SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI MONOGRAFIA ȘI ETNOGRAFIA SATULUI IZVOARELE, JUDEȚUL TULCEA COMUNITATEA ELENĂ PÂNĂ ÎN ZIUA DE AZI Profesor… [302549]

[anonimizat]: [anonimizat]

2019

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………4

CAPITOLUL I. AȘEZARE GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE

1.1Amplasarea în teritoriu…………………………………………………5

CAPITOLUL II. [anonimizat]

2.1 Geologia………………………………………………………………..7

2.2 Relieful…………………………………………………………………8

2.3 Particularități climatice……………………………………………….10

2.4 Hidrografia…………………………………………………………….12

2.5 Flora,Vegetația și Fauna………………………………………………15

2.6. Observații de pe teren…………………………………………………17

2.7. Solurile…………………………………………………………………23

2.8. Resurse de subsol………………………………………………………24

CAPITOLUL III. CONSIDERAȚII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

3.1 Istoria localității………………………………………………………25

3.2 Date demografice……………………………………………………..25

CAPITOLUL IV . CARACTERISTICI ECONOMICE ȘI CULTURALE

4.1. Economia localității………………………………………………….30

4.2. Infrastuctura locală………………………………………………….31

4.3. Mediul instituțional local……………………………………………33

CAPITOLUL V. CARACTERISTICI ETNOGRAFICE ALE LOCALITĂȚII

5.1. Comunitatea elenă în ziua de azi……………………………………..36

5.2. Tradiții, obiceiuri și mituri locale…………………………………….36

5.3. [anonimizat] a comunității elene……………………..55

5.4. Analiza SWOT cu privire la patrimoniul imaterial…………………..58

5.5. Analiza LFA cu privire la patrimoniul imaterial…………………….60

5.6. Analiza SWOT a satului Izvoarele……………………………………61

CONCLUZII………………………………………………………………………63

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………64

[anonimizat], [anonimizat]-zis al fondării până în zilele noastre.

[anonimizat] o constituie individualitatea etnică și conservarea în timp a acesteia. [anonimizat] e [anonimizat], [anonimizat] o scară mare. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] o [anonimizat], ce vrea să descrie cât mai bine cadrul natural și individualitățile acestuia: [anonimizat], solurile, [anonimizat]. [anonimizat]-al doilea capitol sunt relatate și observațiile de pe teren cu privire la Rezervația Naturală Dealul Consul.

[anonimizat].

[anonimizat] a satului, mediul instituțional și ramurile economice din care localnicii își câștigă existența.

[anonimizat]e pe comunitatea elenă, vizibilitatea acesteia în mass-media, o analiză SWOT și o analiză LFA cu privire la patrimoniul imaterial, dar și o analiză SWOT per ansamblu al satului Izvoarele.

CAPITOLUL I-AȘEZARE GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE

1.1Amplasarea în teritoriu

Comuna Izvoarele este amplasată în județul Tulcea, în Dobrogea de Nord, conform figurii 1. Aceasta este situată la o distanță de aproximativ 32 de km față de reședința de municipiu. Comuna administrează 9751 ha și are în componență satele Alba și Iulia.

Este situată în arealul în care câmpia înaltă întretaie dealurile Niculițelului. Izvoarele, reședința de comună, este străbătută median de drumul național DN 22F care face legătura cu Nalbant. Aceasta se învecinează la nord cu Niculițel, la nord-est cu Valea Teilor, la sud cu componentele comunelor Horia și Nalbant, la vest cu componentele comunelor Horia și Hamcearca și la est cu teritoriul comunelor Frecăței și Nalbant, conform figurii numărul 2.

Figura 1: Amplasarea comunei Izvoarele în județ

Sursa: Google Earth Pro

Figura 2: Amplasarea comunei Izvoarele în raport cu satele și comunele vecine

Sursa: Google Earth Pro

CAPITOLUL II. CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ

2.1 Geologia

Atât pe teritoriul satului Izvoarele, cât și la nivel comunal, diversitatea geologică completează cadrul natural prin diversitate peisagistică și reprezintă de asemenea la nivel local o resursă însemnată de materie primă.

Urmărind figura 3, ce prezintă într-un cadru mai amplu diversitatea geologică din preajma arealului studiat, remarcăm că pe baza depozitelor loessoide cuatrenare, din proximitatea ariei de interes există predominant calcare cu intruziuni silicoase și marno-calcare cu halobii (la vest de Alba și sud-vest de Izvoarele) din Triasicul superior carnian în partea de nord, iar în partea de sud, gresii și argile din era Triasică superioară noriană (cu o extindere pe suprafață de peste 40 km2).

Figura 3- Hartă geologică – anul 1967

Sursa: http://www.geo-spatial.org/php/myown/preview_zoomify.php?image=%2Fimages%2Fgeologie%2Fzoomify%2FL-35-XXIX

Conform datelor geologice din RAPORTUL DE MEDIU PENTRU PLANUL URBANISTC ZONAL – ’’CONSTRUIRE PARC EOLIAN 75 MW“ COMUNA IZVOARELE, JUDETUL TULCEA, reiese faptul că, pe aria restrânsă doar la nivel de comună, în Izvoarele există roci metamorfice, eruptive și sedimentare.

Cele metamorfice sunt întâlnite sub forma șisturilor cristaline epimetamorfice, datate încă din Proterozoic, precum: filitele, cuartitele, roci tufogene și metagraywacke.

Rocile eruptive existente în perimetru comunei Izvoarele sunt: granite de culoare roșiatică cu conținut ridicat de feldspat potasic (din perioada Paleozoicului mediu); riolite sub forma unor corpuri alungite pe direcția nord, nord vest – sud, sud-est, paralele cu marginii de vest a comunei, dar și pe marginea vestică a comunei (din perioada Carniană); și bazalte de aceleași vârstă cu riolitele. Bazaltele compuse din feldspat plagioclaz, piroxen (augit) si clorit, formează corpuri alungite (peste 1 km lungime) dispuse la circa 2 km de satul adiacent Alba.

Rocile sedimentare sunt datate încă din Triasicul mediu, și sunt alcătuite din calcare (anisiene și ladiniene) în partea de vest și nord vest – sud est cu intruziuni loessoide în apropierea satului Iulia. De asemenea, există și depozite de loess din Pleistocenul mediu și superior ce sunt mai răspândite în partea vestică și sudică a comunei.

2.2 Relieful

Comuna Izvoarele se află în zona geografică înaltă a dealurilor Niculițel, cuprinzând dealul Consul, o porțiune din valea râului Taița, dealurile Caracus, Trestenic, Techeaua, Dealu Mare, Bocluga, văile Lozvei și Tăiței. Morfologic, teritoriul se prezintă sub forma unor culmi deluroase care alternează cu zone depresionare mici și formate din bazine hidrografice după cum putem observa în figura 4.

Figura 4: Harta fizică a județului Tulcea

Sursa: https://pe-harta.ro/tulcea/

Reședința comunei este situată într-o depresiune de la poalele sudice ale Podișului Niculițel, dominată de dealul Consul (333 m) la SV, dealul Bujorului (228 m) la E și dealul Caracuș (244 m ) la N.

Dealul Consul l-a impresionat în mod deosebit pe I. Simionescu în 1928, când acesta vizita nordul Dobrogei: ,, Jocul forțelor a creat aici unul din cele mai frumoase monumente naturale din câte există pe fața pământului românesc, […]. Pare a fi o piramidă egipteană, […]. Peste tronul mândru, cu mânere de marmoră roșie, demn de vre-o ființă mitică, este asvârlit covorul țăsut din arbori deși, iar prin rariști, la sfârșitul primăverii sclipesc ca pietre prețioase, cupele florilor boghioase’’.

Dealul Consul este situat după cum se poate observa în fig. 5 în sudul soșelei naționale ce leagă Măcin de Tulcea și la est de Horia, și este mărginit spre nord de valea Tăiței. Vesrantul nordic expune o succesiune de formațiuni din Triasic, dispersate după modelul cute-solz (roci carbonatice).

Figura 5: Amplasarea Dealului Consul

Sursa:https://www.google.com/maps/place/Dealul+Consul/@45.0215998,28.4790627,13z/data=!4m5!3m4!1s0x0:0x3cc83f21a0054603!8m2!3d45.0231487!4d28.5140782!5m1!1e4

Comuna Izvoarele deține în spațiul administrativ Rezervația Naturală a Dealului Consul, care este printre primele rezervații naturale din România, declarată prin Decizia din data de 27 mai 1927, apărută în Monitorul Oficial nr. 126, menționat sub numele de Muntele Cinel.

Comuna deține de asemenea și rezervațiile naturale Carasan-Teke (la altitudinea de 340 m, înconjurat de dealuri și platouri calcaroase pe o suprafață de 6 hectare) și Edirlen (are o suprafață de 25,50 ha, fiind amplasată pe teritoriul administrativ al comunelor Frecăței și Izvoarele, deși terenurile incluse în rezervatie aparțin de Ocolul Silvic Niculițel).

2.3 Particularități climatice

Județul Tulcea are o climă temperat continentală accentuată, prezintă precipitații reduse, sub 400 mm pe an, umiditatea din atmosferă este mai ridicată în partea deltaică, verile sunt călduroase și iernile sunt reci prin prisma faptului că aerul rece din zona continentală a Rusiei aduce mase de aer rece de la nord-est spre sud-vest. Acest fenomen duce la formarea crivățului și viscolului în anotimpul rece.

Temperatura medie are valoarea de 11°C. Cele mai ridicate temperturii se înregistrează în luna iulie și august, iar cele mai scazute în luna ianuarie, după cum se poate observa în figura 6.

Figura 6: Temperatura și precipitațiile medii în Izvoarele (medie a datelor din ultimii 30 de ani)

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/modelclimate/izvoarele_rom%C3%A2nia_675384

În figura 6, linia roșie continuă marchează cea mai ridicată temperatură medie a zilelor din fiecare lună, iar cea albastră continuă marchează cea mai scăzută temperatură. Liniile dicontinue, atât roșii căt și albastre arată o medie a celei mai fierbinți, repectiv reci, zile și nopți ale fiecărei luni pe parcursul ultimilor 30 de ani, în Izvoarele, conform datelor de pe meteoblue.com.

Tot în acest grafic observăm media de precipitații căzute în fiecare lună, cele mai mici valori fiind înregistrate în luniile cele mai calde, respectiv iulie și august, iar cele mai mari valori de asemenea în sezonul cald, în luna iunie.

Figura 7: Acoperirea cu nori, soarele și zilele de precipitații în Izvoarele

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/modelclimate/izvoarele_rom%C3%A2nia_675384

Figura 7, expune date cu prire la numărul de zile în care arealul studiat este expus la radiația solară, zile înnorate și zile în care sunt înregistrate precipitații. Cele mai multe zile cu soare sunt înregistrate în lunile iulie, august și septembrie, cele mai multe zile înnorate zile în anotimpul rece și numărul zilelor cu precipitații este preponderent în lunile mai-iunie-iulie, conform liniei albastre orizontale.

În figura 8, este exemplificată o medie a temperaturiilor maxime lunare din ultimii 30 de ani, acestea fiind cuprinse între sub -5°C ( decembrie, ianuarie, februarie) și peste 35°C (iunie, iulie, august). De asemenea sunt expuse și numărul zilelor în lunile în care se resimte înghețul, începând de la sfârșitul lunii septembrie până la mijlocul lunii aprilie, conform datelor meteoblue.

Figura 8: Temperaturi maxime în Izvoarele

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/modelclimate/izvoarele_rom%C3%A2nia_675384

2.4. Hidrografia

Arealul comunei Izvoarele este străbătut de râul Taița, un curs de apă ce provine din Dealul Cornetu (Dealurile Niculițelului). Acesta are ca afluenți principali: Pârlita, Islam, Lodzova, Trestenic, Curături, Valea Purcăreți, Valea Vinului și Crapcea; iar locurile de devărsare sunt lacurile Horia și Babadag.

Taița, prin traducere din limba slavonă este ,,râul ascuns”, din prisma faptului că bazinul superior tranzitează zonele de pădure din Munții Măcinului și Dealurile Niculițel; ori din cauza cursului său mijlociu și inferior, ce are o albie atât de îngustă și adâncă încât vegetația de pe maluri o poate ascunde (conform articolului ,,Apele Dobrogei de Nord”, de pe site-ul carpati.org).

Afluentul Taiței, la sud de Pasul Teilor, este Pârâul Curături. Pârâu format prin intersecția cursurilor de apă din vârfurile Ioaneșeu și Moroianu din Muții Măcin.

Taița are bazinul hidrografic mai amplu în partea în care primește ca afluenți: Pârlita, Islam, Lodzova, Alba și Tăița. Pe partea opusă, suprafața bazinului este mai redusă, fiind compusă și cu ajutorul afluențiilor Valea Vinului, Valea Carierei, Purcăreți și Crapcea.

Lacul de acumulare Horia (figura 9) are o adâncime de aproximativ 6 metri în urma devarsării Taiței după parcurgerea traseului Nifon-Hamcearca-Balabancea, în zona barajului mai exact, unde este populat de crapi.

Figura 9- Colaj cu fotografii de la lacul Horia

Sursă personală, lacul Horia, mai 2019

În momentul intersectării cu Consulul, Taița (figura 10) are o albie îngustă și adâncă de peste 1 metru și jumătate. Aceasta are un curs de apă de aproximativ 57 de km lungime, devărsânduse implicit și în Lacul Babadag.

Figura 10: Hidrografia din arealul în plan extins al comunei Izvoarele

Sursa: RAPORT DE MEDIU PENTRU PLANUL URBANISTC ZONAL – ’’CONSTRUIRE PARC EOLIAN 75 MW“ COMUNA IZVOARELE, JUDETUL TULCEA.

2.5 Flora,Vegetația și Fauna

Unitatea de relief notabilă din cadrul comunei Izvoarle, și anume dealul Consul (figura 11 și 12) “găzduiește” rezervația naturală cu același nume.

Rezervația se împrăștie pe o suprafață de 28 de hectare, în cadrul teritoriului administrativ al comunelor Izvoarele și Horia.

Din punct de vedere floristic, acesta împreuna cu Parcul Național al Munțiilor Măcin, găzduiește specii precum talpa leului și coada șoricelului, iar din punct de vedere faunistic remarcăm prezența păsărilor răpitoare precum: acvila țipătoare mică, șorecarul mare, acvila mică, viesparul și șerparul. Vegetația din cadrul acestui areal este unul de tip stepă.

Conform lucrării ,,Arii protejate din Dobrogea propuse de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea”, scris de Mihai Petrescu, Cristina Dinu, Viorel Cuzic și Valentin Panait, deține 13 specii floristice în Lista roșie națională, dintre care, 4 sunt incluse și în cea europeană, și 46 specii faunistice protejate prin Legea nr. 462/2001.

Figura 11: Dealul Consul

Sursă personală, satul Izvoarele, mai 2019

Figura 12: Dealul Consul și terenul agricol de-a lungul acestiua

Sursă personală, satul Izvoarele, mai 2019

În cadrul comunei studiate, remarcăm și rezervația naturală mixtă Carasan-Teke (figura 13). Pe suprafața acesteia este dezvoltată silvostepa cu păduri submediteraneene și pajiști acoperite de stejarii brumării, tei și cărpiniță dobrogeană.

Vegetația este reprezentată de pajiști stepice de coline și este inclusă în Lista roșie europeană din pricina speciilor de taxoni, în Lista roșie națională cu 33 de plante și 51 de specii faunistice protejate prin Legea nr. 462/2001 (Pernis apivorus și Accipiter nisus), conform lucrării ,,Arii protejate din Dobrogea propuse de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea”, scris de Mihai Petrescu, Cristina Dinu, Viorel Cuzic și Valentin Panait.

Din punct de vedere faunistic remarcăm speciile de ciocârlie de pădure, ciocânitoarea neagră, dumbrăveanca și ghionoaia sură.

Aceasta este, conform lucrării ,,Ariile protejate – zone de conservare durabilă a patrimoniului natural”, de Viorel Roșca, are o suprafață științifică de 129 de hectare, iar restul de 115,1 hectar zonă tampon și destinat altor categorii.

Din lucrarea ,,Studiul avifaunei și habitatelor din Podișul Dobrogean în scopul dezvoltării rețelei de arii protejate”, scris de Viorel Cuzic și Mihai Petrescu, Carasan-Teke are o avifaună excepțională cu asociații vegetale ca Festucetum callieri și Stipo ucrainicae.

Figura 13: Rezervația Naturală Carasan-Teke

Sursa:https://www.info-delta.ro/rezervatii-naturale-53/rezervatia-naturala-carasan–teke-435.html

După cum putem observa în figura 14, acestea sunt cele mai apropiate rezervații naturale față de Izvoarele, identificânduse cu numărul 21, corespunzător rezervației Consul și numărul 35 pentru Carasan-Teke.

Figura 14: Ariile protejate din proximitatea satului Izvoarele

Sursa:https://www.icemtl.ro/wp-content/uploads/Revista-Delta-Dunarii-03-2006.pdf

2.6. Observații de pe teren

Pe data de 3 mai 2019, am parcurs un traseu la Rezervația Naturală Dealul Consul pentru a observa dacă aceasta ar putea fi o resursă fiabilă, inclusă într-un circuit ecoturistic în regiunea Dobrogea de Nord.

Pentru a face această drumeție, am intrat pe calea de acces tangentă drumului județean 229, pe un pod ce trece peste cursul râul Taița, care masură lungimea de aproximativ 10 m, după cum putem observa în figura 15.

Figura 15: Accesul către rezervație

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

Până să trec podul, am mers câțiva zeci de metrii de la drumul rutier, pe poteca cuprisă între suprafețele de teren arabil.

La primul nivel altitudinal, pe aria celui mai înalt vârf, constat că vegetația este pitică, predomină arbuști de până la 50 cm înălțime, răsfirați, de la 1 la câțiva metrii unul față de celălalt, cu arbori de până la 3 metri pe alocuri și existența unor tufișuri de căpșune sălbatice (fig. 16).

Figura 16: Colaj ale elementelor faunistice din etajul inferior al Dealului Consul, vârful de 333m, vis-a-vis de Izvoarele și Iulia

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

În cadrul aceluiași etaj altitudinal, dar pe partea diametral opusă, flora este mai abundentă, se remarcă un areal bine înpădurit cu copacii de peste 5 metrii înălțime, cu mai puțini arbuști pitici, dar mai adunați, precum observăm în figura 17.

Figura 17: Colaj cu zona înpădurită a formațiunilor deluroase din partea vis-a-vis a DJ 22F

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

Pe toată suprafața dealurilor din cadrul rezevației Dealul Consul, predomină pășunea și fânețea (figura 18 și 19), fapt ce favorizează ca ocupație principală a localnicilor din satele învecinate creșterea ovinelor, caprinelor și bovinelor.

Figura 18: Fânețea de pe dealul Consul

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

Figura 19: Fânețea de pe dealul Consul, cu vedere spre Iulia

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

În cadrul nivelului altitudinal mijlociu, este remarcată vegetația abundentă, intruziunea petrografică (figura 20) și existența văilor transversale (figura 21) prin care se scurg apele temporare, din perioada ploioasă din lunile iulie-august, ce izvorăște din vârful dealului (conform observațiilor de pe același traseu din anii precedenți).

Figura 20- Colaj cu intruziuni petrografice din cadrul arealului rezervației

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

Figura 21: Colaj cu văile transversale de pe suprafața rezervației

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

În cadrul acestui etaj faunistic remarcăm existența unor dăunători precum cârtițele, prin prisma existenței mușuroaielor acestora la distanțe relativ mici unul față de celalalt (figura 22). Din experiența intervievării localnicilor am aflat faptul că acești dăunători ajung și pe domeniile gospodăriilor din vecinătatea dealului, și creează probleme în mod special în lunile calde.

Figura 22: Mușuroaie de cârtiță

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

În cadrul nivelului superior altitudinal, gradul de dificultate al drumeției crește prin prisma unghiurilor abrupte ale reliefului și intruziunilor petrografice, iar în vârful de 333m se remarcă o sufrafața aprape în totalitate din rocă și cu aspect de platou.

Din acest punct se poate observa cu ușurință cursul Taiței, precum și o imagine panoramică a satelor din vecinătate.

Cursul Taiței se poate vedea și de la un nivel mediu (figura 23), precum și diferențele floristice ale celorlalte formațiuni deluroase din zonă. Deși este net superior altitudinal, dealul Consul nu are o vegetatie liniară și uniformă și nici terase precum unitățile de relief din vecinătate, dar are din punct de vedere pesagistic o imagine mai ofertantă.

Figura 23: Colaj cu râul Taița în raport cu dealul Consul

Sursă personală, Dealul Consul, mai 2019

În concluzie, pot spune faptul că rezervația are potențial turistic datorită gradului de dificultate mic ce poate fi parcurs de aproape orice persoana și datorită conservării în timp a resurselor peisagistice, însă, se ciocnește totodată cu practicarea oieritului, iar acest fapt poate pune în dificultatae practicarea simultană cu turismul. Căinii păstorilor pun în pericol persoanele ce practică drumeția chiar dacă acesția de află la o distnață considerabilă de turmă, și de aceia necesită un program bine reglementat pentru ambele activități.

2.7. Solurile

Solurile din reginea arealului studiat (fig. 24) sunt în strânsă concordanță cu factorii meteorologici și climatici.

Conform RAPORTULUI DE MEDIU PENTRU PLANUL URBANISTC ZONAL – ’’CONSTRUIRE PARC EOLIAN 75 MW“ COMUNA IZVOARELE, JUDETUL TULCEA, predominant se găsesc soluri cenușii închise și cernoziomurile levigabile, iar în proporții mai reduse litosoluri, cernoziomuri carbonatice și levigabile, dezvoltate pe baza de loėss cuaternar. Aceste soluri sunt caracteristice unităților de relief intens drenate și au o notă de lut și luto-argiloasă. Grosimea straturilor de sol sunt între 2 și 3,5 metrii și au un pH neurtu.

Aceste soluri au rezultat pe suprafața produselor dezagregării și alterării formațiunilor cristaline și sedimentare.

Figura 24: Tipuri de sol în județul Tulcea

Sursa: RAPORT DE MEDIU PENTRU PLANUL URBANISTC ZONAL – ’’CONSTRUIRE PARC EOLIAN 75 MW“ COMUNA IZVOARELE, JUDETUL TULCEA.

2.8. Resurse de subsol

De pe teritoriul satului Izvoarele, aproape de rețeaua rutieră s-a exploatat calcar vânăt, cu intruziuni de porfirit ce a fost folosit pentru construirea locuințelor, dar și pe post de pietriș pentru mentenanța drumurilor.

Lăngă Alba, se exploatează în cariera Causei gresia gălbuie, folosită ca în cazul anterior tot în construcții și mentenanța drumurilor, iar în partea de est, pe lângă calcarul vânăt, s-au mai exploatat și marnele calcaroase.

În zona localității Iulia s-au extras calcare vineții din preajma dealului Consul, dar și riolit, destinat întreținerii șoselelor cu pietriș.

CAPITOLUL III. CONSIDERAȚII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

3.1. Istoria localității

În ceea ce privește mișcarea migratorie a grecilor în România există date încă din perioada antică.

Izvoarele pe de altă parte, denumită Alibeichioi de către turcii ce o ocupau, a primit populația originară din Aspru (Acdere), regiunea Salonic, în jurul anului 1838.

Familiile întemeiatoare au plecat din Grecia din pricina persecuțiilor turcești în anul 1828 spre nord, în sudul Basarabiei, teritoriu rus, unde, în urma unor înțelegeri cu țarii acesția urmau să primescă „protecție și pământuri scutite de dări” (sursă – Narcisa Știucă – „Un model al supraviețuirii – grecii din Izvoarele” revista Cultura (Fundația Culturală Română), nr.257, 20 ian.2010; „Studiu etnologic dedicat comunității elene din Izvoarele”).

Ulterior grecii pornesc la drum înapoi spre casă, unele izvoare istorice spun că din pricina dorului de casă, altele că din pricina faptului că nu au primit ce le-a fost promis de țarii ruși. Motivul cert rămâne până azi un mister.

În drumul lor au făcut popas în satul ce urma să îi spună Izvoarele, cu Tudorița, o femeie ce urma să nască. Prin prisma faptului că datinile înterzic unei leuze să părăsească locul în care a născut pentru primele 40 de zile, familiile s-au stabilit aici. Pentru venituri materiale s-au folosit de ce le oferea natura, din păduri extrăgeau materie primă folosită la Tulcea pentru confecționarea bărcilor.

În anul 1838 se consemnează existența a 15-20 de familii fără vreo dată de apartenență etnică și încă 20 de familii de etnie greacă (conform notelor de călătorie prin Dobrogea ale lui Ion Ionescu de la Brad).

3.2 Date demografice

Din documentul: STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI IZVOARELE, JUDEȚUL TULCEA, reiese faptul că, la începutul secolului XX, satul Izvoarele număra 668 de locuitori dintre care, aproximativ 618 au declarat că sunt cunoscători de limba greacă, însă cu elemente din limba bulgară, aromână și turcă. La acest număr se adaugă alți 21 de români, 8 rromi creștini, 7 bulgari, 4 tătari și 10 greci declarați. Din același document oficial, reiese faptul că la recensământului din anul 2002, populația a ajuns la un număr de 1670, din care doar 300 de persoane s-au declarat de origine greacă.

În conformitatea dateleor oficiale date de Direcția Județeană de Statistică Tulcea, populația stabilă după domiciliu a comunei Izvoarele la data de 1 iulie 2010, era de 2083 persoane, dintre care 1905 peste vârta de 18 ani. Aceasta reprezenta o creștere față de anul 2009 în care bilanțul natural era negativ (19 nașteri la 28 decese), din prisma faptul ca în anul respestiv s-au înregistrat doar 41 de stabiliri de domiciliu în comună față de 392 de plecări.

În urma recensământului din 2011, populația comunei Izvoarele este de 2049 locuitori, mai mică cu 264 decât în 2002. Densitatea este de 39,12 locuitori/km2, iar datele cu privire la populație se disting în funcție de sex (fig. 25), grupa de vârstă (fig. 26), componența etnică (fig. 27) și confesională (fig. 28).

Figura 25: Populația totală stabilă pe sexe în comuna Izvoarele, Tulcea în anul 2011

Sursa: http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul/

Din figura 25, observăm faptul că populația recenzată masculină depășește cu foarte mici procente cea feminină.

Figura 26: Populația totală stabilă pe grupe de vârstă în comuna Izvoarele, Tulcea în 2011

Sursa: http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul/

În figura 26 observăm că numărul tinerilor este net inferior numărului persoanelor vârstnice. Există 1008 persoane peste 50 de ani, 592 persoane cu vârste cuprinse între 25 și 49 de ani, și doar 449 tineri sub 24 de ani. Acest lucru putem spune că este datorat în principiu mișcării migratorii și natalității scăzute, din cauza factorilor economici nesatisfăcători, dar și lipsei de ascensiune profesională și cultural-educativă, probleme des întâlnite în spațiul rural.

Figura 27- Componența etnică a comunei Izvoarele, Tulcea în 2011

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Izvoarele,_Tulcea

Din figura 27 reiese faptul că populația recenzată în 2011 s-a autodeclarat în proporție de peste 52% de etnie română, 43,82% de etnie greacă, 3,22% necunoscută și 0,29% altă etnie. Aceste date nu au neapărat un temei real prin prisma faptului că la momentul recensământului o bună parte din populația rezidentă a fost plecată din țară, în mod special cea de etnie elenă.

Cu privire la populația ce a declarat că nu își cunoaște etnia, acest lucru se datorează neidentificării cu cea română sau greacă ce obțin majoritatea, din pricina intruziunii unor cetățeni bulgari și aromâni de-alungul istoriei de la fondarea satului încoace. Din cauza căsătoriilor mixte din trecut până la momentul actual localnicii au această incertitudine etnică.

Figura 28: Componența confesională a comunei Izvoarele, Tulcea în 2011

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Izvoarele,_Tulcea

Din figura 28 remarcăm faptul că peste 95% din populația recenzată în 2011 s-a autodeclarat ortodoxă, 1,17% de rit vechi, 3,22% necunoscută și 0,34% de altă religie. Motivul pentru care un procent așa de mare este de rit nou, este acela că biserica cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, este cea mai veche construită, pe când cea de rit vechi cu hramul Sfintei Treimi este mai recent construită, și anume în jurul anul 1995.

În anul 2009, populația ocupată la nivelul întregii comune este de 107 salariați, cei mai mulți activând în învățământ, industrie, administrație publică și sănătate. Numărul de 107 de angajați deși ar părea infim față de populația ce depășește 2000, doar în satul Izvoarele, se datorează faptului că majoritatea populației active lucrează fie în Tulcea, fie în străinătate.

Pe de altă parte numărul de șomeri înregistrat în anul 2010 este de 55 la nivel de comună, și a crescut exponențial față de 2006 precum putem observa în figura 29, datorită crizei economice (falimentarea microântreprinderilor locale) și disponibilizărilor din sectorul public.

Figura 29: Numărul de șomeri în comuna Izvoarele între 2006 și 2010

Sursa: STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI IZVOARELE, JUDEȚUL TULCEA- date de la AJOFM Tulcea

CAPITOLUL IV . CARACTERISTICI ECONOMICE ȘI CULTURALE

4.1. Economia localității

În trecut localitatea avea ca ramură importantă economică meșteșugurile specifice zonei precum croitoria, fierăria, producerea de materiale de construcții precum cărămizile, tâmplari și hămurari, însă, din pricina înlocuirii acestor produse cu cele se serie din comerț s-au redus drastic, rămânând ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor: păsări, ovine, bovine, caprine, porcine. Această ocupație este una mai degrabă de bază decât comercială îndeplinind nevoile proprii ale localnicilor.

Răspândit tot la nivel al sectorului primar este și apicultura din urma absorbției de fonduri europene în acest domeniu de către localnici, iar pe de altă parte există un declin al viticulturii locale. În cadrul comunei sunt înregistrați 30 de producătoi individuali în domeniul viticulturii și 10 ferme de creștere a animalelor sub gradul subzistenței, conform strategiei de dezvoltare a comunei Izvoarele din 2011.

Firma ce ocupă locul 3 din județ în prezent, în topul profitului, secțiunea microântreprinderi este SERVICII LOCALE IZVOARELE SRL, în domeniul captării, tratării și distribuției apei conform site-ului listefirme.ro. Aceasta a fost înființată în 2010, a înregistrat în 2018 o cifră de afaceri de 203993 de lei și un număr mediu de 4 angajați.

Potrivit site-ului termene.ro, în Izvoarele au fost înregistrate de-a lungul timpului un număr de 47 de firme (45 SRL și 2 SRLD). Dintre acestea, cele mai longevive pe piață au fost:

ALBINA COMPANY SRL – din 2008 până în 2016, în domeniul agricol

ALECUS-COM SRL – din 1995 până în 2016, în domeniul comerțului cu produse nealimentare

ART-ATTACK SRL-D – din 2016, în domeniul activităților de întreținere peisagistică

BOBO REPAIR SRL – din 2016, în domeniul întreținerii și reparării de autovehicule

BUCȘĂ SRL – din 2006, în domeniul comerțului cu fierărie, sticlă și alte materiale

BURTE CAFFE SRL – din 2016, în domeniul băuturilor și servirii acestora

CRIA-ZOO FARM SRL – din 2017, în domeniul agricol

CXB OMICRON SISTEM SRL – din 2017, în sectorul de activitate softwere orientat spre client

DASCĂLU ET CO SRL – din 1993, în domeniul comerțului cu produse alimentare

DOMED SAN CENTER SRL – din 2014, în domeniul facilităților de cazare și vacanțelor de scurtă durată

ELISILVIUS SRL – din 1995, în domeniul comerțului cu produse alimentare

GEOSTIL PREST SRL – din 1999, în domeniul agricol

IARA SRL – din 1999 până în 2017, în domeniul activităților veterinare

ILEMAT CONS SRL – din 2008, în domeniul comerțului cu produse nealimentare

ILESEBATIB SRL – din 2015, în domeniul agricol

NEA PERAMOS SRL – din 2007 până în 2017, în domeniul construcțiilor

PROTUS BISNIS SRL – din 2016, în domeniul comerțului cu produse alimentare

STIL COM SRL – din 2005, în domeniul agricol

TOPODEI SRL – din 2014, în domeniul ingineriei și consultanței tehnice

TOTAL AGRO SRL – din 2005 până în 2017, în domeniul agricol

TRACĂ SRL – din 1998 până în 2016, în domeniul agricol

TRANICOM AGRO SRL – din 2008, în domeniul agricol

YBES – VIPA SRL – din 2008 până în 2012, în domeniul comerțului cu produse alimentare

4.2. Infrastuctura locală

Cu privire la unitățile de locuință, în comuna Izvoarele sunt 979 în proprietate privată și 5 de stat. Suprafața locuibilă este de 47402 m2 în proprietate privată și 227 m2 de stat, conform datelor din strateiga de dezvoltare.

Lungimea totală a rețelei de apă este de 18 km, iar cea de canalizare de 11 km.

Infrastuctura rutieră din cadrul comunei este satisfăcătoare, aceasta însumează 102 km lungime de drum, și 32 km lungime de rețea stradală. Pe plan intern nu stă însă foarte bine, până în 2018 au fost asfaltați doar 3,5 km de drumuri sub conducerea fostului primar, însă, în cadrul interviului dat de actualul primar Ghiorghe George în ianuarie 2019, pentru site-ul de știri TLnews.ro, acesta a declarat că restul de 14 km de drum se vor face în anul curent (pentru ca străzile ce arate precum cea din figura 30). Proiectul acesta este în curs de desfășurare, licitațiile au fost definitivate, iar plata va fi efectuată eșalonat de către Ministerul Dezvoltării.

Figura 30- Drumuri asfaltate în Izvoarele

Sursa https://www.facebook.com/IzvoareleTulcea/photos/a.259898347426275/1116562601759841/?type=3&theater

Cu privire la domeniul salubrității, comuna nu dispune de un sistem sustenabil, există o rampă de depozitare a deșeurilor, fără să aibă vreun studiu de fezabilitate, însă există un proiect de viitor de 100.000 € nefinalizat de depozitare a deșeurilor și ecologizarea arealului.

Rețeaua de apă acoperă 70% din necesarul localnicilor, și cea ce canalizare doar 55%. În zonă există deja o stație de epurare, iar ca proiect de viitor primarul comunei a înaintat către Ministerul Dezvoltării un proiect ce constă în implentarea apei curente în satele adiacente Alba și Iulia.

Căile de comunicații au o acoperire destul de amplă de telefonie atât mobilă cât și fixă, televiziune și internet. Aproape toți localnicii beneficiază în proporție de 85% televiziune, 75% telefonie mobilă, 45% telefonie fixă și 20 de gospodării au acces la internet.

O hibă constantă la nivelul infrastucturii o constituie sistemul de iluminat public, acesta pe lângă faptul că este deficitar, puterea becurilor e foarte slabă și acoperă o arie restrânsă, gradul de mentenanță lasă de dorit prin prisma faptului că poate să stea și cu lunile un bec ars pe stâlpul de iluminat, iar zonele marginale duc o lipsă totală a lumii după lăsarea serii.

De asemenea, tot la nivelul infrastucturii comunei remarcăm existența a 2 companii ce au creat parcuri eoliene: SC trading Anto-Rad și SC Dodi Stil SRL, conform Strategiei pentru conservarea biodiversității și utilizarea durabilă a componentelor sale în zona Munților Măcinului(2011-2020).

Din proiectele prioritare ale comunei Izvoarele, în valoare de 22.820.005 lei, cele mai importante pe care le cofinațează Consiliului Județean Tulcea este cea de integrare a rețelei de apă și canalizare, precum și construire a stației de epurare pentru Alba și Iulia.

4.3. Mediul instituțional local

Comuna beneficiază de instituții publice precum: unități comerciale cu profil mixt (DASCALU ET CO SRL, PROTUS BISNIS SRL), baruri (BURTE CAFFE SRL), moară, unitate poștală, sediu de poliție, două biserici (fig. 31 și fig. 32), o unitate farmaceutică umană și veterinară, sediul comunității elene, cămin cultural (fig. 33), o unitate de învățământ primară, gimnazială și grădiniță.

Figura 31- Biserica de rit nou cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie

Sursa https://www.facebook.com/IzvoareleTulcea/photos/a.259898347426275/1116562848426483/?type=3&theater

Figura 32- Biserica de rit vechi cu hramul Sfintei Treimi

Sursă personală, satul Izvoarele, mai 1997

Figura 33- Căminul cultural din Izvoarele

Sursa https://www.facebook.com/IzvoareleTulcea/photos/a.259898347426275/1116562685093166/?type=3&theater

Din proiectele atrase pe plan local de către actuala conducere administrativă, cele deja în curs de desfășurare sunt:

-construirea unui dispensar uman în valoare de 500 000 €, pe două nivele utilat după standarele europene, în locul celui vechi de 60 de ani. Acest proiect este cel mai mare la nivel de județ la momentul actual, potrivit domnului primar, cel mai bine finanțat, ce ține să atragă prin acesta stabilirea unui doctor stomatolog și unui doctor de familie. Dispensarul va fi utilat cu centrală, apă curentă, grup sanitar, canalizare dar nu cu aparatură medicală. Pentru aparatură medicală, conducerea promite că nu se va oprii din demersuri și va mai cauta finanțarea proiectelor în cauză.

-finalizarea achiziției unui buldoexcavator pe baza programului GAP, în domeniul public, pentru dezăpezirea drumurilor și diverse intervenții

-un parc pentru copii și un foișor în apropierea școlii

Pe lângă acestea, investițiile viitoare vor fi cele de a asfalta drumurile din Alba și Iulia, dar și reabilitarea sistemului de iluminat public în toate cele trei sate.

Prin Ministerul Dezvoltării, administrația publică a obținut 1,2 mil. de lei pentru reabilitarea integrală a școlii gimnaziale, și anume: achiziția a două centrale mixte cu o capacitate calorică dublă față de cele anterioare; reabilitarea sălii de sport și crearea vestiarelor; izolare integrală; acoperiș nou; grupuri sanitare; videoproiector, mobilier și table noi, pentru cei 160 de copii de la grădiniță la clasa a VIII-a ce studiază în cadrul acestei instituții la momentul actual, potrivit interviului dat de primar pentru site-ul Tlnews.ro.

CAPITOLUL V. CARACTERISTICI ETNOGRAFICE ALE LOCALITĂȚII

5.1. Comunitatea elenă în ziua de azi

Comunitatae elenă din arealul comunei Izvoarele își păstrează și în ziua de azi datinile și obiceiurile încă de la înfințarea satului.

Familiile de naționalitatea greacă, rezidente sau nu, cu copii rezultați în urma unei căsătorii mixte sau în cadrul comunității își conservă moștenirea culturală mai mult sau mai puțin.

Comunitățiile elene, atât cea din comună, cât și cea din municipiul Tulcea, strâng în ansambluri folclorice nu doar doritori de orice etnie, ci și tinerii ce provin direct sau indirect din Izvoarele.

5.2. Tradiții, obiceiuri și mituri locale

În cadrul arealului studiat distingem încă de la portul tradițional și până la tradiții și obiceiuri, individualitatea comunității elene în paralel cu celelate comunități din regiunea nord-dobrogeană, cu o mare însemnătate în timp și spațiu din punct de vedere cultural.

Costumul popular din Izvoarele

Costumul feminin din Izvoarele este alcătuit din:

Gear (fig. 34) – un batic din pânză cu ciucuri împleți, alb sau colorat

Figura 34 – Gear tradițional

Sursă personală, Tulcea, iunie 2019

Bunghiță (fig. 35)– un batic brodat pe partea frontală ce se pune sub gear

Figura 35 – Bunghiță cu margine colorată, și una cu margine din dantelă

Sursă personală, Tulcea, iunie 2019

Trăngăcele (fig. 36) – un accesoriu ce se agața un partea stângă sau dreaptă a gearului, sub floare

Figura 36 – Trăngăcele din mărgele de nisip și paiete pe fir de nailon

Sursă personală, Tulcea, iunie 2019

Zalele (fig. 37) – accesoriu de cap purtat în principiu de femei măritate sau logodite

Figura 37- Zale din fir metalic și mărgele lacrimă

Sursă personală, Tulcea, iunie 2019

Cămașa (fig. 38) – dintr-un material țesut la război sau catifea de diferite culori, iar deasupra mai multe șiraguri de mărgele

Figura 38 – Cămașă tradițională, cu zunar în talie și lanțuri de mărgele

Sursă personală, Tulcea, iunie 2019

Zunar – un brău metalic, pus în talie deasupra cămeșii

Batistă (fig. 39) – pânză țesută la război pe care sunt cusute manual cu acul difeirte modele, se agață în partea dreaptă la zunar

Figura 39 – Batistă țesută

Sursă personală, Tulcea, iunie 2019

Rochie (fig. 40) – făcută din ciucuman (material din lână țesut la răznoi) sau catifea

Figura 40 – Rochie din catifea

Tirlici (fig. 41) – pantofi din lână combinat cu stofă și alte materiale, și cu o talpă din cauciu. În zilele noastre, aceștia nu mai sunt purtați decât de un procent mic din bătrânele satului, din pricina opțiunilor de pe piața de pantofi, dar în mod special faptului că nu mai este nimeni cu priceperea de a-i confecționa.

Figura 41: Tirlici confecționați în jurul anului 1940

Sursă personală, Constanța, iunie 2019

Dresuri – albe de bumbac

Poale (fig. 42) – jupă croșetată pe marginea de inferioară

Figura 42 – Poale cu margine albastră și galbenă

Sursă personală, Tulcea, iunie 2019

Șorț (fig. 43) – din satin alb cu funde roșii sau din stofă, cu paiete cusute la mână cu motive tradiționale, la pe marginea ambelor dantelă

Figura 43- Șorț cu detalii tradiționale cusute din paiete și mărgele de nisip și margini din dantelă

Sursa personală, Tulcea, iunie 2019

Portul tradițional se foate observa în ansamblu în figurile 44 și 45. De asemenea, după gradul de complexitate, ordinea este foarte importantă, după cum putem observa în figura 46.

Figura 44: Costumul tradițional al comunității elene din Izvoarele

Sursa personală, satul Izvoarele, ianuarie 2018

Figura 45: Costumul tradițional al comunității elene din Izvoarele

Sursa personală, Tulcea, iunie 2019

Figura 46: Pașii de îmbrăcare a costumului popular

Sursa personală, satul Izvoarele, ianuarie 2018

Din figura 46 obervăm faptul că îmbracarea portului începe de la punerea poalelor, după care rochiei, numită și fustanelă, după aranjarea pliurilor acesteia se pune șortul, după cămașa se leagă și se pune în talie un zunar de care se agață batista în partea dreaptă. Deasupra cămașei se pun cât mai multe șiraguri de mărgele, și începe să se lege zona capului, mai întâi cu un batic împaturit pus în creștet, deasupra baticului se pune bunghița, iar deasupra bunghiței gearul. Gearul se fixează cu ace înfipte în baticul înpăturit, se leagă mai întâi sub gât, cât sâ se facă perfect unghiulare pliurile din lateral, după care se leagă după cap și se piaptană ciucurii. Pe partea dreaptă se pun trăngăcele și florile, iar femeile măritate își pun pe creștet zalele.

Doar în satul Vișina, comuna Jurilovca, există un port tradițional bulgăresc (fig. 47) ce seamănă oarecum cu cel grecesc (prin prisma faptului că a existat o populație de bulgari de la începutul fondării satului Izvoarele) doar că nu este atât de complex, de încărcat de detalii și de colorat precum cel mai sus descris.

Figura 47- Costum bulgăresc din Vișina, Jurilovca

Sursa https://www.facebook.com/SuvenirdinDobrogea/photos/pcb.523172331152708/523172191152722/?type=3&theater

Obiceiurile și tradițiile locale sunt cele care diferențiază Izvoarele de celelate sate și comune din împrejurimi, și conservă comunitatea și manifestările culturale specifice în timp și spațiu.

Obiceiuri cu privire la naștere

La naștere, femeia era asistată de către o moașă, ca și în comunitatea romanească, doar că aceasta era numită ,,babă’’, și era una dintre bătrânele satului pricepută la aducere pe lume a pruncilor. Pentru acest lucru babei i se dădeau daruri precum haine, prosoape și multe altele.

Respectul pentru moașe este arătat anual pe data de 8 ianuarie (în cea de a doua zi a Crăciunului pe rit vechi), de sărbătoarea ,,Babu Mera’’ (Ziua Babei). Această zi este serbată în centrul satului, cu muzicanți, de către moașe și alte femei cu vârstă înaintate ( bunicile copiilor ), unde femeile tinere s-au necasătosite nu își au locul. La această sărbătoare, precum și la alte sărbători femeile sunt îmbrăcate în portul tradițional.

Femeia lăuză are interdicție de patruzeci de zile să nu iasă din curte, tradiție ce nu prea se mai practică în ziua de azi, femeile preferănd să o ignore ca să poată participa la slujba de creștinare a copilul și din multe alte motive obiective.

Botezul decurge cu o slujbă de creștinare la finalul căreia nașii aduc copilul acasă la părinți, sting lumânarea de tocul ușii și încredințează copilul părinților prin formularea: ,,V-am luat un păgân și v-am adus un creștin.’’

În ceea ce privește botezul pot spune că obicei ce nu se mai practică de aproximativ patruzeci-cincizeci de ani este faptul că, la masa de după slujbă nu se prezentau decât femeile. De asemenea, un obicei ce nu se mai practică de toată lumea este cel în care se umblu două vase cu orez și se dau din mână în mână la invitați să pună câte un ban copilului. Acest obicei a fost adaptat de acum douăzeci de ani până în zilele nostre la punearea banilor în patul pruncului și în plicurile de la masa festivă.

În apa de ,,scăldătoare’’ ( prima baie a pruncului după slujba de creștinare) se pune: ou ca să fie ușor, bani ca să fie bogat și flori ca să fie frumos. Banul pus în apă era folosit prima oară pentru a face o cruce deasupra copilului, după care urma băița. La finalul ritualului apa este aruncată de către o fată nemaritată și cu părinți. La acest obicei vin exclusiv femei și se practică și în ziua de azi.

Luatul de moț nu este ceva specific comunității însă se practică pe alocuri de o vreme încoace, din pricina căsătoriilor mixte.

Obiceiuri legate de nuntă

În Izvoarele, precum în restul împrejurimilor, nunta are trei etape, și anume logodna, nunta propriu-zisă și obiceiurile după ziua nunții. Precum și în celelate comune, pregătirile începeau de joi pentru a exista timp suficient preparării bucatelor.

Invitația la nuntă din trecut și până acum s-a realizat pe cale orală. Cavalerul și domnișoara de onoare erau trimiși cu o carafă cu vin din casă în casă, cinsteau invitații, iar cei ce nu erau găsiți acasă aveau gardul marcat de către cavaler sau domnișioară cu o bucată de cretă pentru a venii următoare zi să ii invite și să ii cinstească. În perioada actuală, se utilizează învitații scrise și înmânate personal, iar obiceiul de a cinsti invitații a rămas la fel de răspândit chiar și în cazul nunților mixte.

Vineri seara are loc ritualul de împletit părul miresei de către nașă, după cum putem observa în figura 48. Aceasta se face la casa miresei unde sunt invitate prietenele sale, rudele apropiate ale ei și ale nașei și bătrânele familiei. Tinerei i se impletește părul, primește daruri, bani și pupă mâna tuturor femeilor măritate.

Figura 48: Împletitul și aranjatul miresei de către nașă

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, iunie 1997

Sâmbătă are loc o petrece a mirilor alături de prietenii lor, de care se despart după momentul căsătoriei.

Duminică dimineață are loc acasă la mire bărbieritul acestuia de către prieteni, cu o lamă de topor de obicei sau cu un cuțit masiv.

De la casa miresei, domnișoara de onoare pleca (îmbrăcată cu hainele de logodnă ale miresei primite de la soacra mare) alături de încă zece-douăzeci de femei să ii ducă mirelui hainele de cununie din partea soacrei: cămașă, maiou, șosete, ștergar țesut la război cu diferite modele.

Pe parcursul primei zile (duminica) se află muzicanți atăt acasă la mire, cât și la mireasă și le cântă pe tot parcursul zilei, așa cum putem observa în figura 49.

Figura 49: Alaiul de nuntași și muzicanți

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, septembrie 2006

După ce mirele este luat de acasă de către nași se îndreaptă către casa misei pentru a o lua la slujba de cununie, obicei răspândit în toată zona dobrogei de altfel.

Înainte de a pleca la biserică socrii mari și socrii mici sunt puși pe scaun, în fața lor se pun mirii în genunchi, mirele își cere iertare cu un pahar de vin în mână și cu o manta pe el față de familie și sărută mâna părinților. Mireasa, în schimb, își cere iertare cu o icoană în mână, făcând trei mătănii în fața părințior cărora la final le sărută mâna.

La finalul cununiei religioase, precum cea exemplificată în figurile 50 și 51, domnișoara de onoare aruncă cu punguțe cu bombane spre invitați, la ieșirea din biserică nașul pune bani într-o găleată cu apă ce se varsă înaintea mirilor.

Figurile 50 și 51: Cununia religioasă

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, iunie 1997

Ulterior, alaiul se îndreaptă spre casa mirelui unde soacra mare îi așteaptă în pragul ușii, îi leagă cu o bucată de pânză albă și îi trage în casă, ca semn al uniunii familiale.

La petrecerea din timpul serii, o foarte mare atenție i se acordă nașului. Acestuia i se ‘joacă darurile’ de către un nuntaș, se tocmește cu el pentru fiecare cadou al mirilor, simultan i se ‘dansează găina’alături de colacul său și al nașei, moment în care trebuie să danseze ca să i se pună pe masă. După acest obicei i se joacă în fața soacrei mari, după care celorlalți nuntași.

Înainte de a se fura mireasă, neamurile apropiate ale mirilor se costumează în straie populare grecești sau ale altor etnii, precum cei din figurile 52, 53, 54 și 55, astfel captând atenția tuturor mireasa poate fi furată. După un timp este trimis la nuntă într-o rochie albă un văr sau un prieten al acesteia (figura 56) provizoriu cât timp mirele negociază prețul să îi înapoieze mireasa.

Figurile 52, 53, 54 și 55: Costumația nuntașilor la petrecere

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, iunie 1997

Figura 56: Mireasa provizorie la petrecere

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, iunie 1997

Spre dimineață se aruncă buchetul și jartiera miresei (obicei mai nou apărut și împrumutat), iar la final nașul este condus spre casă de către nuntași și socrii.

Următoarea zi are loc ‘ciorba de potroace’ într-un cadru mai restrâns, precum putem observa în figura 57. De asemenea are loc ritualul de ‘legătoare a miresei’ cu un batic de către nașă, ruperea colacul deasupra capului și împărțirea acestuia la invitați ca în celelalte comune din apropiere.

Figura 57: Ciorba de potroace

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, iunie 1997

Obiceiuri în legătură cu moartea

În ceea ce privesc obiceiurile și tradițiile legate de decesul unei persoane se remarcă existența atât ritualelor similare cu cele zonei geografice din care face parte comuna, dar și a anumitor rituale specifice comunității.

După ceremonia de pomenire a răposatului se practică ‘scăldatul mortului’, a dăruirii de diverse obiecte spre pomenirea acestuia, atât la înmormântare cât și la parastasul de 40 de zile, de la pernă, covoare, mese, plăpumi, haine, încălțăminte, veselă, lenjerii de pat și multe altele. Prin această pomenire este evidențiat respectul față de răposat și din acest motiv sunt transpuse la un anumit interval de timp, și anume la: trei zile, nouă zile, douăzeci de zile, patruzeci de zile, trei luni, șase luni, un an, iar până la pomenierea de șapte ani, se pot face din 3 în 3 luni, din 6 în 6 luni, sau anual în funcție de posibilitățiile fiecăruia.

Obiceiri de primăvară

Cu privire la obiceiurile de primăvară pot spune că sunt practicate cu stictețe în fiecare an, de zeci de ani în coace. În sâmbăta Floriilor, unul dintre obiceiurile cele mai promovate în mass-media este Lăzărelul. Acesta este cunoscut în toată țara, fiind practicat doar în șesul Munteniei și în Dobrogea, și este înrudit într-o mare măsură din punct de vedere tematic cu Coloianul.

Acest o obicei are o semnificație pierdută, necunoscută în ziua de azi, însă din izvoare nescrise are în spate o legendă și o însemnătate. Legenda spune că Lazăr, plecat în ziua dinaintea Floriilor cu oile și caprele la păscut și neavând cu ce să le hrănescă, a urcat într-un copac să le culeagă muguri, din neatenție a căzut și a murit pe loc. Această tradiție în cinstea lui are rolul de a-l invoca însăși pe el din vegetația ce urma să crescă în locul decesului.

Obiceiul este practicat de una sau mai multe cete de fete (fig. 58) cu văste nu mai mari de 14-15 ani, nemăritate. Cea care le conduce este numită în termeni populari buianciu, adică prima fată, și are rolul de a strânge darurile primite de la oamenii colindați.

Figurile 58: Grup de fete de Lăzărel

Sursa: https://meaptulcea.wordpress.com/2014/04/05/sambata-floriilor-lazarelul-din-izvoarele-jud-tulcea/#jp-carousel-9526

Fetele cântă trei cântece, unul în românește, unul în grecește și unul în bulgărește, cu toate că inițial au fost în număr de cinci sau șase cântece. Primul cântec este cel în limba româna intitulat: "M-am sculat de dimineață", și se cântă până în ora 10. Seara se cântă celelate două "Marluianis chiianakis" și "Imalai", iar în contextul ultimului cântec, la final se introduce numele băiatului din casa respectivă.

Se merge și se colindă la fiecare casă din sat, îmbrăcate în port tradițional și se dansează o horă condusă de buianci. Toate cântecele pomenesc de moartea lui Lazăr.

De asemenea, o tradiție păstrată și în momentul actual o constituie furatul bebelușilor de până într-un an în noaptea de 5 spre 6 mai. Noapte în care femeile pregătesc curbanul, mielul umplut la cuptorul din lut pentru sărbătoarea Sfântului Gheorghe pe rit vechi. La acest ritual copilul este luat de o tânără apropiată familiei, este ținut pâna următoarea seară, este îmbrăcat cu haine noi de către fata. Dacă nu se practică acest proces ce aduce sănătate copilul este un semn rău pentru familie.

Curbanul marchează începul anului pastoral, și se practică în Izvoarele de mai bine de 150 de ani de către familiile de greci și bulgari, prin prisma faptului că aduce un omagiu Sfântului Gheorghe, ocrotitorul comunității. Localnicii având ca practică inițială de la fondarea satului oieritul, jertfirea mieilor este simbolică (pentru sănătate, bunăstare și pentru spor), bazată pe mitul Sfântului Gheorghe.

Ritualul începe cu spălatul participanților, pregătirea tămâierul și a trei vase separate (tărâțe, sare, apă), după care se alege un miel de către feciorul familiei.

Mielul de jertfă, pe timpuri era împodobit cu o cunună din plante, iar la cornul drept i se punea lumânarea de la Paști, însă în ziua de azi aceste detalii s-au pierdut. Ceea ce se face ulterior de selectarea acestuia, este tăierea unei bucăți din lână și adăugarea ei în tămâier pentru a arde (fig. 59)

Figura 59: Tămâierea mielului

Sursa:https://meaptulcea.wordpress.com/2014/05/04/6-mai-curbanul-la-grecii-din-izvoarele/; foto: Narcisa Știucă

Mielul se așează în genunchi, se închină și i se dă să mănânce și să bea din cele trei vase. După aceea se închină din nou mielul de trei ori, se tămâiază în sensul acelor de ceasornic.

După sacrificare, se ia sângele mielului și se ung tocurile ușilor și frunțile copiilor în semnul crucii de către cel care a realizat tot ritualul, și anume bătrânul casei. Acesta îninte de ritual trebuia să îmbrace haine noi sau cel puțin curate, pentru a marca ideia de un nou început.

Locul în care era sacrificat mielul era ales cu grijă să fie îndreptat către răsărit. Pregătirea și coacerea curbanului se face și în zilele noastre în cuptor comun, stabilit de un număr impar de familii din vecine.

Curbanul este umplut cu bulgur (grău fărămițat, fiert, amestecat cu organe și legume). În ziua de azi în bulgur nu se mai pune grâu, ci orez, dar restul compoziției a rămas la fel. Mielul este cusut la final, condimentat și acoperit de o „pătură” frământată din făină de mălai și grâu, sub care se pun frunze de ștevie din belșug (figura 60).

Figura 60: Pregătirea curbanului

Sursa:https://meaptulcea.wordpress.com/2014/05/04/6-mai-curbanul-la-grecii-din-izvoarele/; foto: Narcisa Știucă

Curbanul se bagă în cumporul de lut ars minim 3 ore și se astupă gura cumporului ca să mențină căldura constantă. Timpul de pregătire este minim de două ore, cu toate că multe familii îl lasă în cuptor până la amiază, când se întorc de la slujbă.

După momentul servirii oasele nu se aruncă, ci se îngroapă într-un colț din grădină, sub umbra unui copac.

Dincolo de elementele mitice sau religioase obiceiul implică participarea întregii comunități, fiind dincolo de împlinirea ritualului un moment de legătură între indivizi, între nucleele familiale și prin generalizare contribuie la consolidarea comunității.

Obiceiuri calendaristice

Obiceiuri de Crăciun și Anul Nou

Cu privire la tradițiie ce marchează sărbătoarea Crăciunului si a Anului Nou putem spene că sunt respectate aproape în totalitate în formele sale inițiale.

Tradițiile sunt respectate și acum de feciorii satulul în pragul acestor sărbători. Aceștia formează două cete și taie comna în două pentru a merge cu colindul la fiecare casă în acea seară.

Colindele sunt cântate în grecește și se recită și pe uliță pentru a ține tot satul treaz și să fie primiți de către oameni cu uratul.

Cel dintâi fecior avea o batistă cusută și brodată ca semn al hărniciei ce aduce belșug în casele oamenilor. Tinerii purtau o abă pe ei, adică o haină lungă cu sau fără glugă din postav, lucru ce dădea o notă de unitate al acestora. Se colindă până la răsăritul soarelui și cu ce obțin de la colindat petrec în timpul serii.

În ceea ce privește ceata de colindători de la Izvoarele există un conducător, "drăgumanul", care organiza atât ceata, cât și repetiția colindelor în ajunul Crăciunului. Cu uratul "se merge de Sf. Vasile" în ultima zi din an. Se cântă la fel în tot satul, iar în ziua de Anul Nou copiii merg cu "semănatul" și cu "sorcova".

Colindatul cu drăgumanul se practică și în data de 6 ianuarie penru cei ce sunt pe rit vechi, în ajun de Crăciun de o ceată cu flăcăi îmbrăcați în abe (figura 61), cu o plălărie din lână bodată sau împodobită cu diverse accesorii și cu o pană într-o parte, alături de o fată curtată de cel dintâi fecior.

Figura 61: Ceată de flăcăi la colindat cu drăgumanul

Sursa:https://www.facebook.com/IzvoareleTulcea/photos/a.929013377181432/929013407181429/?type=3&theater

De Anul Nou, în comună, are loc prepararea tradiționalei plăcinte de Sfântul Vasile, numit și pită, de către cea bătrâna fiecărei familii în parte. Aceasta este făcută din brânză și este acoperită de lapte bătut cu ou. Între foi se adaugă niște monede, iar cine găsește una dintre ele se spune că va avea spor tot anul. Înainte de a fii mâncate, se pun toate bucatele pe masă, se tămâiază de față cu toată familia și se împart tuturor membrilor. Această tradiție se mai practică și la slavi și bănățeni, fiind moștenită de la conviețuirea populației migratoare cu bulgarii.

Boboteaza. În Izvoarele, după slujba de bobotează se organizează în centru o întrecere a cailor, după cum putem obseva în figura 62.

Figurile 62: Întrecerea și premierea participanțiilor la cursa de cai

Sursa: arhiva foto de pe un site de socializare al unui participant – https://www.facebook.com/photo.php?fbid=2409509352609806&set=pb.100006522939816.-2207520000.1555411743.&type=3&theater

După sfințirea cu agheazmă a cailor și flăcăilor ce concurează are loc întrecerea propriu-zisă a aproximativ 10-15 participanți. Această tradiție se practică și în ziua de azi, din moși, cu o semnificație de ordin spiritual și conservator.

În data de 7 ianuarie a fiecărui an are loc ascunsul miresei de către soacra mare, găsitul acesteia de către mamă, dar și ritualul de udat al mireselor cununate în anul precedent. Acesta este făcut de către nașă finei sale.

Nașa alături de alte femei din neam se imbracă în portul tradițional se duc la casa mirei, pregătesc un bol cu apă cu un ban înăuntru, udă capul tinerei proaspăt căsătorite (figura 63) după care îi dă cadori și o dezbracă de ciorapi, îi aruncă pe casă, îi dă bluza jos și o îmbracă cu ce ia adus și cu straie populare ca să meargă la horă în sat.

Figura 63: Udatul miresei

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, ianuarie 1998

Obiceiul de udat este făcut, dar mai rar, în cazul ginerului de către drăguman când ajunge la casa în noaptea precedentă la fântână sau pârâu. La horă participă tot satul, atât bărbații cât și femeile de toate vârstele.

În data de 8 ianuarie are loc Babu Mera sau Ziua Babei, tinerele merg câte trei sau patru la baba care le-a moșit, o cinstesc, îi aduc cadouri, și o spală pe mâini în semn de recunoștință după care pleacă la horă în sat îmbrăcate în straie tradiținale. În această zi participă doar femeile, după cum putem observa în figura 64.

Figura 64: Ziua babei- hora din centrul satului

Sursa: Arhivă personală, satul Izvoarele, ianuarie 2018

5.3. Promovarea în mass-media a comunității elene

Comunitatea elenă administrează două pagini pe un site de socializare popular, una în care se promovează activitățiile artistice la care participă grupul de dansatori din comună (figura 65), atât cele pe plan regional, în țară și în străinătate, ce are un număr de 270 urmăritori; iar o altă pagină în care există postări doar pe plan local și desfărurarea activitățiilor de natură folclorică și etnografică strict din arealul satului, urmărită de 310 persoane(figura 66).

Figura 65: Pagina de Facebook- Comunitatea Elenă Izvoarele

Sursa: https://www.facebook.com/Comunitatea-Elena-Izvoarele-248151542018366/

Figura 66: Comunitatea Grecilor Din Izvoarele ,judetul Tulcea & ΕΛΛΗΝΙΚΗ ΚΟΙΝΟΤΗΤΑ ΙΖΒΟΑΡΕΛΕ, ΝΟΜΟΣ ΤΟΥΛΤΣΕΑ, ΡΟΥΜΑΝΙΑ

Sursa:https://www.facebook.com/pg/ComunitateaGrecilorDinIzvoarelejudetulTulcea/about/?ref=page_internal

În mass-media comunitatea apare frecvent în articole în preajma sărbătorilor calendaristice în care sunt expuse tradiții și obiceiuri ce se organizează la scară largă, și implică o pondere însemnată din populația rezidentă. Aici pot enumera sărbătoarea Floriilor, ziua Sfântulu Gheorghe, sărbători din iarnă și multe altele. Articole și site-uri ce expun individualitatea zonei se pot observa în figurile 67 și 68.

Figura 67: Articol legat de Ziua Babei în site-ul Radio România Constanța

Sursa:http://www.radioconstanta.ro/2016/01/08/sarbatoare-unica-in-dobrogea-ziua-babei-la-grecii-din-izvoarele/

Figura 68: Articol legat de Boboteaza din Izvoarele în site-ul Tulcea.Ziare.com

Sursa: http://www.ziare.com/tulcea/spital/sarbatoare-pentru-grecii-din-izvoarele-731739

Comunitatea elenă din Izvoarele se remarcă și pe plan extern prin identitatea culturală și tradiție. Pe site-ul ,,ellas2.wordpress.com” există un articol (figura 69) din data de 9 septembrie 2011, intitulat: ,,Izvoarele (surse): O mică Grecie în Delta Dunării !!!”. Din paranteza (surse) reiese informația că acesta este un sat din România, în apropierea graniței cu Ucraina unde populația este exclusiv de origine greacă. Acest lucru nu este în proporție de 100% adevărat, prin prisma faptului că la momentul recensământului din 2011 datele arată un procent peste 50% de localnici autodeclarați români și mai puțini greci. Cu toate astea, se specifică cursul istoric al înființării datat în jurul anului 1830 cu populație originară din Tracia, și de asemenea se specifică faptul că locuitorii comunică în limba maternă, greacă, ceea ce rezultă ca arealul studiat este găzduiește cea mai mare comunitate de greci puri din România.

Figura 70: Articol cu privire la cominitatea elenă din Izvoarele și tradițiile sale de pe site-ul ellas2.wordpress.com

Sursa: https://ellas2.wordpress.com/2011/09/09/izvoarele-%CF%80%CE%B7%CE%B3%CE%AD%CF%82-%CE%BC%CE%B9%CE%B1-%CE%BC%CE%B9%CE%BA%CF%81%CE%AE-%CE%B5%CE%BB%CE%BB%CE%B1%CE%B4%CE%B1-%CF%83%CF%84%CE%BF-%CE%B4%CE%AD%CE%BB%CF%84%CE%B1-%CF%84%CE%BF%CF%85/?fbclid=IwAR0VY-0hHkK1QtUgnmkk82m5WeElLHttDRBoPS3fxzZnUVEATlk26nj2Ky4

5.4. Analiza SWOT cu privire la patrimoniul imaterial

5.5. Analiza LFA cu privire la patrimoniul imaterial

5.6. Analiza SWOT a satului Izvoarele

CONCLUZII

Scopul acestei lucrări de licență este acela de a aduce la cunoștință în urma unui studiu amplu caracteristicile arealului studiat pe baza individualității cultural-etnografice și peisagistice, ce poate determina un potențial turistic cel puțin în curs de dezvoltare.

În primul capitol am specificat amplasarea satului, iar în cel de-al doilea cadrul natural din care face parte. Am pus accent astfel pe ceea ce ar putea să ofere mediul înconjurător pentru activitîțiile ecoturistice și de agrement. Prin prisma celor mai anterior menționate, pot spune că satul are un potențial turistic promițător și de pe urma resurlelor naturale din proximitate, doar că, pentru practicare constituirea unui traseu controlat, monitorizat, și reglementat în paralel cu celelalte activități economice practicate la nivel local

Capitolele trei și patru redau caracteristicile istorice, demografice și administrative, din care putem trage concluzia că spațiu și resurse există, iar o dezvoltare în sectorul primar, cu accent pe agrigultură, și terțiar, cu accent pe agroturism și ecoturism ar duce la o dezvoltare economică la nivel local, lucru ce ar putea determina oprirea maselor migratorii și creșterea nivelului de trai.

În capitolul cinci, am detaliat activitățiile de natură etnografică și culturală determinată de comunitatea elenă, din care trebuie reținut faptul că, plecând de la această premisă, satul constituie prin tradițiile grecilor o zonă agroturistică cu potențial ridicat aproape în tot cursul anului.

Astfel, prin prisma celor deja spuse, putem trage concluzia că satul Izvoarele, pe baza dezvoltării administrative, resurselor naturale și antropice turistice, este îndeajuns atractiv pentru a începe a fii mai mult promovat și dezvoltat pe partea activitățiilor din sectorul terțiar, deoarece ar putea constitui un bun procent în plus la PIB-ul local pe termen lung și în cursul întregului an calendaristic.

BIBLIOGRAFIE

Antoneta Seghedi- Rapot final asupra activității de cercetare geologică în cadrul proiectului GEF-UNDP nr. 47111

Ion Ionescu de la Brad- notele de călătorie prin Dobrogea

Mihai PETRESCU, Cristina DINU, Viorel CUZIC, Valentin PANAIT- Arii protejate din Dobrogea propuse de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea

Mihai Petrescu, Viorel Cuzic, Valentin Panait- Situl „Horstul Dobrogean”

RAPORT DE MEDIU PENTRU PLANUL URBANISTC ZONAL – ’’CONSTRUIRE PARC EOLIAN 75 MW“ COMUNA IZVOARELE, JUDETUL TULCEA.

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI IZVOARELE, JUDEȚUL TULCEA, ANEXĂ LA H.C.L IZVOARELE nr.53/2011

STRATEGIA ȘI PLANUL DE ACȚIUNE PENTRU CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ȘI UTILIZAREA DURABILĂ A COMPONENTELOR SALE ÎN MUNȚII MĂCINULUI

Viorel CUZIC, Mihai PETRESCU- Studiul avifaunei și habitatelor din Podișul Dobrogean în scopul dezvoltării rețelei de arii protejate

Viorel ROȘCA- Ariile protejate – zone de conservare durabilă a patrimoniului natural

Experiență personală și intervievarea localnicilor

apmtl.anpm.ro

old.unibuc.ro

www.carpati.org

www.galmuntiimacinului.ro

www.geo-spatial.org

www.povestilemariinegre.ro

www.primariaizvoarele.paginadestart.com

www.recensamantromania.ro

www.rpl2011.djsct.ro

en.wikipedia.org

meaptulcea.wordpress.com

termene.ro

tulcealibrary.ro

www.cjtulcea.ro

www.facebook.com

www.icemtl.ro

www.info-delta.ro

www.listafirme.ro

www.meteoblue.com