al Munțiilor Măcin, găzduiește specii precum talpa leului (Gymnospermium altaicum) și coada șoricelului ( Achillea depressa), iar din punct de vedere faunistic remarcăm prezența păsărilor răpitoare precum: acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), șorecar mare (Buteo rufinus), acvila mică (Hieraaetus pennatus), viespar (Pernis apivorus), și șerpar (Circaetus gallicus). Vegetația din cadrul acestui areal este unul de tip stepă.

Conform lucrării ,,Arii protejate din Dobrogea propuse de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea”, scris de Mihai Petrescu, Cristina Dinu, Viorel Cuzic și Valentin Panait, deține 13 specii floristice în Lista roșie națională, dintre care, 4 sunt incluse și în cea europeană, și 46 specii faunistice protejate prin Legea nr. 462/2001.

Figura 12: Dealul Consul

Sursă personală, satul Izvoarele, mai 2019

În cadrul comunei studiate, remarcăm și rezervația naturala Carasan-Teke (figura 13), ce ocupă o suprafață de 6 hectare. Aceasta este o rezervație mixtă din punct de vedere faunistic, dezvoltată este silvostepa cu păduri submediteraneene și pajiști acoperite de stejarii brumării, tei și cărpiniță dobrogeană.

Vegetația este reprezentată de pajiști stepice de coline și este inclusă în Lista roșie europeană din pricina speciilor de taxoni precum: Gymnospermium altaicum, Centaurea marschalliana și Iris sintenisii.

Din punct de vedere faunistic remarcăm speciile de ciocârlie de pădure, ciocânitoarea neagră, dumbrăveanca, viesparul, șorecarul mare și ghionoaia sură.

Aceasta este, conform lucrării ,,Ariile protejate – zone de conservare durabilă a patrimoniului natural”, de Viorel Roșca, are o suprafață științifică de 129 de hectare, iar restul de 115,1 hectar zonă tampon și destinat altor categorii.

Conform lucrării ,,Arii protejate din Dobrogea propuse de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea”, scris de Mihai Petrescu, Cristina Dinu, Viorel Cuzic și Valentin Panait, deține 33 de specii de plante incluse în Lista roșie națională, dintre care 7 sunt și în cea europeană, 51 de specii faunistice protejate prin Legea nr. 462/2001, precum Pernis apivorus și Accipiter nisus.

Din lucrarea ,,Studiul avifaunei și habitatelor din Podișul Dobrogean în scopul dezvoltării rețelei de arii protejate”, scris de Viorel Cuzic și Mihai Petrescu, Carasan-Teke are o avifaună excepțională cu asociații vegetale ca Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi, Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi, Festucetum callieri, Stipo ucrainicaeFestucetum valesiacae, Tilio tomentosae-Carpinetum betuli, Galantho plicatae-Tilietum tomentosae, Fraxino orni-Quercetum dalechampii, Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis și Galio dasypodi-Quercetum pubescentis.

Figura 13: Rezervația Naturală Carasan-Teke

Sursa:https://www.info-delta.ro/rezervatii-naturale-53/rezervatia-naturala-carasan–teke-435.html

După cum putem observa în figura 14, acestea sunt cele mai apropiate rezervații naturale față de Izvoarele, identificânduse cu numărul 21, corespunzător rezervației Consul și numărul 35 pentru Carasan-Teke.

Figura 14: Ariile protejate din județul Tulcea

Sursa:https://www.icemtl.ro/wp-content/uploads/Revista-Delta-Dunarii-03-2006.pdf

2.6. Observații de pe teren

Pe data de 3 mai 2019, am parcurs un traseu la Rezervația Naturală Dealul Consul (figura 15) pentru a observa dacă aceasta ar putea fi o resursă fiabilă, inclusă într-un circuit ecoturistic în regiunea Dobrogea de Nord.

Figura 15: Amplasarea rezervației naturale față de comuna Izvoarele, sat Izvoarele și satul adiacent Iulia

Sursa: Google Earth Pro

Pentru a face această drumeție, am intrat ce calea de acces tangent drumului județean 229, pe un pod ce trece peste cursul râul Taița, ce masura lungimea de aproximativ 10 m, după cum putem observa în figura 16.

Figura 16: Accesul catre rezervație

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

Până să trec podul, am mers câțiva zeci de metrii de la drumul rutier, pe poteca cuprisă între suprafețele de teren arabil.

La primul nivel altitudinal, pe aria celui mai înalt vârf, constat că vegetația este pitică, predomină arbuști de până la 50 cm înălțime, răsfirați, de la 1 la câțiva metrii unul față de celălalt, cu arbori de până la 3 metri pe alocuri, existența unor tufișuri de căpșune sălbatice și ,,buzdugane albastre” potrivit site-ului carpati.org. Aceste elemente faunistice sunt evidențiate în figura numărul 17.

Figura 17: Colaj ale elementelor faunistice din etajul inferior al Dealului Consul, vârful de 333m, vis-a-vis de Izvoarele și Iulia

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

În cadrul aceluiași etaj altitudinal, dar pe partea diametral opusă, flora este mai abundentă, se remarcă un areal bine înpădurit cu copacii de peste 5 metrii înălțime, cu mai puțini arbuști pitici, dar mai adunați, precum observăm în figura 18.

Figura 18: Colaj cu zona înpădurită a formațiunilor deluroase din partea vis-a-vis a DJ 22F

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

Pe toată suprafața dealurilor din cadrul rezevației Dealul Consul, predomină pășunea și fânețea (figura 19), fapt ce favorizează ca ocupație principală a localnicilor din satele învecinate creșterea ovinelor, caprinelor și bovinelor.

Figura 19: Fânețea de pe dealul Consul

Sursă personală

În cadrul nivelului altitudinal mijlociu, este remarcată vegetația abundentă, intruziunea petrografică (figura 20) și existența văilor transversale (figura 21) prin care se scurg apele temporare, din perioada ploioasă din lunile iulie-august, ce izvorăște din vârful dealului.

Figura 20- Colaj cu intruziuni petrografice din cadrul arealului rezervației

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

Figura 21: Colaj cu văile transversale din cadrul arealuilui rezervației

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

În cadrul acestui etaj faunistic remarcăm existența unor dăunători precum cărtițele, prin prisma existenței mușuroaielor acestora la distanțe relativ mici unul față de celalalt (figura 22). Din experiența intervievării localnicilor am aflat faptul că acești dăunători ajung și pe domeniile gospodăriilor din vecinătatea dealului, și creează probleme în mod special în lunile calde.

Figura 22: Mușoroaie de cârtiță

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

În cadrul nivelului superior altitudinal, gradul de dificultate al drumeției crește prin prisma unghiurilor abrupte ale reliefului și intruziunilor petrografice, iar în vârful de 333m se remarcă o sufrafața aprape în totalitate din rocă și cu aspect de platou.

Din acest punct se poate observa cu ușurință cursul Taiței, precum și o imagine panoramică a satelor din vecinătate.

Cursul Taiței se poate vedea și de la un nivel mediu (figura 23), precum și diferențele floristice ale celorlalte formațiuni deluroase din zonă. Deși este net superior altitudinal, dealul Consul nu are o vegetatie liniară și uniformă și nici terase precum unitățile de relief din vecinătate, dar are din punct de vedere pesagistic o imagine mai ofertantă.

Figura 23: Colaj cu râul Taița în raport cu dealul Consul

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

În concluzie, pot spune faptul că rezervația are potențial turistic datorită gradului de dificultate mic ce poate fi parcurs de aproape orice persoana și datorită conservării în timp a resurselor peisagistice, însă, se ciocnește totodată cu practicarea oieritului, iar acest fapt poate pune în dificultatae practicarea simultană cu turismul. Căinii păstorilor pun în pericol persoanele ce practică drumeția chiar dacă acesția de află la o distnață considerabilă de turmă, și de aceia necesită un program bine reglementat pentru ambele activități.

2.7. Solurile

Solurile din reginea arealului studiat sunt în strânsă concordanță cu factorii meteorologici și climatici conform figurii 24. Predominant se găsesc soluri cenușii închise și cernoziomurile levigabile, în proporții mai reduse litosoluri și cernoziomuri carbonatice, și cernoziomuri levigabile ce acoperă o bază de loėss cuaternar. Aceste soluri sunt caracteristice unităților de relief intens drenate și au o notă de lut și luto-argiloasă. Grosimea straturilor de sol sunt între 2 și 3,5 metrii și au un pH neurtu.

Aceste soluri au rezultat pe suprafața produselor dezagregării și alterării formațiunilor cristaline, ale rocilor magnetice și sedimentare.

Figura 24: Tipuri de sol în județul Tulcea

Sursa: RAPORT DE MEDIU PENTRU PLANUL URBANISTC ZONAL – ’’CONSTRUIRE PARC EOLIAN 75 MW“ COMUNA IZVOARELE, JUDETUL TULCEA.

2.8. Resurse de subsol

De pe teritoriul satului Izvoarele, aproape de rețeaua rutieră s-a exploatat calcar vânăt, cu intruziuni de porfirit ce a fost folosit pentru construirea locuințelor, dar și pe post de pietriș pentru mentenanța drumurilor.

Lăngă Alba, se exploatează în cariera Causei gresia gălbuie, folosită ca în cazul anterior tot în construcții și mentenanța drumurilor, iar în partea de est, pe lângă calcarul vânăt, s-a mai exploatat și marnele calcaroase.

În zona localității Iulia s-au extras calcare vinții din preajma dealului Consul, dar și riolit, destinat întreținerii șoselelor cu pietriș.

CAPITOLUL III. CONSIDERAȚII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

3.1. Istoria localității

În ceea ce privește mișcarea migratorie a grecilor în România există date încă din perioada antică.

Izvoarele pe de altă parte, denumită Alibeichioi de către turcii ce o ocupau, a primit populația originară din Aspru (Acdere), regiunea Salonic, în jurul anului 1838.

Familiile întemeiatoare au plecat din Grecia din pricina persecuțiilor turcești în anul 1828 spre nord, în sudul Basarabiei, teritoriu rus, unde, în urma unor înțelegeri cu țarii acesția urmau să primescă „protecție și pământuri scutite de dări” (sursă – Narcisa Știucă – „Un model al supraviețuirii – grecii din Izvoarele” revista Cultura (Fundația Culturală Română), nr.257, 20 ian.2010; „Studiu etnologic dedicat comunității elene din Izvoarele”).

Ulterior grecii pornesc la drum înapoi spre casă, unele izvoare istorice spun că din pricina dorului de casă, altele că din pricina faptului că nu au primit ce le-a fost promis de țarii ruși. Motivul cert rămâne până azi un mister.

În drumul lor au făcut popas în satul ce urma să îi spună Izvoarele, cu Tudorița, o femeie ce urma să nască. Prin prisma faptului că datinile înterzic unei leuze să părăsească locul în care a născut pentru primele 40 de zile, familiile s-au stabilit aici. Pentru venituri materiale s-au folosit de ce le oferea natura, din păduri extrăgeau materie primă folosită la Tulcea pentru confecționarea bărcilor.

În anul 1838 se consemnează existența a 15-20 de familii fără vreo dată de apartenență etnică și încă 20 de familii de etnie greacă ( în notele de călătorie prin Dobrogea ale lui Ion Ionescu de la Brad ).

3.2 Date demografice

Din documentul: STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI IZVOARELE, JUDEȚUL TULCEA, reiese faptul că, la începutul secolului XX, satul Izvoarele număra 668 de locuitori dintre care, aproximativ 618 au declarat că sunt cunoscători de limba greacă, însă cu elemente din limba bulgară, aromână și turcă. La acest număr se adaugă alți 21 de români, 8 rromi creștini, 7 bulgari, 4 tătari și 10 greci declarați. Din același document oficial, reiese faptul că la recensământului din anul 2002, populația a ajuns la un număr de 1670, din care doar 300 de persoane s-au declarat de origine greacă.

În conformitatea dateleor oficiale date de Direcția Județeană de Statistică Tulcea, populația stabilă după domiciliu a comunei Izvoarele la data de 1 iulie 2010, era de 2083 persoane, dintre care 1905 peste vârta de 18 ani. Aceasta reprezenta o creștere față de anul 2009 în care raportul era negativ, cu 19 nașteri la 28 decese din prisma faptul ca în anul respestiv s-au înregistrat doar 41 de stabiliri de domiciliu în comună față de 392 de plecări.

În urma recensământului din 2011, populația comunei Izvoarele este de 2049 locuitori, mai mică cu 264 decât în 2002. Densitatea este de 39,12 locuitori/km2, iar datele cu privire la populație se disting în funcție de sex (fig. 25), grupa de vârstă (fig. 26), componența etnică (fig. 27) și confesională (fig. 28).

Figura 25: Populația stabilă pe sexe în comuna Izvoarele, Tulcea în anul 2011

Sursa: http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul/

Figura 26: Populația stabilă pe grupe de vârstă în comuna Izvoarele, Tulcea în 2011

Sursa: http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul/

În figura 26 observăm că numărul tinerilor este net inferior numărului persoanelor vârstnice. Există 1008 persoane peste 50 de ani, 592 persoane cu vârste cuprinse între 25 și 49 de ani, și doar 449 tineri sub 24 de ani. Acest lucru putem spune că este datorat în principiu mișcării migratorii și natalității scăzute, din cauza factorilor economici nesatisfăcători, dar și lipsei de ascensiune profesională și cultural-educativă, probleme des întâlnite în spațiul rural.

Figura 27- Componența etnică a comunei Izvoarele, Tulcea în 2011

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Izvoarele,_Tulcea

Din figura 27 reiese faptul că populația recenzată în 2011 s-a autodeclarat în proporție de peste 52% de etnie română, 43,82% de etnie greacă, 3,22% necunoscută și 0,29% altă etnie. Aceste date nu au neapărat un temei real prin prisma faptului că la momentul recensământului o bună parte din populația rezidentă a fost plecată din țară, în mod special cea de etnie elenă.

Cu privire la populația ce a declarat că nu își cunoaște etnia, acest lucru se datorează neidentificării cu cea română sau greacă ce obțin majoritatea, din pricina intruziunii unor cetățeni bulgari și aromâni de-alungul istoriei de la fondarea satului încoace. Din cauza căsătoriilor mixte din trecut până la momentul actual localnicii au această incertitudine etnică.

Figura 28: Componența confesională a comunei Izvoarele, Tulcea în 2011

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Izvoarele,_Tulcea

Din figura 28 remarcăm faptul că peste 95% din populația recenzată în 2011 s-a autodeclarat ortodoxă, 1,17% de rit vechi, 3,22% necunoscută și 0,34% de altă religie. Motivul pentru care un procent așa de mare este de rit nou cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, este cea mai veche construită, pe când cea de rit vechi cu hramul Sfintei Treimi este mai recent construită, și anume în jurul anul 1995.

În anul 2009, populația ocupată la nivelul întregii comune este de 107 salariați: 6 în ramura primară (agricultură, silvicultură și pescuit), 25 în industrie, 22 în domeniul industriei extractive, 3 în domeniul de distribuție a apei, salubritate și gestionare a deșeurilor, 2 în comerțul și reparea vechiculelor, 10 în unități de cazare și alimentație publică, unu intermediar financiar, 22 în administrație și apărare publică, 24 în învățământ, 15 în sănătate și două persoane ce se ocupă cu activități culturale. Numărul de 107 de angajați deși ar părea infim față de populația ce depășește 2000 se datorează faptului că majoritatea populației active lucrează fie în Tulcea, fie în străinătate.

Pe de altă parte numărul de șomeri înregistrat în anul 2010 este de 55 la nivel de comună, și a crescut exponențial față de 2006 precum putem observa în figura 29, datorită crizei economice și disponibilizărilor din sectorul public.

Figura 29: Numărul de șomeri în comuna Izvoarele între 2006 și 2010

Sursa: STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI IZVOARELE, JUDEȚUL TULCEA- date de la AJOFM Tulcea

CAPITOLUL IV . CARACTERISTICI ECONOMICE ȘI CULTURALE

4.1. Economia localității

În trecut localitatea avea ca ramură importantă economică meșteșugurile specifice zonei precum croitoria, fierăria, producerea de materiale de construcții precum cărămizile, tămplari și hămurari, însă, din pricina înlocuirii acestori produse cu cele se serie din comerț s-au redus drastic, rămânând ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor: păsări, ovine, bovine, caprine, porcine. Această ocupația era una mai degrabă de bază decât comercială, îndeplinind nevoile proprii ale localnicilor.

Răspândit tot la nivel al sectorului primar este și apicultura din urma absorbției de fonduri europene în acest domeniu de către localnici, iar pe de altă parte există un declin al viticulturii locale. În cadrul comunei sunt înregistrați 30 de producătoi individuali în domeniul viticulturii și 10 ferme de creștere a animalelor sub gradul subzistenței.

Firma ce ocupă locul 3 din judeș, în topul profitului, secțiunea microântreprinderi este SERVICII LOCALE IZVOARELE SRL, în domeniul captării, tratării și distribuției apei conform site-ului listefirme.ro. Aceasta a fost înființată în 2010, a înregistrat în 2018 o cifră de afaceri de 203993 de lei și un număr mediu de 4 angajați.

Potrivit site-ului termene.ro, în Izvoarele au fost înregistrate de-a lungul timpului un număr de 47 de firme (45 SRL și 2 SRLD). Dintre acestea amintim de:

AGROTIS MELONI SRL – din 2015, în domeniul agricol

ALBINA COMPANY SRL – din 2008 până în 2016, în domeniul agricol

ALECUS-COM SRL – din 1995 până în 2016, în domeniul comerțului cu produse nealimentare

ART-ATTACK SRL-D – din 2016, în domeniul activităților de întreținere peisagistică

BAKA EXIT SRL – din 2007 până în 2011, în domeniul comerțului cu produse alimentare

BOBO REPAIR SRL – din 2016 până în 2018, în domeniul întreținerii și reparării de autovehicule

BUCSA SRL – din 2006, în domeniul comerțului cu fierărie, sticlă și alte materiale

BURTE CAFFE SRL – din 2016, în domeniul băuturilor și servirii acestora

CRIA-ZOO FARM SRL – din 2017, în domeniul agricol

CXB OMICRON SISTEM SRL – din 2017, în sectorul de activitate softwere orientat spre client

DASCALU ET CO SRL – din 1993, în domeniul comerțului cu produse alimentare

DEMETRA INFO-EXPRES SRL – din 2017 până în 2018, în domeniul activității de consultanță pentru afaceri și management

DOMED SAN CENTER SRL – din 2014, în domeniul facilităților de cazare și vacanțelor de scurtă durată

ELISILVIUS SRL – din 1995, în domeniul comerțului cu produse alimentare

EUROAGRO LANDING SRL – din 2013 până în 2016, în domeniul agricol

GEOSTIL PREST SRL – din 1999, în domeniul agricol

IARA SRL – din 1999 până în 2017, în domeniul activităților veterinare

ILEMAT CONS SRL – din 2008, în domeniul comerțului cu produse nealimentare

ILESEBATIB SRL – din 2015, în domeniul agricol

NAPECONSONE SRL- din 2012 până în 2016, în domeniul comerțului cu ceramică, sticlă și produse de întreținere

NEA PERAMOS SRL – din 2007 până în 2017, în domeniul construcțiilor

PERGAMONTO FASHION SRL – din 2017 până în 2018, în domeniul confecțiilor din textile

PROTUS BISNIS SRL – din 2016, în domeniul comerțului cu produse alimentare

SAN INSTAL VAL SRL – din 2015 până în 2017, în domeniul agricol

SELECT DUMIS SRL – din 2009 până în 2013, în domeniul agricol

STIL COM SRL – din 2005, în domeniul agricol

TOPODEI SRL – din 2014, în domeniul ingineriei și consultanței tehnice

TOTAL AGRO SRL – din 2005 până în 2017, în domeniul agricol

TRACA SRL – din 1998 până în 2016, în domeniul agricol

TRANICOM AGRO SRL – din 2008, în domeniul agricol

YBES – VIPA SRL – din 2008 până în 2012, în domeniul comerțului cu produse alimentare

ZOOMPLUS SRL – din 2012 până în 2015, în sectorul de activitate softwere orientat spre client

4.2. Infrastuctura locală

Cu privire la unitățile de locuință, în comuna Izvoarele sunt 979 în proprietate privată și 5 de stat. Suprafața locuibilă este de 47402 m2 în proprietate privată și 227 m2 de stat.

Lungimea totală a rețelei de apă este de 18 km, iar cea de canalizare de 11 km.

Infrastuctura rutieră din cadrul comunei este satisfăcătoare, aceasta însumează 102 km lungime de drum, și 32 km lungime de rețea stradală. Pe plan intern nu stă însă foarte bine, până în 2018 au fost asfaltați doar 3,5 km de drumuri sub conducerea fostului primar, însă, în cadrul interviului dat de actualul primar Ghiorghe George în ianuarie 2019, pentru site-ul de știri TLnews.ro, acesta a declarat că restul de 14 km de drum se vor face în anul curent, pentru ca străzile ce arată precum cea din figura 30 să arate la fel ca cea din figura 31. Proiectul acesta este în curs de desfășurare, licitațiile au fost definitivate, iar plata va fi efectuată eșalonat de către Ministerul Dezvoltării.

Figura 30- Drumuri neasfaltate din Izvoarele

Sursa https://www.facebook.com/izvoarele/photos/a.696051233761944/745199345513799/?type=3&theater

Figura 31- Drumuri asfaltate în Izvoarele

Sursa https://www.facebook.com/IzvoareleTulcea/photos/a.259898347426275/1116562601759841/?type=3&theater

Cu privire la domeniul salubrității, comuna nu dispune de un sistem sustenabil, există o rampă de depozitare a deșeurilor, fără să aibă vreun studiu de fezabilitate, însă există un proiect de viitor de 100.000 € nefinalizat de depozitare a deșeurilor și ecologizarea arealului.

Rețeaua de apă acoperă 70% din necesarul localnicilor, și cea ce canalizare doar 55%. În zonă există deja o stație de epurare, iar ca proiect de viitor primarul comunei a înaintat către Ministerul Dezvoltării un proiect ce constă în implentarea apei curente în satele adiacente Alba și Iulia.

Căile de comunicații au o acoperire destul de amplă de telefonie atât mobilă cât și fixă, televiziune și internet. Aproape toți localnicii beneficiază în proporție de 85% televiziune, 75% telefonie mobilă, 45% telefonie fixă și 20 de gospodării au acces la internet.

O hibă constantă la nivelul infrastucturii o constituie sistemul de iluminat public, acesta pe lângă faptul că este deficitar, puterea becurilor e foarte slabă și acoperă o arie restrânsă, gradul de mentenanță lasă de dorit prin prisma faptului că poate să stea și cu lunile un bec ars pe stâlpul de iluminat, iar zonele marginale duc o lipsă totală a lumii după lăsarea serii.

De asemenea, tot la nivelul infrastucturii comunei remarcăm existența a 2 companii ce au creat parcuri eoliene: SC trading Anto-Rad și SC Dodi Stil SRL, conform Strategiei pentru conservarea biodiversității și utilizarea durabilă a componentelor sale în zona Munților Măcinului(2011-2020).

Din proiectele prioritare ale comunei Izvoarele, în valoare de 22.820.005 lei, cele mai importante pe care le cofinațează Consiliului Județean Tulcea este cea de integrare a rețelei de apă și canalizare, precum și construire a stației de epurare pentru Alba și Iulia.

4.3. Mediul instituțional local

Comuna beneficiază de instituții publice precum: unități comerciale cu profil mixt (DASCALU ET CO SRL, PROTUS BISNIS SRL), baruri (BURTE CAFFE SRL), moară, unitate poștală, sediu de poliție, două biserici (fig. 32 și fig. 33), o unitate farmaceutică umană și veterinară, sediul comunității elene, cămin cultural (fig. 34), o unitate de învățământ primară, gimnazială și grădiniță.

Figura 32- Biserica de rit nou cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie

Sursa https://www.facebook.com/IzvoareleTulcea/photos/a.259898347426275/1116562848426483/?type=3&theater

Figura 32- Biserica de rit vechi cu hramul Sfintei Treimi

Sursă personală, satul Izvoarele, mai 1997

Figura 34- Căminul cultural din Izvoarele

Sursa https://www.facebook.com/IzvoareleTulcea/photos/a.259898347426275/1116562685093166/?type=3&theater

Din proiectele atrase pe plan local de către actuala conducere administrativă, cele deja în curs de desfășurare sunt:

-construirea unui dispensar uman în valoare de 500 000 €, pe două nivele utilat după standarele europene, în locul celui vechi de 60 de ani. Acest proiect este cel mai mare la nivel de județ la momentul actual, potrivit domnului primar, cel mai bine finanțat, ce ține să atragă prin acesta stabilirea unui doctor stomatolog, unui doctor de familie, utilat cu centrală, apă curentă, grup sanitar, canalizare, mai puțin aparatură medicală. Pentru aparatură medicală, conducerea promite că nu se va oprii și va mai cauta finanțare a proiectelor.

-finalizarea achiziției unui buldoexcavator pe baza programului GAP, în domeniul public, pentru dezăpezirea drumurilor și diverse intervenții

-un parc pentru copii și un foișor în apropierea școlii

Pe lângă acestea, investițiile viitoare vor fi cele de a asfalta drumurile din Alba și Iulia, dar și reabilitarea sistemului de iluminat public în toate cele trei sate.

Prin Ministerul Dezvoltării, administrația publică a obținut 1,2 mil. de lei pentru reabilitarea integrală a școlii gimnaziale: două centrale mixte cu o capacitate calorică dublă decât cele anterioare, reabilitarea sălii de sport și creearea vestiarelor, izolare integrală, acoperiș nou, grupuri sanitare, videoproiector, mobilier și table noi, pentru cei 160 de copii de la grădiniță la clasa a VIII-a ce studiază în cadrul acestei instituții la momentul actual, potrivit interviului dat de primar pentru site-ul Tlnews.ro.

CAPITOLUL V. CARACTERISTICI ETNOGRAFICE ALE LOCALITĂȚII

5.1. Comunitatea elenă în ziua de azi

Comunitatae elenă din arealul comunei Izvoarele își păstrează și în ziua de azi datinile și obiceiurile încă de la înfințarea satului.

Familiile de naționalitatea greacă, rezidente sau nu, cu copii rezultați în urma unei căsătorii mixte sau în cadrul comunității își conservă moștenirea culturală mai mult sau mai puțin.

Comunitățiile elene, atât cea din comună, cât și cea din municipiu, strâng în ansambluri folclorice nu doar doritori de orice etnie, ci și tinerii ce provin direct sau indirect din Izvoarele.

5.2. Tradiții, obiceiuri și mituri locale

În cadrul arealului studiat distingem încă de la portul tradițional și până la tradiții și obiceiuri, individualitatea comunității elene în paralel cu celelate comunități din regiunea nord-dobrogeană, cu o mare însemnătate în timp și spațiu din punct de vedere cultural.

Costumul popular din Izvoarele

Costumul feminin din Izvoarele este alcătuit din:

Gear – un batic din pânză cu ciucuri împleți, alb sau colorat

Bunghiță – un batic brodat pe partea frontală ce se pune sub gear

Trăngăcele – un accesoriu ce se agața un partea stângă sau dreaptă a gearului, sub floare

Zalele – accesoriu de cap purtat în principiu de femei măritate sau logodite

Cămașa – dintr-un material țesut la război sau catifea de diferite culori, iar deasupra mai multe șiraguri de mărgele

Zunar – un brău metalic, pus în talie deasupra cămeșii

Batistă – pânză țesută la război pe care sunt cusute manual cu acul difeirte modele, se agață în partea dreaptă la zunar

Rochie – făcută din ciucuman, material din lână țesut la răznoi

Tirlici – pantofi din lână combinat cu stofă și alte materiale, și cu o talpă din cauciu

Dresuri – albe de bumbac

Poale – jupă croșetată pe marginea de inferioară

Șorț – din satin alb cu funde roșii sau din stofă, cu paiete cusute la mână cu motive tradiționale, la pe marginea ambelor dantelă

Portul tradițional se foate observa în ansamblu în figura 35 și 36. De asemenea, după gradul de complexitate, ordinea este foarte importantă, după cum putem observa în figura 37.

Figura 35: Costumul tradițional al comunității elene din Izvoarele

Sursa personală, satul Izvoarele, ianuarie 2018

Figura 36: Manechin îmbrăcat în portul tradițional din satul Izvoarele

Sursa:https://meaptulcea.wordpress.com/2011/05/16/muzeul-de-etnografie-si-arta-populara-tulcea/

Figura 37: Pașii de îmbrăcare a costumului popular

Sursa personală, satul Izvoarele, ianuarie 2018

Din figura 37 obervăm faptul că îmbracarea portului începe de la punerea poalelor, după care rochiei, numită și fustanelă, după aranjarea pliurilor acesteia se pune șortul, după cămașa se leagă și se pune în talie un zunarde care în dreapta se agață batista. Deasupra cămașei pe pun cât mai multe șiraguri de mărgele, și începe să se lege zona capului, mai întâi cu un batic împaturit pus în creștet, deasupra baticului bunghița, iar deasupra bunghiței gearul. Gearul se fixează cu ace înfipte în baticul înpăturit, se leagă mai întâi sub gât, cât sâ se facă perfect unghiulare pliurile din lateral, după care se leagă după cap și se piaptană ciucurii. Pe partea dreaptă se pun trăngăcele și florile, iar femeile măritate își pun pe creștet zalele.

Doar în satul Vișina, comuna Jurilovca, există un port tradițional bulgăresc (fig. 38) ce seamănă oarecum cu cel grecesc (prin prisma faptului că a existat o populație de bulgari de la începutul fondării satului Izvoarele) doar că nu este atât de complex, de încărcat de detalii și de colorat precum cel mai sus descris.

Figura 38- Costum bulgăresc din Vișina, Jurilovca

Sursa https://www.facebook.com/SuvenirdinDobrogea/photos/pcb.523172331152708/523172191152722/?type=3&theater

Obiceiurile și tradițiile locale sunt cele care diferențiază Izvoarele de celelate sate și comune din împrejurimi, și conservă comunitatea și manifestările culturale specifice în timp și spațiu.

Obiceiuri cu privire la naștere

La naștere, femeia era asistată de către o moașă, ca și în comunitatea romanească, doar că aceasta era numită ,,babă’’, și era una dintre bătrânele satului pricepută la aducere pe lume a pruncilor. Pentru acest lucru babei i se dădeau daruri precum haine, prosoape și multe altele.

Respectul pentru moașe este arătat anual pe data de 8 ianuarie (în cea de a doua zi a Crăciunului pe rit vechi), de sărbătoarea ,,Babu Mera’’ (Ziua Babei). Această zi este serbată în centrul satului, cu muzicanți, de către moașe și alte femei cu vârstă înaintate ( bunicile copiilor ), unde femeile tinere s-au necasătosite nu își au locul. La această sărbătoare, precum și la alte sărbători femeile sunt îmbrăcate în portul tradițional.

Femeia lăuză are interdicție de patruzeci de zile să nu iasă din curte, tradiție ce nu prea se mai practică în ziua de azi, femeile preferănd să o ignore ca să poată participa la slujba de creștinare a copilul și din multe alte motive obiective.

Botezul decurge cu o slujbă de creștinare la finalul căreia nașii aduc copilul acasă la părinți, sting lumânarea de tocul ușii și încredințează copilul părinților prin formularea: ,,V-am luat un păgân și v-am adus un creștin.’’

În ceea ce privește botezul pot spune că obicei ce nu se mai practică de aproximativ patruzeci-cincizeci de ani este faptul că, la masa de după slujbă nu se prezentau decât femeile. De asemenea, un obicei ce nu se mai practică de toată lumea este cel în care se umblu două vase cu orez și se dau din mână în mână la invitați să pună câte un ban copilului. Acest obicei a fost adaptat de acum douăzeci de ani până în zilele nostre la punearea banilor în patul pruncului și în plicurile de la masa festivă.

În apa de ,,scăldătoare’’ ( prima baie a pruncului după slujba de creștinare) se pune: ou ca să fie ușor, bani ca să fie bogat și flori ca să fie frumos. Banul pus în apă era folosit prima oară pentru a face o cruce deasupra copilului, după care urma băița. La finalul ritualului apa este aruncată de către o fată nemaritată și cu părinți. La acest obicei vin exclusiv femei și se practică și în ziua de azi.

Luatul de moț nu este ceva specific comunității însă se practică pe alocuri de o vreme încoace, din pricina căsătoriilor mixte.

Obiceiuri legate de nuntă

În Izvoarele, precum în restul împrejurimilor, nunta are trei etape, și anume logodna, nunta propriu-zisă și obiceiurile după ziua nunții. Precum și în celelate comune, pregătirile începeau de joi pentru a exista timp suficient preparării bucatelor.

Invitația la nuntă din trecut și până acum s-a realizat pe cale orală. Cavalerul și domnișoara de onoare erau trimiși cu o carafă cu vin din casă în casă, cinsteau invitații, iar cei ce nu erau găsiți acasă aveau gardul marcat de către cavaler sau domnișioară cu o bucată de cretă pentru a venii următoare zi să ii invite și să ii cinstească. În perioada actuală, se utilizează învitații scrise și înmânate personal, iar obiceiul de a cinsti invitații a rămas la fel de răspândit chiar și în cazul nunților mixte.

Vineri seara are loc ritualul de împletit părul miresei de către nașă, după cum putem observa în figura 39. Aceasta se face la casa miresei unde sunt invitate prietenele sale, rudele apropiate ale ei și ale nașei și bătrânele familiei. Tinerei i se impletește părul, primește daruri, bani și pupă mâna tuturor femeilor măritate.

Figura 39: Împletitul și aranjatul miresei de către nașă

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, iunie 1997

Sâmbătă are loc o petrece a mirilor alături de prietenii lor, de care se despart după momentul căsătoriei.

Duminică dimineață are loc acasă la mire bărbieritul acestuia de către prieteni, cu o lamă de topor de obicei sau cu un cuțit masiv.

De la casa miresei, domnișoara de onoare pleca (îmbrăcată cu hainele de logodnă ale miresei primite de la soacra mare) alături de încă zece-douăzeci de femei să ii ducă mirelui hainele de cununie din partea soacrei: cămașă, maiou, șosete, ștergar țesut la război cu diferite modele.

Pe parcursul primei zile (duminica) se află muzicanți atăt acasă la mire, cât și la mireasă și le cântă pe tot parcursul zilei, așa cum putem observa în figura 40.

Figura 40: Alaiul de nuntași și muzicanți

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, septembrie 2006

După ce mirele este luat de acasă de către nași se îndreaptă către casa misei pentru a o lua la slujba de cununie, obicei răspândit în toată zona dobrogei de altfel.

Înainte de a pleca la biserică socrii mari și socrii mici sunt puși pe scaun, în fața lor se pun mirii în genunchi, mirele își cere iertare cu un pahar de vin în mână și cu o manta pe el față de familie și sărută mâna părinților. Mireasa, în schimb, își cere iertare cu o icoană în mână, făcând trei mătănii în fața părințior cărora la final le sărută mâna.

La finalul cununiei religioase, precum cea exemplificată în figurile 41 și 42, domnișoara de onoare aruncă cu punguțe cu bombane spre invitați, la ieșirea din biserică nașul pune bani într-o găleată cu apă ce se varsă înaintea mirilor.

Figurile 41 și 42: Cununia religioasă

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, iunie 1997

Ulterior, alaiul se îndreaptă spre casa mirelui unde soacra mare îi așteaptă în pragul ușii, îi leagă cu o bucată de pânză albă și îi trage în casă, ca semn al uniunii familiale.

La petrecerea din timpul serii, o foarte mare atenție i se acordă nașului. Acestuia i se ‘joacă darurile’ de către un nuntaș, se tocmește cu el pentru fiecare cadou al mirilor, simultan i se ‘dansează găina’alături de colacul său și al nașei, moment în care trebuie să danseze ca să i se pună pe masă. După acest obicei i se joacă în fața soacrei mari, după care celorlalți nuntași.

Înainte de a se fura mireasă, neamurile apropiate ale mirilor se costumează în straie populare grecești sau ale altor etnii, precum cei din figurile 43, 44, 45 și 46, astfel captând atenția tuturor mireasa poate fi furată. După un timp este trimis la nuntă într-o rochie albă un văr sau un prieten al acesteia (figura 47) provizoriu cât timp mirele negociază prețul să îi înapoieze mireasa.

Figurile 43, 44, 45 și 46: Costumația nuntașilor la petrecere

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, iunie 1997

Figura 47: Mireasa provizorie la petrecere

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, iunie 1997

Spre dimineață se aruncă buchetul și jartiera miresei (obicei mai nou apărut și împrumutat), iar la final nașul este condus spre casă de către nuntași și socrii.

Următoarea zi are loc ‘ciorba de potroace’ într-un cadru mai restrâns, precum putem observa în figura 48. De asemenea are loc ritualul de ‘legătoare a miresei’ cu un batic de către nașă, ruperea colacul deasupra capului și împărțirea acestuia la invitați ca în celelalte comune din apropiere.

Figura 48: Ciorba de potroace

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, iunie 1997

Obiceiuri în legătură cu moartea

În ceea ce privesc obiceiurile și tradițiile legate de decesul unei persoane se remarcă existența atât ritualelor similare cu cele zonei geografice din care face parte comuna, dar și a anumitor rituale specifice comunității.

După ceremonia de pomenire a răposatului se practică ‘scăldatul mortului’, a dăruirii de diverse obiecte spre pomenirea acestuia, atât la înmormântare cât și la parastasul de 40 de zile, de la pernă, covoare, mese, plăpumi, haine, încălțăminte, veselă, lenjerii de pat și multe altele. Prin această pomenire este evidențiat respectul față de răposat și din acest motiv sunt transpuse la un anumit interval de timp, și anume la: trei zile, nouă zile, douăzeci de zile, patruzeci de zile, trei luni, șase luni, un an, iar până la pomenierea de șapte ani, se pot face din 3 în 3 luni, din 6 în 6 luni, sau anual în funcție de posibilitățiile fiecăruia.

Obiceiri de primăvară

Cu privire la obiceiurile de primăvară pot spune că sunt practicate cu stictețe în fiecare an, de zeci de ani în coace. În sâmbăta Floriilor, unul dintre obiceiurile cele mai promovate în mass-media este Lăzărelul. Acesta este cunoscut în toată țara, fiind practicat doar în șesul Munteniei și în Dobrogea, și este înrudit într-o mare măsură din punct de vedere tematic cu Coloianul.

Acest o obicei are o semnificație pierdută, necunoscută în ziua de azi, însă din izvoare nescrise are în spate o legendă și o însemnătate. Legenda spune că Lazăr, plecat în ziua dinaintea Floriilor cu oile și caprele la păscut și neavând cu ce să le hrănescă, a urcat într-un copac să le culeagă muguri, din neatenție a căzut și a murit pe loc. Această tradiție în cinstea lui are rolul de a-l invoca însăși pe el din vegetația ce urma să crescă în locul decesului.

Obiceiul este practicat de una sau mai multe cete de fete, precum în figurile 49 și 50, cu văste nu mai mari de 14-15 ani, nemăritate. Cea care le conduce este numită în termeni populari buianciu, adică prima fată, și are rolul de a strânge darurile primite de la oamenii colindați.

Figurile 49 și 50: Grup de fete de Lăzărel

Sursa:https://meaptulcea.wordpress.com/2014/04/05/sambata-floriilor-lazarelul-din-izvoarele-jud-tulcea/

Fetele cântă trei cântece, unul în românește, unul în grecește și unul în bulgărește, cu toate că inițial au fost în număr de cinci sau șase cântece. Primul cântec este cel în limba româna intitulat: "M-am sculat de dimineață", și se cântă până în ora 10. Seara se cântă celelate două "Marluianis chiianakis" și "Imalai", iar în contextul ultimului cântec, la final se introduce numele băiatului din casa respectivă.

Se merge și se colindă la fiecare casă din sat, îmbrăcate în port tradițional și se dansează o horă condusă de buianci. Toate cântecele pomenesc de moartea lui Lazăr.

De asemenea, o tradiție păstrată și în momentul actual o constituie furatul bebelușilor de până într-un an în noaptea de 5 spre 6 mai. Noapte în care femeile pregătesc curbanul, mielul umplut la cuptorul din lut pentru sărbătoarea Sfântului Gheorghe pe rit vechi. La acest ritual copilul este luat de o tânără apropiată familiei, este ținut pâna următoarea seară, este îmbrăcat cu haine noi de către fata. Dacă nu se practică acest proces ce aduce sănătate copilul este un semn rău pentru familie.

Curbanul, practicat de Sfântul Gheorghe, marchează începul anului pastoral, și se practică atât în Izvoarele cât și în alte țări precum Bulgaria, Grecia, Albania și alte țări foste Iugoslave. Acest obicei se practică de mai bine de suta cincizeci de ani de către familiile de greci și bulgari.

Sfântul Gheorghe, fiind considerat ocrotitorul comunității locuitorilor din Izvoarele. Legenda acestuia fiind legată de balaurii ce îi prădau pe păstori și turmele de oi are ritualul simbolic al jerfirii mieilor de către localnici, ocupația lor de bază din vechi timpuri fiind păstoritul.

Curbanul semnifică sacrificarea mieilor pentru sănătate, pentru casă și bunăstarea familiei, pentru animalele din gospodărie și creșterea acestora.

Ziua începe cu spălatul ritualic al participanților. Apoi se pregătește tămâierul, un vas cu tărâțe, unul cu sare și altul cu apă. Urmează alegerea mieilor de parte bărbătească și fără de meteahnă. Mielul de jertfă era împodobit altădată cu o cunună din plante, iar la cornul drept i se punea lumânarea de la Paști. De asemenea, înainte de sacrificiu se tăia puțină lână de pe animal, căreia i se dădea foc împreună cu puțină tămâie, precum putem observa în figura 51.

Figura 51: Tămâierea mielului

Sursa:https://meaptulcea.wordpress.com/2014/05/04/6-mai-curbanul-la-grecii-din-izvoarele/; foto: Narcisa Știucă

Mielul se așează în genunchi, se închină și i se dă să mănânce tărâța, puțină sare și să bea apă. După aceea se închină din nou mielul de trei ori, se tămâiază în sensul acelor de ceasornic. Gospodarii ung cu sângele mielului sacrificat fruntea copiilor, tocurile ușilor în semnul crucii precum în figura 52.

Figura 52: Ungerea tocului ușii

Sursa:https://meaptulcea.wordpress.com/2014/05/04/6-mai-curbanul-la-grecii-din-izvoarele/; foto: Narcisa Știucă

Cel care făcea sacrificiul era cel mai bătrân bărbat din familie sau un om care se numea Gheorghe, îmbrăcat în haine noi sau măcar curate. Locul în care era sacrificat mielul era ales cu grijă: peretele de răsărit al casei, înăuntru, lângă vatră, pe malul unui râu, în curtea bisericii, sub un pom fructifer, lângă stână sau în locuri consacrate Sfântului Gheorghe.

Urmează pregătirea și coacerea curbanului în comun, prin reunirea unui număr fără soț de familii vecine, sfințirea bucatelor și consumarea, după ce mai întâi se împărțea pentru morți.

Curbanul este umplut cu bulgur, o umplutură constituită în trecut cu grău fărămițat, fiert, amestecat cu organe, multă ceapă verde, legume și condimente. În ziua de azi bulgurul se pregătește din orez cu toate cele menționate anterior. Mielul este cusut la final, uns cu untură și boia, stropit cu vin, și acoperit de o pătură din făină de mălai și grâu, frământată cu apă și cu frunze de ștevie dedesupt, după cum putem observa în figura 53.

Figura 53: Pregătirea curbanului

Sursa:https://meaptulcea.wordpress.com/2014/05/04/6-mai-curbanul-la-grecii-din-izvoarele/; foto: Narcisa Știucă

Curbanul se sigilează cu acest amestec, se bagă în cumporul de lut ars minim 3 ore, se astupă gura cumporului cu un capac din tablă și să se mențină temperatura în cuptor se lipește cu un amestec din pământ galben, apă și paie. Timpul de pregătire este în medie de două sau trei ore.

După momentul servirii oasele nu se aruncă, ci se îngroapă într-un colț din grădină, sub umbra unui copac.

Dincolo de elementele mitice sau religioase obiceiul implică participarea întregii comunități, fiind dincolo de împlinirea ritualului un moment de legătură între indivizi, între nucleele familiale și prin generalizare contribuie la consolidarea comunității.

Obiceiuri calendaristice

Obiceiuri de Crăciun și Anul Nou

Cu privire la tradițiie ce marchează sărbătoarea Crăciunului si a Anului Nou putem spene că sunt respectate aproape în totalitate în formele sale inițiale.

Tradițiile sunt respectate și acum de feciorii satulul în pragul acestor sărbători. Aceștia formează două cete și taie comna în două pentru a merge cu colindul la fiecare casă în acea seară.

Colindele sunt cântate în grecește și se recită și pe uliță pentru a ține tot satul treaz și să fie primiți de către oameni cu uratul.

Cel dintâi fecior avea o batistă cusută și brodată ca semn al hărniciei ce aduce belșug în casele oamenilor. Tinerii purtau o abă pe ei, adică o haină lungă cu sau fără glugă din postav, lucru ce dădea o notă de unitate al acestora. Se colindă până la răsăritul soarelui și cu ce obțin de la colindat petrec în timpul serii.

În ceea ce privește ceata de colindători de la Izvoarele există un conducător, "drăgomanul", care organiza atât ceata, cât și repetiția colindelor în ajunul Crăciunului. Cu uratul "se merge de Sf. Vasile" în ultima zi din an. Se cântă la fel în tot satul, iar în ziua de Anul Nou copiii merg cu "semănatul" și cu "sorcova".

Colindatul cu drăgumanul se practică și în data de 6 ianuarie penru cei ce sunt pe rit vechi, în ajun de Crăciun de o ceată cu flăcăi îmbrăcați în abe (figura 54), cu o plălărie din lână bodată sau împodobită cu diverse accesorii și cu o pană într-o parte, alături de o fată curtată de cel dintâi fecior.

Figura 22: Ceată de flăcăi la colindat cu drăgumanul

Sursa:https://www.facebook.com/IzvoareleTulcea/photos/a.929013377181432/929013407181429/?type=3&theater

De Anul Nou, în comună, are loc prepararea tradiționalei plăcinte de Sfântul Vasile, numit și pită, de către cea bătrâna fiecărei familii în parte. Aceasta este făcută din brânză și este acoperită de lapte bătut cu ou. Între foi se adaugă niște monede, iar cine găsește una dintre ele se spune că va avea spor tot anul. Înainte de a fii mâncate, se pun toate bucatele pe masă, se tămâiază de față cu toată familia și se împart tuturor membrilor. Această tradiție se mai practică și la slavi și bănățeni, fiind moștenită de la conviețuirea populației migratoare cu bulgarii.

Boboteaza. În Izvoarele, după slujba de bobotează se organizează în centru o întrecere a cailor, după cum putem obseva în figurile 55 și 56.

Figurile 55 și 56: Întrecerea și premierea participanțiilor la cursa de cai

Sursa: arhiva foto de pe un site de socializare al unui participant – https://www.facebook.com/photo.php?fbid=2410166985877376&set=pb.100006522939816.-2207520000.1555411743.&type=3&theater; https://www.facebook.com/photo.php?fbid=2409509352609806&set=pb.100006522939816.-2207520000.1555411743.&type=3&theater

După sfințirea cu agheazmă a cailor și flăcăilor ce concurează are loc întrecerea propriu-zisă a aproximativ 10-15 participanți. Această tradiție se practică și în ziua de azi, din moși, cu o semnificație de ordin spiritual și conservator.

În data de 7 ianuarie a fiecărui an are loc ascunsul miresei de către soacra mare, găsitul acesteia de către mamă, dar și ritualul de udat al mireselor cununate în anul precedent. Acesta este făcut de către nașă finei sale.

Nașa alături de alte femei din neam se imbracă în portul tradițional se duc la casa mirei, pregătesc un bol cu apă cu un ban înăuntru, udă capul tinerei proaspăt căsătorite (figura 57) după care îi dă cadori și o dezbracă de ciorapi, îi aruncă pe casă, îi dă bluza jos și o îmbracă cu ce ia adus și cu straie populare ca să meargă la horă în sat.

Figura 57: Udatul miresei

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, ianuarie 1998

Obiceiul de udat este făcut, dar mai rar, în cazul ginerului de către drăguman când ajunge la casa în noaptea precedentă la fântână sau pârâu. La horă participă tot satul, atât bărbații cât și femeile de toate vârstele.

În data de 8 ianuarie are loc Babu Mera sau Ziua Babei, tinerele merg câte trei sau patru la baba care le-a moșit, o cinstesc, îi aduc cadouri, și o spală pe mâini în semn de recunoștință după care pleacă la horă în sat îmbrăcate în straie tradiținale. În această zi participă doar femeile, după cum putem observa în figura 58.

Figura 58: Ziua babei- hora din centrul satului

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, ianuarie 2018

5.3. Promovarea în mass-media a comunității elene

Comunitatea elenă administrează două pagini pe un site de socializare popular, una în care se promovează activitățiile artistice la care participă grupul de dansatori din comună (figura 59), atât cele pe plan regional, în țară și în străinătate, ce are un număr de 270 urmăritori; iar o altă pagină în care există postări doar pe plan local și desfărurarea activitățiilor de natură folclorică și etnografică strict din arealul satului, urmărită de 310 persoane(figura 60).

Figura 59: Pagina de Facebook- Comunitatea Elenă Izvoarele

Sursa: https://www.facebook.com/Comunitatea-Elena-Izvoarele-248151542018366/

Figura 60: Comunitatea Grecilor Din Izvoarele ,judetul Tulcea & ΕΛΛΗΝΙΚΗ ΚΟΙΝΟΤΗΤΑ ΙΖΒΟΑΡΕΛΕ, ΝΟΜΟΣ ΤΟΥΛΤΣΕΑ, ΡΟΥΜΑΝΙΑ

Sursa:https://www.facebook.com/pg/ComunitateaGrecilorDinIzvoarelejudetulTulcea/about/?ref=page_internal

În mass-media comunitatea apare frecvent în articole în preajma sărbătorilor calendaristice în care sunt expuse tradiții și obiceiuri ce se organizează la scară largă, și implică o pondere însemnată din populația rezidentă. Aici pot enumera sărbătoarea Floriilor, ziua Sfântulu Gheorghe, sărbători din iarnă și multe altele. Articole și site-uri ce expun individualitatea zonei se pot observa în figurile 61, 62, 63 și 64.

Figura 61: Articol legat de Ziua Babei în site-ul Radio România Constanța

Sursa:http://www.radioconstanta.ro/2016/01/08/sarbatoare-unica-in-dobrogea-ziua-babei-la-grecii-din-izvoarele/

Figura 62: Articol legat de Boboteaza din Izvoarele în site-ul Tulcea.Ziare.com

Sursa: http://www.ziare.com/tulcea/spital/sarbatoare-pentru-grecii-din-izvoarele-731739

Figura 63: Articol legat de curban și ziua Sfântului Gheoghe la Izvoarele pe site-ul meaptulcea.wordpress.com

Sursa: https://meaptulcea.wordpress.com/2014/05/04/6-mai-curbanul-la-grecii-din-izvoarele/

Figura 64: Articol cu privire la sărbătoarea Lăzărelului pe site-ul fotofocus.ro

Sursa: http://www.fotofocus.ro/fotografie/lazarelul-la-izvoarele-judetul-tulcea/33930

Comunitatea elenă din Izvoarele se remarcă și pe plan extern prin identitatea culturală și tradiție. Pe site-ul ,,ellas2.wordpress.com” există un articol (figura 65) din data de 9 septembrie 2011, intitulat: ,,Izvoarele (surse): O mică Grecie în Delta Dunării !!!”. Din paranteza (surse) reiese informația că acesta este un sat din România, în apropierea graniței cu Ucraina unde populația este exclusiv de origine greacă. Acest lucru nu este în proporție de 100% adevărat, prin prisma faptului că la momentul recensământului din 2011 datele arată un procent peste 50% de localnici autodeclarați români și mai puțini greci. Cu toate astea, se specifică cursul istoric al înființării datat în jurul anului 1830 cu populație originară din Tracia, și de asemenea se specifică faptul că locuitorii comunică în limba maternă, greacă, ceea ce rezultă ca arealul studiat este găzduiește cea mai mare comunitate de greci puri din România.

Figura 65: Articol cu privire la cominitatea elenă din Izvoarele și tradițiile sale de pe site-ul ellas2.wordpress.com

Sursa:https://ellas2.wordpress.com/2011/09/09/izvoarele-%CF%80%CE%B7%CE%B3%CE%AD%CF%82-%CE%BC%CE%B9%CE%B1-%CE%BC%CE%B9%CE%BA%CF%81%CE%AE-%CE%B5%CE%BB%CE%BB%CE%B1%CE%B4%CE%B1-%CF%83%CF%84%CE%BF-%CE%B4%CE%AD%CE%BB%CF%84%CE%B1-%CF%84%CE%BF%CF%85/?fbclid=IwAR0VY-0hHkK1QtUgnmkk82m5WeElLHttDRBoPS3fxzZnUVEATlk26nj2Ky4

5.4. Analiza SWOT cu privire la patrimoniul imaterial

5.5. Analiza LFA cu privire la patrimoniul imaterial

5.6. Analiza SWOT a satului Izvoarele

CONCLUZII

Scopul acestei lucrări de licență este acela de a aduce la cunoștință în urma unui studiu amplu caracteristicile arealului studiat pe baza individualității cultural-etnografice și peisagistice, ce poate determina un potențial turistic cel puțin în curs de dezvoltare.

În primul capitol am specificat amplasarea satului, iar în cel de-al doilea cadrul natural din care face parte, punând accent astfel pe ceea ce ar putea să ofere mediul înconjurător pentru activitîțiile ecoturistice și de agrement.

Capitolele trei și patru redau caracteristicile istorice, demografice și administrative, din care putem trage concluzia că spațiu și resurse există, iar o dezvoltare în sectorul primar, cu accent pe agrigultură, și terțiar, cu accent pe agroturism și ecoturism ar duce la o dezvoltare economică la nivel local, lucru ce ar putea determina oprirea maselor migratorii și creșterea nivelului de trai.

În capitolul cinci, am detaliat activitățiile de natură etnografică și culturală determinată de comunitatea elenă, din care trebuie reținut faptul că, plecând de la această premisă, satul constituie prin tradițiile grecilor o zonă agroturistică cu potențial ridicat aproape în tot cursul anului.

În capitolul șase, în urma observațiilor de pe traseul ecoturistic, pot spune că satul are un potențial turistic promițător și de pe urma resurlelor naturale din proximitate, doar că, pentru practicare constituirea unui traseu controlat, monitorizat, și reglementat în paralel cu celelalte activități economice practicate la nivel local.

Astfel, prin prisma celor deja spuse, putem trage concluzia că satul Izvoarele, pe baza dezvoltării administrative, resurselor naturale și antropice turistice, este îndeajuns atractiv pentru a începe a fii mai mult promovat și dezvoltat pe partea activitățiilor din sectorul terțiar, deoarece ar putea constitui un bun procent în plus la PIB-ul local pe termen lung și în cursul întregului an calendaristic.

BIBLIOGRAFIE

Antoneta Seghedi- Rapot final asupra activității de cercetare geologică în cadrul proiectului GEF-UNDP nr. 47111

Ion Ionescu de la Brad- notele de călătorie prin Dobrogea

Mihai PETRESCU, Cristina DINU, Viorel CUZIC, Valentin PANAIT- Arii protejate din Dobrogea propuse de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea

Mihai Petrescu, Viorel Cuzic, Valentin Panait- Situl „Horstul Dobrogean”

RAPORT DE MEDIU PENTRU PLANUL URBANISTC ZONAL – ’’CONSTRUIRE PARC EOLIAN 75 MW“ COMUNA IZVOARELE, JUDETUL TULCEA.

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI IZVOARELE, JUDEȚUL TULCEA, ANEXĂ LA H.C.L IZVOARELE nr.53/2011

Viorel CUZIC, Mihai PETRESCU- Studiul avifaunei și habitatelor din Podișul Dobrogean în scopul dezvoltării rețelei de arii protejate

Viorel ROȘCA- Ariile protejate – zone de conservare durabilă a patrimoniului natural

Experiență personală și intervievarea localnicilor

http://apmtl.anpm.ro/

http://old.unibuc.ro/

http://www.carpati.org/

Grupul de Actiune Locala Muntii Macinului – Dunarea Veche

http://www.geo-spatial.org/

Home

http://www.primariaizvoarele.paginadestart.com/

Prima pagina

http://www.rpl2011.djsct.ro/

https://en.wikipedia.org/

https://meaptulcea.wordpress.com/

https://termene.ro/

https://tulcealibrary.ro

https://www.cjtulcea.ro/

https://www.facebook.com/

Acasă

https://www.info-delta.ro/

https://www.listafirme.ro/

https://www.meteoblue.com/