SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI LUCRARE DE LICENȚĂ STRATEGIE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN BĂILE HERCULANE Coordonator științific, Absolvent,… [309818]

[anonimizat], CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

STRATEGIE DE DEZVOLTARE A [anonimizat]: [anonimizat]. Univ. Dr. [anonimizat]-Napoca, 2017

Introducere

Lucrarea de față are ca scop ilustrarea unei situații în care o [anonimizat], a ajuns în prezent. Am încercat să surprind situația inițială a stațiunii, ce este în prezent și ce se dorește a fi în viitor.

[anonimizat]. [anonimizat], credeam că trece printr-o [anonimizat] m-[anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat]. Am început să caut tot mai multe informații legate de cum s-a [anonimizat] o destinație turistică de o [anonimizat]-o zonă cu un cadru natural ce ar permite exploatarea turistică la maxim.

Prima parte a lucrării, [anonimizat], [anonimizat], factorii care afectează industria turistică și planul strategic în realizarea unui proiect de dezvoltare turistică. [anonimizat], dând exemplu o [anonimizat].

În a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Practica din teren m-a [anonimizat] a [anonimizat] o umbră a epocii de aur, a epocii Imperiale când familii regale și personalitațiile vremii se adunau aici pentru frumusețea stațiunii și splendoarea împrejurimilor. [anonimizat]-lea o [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a se apropia foarte mult.

[anonimizat] s-au săturat să mai aștepte să facă ceva petru ei sau pentru stațiune.

Analiza asupra actualului proiect ce este în desfășurare și are ca data limită anul 2020 mi-a [anonimizat], iar problemele cu care se confruntă stațiunea pun presiune pe umerii celor care conduc destinele cândva celei mai frumoase stațiuni balneare din Europa și a locuitorilor acesteia.

Capitolul 1. Turismul-Concepte teoretice

Definiția și caracteristicile turismului

E. Guyer-Freuler în lucrarea “Manual de economie populară” (1905), definește turismul ca fiind “un fenomen al timpurilor noastre,bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului de viață, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumsețile naturii”.

Definiția oferită de Organizația Mondială a Turismului (OMT) spune că turismul cuprinde toate activitățile desfășurate pe durata călătoriilor de către persoanele ce se deplasează în afara localităților de proveniență, pe o perioadă mai mică de un an.Scopul principal al deplasării este altul decât desfășurarea unor activtati renumerabile,cu alte cuvinte turistul nu trebuie să beneficieze din punct de vedere economic de pe urma acestor deplasări.

George Chabot are o abordare mai filosofică asupra termenilor de geografie și turism și anume “geografia și turismul sunt doi termeni predestinați a fi alăturați, căci orice geograf trebuie să fie dublat, în mod necesar, de calitățile turistului, iar în fiecare turist este un geograf care se ignora”.

P. Cocean sugerează că geografia turismului este „știinta genezei, repartiției și devenirii spatio-temporale a fenomenului turistic, acesta fiind considerat ca o interacțiune complexă, specifică la nivelul mediului geografic”.

Geograful francez P.Defer ne oferă o definiție ce asociază turismul cu un mod de autoanaliză pshihologică și de recreere spunând despre geografia turismului că aceasta reliefează un comporatament al psihicului uman aflat într-o strânsă legatură cu mediul înconjurător și a liniștii sufletești pe care turistul o experimentează în muzee și alte locuri de cultură.

În urma definițiilor expuse putem deduce faptul că turismul este un fenomen cu un puternic impact la nivel mondial, ce are ca scop inițierea și dezvoltarea întregului mecanism de recreere și petrecere a timpului liber care în cele din urmă să satisfacă nevoile umane.

Totodată, turismul reprezintă și o industrie, de care o țară, regiune, oraș se poate folosi în scopul creșterii economice. Integrată în sistemul econimic național, turismul face parte din sectorul terțial, de servicii, prin factorii specifici: capital, resurse turistice, forță de muncă.

Vasile Glăvan susține că “turismul prin conținutul și trăsăturile sale,reprezintă o ramură distinctă în economia unei țări,iar prin valorificarea superioară a resurselor turistice, aportul valutar, ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, echilibrul balanței de plăți, efectul de antrenare, de stimulare a producției în alte domenii, ocuparea forței de muncă etc. se constituie ca o activitate prioritară, de interes național în multe țări de pe mapamond”.

Conform autorilor Cocean și colaboratorii “industria turistică este un concept mai larg decât industria ospitalității,pe care însă nu o include,dar peste care se suprapune în mare parte”. Prin această teorie se delimitează aria a două industrii complementare, dar distincte din punct de vedere al trăsăturilor caracteristice, industria ospitalității cuprinde serviciile complementare (cazare și alimentație), în timp ce industria turistică cuprinde un asamblu de elemente ce conlucreaza pentru eficientizarea serviciilor turistice.

Pe de altă parte, consider că industria turismului înglobează și industria ospitalității, aceasta fiind un element important în desfășurarea activitatiilor cu caracter turistic,deoarece serviciile complementare pe care le furnizează industria ospitalității (cazare și alimentație) fac parte din trăsăturile turistului ce se deplasează, acestea fiind absolut necesare turistului pe parcursul a celor minim 24 de ore în care călătorește în afara zonei de reședință.

Turismul joacă un rol major pe plan mondial,fiind considerat una dintre industriile cu cel mai mare “boom” economic și care s-a modernizat accelerat într-o perioadă de timp relativ scurtă. Chiar și la o scară mai mică, exemplu fiind regiunea, turismul poate reprezenta un factor economic substanțial, în cazul regiunilor istorice încărcate de obiceiuri și tradiții, acesta este chiar un apărător al culturii locale și al valorificări acesteia.

1.2. Evoluția și tendințele de dezvoltare

Analiza și evoluția fenomenului turistic a început să fie privită ca o necessitate abia din a două jumătate a sec. al XX-lea, când s-au definit pentru prima data și ramurile de bază ale Geografiei. În evoluția turistică, conform autorilor Deszi și Cocean (2009) se remarcă trei etape dinstincte:etapa turismului incipient,etapa pseudo-turistică și etapa turismului modern și contemporan.

În perioada turismului incipient motivele de deplasare erau reprezentate de atractivitatea civilizațiilor apărute în Asia (China,India,Persia,Mesopotania), Europa Mediteraneană (Imperiul Roman și Grecia) și Nordul Africii (Egipt). Deplasările erau de diferite scopuri, sportive (Jocurile Oplimpice), pelerinaje la temple (Delfi, Dodonna), de odihnă și îngrijire a sănătății (Vichy și Aix-les-Bains) și în scopuri politice.

Următoarea perioadă, cea pseudo-turistică, se suprapune Evului Mediu, o perioadă considerată una plină de restricții atât de ordin religios cât și militar. Războaiele tot mai numeroase și de lungă durată între state au dus la restricții de călătorie pentru cetățenii statelor aflate în conflict.

Cu toate acestea în această perioadă se fac remarcate anumite tipuri și forme ale turismului: pelerinajele din antichitate la diferite temple rămân, ba chiar încep să capete o altă amplitudine odată cu răspândirea religiei creștine, budiste și islamiste. Principalele puncte de atracție în acest sens sunt Roma, Ierusalim și Constantinopol pentru creștini, Mecca și Medina pentru musulmani, iar pentru budiști templele din Tibet.

Deplasările cu scop economic și comercial sunt tot mai fregvente și apar tot mai multe rute comerciale atât terestre (Paris-Munchen-Praga-Budapesta, Veneția-Viena-Cracovia, M Baltică-Cernăuți-Șiret-Galați-M. Neagră), cât și maritime, dezvoltându-se astfel orașele portuare (Marsilia,Veneția și Genoa).

Turismul de tip cultural se dezvoltă odată cu apariție principalelor universități în Europa: Bologna,Ravena,Sorbona,Cambridge,Oxford,Neapole,Padova, ulterior Pisa, Krakowia, Viena, Heidelberg, Koln etc.

Etapa turismului de avergura începe odată cu Renașterea și perioada marilor descoperiri, când lumea începe să-și arate interesul pentru spațiul din afara zonei și regiunii în care domiciliază. Această etapă este împărțită în alte patru etape.

Perioada turismului dintre secolele XV-XVII merge în paralel cu marile descoperiri realizate de exploratorii europeni în găsirea și colonizarea Americii. Importanța Mării Mediteraneene în această perioada scade, Oceanul Atlantic și Pacific fiind principalele ape străbătute.

Perioada de la începutul sexcolului al XVIII până în 1905, este marcată mai mult de Evoluția industrială ce a început în Marea Britanie,extinzându-se treptat și în restl Europei.Această revoluție industrială mondială va avea să faciliteze și să revoluționeze și industria turistică, prin realizarea unor noi moduri de călătorie și accesibilitatea la destinații mai îndepărtate. Totodată,cu crearea unor noi locuri de muncă,apare și dorința ca după o anumită perioadă lucrată, să apară dorința de relaxare și posibilitatea de a călătorii în alte locuri, diferite de cele familiare. Așa turismul nu mai este un fenomen destinat oamenilor cu posibilități financiare mai bune, ci începe să fie practicat și de clasa muncitoare.

Perioada turismului de masă este continuarea fenomenului ce a început odată cu Revoluția Industrială, cauzele ce îl fac pe om să călătorească fiind diverse, iar posibilitățile de călătorie la fel.

Perioada de demasificare a turismului reprezintă perioada în care turiștii au început să se orienteze și spre alte tipuri de turism, nu doar cele de dinainte și popularizarea unor noi destinații turistice. Acest lucru se datorează unor serii de factori cum ar fi diversificarea și personalizarea ofertei. Creșterea se simte și în sectorul turismului religios și de afaceri.

Tendințele turistice încep să se schimbe în ultimii ani odată cu apariția incertitudinilor economice și problema garanției siguranței proprii, având ca punct de pornire conflictele armate din Orientul Mijlociu, Nordul Africii și atentate teroriste asupra anumitor orașe importante ale Europei. Xenofobia a fost un element negativ care și-a pus amprenta asupra unor destinații care nu de mult erau foarte bine vândute de agențiile de turism. Egiptul este cel mai bun exemplu când vine vorba de destinație care până în 2011 era în top-ul destinațiilor cele mai vizitate de către turiști la nivel mondial, însă regresul a fost vizibil după revoluția egipteană din 2011 și urmată de o incertitudine politică și economică ce se resimte în continuare. În prima jumătate a anului 2016 numărul turiștilor care vizitează Egiptul s-a aflat într-o scădere cu 51,2% față de prima jumătate a anului 2015. În 2015 9,3 mil de turiști au ajuns în Egipt, cu 5,6% mai puțini ca în anul precedent.

Cu toate aceste exita și tari musulmane sau partial musulmane care nu au fost la fel de afectate, Dubai, Turcia, Iordania și Maroc facand parte din tarile care au avut urcari sau pierderi nesemnificative în cea ce priveste numarul sosirilor internationale.

Printre tendințele negative se număra și turismul de masă, acesta creând neplăceri localnicilor din orașele a căror atractivitate turistică atrage anual un număr mult mai mare de turiști raportați la numărul de locuitori. Printre aceste orașe se număra Barcelona, Roma, Paris, Londra, orașe atrative, dar a căror sisteme de absorbție a valurilor de turiști nu face față pentru a crea un sejur plăcut pentru toți, creându-se astfel cozi la principalele obiective turistice, iar localnicii fiind nemulțumiți de cele mai multe ori de imposibilitatea deplasării prin oraș.

Un aspect pozitiv îl constituie prețul pentru pachețele turistice care sunt în scădere datorită apariției pe piață a unor noi destinații turistice, a agențiilor noi care se deschid și a factorilor economici mondiali, ce au repercusiuni și în turism.

Un segment turistic aflat într-o creștere alertă este cel de evenimente și conferințe, în care capacitatiile de cazare au început să investească mai mult, încercând să atragă firmele sau organizațiile cu oferte tot mai complexe și diversificate. Dacă până nu de mult hotelurile ofereau doar cazare și masă, recent au început să pună la dispoziția acestor organizații și alte servicii (închirierea de săli pentru conferință,trasport,activități și excursii de tip “team building”) prin care urmăresc satisfacerea și fidelizarea clienților.

Industria ospitalității a evoluat și ea odată cu vizibila emancipare a turistului, care începe să-și cunoască drepturile și să fie mai selectiv când vine vorba de serviciile ce îi privesc propria persoană, astfel companiile aeriene, hotelurile, agențiile de turism, ghizii turistici și restaurantele au trebuit să se adapteze și să înțeleagă că turistul este pregătit să plătească oricât atâta timp cât cea ce i se oferă atinge așteptările sale, pe piață rămânând doar cei care înțeleg că prețul nu mai e principalul mod de luptă între prestatorii de același tip de servicii, ci calitatea serviciilor în sine.

Există diverși factori ce influențează creșterea sau declinul atractivității turistice ale unei regiuni, aceștia putând fi împărțiți în factori interni, ce țin în mod direct de regiunea respectivă sau factori externi, care se regăsesc la nivel global și care afectează în mod diferit regiunile turistice ale globului.

În categoria factorilor interni pozitivi reamintim conflictele militare ce pun viața turiștilor în pericol, guvernele țărilor din care fac parte turiștii chiar precizând riscurile unei posibile deplasări pe teritoriul acelei țări. Un alt factor intern nociv turismului poate fi existența unor focare de epidemie, în acest caz autoritățile internaționale interzicând accesul turiștilor în zonă, pentru a încerca ținerea sub control a zonei.

Un factor intern favorabil îl reprezintă desfășurarea anumitor competiții și întrecerilor sportive (Olimpiada,Cupa Mondială,campionate continentale etc) care transformă pentru câteva zile sau săptămâni, țara sau orașul în care se desfășoară într-o zonă turistică de interes internațional.

Un factorn extern nefavorabil industriei turistice la nivel mondial l-a reprezentat anul 2009, anul în care Criza Financiară a lovit toate continentele și a afectat toate industriile, inclusiv turismul. Oamenii până atunci își permiteau să aibă chiar câte două vacanțe pe an, dar după pierderea locurilor de muncă, diminuarea salariului sau lipsa siguranței zilei de mâine i-a făcut să reducă durată concediului și a sumei de bani pe care ar fi fost dispuși să o dea pe o vacanță. Această criză a marcat și popularizarea pachetelor turistice de tip „all inclusive”.

Tabelul 1. Evoluția turistă pe regiuni

Sursa: UNWTO (World Tourism Barometer)

În tabelul de sus am încercat să prezint efectele factorilor negativi regionali și internaționali cu care industria turismului s-a confruntat în mai puțin de un deceniu. Am ales că prima comparație anul 2009 în raport cu 2008, 2008 fiind ultimul an înainte de izbucnirea Crizei Financiare din 2009. După care am ales să compar anul 2011 cu 2010 din care reiese o urcare a zonelor Europa, Asia și America și o continuă scădere a Orientului Mijlociu și a Africii, rezultate din urmă conflictelor politico-militare interne. În cazul Africii, scăderea rezultată se datorează părții de nord, partea centrală și sudică rămânând atractivă turismului de aventură (safari). Urmatorul an analizat este 2015 în raport cu 2014, aceștia fiind anii în care economia capătă o stabilitate și creșterile sunt fizibile în toate domeniile. În 2016, Orientul Mijlociu este în continuare în scădere, în timp ce Asia și Africa având cele mai mari creșteri în cea ce privește sosirile internaționale.

Pentru anul 2017 specialiștii speculează creșteri în toate regiunile, Asia remarcandu-se în fața Europei și Americii cu o posibila creștere de 5-6 %.

1.3. Tipuri și forme generale ale turismului

Atractivitatea pentru turiști fața de o zonă este dată de potențialul turistic natural sau antropic pe care zona respectivă o are.

Potențialul turistic și atractivitatea acestuia pentru turiști este în continua schimbare și deversificare, odata cu evoluția spirituală a oamenilor, suținută de avansarea științei și tehnicii. Astfel apar noi destinații atractive persoanelor ce doresc să aibă parte de o vacantă cat mai personalizată și în funcție de nevoi. Mediul natural poate fi un „sculptor” al noilor peisaje, acesta prin fenomene vulcanice, viituri de proporții, alunecări de teren, valuri tsunami și alte evenimente la o primă vedere catastrofice, poate da naștere la noi obiective turistice naturale.

Tipurile și formele turistice au devenit foarte diversificate în ultimul deceniu, piața conceperii și distribuirii pachetelor turistice fiind nevoită să se adapteze în funcție de cerințele și capriciile turistului, care odată cu era accesul la informații a început să aibe o anumită cultură distinsă față de omul din secolul al XX-lea, care nu avea acces facil la informații despre anumite regiuni turistice ci doar experiența celor care au mai fost.

Conform profesorilor Cocean și Deszi (2009) avem patru tipuri distincte de turism: turism de recreere, turism de îngrijire a sănătății (curativ), turism cultural, turism complex/polivalent.

Turismul de recreere “are ca scop fundamental al practicării sale, satisfacerea nevoilor recreative ale populației antrenată în munci solicitante, cu mare consum de energie fizică și psihică sau locuind în habitate recunoscute prin stresul cotidian. ”

Practicanții acestui tip de turism sunt oamenii din țările dezvoltate și puternic urbanizate, populația aflată în zonele urbane, de diferite vârste (în deosebi tineri și persoane măture). Durate este ralativ una mică spre medie (un week-end sau o săptămâna), dar care aduce un câștig semnificativ la economia locală.

Turismul de îngrijire al sănătății “poate fi considerat cel mai vechi tip de practicare a activitațiilor turistice. Necesitățile legate de rafacere și tratament au condus oamenii antichității să caute efectele tămăduitoare ale apelor termale și minerale, ale nămolurilor și curei heliomarine.”

Trăsăturile turistului tipic pentru această categorie sunt diferite față de trăsăturile celui din prima categorie, așa că avem un număr redus de persoane, de această dată și persoanele din zonele rurale sunt prezente, durate este în funcție de tipul de tratament și de afecțiunea tratată, distant ape care turistul poate să o parcurgă poate fi una mare, iar persoanlul întâlnit la fața locului trebuie să fie unul calificat pentru tratarea persoanelor ce suferă de anumite efectiuni.

Turismul cultural presupune vizitarea unui obiectiv cu o atractivitate antropică ridicată, din diferite căuze: istorice, arheologice, arhitecturale etc. Obiectivul principal este recreeare spirituală și îmbogățirea cunoștințelor generale ale turistului.

Persoanele cele mai fregvente în astfel de zone sunt oameni cu o cultură generală bogată, elevi și studenți, durata fiind iar una restrânsă, pentru evitarea oboselii psihice, iar impactul asupra economiei locale este redus, turiștii oprindu-se doar în trecere, rare fiind cazurile când și rămân la destinație. La anumite obiective cultural-istorice în urmă procesului intesiv de vizitare poate să apăra și uzura sau degradarea obiectivelor sau exponatelor, de aceea se percep taxe turistice ce sunt direcționate către menținerea obiectivului.

Turismul polivalent “intruneste atributele rezultate din asocierea recreeri cu refacerea fizică și psihică de ordin curative, sau ale recreeri cu culturalizarea etc.”

Numărul practicanților este în continuă creștere, cea mai reprezentativă formă fiind cea de tip estival impinand recreerea cu cura heliomarina. Impactul economic este unul ridicat, fiind un aducător de venituri atât sectorului turistic cât și celorlalte sectoare funcționale în zona desfășurării activităților.

În cea ce privește formele de turism, aceași autori, Cocean și Deszi, definesc formele de turism ca fiind derivații ale tipurilor turistice.

Tabelul 2. Forme de turism

Sursa:

După cum apare în tebelul de mai sus, această împărțire a formelor de turism s-a făcut pe bază anumitor criterii: distanța, durata, proveniența turiștilor, numărul practicanților, gradul de organizare, modul de desfășurare, mijloacele de transport utilizare, vârstă turiștilor, aportul social, particularitățile regiuii de destinație.

Un alt tip de turism, contrar și împotrivă turismului de masă, este turismul de nișă, acel tip de turism care s-a dezvoltat to mai mult în ultimii ani, ca răspuns la nevoile și particularitatiile fiecărui turist. Astfel turismul de nișă protejează într-un fel obiectivele culturale, istorice și mediul înconjurător, fiind practicat de puțini oameni în momentul de față. Caracteristica acestuia este încercarea de unicitate și diferentierea față de cel de masă, prin personalizare în funcție de tipul turistului.

Capitolul 2 Turismul balnear

2.1. Definiție și caracteristici

Conform autorilor Cocean P. și Dezsi S. turismul balnear sau de îngrijire al sănătății “poate fi considerat ca cel mai vechi tip de practicare a activităților turistice”.

Acesta a apărut din dorința oamenilor de a se menține sănătoși sau de a-și vindeca anumite boli survenite vârstei înaintate, dorința de a rămâne cât mai mult tineri și în puterea i-au condus să descopere efectele tămăduitoare ale apelor termale și minerale, ale nămolului și curei heliomarine.

Cocean R., Moisescu O.I. și Toader V. dau o definiție mai detaliată, spunând ca “turismul de tratament este o formă specifică turismului de sejur, practicată de persoanele care se deplasează în stațiuni specializate (balneoclimaterice sau de altă natură) pentru prevenirea, vindecarea sau reducerea efectelor unei boli.”

Aceași autori totodată definesc faptul că acest tip de turism nu poate fi practicat altundeva decât în stațiunile special amenajate și echipate cu personal a cărui pregătire este una specifică și bine pusă la punct pentru tratarea problemelor turiștilor ce vin în aceste centre.

“Prin corespondentă, turismul de sănătate reprezintă de asemenea un concept cuprinzător, cu mai multe categorii de activităti (activităti care implică soarele și distracția, activităti care implică sănătatea în mod indirect, activităti în care sănătatea ocupă locul central, ,,activităti” de saună, masaj și „activităti” de tratament medical), toate cu puncte de inflexiune spre alte forme de turism: turismul de agrement, de aventură, sportiv, medical, de wellness etc.”

Caracteristicile acetui tip de turism sunt diferite față de celelalte categorii:

numarul particpanților este unul redus, regasindu-se oamenii cu probleme medicale, proveniți din zonele urbane, dar și din zona rurală

acesta nu se confrunta cu problema sezonalitații, fiind practicabil tot timpul anului

distanta de cele mai multe ori poate fi o problemă, un astfel de centru de tratament putând fi la o distantă considerabilă față de resedința posibilului turist

perioadele de desfasurare ale acestui tip de turism se fac în funcție de gravitatea condiției medicale la care va fi supus turistul cand va ajunge la destinație, de regulă fiind medii inspre lungi.

personalaul de la fața locului este unul bine pragătit fața de celelalte categorii în care nu se cerea neapărat o specializare pentru practicarea serviciilor turistice de la fața locului

Turismul de tip “wellness” se poate confunda de multe ori cu turismul de tratament, chiar dacă este destinat tot pentu menținerea stării sănătății intacte și are aceleași caracteristici precum turismul de tratament, deosebirile majore sunt date de către Cocean, Moisescu și Toader ce îl definesc “din punct de vedere tehnic, turismul de tip “wellness” (“bien-etre”) vizează persoanele sănătoase , accentul fiind pus atât pe refacerea fizică, cât și pe beneficiile psihologice (“a te simți bine”). Această formă de turism nu poate face obiectul prescripțiilor medicale și nu poate implica rambursarea unor cheltuieli de către casele de asigurări de sănătate”.

În urma acestei definiții putem spune că diferența majoră între turimul de tip wellness și turismul de tratament este aceea că turismul wellness este destinat prevenirii timpurii ale unor boli și se face pe cont propriu, în timp ce turismul de tratament vizează tratarea sau reducerea caracteriticilor boli și se poate face cu ajutor și din partea caselor de sănătate.

2.2. Turismul balnear la nivel internațional

Istoricul captării și folosirii apei minerale și a produselor din subteran datează cu secole bune înainte de Hristos. “Din cele mai vechi timpuri, omenirea a asociat anumite izvoare cu puteri divine de vindecare. În primul mileniu î.en, grecii au crezut în divinităti asociate cu apele termale și minerale și proprietătile lor curative. Rinimentul balneologiei a apărut incă din secolul al V-lea î.en, când Herodot a atras atenția asupra metodelor de prescripție și aplicare a apei minerale.”

În Peninsula Italică, romanii încep să fie și ei atrași de proprietatiile curative ale apelor termale și încep astfel să-și ridice orașe în vecinătatea lor. Astfel au fondat orașul Aquae Sextiae, unde izvore calde se întâlnesc cu izvoare reci, între partea vestică a Alpilor și Pirinei.

După retragerea și căderea Imperiului Roman, multe astfel de băi au fost neglijate de populația locală, ajungând să dispară, totuși au existat și cazuri fericite în care mănăstiri au fost ridicate peste locurile unde erau aceste băi, astfel conservându-se propritatiile apei și știința utilizării acesteia în scopuri terapeutice. Multe dintre aceste băi au luat denumiri de sfinți creștini.

Redescoperirea siturilor uitate sau distruse a început în secolele XIII-XIV și reconstrucția lor durând chiar și până în secolul al XVIII-lea, când încep să apăra spa-urile. Orașul Spa, din Belgia, este cel mai bun exemplu de astfel de loc care a fost inițial utilizat pentru tratament și recreație a populației nobile sau bogate ale vremii.

Izvoarele termale de la Buda, sunt cunoscute încă din secolul al XIII-lea, datorită cavalerilor ordinal St. John, care îl fregventau des pentru tratament.

În Marea Britanie, localitatea Bath a fost abandonată în urma înfrângerii romanilor de către saxoni în anul 577, dar această va avea să fie refolosită abia după anul 1091 când va fi cumpărată de cătră doctorul John de Villuha.

De asemenea și în Rusia a fost fondat un spa la Sestroresk, un orășel din vecinătatea St Petersbourg-ului, oamenii zonei respective bucurându-se de tratamente curative în ciuda unei medii de 3,5 grade C anual. Asta până în 1898 când au început să apăra clădiri și facilitate ce să permită suportabilitatea mai ușoară a acestor tratamente.

Prima datare a izvoarelor termale în America de Nord apare datorită misionarilor plecați în vestul țări pentru a încerca să răspândească pace și cultură în triburile indiene, aceștia scriind despre faptul că nativii americani au descoperit izvorele termale încă din sec al XVII-lea. Însăși George Washington a fost un vizitator și adept al acestor izvoare cu propritati curative.

Vichy

“Stațiunea din Vichy situate în sudul Franței datează din vremea lui Julius Caesar, care a avut o stațiune de sănătate construită acolo cu peste 2000 de ani în urmă. Sala Surselor capteaza lumea elegantă a împăratului Napoleon al III-lea, care cu anturajul său va face Vichy stațiunea lor principală de vară.” (Altman N., 2000, Healing Springs, Editura Healing Arts Press)

Julius Caesar și Napoleon al III-lea sunt doar câteva personalități istorice dintr-o lista lungă de scriitori, filosofi, medici, oameneni de cultură și politicieni ce au trecut pragul celui mai cunoscut spa din Europa, cu o istorie veche în captarea și utilizarea apelor termale și minerale și aflată într-o continuă dezvoltare pe plan medical și innovator în industria menținerii frumuseții, Vichy este fără îndoială o stațiune completă din toate punctele de vedere.

Istoria începe în urma unei bătălii purtate de către romani împotriva galilor, romanii fiind învinși aceștia se retrag, făcându-și tabăra în prajma râului Allier. Romanii având deja o istorie și o tehnologie avansată în utilizarea și captarea izvoarelor termale își dau seama de posibilitea pe care terenul o are și astfel încep în scurt timp construcția primelor băi romane la Vichy. În timpul împăratului Dioclețian, aceste băi vor avea să se dezvolte și mai mult. Inițial numele a fost Vippiacus.

În Evul Mediu, băile vor fi dobândite de către Casa de Bourbon, care va rămâne stăpână peste băi până în anul 1527, când Casă de Bourbon va intra în componența Regatului Francez. În secoulu al XVI-lea stațiunea devine din ce în ce mai renumită datorită propritatilor miraculoase ale apei termale, despre care oameni importanți ai vremii vor începe să scrie.

În secolu al XIX-lea, Vichy era deja “cea mai la modă statiune”, datorită numeroaselor personalități ale vremii ce veneau regulat pentru curele cu apa termală, cu toate acestea Napoleon al III-lea va avea să-și pună cel mai mult amprenta asupra acestei staiuni, acesta construind diguri de-a lungul râului Allier, 13 hectare de grădini amenajate ce au înlocuit mlaștinile, bulevarde, străzi noi, cabane și pavilione au fost înălțate pentru a face orașul unul demn de un rege și de musafirii săi.

După cel de-al ÎI-lea Imperiu Francez, Belle Epoque, a fost vizibilă și în Vichy, seria de renovări și noi amenajări au făcut orașul din ce în ce mai înfloritor, devenin și unul cultural datorită Operei ce a fost construită și noi săli pe teritoriul băilor.

În anul 1900 Vichy a avut 40.000 de turiști, urmând ca până înaintea începerii Primului Război Mondial, numărul să crească până la 100.000. Succesul în tratarea afecțiunilor care a fost atribuit băilor de la Vichy l-a condus pe Compagnie Fermière să mărească din nou băile, prin crearea băilor Callou și Lardy. Operă din Art Nouveau, inaugurată în 1903, găzduia toate marile nume de pe scenă internatională. Vichy a devenit capitala muzicii de vară a Franței, dar războiul din 1914 va pune capăt acestei evoluții.

În timpul raboaielor istoria Vichy-ului este una tumultoasă, multe clădiri degradandu-se datorită lipsei de atenție și reparații constante.

Între anii 1950 și 1960, Vichy își va recâștigă Gloria fiind din nou o sursă te atracție, de acesta dată mulți oameni din nord-ul Africii venind aici, sau trecând pentru a ajunge în alte destinații ale Franței vor fi uimiți de frumuseatea “reginei orașelor balneare” cum va avea să fie cunoscută, până la izbucnirea războiului din Algeria, ce avea să influneteze din nou negative Vichy-ul.

În present Vichy își păstrează renumele, modernizările care se fac anual întărindu-i poziția fruntașă în topul orașelor balneare ale Europei. Vichy dispune de o gamă largă de hoteluri cu personal bine antrenat, de nenumărate piscine interioare și exteriaore și numerease săli dotate cu aparatură specializată și diferite facilități și programe de tratament medical, de menținere al sănătății și de relaxare.

2.3. Turismul balnear la nivel național

În România, dezvoltarea acestor locuri este strâns legată de Imperiul Roman, de altfel ca în majoritatea Europei, totuși încă dinainte perioadei române în Dacia se spune că existau astfel de izvoare termale ce erau folosite de daci. Primele astfel de locuri sunt Ad Mediam (Băile Herculane) și Germisara (Geoagiu). Fără dubiu, cea mai importantă a fost Ad Mediam unde aceste izvoare erau captate prin țevi și astfel piscinele pentru tratament erau umplute.

Apele de la actualul Băile Herculane nu au fost analizate decât în 1734, când s-a descoperit calitatea impresionantă a acestei ape. Din Ad Mediam va avea să-și schimbe numele în Băile Mehadiei și în secolul al 19-lea va avea să fie recunoscută internațional datorită personalitatiilor care vin să practice tratamente aici, personalități precum Gothe, Vasile Alecsandri, Aron Pumnul și Mihai Eminescu. În timp va avea să-și schimbe iar denumirea în Băile Herculane.

Spa-ul din Slănic-Moldova a fost infintat în 1824 când băile au fost construite deasupra mai multor izvoare termale. Acestea devin cunoscute pe plan european datorită unei lucrări publicate de doctorul L. Steege, “Les eaux minerales en Slavic Moldavie”.

În Țara Românească băile termale de la Călimănești, în Olt, au devenit cunoscute în sec al XIX-lea, cu toate că aceste funcționau încă de prin prima jumătate al sec al XVI-lea. Acestea au devenit cunoscute după ce s-au făcut mai multe teste pe apa, rezultând un nivel foarte mare de minerale benefice organismului uman.

În zilele noastre “desi potențialul turismului balnear românesc este excepțional, efectele practicării acestuia nu se ridică la nivelul resurselor naturale existente, motiv pentru care România se află, pe nedrept, la o distantă considerabilă de principalii competitori internaționali europeni cu tradiție în turismul balnear. Cauzele sunt situate pe toate nivelurile (macro, micro și mezo) și provin din ambele sensuri (dinspre consumatori, a căror percepție trebuie schimbată, dar și dinspre numeroși detinători ai acestor resurse).”

România face parte din țările europene cu un potențial izvor al resurselor balneare de-a dreptul impresionant și care a făcut ca de-a lungul secolelor XVIII, XIX și XX, să fie înscrisă în topul destinațiilor turistice ale Europei, dar situația avea să se schimbe la finalul secolul al XX-lea când după căderea comunismului, multe dintre stațiunile principale vor intra într-o stare de degradare și comunitațile locale vor suferi de pe urma acestui fapt.

Neînțelegerea faptului că turismul balnear față de alte tipuri de turism nu se confruntă cu problema sezonalității și piața turistică este una largă, ba chiar orizontul putând fi mărit prin implementarea facilitațiilor de turism de tip wellness, va avea să arunce România într-o umbră care se menține și astăzi, țări vecine precum Ungaria, Serbia și Ucraina, fără o istorie lungă în acest domeniu, și-au dat seama de potențialul pe care astfel de stațiuni le au și vor atrage turiști chiar și din România.

Decăderea și lipsa popularizării acestui tip de turism va avea repercusiuni și în domeniul hotelier, numărul unităților de cazare având să scadă drastic în ultimul deceniu, de la 42.189 în 2009, la 37.419 în 2013, pe piața rămânând hotelurile și pensiunile care se modernizează și pot să ofere turiștilor o gamă largă de facilități în vederea relaxării.

Degradarea continuă și efortul scăzut al autoritalilor locale vor face ca stațiuni emblemă precum Băile Herculane, să intră într-o stare avansată de degradare. Cu toate acestea există și stațiuni autohtone în care numărul investițiilor crește annual, acest lucru fiind vizibil în stațiuni precum Băile Felix, Sovată, Căciulata, Călimănești.

“Dacă în urmă cu 10 ani turismul balnear era privit doar din prismă pachetelor sociale, în ultima perioadă profilul beneficiarului acestor servicii s-a schimbat radical. Și asta o demonstrează cifrele unei piețe care și-a schimbat cu mult profilul, de la simplu „sanatoriu”, la spații de cazare cu facilităti de spa și wellness.”

Explicația pentru această creștere este dată de aceleași invetitii ce se fac în anumite stațiuni care își dezvoltă pachetele turistice pe partea de “loisir”, adică pe spa și welness, ajungând ca procentajul turiștilor asistați de către casele județe de pensii ce fregventeaza aceste stațiuni să fie de doar 40%, în comparative cu anii 90’ și începul secolul XXI când era de aproximativ 90%, rezultând o întinerire accentuate a turismului medical și de prevenire.

Eforie

Orașul Eforie, situat pe țărmul Mării Negre, cu o populație de aproximativ 10.000 de locuitori, este alcătuit din două zone: Eforie Nord și Eforie Sud. Regiunea fiind caracterizată prin veri calde (temperatura media în iulie fiind de 22 grade C) și ierni moderate, cu precipitații reduse.

Orașul ce a luat ființa în anul 1901, este situat la 14 de km de Constată și 30 km de Mangalia, aflat între Lacul Techirghiol și țărmul mării. Stațiunea începe să se modernizee după 1960, când apar mai multe centre de tratament și hoteluri, devenind în scurt timp cunoscută pe plan național și internațional.

Lungimea plajei este între 3 și 4 km cu o lățime între 20 și 100 de metri, în partea de nord fiind îngustă datorită felezelor destinate promenadelor.

În cea ce privește valaore terapeutică a acestei stațiuni putem enumera câțiva factori valoroși cum ar fi nămolul sapropelic și apa sărată din Lacul Techirghiol, climatul marin cu efect excitant și stimulant, aerul cu ionizae intensă, aerosolii naturali, apa Mării Negre. (Broșură Regio, Itinerarii și evenimente inedite în Dobrogea)

Dintre bazele de tratament situate în oraș care oferă cure de tratament și servicii de relaxare amintim Spitalul Clinic de Recuperare,Medicină Fizică și Balneologie și alte baze de tratament. Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie oferă servicii de tip profilactic, de recuperare și de tip curativ, bazându-se pe nămol și apa sărată.

Bolile ce pot fi tratate aici sunt diversificate, cum ar fi boli ale reumatismului (inflamator, degenerativ, metabolice, sechele post-trauamtice, hernie de disc), afecțiuni ale aparatului respirator (rinite, sinuzite, faringite) , afecțiuni dermatologice, afecțiuni ginecologice, boli endocrine și boli ale sistemului nervos.

Dintre procedurile de tratarea ale afecțiunilor enumerate mai sus spitalul practică balneoterapia cu băi și împachetări cu nămol, hidroteratia, hidrokinetoterapia, băi de plante (infuzie cu plante ce au efect relaxant), dus masaj, saună, dus subacval și electroterapia (cu curenți dinamici, ionizări, megnetodiaflux, ultrasunete, gimnastică medicală s.a)

Spitalul dispune de 2 baze de tratament, una cu o capacitate de 1400 pacinti pe zi, situată la 100 m de mare, iar altă cu o capacitate de 150 de paturi și cu o experianta de peste 35 de ani în tratarea bolilor locomotorii.

În partea opusă, pe malul Lacului Techirghiol se află situate băile reci, care oferă cură naturista constând în expunere la soare, împachetări cu nămol și băi în lac.

În incinta unui hotel se află un centru modern de tratament recunoscut național, programele oferite fiind practicate într-un ambient modern și luxos. Programele combină facturii de cură specifici stațiunii Eforie (nămol sapropelic și apa sărată) cu o multitudine de proceduri moderne de fizioterapie.

Centrul cuprinde mai multe săli de hidrotermoterapie (băi de nămol, băi saline, băi de plante) hidroterapie, cabinete de masaj, electro și magneto terapie, sală de kinetoterapie, săli de fitness și spa, cabinete de îngrijire estetică și facială. Totodată mai dispune și de o piscină interioară alimentată direct cu apa din Lacul Techirgiol, folosită în scop terapeutic. Sălile de saună sunt de 2 feluri: uscată și umedă, căldura din saune acționând rapid asupra corpului oferind o eliminare a toxinelor aflate la nivelul pieli și are efect de relaxare a mușchilor.

Terapiile medicamnetoase ce sunt aplicate în centru urmăresc reducerea semnelor îmbătrânirii și sunt practicate sub atentă supraveghere a unui personal calificat și bine insruit în terapia cu Gerovital.

Programele de relaxare dispun de proceduri noi și inedite cum ar fi băi cu struguri, masaj pentru spate, masaj de ralaxare cervicală, băi cu alge marine, masaj Shrodara).

Policlinica Balneară din Eforie Nord este un alt complex de renume cu o bază de tratament ce dispune de o suprafața de 2.830 mp, asigură un număr de 1810 proceduri zilnice. Afecțiunile ce se tratează aici fiind afecțiuni de reumatismale degenarative și inflamatorii, afecțiuni post-traumatice, neurologice și ale sistemului nervos central, afecțiuni dermatologice și respiratorii.

Baza de tratament dispune de camere amenajate, instalații și aparatură destinate tratamentului balnear cu nămol, electroterapie, kinetoterapie, masaje, terapie respiratorie și altele.

Eforie este exemplul de stațiune balneară românească care în secolul al XIX-lea a fost una din “perlele coroanei” stațiunilor balneare românești, fiind una din destinațiile preferate de persoanele vârstnice asistate social pentru practicarea tratamentelor medicale. Ca multe alte stațiuni de acest tip, imediat după căderea comunismului, aceasta va avea să între într-un impas financiar, rezultat în urma “secetei” de turiștilor.

Cu toate acestea în ultimii ani, stațiunea a început să se modernizeze, în aparaturi și moduri de practicare a tratementelor și s-a investit în personal calificat.

Capitolul 3 Strategia de dezvoltare în turism

3.1. Strategia de dezvoltare

După Kotler, Haider și Rein, strategia de dezvoltare este necesară în eleborarea unui proiect ce are ca scop transformarea totală sau parțială a zonei în care urmează a fi implementat pentru reducerea riscurilor și pentru adaptarea populației locale la noile schimbări. Totodată comunitatea locală este cea care trebuie să fie autoarea unei astfel de strategii, dar colaborând cu specialiști în domeniul în care urmează a se construi sau a se modifica anumiți factori, tot procesul relizandu-se într-un mod cât mai armonios atât pentru comunitatea locală cât și pentru mediu.

“Strategiile de dezvoltare fac posibilă coordonarea active a proceselor de dezvoltare care au loc în teritoriu, luarea în considerare a caracteristicilor locale, a schimbărilor din mediul exterior și fac posibilă abordarea proactivă, realizată într-un mod inovativ, a proceselor de dezvoltare teritorială.” (Bologh M., Etapele de elaborare a strategiilor de dezvoltare locală, pp. 75-79)

Putem astfel spune că strategia este un asamblu de obiective pe care o organizație și le propune să le atingă pe termen scurt sau lung, în care se ține cont de anumiți factori perturbatori ce pot interveni pe parcurs, interferând astfel cu viziunea propusă.

Conform lui Cocean R. și colaboratorii (2014), viziunea de dezvoltare prezintă o imagine ideală a situației din teritoriu care va fi vizibilă la finalizarea proiectului. Astfel, viziunea este o reflective a imaginii pe care noi dorim să o vedem la destinație peste 5-10-20 de ani, acesta trebuie să fie una cât mai detaliată și specifică pentru care fazele proiectului să poate fi străbătute cât mai repede.

Această viziune, personală, trebuie împărtășită și cu restul echipei de proiect, după care cu ceilalți colaboratori implicați în executarea viitorului proiect. Pentru a putea fi aprobată de cât mai mulți, această trebuie expusă ca o poveste, ca o situație ideală din care toți cei implicați ar beneficia, până la urmă asta este și obiectivul, să beneficieze cât mai mulți oameni de pe urmă creșterii potențialului turistic în zona.Este recomandat ca aceasta viziune sa nu fie doar una idealista, ci sa fie la fel de aplicabila în zona, sa poata sa fie utilizata de cat mai multi turisti și adaptata la puterea financiara a regiunii.

Înainte de punerea în aplicare a unei strategii de dezvoltare turistică trebuie să cunoaștem actorii, persoanele, organizațiile și mecanismele cu care se va colabora pe parcursul proiectului.

Prima categorie sunt organizațiile de management ale destinației (OMD-urile), care sunt direct interesate de dezvoltarea turismului, acestea fiind autorități publice locale, ragionale sau naționale. Scopul lor în schemă proiectului de dezvoltarea este acela de planificare a dezvoltării turistice în zona în care își au puterea legislative. Aceste organisme au și rol de finanțare principal al investițiilor ce urmează să se facă. În finalul fazei de implementare a proiectului acestea au obligație de al promova, de a folosi toate mijloacele necesare pentru a atrage turiști în zona și de a reglementa ulterioarele probleme ce pot interveni în fenomenul turistic.

O altă categorie ce se implică în procesul de elaborare al strategiei, fără de care efortul autoritatiilor locale ar fi unul mult prea mare, deci este recomandat și implicarea altor organizații ce poartă denumirea de stakeholderi.

Stakeholderii sunt persoane, grupuri sau organizații cu care autoritatiile locale interacționează și se consultă, aceștia putând fi afectați de anumite decizii luate pe plan local sau regional. Stakeholderii sunt și ei împărțiți în alte entități cu caracteristici diferite, dar care se află în raport de întrajutorare. După Cocean R. și colaboratorii săi, exemplele de stakeholderi sunt : organizațiile turistice, oraganizatiile-suport, alte organizații și cetățenii.

Organizațiile turistice sunt principalii câștigători din urma dezvoltării turistice a unei zone, aceștia obținând venituri din vânzarea produselor turistice către posibilii turiști ce ar urma să viziteze destinația. Această categorie de stakeholderi sunt nucleul zonei, fără aceștia nu nu ar exista produs turistit și nici servicii complementare, rolul lor este de a le face șederea turiștilor în zonă una cât mai confortabilă și diversificată, astfel mărind interesul turistic prin servicii. Organizațiile turistice pot să fie statile de cazare în sine (hoteluri, pensiuni, zone de camping), zone de alimentație publică, în care turiștii pot să mănânce mâncare locală, firme prestatoare de transport, prestatori de servicii de agrement (închirieri de ATV-uri, rafting, cluburi) sau micii producători din zonă ce comercializează suveniruri și obiecte ce pot fi achiziționate de către turiști. Organizațiile suport sunt și ele interesate de dezvoltarea turismului, deși orientările lor sunt altele decât turismul, acestea sunt indispensabile pentru orice destinație turistică. Exemple de astfel de organizații sunt serviciul medical și de urgență, de nelipsit într-o zonă în care există turiști ce desfășoare activități ce le pot pune sănătatea în pericol, servicii bancare, bancomate de unde turiștii să-și poate retrage bani de pe cârd, astfel având bani să plătească și la furnizorii de servicii și bunuri ce nu au sisteme POS, serviciul de salubrizare este necesar pentru menținerea unei imagini curate a zonei, iar serviciul de pază și protecție se recomandă a există la o destinație ce se respectă pentru a asigura turiștilor o ședere fără griji, atât la spațiul de cazare, dar și înafară acestuia.

Alte organizații ce pot susține dezvoltarea turistică a regiunii pot fi mass-media, cu rol de a face conoscute activitățiile ce se derulează pentru ca ulterior să fie o chemare pentru alte organizații care ar putea ajuta la acest fenomen. Organizații cum ar fi partidele politice, reprezentate la nivelul regional de conducere, acestea pot susține proiectul și cu planuri strategice și financiar. O altă sursă de ajutor ar putea veni din partea unor personalități, recunoscute pe plan național sau internațional, nu neapărat să contribuie cu resurse financiare, dar cu simplă prezența în zonă, pentru a face reclamă, deja astfel de cazuri sunt des în talnite și pe teritoriul României când o comună sau o regiune este recunoscută prin prisma unei celebrități.

Cetățenii sunt o categorie care trebuie inclusă în întocmirea viitorului plan de dezvoltare strategică, acestea sunt direct beneficiarii acestui proiect, dar puterea lor decizională este totodată una mare, aceștia trebuind să fie consultați și convinși că succesul proiectului va fi în favoarea lor. Dacă există cetățeni care au terenuri în zonele în care urmează a fi construite facilități, acestora trebuie să li se propună o soluție fie de renumerare corectă pentru terenurile respective, fie să le schimbe cu altele care nu vor fi afectate de viitoarele lucrări. Totodată mai există și problema localnicilor care se opun lucrărilor pe motiv că ar strica natura sau că le-ar afecta viața de zi cu zi, și în cazul acestora trebuie să se ofere cea mai bună soluție de mijloc.

3.2 Etapele de planificare strategică

Scopul final al planificării strategice este implementarea viziunii care va face din zona în care dorim să aplicăm acest plan, una mai atrativa din punct de vedere turistic, iar pentru a reuși acest proces trebuie urmate mai multe etape :

1. Definirea destinației

2. Stabilirea obiectivelor

3. Conștientizarea resurselor și a constrângerilor

4. Clarificarea aspectelor administrative

5. Consultarea documentelor de referință și alegerea structurii strategice

6. Culegerea datelor

7. Elaborarea documentului

8. Consulatarea partenerilor și a publicului larg

9. Evaluarea ex-ante

10. Aprobarea strategiei sau avizarea ei

11. Implementarea, monitorizarea și evaluarea strategiei. Planul de acțiune

1. Definirea destinației

Aici se stabilește exact limita zonei care urmează să fie supusă procesului de transformare, ținându-se cont de limitele sale spațiale, dar și administrative pe care viitorii turiști urmează să consume serviciile turistice. Cel mai bine ar fi să se ia în calcul și potențialul turistic din vecinătatea zonei și să se încerce o colerare între acestea. Este foarte important să se face o delimitare cât mai precisă, pentru a află toți potențialii stakeholderi ce vor participă în proiect.

2. Stabilirea obiectivelor

Stabilirea obiectivelor depinde de răspunsul pe care îl dăm la anumite întrebări care trebuie adresate la începutul planificării : Ce urmărim prin realizarea acestei strategii ? La ce ne va folosi ea ? Cum să o utilizăm ? Câți parteneri ne dorim să avem ? Cât de amănunțite dorim să fie analizaele ? etc.

După aflarea răspunsul la acest set de întrebări se poate face și un plan de prezentare a viziunii și stakeholderilor cu care dorim să colaborăm.

3. Cunoașterea resurselor și a constrângerilor

Această etapă are ca scop să se facă un calcul al tuturor resurselor, cu accent pe cele financiare și să se facă demersuri în obținerea de parteneriate puternice cu diverși stakeholderi și consultanța cu grupurile locale.

4. Clarificarea aspectelor administrative

Este necesar să se aleagă o structură administrativă a proiectului care să fie aleasă după consultanță cu toate părțile participante în proiect.

5. Consultarea documentelor de referință și alegerea structurii strategiei

În această etapă este necesară parcurgerea tuturor documentelor pentru a preveni ulteriaoarele probleme legislative care ar întârzia realizarea proiectului.

6.Culegerea datelor

Datele pot fi obținute din surse publice sau prin intermediul partenerilor. Se pot pregăti chestionare, interviuri, focus-grupuri. Pentru o strategie mai bună este recomandat ca datele să se culeagă și din zona părții concurentă, dacă există una.

7. Elaborarea documentului

Pentru elaborarea documentului trebuie să se completeze în birou de către echipa de proiect, dar la anumite aspecte este necesară o adunare a partenerilor.

8. Consultarea partenerilor și a publicului larg

După finalizarea documentului, pentru o transparentă care să liniștească toate părțile ar fi indicat să se comunice forma finală a documentului atât partenerilor cât și comunității locale și tuturor interesați de proiect.

9. Evaluarea ex-ante

Evaluarea se face de o instituție neutră, neimplicate în proiect, rezultatul urmărit fiind cum va afecta proiectul mediul, dacă documentația a fost făcută corect și exita o coerență și se va face un studiu de fezabilitate a elementelor propuse în documentul strategic.

10. Aprobarea strategiei sau avizarea ei

Ultimul pas înainte de demararea proiectului în sine îl reprezintă aprobarea sa, acesta odată aprobat va fi publicat pe site-ul OMD-ului.

11. Implementarea, monitorizarea și evaluarea strategiei. Planul acțiunii.

OMD-ul are obligația de monitorizare permanentă a implementării strategiei, pentru o mai bună observare se recomandă ca la finalul elaborării strategiei să exista un plan ce poartă numele de Fișă de monitorizare, care ajută la monitorizarea progresului și la succesul de la final.

Odată identificați actorii principali și etapele proiectului pregătite, trebuie să identificăm principalul grup țintă căruia este adresat proiectul nostru, pentru a gândi și o strategie de marketing în promovarea viitoarei destinații.

Dintr-o abordare simplistă a tipurilor de turiști ne-ar rezulta două tipuri de turiști, cei care călătoresc în scop de business, adesea fregventând marile orașe unde se țin seminarii sau alte activități pe care firma le-o cere să le desfășoare în afara localității de reședința, iar pe de altă parte avem turiștii care călătoresc pentru relaxare și recreere, iar aici încep să fie segmentați pe alte caracteristice în funcție de modalitatea fiecăruia de a-și petrece timpul liber și de a se relaxă având următoarele tipuri de turiști :

1. turiști stimulați- sunt acei turiști care au lucrat tot timpul anului, iar în urma eforturilor depuse au fost premiați de compania la care lucrează cu un sejur, aceștia caută la o destinație să se relaxeze cât mai mult, efortul fizic fiind unul minim, iar în ceea ce privește aspectul financiar sunt dispuși să cheltuie o sumă mai mare de bani

2. turiști medicali- reprezintă categoria care se deplasează de cele mai multe ori la distanțe foarte mari de reședința lor de domiciuliu, aceștia se deplasează nu pentru relaxare în primul rând, ci pentru tratarea unor probleme de sănătate. Destinațiile în care se deplasează pot să fie stațiuni balneare sau chiar marile orașe, unde se regăsesc anumite centre de recuperare. Ca și sumă de bani dispusă să o cheltuie la destinație este una minimă.

3. turiști culturali- sunt turiști aflați într-o permanență căutare și vizitarea de noi locuri cu încărcături istorice bogate. Atracțiile lor principale sunt centrele vechi ale orașelor, muzee, clădiri istorice și monumente. Suma pe care sunt dispuși să o lase la destinație este una medie.

4. turiști ce se deplasează cu scop educațional- să nu se confunde cu turiștii ce se deplasează pentru a cunoaște cât mai multe, spre deosebire de aceștia cei care se deplasează în scop educațional sunt cei care participă la seminarii și workshop-uri destinate dezvoltării lor personale.

5. turiștii de aventură- sunt categoria de turiști care caută mereu activtati și locuri noi pentru petrecerea timpului liber, aceastia fiind adesea în mișcare și pleacă de la o destinație la alta.

6. turiștii practicanți de sporturi- precum turiștii de aventură aceștia se regăsesc în destinațiile ce întrunesc caracteristicile de care au nevoie pentru practicarea sportului lor, de exemplu un turist pasionat de schi va merge în stațiuni montane

7. turiștii tineri- sunt un segment ce dispune de o sumă relativ mică de bani, care atunci când vor călătorii vor căuta cele mai avantajoase spații de cazare, cum ar fi hostelurile, aceștia nu având un program foarte fix călătoriei.

8. Turiștii specializați- sunt categoria care participă la anumite evenimene, festivaluri, târguri, expoziții sau care practică o anumită activitate ce poate fi practicate doar în anumite zone, pescuit sau vânat. Durata deplasării este una mică înspre medie, în funcție de evenimentul la care participă.

Dupa o analiză a grupului sau grupurilor țintă pe care vrem să le atragem la destinație, ar trebui sa facem o analiză a cea ce destinația poate sa le ofere, scenariul ideal ar fi sa avem cât mai multe atracții care să se muleze pe cât mai multe tipuri de turiști.

Capitolul 4. Studiu de caz. Băile Herculane

4.1 Prezentare generală

Băile Herculane, în latină Aqua Herculis, este un oraș stațiune situat în județul Caraș-Severin, parte componentă și importantă a Parcului Național Valea Cernei-Domogled. Acesta nu ocupă doar un loc important în arealul Parcului Național, dar ocupa și un loc important în istoria turismului românesc, fiind cea mai veche stațiune balneară din România.

Istoric

Cu o istorie ce se întinde de acum aproape două milenii, bazele stațiunii fiind puse chiar de împăratul roman, Traian, prin anul 102 d.HR. Romanii au preluat cultura băilor balneare de la greci, dar le-au perfecționat și au răspândit această cultură în toate provinciile europene pe care le-au cucerit. Prima atestare documentară a stațiunii a fost făcută în anul 153 d.Cr, martor fiind o tabulă votivă găsită în băi pe care scria: „Zeilor și divinitătilor apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcăndu-se nevătămati, au ridicat acest prinos de recunostintă." Romanii rămăși surprinși de puterile tămăduitoare ale epelor, au făcut un adevăr cult al balneologiei la Herculane, nume derivat de la Hercule,care este totodată și protectorul stațiunii. Aceastia au ridicând băi, temple, statui, au construit apeducte și alte edificii ce au mai rămas patrimoniului cultural local, drept dovadă a generozității romane față de puterile tămăduitoare ale apelor. Cu o astfel de atenție din partea împăraților romani, nu a durat mult și stațiunea a devenit un important centru al aristocrației romane.

După “Retragerea Aureliana” din anul 275, în care administrația și trupele romane au trebuit să se întoarcă la Roma datorită valurilor de invadatori ce amenințau constant stabilitatea Imperiului, stațiunea Băile Herculane a intrat într-o stare de depreciere atât la capitolul popularității cât și în cea ce privește funcționalitatea, dar există certitudinea că băile au fost utilizate în continuare.

După 1718, odată cu instalarea suveranității austriece va începe epoca modernă și contemporană pentru stațiunea Băile Herculane. După 1736 încep lucrări de reconstructive și de modernizare a băilor, prin apariția unor noi clădiri, hoteluri și locuri de cultură, ce aveau să fie rdicate într-un impresionant stil baroc austriac. Guvernatorul Banatalui din timpul împăratului Carol al VI-lea, Andreeas Hamilton va scrie despre principalele terme, cele ale lui Hercules, Higeea și Esculap, spunând despre Izvorul Hercules ca fiind cel mai mare și ca fiind situat sub Hotelul Roman. Ca și în timpul periodei romane, personalități distincte au vizitat băile și au scris despre frumusețea și efectul benefic asupra organismului al apelor, printre aceste personalități se numără împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și regină Carolina, împăratul Franz Iosef cu împărăteasa Elisabeta, care va scrie despre stațiunea Băile Herculane că fiind “cea mai frumoasă stațiune de pe continent.”

După Primul Război Mondial și în urma Tratatului de la Trianon, Banatul incluzând stațiunea Băile Herculane intră ca componentă a României. După anul 1922 a apărut și Muzeul Nicolae Cena, un fost mare general al Armatei Imperiale și Regale Austro-Ungare, mai apoi general de divizie în perioada României Mari, acesta a contribuit la dezvoltarea stațiunii Băile Herculane.

Cadrul natural este unul diversificat, acesta fiind întradevăr unul cu o atractivitate turistică ridicată datorită multitudinii de peisaje impresionante, forme de recreere diversificate și posibilitatea practicării diferitor activități.

Punctul forte ai atractivității naturale a zonei este reprezentat de Parcul Național Domogled-Valea Cernei, ocupând o suprafața de 23.185 de ha în Județul Caraș-Severin, 8.220 în Județul Mehedinți și 29.806 ha în Județul Gorj.

Parcul se întinde de-a lungul bazinul râului Cerna, ce trece prin Baile Herculane, de la obârsie pâna la confluența cu râul Belareca, peste masivul Munților Godeanu și al Munților Cernei pe versantul drept și respectiv Munților Vâlcanului și Munților Mehedinți de pe versantul stâng.

Geologie

Relieful zonei și schema rețelei de văi este rezultatul unei evoluții lungi, desfășurate în condițiile unei actauri geologice variate. Rocile metamorfice, sedimentare vechi și magmatice sunt regăsite, fiind reprezenttive pentru domeniul getic și danubian.

Sectorul nordic al Munților Cernei de la limita cu masivul Godeanu până la Valea Iutei are aceeași alcătuire din plăci metamorfice. În această zonă, Munții Cernei oferă posibililor turiști dornici de activități precum cățăratul înălțimi de peste 1700 m (Vf Vlascu Mic). Sunt scoase în evidență formele sculptate în calcare și conglomerate pe văi scurte cu pantă mare, sectoare de chei greu accesibile sau accesibile doar în condiții speciale cu echipament adecvat.

Fig. 1. Peisaj Valea Cernei

Clima

Datorită poziției sale geografice, în bazinul Cernei întâlnim o variațiune de vest cu una de sud-vest a circulației atmosferice. În tot timpul anului zona are parte de mase de aer umed și cald provenite din zona mediteraneană și oceanică, ce rezultă în temparaturi ridicate.

Ciclonii mediteraneeni care transportă aerul umed specific zonei mediteraneene, la întâlnirea cu munții din zona bazinului Cernei dau naștere precipitațiilor orografice, fenomen fregvent în timpul lunilor noiembrie-dcembrie. În aceași perioadă rece, se face simțită și prezența anticiclonului siberian, ce face ca iernile să fie reci și cu precipitații, dar cu caracteristici reduse.

Datorită zonei de vale în care este situat orașul Băile Herculane face ca începutul verii să fie mai timpuriu ca în orașele Orșova și Toplet, situate la altitudini mai înalte.

Hidrologia

În general rețeaua hidrografică este una bogată, Răul Cerna și afluenții săi fiind principala rețea hidrografică a zonei. Cerna propriu-zisă începe de la împreunarea Izbucului ce apare de sub Ciuceava Chicerii, cu apele Cernisoarei ale cărei izvoare se află la peste 9 km în amonte sub Vf. Paltina la 2070 m altitudine.

Fig. 2. Podul de Piatră peste Cerna

Podul de Piatră a fost construit în anul 1865 cu o lungime totală de 36 m cu o structură pe două bolți. Parapetul ce mărginește trotuarul este construit din fontă. Acoperișul este din tablă pe șarpantă din lemn susținută de stâlpi metalici, având elemente ornamentale. Deasupra coridorului, la capătul dinspre Baia Hebe, se regăsește o statuie înfățișând-o pe Omfala, regina Lydiei, unde Hercule a slujit trei ani. Cu Omfala, Hercule a avut un fiu, pe Lamus.

Izvoarele minerale sunt generate de apele de infiltrație, care pătrund în zonele de fractură până la 1200 m adâncime, unde sunt încălzite și mineralizate, apoi ies la suprafața în malurile Cernei.

Apele minerale, în special cele din zona stațiunii Băile Herculane, prezintă de regulă debite constante, sunt ape termale cu temperaturi de 40-60 grade C, sulfuroase, clorurade, sodice, calcice, hipotone și conțin oligominerale. Ele au determinat încă de pe timpul romanilor organizare stațiunii Băile Herculane cu recunoaștere internațională la oră actuală.

Caracteristicile specifice ale acestor ape sunt următoarele:

• Ape minerale termale clorurosodice, bicarbonatate, ușor sulfuroase cu o mineralizare între 0,5 – 2,6 g/l și o temperatură între 38,5 – 53 grade C;

• Ape minerale termale clorurosodice, bicarbonatate, calcice cu o mineralizare între 0,6 – 3,5 g/l și o temperatură între 46 – 56 grade C.

• Ape minerale termale clorurosodice, bromurate, iodate și sulfuroase cu o temperatură ce atinge 62 grade C și o mineralizare între 3,87 – 7,93 g/l.

O caracteristică a apelor minerale este că ele conțin hidrogen sulfurat în mare concentrație (pană la 60 mg/l), ionizarea negativă a aerului atinge în anumite zone peste 2000 de ioni negativi pe cm3.

Apele sulfuroase din Herculane utilizate sub formă de băi, normalizează metabolismul viciat al sulfului în afecțiunile reumatismale. Tratateză proble ale inimii și circulației sângelui în corp, reduce riscul apariției infarctului. Pe lânga acestea vindecă și afecțiuni ale pielii și tratează probleme reumatice.

În împrejurimile stațiunii sunt cunoscute 16 izvoare cu apă termominerală, de-o parte și de altă a Cernei. Aceste izvoare sunt adesea comparate ca și valoare cu cele de la Vichy.

Un element turistic natural de interes ridicat este reprezentat de două grote aflate pe teritoriul stațiunii, acestea fiind accesibile publicului (Grota cu aburi și Grota haiducilor)

Grota cu aburi nu are mai mult de 14 m lungime, dar are un farmec aparte, aceasta ne primind întâmplător acest nume. La intrarea în peșteră se poate vedea o gaură mică din care ies aburi fierbinți ce ajung chiar și la 56 de grade C, de aici și legenda localnicilor că groapa ar avea legătură directă cu Infernul. Totodată în peștetă se simte și un miros puternic de sulf care te face să nu rămâi foarte mult înăuntru. La peșteră se poate ajunge doar urmând traseele marcate prin pădure, existând mai multe variante, cea mai ușoară fiind de la Hotelul Roman, iar altul mai lung, dar și plin de alte obiective pe traseu ar fi de la Izvorul Vunk, de unde se urmează alt traseu la o bifurcație apărută în cale.

Fig. 3. Grota cu aburi

Grota haiducilor. Accesul la Grota haiducilor se face printr-o cărare bine marcată din spatele Hotelului Roman, după care se urcă pe niște scări de pe care se poate deja vedea accesul către peșteră. Peștera este una cu un ambient unic în Europa, dar a cărei pereți sunt dovadă sumedeniei de turiști ce au trecut pe aici de-a lungul timpului și au insistat în a-și lasă numele pe pereții peșterii. Cu toate acestea, peștera merită o atenția mai mare din partea turiștilor care vin în stațiune, datorită și legendei sale care ne spune despre un grup de haiduci ce și-ar fi ascuns aici toate comorile, de aici provenind și numele peșterii.

În cadrul obiectivelor turistice antropice amintim iar de construcțiile ce datează încă din perioada romană, de hotelurile și pavilionele înălțate în perioadă imperială, dar care în zilele noastre sunt într-o stare avansată de degradare și chiar risc de prăbușire, datorată unui menagement defectuos al companiei ce le administrează.

Băile cele mai cunoscute de pe teritoriul stațiunii sunt: Baia Hebe, Baia Diana, Baia Venera,Baia Hercule sau Baia română și Baia Neptun.

Acestea reprezintă un punct de atracție datorită arhitecturii lor specifice Perioadei Imperiale care a lăsat amprente vizibile și astăzi asupra stațiunii. Cu toate că starea lor actuală este una mai mult decât imposibilă practicării tratamentelor, acestea antrenează imaginația turiștilor care se gândesc cum ar fi arătat dacă autoritățile locale ar fi intervenit la timp pentru salvarea lor, și cum ar fi arătat azi stațiunea Băile Herculane, dacă nepăsarea nu s-ar fi instalat în micul oraș de de pe Valea Cernei.

Baia Neptun – se află în centrul stațiunii, pe malul drept al Cernei, în fața Parcului Central. S-a construit în anul 1883-1886, după planurile arhitectului Alpar. Era la data construcției cea mai modernă instalație balneara din Europa. Avea ascensor hidraulic și un sistem de ventilație tot hidraulic, acționat de apa izvorului Munk, din spatele ei.

Fig. 4. Baia Neptun/Băile Imperiale și Podul de Fier Forjat

Podul de Fier Forjat a fost construit odată cu Băile Imperiale Austriece între 1883 și 1886 fiind conceput ca pod pietonal de legătură dintre cele două părți străbătute de Cerna. Are o lungime de 32 m cu o structură pe arc cu zăbrele cu două articulații și cu montați certicali din cornieri placați cu elemente din fontă. Ca lățime aceste este de 2,90 m. Accesul pe pod este strict interzis pentru evitarea riscurilor de accidente sau degradarea și mai tare a acestuia.

Baia Diana sau Baia „pentru dureri de oase”, a fost construită din cărămidă în anul 1810, urmând ca în 1858 să fie refăcută. Acoperișul are terasă cu parapet care are în unul din colțuri o statuie a lui Hercule. În anii 2001-2002, baia s-a reabilitat și modernizat prin investiția care a avut ca obiectiv Hotelul Ferdinand. Această este prevăzută cu 9 cabine individuale și un bazin comun, având legătură directă cu Hotelul Ferdinand printr-un culoar acoperit.

Fig. 5. Baia Diana

Baia Hercule are o mineralizare mai puțin constantă din cauza infiltrației din sezonul ploios. Aceasta este bicarbonată, clorurosodică, calcică, magneziană, oligometalică, cu o termalitate variabilă. Aici se tratează afecțiunile reumatismale.

Fig. 6- Baia Hercule și centrul vechi al stațiunii

Baia Apollo este una din primele băi construite în stațiune, datând încă din perioadă romană. Într-o hartă austriacă din anul 1774 erau marcate termele romane și un templu dedicat lui Hercules în care s-au descoperit mai multe obiecte romane în urma explorărilor dintre anii 1724-1737. Romanii foloseau atât apa termală a izvorului propriu al băii cât și apa termală adusă prin apeduct de la un alt izvor de lângă Baia Romană. Baia Apollo comunică în interior cu Pavilionul 4 și , până la ultimul Război Mondial și cu Pavilionul 5. Aceasta era prevăzută cu trei bazine de răcire, 32 de cabine și trei bazine de marmură albă și roșie.

Baia Venera face parte din primele băi construite în stațiune, alături de Baia Romană și Baia Apollo. Prima versiune a băii s-a construit în perioadă 1724-1736, din lemn. La sfârșitul aceluiași deceniu aceasta a ars în urma unui incendiu, refacandu-se între anii 1764-1768. Din cărămidă se ridică abia în anul 1838. În forma actual s-a amenajat în anul 1930, iar în anul 1969 s-a modernizat. Are 3 cabine și 2 bazine. Apa, acumulată într-un rezervor, provine de la izvorul cu același nume, Venera.

Baia Hebe supranumită și Baia de friguri și umflături, Baia pentru dureri de încheieturi, Carolina, Karolinenbad sau Dragalina. A fost construită în anul 1826 și refăcută în anul 1864 și are o terasă de helioterapie octogonală, cu acoperișul împodobit cu dantelării în stil baroc. Precum alte băi și constructii și aceasta a fost lasată în paragină, ba chiar lângă ea fiind ridicate chioșcuri și magazine ce fac și mai degradantă imaginea per asamblu a acestei bai.

Fig. 7. Baia Hebe

Alături de aceste clădiri, din patrimoniul local fac parte și locuri amenajate care aduc apa de la izvoare în stațiune. Acestea oferă prilej turiștilor să ia apă termală cu ei, fiecare având alte proprietăți și tratând alte afecțiuni, aceastea fiind semnalizate corespunzător prin tăblițe de informare turistică și existând chiar și informații despre ele, ce boli tratează și contraindicații.

Acestea sunt grupate în mai multe grupe:

Grupa Șapte Izvoare Calde și Crucea Ghizelei

Grupa Hercules (4 izvoare)

Grupa Diana (4 izvoare)

Grupa Sudică (4 izvoare)

Grupa Neptun (7 izvoare)

Izvorul Hercules Este cel mai important ca debit, dar are cele mai instabile proprietăti fizico-chimice. Apare din peștera cu același nume. În alimentarea resurgenței, un rol foarte important revine calcarelor jurasic superioare din Sinclinalul Cernei. Ecartulde variație a debitelor este de 94,8 l/s. Mineralizația totală variază între 0,29-2,51 g/l, caracteristicile apei trecând de la bicarbonatată-calcică la clorosodic-calcică.

Izvorul Hygeea este situat pe contactul tectonic dintre calcarele jurasic superioare și stratele de lută și se găseste la 40 m în aval de Izvorul Hercules, pe același versant. Debitul și temperatură au variații în același sens cu cele ale Izvorului Hercules. Captarea defectuoasă a sursei determină pierderea apei pe langă incinta construită în vederea unor utilizări balneare. Apa izvorului aparține tipului clorosodică-calcică și bromiodurată slab sulfuroasă.

Diana III este amplasat pe falia Diana, în malul drept al Cernei ș ia fost săpat până la 260 m adâncime, unde a interceptat un strat granitic, a traversat formațiuni cuaternare și marnocalcare (0-100 m), menținându-se apoi în calcare malmneocomiene (100-240 m) și în calcarele spatice ale Doggerului (240-259 m).

Fig. 8. Izvorul Diana III

Izvorul Neptun II este situat în malul drept al Cernei, pe planul falie Neptun. Debitele au caracter pulsator datorat unei scurgeri difazice (apă+gaze). Apa izvorului aparține tipului clorosodic, bromiodurat, sulfuros, cu mineralizații cuprinse între 6,16-6,86 g/l.

Fig. 9. Izvorul Neptun II

Hotelurile înălțate aici în Perioada Imperială, astăzi sunt și ele o amintire ale acelor vremuri de înaltă eleganță și prosperitate pentru stațiune. Aproape toate hotelurile din centrul vechi al stațiunii sunt nefolosibile, într-o stare de degradare evidentă, unele având chiar și bulină roșie, reprezentând un grad ridicat de pericol în cazul unui seism.

Astăzi acestea pot fi admirate de turiști doar din afară, sau pentru cei curajoși și fără frică că o parte de clădire s-ar putea dărâma peste ei, pot să încerce să între prin crăpături sau prin zonele care permit accesul în clădire, chiar dacă accesul este strict interzis. Uitându-te la ele te fac să-ți imaginezi cum arată o seară de gală în acel hotel, când aristocrația vremii venea aici pentru a-și etala ținutele și a se destinde într-un cadru de lux, punându-te după pe gânduri și făcându-te să te întrebi ce s-a întâmplat aici, ce a putut să meargă atât de rău încât imaginea din gândurile tale să fie atât de diferită față de cea actuală.

Cu toate acestea, există și exemple de hoteluri care au reușit să reziste la lunga secetă, și mai mult din încăpățânare au reușit să-și țină ușile deschise și să reziste vremii, printre acestea numărându-se Hotelul Roman și Hotelul Ferdinand, situate în centrul vechil al orașului.

Alături de acestea există totuși și cazuri fericite în care deja s-au demarat lucrări de restaurare a acestor clădiri istorice, dar până la a fi puse în funcțiune este încă o cale lungă.

Hotelul Ferdinand a fost construit în 1811, odată cu refacerea Bai Diana. Între anii 2001-2002, asupra hotelului au fost executate mai multe lucrări de reabilitare și modernizare, transformandu-se într-un complex hotelier cu cazare, cu restaurant, cu grădina de vară și bază de tratament, fiind prima investiție importantă din centrul istoric al stațiunii, după 1990.

Fig. 10. Hotel Ferdinand ***

Alături de acesta și Pavilionul 12 (Hotel Ștefania), situat în zona parcului central, este readus treptat la imaginea de odinioară. Tot în aceași zonă a parcului central, alte hoteluri, clădiri istorice își așteaptă rândul, printre acestea numărându-se Hotelul Decebal și Vila Elisabeta.

Una dintre cele mai mari și mai impozante clădiri, aflate și aceasta din păcate uitată de timp și oameni este Pavilionul 6 (Hotel Arhiducele Iosef, Hotel Dacia), care în trecut reprezenta una dintre perlele arhitecturale ale stațiunii. Inițial în locul Pavilionului 6 se afla “Ospataria cea mare”, construită în anul 1824, aceasta arzând în 1900. Pe locul fostei ospătarii, arhitecții Guido Hoepfener și Geza Gyorgy, selectați în urmă unui concurs, au construit actualul Pavilion 6, având o structură cu subsol, parter, mezanin și 3 etaje, dotată la vremea respectivă cu lift hidraulic, a fost fără doar și poate cea mai impunătoare construcție din asamblul de arhitectură balneară „Piata Hercules”. Fațada clădirii având multe detalii expresive prezentând basorelieful cu oferta stațiunii la începutul sec. al XX-lea.

Fig. 11. Pavilionul 6

Statuia lui Hercules, care este totodată și “patronul” stațiunii, se află chiar în centrul asamblului central al stațiunii. Despre Hercule, legenda locală spune că acesta chiar a trecut prin oraș, mergând pe Dunăre în sus, către Caucaz în căutarea Lânii de Aur acesta a poposit în mica așezare de pe Cerna unde se va scălda în apa unui izvor pentru a-si recăpăta forțele și omorând un balaur ce teroriza sătenii.

Statuia lui Hercules a fost realizata din fier de tun de meșterii germani Glantz și Romelmayer, fiind dăruită arhiducelui austriac Carol în semn de omagiu pentru ofițerii și soldații armatei imperiale care s-au vindecat după curele de la Băile Herculane. Statuia după ce a fost montată în naul 1847, a devenit simbolul stațiunii Băile Herculane.

Biserica romano-catolică este ultima cladire care închide, la nord, Piața Hercules, la capătul dinspre Piața Romană.

Biserica romano-catolică poartă hramul Adormirea Maicii Domnului și a fost construită între anii 1836-1838, în timpul împaratului Ferdinand I. Aceasta a fost renovată intre anii 1997-2000. Impreună cu suita ei, împărăteasa Elisabeta a participat la slujbele de la Capela Catolică, în Săptamana Patimilor și în zilele Sfintelor Pasti.

Nu foarte departe de centrul vechi, la mijlocul între “centrul nou” și “centrul vechi”, vis-a-vis de Băile Imperiale, în apropierea poalei munților, într-un peisaj verde ce oferă turiștilor liniște, se află Parcul Central și clădirea Casinoului. Parcul este recent amenajat având și o fântână arteziană, multe bancuțe și locuri amenajate cu flori. În schimb clădirea casinoului este puțin degradată dar se fac reparații pentru a o restaura, cu toate acestea este funcțională, în interior existant un restaurant.

Fig. 12. Parcul Central și Casinoul

De asemena pe teritoriul parcului se regăsesc și câteva rărițați vegetale pentru această zonă, cum ar fi arborele de mamut și arborele Tisa, plantați în anul 1864, odată cu amenajarea parcului.

Alături de acestea atracții arhitecturale pe care stațiunea le oferă turiștilor, se mai distinge încă un segment de turiști care vin la Herculane, ci anume turiștii dornici de recreere în natură, iar stațiunea datorită amplasării sale în Parcului Național Domogled-Valea Cernei, le oferă acestora posibilitatea de a lua la pas pădurile din zona băilor, pe trasee amenajate și bine marcate, ce oferă priveliști încântătoarea asupra stațiunii, văilor și munților din zonă.

În zona Parcului Central există un indicator turistic al tuturor acestor trasee ce se află în proximitatea stațiunii, indicând gradul de dificultate și durata traseului.

Fig. 13. Indicator marcând traseele turistice

Odată ajunși la punctul de începere al unui taseu, se va găsi un indicator ce oferă informații despre traseul ce urmează a fi parcurs (lungime și durată), dar și un scurt istoric fascinant care atrage turistul și il face să-și dorească și mai mult să vadă punctele de atracție de pe durata traseului.

Fig. 14. Panou de informare asupra traseului

Pe toată durata traseului nu există posibilitatea de a te pierde, datorită bunei întretineri a traseului, potecile fiind vizibile iar semnele și marcajele turistice existând și fiind ți acestea vizibile.

Fig. 15. Marcaje turistice

Chiar dacă traseul ales pentru vizitare a fost unul de dificultate medie, datorită vremii și amenajării bine pusă la punct nu s-a resimțit oboseala, doar în sectoarele de zonă în urcare, dar frumusețea padurii și punctele de belvedere de pe traseu merită orice efort.

Fig. 16. Foisorul verde Fig. 17. Punct de belvedere

Pe teritoriul sau în imediată invecinatate a stațiunii există nu mai puțin de 35 de trasee practicabile, unele având legătură între ele, pentru a vedea mai mult obiective, iar punctele de plecare și cel de sosire pot varia în funcție de ce traseu se va urma. Acestea sunt foarte variate în dificultate (mică, medie, mare), la fel și în lungime și durată, dând posibilitatea și turiștilor mai puțini antrenați să poată vizita pădurile de pe teritoriul Parcului Național, iar celor mai profesioniști să-și testeze calitățile fizice pe cele mai dificile trasee, dar și mai spectaculoase cum ar fi Băile Herculane-Crucea Albă-Peștera de Sub Sarban-Vf. Domogledu Mic-Vf. Domogledu Mare-Cheile Ferigari-Fosta Fabrică de Var, de o dificultatea grea, durata de 5-6 ore, lungime de 8,1 km cu diferența de nivel maximă de 890 m.

Baza de cazare este una diversificată, cu posibilati pentru turiști de a alege, înafara structurilor clasice (hotel, pensiune, motel, vile) în zonă există și căsuțe de tip camping, bungalouri și popasuri turistice, cu oferte de cazare accesibile tuturor turiștilor. Conform ultimelor verificări ale unităților de cazare autorizate de către Ministerul Turismului de pe raza stațiunii Băile Herculane, aceasta ar avea un număr total de 77 de unități destinate primirii turiștilor, acestea impartindu-se în funcție de tipul structurii și de serviciile oferite de acestea, cuantificate în stele/flori. Posibilitați de cazare există și în imediata vecinătate a stațiunii, în comuna Pecinișca, alipită de Băile Herculane, unde principalele structuri de cazare sunt pensiunile.

Tabelul 3- Structura unitaților de cazare și gradul de confort

Sursă informații:

Promovarea acestora pe principalele site-uri de rezervări online este una destul de slabă, datorită probabil și lipsei turiștilor pe întreg anul și competiției.

La o verificare a mai multor site-uri de specialite și forumu-uri unde turiștii care au fost la unitățiile din zonă pot lasă comentarii, se remarcă un nivel scăzut al serviciilor turistice, de la pregătirea angajaților până la condițiile ce se promit și la cele care le găsesc la fața locului. Totodată este semnalizată și o practică ilegala de cazare, cazarea la negru, în care patronii nu emit factură sau prestează și servicii de alimentație, fără a avea acest drept, certificatul ce oferă dreptul unei unități de cazare să pregătească și să servească mâncare turiștilor se obține separat față de cel de funcționare.

În cea ce privește vizibilitatea acestora de la intrarea în stațiune și până la localizarea acestora, unele au investit bani în expunerea pe panouri publicitare sau pe semen care indică direcția către acestea.

Baza de alimentație este, din păcate, una nu foarte bine dezvoltată, ba chiar putem spune că nu oferă o gamă variată de locuri și tipuri de mâncare pentru turiști. De altfel pe site-uri și platforme care recomanda locurile unde poți mânca în stațiune (Trip Advisor), există doar 7 unități de alimentație înregistrate, fiecare având rewiev-uri negative. Cu toate acestea, pe o lista recentă a Ministerului Turismul din data de 05.06.2017, există aproximatix 55 de tipuri de restaurante, acest lucru se datorează faptului că o unitate este identificată cu 2 tipuri de specific a restaurantului, spre exemplu Hotelul Ferdinand, având și bar de zi și restaurant clasic.

Tabelul 4- Structura unitatilor de alimentatie

Sursă informații:

Majoritatea restaurantelor se regasesc în incintele unitaților de cazare, în zona centrului nou al orașului unde sunt funcționale majoritatea hotelurilor, pensiunilor și vilelor.

Baza de tratament de la Băile Herculane nu mai este la fel de renumită pe plan internațional cum era în secolul trecut, ba chiar și pe plan național și-a pierdut poziția fruntașă fiind depășită de alte băi care au știu să investească banii pentru a atrage turiștii, nu doar persoanele cu probleme de sănătate. Acestea pe lângă bazine cu ape termale au dezvoltat și complexe de wellness cu piscine de înot, săli de fitness, spa-uri și alte facilități. În schimb în Băile Herculane, segmentul de wellness încă nu este foarte bine dezvoltat, deși posibilități ar exista.

Hotelurile care funcționează în stațiune, se regăsesc în centrul nou, printre acestea sunt și câteva care oferă pe lângă tratamentele clasice și posibilitatea de relaxare prin facilități. Prinre acestea se număra : Hotelul Ferdinand ***, Hotel Dacia **, Afrodită Resort & Spa ****, Diana Resort ***, Hotel Traian **, Hotel Roman ** ș.a.

În sezon este foarte dificil să rezervi o cameră la unul dintre hotelurile care practică tratamente balneare, în schimb pensiunile și vilele din zonă sunt o soluție de cazare, în schimb în extra sezon străzile orașului sunt aproape pustii, doar localnici și turiști nostalgici veniți să se mai intereseze de soarta stațiunii și a vechilor clădiri istorice.

Fig. 19. Principalele hoteluri din centrul nou

Atât la hoteluri cât și în centrele care oferă tratamente balneare întâlnim o serie largă de tratamente și proceduri care sunt executate de un personal calificat. Principalele tipuri de proceduri sunt : hidroterapia (băi cu apă termosulfuroasa, băi cu plante medicinale, duș scoțian), electroterapia (baie galvanică generală sau celulară, curent diadinamic, ultrasunete, electrostimulare, unde scurte, magnetodiaflux), kinetoterapie (pe grupe de afecțiuni, kinetoterapie individuală, aerosoli cu apa termosulfuroasa, masaj terapeutic, împachetări cu parafină, tratament anticelulitic și de scădere corporală), terapii alternative (acupunctura, prosopunctura, laseroterapie, terapia cu lumină polarizată, reflexoterapia, acvareflex, aromaterapia, aplicații cu argilă) și tratamente de întreținere corporală (gimnastică aerobică, fitness, body-building) .

Chiar dacă popularitatea stațiunii a scăzut față de cum era odinioară, numărul peroanelor care suferă de diferite boli, din păcate a crescut, iar Băile Herculane rămân o optiune atunci când vine vorba de ales locul unde să urmezi un tratament iar asta se reflectă și în tehnologia care se schimbă și se îmbunătățește tot mai des la centrele de tratament de pe teritoriul stațiunii și în personal calificat.

4.2 Strategia de dezvoltare a stațiunii Băile Herculane

În prezent, stațiunea Băile Herculane are în derulare un proiect de dezvoltare din anul 2012 care și-a fixat trei obiective strategice majore :

1. Îmbunătățirea calității vieții și valorificarea atentă a resurselor natural și antropice. Referindu-se la conectarea orașului la rețeaua de transport, de comunicare și la rute turistice terestre și fluviale și la reducerea dispariției teritoriale privind acceul cetățenilor la unități și servicii de calitate.

2. Conservarea și valorificarea patrimoniului natural și construit pentru dezvoltarea turismului balnear pentru a readuce stațiunea în topul stațiunilor balneare ale Europei.

3. Întărirea administrației publice locale și a participării cetățenilor la luarea deciziei, ce are că scop întărirea organizațional la nivelul administrației orașului se dezvoltarea unor parteneriate de cooperare teritorială.

Totodată această strategie a identificat puntele tari, punctele slabe, oportunitățile și pericolele pe carea le-a transpuns într-o matrice SWOT.

Puncte tari

1. Amplasarea și accesibilitatea. Poziția regională este una favorabilă, stațiunea fiind amplasată în Parcul Național Domogled-Valea Cernei

2. Mediul și resursele naturale. Zonă se bucură de o floră, faună și climat favorabil promovării unui turism ECO.

3. Economie și infrastructura de suport. Datorită unor investiții ce se fac la ora actuală, există o serie de proiecte ce urmează a fi implementate.

4. Diversitatea tratamentelor balneare. Stațiunea are o gamă largă de tratamente și cure pentru diferite tipuri de afecțiuni.

5. Identitate locală. Obiceiuri și tradiții nealterate și brand-ul național „Hercule”.

6. Patrimoniul cultural european. Diverse monumete istorice din mai multe perioade, chiar și romană.

7. Sprijin administrativ penru dezvoltare turistică. Autoritățile locale sprijină pe deplin evoluția pozitivă a turismului în zonă.

Puncte slabe

1. Cooperarea în teritoriu. Interacțiune redusă cu zonele învecinate

2. Infrastructura și energia. Lipsa modernizării de câțiva ani buni ai infrastructurii, încălzirea deficitară a locuințelor și hotelurilor din stațiune.

3. Economie locală. Diversitatea economică este una scăzută în zonă, turismul fiind cea mai dezvoltată industrie, dar și această având de suferit în ultimele decenii.

4. Patrimoniu și cultura. Degraderea și lipsa luării de măsuri față de obiectivele turistice ale zonei și lipsa mai multor evenimente și manifestări culturale.

5. Turism. Echipamente și facilități de agrement învechite, număr redus de unități de cazare, sezon turistic scurt și lipsa mai multor activități care să țină turiștii mai mult timp la destinație.

6. Management public. Lipsa de comunicare între principalele instituții.

Oportunități

1. Fonduri europene și naționale pentru restaurarea patrimoniului.

2. Resurse umane. Dezvoltarea la nivel național a școlilor ce să pregateasca tineri in știința balneară.

3. Mediu / Turism / Sport. Promovarea atracțiilor naturale, pentru a atrage și alte categorii de turiști.

4. Atragerea și altor localități într-un program de promovare turistică la un nivel mai amplu regional.

Amenințări

1. Neimplicarea autoritații naționale pentru reabilitarea clădirilor istorice.

2. Costuri ridicate ale energiei și lipsă unui sistem adecvat de încălzire al locuințelor.

3. Resursele umane. Tot mai mulți specialiști (ghizi, medici balneologi,

4. kineto-terapeuți) pleacă.

5. Turism. Dependența de “biletele de tratament și apariția unor noi competitori pe piață care investesc mai mult.

În stațiune sunt vizibile anumite lucrări ce s-au executat sau încă se mai execută asupra unor clădiri istorice, făcând parte din programul de restaurare a patrimoniului local. Cu toate acestea lista este una lungă, iar durata de timp în care există riscul chiar prăbușirii unor clădiri este scurtă.

Morarul localnicilor este foarte scăzut, de aceea există o oarecare răceală când interacționează cu turiștii, aceștia fiind rezervați în viitorul mai bun promis de autorități. Mulți dintre tinerii din zonă se gândesc să plece în orașele mai mari din județ sau din județele învecinate, patroni de pensiuni să-și închidă afacerea, dar mai există câțiva care încă speră că noul proiect ce se realizează din fonduri locale, buget de stat, fonduri UE și surse private, ce se întinde până în anul 2020 va aduce schimbări în stațiune.

După o analiză asupra strategiei curente ce se derulează în Băile Herculane pot spune că este una bine pusă la punct, documentată, bine definită pe ani și semestre și care își propun restaurarea clădirilor vechi și dezvoltarea infrastructurii atât de transport și accesibilitate cât și inrascructura energetică pentru localnici. În același timp se va încerca și includerea zonei într-o serie de circuite cultrale și se va încerca promovarea stațiunii și la nivel european.

Analiza SWOT

Ca stațiunea Băile Herculane să-și atingă scopul, acela de a redeveni una dintre perlele balneologiei europene, trebuie să-și cunoască bine publicul țintă, turiștii pe care vrea să îi atragă și să-și facă un „inventar” al resurselor turistice care îi atrage pe aceștia și dacă trebuie să mai ia anumite măsuri de îmbunătățire.

Publicul țintă pentru o stațiune balneară îl reprezintă persoanele de cele mai multe ori vârstnice și cu probleme de sănătate. Pentru aceștia este import să existe o gamă largă de servicii și tratamente medicale care să le îmbunătățească starea de sănătate. Totodată este nevoie de un personal bine pregătit și „inzestrat” cu răbdare și calm. Condițiile decente de cazare sunt și ele necesare pentru că aceștia să se poată simți bine și să nu se aleagă și cu alte boli din stațiune, datorită hotelului în care sunt cazați.

Tabelul 5. Analiza SWOT asupra grupul țintă „Vârstnici”

Băile Herculane înca sunt atractive segmentului de persoane vârstnice și cu probleme de sănătate, dar la capitolul tehnologiei dedicate tratamentelor balneare ar mai trebui lucra, prin modernizarea centrelor.

Datorită amplasarii sale în Parcul Național Domogled-Valea Cernei, stațiunea este atractivă și pentru iubitorii de natură și împatimiți ai drumețiilor montane. Aceștia chiar dacănu caută să practice cura balneară, sunt atrași de traseele ce pleacă din stațiune și de oferta de cazare.

Tabelul 6. Analiza SWOT asupra grupul țintă „Iubitori de natura”

Turiștii iubitori de natură au o mulțime de trasee și locuri magnifice pe care natura le oferă, Parcul Național Domogled-Valea Cernei fiind unul cu o floră și faună deosebită. Singurul inconvenient ar fi spațiul de cazare în timpul sezonului, acesta fiind limitat și puțin mai scump,

Datorită și istoriei ei îndelungată, încă din perioada Imperiulu Roman și datorită titlului de prima stațiune balneară românească, personalitatiilor ce au trecut pe aici și clădirilor, în trecute opere arhitecturale, stațiunea se bucură și de interesul celor pasionați de istorie sau grupurilor de studenți ce trec pe aici în excursii, pentru a vedea cum istoria este una impredictibilă și cum totul se poate schimba în decursul a două decenii, de la o zonă de interes internațional, la una care își așteaptă salvarea pentru a nu intra cu totul în istorie.

Tabelul 7. Analiza SWOT asupra grupului țintă „Pasionații de istorie și cultură”

Pasionații de istorie și cultură au ce vedea în stașiune, clădiri impunătoare din epoca de aur a stațiunii sau chiar din perioada romană, din păcate putându-le admira doar din exterior, acestea fiind închise pentru a se evita riscul de accidente. De alfel nu au cum să afle prea multe informații de la fața locului, datorită inexistății unui ghid sau a unui centru de informare turistică care să fie deschis tot timpul.

Fișa de măsuri

Fișa de măsuri reprezintă totalitatea problemelor și soluțiilor care trebuiesc luate pentru a face din stațiunea Băile Herculane una bine cotată pe piață internațională, acesta fiind și scopul actualului proiect de dezvoltare ce se derulează în prezent.

Tabelul 8. Fisa de masuri

Din punctul de vedere al importanței, reabilitarea clădirilor istorice, a amenajării stațiunii și a includerii zonei în programe turistice ar trebuii să fie prioritare, totodată fiind și costisituare. Pregătirea personalul ce se ocupă de partea ospitaliții ține de patronii hotelurilor și pensiunilor care trebuie să înteleagă că serviciile trebuie să se ridice la un anumit nivel pentru a-și fideliza oaspeții. De altfel și personalul raspunzator de exaecutarea și administrarea tratamentelor balneare ar trebui să fie un subiect de luat in seamă, ca in cazul reușitei proiectului și reconstruirii stațiunii atât fizice cât și în cea ce privește renumle, să nu existe o criză de personal calificat. O atenție trebuie sa se îndrepte și către cetațeni, care trebuie să-și schimbe atitudinea personală față de conducere, pe care o transmit la rândul lor turiștilor.

Este important ca pe toată derularea proiectului să existe verificari și analize a situației pentru a fi sigur că planul inițial este aplicat corect și mai ales pentru a atrage ochii opiniei publice asupra schimbărilor ce se fac în stațiune, astfel se crează din start o reclamă pozitivă.

Capitolul 5. Concluzii

Turismul este fenomenul și totodata industria care în ultimele decenii a cunoscut o crestere spectaculoasa, care s-a dezvoltat și diversificat odata cu oamenii și în functie de nevoile și de preferintele acestora. Totodata este o industrie fragila, care sufera în ultimii ani de restrictii ce nu tin neaparat de factorii turistici, ci de cei politici și economi, topurile principalelor destinatii fiind în continua schimbare, destinatii noi luand fata la cele deja consacrate pe piata.

Piata turistica este intr-o continua fluctuatie, turistii avand nevoi și cerinte diferite, în cautarea de oferte cat mai personalizate, ca agentie de turism trebuie sa impui viitoarele trenduir, nu sa le urmezi, iar ca și hotel trebuie sa oferi oaspetilor nu doar o camera cu „patru pereti și un pat”, ci trebuie sa le oferi experiente, mici detalii care te pot separa de concurenta și sa castigi un oaspete de lunga durata. De altfel serviciile complementare joaca un rol important, cu cat ai o gama mai larga și bine pusa la punct, cu atat esti mai atractiv pentru turisti.

Indiferent de tipul de destinatie turistica și de segmentul tinta pe care vrei sa-l atragi la destinatie, mereu trebuiesc urmarite anumite aspecte importante cand vine vorba de alaborarea unui proiect de dezvoltare care urmareste crearea unui obiectiv/centru de importanta turistica sau doar urmareste restabilirea/reabilitarea unuia deja existent. Printre cele mai importante criterii se numara : posibilitatea financiara, partenerii/stakeholderii, aria pe care vrei sa te axezi publicul tinta, concurenta, promovarea și evaluarea atat inainte de derulare, în timp și dupa finalizarea proiectului.

Baile Herculane, cea mai veche statiune balneara a Romanie și una dintre bijuteriile coroanei balneare europene pana acum cateva decenii, astazi, statiunea de pe malul Cernei se zvarcoleste intre trecut, prezent și viitor, un trecut glorios, un prezent jalnic și un viitor imprevizibil. Autoritatiile locale, ajutate de fonduri europene, buget de stat și surse private incearca sa-i redea cat de cat din sclipirea de alta data.

Daca actualul proiect ce de desfasaora la Baile Herculane va fi unul de succes, dupa anul 2020 Romania va avea o adevarata mina de aur, o opera de arta arhitecturala și un „focar” de sanatate, iar dacăinterventia va esua, dacăplanul nu va fi urmat și kitch-ul se va raspandi pe Valea Cernei, atunci statiunea va putea sa fie declarata oficial ca fiind „moarta”.

Rolul acestei lucrari este acela de a face o analiza asupra situatiei actuale în care statiunea Baile Herculane se afla în raport cu ce se intampla la nivel mondial în turism. Am incercat sa fac doar o sinteza a situatiei atat în cea ce priveste partea teoretica cat și partea practica, fara a intra foarte mult în detalii.

Aceasta lucrare poate fi folosita de autoritatile locale din Baile Herculane, sau de oricine este curios sa afle date despre turism balnear și despre situati din cea care era odata regina statiunilor romanesti.

Datorita lipsei de informatii suplimentare de la fata locului, nu am resusit sa detaliez și în numere situatia actuala, mai putand se se adauge numerele de turesti ce petrec macar o noapte în statiune, costurile tratamentelor și ale cazarilor la diferite spatii de cazare, de numarul exact al doctorilor balneari și tratamentele ce se practica. Se mai putea face diferenta și cu alta statiune romaneasca, desi situatia nu ar fi fost fericita, deoarece alte statiuni au inceput sa investeasca mai din timp în promovare se tehnologie.

In viitor m-as intoarce în Baile Herculane pentru a vedea ce s-a schimbat și cate din planurile de pe proiectul de dezvoltare au fost realizate, sa culeg noi date și sa vad o schimbare, sper eu spre bine, atat în cea ce priveste frumusetea orasului cat și în atitudinea localnicilor fata de orasul lor.