SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI LUCRARE DE LICENȚĂ VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL JUDEȚULUI BISTRIȚA NĂSĂUD Coordonator științific,… [632041]

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL
JUDEȚULUI BISTRIȚA NĂSĂUD

Coordonator științific, Absolvent: [anonimizat]
2012

2
CUPRINS

I. REPERE TEORETICE

II. POTENȚIALUL TURISTIC
2.1.Încadrarea geografică a județului
2.2 Potentialul turistic natural
2.2.1 Potențialul reliefului
2.2.2 Potențialul turistic hidrografic
2.2.3 Potențial climatic
2.2.4 Patrim oniul natural
2.3 Potențial turistic antropic
2.3.1 Vestigii arheologice
2.3.2 Monumente istorice și de arhitectură religioasă
2.3.3 Muzee și case memoriale
2.3.4 Etnografie și folclor

III. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ
3.1. Baza de cazare si alimntație publi că
3.2. Așezările turistice
3.3 Căile și mijloacele de transport turistic
3.4 Căi de comuniacț ie feroviare

IV. MODALITĂȚI DE VALORIFICARE
4.1 Turismul balneoclimateric
4.2. Turismul cultural
4.3. Turismul rural

V. CONCLUZII. STRATEGII DE DEZVOLTARE
BIBLIOGRAFIE

3
I. REPERE TEORETICE

Turismul, se manifest ă astăzi ca un domeniu distinct de activitate, cu o
prezență tot mai activă în viața economică și socială, cu o evoluție tot mai
înaltă.Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de impor tantă precum cea
desfășurată în alte sectoare -chei din economia mondială (industrie, agricultură,
comerț).
Turismul este un sector important al economiei mondiale și are o tendință de
creștere permanentă la nivel internațional,constituind o activitate econ omică ce se
răsfrânge asupra majorității sectoarelor sociale.A devenit iminent faptul că turismul
nu se referă doar la unele persoane, care iși petrec anual vacanțele, ci prin serviciile
prestate, poate avea un impact pozitiv asupra întregii societăți.
Turismul desfășurat pe teritoriul României a parcurs anumite etape
caracteristice turismului european.Încă din secolul I începe utilizarea apelor termale în
scopuri terapeutice în sud -vestul țării, la Băile Herculane, Băile Geoagiu, unde și
astăzi se mai pot vedea vestigiile romane.Această bogăție importantă, apele minerale
sunt utilizate în scopuri terapeutice pe scară din ce în ce mai largă, astfel că la sfârșitul
secolului al XIX -lea și în prima parte a secolului al XX -lea amenajările sub forma
stațiunilor balneare se extind pe întregul areal carpatic și pericarpatic.
Una dintre bogățiile actuale de bază în domeniul turismului privește studiul
elementelor regionale, în funcție de care se organizează activități turistice tipice
anumitor zone și se pun în evid ență posibilitățile de amenajare complexă a acestora.
Resursele turistice reprezintă totalitatea elementelor atractive ale unui
teritoriu, indiferent de originea lor și de relațiile dintre ele.
Activitățile turistice reprezintă diverse preocupări (acțiu ni) care sunt orientate
spre realizarea în bune condiții a unei anumite forme de turism (activități ale agentului
de turism, recepționerului, personalului din unitățile alimentare sau de la punctele de
vizită, acțiunile realizate de ghid).
Obiectivul turis tic este orice element natural, economic, social, cultural etc.
care prezintă un interes de cunoaștere sau folosire de către o masă de oameni în cadrul
unei activități turistice; este un component de bază în oferta turistică. Obiectivele
turistice se clasi fică în două mari categorii: naturale și antropice.

4 „Turismul este un fenomen nou care nu a intrat în practica cotidiană decât de
circa 7 decenii, dar el a cunoscut o expansiune și o generalizare at ât de rapidă în
societate și în spațiu, încât apare astăzi ca un element banal și constitutiv al vieții
cotidiene, devenind un produs de consum necesar, cuantificat ca indicator al calității
vieții . Era turismului de masă a urmat perioadei pionierilor descoperitori,
aventurierilor și călătorilor.În prezent, mișca rea turistică se contabilizează în
milioane sau chiar miliarde de turiști, care în zorii secolului al XX -lea se exprimă în
numai câteva milioane. Practica turistică s -a extins considerabil sub efectul combinat
al extensiunii timpilor de vacanță și distracț ii, al creșterii veniturilor, al
revoluționării transporturilor, care au făcut deplasările mai ușoare și mai puțin
anevoiase.Ea a devenit o componentă importantă a vieții sociale după ce, secole de -a
rândul, nu a fost decât un subprodus accesoriu cu alte m otivații, care îndemnau la
caălătorii: descoperiri științifice, expediții militare, pelerinaje, pregătire universitară
și artistică, tratamentul sănătății .”(A.Păcurar, 2009, p . 7).
“O istorie a fenomenului turistic scoate în prim plan existența a trei et ape
evolutive și anume:
1. Etapa turismului incipient;
2. Etapa pseudo -turistică;
3. Etapa turismului modern și contemporan;
1. Etapa turismului incipient debutează în antichitatea timpurie când
elementele și fenomenele naturale reușesc să -și exercite activitate a asupra locuitorilor
din proxima vecinătate. Apariția focarelor de civilizație din Asia de Est (China), Asia
de Sud (India) sau Asia de Sud -Vest (Persia, Mesopotamia), a celor din jurul
bazinului meditereaneean (greacă, romană, feniciană, egipteană) repre zintă premise
favorabile ale mișcărilor cu caracter turistic.
2. Etapa pseudo -turistică se suprapune evului mediu timpuriu și mijlociu (până
în epoca renașterii, în Europa), când premisele atât de favorabile ale afirmării
turismului în antichitate se estom pează din cauza fanatismului religios și a
circumstanțelor politice.
3. Etapa turismului modern își are debutul în evul mediu târziu, când
Renașterea și marile descoperiri geografice lărgesc orizontul spiritual al umanității,
integrându -i noi spații geogra fice.”(P.Cocean, 2007, p .)
Turismul și recreerea au devenit împreună una din cele mai importante
activități sociale și economice din Europa și din întreaga lume.

5 Turismul în județul Bistrița -Năsăud este cotat la un nivel înalt, datorită
peisajelor montane, apelor minerale, vestigiilor arheologice, monumentelor și
tradițiilor.
Tipurile de turism care pot fi practicate în această zonă sunt numeroase.
Turismul cultural, turismul rural, turismul balneoclimateric sunt doar câteva dintre
tipurile de turism pe car e le întâlnim și de care turiștii se pot bucura.
Pentru a impulsiona acest domeniu este necesară valorificarea la maximum a
resurselor disponibile pentru atragerea și deservirea unui număr mare de turiști.

Potențialul turistic
Potențialul turistic reprez intă totalitatea factorilor de atracție aparținând
cadrului natural sau antropic fiind valorificat prin intermediul amenajărilor turistice
generând fluxuri cu arii de proveniență interne și internaționale.
Prin potențial se poate înțelege și oferta turisti că a unui teritoriu care împreună
cu baza tehnico -materială și cu infrastructura generală formează oferta turistică reală
sau patrimoniul turistic.
Potențialul turistic are un rol important în dezvoltarea și diversificarea
activităților turistice și din ac eastă cauză a apărut necesitatea stabilirii unor criterii de
clasificare a atracțiilor turistice.Potențialul turistic se împarte în:
 Componenta naturală
 Componenta antropică (social -culturală)
Componentele cadrului reprezintă totalitatea resurselor turist ice pe care le
oferă cadrul natural prin componentele sale.Acestea sunt:
– substratul geologic
– relieful
– hidrografia
– vegetația
– fauna
– solul
Patrimoniul turistic reprezintă un ansamblu de elemente naturale, sociale,
economice, culturale, dar și totalitatea amen ajărilor (căi de comunicație, bază de
cazare, odihnă, tratament, amenajări pentru distracții și instrucție destinate activităților
turistice de pe un teritoriu).

6 Estimarea potențialului turistic și atractivității turistice a reliefului unui
teritoriu trebu ie să fie baza de plecare în elaborarea unei strategii generale de
dezvoltare turistică și în delimitarea zonelor prioritare de interes turistic.
Un teritoriu poate fi solicitat ca destinație turistică în măsura în care acesta
oferă resurse turistice natu rale, antropice, infrastructură, a caăror valorificare, pe
fondul unor amenajări complexe, poate determina o activitate de turism.

7 II. Potențialul turistic al județului Bistrița -Năsăud

2.1 Încadrarea geografică a județului
Situa t în jumătatea septentrională a Transilvaniei, între paralele de 47037, și
46048, și meridianele de 23027, și 25036, învecinându -se cu județele Maramureș în
nord, Suceava în est, Mureș în sud și Cluj în vest, județul Bistrița -Năsăud își
desfășoară relieful sub forma unui vast amfiteatru natural, indestructibil legat de arcul
carpatic, ca un adevărat caleidoscop de minunate peisaje naturale.

Fig.1. Harta județului Bistrița -Năsăud
(sursa: http://www.google.ro/imgres?q=harta+judetului+bistrita+nasaud )

Municipiul Bistrița este reședință de județ, important centru economic, cultural
și administrativ al județului.
Orașul Năsăud este vechi centru cultural, cu industrie de m ase plastice, textilă
și alimentară.
Orașul Beclean este un important nod de cale ferată cu industrie metalurgică
și alimentară.

8 Orașul Sângeorz – Băi este stațiune turistică cu izvor de ape minerale
terapeutice.
Județul Bistrița –Năsăud este unul favorabil datorită pădurilor bogate și
minereurilor, calității solului, așezării geografice favorabile, acesta fiind populat încă
din cele mai vechi timpuri.În prezent, municipiul Bistrița deține o platformă
industrială cu potențial însemnat și atracții turistice.
O bogăție însemnată a județului o reprezintă rezervațiile naturale dintre care
pot fi amintite: Parcul Național al Munților Rodnei, Parcul Național al Munților
Călimani, cu roci, minerale și structuri geologice deosebite, fauna și flora montană cu
specii foarte rare, Parcul Dendrologic Arcalia, situat în comuna Șieu -Măgheruș, în
care pot fi întâlnite specii rare de arbori și arbuști.

2.2 Potențialul turistic natural

Patrimoniul natural înglobează componentele și structurile fizico -geografice,
floristice, faunistice, ale mediului natural a căror importanță și valoare ecologică,
economică, științifică, peisagistică au o semnificație relevantă sub aspectul
conservării diversității biologice floristice și faunistice al integritatii functionale a
ecosistemelor, conservarii patrimoniului genetic, vegetal si animal, precum si pentru
satisf acerea cerintelor de viata, bunăstare, cultura și civilizație ale generațiilor
prezente și viitoare.
De altfel, cadrul natural îndeplinește concomitent un dublu rol și anume cel de
suport material al tuturor activităților din domeniul turismului, precum și cel de
motivație esențială a acestora când frumusețea sa determina constituirea fluxurilor
turistice.Referitor la implicarea naturii în turism constatăm aspecte dintre cele mai
variate, de la o participare simbolică, greu sesizabilă de fundal al diverselor activități
la o implicare complexă, polivalentă, ea devenind, prin intermediul componentelor
proprii, un obiectiv propriu -zis.

2.2.1. Potențialul reliefului.
Teritoriul județu lui este variat și complex, dispus sub forma unui amplu
amfiteatru natural cu deschidere în trepte către Câmpia Transilvaniei,conturându -se
trei zone de relief:

9 – zona montană (48 % din suprafața totală a județului), include partea muntoasă a
lanțului Carpat iilor Estici, partea nordică și centrală a limitei muntoase incluzând
masivele Țibleș,Rodna,Suhard,Bârgău și Călimani;
– zona deluroasă (49,3 % din suprafața totală a județului), include partea centrală și
vestică a județului;
– zona de luncă ( 2,7 % din supra fața totală a județului), care se extinde de -a lungul
cursurilor principale de apă, în special de -a lungul râului Someșul Mare și a
afluenților;
Relieful predominant deluros și muntos determină o floră diversificată.În
depresiuni, de -a lungul râurilor, în mlaștinile râurilor și a teraselor situate în sud –
vestul județului sunt câmpuri cultivate cu cereale, culturi tehnice și predominant cu
legume. Munții adăpostesc o faună bogată, ocrotită de lege, cum ar fi: ursul carpatin,
cerbul carpatin, cocoșul de munte , barza alba și barza neagră, vulturul negru, care sunt
declarate monumente ale naturii.Alte specii protejate de lege sunt:tisa,gențiana,narcisa
și se găsesc în zona alpină.Potențialul touristic al județului Bistrița Năsaud este
extreme de bogat.Zona monta nă este vizitată de turiști care iubesc drumețiile,odihna
și sporturile.Zona carstică a Munților Rodnei include câteva peșteri de o mare valoare
speologică:
 Peștera Tăușoarelor , situată pe versantul stâng al văii Izvorul
Tăușoarelor, din bazinul superior a l râului Gersa, descoperită în anul
1955, face parte din complexul carstic”Izvorul Tăușoarelor -Zalion”.Este
construită dintr -o rețea de galerii(5 050 m) care gravitează spre punctual
de maximă adâncime(600 m altitudine), situat la o diferență de nivel de
350 m față de intrare, deținând astfel locul întâi ca adâncime, între
peșterile din țara noastră.Peștera, fiind relativ tânără și încă activă nu
prezintă fenomene carstice clasice(stalactite,stalagmite,draperii) ci doar
cristale de gips, care alături de un ele fosile și animale cavernicole, insecte,
lilieci constituie un domeniu valoros de cercetare științifică, fapt pentru
care a fost declarată”monument al naturii”,vizitarea ei fiind permisă doar
cu aprobarea Comisiei monumentelor naturii.
 Peștera Zânelor s-a format în “clipele” de calcare Eocene de la izvoarele
pârâului Zânei(1 435m), care apare de sub Tarnița Prelucii, pe versantul
stâng al văii Rebra, la sud -est de Vârful Pietros(2 003m).Este formata

10 dintr -o galerie descendentă de circa 30 m, cu unele ram ificații inaccesibile,
încă nestudiate.
 Peștera Jgheabul lui Zalion este situată la obârșia Pârâului Orb, afluent al
Văii Seci(bazinul Telcișor).Accesul în peșteră se face printr -un aven de 44
m, cu un diametru de 3 m.În linie dreaptă, peștera are 475m, în să
desfașurată depășește 535.Adâncimea totală atinge 130 m.Traseul prin
peșteră este alcătuit din câteva lărgiri în formă de săli, cascade, sifoane,
situate de -a lingului cursului de apă cu debite mari în periaodele
ploioase.Resurgența pârâului care străba te peștera este în Izbucul Rece, la
circa 0,7 km sud de punctul”La Funicular” în valea Telcișor.
Nu întâmplător se înscrie printre cele mai pitoresti colțuri ale patriei, fiind
vizitat de un număr mare de turiști străini și români.Turiștii cutreieră zona R odnei și
Călimanilor până în văile cu sate, care se țin lanț, zona Someșului Mare, Șieului,
Bistriței și afluenților lor mai mărunți ori până în regiunea colinară, cu ogoare, livezi
și vii a Câmpiei Transilvaniei.

2.2.2 Potențialul turistic hidrografic
Alături de relief, hidrografia este în principal sursa de atracție turistică
aparținând cadrului natural.
Teritoriul județului este drenat de o rețea hidrografică bine reprezentată, axată
pe râul principal al Someșului Mare. Somesul Mare, care de altfel est e și principalul
colector din județ, își are obârșia în zona de contact a munților Rodnei cu cei ai
Suhardului și se formează prin unirea văii Zmăului cu Izvorul Păltinișului.Pe
parcursul celor 110 km lungime, străbate formațiuni de vârste și alcătuiri dif erite:
metamorfice în Munții Rodnei;eruptive, sedimentar -vulcanogene, sedimentare mai
vechi, în Munții Bârgăului și roci sedimentare în Depresiunea Transilvaniei.Afluenții
săi cei mai importanți sunt:Cobâșel, Izvorul Băilor, Anieș, Cormaia, Rebra, Meleșul
cu Apatiul din Câmpia Transilvaniei.
Alături de apele curgătoare, pe teritoriul județului există câteva lacuri dintre
care amintim: lacurile glaciale din Munții Rodnei – Lala Mare, Lala Mică, Tăul
Zânelor din Munții Călimani, de importanță pastorală și tur istică.Pe râul Bistrița, în
aval de Colibița este lacul de acumulare, cu un volum de peste 80 milioane m.c.
Bazinul depresionar al Colibiței este alcătuit din punct de vedere geologic din

11 sedimente paleogene și miocene străpunse de corpuri eruptive andezi tice în nord și
acoperite de produsele eruptive ale Călimanilor, la sud.Barajul Colibița este un lac
artificial și s -a format prin acumulare..A fost amenajat în scop hidroenergetic pe
cursul râului Bistrița.
Lacul Lala Mare este unul dintre cele mai frumoa se lacuri glaciare din
România.Este situate în Munții Rodnei sub vârful Ineu la altitudinea de 1815m.Fauna
piscicolă este reprezentată de păstrăv indigen și păstrăv curcubeu.
Lacul Lala Mică este de asemenea un lac glaciar.Din el izvoraste Râul Lala,
care se varsă în Lacul Lala Mare.Face parte din rezervația naturală “Ineu -Lala”.
Complexitatea condițiilor geologice, litologice și de relief din cuprinsul
județului a oferit posibilități de formare, dezvoltare și cantonare a unor acumulari de
ape subterane cu mare însemnatate economică.
În zona montană, în funcție de condițiile litologice ale rocilor magneziene, s –
au diferențiat ape freatice în rocile cristaline, eruptive, calcaroase și în vechile
depozite sedimentare.
În masivul cristalin al Rodnei, apele frea tice apar la zi, sub forma unor
izvoare, la baza grohotișurilor, scoarțelor de alterare și a solurilor, având debite
variabile, dependente de regimul precipitațiilor.
Rocile eruptive din masivele Țibles, Bârgău, Călimani cantonează adesea, în
fisuri și în scoarța de alterare, ape freatice mineralizate carbogazoase, feruginoase,
legate de acțiunea mofetică asupra apelor vadoase cum sunt cele de la Târlișua,
Telciu, Parva,Valea Vinului, Colibița etc.
Zona dealurilor cu structura cutată din sudul Someșului Ma re, inclusiv
porțiunea din Câmpia Transilvaniei integrate în limitele județului, constituită din
marne, argile, tufuri, gresii grosiere calcaroase de vârstă neogenă, cu ape puternic
mineralizate, cu duritate mare, deseori clorurate, nepotabile.Depozitele t ortoniene
contin orizonturi de ape sulfato -calcice și clorosodice pe stânga Somșului Mare, între
Beclean și Braniștea ca și în jumătatea sud -vestică a bazinului Șieu, unde apar izvoare
sărate(Beclean, Figa, Chiuza, Cociu, Sărata etc.)
în depozitele terase lor aluvionare și în luncile râurilor Someșului Mare, Șieu,
Bistrița, Sălăuța etc. s -au dezvoltat straturi freatice bogate, majoritatea cu apa de
calitate satisfăcătoare, utilizabilă în alimentări cu apă.(Bistrița, Năsăud).
Județul Bistrița -Năsăud dispune de bogate rezerve de ape subterane, datorită
alcătuirii geologice complexe și a unui relief variat.

12 Apele se caracterizează printr -un regim de scurgere permanent, pentru
majoritatea râurilor principale și afluenții din zona muntoasă, datorită situării lor în
zona umidității bogate cât și capacității ridicate de înmagazinare și cedare a apei de
către depozitele detritice din zonele montane si piemontane.

2.2.3. Potențialul climatic
“Dacă relieful asigură suportul material al tuturor activităților recreative ,
climatul impune “starea”lor de desfășurare.El generează “atmosfera”favorabilă sau
nefavorabilă actului recrativ, catalizând sau dimpotrivă, inhibând derularea
acestuia.Majoritatea absolută a turiștilor, dar și numeroși cercetători, reduc importanța
clime i la “timpul frumos”a cărui frecvență și durată este definitorie pentru recreere
într-o regiune dată.”(P. Cocean ,2007, pagina 65 Geografia turismului).
Datorită poziției geografice, județul Bistrița – Năsăud se situează în sectorul
cu climă continentală m oderată, supus deseori adecvenței aerului polar maritim, cu o
activitate frontal frecventă.În cadrul județului, municipiul Bistrița are o climă
temperat -continentală, cu veri relativ umede și călduroase, iar iernile mai puțin uscate
și seci.Temperatura med ie anuală la Bistrița este de 8,3 grade Celsius,maxima
absolută fiind înregistrată la 16 august 1952(376 grade Celsius), iar minima absolută
la 18 ianuarie 1863 (33,8 grade Celsius).
Clima zonei deluroase din jumatatea sud -vestică a județului se caracteri zează
printr -un continentalism ceva mai pronunțat decât cel al regiunilor vecine,cu slabe
diferențieri între vest și est,în special în ceea ce privește regimul termic.
Temperatura medie anuală coboară sub 00în regiunile montane, la peste 1 900
m și se ridi că la peste 8,50 C în zona din sud -vestul județului.
Mersul anual al temperaturilor aerului este tipic continental, cu o maximă în
luna iulie și o minimă în ianuarie.
Sectorul cu climă de munte, propriu jumătății nord -estice a județului, se
caracterizează prin condiții favorabile dezvoltării pădurilor, cu excepții legate de
fragmentarea reliefului, adâncimea văilor, expunerea versantelor față de radiația
solară și de circulația atmosferică predominant vestică.
Județul Bistrița -Năsăud este afectat în general de vânturile din sectorul vestic,
cu schimbări evidente ale direcției predominante de la vară la iarnă, cu intensificări
mai mari pe culmile orientate vest -est cât și în sectoarele rectilinii ale culoarelor
Someșului -Mare,Șieului,Bistriței etc.

13 Pe versant ele masivelor muntoase cum ar fi Rodna, Bârgău, Călimani, sunt
frecvente brizele de munte și de vale.În schimb, pe văile adăpostite și în special pe
cele adânci, cu orientare nord -sud și în bazinele depresionare intramontane predomină
calmul în cea mai ma re parte a anului.

2.2.4. Patrimoniu natural
Tabel 1 Arii protejate în județul Bistrița – Năsăud
NR.CU
RENT DENUMIREA LOCAȚIA SUPRAF
AȚA
(HA) TIPUL
1 Piatra Corbului Comuna Dumitrița, sat
Budacul de Sus 5 Paleontologică
2 Masivul de sare de la
Sărăț el Comuna Șieu -Măgheruș, sat
Sărățel 5 Geologică
3 Vulcanii noroioși La
Gloduri Comuna Monor 2 Geologică
4 Râpa cu păpuși Comuna Mărișelu, sat
Domnești 2 Geologică
5 Zăvoaiele Borcutului Comuna Romuli 1 Hidrogeologică
6 Peștera Tăușoare Comuna Rebrișoa ra 71 Speologică
7 Poiana cu narcise de pe
Șesul Mogoșenilor Comuna Nimigea 6 Botanică
8 La Sărătura Comuna Șintereag,s at
Blăjenii de jos 5 Botanică
9 Poiana cu narcise de pe
Masivul Saca Comuna Rodna, sat Valea
Vinului 5 Botanică
10 Poiana cu narcise de pe
Șesul Văii Budacului Comuna Cetate, sat Orheiu
Bistriței 6 Botanică
11 Piatra Fântânele Comuna Prundul Bârgăului 5 Botanică
12 Piatra Cușmei Comuna Livezile, sat
Cușma 5 Botanică
13 Pădurea Posmus Comuna Șieu -Măgheruș 2 Botanică
14 Valea Repedea Comuna Bistrța -Bârgăului 222 Mixtă
15 Tăul Zânelor Comuna Bistrița -Bârgăului 15 Mixtă
16 Lacul Zagra Comuna Zagra 1 Mixtă
17 Locul fusilier Râpa Mare Comuna Dumitrița, sat
Budacu de Sus 1 Mixtă
18 Cheile Bistriței Ardelene Comuna Bistrița -Bârgăului 50 Peisagistică
19 Peștera din Valea
Cobâșelului Comuna Șanț 1 Speologică
20 Râpa Verde Comuna Dumitrița, sat
Budacu de Sus 1 Paleontologică
21 Comamic Comuna Livezile 5 Paleontologică
22 Crovul de la Larion Comuna Lunca Ilvei 250 Botanică
23 Izvoarele Mihăiesei Comuna Maieru, sat Anieș 50 Mixtă
24 Stâncile Tătarului Comuna Bistrița -Bârgăului 25 Peisagistică
25 Ineu-Lala Comuna Șanț,Leșu,Rodna 2568 Mixtă
(Sursa: http://apmbn.anpm.ro/arii_naturale_protejate_in_judetul_bistrita_nasaud -595)

14

Fig. 2 : Arii protejate din județul Bistrița -Năsăud Sursa:
http://apmbn.anpm.ro/ar ii_naturale_protejate_in_judetul_bistrita_nasaud -595)

2.3 Poten țialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic este reprezentat de totalitatea edificiilor create de
om de -a lungul existenței sale, cu valoare istorică, culturală sau având ca scop
recreerea sau refacerea sănătății și care prin ineditul său determină oamenii să
efectueze deplasări cu scopul vizitării lor.

2.3.1 Vestigii arheologice
Vestigiile arheologice sunt cele mai vechi urme ale activității umane, care au
intrat în circuitul tur istic odată cu manifestările tendinței omului modern de a se
cunoaste pe sine prin descoperirea urmelor activității sale din cele mai vechi timpuri
și până azi.
Bistrița -Năsăud este unul dintre județele cu bogate vestigii și monumente
istorice. Aici întâln im culturile neolitice (Bistrița, Năsăud sau Slătinița); vestigiile
daco -romane de la Sărățel, Sânmihaiu de Câmpie, Dumitra, Livezile, Matei și Ilișua.
Vestigiile istorice neolitice (Bistrița, Slătinița, Năsăud), dacice, daco -romane
(Sânmihaiu de Câmpie, A rchiud), romane (castrele de la Orheiu Bistriței, Livezile și
Ilișua) sunt mărturii ale formării poporului roman și ale continuității lui pe aceste
meleaguri. Cetăți ca Rodna, Bistrița și Ciceu întregesc seria acestor obiective
arheologice și istorice de o însemnătate deosebită.

15
Situl arheologic Băile Figa
În partea de vest a județului Bistrița -Năsăud, aproximativ la jumătatea
distanței dintre orașul Beclean și satul Figa, se află situl arheologic Băile Figa.Numele
sitului provine de la funcționarea pe vrem uri aici a unor băi cu apă sărată.Aflat asupra
unui zăcământ de sare gemă(gros de cca. 1,6 km și cu diametrul de cca. 1 km), situl
ocupă în principal valea Pârâului Sărat ce străbate partea inferioară a depresiunii.La
suprafața terenului, se observă numero ase manifestări saline: nămoluri sărate, izvoare,
bălți și pâraie cu apă sărată, precum și vegetație halofilă.În albia Pârâului Sărat și pe
malurile acestuia, se observă numeroase elemente de construcții și amenajări de lemn
(bârne, pari, scânduri).
Cercet ările la sit au început în anul 1977, când geologul Dr. Ioan Chintăuan, în
timpul unor cercetări de teren, a observat în albia Pârâului Sărat numeroase urme de
amenajări și construcții de lemn. Printre altele, geologul a observat în albia pârâului
vârful r upt al unei troace scobită în trunchiul unui copac, având tuburi de lemn
introduse în orificiile realizate în fundul acesteia.

Fig 3. Imagine din sit Sursa: P reluat de pe pliant de promovare

În același an descoperitorul a publicat -o, susținâ nd că ea a fost utilizată pentru
obținerea sării prin evaporarea apei sărate.
În vara anului 2005, pentru prima dată, situl a fost examinat de arheologi
profesioniști.Cu acest prilej, toată depresiunea a fost examinată în vederea stabilirii
caracterului, î ntinderii, gradului de conservare precum și a încadrării cronologice a
vestigiilor arheologice.Totodată a fost examinată troaca descoperită în 1977, de la
care au fost prelevate probe în vederea datării. În scurt timp s -a stabilit vârsta troacei:
aproximat iv anul 1000 î. Hr.Cercetările arheologice efectuate în situl arheologic Băile

16
Figa, între anii 2006 -2008, au arătat că acest sit păstrează urme materiale ale
exploatării sării din diverse epoci.Cele mai timpurii vestigii descoperite datează din
neo-eneoli tic (mileniile VI -IV î. Hr.).Acestei perioade îi aparțin doar câteva
fragmente de vase ceramice, izolate, descoperite în afara complexului arheologic
relevant, astfel încât în studiul actual al cercetării nu se pot emite nici un fel de
aprecieri cu privire la caracterul urmelor din această perioadă.Urmează apoi vestigiile
din faza fianlă a perioadei timpurii a epocii bronzului (aproximativ anul 3000 î.
Hr.).Vestigiile aparținând acestei din urmă perioade includ două complexe adâncite,
probabil urme ale unor locuințe; numeroase fragmente ceramice specifice acestei
perioade, descoperite în partea de nord a sitului, atât la suprafață, cât și în stratul de
nămol, în care se aflau majoritatea vestigiilor preistorice.

Fig. 4. Troaca (Sursa: Preluat de pe pliant de promovare)

Cele mai numeroase si relevante vestigii descoperite la Băile Figa datează din
epoca bronzului mijlociu (anii 1600 -1400 î. Hr.), din prima epocă a fierului (anii
1050 -950 î. Hr.) și din a doua epocă a fie rului (anii 400 -300 î. Hr.).
Vestigiile din epoca bronzului mijlociu includ câteva troace de lemn utilizate
pentru exploatarea sării, precum și numeroase ciocane de minerit confecționate din
piatră locală.Descoperirile din prima epocă a fierului includ, pe de o parte, numeroase
obiecte folosite pentruexploatarea sării: troace, ciocane de minerit, scări de lemn, iar
pe de altă parte amenajări pentrucaptarea și utilizarea apei sărate.Astfel, în partea de
nord a sitului, în albia pârâului, a fost dezvelită o g rupare de garduri și construcții de
lemn cu suprafa ța de circa 400 mp. Se pare că spatina captată era folosită pentru
conservarea alimentelor, tăbăcirea pieilor și, poate, în scopuri medicale.Una din cele
mai impresionante construcții descoperită la Băile Figa o reprezintă un puț de intrare

17 în mina de sare, flancată cu bârne masive suprapuse. După toate probabilită țile, acest
puț datează din a doua epocă a fierului.
Cercetările efectuate au surprins și o serie de amenajări legate de exploatarea
sării din se c. al XIX -lea.Un aspect cu totul inedit al cercetărilor de la Băile Figa este
legat de faptul că, datorită faptului că vestigiile arheologice se află în principal în
nămolul sărat, s -au păstrat foarte bine numeroase construcții și obiecte de lemn.
Cercetar ea acestora va contribuii în mod substanțial la crearea unei scări dendrologice
care va permite datarea vestigiilor istorice cu precizie până la un an.Astfel, va fi creat
un reper cronologic, cel mai exact pentru această parte a Europei.
Dincolo de valoare a științifică deosebită, acest sit are un potențial turistic
ridicat, cu atât mai mult cu cât, în prezent, în vecinătatea sa, se construiește o stațiune
balneară, care va fi dată în folosință în acest an. Pe de o parte, amenajarea acestei
stațiuni poate co nstitiui un pericol pentru conservarea sitului, pe de altă parte, dacă se
vor lua măsuri potrivite și la timp util, această vecinătate poate să deschidă
perspective promițătoare de integrare a vestigiilor arheologice de la Băile Figa în sfera
ofertelor tur istice.

Cetatea Ciceului
Cetățile, alături de castele se situează în fruntea obiectivelor turistice de
rezonantă istorică.Cetatea este expresia concentrată a așezării antice sau medievale.
Apariția cetăților ca forme de habitat de mare vitalitate încă din antichitate ne –
o confirmă nu numai vestigiile rămase în vetrele vechiilor civilizații ci și rezultatele
săpăturilor arheologice întreprinse în primul rând în perimetrul oicumeniei Euro –
Asiatice.
Colinele Ciceului au fost de -a lungul timpului un centru de putere și vatră
pentru puternicele comunități umane.Este localizată la o mare înălțime și într -o zonă
singuratică.Cetatea a devenit una dintre cele mai puternice din Transilvania datorită
fortificațiilor făcute de Ștefan cel Mare.
Ruinele cetății se află l a punctul de întâlnire al localității Ciceu -Corabia,
Ciceu -Giurgești și Dumbrăveni.Au mai rămas doar dărămături de piatră și bolovani,
un zid înalt și fundația din frumoasa și falnica cetate de odinioară.
În partea de nord -est a cetății se disting urme al e șanțului de apărare.
Construcția punea în valoare un sistem de apărare fiind foarte greu de cucerit.

18 Elementele conservate astăzi nu ne oferă nici un indiciu pentru a încerca o
cronologizare și din păcate nici etapele de construcție nu se disting.

2.3.2 Monumente istorice și de arhitectură religioasă

Castelul Bethlen . Prima atestare documentară a așezării Beclean apare în
forma de Bethlem în anul 1305. În 1438 membrii familiei Bethlen au câștigat deja
dreptul de a construi o cetate din piatră sau o ceta te întărită cu palisadă, dar aceasta a
fost construită numai în jurul anului 1543. Cetatea și așezarea din jurul ei au constituit
cel mai important centru domenial al familiei Bethlen, din acest motiv în cursul
secolelor familia a construit aici mai multe castele și conace.
Castelul cu două niveluri are o planimetrie asimetrică, care dezvăluie urmele
mai multor intervenții. Nucleul clădirii este o aripă alungită care se află orientată în
direcția nord -sud. O sală festivă de mari dimensiuni și trei încăperi mai mici pe partea
sudică alcătuiesc nucleul clădirii la parter. Această aripă este flancată la margini de
câte o încăpere alungită, care fac legătura între aripa centrală și cele două turnuri
hexagonale de la colțurile clădirii.

Fig 5. Castelul Bethlem ( http://enciclopedie.transindex.ro/monument.php?id=349 )

În centrul aripei principale se află un rezalit în trei axe, de care se leagă terasa
prin care se face i ntrarea în clădire. Rezalitul cuprinde în interiorul lui casa principală
de scări. Perpendicular pe aripa principală se întinde o aripă cu cinci încăperi. Această
aripă este vizibilă și pe fotografiile de la începutul secolului XX.

19 La etajul clădirii repar tizarea încăperilor se aseamănă, cu mici diferențe, cu
repartizarea camerelor de la parter. O importantă diferență este, că turnul nordic este
mai scund în comparație cu turnul sudic, având numai un singur nivel. Asemănător
turnului nordic, sala de spectac ole, care se întinde pe partea nordică a clădirii, are un
singur nivel, tavanul ei fiind mai înălțat. Subsolul clădirii are patru încăperi boltite.
Din izvoarele istorice reiese, că fosta cetate din Beclean a fost construită în
jurul anului 1543, în partea vestică a așezării, pe malul stâng al râului Someș,. În anii
1570, cetatea a fost transformată într -o cetate renascentistă cu patru bastioane de colț.
În incinta cetății se aflau mai multe clădiri și o capelă. După războaiele conduse de
Francisc Rákóczi I I. (1703 –1711), administrarea austriacă a demolat cetatea, care
după anul 1712 nu mai apare în izvoare. În 1866 istoricul László Kővári încă l -a mai
văzut conturul cetății și ruinele unui bastion.
Pe harta orașului din prima ridicare topografică (1769 –1773 ) punctele de
referință sunt ansamblul castelului baroc din centrul așezării (fostul castel al contelui
András Bethlen) și biserica medievală din apropierea acestuia. În afară de aceste
monumente, un ansamblu mai important, de dimensiuni asemănătoare cu ca stelul
baroc, este figurat și în partea vestică a localității. Pe terenul pătrat, bine delimitat, se
aflau șase clădiri alungite.
După anumite izvoare, în localitate a existat și un alt castel Bethlen, care avea
turnuri poligonale la colț și frontonul baro c al clădirii era decorat cu blazonul familiei
Bethlen. Pe baza acestei descrieri, clădirea a fost datată în secolul al XVII -lea. O
clădire cu caracter asemănător apare și pe o fotografie veche (probabil din secolul al
XIX-lea) a castelului lui Pál Bethlen , această clădire fiind probabil predecesorul
castelului actual.
Circumstanțele construirii castelului sunt neclare. Pe baza fotografiei din
secolul al XIX -lea, amintită mai sus, presupunem că actualul castel a fost construită
prin reclădirea unui castel d in secolul al XVII -lea. Pe parcursul construcților, l -au
păstrat cele două turnuri de colț, dar frontonul baroc a fost transformat, și vechiul
castel a fost supraetajat cu un nivel. Istoricul de artă József Sisa susține, că reclădirea
castelului s -a desfăș urat în jurul anului 1900, pe baza proiectelor elaborate de
cunoscutul arhitect al epocii, Mór Kallina. La începutul secolului XX castelul a fost
înconjurat cu un zid masiv din piatră; în afara zidurilor vestice se aflau ruinele cetății
de altădată.

20 Înaint e de naționalizarea din 1945, ansamblul castelului se afla în proprietatea
contelui László Bethlen. Într -un inventar din 1977 apare informația conform căreia
castelul cu un etaj avea la data respectivă 16 încăperi și 8 clădiri -anexe. Astăzi se mai
păstreaz ă o singură clădire -anexă, care a fost transformată într -un muzeu.
Sala festivă de odinioră și scena din spate au fost modificate și înlărgite la o
mărime dublă în anii 1980, iar interiorul castelului a fost și el transformată pe gustul
epocii. În anii 199 0 au funcționat în castel casa de cultură și biblioteca orășenească,
iar la ora actuală este sediul primăriei din Beclean.
Fațada principală a castelului se află spre vest. Pe o fotografie veche se vede
cum a arătat inițial această fațadă: rezalitul în tre i axe a dominat aspectul fațadei, în
spatele rezalitului se afla aripa principală a clădirii, care era flancată la margini de câte
un turn hexagonal. În fața rezalitului se întindea o terasă cu balustradă, a cărei acces
era asigurată de scări din piatră. F ațada rezalitului este articulată vertical prin patru
pilaștrii cu capiteluri bogat -ornamentate.
Pe acești pilaștri se rezema o cornișă sprijinită pe console. În centrul fațadei se
afla un fronton cu caracter baroc, a cărui ornament principal era un panou de
dimensiuni mari, decorat cu blazonul familiei Bethlen. Frontonul a fost flancat de o
atică cu reliefuri. Intrarea în castel era plasată în centrul rezalitului, iar suprafața din
stânga și din dreapta intrării a fost străpunsă de câte o fereastră geminat ă, cu
deschideri trilobate. Turnul hexagonal era decorat sub acoperiș cu o cornișă sprijinită
pe console, asemănător cu cornișa rezalitului.
În jurul anului 1900 clădirea a fost reconstruită, cu această ocazie fiind
modificată și înfățișarea fațadei. Major itatea clădirii a fost supraetajată, numai sala
mare festivă și turnul nordic au rămas cu nivelul de parter. În lipsa izvoarelor nu se
știe când a fost construit etajul turnului sudic. Pe parcursul reconstruirii terasa din fața
rezalitului și -a păstrat for ma originală, dar ferestrele rezalitului au fost schimbate. La
parter, intrarea a fost flancată de câte o fereastră dreaptă cu bolțarul median marcat.
Nivelul următor e străpuns de trei ferestre drepte, cel din mijloc fiind o
fereastră tripartită. Cu ocazi a reclădirii, frontispiciul a fost transformat într -un fronton
cu linii spiralate în spiritul arhitecturii renașterii germane; o fereastră tripartită
străpungea frontonul, și sub aceasta se afla blazonul familiei Bethlen. Partea sudică a
fațadei era străpu ns la parter de două ferestre drepte, deasupra lor de patru ferestre
geminate. Repartizarea ferestrelor coincide cu repartizarea actuală. Aspectul fațadei

21 principale era același și în anul 1927, când József Keöpeczi Sebestyén a desenat
castelul.
În anii 19 80 fațada principală a suferit unele modificări. Ferestrele aripei,
aflate la nord de rezalitul central, au fost înzidite, iar aripa a fost înălțată, rezultând în
acest fel sala de spectacole. Au păstrat arhitectura rezalitului, dar au înlăturat
chenarele ferestrelor și au îndepărtat și blazonul familiei Bethlen. Bastionul sudic
dezvăluie urmele unor intervenții; la parter se văd unele ferestre înzidite. La parterul
aripii sudice se află o ușă cu închidere în segment de cerc, care duce în pivniță, ușa
poate fi datată probabil dinainte de secolul al XIX -lea.
Fațada din spate are un aspect mai puțin interesant. La începutul secolului XX
intrarea din spate era amplasată asimetric, spre direcția nordică. În fața intrării si
întindea o terasă joasă, cu un pridvor cioplit din lemn. La etaj, la sud de pridvor, se
afla un balcon închis, a cărui funcție a dispărut datorită transformărilor ulterioare.
Amplificările făcute în secolul XX au rezultat o fațadă simplă, care se
compune din două registre majore. În aripa de n ord se află o sală înlărgită, a cărui
fațadă e penetrată de o singură intrare, în fața căreia a fost turnată din beton o terasă
largă, semicirculară cu trepte. Balconul închis, din vremea lui Pál Bethlen, a devenit
intercalată între sala de spectacole și a ripa sud -estică a clădirii, iar sub balcon s -a
construit grupul sanitar. În jurul aripei sud -estice se întinde un balcon îngust din
beton. Suprafața parterului și a etajului e străpunsă de ferestre drepte, de diferite
dimensiuni.
Majoritatea ferestrelor di n spate ale aripii care face legătura între aripa
principală și turnul de colț sunt înzidite, și repartizarea ferestrelor nu este identică cu
ferestrele de pe fațada principală a clădirii. Pereții turnului din sud sunt străpunse de
ferestre pe trei nivelur i. Ferestrele de la nivelul subsolului și de la parter sunt ferestre
pătrate cu dimensiuni reduse, ferestrele de pe etajul turnului sunt dreptunghiulare.
Singurul element decorativ al turnurilor e cornișa sprijinită pe un șir de console.
Amenajarea interio ară de odinioară a castelului nu este cunoscută, numai
interiorul casei de scări al rezalitului fațadei principale amintește de interiorul din
jurul anului 1900, cu lambriul și scările cu parapet strunjit. La etaj vis -a-vis de scara
principală, se vede un cămin istoricizant din teracotă verde smălțuită, decorat cu o
bogată ornamentație cu caracter renascentist -târziu: brâu cu denticule, ove, festoane
din flori și fructe.

22 La începutul secolului XX în spatele castelului se întindea un parc elegant
amenajat, a cărui copaci au fost tăiați în anii 1960. Dintre clădirile -anexe din jurul
castelului numai una s -a păstrat până în zilele noastre, cel care a fost transformată
într-un muzeu. În urmă cu zece ani, pe lângă aceasta mai existau și două alte clădiri,
una des tinată bucătăriei și diferiților slujitori, iar celălalt era casa de oaspeți. Tot
atunci încă se mai puteau vedea grajdurile ansamblului, prevăzute cu ferestre baroce,
datate în secolul al XVIII -lea. Aceste clădiri au fost demolate în ultimul deceniu.
Deși în ceea ce privește fazele de construcție ale castelului, din lipsa unor
cercetări exhaustive, sunt mai multe neclarități, pe baza informațiilor acumulate,
putem afirma, că fostul castel a lui Pál Bethlen este un reprezentant interesant al
castelelor tran silvane din perioada istorismului, a cărui importanță e mărită și datorită
posibilei participări în procesul proiectării al arhitectului Mór Kallina. Pe lângă
castelul baroc aflat cândva în posesia lui András Bethlen, și acest castel, care probabil
cuprind e și unele părți din secolul al XVII -lea, este un monument laic important al
patrimoniului construit al localității.
Casa Argintarului a fost construită spre jumătatea secolului XVI și poartă
însemnele breslei aurarilor.Astăzi, clădirea adăpostește Secția de istorie a Muzeului
Județean, care prezintă interesante colecții de arheologie.Nu departe de acest
monument, în Piata Unirii, se află bustul romancierului Liviu Rebreanu.

Fig 6. Casa Argintarului
Sursa : http://www.inbistrita.ro/istoric/istoricul_bistritei.php

23 Un interes aparte trezește grupul de 13 clădiri cu arcade,numite Șugălete , care
formau complexul comercial și civil din fosta cetate.Construit în anul 1563, unic în
stilul său,complexul este format din 20 de arcade masive, semicircular în exterior,
constituind un fel de galerie cu bolți sprijinite pe 21 de stâlpi.

Fig 7. Șugălete (Sursa:
http://www.inbistrita.ro/istoric/istoricul_bistritei.php )

Sinagoga a fost construită în anul 1856. După deportarea evreilor în lagărele
naziste de extreminare, în mai 1944, dar și ca urmare a emigrării masive în SUA și
Israel în epoca Ceaușesc u, sinagoga a ajuns într -o stare de paragină.
Printr -un contract de comodat pe 20 de ani, semnat între șeful comunității
evreilor din județul Bistrița -Năsăud și președintele Societății de Concerte Bistrița,
Sinagoga a fost refăcută prin programul "Cultura 2000", finanțat de Comisia
Europeană, precum și cu fonduri de la Ambasada SUA și de la diverse fundatii
europene, dar și cu mijloace locale (Consiliul Județean, Consiliul Local Bistrița,
Ministerul Culturii și Cultelor).
În anul 1330 orașul a intrat în jur isdicția regelui Ungariei, Lodovic de
Anjou.Tot în această perioadă, orașul a primit sigiliu propriu , un cap de struț
încoronat și cu o potcoavă în cioc, care simbolizează după vechea heraldică,
îndeletnicirile cele mai importante ale bistrițenilor – mește șugăritul și comerțul,
specific orașelor de graniță.
In 1366 ,bistrițenii au obținut dreptul de liberă alegere a județului și a juraților
orașului, iar în anul 1405, Bistrița a fost confirmat oraș liber regal.Aceste privilegii au
făcut ca orașul să prosper e și să iși contureze o activitate urbană deosebit de dinamică.
Pe lângă Biserica Parohială ridicată în Piața Centrală, orașul este completat și
de alte edificii precum(Conventul Dominican, Conventul Franciscanilor.)

24

Fig 8 . Sinagoga
(Sursa: http://www.inbistrita.ro/istoric/istoricul_bistritei.php )

Biserica Evanghelică din Piața Centrală , cu cel mai înalt turn de piatră din
Transilvania domină și astăzi orașul prin maestuozitatea ei. Biserica a fost martoră a
diferitelor regimuri ce au urmat sa vină, deveniind un simbol de supraviețuire a
orașului, veghiind în continuare asupra liniștii vechii cetați,și astăzi învăluie totul într –
un mister, lăsându -ne parcă să -i deslușim taina.
În Bis erica Evanghelică s -a păstrat un valoros
mobilier precum si cele 23 de steaguri ale breslelor
bistritene.Majoritatea mobilierului a fost realizat în
secolul XVIII -lea sub influența barocului târziu,
ornamentate pe spatare cu steme ale breslelor într -o
dispoziție spatială care ținea seama de puterea și
prestigiul lor în cadrul comunității.

Fig 9. Biserica Evanghelică
Sursa http://www.inbistrita.ro/istoric /istoricul_bistritei.php

25
Fig 10. Mobilier din secolul XVIII
Sursa: http://www.inbistrita.ro/istoric
Județul Bistrița -Năsăud dispune de
numeroase mănăstiri, însă spre deosebire de
lăcașele mari de cult unde anual se adună
creștini această zonă este foarte slab valorificată
din acest punct de vedere, neavând un renume
foarte mare și din lipsa promovării acestora.
Mănăstirea Dobric . Satul Dobric, astăzi parte componentă a comunei Căia nu
Mic, este situat în partea de nord -vest a județului Bistrița -Năsăud, pe cursul mijlociu
al văii Dobricului, nu prea departe de confluența acestuia cu valea Ilișua. În centrul
satului, un zid masiv de piatra încadreaza un frumos parc cu arbori uriași, în liniștea
căruia se înalță Mănăstirea “Sfântul Evanghelist Luca”. O liniște regăsită însa după
ani mulți de tulburări, mănăstirea fiind una dintre cele mai încercate și zdruncinate
mănăstiri ortodoxe din anii post -revoluționari, din cauza conflictelor inte rconfesionale
din zonă, având în vedere că locuitorii din Dobric aparțin cultului penticostal în
proportie de 90%.
Mănăstirea "Sfântul Evanghelist Luca” a devenit ținta atacurilor nu numai din
motive confesionale ci și materiale, din cauza faptului că mănă stirea ocupa spațiile
unui fost castel ridicat pe vremuri la Dobric, clădire asupra căreia avea pretenții
Asociația Creștin Umanitară Internațională care -și declarase sediul în mod abuziv la
această adresă. În anii 1944 -1945 în castel au stat trupe rusești , arzând o parte din
averea familiei Milea iar în anul 1948 aici a fost amplasat sediul unei sectii de Gostat.
Pe vremea aceea la Dobric exista și un frumos parc dendrologic. Cea mai mare parte a
parcului s -a distrus dupa 1989 când au fost construite mai m ulte case in interiorul lui.
În timpul perioadei comuniste clădirea castelului a adăpostit sediul școlii, al
bibliotecii, un dispensar, o maternitate, o brutărie și o sala de proiecții de film.
Primul Paraclis al mănăstirii a fost sfințit în data de 10 oct ombrie 1993, de
catre IPS Bartolomeu Anania. În anul 1995, a avut loc la Dobric primul sinod
monahal la care au participat IPS Bartolomeu, PS Irineu, exarhul mănăstirilor din
eparhie, arhimandritul Vasile Fluieraș, protopopul Ioan Dâmbu, împreună cu stareț ii,
starețele și duhovnicii celor 16 mănastiri din cadrul Arhiepiscopiei Clujului. În același
an monahia Coțofana Veronica a fost instalată ca stareța de catre IPS Bartolomeu. Tot

26 in 1995 a fost inaugurată trapeza mare a mănăstirii, cu o capacitate de 100 de
persoane.
În 2001, pe terenul mănăstirii, a fost sfințită de către PS Vasile Someșanul o
nouă bisercuța de lemn în stil maramureșean. În anul 2002 au continuat lucrările de
împrejmuire a mănăstirii cu zid de piatră și s -a început renovarea paraclisului cu
hramul “Sfinții Împărați Constantin și Elena”, resfințit în toamna aceluiași an. în 2004
s-au finalizat lucrările de împrejmuire cu zid de piatră care înconjoară 2,5 ha de teren
iar în anul următor s -a încheiat construcția clopotniței.
În anul 2005, măn ăstirea a făcut pași importanți în desăvârșirea organizatorică,
au început lucrările la Casa monahală și s -au finalizat lucrările la clopotniță. Visul
maicii staretț a fost înca de la început înălțarea în centrul parcului, pe proprietatea
mănăstirii, a une i biserici mari care să fie pe măsura locului unde se afla amplasată
mănăstirea și care să poarte hramul “Adormirea Maicii Domnului”.
Mănăstirea Procov
Monumentul se înscrie în seria de biserici de lemn de la mijlocul secolului 18,
care cuprind un altar de crosat cu trei laturi îmbinate în unghi drept și un naos cu bolta
semicilindrică, un pronaos deasupra căruia a fost amenajată tribuna și un turn cu o
galerie deschisă.Acoperișul este în patru ape,unitar care se sprijină pe doi stâlpi la
colțurile altarului .
Procov a fost o mănăstire de călugări, care a funcționat din 1636 până în 1762
când a fost desființată de armata habsburgică.Mănăstirii i s -a dat foc dar nu a ars.Se
văd și astăzi urmele focului la pereții din altar.
Mănăstirea a fost dusă la Sângeorz -Băi, unde se află și în prezent.
Mănăstirea Sfânta Treime,Bichigiu
Hramul bisericii este Sfânta Treime iar accesul se poate face pe DN17C
Nasaud spre N, între localitătțle Coșbuc și Telciu sau DN17D Beclean -Mocod.
Mănăstirea Sfânta Treime din Bichigiu este atestată pentru prima dată în anul
1716. Deși o mențiune mai veche atestă prezența a câțiva călugări și o mănăstire prin
anul 1523. Locul unde este zidită mănăstirea este cunoscut și ca Valea Mănăstirii. În
anul 1995, viața monahală reâncepe să înalțe rugă ciuni Domnului.
Frumoasă prin simplitatea locului și a oamenilor, Mănăstirea Bichigiu este
situată la răscruce de drumuri: înspre nord se poate ajunge la Suplai; la sud -vest duce

27 drumul spre Bichigiu iar la sud daca mergi ajungi în Runcu -Salvei. Mănăstire a se află
în reconstrucție.
Biserica de lemn,Silivașu de Câmpie
Biserica de lemn din Silivașu de Câmpie, comuna Silivașu de Câmpie, judetul
Bistrița -Năsăud, datează din secolul XVII. Lăcașul are hramul “Cuvioasa Paraschiva”
și figurează pe lista monumentel or istorice.
A fost construită de iobagii români în 1662 din grinzi de stejar. Este refăcută
în anul 1842.
În biserică se găsesc și astăzi urme de pictură din secolul XVII. Lungimea
bisericii este de 15 m iar înălțimea de 5 m.Altarul are o lungime de 4m, n aosul de 6
m, iar pronaosul de 5m.Pe peretele ce desparte naosul de pronaos se află inscripția cu
litere chirilice:” Această sfântă biserică a fost zugrăvită pe cheltuiala cinstitei icegii a
parohiei Silivaș în vremea excelenței sale Ioan Leneni, fiind preo t Matei, primcorator
Ioan Cherechesu, de zugarvii Filip si Niculae anul 1842 ”.
Pentru a proteja biserica, începând cu anul 1985 preotul paroh Pintea Vasile a
reintrodus -o în circuitul cultic. În 1987 s -a cumpărat un clopot nou iar în 1997 a fost
refăcut a coperișul.În anul 2001 s -a realizat și împrejmuirea cu gard din lemn, cu
sprijinul Prefecturii Bistrița.
Se mai slujeste și în prezent în Sărbătorile de vară și cu ocazia hramului
”Cuvioasa Paraschiva”.
Manastirea Rebra
Mănăstirea datează din preajma secol ului al XVII – lea și poartă hramul
“Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. A fost distrusă de către austrieci în anul 1763 și
reconstruită începând cu anul 1994. De la vechea biserica s -a păstrat icoana
făcătoare de minuni Eleusa; Mănăstirea detine ateliere de pictură, camere de oaspeți
și o bibliotecă teologică cu peste 10.000 de volume. Este situată între Năsăud și Ilva
Mică, la 16 km nord -est de Năsaud, 40 km nord -vest de Ilva Mică și între comunele
Rebra (5 km până în centru) și Parva (7 km până în centru) ș i la 10 km nord de
șoseaua Cluj -Vatra Dornei.
Complexul mănăstiresc este construit la buza unui deal, în marginea șoselei
Rebra -Parva (pe stânga ei). În jur, sunt dealuri împădurite, iar peste șosea este râul
Rebra, al cărui susur îl auzim în orice clădire a mănăstirii ne aflam. La nord de
biserica la 15 km este Peștera Tăușoarei explorată deocamdată numai de specialiști.

28 Baile Sangeorz sunt la 50 km de manastire. Manastirea este frecventata pentru
slujbe si maslu, care se face saptamanal, joia, si de credi nciosii din Rebrisoara, Feldru,
Nasaud.
Mănăstirea “Schimbarea la Față”,Ilva Mare
Este situala la 5 km față de comuna Lunca Ilvei și la 4 km est de Ilva Mare în
apropiera noii șosele Ilva Mică,Ilva Mare -Vatra Doreni.
Înfințarea noului lăcaș de cult se leag ă de numele ieromonahului Daniil
Ureche care a avut inițiativa,dar a depus și eforturi pentru realizarea acesteia.

Fig. 11. Mănăstirea “Schimbarea la Față”
Sursa: http://www.crestinor todox.ro/manastiri/Bistrita -Nasaud/

Încă din 1990 cere binecuvântarea PS Andrei Andreicuț, episcop la Alba Iulia
și a PS Irineu Bistrițeanul, episcop al Arhiepiscopiei Clujului pentru construirea unui
paraclis (capela) pe terenul părinților din Ilva Mare .Primind aprobarea verbal, din
toamna anului 1990, a început pregătirea lucrărilor.Soții Ioan și Ioana Ureche au
donat pământul și s -au adunat materialele necesare pentru ridicarea bisericii cu
ajutorul localnicilor.Lucrările au fost conduse de părintele D aniil și executate de
meșteri locali binevoitori.
Județul Bistrița -Năsăud dispune de un număr mare de edificii religioase, însă
valorificarea lor este foarte slabă.Spre deosebire de lăcașele mari de cult unde se
practică turismul religios, această zonă nu este benefică pentru practicarea acestuie fel
de turism.
Mănăstirile din această zonă sunt foarte vechi și sunt vizitate doar de locuitorii
din zonă.

2.2.3 Muzee și case memoriale
Muzeul grăinicesc Năsăud cuprinde o secție legată de arta populară și
etnog rafie(unelte și piese de port specifice văii Someșului Mare) și altă secție legată

29 de personalitățile din teritoriul grăinicesc năsăudean,el fiind înființat la inițiativele
unor intelectuali năsăudeni.Are la bază colecțiile lui Iuliu Moisil,Iulian Marțian și
Virgil Sotropa.Clădirea este un monument istoric datând din secolul al XVIII -lea,
fiind fostul sediu al cazarmei Regimentului II românesc de graniță. Colecția mai
cuprinde valori medalistice donate de Iuliu Moisil, plante clasificate de către A. P.
Alex i și de Florian Porcius, pictură de Sever Mureșanu, ierbare.. În 1937 aceste
colecții sunt puse sub egida Arhivelor Statului – Subdirecția Năsăud. Muzeul este
reorganizat în 1946 și mutat în clădirea Svard a, monument istoric. În 1951 fondurile
acestei instituții se despart, constituindu -se din acestea Filiala Arhivelor Statului,
Filiala Bibliotecii Academiei și Muzeul Năsăudean.
Casa Memorială ”Ion Pop Reteganul”
Localitatea Reteag este situată la 15 km de orașul Beclean, pe DN17.Muzeul
este amplasat în centru localității, vis -a-vis de Școala Generală.
Clădirea originală a fost construită în anul 1866 de către părinții lui Ion Pop
Reteganul.În această casă scriitorul și folcloristul și -a petrecut copilăria ș i perioada de
după pensionare, până în anul 1905, anul decesului.

Fig.12. Casa memorială “Ion Pop Reteganul”
(http://museum.ici.ro/transilvania/bistrita -nasaud/romanian )

Casa are trei camere și o tindă.Vizita începe în tindă, în care se află două
vitrine cu lucrări ale lui Ion Pop Reteganul, documente și fotografii de familie.În
camera din față este biroul de lucru, rămas așa cum l -a organizat soția sa și unde sunt
expuse: masa de lucru, scaunul, biblioteca personală, o masă centrală pe care stă
permanent deschisă „Revista Ilustrată” a carui redactor a fost Ion Pop Reteganul și la
care și -a publicat prima poezie Octavian Goga.În a treia cameră sunt expuse piese de
mobilier și de uz casnic achiziționate ulterior.Cu ajutorul colecției prezente s -a

30 reconstituit atmosfera unei case de intelectual de la țară, de la mijlocul secolului al
XIX-lea.
Alte monumente istorice în Reteag sunt:Bustul lui Ion Pop Reteganul,
Mormântul lui Ion Pop Re teganul, Ansamblul Bisericii Reformate.
Casa Memorială “Andrei Mureșanu”
Casa memorială se găsește pe strada Andrei Mureșanu,nr.19 în Bistrița.Casa
reprezintă de fapt locuinta bunicilor în care poetul s -a mutat când locuința sa în care
stătea a fost distru să în urma unui incendiu.Casa este construită simplu,în stil specific
românesc,cu pridvorul cioplit din lemn.
În prezent casa adapostește o expoziție cu tema Revoluției Române de la 1848
și Biblioteca Județeană pentru copii și tineret, care funcționează în această locație încă
din anul 1984.În casa memorială se află dealtfel o colecție de lucruri aparținând
poetului,care îi reflectă activitatea literară, publicistică și contribuția la scrierea
istoriei, precum acte oficiale, cărți, articole etc.

Fig.13. Casa memorială “Andrei Mureșanu”
Sursa: http://museum.ici.ro/transilvania/bistrita -nasaud/romanian

Casa Memorială “Geoge Coșbuc”
Organizat în casa în care s -a născut marele poet al neamului românesc, astăzi,
monument istoric, este un important punct turistic pe D.N. 17C, km. 34 (la 12 km de
Năsăud), căutat atât de turiștii români, și, în ultima vreme, și de cei străini. Atracția
principală rezidă în faptul că în aceasta casă a văzut l umina zilei, la 20 septembrie
1866, cel care avea sa fie "suflet în sufletul" neamului care l -a zămislit. Ca la orice
casă de români, intrarea se face prin "tinda" (un fel de hol), din care vizitatorul va

31 alege mai intâi camerele, care te îmbie la reculeg ere, prin atmosfera patriarhală, creată
în primele trei încăperi: tinda, casa dinainte (de oaspeti) și chilia (camera de
rugăciune -capela casei).
Obiectele expuse în aceste încăperi sunt originale. Muzeul "Coșbuc" este
singurul muzeu închinat exclusiv poetu lui, în Ardealul românesc al muzeografiei
literare. Acest motiv a fost prioritar în a aduna și expune (parțial),fotografii,
documente, corespondență, ediții din opera poetului și traduceri.

Fig. 14. Casa memorială”George Coșbuc”
Sursa: http://museum.ici.ro/transilvania/bistrita -nasaud/romanian

Următoarele trei săli sunt destinate expoziției care vizează viața și opera
poetului, istoria instituției noastre culturale, ce are șansa de a fi primul muzeu de
literatura româna din țară (1905) și care este emblematic pentru muzeografia literară
românească.
Ultima încăpere adăpostește alături de lucruri ale poetului (pelerina, pălaria,
geanta de voiaj etc.) și un foarte reprezentativ (nu p rin număr ci prin valoare
documentară) fragment din cele peste 30 000 volume din biblioteca lui George
Cosbuc.
Casa Memoriala “Liviu Rebreanu”
Pe drumul national 17 C, la 5 km de Năsăud și 18 km de Bistrița, se află Casa
Memorială Liviu Rebreanu, în locali tatea Prislop care azi poartă numele scriitorului.
Este poziționată chiar într -o curbă. Lângă casă este o parcare, nu foarte mare, dar cât
să încapă un autocar și 2 -3 mașini. Pretul unui bilet este de 2 lei pentru adulți și 1 leu
elevi, taxa fotografiere 1 5 lei. Muzeul este deschis de miercuri până vineri de la 9 -17,
luni și marți inchis.

32 Casa este specifică zonei, o casă țărănească cu pridvor îngust, aflată într -un
cadru natural superb. Tatăl său a fost învățător iar casa i -a aparținut acestuia. A fost
reconstruită de locuitorii satului, ajutați de soția și fiica scriitorului.

Fig. 15. Casa memorială “Liviu Rebreanu”
Sursa: http://museum.ici.ro/transilvania/bistrita -nasaud/romanian

Casa are trei încăperi. În prima, care a fost și bucătăria, a ramas doar cuptorul
avut de familia Rebreanu. Aici sunt foarte multe documente, fotografii, citate ale
scriitorului despre el și despre cele trei opere ale sale: “Ion”, “Pădurea spânzuraților”
și “Răscoala”, precum și citate ale altor scriitori povestind despre Liviu Rebreanu.
2.3.4 Etnografie și folclor
Județul Bistrița -Năsăud are un farmec aparte redat și de aceste locuri
extraorinare cât și de oameni.Bistrițenii sunt oameni așezați, pașnici și foarte deschiși.
Din punct de vedere cultural Bistrița -Năsăud este un tezaur.Cele mai multe tradiții s e
bazează pe temă religioasă.
Satele din județ mai păstrează și azi casele vechi, bătrânești, cu acoperiș înalt
și streașina largă ce apără prispa sau locuințele tradiționale.
Obiceiurile legate de meșteșuguri sunt comune cu cele practicate în zonele
etnografice din jur, mai reprezentative fiind șezătorile, manifestari cu valențe nu doar
social -etnice, canta, juca, lua parte la jocuri precum “fântâna”,”p uricele”,”mănușa”,
sau la diferite ritualuri magice.
Ceea ce imprimă specificitate și originalitate unui areal și argumentează,
pentru delimitarea sa ca zonă etnografică, este portul popular, cu impact în
diferențierea chiar a subzonelor și a unor teritori i restrânse în cadrul acestora, cu
trăsături definitorii particulare.
Folclorul este definit ca totalitatea creațiilor artistice, a obiceiurilor și a
tradițiilor populare.Tradițiile sunt obiceiuri consacrate.Diverse sunt și obiceiurile și

33 datinile impuse d e practicile agrare:aruncarea peste ogorul proaspat semanat a unui
lacăt(la Rebrișoara) cu semnificația închiderii ciocului păsărilor;înnodarea cu o mână
a doua -trei frunze de pe o tulpina de porumb, pentru ca lanul să lege roade(la
Nimigea).
Țara Năsăudul ui își revendica apartenența la două mari zone etnografice, în
totalitatea lor:Zona Rodna si cea a Năsăudului, precum și parțial(jumatate din
extinderea teritorială) din zona Ciceu -Beclean cuprinzând Valea Ilișua.
Specific subzonei Ciceu -Beclean este struc tura etnică a populației, în mare
majoritate românească, alături de care conlocuiesc unguri.Dintre cele șapte subzone
etnografice ale județului Bistrița -Năsăud (Ciceu -Beclean, Năsăud, Rodna, Bârgău,
Bistrița, Șieu, Câmpie), doar aceasta (Ciceu – Beclean) i si revendica numele de la
unirea a doua toponime(“Ciceu” și “Beclean”).Consideram ca acesta este un argument
convingător în a afirma că însăși această subzonă este scindată în două areale
distincte, ca mentalitate și polarizare funcțională:așezările de pe Valea Mare se
orientează spre Reteag și Dej, iar cele din sud, și anume Braniștea, Cireșoaia și Măluț,
sunt situate în Câmpia Transilvaniei.
Subzona Năsăud are o extindere de la Someșul Mare până la coama Munților
Rodnei de către Maramureș și cuprinde patr u văi:Zagra, Sălăuța, Gersa, Rebra care se
varsă în Someșul Mare.
Cea de -a treia zona etnografică, și a doua ale cărei așezări sunt incluse în
totalitate Țării Năsăudului, este Rodna.Aceasta cuprinde comunele Feldru, Maieru,
Rodna, Șant,Ilva Mică, Măgura I lvei, Ilva Mare, Lunca Ilvei și orașul Sângeorz -Băi.În
aceastaă subzonă, mai mult decât în oricare dintre cele două menționate
anterior(Ciceu -Beclean și Năsăud), factorul economic a dictat, prin resursele
subsolului și cele forestiere,s tructura etnică(mai nuanțată, dar majoritar românească)
și ocupațiile specifice ale locuitorilor(familii de lucrători unguri, ruteni, tipteri)
Aceste subzone etnografice ale Țării Năsăudului (Ciceu -Beclean parțial,
Năsăud și Rodna) sunt delimitate la sud, de cea a Bârgăului, a Bistriței și a Șieului,
ultimele două fiind caracterizate de puternice conexiuni etnografice interne între
autohtonii români și populația săsească(în zona Bistriței)și cea maghiară(în zona
Șieu).”(Oana R. Ilovan, 2009 , pagina 176 Țara Năsăudului )
Portul popular, în trecut cu particularități de la sat la sat, s -a omogenizat cu
număr de piese, croi, modele și cromatica, identificandu -se azi doar portul bătrânilor
și cel al tinerilor.Portul popular femeiesc (cămașa, poalele, zadiile) și cel bărbătesc

34 (căm așa, izmenele, pieptarul și sumanul, opincile, clopul cu pană de paun) are câteva
elemente de specificitate date de influențele zonelor etnografice limfitrofe.Spre
exemplu, pe Valea Ilișua, a Zagrei și a Sălăuței, aceste influențe se materializează prin
aplicarea fodorilor pe mâneci și platea”ceptului” femeiesc, șurțuri roșii varstate cu
negru, cioarecii și izmenele mai largi la bărbați și clopul de paie, influențe pătrunse
dinspre Maramureș și Lăpuș.Pe Valea Ilvei și pe cursul inferior al Someșului Mare,
pătrund din Bucovina”pieptarul bârsenesc“ și cojocul, vopsite ambele în alb și
împodobite cu cusături policrome.Tot aici, din zona Bârgăului”verdele bargaonesc”, o
culoare brună – gălbuie, în timp ce pe culoarul larg al Someșului, în aval de Năsăud,
apar cu lorile pale (crem, bej, roz, galben) alături de clopul de paie femeiesc împodobit
cu”petele”, pătrunse de pe Valea Șieului.
Deși Năsăudul are statut de “oraș al academicienilor”,Țara Năsăudului încă
funcționează ca un spațiu rural tradițional în care datin ile și obiceiurile tradiționale
laice și religioase și cele din ciclul vieții se păstreaz riguros.Conservatorismul acestei
importante zone etnografice poate fi explicat prin vechime și continuitate,dar și prin
formarea și dezvoltarea așezărilor în arii de presionare, cu caracter mai mult sau mai
puțin închis, integrând o realitate istorică în terminologia edificatoare de
“țară”.Aceasta regiune poate fi considerată conservatoare din punct de vedere al
portului, al obiceiurilor și al tipului de așezare, dar d upă 1989, supuse unei
metamorfoze caracteristici întregii Românii.
P.Cocean considera ca turismul este o poarta deschisă spre viitorul
Romaniei.Acelasi autor caracterizeaza Țara Năsăudului, din aceasta perspectivă,
astfel”poatențialul turistic excepțional al peisajului este îndrăgit de frumusețea
deosebită a portului și a dansului românesc de pe Someș”.
În județul Bistrița – Năsăud, există câteva obiceiuri tradiționale care au păstrat
până astăzi forme ample de desfășurare, în care vechiile ritualuri se îmbi nă cu
manifestări spectaculoase.
Craii de la Mocod . Prin multitudinea de tradiții care marchează zonele
folclorice ale județului nostru”Craii de la Mocod”se evidențiază prin tinerețe.
Sărbătoare specifică satului Mocod, ”Craii”,s unt un ritual mistic, vech i de
secole.În general lumea crede că are legătură cu venirea primăverii, însă George
Coșbuc presupunea că este un obicei războinic, care aduce aminte de cum își alegeau
popoarele primitive căpeteniile, la echinocțiul de primăvară.Îl putem privii ca pe un
simbol al reînvierii și a purificării prin apa curgătoare, ca un botez.Ritualul de trecere

35 pentru doi tineri Crai, după ce iși fac datoria de a pedepsii pe cei ce au păcătuit în
post, sunt ei înșiși obligați să iși “spele” păcatele și să “plătească” pentru a fi scoși din
apa Someșului.”Craii de la Mocod” sunt un obicei unic în lume prin simbolism,
veselie, culoare, tinerețe și originalitate, ca de altfel și alte obiceiuri din Țara
Năsăudului.

Fig 16. Craii de la Mocod
( Sursa: www.bistrița.insse.ro/main.php?id=406)
Sărbătoarea Sânzienelor
Se sărbătorește pe 24 iunie fiind cea mai mare și spectaculosă sărbătoare
păgână a anului și singura admisă, chiar cu numele ei, în calendarul creș tin-
ortodox.Ea marchează începutul verii, pentru că pe 21 este solstițiul de
vară.Sărbătoarea este una cu totul special, ținând o noapte și o zi. Noaptea de
Sânziene este una cu adevărat magică.Este noaptea focurilor de vară, fiindcă este vară
în cer și va ră pe pământ, este vară în suflete și trupuri, este anotimpul dragostei.
Sânzienele sunt în primul rând flori de camp, galbene.aurii.În tradiția popular
Sânzienele sunt făpturi ireale, fantastice, făpturi frumose binefăcătore care trăiesc prin
păduri sau p e câmpii.
Sărbătoarea reprezintă și un prilej de întâlnire a tinerilor ce doresc sa -și
unească destinele, o sărbătoare a iubirii, cinstiă cum se cuvine, cu cântec și joc.

Fig 17. Sărbătoare a Sânzienelor
( Sursa: www.bistrița.insse.ro/main.php?id=406)

36 Înstruțatul boului
Înstruțatul boului este un obicei moștenit de la daci și are loc în fiecare an la
Figa în prima zi de Rusalii.După slujba de la biserică, un alai format d in fete
îmbrăcate în costume populare și băieți de asemene în straie populare, dar călare,î
nsoțesc un bou între coarnele căruia spun o cunună mare de flori.În urma boului vin
mai mulți băieți cărora li se spune”cenușorci”, personaje costumate cu crengi ve rzi de
copac, care pocnesc din bice să alunge boul și pe care toți localnicii încearcă să il ude
cu găleți de apă, atunci când trec pe ulițele lor.
Obiceiul reprezintă o procesiune desfășurată pe ulițele satului, personajul
principal fiind un bou împodobit cu frunze verzi, flori și panglici colorate.După ce se
ajunge la casa de gazdă se i -a cununa din capul boului și se așează la o casă de
gospodar.Urmează un joc la care participă tot satul.

Fig 18. Înstruțatul boului
( Sursa: www.bistrița.insse.ro/main.php?id=406)

Cununa cu grâu
Cununa este un obicei străvechi care se mai întâlnește și astăzi în satele
județului Bistrița -Năsăud.
Acest obicei constă în împletirea unei cunune de grâu ,de către fete la
terminarea secerișului.Cununa este purtată pe cap de cea mai frumoasă fată din sat și
este dusă la casa celui mai harnic și gospodar om al satului.
Fata care poartă cununa pe cap o dă gazdelor, iar gazdele primesc cununa și
servesc fetele cu vin.
Șezătoarea
Șezătoarea este un obicei străvechi de când fetele și femeile torceau lâna și
cânepa la lumina opaițului sau lămpii și se încălzeau la focul de vatră.Femeile se
adunau în casa unor bătâni sau a unei văduve pentru a face economie de “naf t”.În

37 general șezătorile erau mixte, formate din fete, neveste, femei bătrâne și feciori dând
prilej fetelor să învețe cât mai multe lucruri de la femeile mai în vârstă.
Șezătorile încep toamna târziu, după terminarea recoltelor și țin toată perioada
Postu lui Crăciunului, până în preajma începerii muncii de primăvară.
Acest obicei se păstrează la Leșu, dar azi a scăzut foarte mult numărul
șezătorilor , formându -se mai mult șezători de fete și băieți alături de care mai
participă și neveste tinere.

38 III. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

3.1 Baza de cazare și alimentație publică

Infrastructura de cazare este componenta esențială a amenajării turistice a
spațiului geografic. Constituie factorul decisiv în atragerea fluxurilor turistice, în
menținerea acestora la destinație pe o perioadă determinată și în consumul produsului
turistic.
„Cazarea turistica include toate clădirile care oferă servicii de cazare pe o bază
comercială sau cvasi -comercială, tuturor categoriilor de vizitatori.” (G.Stănciu lescu,
1998, tehnica operațiunilor în turism, p.34 )
“Activitatea de alimentație (sau akimentație publică), se bazează pe contactul
direct cu clientul, producția la momentul consumului și uneori chiar participarea
clientului.Unul dintre factorii care determ ină succesul în afaceri al unei unități de
alimentație este amplasarea acesteia.O amplasare favorabilă permite unității să
beneficieze de fluxuri consistente de client.”(tehnica operațiunilor în turism)
Serviciile de alimentație constituie o latură importa ntă.Funcția de alimentație
se realizează prin intermediul unităților din incintă (restaurant, cofetarie, snack -bar,
caffe -bar), și anume, producția preparatelor culinare în cadrul bucătăriilor, iar
comercializarea și servirea acestora și a băuturilor în sp ații amenajate adecvat.
Baza de cazare este bine reprezentată în județul Bistrița, dar insuficient
valorificată din cauza lipsei ghizilor profesionști și a materialelor de promovare a
ofertei turistice.În primul rând pentru că, zona nefiind una turistică p rin execlență, nu
s-a impus acest lucru.În următorul tablel aș dorii să sintetizez unitățile de cazare
existente.

Tabel 2 : Baza materială a turismului în municipiul Bistrița și evolutia acesteia este următoarea:
Baza materială 1996 1997 1998 1999 2000 2004
Numar unități de cazare 7 7 9 9 8 13
Capacitate de cazare(locuri) 684 594 741 721 573 797
Număr hoteluri 5 5 6 6 6 8
Locuri în hot eluri 508 508 545 521 371 627

39 Tabere de elevi și preșcolari 1 1 1 1 1 1
Locuri în tabere 160 70 160 160 160 160
Pensiuni și moteluri 1 1 2 2 2 3
Locuri în pensiuni și moteluri 16 16 36 40 42 88
Camping -uri 2 2 2 2 2 2
Locuri in camping -uri 45 58 58 64 72 82
(Sursa: http://statistici.insse.ro )
Se poate observa o ușoară creș tere a numărului de hoteluri între anii 1998 și
2004 și de asemenea și a locurilor în hoteluri .Pensiunile și motelurile au și ele parte
de o mică creștere iar numărul de locuri este foarte ridicat. Locurile de camping
înregistrează o creștere substanțială de la un an la altul.

Tabel 3. Unități de cazare
Denumire unitate de cazare Număr stele/margarete Număr camere Număr locuri
Hotel “Coroana de Aur”,Bistrița
109 + 4 ap 189
Hotel “Diana”,Bistrița
57 + 8 ap. 125
Hotel “Codrisor”,Bistrița
21 42
Hotel “Cora”,Bistrița
28 50
Hotel “Castelano”,Bistrița
18 40
Hotel “Bistrita”,Bistrița
49 98
Hotel Castel Dracula,Piatra
Fântânele
20 40
Hotel “Hebe”,Sângeorz -Băi
60 +7 ap. 100
Hotel”Someș”,Beclean
20 40
Pensiunea Târnăveanca,Colibița
20 71
Pensiunea Ariniș,Colibița
7 14
Cabana Lumina Lacului,Colibțta
7 21
Pnsiunea Suzy,Valea Vinului 5 20
(Sursa: http://judetul -bistritanasaud.viaromania.eu/

După cum se poate observa, în Bistrița sunt cele mai multe hoteluri cu cele
mai multe stele ceea ce denotă și un confort ridicat.
Pensiunile dispun și ele de un confort ridicat datorită numarului de margarete
și oferă un confort plăcut turiștilor.

40 Tabel 4. Capacitatea de cazare tur istică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică
Tipuri de structuri de primire
turistică 2000 Pondere % 2007 Pondere %
Hoteluri 2124 73,67 2172 79,56
Moteluri 19 0,66 84 3,08
Vile turistice 32 1,11 14 0,51
Cabane turistice 34 1,18 34 1,25
Tabere de elevi și preșcolari 610 21,16 326 11,94
Pensiuni turistice urbane 64 2,22 58 2,12
Pensiuni turistice rurale 0 0 42 1,54
Total 2883 2730
(Sursa: http://statistici.insse.ro )
Capacitatea de cazare existenă s -a redus la jumătate în structurile tip vile
turistice și tabere școlare.O creștere însemnată se remarcă la structurile tip moteluri și
pensiuni turistice rurale.Per total s -a înregistrat o scădere cu 153 de locuri a capacității
de cazare existen te.

Tabel 5 : Capacitatea și activitatea de cazare turistică
(Sursa: http://statistici.insse.ro )

3.2 Căile si mijloacele de transport turistic

Încă din evul mediu, județul Bistrița -Năsăud este străbătut de numeroase
drumuri de o importanță deosebită pentr u legăturile comerciale ale Transilvaniei cu
Moldova si Maramureșul.
În secolele XIX SI XX rețeaua de drumuri a fost completată de rețeaua
feroviară. Astfel,în 1884 s -a realizat legătura Dej -Bistrița, în 1898 Bistrița -Bistrița
Bârgăului, în 1885 Șieu -Măghe ruș-Luduș, în 1907 Beclean -Rodna, în anii 1936 -1939
Ilva Mică -Vatra Dornei.
3.2.1 Căi de comunicație feroviare Județul Bistrița
Năsăud
Capacitatea de cazare
Sosiri
(mii)
Înnoptări
(mii) Indici de utilizare
netă a capacității în
funcțiune
(%)
Anii Existența
(locuri) În funcțiune
(mii locuri -zile)
2003 2752 729,1 71,3 298,1 40,9
2004 2915 808,0 65,0 235,0 29,1
2005 2660 831,9 65,8 274,8 32,7
2006 2705 834,5 71,2 260,7 31,2
2007 2730 766,9 72,6 253,3 33,0
2008 2728 818,0 67,6 239,1 29,2
2009 2689 704,2 52,0 178,9 25,4

41 La sfârșitul anului 1970, rețeaua feroviară însuma 364 km.Teritorial, se
constată o repartiție armonioasă, în sensul că întreaga suprafață a jud ețului este
străbătută de căi ferate, ceea ce determină o bună deservire a localităților, în special a
celor de pe valea Someșului Mare și a Bistriței.Caracteristica principală a căilor ferate
este convergența spre Beclean.Din Beclean pornește o ramificați e pe valea Someșului
Mare, până la Ilva Mică, în continuare pe valea Ilvei spre Moldova.Prin ramificațiile
de la Salva și Ilva Mică se asigură legături spre Depresiunea Maramureș și
exploatarea miniera Rodna.O a doua ramificație pornește pe valea Șieului,f ăcând
legătura cu valea Mureșului.Prin ramificațiile de la Șieu -Măgheruș și Sărățel se face
legătura spre Luduș și Bistrița -Bistrița Bârgăului.
Dintre căile ferate cu ecartament îngust, importanța mare o are cea de pe valea
Dipșei.

3.2.1 Căi de comunicaț ie rutiere
Rețeaua rutieră, este reprezentată prin 1 352 km (la sfârșitul anului 1970).Din
lungimea totală drumurile naționale însumează 211,8 km.Acestea sunt:DN 17 ce se
desprinde la Dej din DN 1C și urmărește valea Someșului Mare până la Beclean ,iar
în continuare valea Șieului până aproape de Sărățel,de unde flanchează valea Bistriței,
printr -o frumoasă regiune, până aproape la izvoare și trece pasul Tihuța intrând pe
teritoriul județului Suceava.Traficul intern, ca și cerințele unui transport rapid au
impus modernizarea în întregime a acestei artere rutiere, care are o mare importanță
pentru viața economică și de tranzit a județului.
DN 15A se desprinde din DN 17 în apropiere de Sărățel și urmărește valea
Dipșei, traversează zona viticolă de la Teaca, pă răsind județul în hotarul acestei
comune.Prin intermediul său se realizează legături ușoare cu județul Mureș și cu
celelalte județe din estul Transilvaniei.
DN 17C se desprinde de la Bistrița din DN 17, traversează Dealurile Bistriței,
urmărește valea Some șului Mare până la Salva, apoi valea Sălăuței până aproape la
izvoare și peste pasul Setref trece în Depresiunea Maramureș.
În viitor se prevede dublarea liniei ferate Dej -Beclean -Ilva Mică, efectuarea
unor lucrări de centralizare electrodinamică a circula ției feroviare;construirea unei
autogări moderne la Bistrița și a unui punct de exploatare la Rodna.
Prin modernizarea acestora și încă a altor drumuri de interes județean se va
facilita legătura rapidă și agreabilă a multor localități din cadrul județului .

42 IV. MODALITĂȚI DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI

Concepția în dezvoltarea turismului presupune valorificarea, în totalitate a
resurselor turistice naturale și antropice, iar activitatea de turism trebuie orientată spre
satisfacerea cerințelor și preferi nțelor turistici interni și străini.
Politica de dezvoltare durabilă a turismului trebuie concepută prin
diversificarea formelor de turism și adaptarea ofertei la cerințele cererii interne și
internaționale, transformarea turistică într -o activitate comple xă, economică și socială,
într-un turism civilizat, competitiv.
În baza unor analize detaliate pe teritoriul județului a resurselor turistice și a
unor ample documentări, este necesar de evidențiat posibilitățile concrete de
dezvoltare a turismului, în con cordanță cu valoarea și structura potențialului turistic,
cererii și ofertei turistice.
Avandu -se în vedere valorificarea unitară și optimă a resurselor turistice în
profil teritorial, este necesară stabilirea strategiei de dezvoltare și diversificare a
formelor de turism și de promovare a acestora.

4.1 Turismul balneoclimateric

Județul Bistrița -Năsăud dispune de bogate rezerve de ape subterane, datorită
alcătuirii geologice complexe și a unui relief variat.
Apele se caracterizează printr -un regim de scur gere permanent, pentru
majoritatea râurilor principale și afluenții din zona muntoasă, datorită situării lor în
zona umidității bogate cât și capacității ridicate de înmagazinare și cedare a apei de
către depozitele detritice din zonele montane si piemonta ne.
În fisurile și scoarța alterată a munților vulcanici se găsesc și ape freatice
mineralizate. Dintre apele bicarbonate, calcice, magnetice, carbogazoase, cunoscute
sub denumirea populară de ,,borcuturi'', menționăm în primul rând pe cele de la
Sângeorz -Băi, Anieș, Valea Vinului, Șanț, Târlișua, Lunca Ilvei, Ilva Mare, Măgura
Ilvei, Colibița, iar dintre apele clorosodice (sărate), cele de la Nepos, Figa, Pinticu
Tecii.
Apele minerale carbogazoase din zona submontană, ”borcuturile”, sunt
folosite aproape exclusiv în cura de băut și doar la Valea Vinului se mai practică și
astăzi băi carbogazoase.

43 Apele minerale, sau cum li se mai spune, ape curative, sunt apele cu cel puțin
0,5 grame la litru săruri sau acelea care conțin o anumită sare într -o cantitate c e
depășește valoarea limită și au proprietăți fizico -chimice bine determinate cu acțiune
fiziologică deosebită asupra organismului uman.Tot aici includem și nămolurile
terapeutice.
Apele minerale carbogazoase apar la bordura sudică a Munților Rodnei, în
localitatea Rodna, sunt de origine vadoasă și s -au format prin infiltrarea apelor
superficiale în formațiunile eruptive terțiare.În circulația lor, fiind însoțite de bioxidul
de carbon, au capacitatea sporită de dizolvare a sărurilor minerale cu care vin în
contact, influențând astfel compoziția chimică generală a celor ieșite la suprafață.
Izvorul din Valea Frumoasă are apa carbogazoasă feruginoasă, puternic
acidulată, iar mineralizarea depășește 2 650 mg/l.
Apele freatice au un caracter permanent și o vari abilitate dependent de factorii
climatici.Sunt cunoscute în sedimentele de luncă, la adâncimi variabile între 1 si 20
m.
Apele minerale bicarbonatate sunt legate genetic de marea varietate a rocilor
paleogene, a sill -urilor, curgerilor de lavă și de vechil e aparate vulcanice din Munții
Bârgăului.
Apele minerale bicarbonatate sodice cu coținut mare de bioxid de carbon(1
700-1 900 mg/l) au mineralizare ridicată(4 500 -5 500 mg/l), alkaline (Șendroaia –
Izvorul Zimbru cu debit de 3 000l/ 24 de ore, Lunca Ilvei -Izvorul Măricuț cu debit
redus).
Apele minerale bicarbonatate sodice calcice magneziene cu bioxid de carbon
apar din formațiunile ologocence, fiind cunoscute în următoarele
localități:Anieș(Izvorul Hojda),Lunca Ilvei(izvorul Matei),Maieru(izvorul din valea
Caba),Șanț (izvorul Dâmbu Borcutului).
Apele minerale bicarbonatate clorurate sodice, calcice, magneziene cu bioxid
de carbon sunt legate de formațiunile eocene și erupțiile noi din Munții Bârgăului cât
și de cele oligocene din sudul Munților Rodnei:Anieș(i zvorul din sosea), Ilva
Mare(izvorul Chiriloi), Lunca Ilvei(izvorul Bolovanu), Parva (izvorul “Carpatia”),
Sângeorz -Băi(apa “Hebe”, izvoarele 1, 3, 4,5, 6 și sonda nouă).
Apele minerale bicarbonatate luate în ansamblu sunt utilizabile în afecțiuni
gastro -intestinale, hepatobiliare, diabet.

44 Borcuturile din județul Bistrița -Năsăud au în compoziția lor chimică, calități
terapeutice de aceeași valoare ca și apele minerale și cu mare renume din Cehia și
Franța.
Acțiunea terapeutică a apelor minerale este în str ânsă legătură cu o serie de
proprietăți cum ar fi:presiunea osmotică, gradul de ionizare, alcalinitatea sau
ociditatea și termalitatea.
Apele minerale și îndeosebi cele sărate, de pe teritoriul județului, au fost
cunoscute și utilizate încă din perioada oc upației romane a Daciei(Sărățel,
Figa).Primele ape minerale carbogazoase menționate au fost cele de la Anieș, situate
aproape de Rodna, care în perioada respectivă avea o situație înfloritoare datorită
bogățiilor sale minerale, exploatate de romani.
“Turis mul curativ poate fi considerat ca fiind cel mai vechi tip de practicare a
activitaților turistice.Necesitățile legate de refacere și tratament au condus oamenii
antichității să caute efectele tămăduitoare ale apelor termale și minerale, ale
nămolurilor și curile heliomarine.”(Pompei Cocean, Geografia turismului2007)
Turismul balnear poate fi practicat de persoanele cu diverse afecțiuni și
probleme de sănătate.Județul Bistrița -Năsăud dispune de ape minerale cu veritabile
calități terapeutice în stațiunea ba lneară Sângeorz -Băi, precum și alte izvoare minerale
cu efecte curative miraculoase din localitatile limitrofe:Rodna, Romuli, Parva,
Cormaia,Valea Vinului etc.
Statiunea Sângeorz -Băi dispune de numeroase izvoare de ape minerale
bicarbonatate, clorate, sodi ce, calcice, magneziene, nămol mineral, mofete.
Apele minerale sunt recomandate în tratamentul afecțiunilor tubului digestiv
(gastrita cronică, ulcer duodenal, colită cronică), al bolilor hepato -biliare (dischinezie
biliară, colicistită calcaroasă sau necal caroasă, stări postoperatorii ale ficatului,
hepatita cronică, pancreatita cronică), al bolilor metabolice și nutriționale (diabet
melitus, hiperuricemie, hiperlipemie, obezitate, guta cu manifestari la nivelul
articulatiilor).
Apele minerale de la Sângeor z -Băi au un efect terapeutic asupra bolilor
reumatismale degenerative și diartritice. Stațiunea dispune și de izvoare cu ape
minerale pentru cura internă și de săli de gimnastică medicală.
Dintre râurile semipermanete menționăm:Șieul până la Sieut, Dipșa până la
Chiraleș, Meleșul până la Rusu de Jos,Valea Sărată până la Șintereag, precum și o

45 serie de afluenți mici ai Șieului și unele ale izvoarelor Ludușului, Comlodului și
Lutului.

Fig 19 Izvoarele de la Sângeorz -Băi

4.1.1 Lacurile sărate
Figa – aici sarea și argilele salifere, de care sunt legate genetic apele sărate,
apar la suprafață.Ele se află într -o zona depresionară drenată de pâraiele:Pârâul
satului, Pârâul lui Marc, Pârâul Livezii și Pârâul Slatina, care împreună alcătuiesc
Pârâul Sărat , afluent de dreapta al Meleșului.(Ioan Chintanău, Bistrița -Năsăud, Ape
minerale și stațiuni,1998)
Sectorul de apariție al sării și al apelor sărate la suprafață, precum și regiunea
înconjurătoare, sunt alcătuite din argile și intercalații de gresie și nis ipuri cu
concrețiuni grezoase.

Fig 20. Băile Figa (sursa: http://www.bailefiga.ro )

46

Fig. 21. realizare proprie

Complexul balnear Băile Figa a fost inaugurat în iunie 2010, fiind realizat de
Primăria Beclean prin accesarea proiectului “Creșterea valorii potențialului balnear al
lacurilor sărate din regiunea Nord -Vest”,fiind finanțat din fonduri Phare 2005.
Complexul dispune de un bazin cu apă sărată, o piscină acoperită cu apă dulce,
bazine speciale pentru tratament cu nămol, parc de jo acă pentru copii, plajă cu nisip,
terenuri de sport și terase.Băile Figa se întind pe 15 hectare, stațiunea beneficiind de
un loc amenajat special pentru băile cu nămol.Apele sărate și nămolul de aici au
proprietăți asemănătoare cu cele de la Techighiol.

Complexul balnear Alpina Blazna
Complexul turistic este situat în Valea Blaznei din Munții Rodnei, la cota
1100.Peisajul care se dezvăluie iubitorilor de natură și de munte este unul absolut
superb.Piscuri muntoase mândre strâjuiesc complexul,iar pădurile de brad asigură cel
mai curat și pur aer de munte.
Muntele, peisajul, băile dacice, piscine cu apă limpede și central SPA sunt
garanția unei vacanțe perfecte.Vara, turiștii pot cunoaște îndeaproape toate bogățiile
ascunse în Parcul Național Munții Rodnei:P oiana cu narcise, Poiana cu rododendromi,
Lacul Lala, Peștera Cobâșel, Vârful Roșu, Vârfu Ineu și multe alte atracții.
Iarna, turișii se pot bucura de pârtia generoasă de schi de 1500 de metrii, cu
grad de dificultate mediu și greu.Schiorii au la dispoziți e aici cel mai lung teleschi din
țară, de 1480 de metrii.

47 Una dintre atracțiile Complexului Turistic Alpina Blazna o reprezintă, fără
îndoială, băile dacice.Asemănătoare unui Jacuzzi, acestea sunt amenajate în aer liber
și oferă astfel posibilitetea de a t e bucura de o baie fierbinte, în mijlocul naturii,
indiferent de temperatura de afară.Aproximativ 8 persoane pot să facă baie deodată în
cele două bazine construite deasupra unor sobe care asigură încălzirea apei.Chiar și
iarna, când afară sunt temperaturi cu multe grade sub minus, iar pârtia de la Blazna
este plină de schiori, cei care doresc să sfideze anotimpul și să admire peisajul
munților Rodnei pot face acest lucru stand în băile dacice.
Parc de joacă cu mobilier ecologic:500 de metrii pătrați de spa țiu verde, cu o
amenajare pisagistică de excepție, stau la dispoziția turiștilor care poposesc în
Complexul Turistic Alpina Blazna.Copii au la dispoziție mobilier de joacă executat
din lemn, astfel încât micuții să nu se rănească.
Două lacuri micuțe, popul ate cu păstrăv și crap chinezesc de culoare roși, îi vor
fascina pe cei mici și pe cei mari.
Lacul de acumulare, de la Barajul Colibița se află în depresiunea cu acelasi
nume, situat la izvoarele Bistriței ardelene(valea Colibiței), la contactul eruptive a l
Munților Călimani de nord -vest cu sedimentarul străpuns de eruptiv al Bârgăului de
sud.Bazinul depresionar al Colibiței este alcătuit din punct de vedere geologic din
sedimente paleogene și miocene străpunse de corpuri eruptive andezitice în nord și
acoperite de produsele eruptive ale Călimanilor, la sud.Barajul Colibița este un lac
artificial și s -a format prin acumulare..A fost amenajat în scop hidroenergetic pe
cursul râului Bistrița.

Tabel 6 : 1.3.1.Izvoare mineralizate :
Localizare Sursa hidrominera la
1.Târlișua “Izvorul de pe pârâul Băilor”
2.Fiad “Izvorul mesteacăn’’
3.Romuli “Izvorul din zăvoaie”
4.Parva “Izvorul Carpatia”
5.Sangeorz -Bai “Izvorul numarul6” Hebe
6.Maieru “Izvorul de pe Valea Caba”
7.Anieș “Izvorul din șosea”
8.Rodna “Valea frumoasă”

48 9.Valea Vinului “Izvorul Stetz”
10.Șant “Izvorul Ginișor”
11.Poiana Ilvei “La Borcut”
12.Măgura Ilvei “Izvorul Secături”
13.Piatra Fântânele “Izvorul Zimbru -Șendroaia”
14.Colibița “Izvorul Dalbidan”
Sursa: realizat din sursa proprie

4 2. Turismul cultural

Turismul cultural este o altă formă a turismului practicat, deoarece județul
dispune de potențial cultural variat care, prin valoarea sa ar putea genera un anumit
flux de turiști.El cuprinde monumente preistorice, arhitectură, clădiri și edificii
culturale, muzee.
Toate aceste obiective pot servii ca motivație pentru includerea acestei forme
de turism în circuitul internațional de produse turistice cu motivație culturală.
“Turismul cultural este numit adesea și turism de vizitare deoarece practicarea
sa presupune inevitabil, ”vizita” la un obiectiv sau grupare de obiective sau resurse
atractive.Menirea acestui tip de turism este complexă:în primul rând este instruirea
prin bogăția cunoașterii, în al doilea rând este recreerea resimțită pe plan spiritual prin
aflarea unor adevăruri și cunoașterea unor fenomene noi.
Antreneaza ambele categorii de populație, urbană și rurală, cu preponderență
totuși pentru cea dintâi, deoarece este mai absorbită în activități productive auxiliare.
Eficiența e conomică a turismului cultural este cea mai redusă dintre toate
tipurile analizate.Fenomenul se explică prin caracterul său de tranzit și prin apelarea
la infrastructura turistică numai în cazuri de excepție.
Turismul cultural vizează, în principal, obiect ive turistice de proveniență
antropică, spre deosebire de turismul de recreere sau curativ” (P.Cocean, 2007, pagina
194 Geografia T urismului)
Județul dispunde de un potențial cultural foarte bogat, compus dintr -un număr
mare de monumente istorice (530) și de patrimoniul cultural cărora li se adaugă și
tradițiile zonei .

49 Patrimoniul cultural este reprezentat prin diferite bunuri cu o mare valoare
istorică, etnografică, artistică sau tehnico -științifică.
Elementele stilistice care fac trecerea între goticul t ârziu și Renaștera timpurie
pot fi identificate pe vechile uși de lemn ale portalurilor realizate în deceniul al doilea
al secolului XVI -lea.
Mănăstirea dominicană este ridicată în partea sudică a orașului în actualul
spațiu al Azilului de bătrâni și cupri ndea o foarte mare si grandioasă biserică.
În preajma mănăstirii dominicane a fost construită și o mănăstire a
călugărițelor dominicane care avea și ea o biserică de dimensiuni mai modeste.
Din Convertul Franciscan, se mai păstrează azi biserica care conse rva
elementele de arhitectură gotică timpurie.În secolul al XVIII -lea biserica a fost
renovată în stil baroc și a funcționat ca si capelă a trupelor austriece.
Nesiguranța vremurilor a determinat ridicarea zidurilor viitoarei cetăți a
Bistrițe , astfel că î n anul 1465 orașul avea 18 turnuri și bastioane, apărate de
meșteșugarii orașului grupați în bresle.
În această perioadă Bistrița a devenit unul dintre cele mai importante orașe din
Transilvania, alături de Sighișoara și Sibiu.
În a doua jumătate a secolul ui XVI în Piața Centrală s -au înălțat o serie de
construcții comerciale specific epocii, precum Complexul Comercial Șugălete și
Catedrala Gotică.
Localitatea, în decursul existenței sale a fost martorul multor evenimente mari
din istoria țării noastre, cum ar fi Răscoala de la 1784 condusă de Horia, Cloșca și
Crișan, și Revolutia de la 1848.
Din cetatea feudală nu s -au păstrat decât unele fragmente din zidurile de
incintă ale orașului, terminate spre sfârșitul secolului XV(Piața Unirii) și Turnul
Dogarilor( str.M Kogalniceanu) – unul dintre cele 18 bastioane de apărare ale orașului.
Pe lângă aceste construcții, Bistrița Medievală, considerată de Giovan Andreea
Gramo”cel mai frumos oraș din Transilvania”, se putea lăuda cu o școală atestată încă
din 1388, farm acie din 1526(a doua din Transilvania dupa Sibiu), cel mai spectaculos
ansamblu architectural destinat schimburilor economice(Ansamblul Șugălete – case
construite intre 1480 -1550), cu cea mai frumoasă casă în stil renascentist din
Transilvania:Casa Argintar ului.Nu pot fi trecute cu vederea nici Biserica Sf. Nicolae
devenită Biserică Evanghelică, construită în stil gotic dar renovată în stilul Renasterii

50 de un meșter adus chiar din spațiul italian și cu turnul bisericii care rămâne cel mai
înalt turn medieval din Transilvania.

4. 3.Turismul rural
România este țara cu potențialul cel mai mare din Europa în ceea ce privește
dezvoltarea turismului rural.Turismul rural se află intr -o fază incipientă, abia la
început de drum.Din ce în ce mai multe persoane cu spi rit întreprinzător încep să
întrevadă potențialul și beneficiile practicării turismului rural.Turismul rural în țara
noastră se practică din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător și mai ales
neorganizat;forma s -a de materializare o reprezintă, înce pând cu anii 20 -30 a secolului
XX, cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali ai unei așezări rurale.
Turismul rural s -a impus încet dar consecvent -în special pem piețele turistice
din țările dezvoltate economic, țări puternic industrializate și cu un grad de urbanizare
ridicat, mai cu seamă în a doua jumătate al secolului XX.
Practicanții acestui turism pot fi întâlniți în zonele cele mai diverse ale
globului, în aproape întreaga Europă.Comunitatea Europeană a acordat și acordă o
atenție deosebită pro iectelor și programelor pentru turism în spațiul rural.
Spatiul rural reprezintă izvorul celei mai mari părți pentru alimentația umană
și deține întreaga resursă a pădurilor, mineralelor și a materiilor prime.Mediul rural
este expus intermitentelor severe ale forțelor majore de interacțiune, fiind necesare
intervenții pentru protecția valorilor sale naturale și a populației însăși.Principalele
forțe de interacțiune care afectează mediul rural sunt depoluarea, răspândirea rapidă a
localităților urbane, polua rea solului, aerului și a aplei, a terenurilor agricole și
pădurilor.
Potrivit formelor de manifestare și practicii mondiale turismul rural ar putea fi:
apropierea de natură, liniște, un mediu ambiant, senzația de continuitate și stabilitate,
de trăire a u nor istorii.Adevăratele zone rurale sunt caracterizate de densitățile reduse
ale populației, număr variabil de gospodării, importante suprafețe agricole ori
forestiere.Această diversitate de resurse a condus la forme de exprimare diferită a
activtăților de turism rural și respectiv a produselor turistice oferite pieței.
“Turismul în spațiul rural a fost și continuă să fie, din ce în ce mai apreciat,
iar mai apoi tot mai mult solicitat de oamenii care trăiesc și muncesc în condiții din ce
în ce mai stresant e în cadrul marilor aglomerări urbane,dar nu numai.Turismul rural
reprezintă totuși în primul rând o posibilitate de reîntoarcere la natură ,la tot ceea ce

51 este pur, nealterat și curat ,o reântoarcere spre origini, oricând placută și
reconfortantă.
Turismu l rural este un concept ce include toate activitățiile turistice care se
desfașoară în mediul rural””( Ș.Dezsi,Turism rural , note de curs )

4.4 Turismul urban
“În majoritatea țărilor, conceptul de urban este sinonim cu cel de
oraș. Probabil că principalele d istincții vin pe filieră cronologică, odată și apoi ca
rezultantă a gradului intensiv, exploziv de dezvoltare și sitematizare a orașelor, proces
declanșat de Marea Revoluție Industrială (mijlocul secolului al XVIII -lea) și accentuat
cu deosebire, după al D oilea Război Mondial.”(A.Pușcaș, 2008 Vitralii , pagina 4)
Turismul urban se bazează pe o gamă largă de obiective istorice și culturale,
facerea cumpărăturilor, restaurante și pe atractivitatea generală a vieții urbane.
Localitățile urbane funcționează și ca porți (puncte de sosire și plecare) ale țării sau
regiunii.În județul Bistrița -Năsăud ,Bistrița este un loc excelent pentru dezvoltarea
turismului urban, având ca temelie străzile înverzite, parcurile, multe clădiri frumoase
din punc de vedere arhitecto nic, muzee, restaurante, cafenele.
Analizând problema dezvoltării turismului rural pe teritoriul județului,
considerăm că aceasta prezintă o mare varietate de valori cultural -istorice, artă
populară, folclor, tradiții, un cadru natural armonios îmbinat cu un fundal peisagisitc
variat și pitoresc.Principala problemă care trebuie rezolvată pentru dezvoltarea
durabilă a turismului este atestarea potențialilor prestatori de servicii din mediul rural.

4.5 Turismul religios
Turismul religios este un tip de turis m răspândit în întreaga lume. Turismul
religios constă în pelerinajele credincioșilor la lăcașele de cult, considerate sfinte de
diferite religii.În aceeași măsură, marile sărbători de cult, hramurile mănăstirilor și
bisericilor atrag, în perioada sărbător ilor religioase tradiționale un număr considerabil
de pelerini.
Potențialul turistic pentru această formă de turism în România este reprezentat
de :
 monumente de cult care adăpostesc rămășițele pământești ale unos
sfinți (mormântul sfintei Paraschiva la Ia și), sau martiri (osemintele

52 primilor patru martiri creștini români de la mănăstirea Cocoș din
nordul Dobrogei);
 sanctuarul dacic de la Sarmisegetuza Dacia din Munții Orăștiei;
 bunuri cultural – religioase, cum ar fi mănăstirile din Bucovina cu
biserici ai căror pereți sunt pictați la exterior, mănăstirile din Oltenia
sau Moldova, bisericile fortificate din Transilvania, catedralele catolice
(Șumuleu, Ditrău, Cluj -Napoca, Brașov);
 destinațiile religioase unde au loc manifestări religioase cum ar fi
sărbători le legate de Crăciun și sfârșitul anului în zona Maramureș, cu
dansurile populare, Bucovina etc;
Țara noastră este binecuvântată cu mii de lăcașuri sfinte și monumente
religioase, unele provenind chiar din primele veacuri creștine.

53 CON CLUZII

Potențialul turistic al Bistriței este cotat la un nivel înalt, datorită statului de
Cetate Medievală.”În Evul Mediu, cetățile Bistrița, Rodna și Ciceu erau puternic
fortificate și aveau vechi tradiții meșteșugărești și legături comerciale, ținutur ile
Năsăudului și a Bistriței constituind o punte de legătură între Transilvania și
Bucovina, spre Moldova, prin punctul de vamă de la Rodna.Datorită acestui fapt,
Bistrița s -a plasat pe locul cinci în ierarhia orașelor din Transilvania în Evul Mediu .”(
http://www.portalbn.ro accesat 27.05.2012 )
Un impuls deosebit dezvoltării economice și cultural -sociale l -au constituit
măsurile de îmbunătățire a împărțirii administrativ -teritoriale a țării, crearea în 1968
a județu lui Bistrița -Năsăud,vechi deziderat al locuitorilor de aici.
Județul nostru a cunoscut un puternic progres în toate domeniile, culturii,
învățământului, folclorului; nestematele portului național a adus faima acestor
ținuturi mult peste granițele județulu i și țării.
Oamenii, obiceiurile strămoșești nealterate, cântată cu atâta măiestrie de
marele Coșbuc, încrustate în opera de granit a lui Rebreanu, neasemuitele frumuseți
ale naturii, stațiunile balneoclimaterice, locuri care evocă moment din lupta
poporul ui permit o puternică dezvoltare a turismului în județ.
Complexitatea peisajului natural, presărat cu numeroase monumente istorice,
tradiții etnografice, foloclorice și cultural extreme de variate, oferă călătorului care
străbate județul Bistrița -Năsăud ob iective deosebit de interesante.
Zona turistică de cea mai mare atractivitate rămâne regiunea montană, pe
toată întinderea sa, deși practicarea turismului este îngrădită de lipsa parțială a
amenajărilor de trasee și locuri de adăpost.Culmile montane Țibleș , Rodna, Bârgău
și Călimani, cu întinse zone alpine și subalpine, completate adesea cu ochiuri
limpezi de apă, floră, vegetație și faună specific, pun la dispoziția iubitorilor de
natură un cadru touristic complex.
Peisajul atrăgător, clima plăcută, poziți a zonei pe axul drumului național
Bistrița -Vatra Dornei și accesul ușor spre inima Călimanilor și Bârgăului, conferă
locurilor o mare valoare turistică.
Datorită unui potențial turistic foarte ridicat, cu un climat placut, zonele Piatra
Fântânele, Colibița , Valea Blaznei, Valea Vinului, Fiad, Cormaia, constituie puncte de
atracție fiind situate în zone deosebit de pitorești.

54 Zona oferă numeroase posibilități pentru iubitorii de munte în orice anotimp și
pot beneficia de activități în aer liber cum ar fi cic lism montan, alpinism, pescuit.

STRATEGII DE DEZVOLTARE

Municipiul Bistrița și localitățile componente beneficiază de un potențial
turistic valoros dar insuficient valorificat din lipsa ghizilor turistici și a materialelor
de promovare a ofertei turistic e.
Bistrița controlează ce -a mai mare parte a valorilor patrimoniale ale
municipiului.De asemenea existența unoi număr mare de hoteluri și unități de
alimentație public,tradiția meșteșugurilor în zonă și tradiția multiculturală.
Resursele importante de ape minerale și sărate fac posibilă dezvoltarea
turismului de cură.Stațiunea Sângeorz -Băi cu reale proprietăți curative nu este
valorificată decât într -o proporție foarte mică.
Există un potențial de dezvoltare a turismului montan. În zonele montane ale
județ ului se poate practica alpinismul, se pot organiza drumeții, la Piatra Fântânele
se pot practica sporturi de iarnă, existând aici piste pentru schi și o instalație pentru
telescaun dar lipsa de materiale sau pliante informative nu permit zonei să fie
explo atată în totalitate.
În județ există condiții pentru dezvoltarea turismului cultural și istoric.
Zona Tihuța, de altfel are un potențial turistic foarte uriaș, unde se află castelul
Contelui Dracula și Hotelul Dracula.Această zonă ar trebuii exploatată pe măsura
valorii de unicat a acestui mit, prin investitii în amenajarea a tot ceea ce ar putea trezii
fascinația turiștilor români și cu precădere străinii.
Datorită atât unor peisaje de un pitoresc unic, cât și obiceiurilor și tradițiilor
care încă își păst rează ritualul de desfășurare, a început să funcționeze și să se
dezvolte o rețea de agroturism.
Pentru o îmbunătățire a zonei și pentru o promovare mai bună a turismului
este necesară în primul rând îmbunătățirea calității serviciilor turistice. Dezvoltar ea,
diversificarea și promovarea , promovarea patrimoniului natural, restaurarea și
valoroficarea partimoniului istoric și cultural sunt câteva dintre strategiile de
promovare ale turismului în județul Bistrița -Năsăud.

55 BIBLIOGRAFIE

1. A.Pușcaș, 2008 , Vitralii
2. Bătinaș, R., Sorocovschi, V., Resurse de apă, poten țial și valorificare
turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca
3. Ciangă, N. (2007), România. Geografia turismului, Edit. Presa
Universitară Clujeană, Cluj -Napoca
4. Dezsi Ș. , Turism rural, note de curs
5. I. Chintăuan (1998), Bistrița -Năsăud:ape minerale și stațiuni.
6. Irimuș, I.A., 2010, Relieful – potențial și valorificare turistică , Editura
Risoprint, Cluj -Napoca.
7. Nicoară, L. (2010), Organizarea serviciilor în turism , curs, Univ. „Babeș –
Bolyai”, Cluj -Napoca.
8. O. Roman Ilovan (2009), Țara Năsăudului, Edit.Academiei Române
9. P. Alexandru, (2009), Turism internațional , ediția a III -a, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj -Napoca.
10. P. Cocean (2007), Geograf ia Turismului
11. Petrea, D., Petrea, Rodica (2000), Turism rural , Edit. Presa Universitară
Clujeană
12.T.Morariu,I.Buta,A.Maier(1972), Județul Bistrița -Năsăud , Edit.Academiei
republicii socialiste România
http://apmbn.anpm.ro/arii_naturale_protejate_in_judetul_bistrita_nasaud -595
[accesat :15.05.2012]
http://jurnalromanesc.blogspot.ro/2009/12/turism -cetatea -ciceului -bistrita –
nasaud.html)[accesat :18.05.2012]
http://museum.ici.ro/transilvania/bistrita nasaud/romanian/case%20memoriale.
htm[accesat:22.05.2012]
http://www.google.ro/imgres?q=turnul+dogarilor+din+bistrita [accesat
:05.06.2012]
http://www.inbistrita.ro/istoric/istoricul_bistritei.php [accesat:10.06.2012]
http://www.portalbn.ro [accesat: 15.06.2012]