SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator științific: Apsolvent: Lect. univ. dr. Curcan Gheorghe Căpățînă Nicușor-Liviu… [308157]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE STIINTE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific: Apsolvent:

Lect. univ. dr. [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE STIINTE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

STUDIUL GEOGRAFIC AL MUNICIPIULUI TURNU MĂGURELE

Coordonator științific: Apsolvent:

Lect. univ. dr. [anonimizat]

2018

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………5

CAPITOLUL I. CADRUL NATURAL………………………………………………………………………7

1.1. Așezarea geografică și cai de acces……………………………………………………………………….7

1.2. Relieful și alcătuirea geologică……………………………………………………………………………..9

1.3. Elemente climatice caracteristice………………………………………………………………………….10

1.4. Rețeaua Hidrografică………………………………………………………………………………………….12

1.5. Vegetatia și Fauna………………………………………………………………………………………………13

1.6. Protecția și conservarea mediului…………………………………………………………………………14

[anonimizat]. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA TERITORIALĂ………………………….15

2.1. [anonimizat]…………………………………….15

2.2. Toponimia prin raportare geografică și istorică……………………………………………………..16

2.3. Orașul Turnu Măgurele în perioada contemporană………………………………………………..19

2.4. Poziția municipiului Turnu Măgurele în sistemul urban românesc………………………….20

[anonimizat]. ELEMENTE GEODEMOGRAFICE…………………………………..23

3.1. Evoluția numerică a populației și dinamica naturală………………………………………………23

3.2. Mobilitatea teritorială…………………………………………………………………………………………..24

3.3. Structura demografică………………………………………………………………………………………….27

3.3.1 Densitatea populației……………………………………………………………………………………28

3.3.2. Structura populației pe sexe și grupe de vârstă………………………………………………28

3.3.3. Componența etnică……………………………………………………………………………………..31

[anonimizat]. PROSPECTAREA ȘI EVALUAREA RESURSElOR TURISTICE ÎN TURNU MĂGURELE………………………………………………………………………..33

4.1. Analiza Potențialului Turistic……………………………………………………………………………….33

4.1.1 Obiectivele turistice………………………………………………………………………………………33

4.1.2 Infrastructura tehnica…………………………………………………………………………………..43

4.2. Marketing si promovare……………………………………………………………………………………….44

4.3. Serviciile turistice………………………………………………………………………………………………..45

4.3.1. Tipuri si capacitatea de cazare………………………………………………………………………46

4.3.2 Circulația turistică………………………………………………………………………………………..47

4.3.3. Alimentația – produsele locale și tipologia restaurantelor……………………………….48

4.4.4 Antreprenoriatul………………………………………………………………………………………………49

CAPITOLUL AL V-LEA. VIZIUNEA SI STRATEGII DE DEZVOLTARE REGIONALĂ

………………………………………………………………………………………………………………………………50

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………..54

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………….56

INTRODUCERE

Această lucrare prezintă o sinteză a informațiilor cu privire la orașul Turnu Măgurele, situat în județul Teleorman, aproape de confluența râului Olt cu Dunărea.

Lucrarea de licență este structurată în 5 capitole, ce cuprind informații de interes general, și anume: cadrul natural, apariția și evoluția teritorială, elementele geodemografice, prospectarea și evaluarea resurselor turistice în Turnu Măgurele și viziunea și strategiile de dezvoltare regională.

În primul capitol ,,Cadrul natural", avem informații cu privire la așezarea geografică și căile de acces, relieful și alcătuirea geologică, elemente climatice caracteristice, rețeaua hidrografică, vegetația și fauna și protecția și conservarea mediului.

Din punct de vedere al reliefului, Turnul Măgurele și împrejurimile lui sunt dominate de Câmpia Romană. Acesta este reprezentat de două formațiuni bine individualizate și anume, câmpiile joase sau luncile râurilor și spațiile interfluviale, iar cea mai întinsă luncă unde se întâlnesc cele mai mici altitudini, sunt în Lunca Dunării.

Din punct de vedere al climei, municipiul Turnu Măgurele se înscrie într-un climat temperat–continental tipic Câmpiei Române.

În ceea ce privește rețeaua hidrografică, principalele artere hidrografice le reprezintă fluviul Dunărea, care formează granița de sud a teritoriului și Oltul. Aflată în partea sudică a orașului, Dunărea, cu o lățime de aproximativ 900 de metri debitul mediu fiind aproximativ de 5.800 mc/s.

Vegetația în cea mai mare parte a municipiului este de silvostepă și stepă, cu aspect de „câmpuri suspendate” la altitudini cuprinse între 60 și 175 metri, precum și de luncă.

Fauna cuprinde diferite specii caracteristice zonei de câmpie unde întâlnim o gamă diversificată de animale sălbatice precum: mistrețul, căprioara, iepurele, hârciogul, popândăul, cârtița, viezurele, șoarecele de câmp, lupul, vulpea, ariciul, etc.

În capitolul al doilea capitol,, Apariția și evoluția teritorială", avem informații legate de contextul geo-istoric al apariției orașului Turnu Măgurele, toponimia prin raportare geografică și istorică, orașul Turnu Măgurele în perioada contemporană și poziția municipiului Turnu Măgurele în sistemul urban românesc.

Făcând parte din categoria orașelor noi, Turnu Măgurele, are o vârstă de aproximativ un secol și jumătate, însă din punct de vedere al teritoriului în sine are o perioadă mult mai veche.

Întreg perimetrul municipiului Turnu Măgurele a fost puternic examinat de către istorici și arheologi. Cele mai multe cercetări arheologice s-au realizat în ruinele cetatății Turnu la mijlocul secolului al XIX-lea.

După anul 1962, interesul partidului pentru dezvoltarea tuturor așezărilor urbane din întreaga țară, la Turnu Măgurele se încep lucrările la unul dintre cel mai mare Combinat chimic de la noi din țară, reprezentând cel mai mare obiectiv din această regiune.

În cel de al treilea capitol ,,Elemente geodemigrafice" , detaliem evoluția numerică a populației și dinamica naturală, mobilitatea teritorială, structura demografică, densitatea populației, structura populației pe sexe și grupe de vârstă și componența etnică.

Municipiul Turnu Măgurele a cunoscut o evoluție demografică oscilantă, marcată fie de creșteri sau scăderi al numărului de locuitori.

Dinamica naturală și mobilitatea teritorială a populației sunt două fenoene demografice majore ce a rezultat numărul populației curent. Prin transformările și evenimentele ce au avot loc permanent, viața comunității urbane oscilează.

Populația a avut o scăderea înregistrata în ultimele două decenii este determinată în mare măsură factorilor politici prin trecerea economiei de piață la economia de stat. Astfel în anul 2017 municipiul Turnu Măgurele are o populație de 29433 de locuitori înregistrat la Institutul Național de Statistică din baza de date TEMPO Online.

În cel de al patrulea capitol ,,Prospectarea și evaluarea resurselor turistice în Turnu Măgurele" avem: analiza potențialului turistic, obiectivele turistice, infrastructura tehnică, marketing și promovare, serviciile turistice, tipuri și capacitatea de cazare, circulația turistică, alimentația – produsele locale și tipologia restaurantelor, centre de informare turistică și antreprenoriatul.

Patrimoniul turistic este modest și insuficient pus în valoare, acesta fiind situat în categoria turismului urban, dar odată cu alocarea de fonnduri orașul poate capăta alt aspect prin extinderea ariei turistice prin oportunități de dezvoltare a nișelor turistice (turism piscicol, turism sportiv – canotaj de exemplu, turism istoric – prin valorificarea ruinelor cetății medievale Turnu).

Acest capitol cuprinde informații și imagini de actualitate din Turnu Măgurele, sintetizate în urma vizitei făcute, pentru a urmări exact evoluția acestui oraș și pentru a face o analiză amănunțită cu privire la potențialul turistic al acestui oraș.

În cel de al cincelea capitol , intitulat ,,Viziunea și strategii de dezvoltare teritorială" avem ca și obiectiv dezvoltarea turismului în orașul Turnu Măgurele, ce se poate realiza cu ajutorul unui proiect bine pus la punct, ce poate fi făcut cu ajutorul Fondurilor Europene.

CAPITOLUL I. CADRUL NATURAL

1.1. Așezarea geografică si cai de acces

Municipiul Turnu Măgurele este localizat în sudul tării, aproape de confluența Oltului cu Dunărea, iar din punct de vedere teritorial-administrativ face parte din județul Teleorman (fig. 1.1). La o distanță de 3.200 de metri față de râul Olt și 4.200 de metri față de Dunăre, cu o suprafață de 107,2 km², orașul se individualizează față de zonele limitrofe atât geomorfologic, climatic, hidrologic, biogeografic și economic. Municipiul este delimitat la nord și nord-vest de comuna Odaia în timp ce la sud dincolo de Dunăre se afla dealurile Bulgariei cu orașul Nicopole iar în est comuna Măgurele, de unde este si denumirea orașului și comuna Ciuperceni. „Turnu Măgurele este ușor înclinat nord-sud, dând așezării forma de amfiteatru care domină toată lunca dintre Dunăre și Olt fiind situat pe următoarele coordonate geografice: 24°35’ longitudine estică și 43°45’ latitudine nordică” („Marele Dicționarul Geografic al României”, vol. 5, 1902)

Fig. 1.1 Localizare Turnu Măgurele

Sursa: prelucrare date dupa Google Maps https://www.google.ro/maps?hl=ro

Altitudinea orașului fată de nivelul mării este de 32m, altitudinea maximă localizată în centrul orașului, iar în estul orașului unde se înregistrează cea mai mică altitudine 20 m în vecinătatea comunei Ciuperceni. Dezvoltat pe terasa superioară a Dunării orașul are o lățime de 2-5 km, iar morfologia zonei se individualizează prim terasele și luncile Dunării și Oltului. Trecerea de la terasă la luncă se face prin intermediul unei „pante de racord”(faleza) ce constituie un teren stabil având cotele cuprinse între 38 m în vest și 30 m în est, pe terasă, și cote cuprinse între 22 m și 25 m, în luncă.

Orașul Turnu Măgurele se intersectează cu principalele drumuri de legătură din regiunile vecine similar cu dezvoltarea orașelor din Europa. După revoltele din secolul al-XIX-lea ce au avut loc în vestul Europei, drumurile spre est de-a lungul fluviului Dunărea s-au dezvoltat devenind actualele artere de acces în oraș, drumuri care s-au păstrat până azi. Ca să delimiteze parcelele pentru locuințe și să asigure accesul la acestea, între aceste artere de circulație s-au realizat legături stradale și străzi secundare. Astfel că se poat remarca trei mari etape de modelare a aspectului urbanistic ce se disting datorită evoluției urbanistice a așezării ce se suprapune cu evoluția sa teritorială: „perioada 1836-1948, 1948-1968, 1968-prezent”(Beaujeu-Garnier, Jacqueline, Chabot, Georges, 1971, Geografia urbană, București, Editura Științifică).

De la intrare în oraș se observă arhitectura stazilor sub formă de arc de crc urmate de ramificații ale străzilor secundare orientate simetric nord-sud cele din partea de vest a orașului în timp ce străzile secundare din est copiază aspectul semicercului redat de Bulevardul Republici ce se afla în apropiere de Monumentul Independenței.

Cu un număr de 11 străzi principale, fiind asfaltate și modernizate, din totalul de 160 de străzi existente, și ele fiind de asemenea asfaltate, în proporție de 80% din cuprinsul municipiului. Străzile din cartierele periferice nu sunt prevăzute cu trotuare, iar spațiul pietonal fiind asigurat pe majoritatea străzilor modernizate și asfaltate. Accesibilitatea orașului se realizează atât pe căi rutiere relativ dense și modernizate care fac legătura cu marile orașe și capitala tării, dar și pe cale ferată.

Calea ferată care asigură legătura cu partea de nord, Costești – Roșiori de Vede – Turnu Măgurele, se intersectează cu magistrala feroviară București – Roșiori de Vede – Craiova mai departe spre Timișoara. Prin parcurgerea unei distantențe de 150 km se poate ajunge în București. De asemena un alt drum prin care o persoană poate ajunge la Turnu Măgurele din București, este DN 52, care este modernizat, iar distanța prin Alexandria este de 135 km.

O altă cale prin care poți ajunge cu autoturismul la Turnu Măgurele, este cel de la Craiova, pe șoseaua Craiova, Caracal, continuând pe DJ 52 A, prin Plopii Slavitești, de asemenea drumul fiind modernizat în totalitate. Pentru a ajunge la Turnu Măgurele trecerea se face peste raul Olt pe un pod recondiționat recent, începând cu luna aprilie până în luna noembrie, deoarece începe perioada de iarnă, iar podul se ridică. În această perioadă, de iarnă, se ocolește prin Isbiceni, trecând pe podul de piatră din localitate, prin comunele Luncă, Segarcea, Lița.

1.2. Relieful si alcătuirea geologică

Din punct de vedere al reliefului, Turnul Măgurele și împrejurimile lui sunt dominate de Câmpia Romană. Acesta este reprezentat de două formațiuni bine individualizate și anume, câmpiile joase sau luncile râurilor și spațiile interfluviale, iar cea mai întinsă luncă unde se întalnesc cele mai mici altitudini, sunt în Lunca Dunării. Aceasta este caracterizată de gârle, numeroase balți și suprafețe mlăștinoase, ce s-au restrâns treptat datorită lucrărilor de îndiguiri și inbunatațiri funciare.

Orașul fiind situat pe unitate structurală cunoscută sub numele de „platforma moesica”, zona de unde face parte municipiul o particularitate strâns legată de structura geologică și de relief ce evidențiază latura economico-geografică deoarece oferă practicarea unei agriculturi diversificate (culturi de câmp îndeosebi cereale, culturi legumicole, viticole, pomicole), dar și condiții excelente pentru stabilirea așezărilor omenești și a mișloacelor de comunicare aferente.

Lunca Dunării în orașul Turnu Măgurele este extinsă predominant spre nord-vest, în regiunea confluentei Dunării cu Oltul. Aceasta luncă a luat naștere în urma activității marelui fluviu, prin eroziune laterală și acumulare longitudinală, fiind supusă de asemenea inundațiilor.

Lunca Oltului este mai extinsă în zona confluenței râului Olt cu Dunărea. Un rol definitoriu în formarea reliefului din această zonă îl au: lunca Dunării, lunca Oltului, terasa Dunării și terasa Oltului. La confluența Dunării cu Oltul regăsim o câmpie înconjurată de localitățile Islaz și Turnu Măgurele. În zona de nord se ridică în abrut de 80 de grade la o înălțime de 12-14 m, ce constituie de fapt prima terasă a fluviului, și anume, terasa Călărași (fig. 1.2).

Cunoscută și sub numele de „Terasă Măgurele” , este constituită din punct de vedere litologic din cele mai vechi depozite cuaternare alcătuite din nisipuri, pietrișuri, bolovănișuri și câteva interpuneri de argile cenușii și strate de lignit ce este suplimentat acumulări de dune și deluviile de pe versanții văilor.

Din prisma strcturii pedo-geologice în municipiul Turnu Măgurele resursele de subsol sunt relativ putine specifice zonei de câmpie, așadar ca resurse exploatabile sunt nisipurile si pietrișurile ce se folosesc pentru industria materialelor de construcții.

Fig. 1.2. Trepte hipsometrice Turnu Măgurele

Surse: Municipiul Turnu Măgurele – Dinamica Spațiului Urban ,București 2011

Solurile se încadrează în clasa molisolurilor, regăsindu-se următoarele tipuri de sol: cernoziomul propriu-zis (castaniu) favorabil pentru culturile agricole și cernoziomul „levigat” regăsit pe podul teraselor acoperite cu loess și depozite „loessoide”. Acestea fac parte din categoria solurilor cu proprietăți propice dezvoltații agriculturii, deficitul de apă fiind compensat prin irigări; cernoziomul nisipos ocupă partea de sud a municipiului, favorabil dezvoltării plantelor.

1.3. Elemente climatice caracteristice

Cu amplitudini mari ale temperaturii aerului, cantități reduse de precipitații și adeseori în regim torențial vara, precum și frecvente perioade de secetă, radiația solară, sub raport cantitativ una dintre cele mai mari din țară, înregistrează o valoare cuprinsă între 125 și 127,5 kcal/ cm² și cu o durată de strălucire a soarelui cu valori cuprinse între 2.200-2.300 ore pe an (aproximativ 250 zile), conform stației meteorologice, municipiul Turnu Măgurele se înscrie într-un climat temperat–continental tipic Câmpiei Române. Astfel orașul se încadrează în topul orașelor cu cel mai mare aport de energie solară din țară.Aceste date sunt preluate de la stația meteo din Turnu Măgurele.

Fig. 1.3. Evoluția temperaturii medii anuale (1965-20017)

Sursa: Preluare date de la stația meteo Turnu Măgurele

Influențele locale ce sunt influențate de bazinul dunărean care se suprapun influențele generate de circulația maselor de aer: influențe oceanice și submediteraneene determinate de ciclonii de pe oceanul Atlantic și cei de pe marea Mediterană și influențe de ariditate generate de anticiclonii euro-asiatici. Sudul Câmpiei Române, de-a lungul Dunării, alături de alte regiuni și ale țării, prezintă cele mai ridicate temperaturi medii anuale, acestea fiind de peste 11°C (fig. 1.3). Mediile lunii celei mai calde, iulie, sunt 23,4°C, iar mediile lunii celei mai reci coboară sub -2°C. Maximele absolute 41,4°C în vara anuui 1962, iar minimele absolute, în apropierea Dunării în sudul orașului, înregistrând o valoae sub -32,5°C pe 24 ianuarie 1942.

Precipitațiile atmosferice nu depășesc 500 milimetri pe an, relativ mai scăzute datorită gradului de continentalism. Cantitățile medii lunare, cele mai mari cad în iunie-73,5 mm iar cele mai mici cad în februarie 31.8 mm. Cantitatiile maxime căzute în 24 ore au rezultat 106.5mm (5 sept 1904).

Roza vânturilor pentru Turnu Măgurele arată câte ore pe an bate vântul din direcția indicată în graficul de mai jos. Astfel putem observa ca în cea mai mare parte a anului vântul bate din din vest vara si toamna și din nord-est iarna si primavara cu viteze maxime de pâna la 60 km/h. Cele mai mici valori ale vitezei vântului sunt din partea nord-vestică datorita lipsei patrunderii vântului prin Arcul Carpatic fiind ca un baraj ce nu pot trece astfel nic masele de aer încarcate cu precipitații datorită influențelor oceanice(fig. 1.5).

Din această cauză prin emiterea de radiații prezente la combinat prin direcția vântului, mare parte din aceste radiații au ajuns pe teritoriul Bulgariei ce a urmat cu un conflict ce s-a menținut o perioadă de timp. Cu ajutorul consiliului local si guvernului situația s-a remediat iar statul Bulgar amenință cu amenzi mari datorită pagubelor provocate de acest incident.

Fig. 1.5. Roza vânturilor Turnu Mâgurele

1.4. Rețeaua Hidrografică

Principalele artere hidrografice le reprezintă fluviul Dunărea, care formează granița de sud a teritoriului și Oltul. Aflată în partea sudică a orașului, Dunărea, cu o lățime de aproximativ 900 de metri debitul mediu fiind aproximativ de 5.800 mc/s. Primăvara datorită precipitațiilor bogate cantitativ și topirea zăpezilor Dunăra înregistrează cel mai mare debit. Prin construirea de diguri s-a realizat stoparea inundațiilor care în anul 2006 ajunsese la cote alarmante cu un debit de peste 13.500 mc/s și a produs cele mai periculoase inundații din ultimii 20 de ani. Apele Dunării sunt folosite astăzi în sisteme de irigații datorită climatului secetos pe timpul verii.

Nodul hidroenergetic Turnu Măgurele – Nicopole construit, în cooperare cu statul bulgar, nu doar pentru valorificarea energiei electrice pe care o produce, dar îi oferă orașului largi posibilități din punct de vedere economic și stabilirea unui punct de frontieră pe cale rutieră.

Al doilea râu important ,este Oltul unde se varsa în Dunăre în comună Islaz, nu numai pentru oraș dar și pentru întreg județul Teleorman, cursul acestuia parcurge o distanță de 20 de km pe teritoriul județului având o importanță deosebită prin sistemul de irigați. Debitul multianual este de 192,5 mc/s înregistrat la stația hidrometrică Isbiceni, dar el oscilează în funcție de cantitățile de precipitații. Acest debit a crescut și a depășit 2.000 mc/s în ultimii ani iar debitul maxim istoric înregistrat de acesta este de 2.900 mc/s în toamna anului 1972. Sunt perioade care debitul Oltului oltului a înregistrat valori foarte mici cum s-a întâmplat în ianoarie 1944 înregistrând o vaoare de 26,6 mc/s.

Rezultate din activitatea marelui fluviu Dunărea lacurile naturale, de dimensiuni relativ mici, sunt lacuri de crov, de lunca și de braț părăsit. Cele mai multe lacuri sunt cele de luncă ce au dispărut majoritatea odată cu începerea lucrărilor de îndiguire. Aceste lacuri au un caracter relativ temporar și își măresc perimetru în anii mai ploioși. Iazurile și heleștele sunt lacuri artificiale amenajate pe cursul celor două râuri realizate pentru a deservi în scop gospodăresc și piscicultura.

Astfel cele două râuri au o importanță deosebită pentru municipiul Turnu Măgurele datorită factorului hidrologic ce i-a dat orașului din punct de vedere economic și industrial, marele plus al orașului rămâne portul de pe Dunăre care a deservit la dezvoltarea orașului.

1.5. Vegetația și Fauna

Vegetația în cea mai mare parte a municipiului este de silvostepă și stepă, cu aspect de „câmpuri suspendate” la altitudini cuprinse între 60 și 175 metri, precum și de luncă. Prin altitudinile sale mai coborâte (20-24 m) lunca Dunării se detașează ca o unitate aparte și prin peisajul deosebit cuprins de un întins șes aluvial ce se continuă în lungul Oltului prin luncile joase și întinse.

Fauna cuprinde diferite specii caracteristice zonei de campie unde întâlnim o gamă diversificată de animale sălbatice precum: mistrețul, căprioara, iepurele, hârciogul, popândăul, cârtița, viezurele, șoarecele de câmp, lupul, vulpea, ariciul, etc. În zona se întalnesc și specii de păsări cum ar fii: ciocârlia, prepelița, ciocănitoarea, potârnichia, fazanul, coțofana, etc. Sunt și unele specii de păsări pe cale de disparitie dropia, ocrotita de lege si pastrata in cateva rezervatii în apropire de municipiu.

1.6. Protecția și conservarea mediului

Un factor substanțial în dezvoltarea omului reprezintă resursele regenerabile, din acestea fac parte: resursa de apă, aerul, solul, flora și fauna sălbatică. Afectată, în general, de două grupe de factori esențiali pentru calitatea mediului: factori cu caracter obiectiv, rezultați prin exercitarea unor fenomene naturale nefavorabile și factori subiectivi, cauzați de activități umane. Omul printre multiplele activități pe care le realizează, contribuie din păcate la distrugerea mediului, aici sunt incluse activitățile turistice și intervenția necontrolată și abuziva asupra mediului înconjurător.

Spre deosebire însa de rezultatele nocive pentru mediu, pe care le generează municipiul Măgurele, ca de exemplu industria, ale căror efecte se resimt datorită poluării industriale ce poate aduce o contribuție majoră în degradarea mediului. Nu contribuie numai la degradarea cadrului natural,care este cauzată de activitățile desfășurate abuziv în mediu, dar reprezintă un factor ce este resimțit pe termen lung , prin adoptarea unor reglementări specifice și eficiente ce poate restabili echilibrul natural.

Relieful, peisajul, rețeaua hidrografică, monumentele naturii, la care se interpun și resursele antropice ca monumente de arhitectură și artă, cetățile istorice, toate acestea reprezintă componente ale mediului și oferta atracție turistică, favorabilă pentru desfășurarea unor multiple forme de turism: de drumeție, odihnă și recreere, ia turismul de sănătate sau cel cultural.

Cu cât aceste resurse sunt mai variate și complexe, cu atât au un impact mai puternic și generează activități diversificate. Relația turism-mediu are o importanță deosebită, ocrotirea și conservarea mediului reprezentând condiția esențială de desfășurare și dezvoltare a turismului. Orice modificare sau intervenție distructivă a proprietăților primare cauzează potențialului turistic, ce constă în diminuarea sau anularea resurselor, dar și a echilibrului ecologic

CAPITOLUL AL II-LEA. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA TERITORIALĂ

2.1. Contextul geo-istoric al apariției orașului Turnu Măgurele

Făcând parte din categoria orașelor noi, Turnu Măgurele, are o vârstă de aproximativ un secol și jumătate, insa din punct de vedere al teritoriului în sine are o perioadă mult mai veche. Favorizat de poziția geografică, condițiile climatice blânde, fluviul Dunărea aflat în apropiere și solul fertil acest teritoriu a fost populat de aborigeni din cele mai vechi timpuri pentru agricultură. Odată cu trecerea timpului orașul a început să prindă contur cu apariția comerțului datorită așaziselor drumurile comerciale fiind însemnate la număr unde se intersectau la malurile fluviului Dunărea.

Acest oraș poarta dovezi din timpuri străvechi, astfel la periferia orașului mai exact în Ciuperceni, comună subordonată municipiului, s-au găsit așezări din paleoliticul superior, dar și numeroase unelte (cioplitori, răzuitori, toporașe, cuțite) realizate din „prund” de mâna omului.

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea s-a descoperit la Turnu Măgurele marele tezaur care datează din perioada târzie a epocii bronzului. Compus din zece cilindri lungi de 5 cm, cu un diametru de aproximativ 55 mm și având o textură cu nervuri oblice realizate dintr-un fragment de țeava de aur, tezaurul, conținea 433 de inele de mărimi diferite și serveau ca monedă la schimburile comerciale care se petreceau în zonă. Studiat îndeaproape de Vasile Pârvan un mare istoric, arheolog și epigraf român s-a descoperit că aceste monede erau folosite în relațiile de schimb între coloniile grecești stabilite pe țărmurile Asiei Mici și localnici acestor ținuturi.

Primele așezări și morminte datează din epoca fierului dar și multele obiecte și unelte descoperite în apropierea orașului, dar și în zone mai îndepărtate acestuia fiind realizate de traco-geți, creatorii de arme și unelte din fier, care puneau foarte mare valoare în același timp agriculturii, ocupându-se pertotal de păstorit și meșteșugărit.

În a doua jumătate a epocii fierului civilizația geto-dacă se evidențiază printr-o cultură materială și spirituală. Aceste evenimente sunt scrise în lucrarea „Așezări getice din Muntenia” în 1966 de profesorul arheolog Radu Vulpe unde identifica perimetrul județului și aproximativ 30 de așezări rurale și patru cetăți geto-dacice ce ilustraza dezvoltarea agriculturii și a meșteșugurilor. Geto-dacii fiind foarte pricepuți în cultivarea pământului unde sunti amintiți de către istoricul grec Arrianus, autor al unei opere despre „regele macedonean de la nord de Dunăre” , în zona municipiului Turnu Măgurele, scrie: „că ostașii săi, ca să-și croiască drum, au fost nevoitți să culce grâul cu sulițele!”(Gazeta oficială a Țării Românești, nr. 5, pag. 27. ÎI. 1836.)

Geto–dacii excelau nu doar în agricultură, ei fiind adevărați maeștrii în arta manipulării fierului, ei fiind mari meșteșugari fapt ce determina numeroasele descoperiri în materie de arme și obiecte din fier. Acestea nu aveau doar fierul ca materie primă aici se adauga și metalele prețioase doarece s-au descoperit numeroase obiecte din aur și argint.

Primele monezi turnate de către geto-daci a fost pe la mijlocul secolului al III-lea înaintea erei noastre, iar mai târziu sistemul econoic al Impriului Roman a început să cuprinde toată Europa inclusv teritoriul de la nord de Dunăre. Schimbările economice impuse de Imperiul Roman au o intensitate foarte mare lucru dovedit prin descoperirile de vase, arme, unelte și haine romanice în împrejurimile municipiului Turnu Măgurele.

La începutul secolului al II-lea, după războaiele daco–romane anii 101-106 cu victoria obținută de împăratul Traian și a armatei sale în cucerirea Daciei, perimetrul actual al orașului Turnu Măgurele nu se alipește în componența noii provincii constituite. Prin săpăturile ce au avut loc la Islaz au ieșit la suprafața sarcofage, arme, ceramică datate din secolele III – IV ce se dovedește că aici se aflau așezări rurale civile și cetăți.

2.2. Toponimia prin raportare geografică și istorică

Întreg perimetrul municipiului Turnu Măgurele a fost puternic examinatde către istorici și arheologi. Cele mai multe cercetări arheologice s-au realizat în ruinele cetatății Turnu la mijlocul secolului al XIX-lea. Unul dintre cei care s-au afirmat a fost August Treboniu Laurian ce a înfăptuit unele studii, unde și-a exprimat punctul de vedere în lucrarea „Magazin istorc pentru Dacia” în 1846. Făcând o retrospectivă a ruinelor cetății, el afirma: „Fundamentele lui formează o figură pătrată cu un diametru de 35 de pași și sânt ânconjurate de un șanț lat de 5 pași. În aceste fundamente aflarăm mai multe pietre tăiate, de mărime grozavă, mai multe bucatți de cărămidă și un ciment ce încă s-ar socoti de lucru roman. Eu sunt de părere că această zidire nouă s-a ridicat pe ruinele unui turn roman, ca și cel de la Giurgiu.” (August Treboniu Laurian, Magazin istorc pentru Dacia, 1846)

Pentru o foarte perioada de timp se credea că municipiul Turnu Măgurele a fost construit pe vechile ziduri ale cetății construite de romani din timpul lui Traian această afirmație a fost realizată de A. T. Laurian. Cercetând în amănunt zidurile cetății arheologul Grigore Tocilescu afirma că primii făuritori au fost tot romanii „Ruinele acestui castel ne arată pe lângaă o zidire mai nouă de piatră moale adusă de dincolo de Dunăre, legată cu văr, cărămizi late, bine arse și un mortar tare, așa cum numai romanii știau să-l fabrice!” ,realizată în lucrarea „Monumente epigrafice și sculpturale”.

În cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în perioada războiului ruso-turc desfășurat între anii 1768 – 1774, în perimetrul cetății Turnu se adunase o garnizoană de peste 3000 de oșteni. Sub conducerea generalului Repnin rușii înconjoară cetatea în 1771, dar neputând să pună stăpânire pe cetate. Ulterior în primăvara anului 1772 cu o ultra ofensivă rușii reușesc până la urmă să pună stăpânire pe cetate după ce reușesc să îi învingă pe turci.

În toamna anului 1828 rușii reușesc să construiesc un cap de pod peste Dunăre între Turnu și Nicopole, iar în febroarie 1829 formând o armată de peste 1000 de soldați, rușii, reușesc să treacă Dunărea și cu această ocazie cuceresc și flota turceasca de pe fluviu și pun stăpânire pe înprejurimile malului de la nord de Dunăre. Țara Românească reușind să își recupereze teritorile cucerite de ruși prin tratatul de pace de la Adrianopol din 1829, iar cetatea Turnu este dărâmată și arsă și este recunoscută apoi ca fiind teritoriu ce aparșine Țării Romanești, ulterior aceasta a fost reâncorporată județului Olt și păzită de soldați înarmați (fig. 2.1).

În anul 1835 un grup de 115 precupeți trimit o petiție domnitorului Alexandru Ghica, ce menționau crarea unui nou oraș, port, pe locul fostei cetăți cu numele de Turnu. Petiția a stârnit interesul domnitorului și ulterior a fost aprobată.

Petiția prin care se menționa construirea noului oraș port, Turnu, Conținea următoarele prevederi:

„Cu prilejul că s-a primit de la Departamentul din lăuntru, prin raportul ot-cîrmurei județului Oltului cu nr. 3652 că neguțători ce pun jalbă către înălțimea sa au arătat dorința de a înfiinșa oraș la Turnu, sunt la număr cinsprezece și se pot aduna până la două sute: luându-l în băgare de seamă cât de folositor este a fi capitala județului de margine la locul unde este port, privind această atât pentru înflorirea negoțului cea cu înlesnirea adunării populației, multă întindere și spornică înaintare întru înfrumusețarea orațelor, cât și înspre mai multă înlesnire în organizația bunelor întocmiri, urmând a fi într-unul și același loc toate ramurile de dregători administrative, judecătorești și carantinești, precum și strejuitoare de granișa chibzuiaște, polițienească priveghe și înlesnire ce pot avea neguțători asupra relației ce au în felul de pricini cu dregătoriile, cât și pentru că Slatina se află într-un loc cu totul la o margine și neîndemânatic pentru cea mai multă parte a locuitorilor județului, la trebuințele ce au cu amănunte din capitala lui, de neapărat se socotește a se muta capitala județului Oltul la Turnu, după pilda orașului Giurgiu, Brăila și Turnul Severinului.

Fiind și acest județ din cele de margine și cu o schelă așa asemănătoare, iar mai cu seamă că și locuitorii județelor învecinate vor simți un mare ajutor de a putea vinde mai cu preț productele, ce ar putea strânge din munca lor, pentru că atunci le vor duce cu înlesnire în acest port unde vor putea găsi mulți mușteri a le cumpăra, spre un asemenea dar sfârșit . . . se chibzuiește următoarele:

– Se va stratornici acolo oraș în raza sa de stînjeni cuadrați 200.000, având și Islaz, peste tot 1004 pogoane, cu aceleași îndeledniciri și reguli ce s-au întocmit la Giurgiu și la Brăila.

– Planul orașului se va alcătui după pilda celor nouă orașe ale Europei.

– Numele acestui oraș va fi Turnul.

– Strămutarea ot-cîrmuirii și a tribunalului din Slatina la Turnu se va face după noua înscriere a contribuțiunilor, când atunci se va duce la săvârșire și proiectul de rotunjire în totalul sau, potrivit cu întinderea județului Olt fiind unele sale peste treizeci ceasuri depărtare de Turnu”(Gazeta oficială a Țării Românești, nr. 5, pag. 27. ÎI. 1836 )

Fig. 2.1 Poziționarea geografica a orașului Turnu 1866

Surse: Ilie Oprea, Marin Dumitrescu, Ion Grigorescu-Turnu Magurele, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1986.

Înființarea orașului s-a realizat prin acest act oficial, la 27 febroarie 1836. Un alt document oficial care să consemneze numele de Turnu Măgurele nu s-a găsit în arhivele documentelor oficiale, iar monigrafia orașului apare târziu, tocmai în anul 1911 se specifică deosebirea de Turnu Severin și Turnu Roșu, situat lângă comună Măgurele, orașul de atunci poartă numele Turnu Măgurele.

Cu pași repazi orașul începe să înflorească, iar ocupația de bază a localnicilor noului oraș era cultivarea pământului și creșterea animalelor și practicarea de hamali și căruțași în port. Mai mult decât atât la Turnu Măgurele se formează o întreagă piața comercială de cereale, de aici a crescut și economia orașului crește și până în anul 1875 când a fost desemnat cel mai important port de la Dunăre pentru întreaga desfășurare de produse agricole ce aveau loc și a fost desemnat cel mai important punctul de comerț din Oltenia. Pe lângă produsele de cereale, prin debarcaderu de la Turnu Măgurele de exportau oi, capre, porci, dar și sare, vin și se importau cafea, piper, migdale, rodi și tot felul de „coloniale”.

2.3. Orașul Turnu Măgurele în perioada contemporană

După anul 1962, interesul partidului pentru dezvoltarea tuturor așezărilor urbane din întreaga țară, la Turnu Măgurele se încep lucrările la unul dintre cel mai mare Combinat chimic de la noi din țară, reprezentând cel mai mare obiectiv din această regiune.Până în anul 1978 acesta s-a dezvoltat și a atins o valoare de 20% din întreaga producție de îngrășăminte chimce la nivelui întregii țări.

Datorită așezării Combinaului chimic la aproximativ 2 km de malul Dunării a reprezentat un privilegiu având în vedere transportul și aprovizionarea din apele Dunării, astfel ușurând exportul de mare tonaj ce avea loc în port și a orașelor din luncă din întreaga Câmpie Româna. Deoarece terenul, unde s-a stabilit construcția Combinatului chimic, era inundabil a fost necesar ridicării acestuia cu cinci metri față de nivelul Dunării, astfel la Combinatul chimic nu mai exista pericol de inundații datorită apelor Dunării.

Ulterior, la începutul anului 1981, prin dorința partidului s-a construit și Inteprinderea de utilaj chimic prin reorganizarea fabrici de motoare și echipamente electrice ce reprezenta „zestrea industrială a municipiului” unde lucrau aproximativ 2.000 de muncitori.

Combinatul chimic și împrejurimile acestuia reprezentau pentru municipiu o construcție impresionantă cu instalațiile de iluminat pe timp de noapte și coșurile sale înalte îi redă turistului o priveliște de ansamblu deosebită și pe timp de zii că un monument grandios, iar noaptea o construcție impresionantă prin instaațiile de iluminat.

Închis parțial pentru pentru a se implementa tehnologie nouă, în anul 1999, Combinatul Chimic din Turnu Măgurele cu numeroase cazuri de poloare dincolo de granița fără ca țara noastră să facă demersuri în această privință pentru oprirea toxinelor poluante ce avea contact cu apele Dunării vecinii, bulgarii, nu erau de acord. Poluarea s-a realizat datorită unui incident suferit la pompele de amoniac și carburant ale combinatului. Trecut repede cu vedera acest incident a provocar numeroase pagube. Cea mai mare fiind semnalată pe un braț al Dunării, cuprins între malul românesc și Ostrovul Sredniak, în dreptul comunei Ciuperceni.

Odată terminarea lucrărilor nodulu hidroenergetic de la Turnu Măgurele – Nicopole, construit în Colaborare cu statul Bulgar, aesta, se adauga la profilul industrial al municipiului și stârnește pentru vizitatori un punct de atracție pentru cei dornici de adrenalină și cei atrași de priveliști care îți tăie răsuflarea aici este locul perfect.

Prin ritmul alert al construcțiilor de locuințe, până în anul 1990 s-au realizat peste 5.000 de apartamente și în paralel, la parterul blocurilor, amenajări de spații verzi și parcuri în fiecare cartier al municipiului. Toate prăvăliile de la colț de stradă au fost amenajate în apropirea centrului orașului și transformate în piață de fructe și legume.

După anii 2000 municipiul Turnu Măgurele are alt aspect fata de secolele trecute, orașul este modernizat în totalitate toate străzile orașului sunt asfaltate, iluminatul publc este total schimbat acum totul este automat și iluminat electric, s-a schibat și aspectul feței oamenilor care îi întâlnești toți au altă înfățișare gândesc diferit față de acele timpuri când orașul era la faza de început. Acum fiecare turist ce ajunge în oraș este fascinat de istoria orașului și sunt bucuroși să afle de eroii care au pus bazele dezvoltării acestui oraș port la Dunăre.

Astăzi municipiul Turnu Măgurele se numără printre cele mai slabe orașe dezvoltate economc, de altfel toate orașele din această zonă a țării sunt în aceiași situație datorită lipsei investițiilor, industria fiind reprezentată de mici fabrici de confecții, până și activitatea portuară este în declin și continuă să scadă, singură activitate prezentă în port este comerțul cu cereale care și nu este foarte însemnat cantitativ. În ultimii ani a fost recondiționat sediul politico-administrativ al municipiului, cu linii arhitecturale moderne, s-au mai construit școli și grădinițe noi, dar și un spital cu mobilier cu obiecte sanitatre noi acceaste prin fonduri europene.

2.4. Poziția municipiului Turnu Măgurele în sistemul urban românesc

Dezvoltarea teritorială a municipiului Turnu Măgurele este rezultatul creșterii progresive și continue a așezării, dând naștere a unor noi funcții și al dezvoltării celor prezente. Prin extinderea în suprafață se produc schimbări ale modului de viață și al modificării nivelului de trai al populației. În ceea ce privește perioada evoluției teritoriale a orașului, acesta prezintă o dezvoltare treptată,ce se poate observa în teren, aspectul urbanistic al orașului, precum și segvențele din cele mai importante perioade de dezvoltare din punct de vedere social-economic (fig. 2.2). Extinderea orașului a fost planificată de către magistrații orașului, în evoluția teritorială a orașului putându-se delimita trei etape:

– Perioada de la apariție, constituire și conturare a localității -1945;

– Perioada 1945 – 1968;

– Perioada 1968 – prezent.

Fig. 2.2. Evoluția teritorială a orașului Turnu Măgurele

Ca și a altor orașe dunărene, planul orașului este realizat inițial de Moritz von Ott și de arhitectul Villacrose, apoi de inginerul Karl Zolt și Jean Petit. Planul s-a constituit ținându-se cont de înfățișarea terenului, precum și de direcția vânturilor dominante, majoritatea străzilor fiind sub formă de arc de cerc, excepție făcând artera principală Bulevardul Independenței.

Consiliul alocă contracte la începutul anului 1861 pentru achiziționarea și instalarea de lămpi publice pentru iluminatul public ce sunt analizate în anul 1860, iar în 1869 este atribuită o licitație pentru pietruirea a 5 străzi, într-o fază incipientă, apoi și alte străzi vor urma a fi pietruite, prețul fiind suportat de fiecare proprietar al orașului, care plătea o taxă pentru partea sa de stradă.

O problemă continuuă a conducerii orașului a reprezentat-o alimentarea cu apă potabilă, apa fiind adusă de localnici care cărau apa cu „sacaua”. Soluția finală a fost alimenta orașul cu apă din Dunăre, înfăptuita în anul 1915 rețeaua de distribuție a apei, în paralel cu cea de scurgere a apelor reziduale.

Conducerea orașului nu a pierdut din vedere nici amenajarea spațiilor verzi, plantarea arborilor de-a lungul străzilor pe care se concentrează traficul din zonea centrală a orașului, începând în 1880, dar și amplasarea a numeroase monumente arhitectrale. Hubert de Mervee propunând, în anul 1873, înființarea unui „drum de fier american”, care să lege orașul de port fiind folosit pentru transportul public de persoane, dar din lipsa fondurilor propunerea nu s-a aprobat, transportul realizându-se cu ajutorul birjelor.

În sistemul urban românesc, poziția orașului Turnu Măgurele, este predominat de funcții

le sale administrativă, economică, socială și culturală ce se întind peste întreg teritoriul județului și nu numai. În perioada 1966-1985 a fost inventariat un proces accelerat de dezvoltare a orașului, înregistrându-se o creștere numerică și teritorială, dar în perioada de după 1985, numărul de locuitori s-a redus considerabil, ca și în celelalte orașe din județ, transformându-se structura demografică și funcțională.

Totalul economiei orașului a evoluat considerabil prin ponderea activității de afaceri, s-a extins sfera desfășrurării serviciilor, dar în același timp s-a micșorat numărul populației ocupate în ramura industrială, care rămâne totuși majoritară. Municipiul Turnu Măgurele făcând parte din categoria „orașe cu evoluție în salturi sau în cascadă”, care se definește prin rupturi majore în dinamica orașelor, expromate printr-o diminuare a numărului de locuitori, după o creștere bruscă a populației, ca urmare a intervențiilor directe în baza economică a orașului prin construirea colosului Combinatului de îngrășăminte chimice.

CAPITOLUL AL III-LEA. ELEMENTE GEODEMOGRAFICE

3.1. Evoluția numerică a populației și dinamica naturală

Municipiul Turnu Măgurele a cunoscut o evoluție demografică oscilantă, marcată fie de creșteri sau scăderi al numărului de locuitori . Încă din vremuri străvechi orașul de astăzi și regiunea înconjurătoare prezintă probe scrise și nescrise ale continuității prezenței umane. Când Țările Române și-au obținut independența în anul 1829, agricultura începe să se dezvolte, astfel aria terenurilor arabile se mărește prin defrișarea pădurilor atrăgând și populația din zonele de deal și munte, pentru a se ocupa de agricultură.

După ce a fost înființat, la început cu numele de orașul Turnu, la 27 februarie 1836, pentru a însușii atribuții economice.În primii ani ai evoluției sale, a avut un ritm de dezvoltare greoi, ca urmare a opoziției manifestate de proprietarii de moșii. Cu un număr de 4454 de locuitori înregistral la recensământul din 1866, care în 20 de ani indică o creștere accelerată a populației care a crescut de 5,5 ori,. Oamenii locurilor din apropiere aveau un interes foarte mare în comerțul cu cereale, care se desfășura în debarcader, aceasta fiind, până în 1875, cel mai important port pentru piața de desfacerea a produselor agricole la Dunăre.

Cu o activitatea comercială destul de intensă orașul atrăgea numeroși investitori, dar și persoane ale căror activități erau destinate a se simți bine semenilor. Scăderea numărului de locuitori, după anul 1945, este un efect al repercusiunilor celui de-al doilea Război mondial și a foametei ce i-a urmat (1946-1947), precum și schimbările politice ale țării ce au avut loc de după război.

Fig. 3.1. Evoluția numerică a populației (1866 – 2017)

Surse:Prelucrare date INS

După cel de-al doilea Război mondial, are loc o creștere importantă a populației, după 1956, forța de muncă crește odată cu industrializarea excesivă atât din cadrul județului, cât și din alte județe, mai ales cei specializați care urmau să lucreze la Combinatul de îngrășăminte chimice și în construcții. Nevoia de forță de muncă nu se manifestă numai în sfera industriei, ci și în alte ramuri economice, dar și în sectorul agricol și al serviciilor (fig. 3.1).

În anul 1990, ca urmare a schimbărilor politice și sociale înregistrate la nivel național, în ultimele două decenii, evoluția demografică a orașului înregistrează o scădere constantă ce este determinată de o serie de procese socio-economice, precum: revenirea fiecărui cetățean dreptul terenului agricol, restructurarea economiei, mișcarea migratorie urban-rural, migrația externă.

Odată cu schimbarea economiei sau redimensionarea marilor agenți economici ce au condus la disponibilizări masive ce a determinat apariția de forme sociale noi, precum șomajul, exercitând totodată migrarea populației către zona rurală învecinată sau către alte regiuni aspiratoare de forță de muncă.

3.2. Mobilitatea teritorială

Dinamica naturală și mobilitatea teritorială a populației sunt două fenoene demografice majore ce a rezultat numărul populației curent. Prin transformările și evenimentele ce au avut loc permanent, viața comunității urbane oscilează predominând elemente ce țin de evoluția numerică a populației, de structură pe vârste și sexe, de starea psihologică, materială și spirituală a grupului social, de factorii istorici, politici și economici. Mișcarea naturală și cea migratorie sunt responsabile de fluctuațiile numerice ale populației și de asigurarea continuității locuirii.

Un alt indicator important este evoluția bilanțului migratoriu, ce se caracterizează prin raportul sosirilor și cel al plecărilor din totalul populației existente în municipiul Turnu Măgurele. Obiectivul în acest caz a fost acela de a identifica tipologii distincte de creștere sau scădere a intervalului multianual 1990-2016 în functie de varițtia indicatorilor si de relatiile dintre numarul sosirilor și numarul plecărilor. Datele statistice necesare realizarii graficului au fost preluate din baza de date TEMPO Online a Institutului National de Statistica.

Fig. 3.2. Bilanțul migratoriu în intervalul de timp 1990-2016

Surse:Prelucrare date INS

Bilanțul migratoriu oscileaza în detrimentul sosirilor, dar si cel al plecarilor fapt ce determina modificări ale numarului de locuitori. Astfel putem observa ca în anul 1990 se inregistreaza ponderea cu cel mai mare numar de sosiți, iar cea mai mica valoare o regasm în 2013. Cel mai mai mare coeficient în rândul plecărilor se inregistreaza în 1998, iar cel mai mic este inregistrat în 2006 cand numarul plecărilor și numarul sosirilor aproape că înregistrau aceiași valoare înregistrat la Institutul Național de Statistică (fig. 3.2).

Alte elemente ale dinamicii naturale sunt natalitatea și mortalitatea alături de alți factori ce influențează sensul evoluției numerice, ce implica un caracter de creștere sau de scădere în stabilirea ponderei cadurului natural.

Mortalitatea, ca fenomen demografic, reprezintă numărul deceselor, pe o perioadă determinată, exercitate în rândul populației. Datele calculate evidențiază evoluția fluctuantă a ratei mortalității, care prezintă, însă, un trend ascendent, maximul înregistrat fiind de 11,6 ‰, în anul 2014, iar cea mai mică valoare înregistrată a fost în anul 1965, fiind de 6,9 ‰, ca rezultat a fenomenului de îmbătrânire demografică.

Mortalitatea infantilă reprezintă gradul general de dezvoltare economică și al serviciilor sanitare, dar și gradul de civilizație materială și spirituală a populației. Datele analizate, pentru perioada 1965-2017, indică cele mai mari valori ale raței mortalității infantile pentru perioada 1965-1990, cu un maxim în anul 1970, iar după anul 1990, valorile ratei mortalității infantile scad, minima înregistrându-se în anul 2000, urmare a creșterii condițiilor sanitare, în oraș, după anul 1980, construindu-se un spital nou și o policlinică.

Fig. 3.3. Evoluția bilanțului demografic (1965-2017)

Surse:Prelucrare date INS

Din analiza valorilor multianuale ale ratei natalității și mortalității pentru perioada 1965 – 2017, se poate observa existența a două perioade: perioada 1965-1993, perioadă de creștere naturală și perioada 1994-2017, perioadă de declin demografic.

Rata medie a natalității înregistrează creșteri între anii 1965-1980 când se ajunge la valoarea de 21,3 ‰, iar apoi urmează o perioadă de scădere rapidă în anii 1985-1989 și și o perioadă de scădere ușoară în anii 1990-1995, iar în ultima perioadă se remarcă o evoluție aproape constantă în jurul valorii de 7,5 ‰. Scăderea natalității determină îmbătrânirea populației și a instabilității economice, dar mai ales al nesiguranței locului de muncă sub aspectul deplasării populației fertile către alte centre urbane (fig. 3.3).

Indicele de vitalitate este indicatorul demografic realizează privind evoluția numerică, pe baza raportului dintre numărul născuților vii și al numărului de decedați pe o perioadă de timp, calculate la o sută de locuitori. Din analiza datelor calculate se observă faptul că valorile medii ale indicelui de vitalitate au avut o evoluție crescătoare între anii 1965-1970 și descrescătoare după anul 1995, când valorile scad sub 100, ajungând, în anul 2005, la 70 %.

Fig. 3.4. Evoluția idicelui de vitalitate (1965-2015)

Surse:Prelucrare date INS

Dupa cun ne arată graficul, indicele de vitalitate înregistrează o creștere între anii 1965-1970 urmată de o scadere până în anul 1995, iar dupa anul 2000 acesta oscilează reprezentând astfel o micșorare a prosperității populației, prin numarul mic de nou nascuți evaluat la o sută de locuitori (fig. 3.4).

3.3. Structura demografică

Structura populației se caracterizeaza în funcție de anumite caracteristici demografice, socio-umane, care pot fi cuantificate. Factorii care acționează asupra populației municipiului Turnu Măgurele aduce modificări structurale, observabile la nivelul densității populației, al structurii pe grupe de vârstă și sexe, a domeniilor de activitate, etc.

Analiza structurilor demografice din municipiul Turnu Măgurele se bazează pe datele recensămintelor populației din anii 1948, 1956, 1966 1977, 1992, 2002, 2011, perioade în care numarul populației din oraș sa modificat datorită mai multor factori, în special factori politici, ce au reprezentat modificări semnificative în rândul populației.

3.3.1 Densitatea populației

Densitatea populației este un indicator important, care exercită gradul de antropizare și se manifestă prin potențialul natural și de cel economic fiind constituit din factori favorabili sau restrictivi pentru toți cetațenii orașului.

Fig. 3.5. Densitatea medie a populației (loc/km²)

Surse:Prelucrare date INS

Densitatea populației înregistrează o creștere de la înființare până în anul 1992, iar după anii 2000 de se semnalează o scădere continua până în prezent. O cauză a acestei evoluții este determină de variabilitatea în timp a acestui indicator demografic prin schimbările administrative, ținând cont că, după anul 1968, municipiului Turnu Măgurele i s-au alipit satele Odaia și Măgurele, crescând astfel nu numai populația orașului, dar și aria suprafaței acestuia.

Scăderea înregistrata în ultimele două decenii este determinată în mare măsură factorilor politici prin trecerea economiei de piață la economia de stat. Astfel în anul 2017 municipiul Turnu Măgurele are o populație de 29433 de locuitori înregistrat la Institutul Național de Statistică din baza de date TEMPO Online (fig. 3.5).

3.3.2. Structura populației pe sexe și grupe de vârstă

Structura populației pe grupe de vârstă este exprimată prin organizarea populației pe categorii majore de vârstă: populație tânără (0-14 ani), populație adultă (15-59 ani), populație vârstnică (60 ani și peste aceasta vârstă), dar și analizarea gradului de dependență demografică.

Fig. 3.6. Structura populației pe grupe de vârstă

Surse:Prelucrare date INS

După cum putem observa și în grafic evoluția numerică a grupelor de vârstă este repercusiunea directă a evoluției mișcării naturale a populației și a mobilității teritoriale. Indicele de îmbătrânire demografică accentuează fenomenul demografic printr-o scădere a populației tinere și o creștere a populației vârstnice. Acesta se calculează prin raportarea populației vârstnice (60 de ani și peste) la populația tânără (0-14 ani). Pentru populația municipiului Turnu Măgurele, valoarea medie a indicelui a crescut de la 52,6 % (1977), la valori de peste 101 %, raportat cu anul 2010, când valoarea indicelui a fost de 133,7 % (fig. 3.6).

Fig, 3.7. Raportul de dependență demografică in perioada 1977-2017

Surse:Prelucrare date INS

Raportul de dependență demografică exprimă proporția dintre numărul de tineri plus vârstnici și populația în vârstă adultă. Valorile obținute variază de la 544,6 ‰ (1977), la 327,5 ‰ (2017), ca urmare a creșterii accentuate a populației vârstnice și a scăderii populației tinere, explicabilă prin scăderea nivelului de trai prin tendința de reorientare a populației tinere către capitala țării penru un nivel de trai mai ridicat prin locuri de muncă mai bune unde își întemeiază familii și își stabilesc domiciliul. Perpetuarea acestei tendințe creează perspectiva de îmbătrânire a populației în anii care urmează, fenomen cu consecințe nefste asupra bugetului public local și asupra pieței muncii(fig. 3.7) .

Fiind o componentă importantă, structura populației pe sexe reflectă necesitatea înțelegerii unor fenomene geodemografice, cum ar fi: natalitatea, fertilitatea și mortalitatea. Ea având o contribuție la procesul de reglare spațială a populației. Cunoașterea raportului dintre sexe este importantă, mai ales a segmentului cuprins între 20 și 34 de ani, care reprezintă perioada cea mai reproductivă fiind, pentru prognozarea evoluției demografice a așezării.

Fig. 3.8 Raportul dintre populația feminină și masculină în anii 1866-2017

Surse:Prelucrare date INS.

Cele două grafice reprezentate a grupelor de vârstă și sexe a populației oferă un aspect ce implica modificări asupra evoluției populației analizate, pe o perioadă de 131 de ani. Analizând graficul de mai sus se observă lipsa de simetrie între cele două sexe, ca urmare a predominării populației masculine, până în anul 1990. Această situație 1992 populatia feminină domină până în prezent, ca urmare a supramortalității masculine, mai ales după vârsta de 70 de ani (fig. 3.8).

a) b)

Fig. 3.9. Structura populației pe grupe de vârstă și sexe anii 1977(a)- și 2017-(b)

Surse:Prelucrare date INS

Forma celor două piramide are un aspect diferi una față de cealaltă, indicând o scădere a natalității, pe fondul unui declin economic. Evenimentele istorice și politicile demografice sunt reflectate de evoluția numerică a populației. Astfel, populația născută în timpul celui de-la doilea Război Mondial se regăsește cuprinsă în grupele de vârstă de 30-37 ani, în piramida din 1977, grupa 45-54 ani, în piramida din 1992 și în grupa 70-74 ani, în piramida din 2017. Cele mai mari creșteri numerice ale populației s-au înregistrat în perioada comunistă, ca urmare a politicii și măsurilor pronataliste, fenomen evidențiat de grupele de vârstă de 5-9 ani și 0-4 ani, dar si în perioada 15-19 ani, reprezentate structurat pe piramida din anul 1977 (fig. 3.9).

3.3.3. Componența etnică

Structura etnică a populație cu o ponderea mică a altor etnii nu duce în municipiul Turnu Măgurele la o diversitate culturală cu potențial conflictual. Din datele centralizate în anul 2017 cu o populație de 29433 locuitori înregistrat la Institutul Național de Statistică din baza de date TEMPO Online. Cu o populația activă de 9656 persoane (4483 bărbați și 5173 femei), iar populația inactivă însuma 17.625 persoane. 85,69% din locuitori sunt români cu excepția uni procent de 2,78 sunt romi, iar 11,53% nu este cunoscut din rândul populației și 0,3% altă ednie (fig. 3.10)

Fig. 3.10. Structura etnică a populației după recesamântul din 2011

Surse:Prelucrare date INS

CAPITOLUL AL IV-LEA. PROSPECTAREA ȘI EVALUAREA RESURSELOR TURISTICE ÎN TURNU MĂGURELE

4.1. Analiza Potențialului Turistic

Patrimoniul turistic este modest și insuficient pus în valoare, acesta fiind situat în categoria turismului urban, dar odata cu alocarea de fonnduri orașul poate capata alt aspect prin extinderea ariei turistice prin oportunități de dezvoltare a nișelor turistice (turism piscicol, turism sportiv – canotaj de exemplu, turism istoric – prin valorificarea ruinelor cetății medievale Turnu).

4.1.1 Atracții turistice

De cum ai ajuns la Turnu Măgurele nu are cum să nu îți sară în ochi emblema situată la intrare în oraș, ce reprezinta pentru oraș si locuitorii acestuia un simbol evidențiat printr-o columnă cu denumirea orașului pe verticală și lângă aceasta se afla trei piloni de rezistență reprezentând portul(fig. 4.1) .

Fig. 4.1. Intrarea în Municipiul Turnu Măgurele

Orasul are multe obiective turistice demne de vizitat, spre exemplu, aspectul noului centru ce este format dintr-un bulevard larg si anume bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej, ce era denumit în trecut strada Independentei, unde acum este zonă pietonală. Au fost ridicate numeroase blocuri cu mai multe niveluri si cu spații comerciale la parterul acestora. Bulevardul are doua benzi de circulație pe sens, ce sunt despărtite de un spațiu verde, ce are in sezonul cald o cromatica placuta datorita paleței florale.

Traseul pe care il vom urma este în sensul acelor de ceasornic prin prisma strazilor sub forma de arc de cerc. Incepem cu parcul mic ce are o suprafata de doua ha, fiind inființat în anul 1876 unde întâlnim statuia domnitorului Mircea cel Bătrân.

Lângă fostul magazin Central se afla un mic parc unde se află Statuia "Dorobantul" (fig. 4.2), este opera sculptorului italian Romanelli si a fost ridicata în anul 1912. Statuia a fost lucrata de sculptorul italian dupa chipul unui dorobant teleormanean, Tudorica Nicolae, din comuna Saelele. Aceasta a fost ridicată în cinstirea eroismului dorobantilor în Razboiul de Independenta din 1877-1878. Opera reprezintă o valoare artistica și impresioneaza prin monumentalitate dând aspect de lupta și mândrie orașului.

Fig..4.2. Statuia Dorobanțului

Statuia reprezintă un dorobanț cu căciulă puțin dată pe spate; pe soclul monumentului, ilustrând scene de luptă și un vultur cu aripile desfăcute purtând în gheare un papirus cu numele eroilor, iar de o parte și de alta găsim două tunuri de origine turcă, capturate de ostașii români la Plevna.

In apropiere de parc avem un alt obiectiv turistic, si anume, cladirea cu zece nivele a hotelului Turris (fig. 4.3). Acesta are 110 camere si o capacitate de 159 de turisti. La parterul hotelului este construit un restaurant care îi poartă numele acestuia, construit recent acesta asigura o gama variata de mâncăruri pentru cei mai pofticioși turiști. Reprezentând astfel singura locație de cazare din oraș având mai multe facilități cum ar fii: Wi-Fi, restaurant, spațiu de depozitare bagaje, parcare, sală de conderințe, lift.

În restaurantul hotelului se organizează evenimente diverse, fiind o construcție noua în cadrul hotelului, beneficiaza de cele mai frumoase decoruri de interior. Având o capacitate de 80 de persoane include trei saloane de evenimente, un pub si o terasa cu cea mai frumoasa priveliste din oraș.

Fig. 4.3. Hotel Turris

În stânga hotelului se afla catedrala sf. Haralambie (fig. 4.4), ridicata pe locul unei vechi biserici, unde se afla si un vechi cimitir, lucru dovedit de gasirea osemintelor în acea zona. Cu o înălțime impresionantă poziționată în centrul orașului , aceasta reprezinta o importan locație vizitată de turiștii interesati de turismul cultural istoric.

În ceea ce priveste stilul arhitectonic al construcției sunt mai multe motive imprumutate de la manastirea din Curtea de Arges. Zidurile acestei minunate construcții au grosimi de 80 de centimetri, iar între cele doua turnulețe mici aflate în partea din față, ce cuprind un stil baroc, se mai află unul în partea din spatele catedralei, cu o formă dreptunghiulară, acesta reprezentand în simbol turcesc adaugat acesteia. Simbolizând astfel impactul care l-a avut Inperiul Otoman acestui oraș. Acoperișul este realizat în totalitate din tablă de aramă, iar pictura catedralei este realizată de Eugen Voiculescu în ulei direct pe zidaria acesteia.

Fig. 4.4. Catedrala Sf. Haralambie

Muzeul municipal, ce se află într-un imobil construit la începutul secolului al XX -lea, având o arhitectură deosebită și care face parte din lista monumentelor istorice de patrimoniu. Muzeul deține obiecte arheologice aparținând vechii cetăți Turnu, precum și tablouri ale pictorilor locali, donate muzeului

Un alt obiectiv este reprezentat de Casa de cultura a Sindicatelor (fig. 4.5) ce este o constructie moderna din anul 1971 ce se aseamana cu cea din Craiova. Aici se organizeaza intreaga activitate culturală din oraș, ce cuprinde o sala de spectacole cu o capacitate de 500 de locuri și o sala de ședințe de 200 de locuri.

În această cladire momentan nu se mai organizează niciun eveniment din pricina lipsei acestora, aflânduse în nefuncționalitate cladirea arată ca un loc închis ce se poate vizita doar împrejurimile acesteia. La intrare în clădire regasim o statuie reprezentată de o domnița, cu o eșarfă pe cap, ce se află în poziția de șezut pe un scaun ce ține în ambele mâini o bucată de lemn.

Fig. 4.5. Casa de Cultura a Sindicatelor

Chiar la intrarea din Parcul Central putem obesrva un alt obiectiv turistic si anume Monumentul Independentei (fig. 4.6), reprezentat de trei soldați, cel din centu flutura cu mandrie steagul, iar cei doi soldați aflați de o parte si de alta acestuia cu arma în mână ce simbolizează de fapt dorobanți, marina si grăniceri. În spatele statuii, găsim doi pereți groși din beton, în forma de semicerc conturând arhitectura stradală, ce infățișează trecerea armatei romane peste Dunare, atacul de la Plevna, precum si scene în care sunt reprezentați eroi raniti în Razboiul de Independenta a Romaniei din 1877.

Fig. 4.6. Monumentul Independentei

Statuia lui Mircea cel Batran (fig. 4.7), ce a fost construită în anul 1968, în parcul din fata Scolii Generale Numarul 1 din oras, ce îl reprezintă pe marele voievod este o creatie a sculptorului bucurestean Oscar Han, după modelul Bustului aflat la Mânastirea Cozia. Constituie astfel monumentul din oras care poate deveni emblema municipiului. Marele domnitor, Mircea cel Batran, a luptat sub portile cetatii Turnu, impotriva turcilor în iunie-iulie 1395, cu ocazia însângeratei lupte de la Nikopole.

Fig. 4.7. Statuia lui Mircea cel Batran

În apropiere mai putem întâlni un foisor ce este o constructie veche, redat pentru destinata distribuirii apei în turn. Pentru calatorii care ajung cu trenul în acest oras în fata garii se afla o frumoasa cladire veche, si anume, casa pionierilor si soimilor patriei.

Daca o luam la dreapta avem restaurantul Central Expres, libraria Eminescu, mergand în continuare, ajungem in parcul central unde se afla frumoasa cladire a fostului teatru, unde este astazi cinematograful Flacara (fig. 4.8).

Fig. 4.8. Cinematograful Flacara

Turnul de apa din Turnu Măgurele (fig. 4.9) aflat pe strada 1 Decembrie, nr. 8 și a fost ridicat în 1915, avand ca obiectiv alimentarea cu apa a orasului. Problemele cu apa potabilă au fost semnalate încă din anul 1885, iar între anii 1890 și 1907 și au încercat să identifice izvoare mari în pânza freatică, însă fără rezultate notabile.

La începutul anului 1915, a fost propusă unica soluție salvatoare: alimentarea orașului cu apă din Dunăre și construitea turnului de unde apoi apa urma să fie decantată, filtrată și sterilizată. După caderea comunismului turnul nu a mai fost folosit, acesta fiind folosit apoi ca obiesctiv de privit orașul și înprejurimile acestora.

Astăzi, este reprezentată ca o clădirea istorică se mai poate vizită, ea constituie un obiectiv des vizitat de turiști care poposesc în oraș, cu toate acestea declarat monument istoric și face parte din cele mai importante obiective turistice din oraș.

Fig. 4.9. Turnul de apa din Turnu Magurele

Mergând spre port nu putem sa nu remarcam colosul Combinat de Îngrășăminte Chimice de la Turnu Magurele (fig. 4.10) ce se întinde pe o supreafață de 35 ha și a fost înființat, imediat după terminarea colectivizării, în 1962. Acesta reprezenta un pion important în randul rețelei de combinate chimice construite în toată țara pentru agricultură.

Sub conducerea președintelui Nicolaie Ceaușescu, partidul comunist decide înfințarea unei uzine de prelucrare a deșeurilor pentru a reduce poluarea. La începutul anului 1978 prin Uzina de Valorificare a Cenușelor de Pirită (UVCP) cum a fost numită de aceștia, ca secție a Combinatului Chimic, fiind înfințată pentru reciclarea haldelor de cenușe piritice rezultate din combinat mai precis a acidului sulfuric ce rezulta un praf roșiatic (cenușă de pirită). Astfel uzina transforma haldele de pirită în pelete minereu de fier destinat combinatelor siderurgice.

Uzina de Valorificare a Cenușelor de Pirită (UVCP) a funcționat timp de 26 de ani și a reciclat aproape 1, 3 milioane de tone de cenușă de pirită și a transformat-o în aproape un milioan de tone de pelete, minereu de fier necesar combinatelor siderurgice.

Astazi aceasta mai reprezintă decât o ruină stârnind interes, abia după această fabrică nu a mai funcționat, în rândul celor care vor sa scoată bani frumoși prin punerea în vânzare a tonelor de fier vechi.

Fig. 4.10. Combinatul de Îngrășăminte Chimice de la Turnu Magurele

Portul Turnul Magurele (fig.nr.4.11) este un obiectiv important al acestui oras. Ne atrage atentia disimetria malurilor, malul drept din Bulgaria este taiat de apa în calcarele podisului prebalcanic si malul stâng din Romania ce are o altitudine mai joasa. În aceasta zona Dunărea are latimea de 900 m si adancimea de 10 m.

Pana în anul 1960 activtatea portuara în Turnu Magurele nu a fost foarte semnificativa, insa, odata cu construirea combinatului de ingrasaminte chimice, portul renaste, in ani 60’ fiind dotat cu instalatii moderne de incarcare descarcare Turnu Magurele este al patrulea din tara în ceea ce priveste capacitatea de tranzit a tarii la acea perioada.

Astăzi portul nu mai mai are o importanță deosebită odată cu caderea comunismului, la începutul anului 2017 Forțele Navale Române organizează prima acțiune de promovare a misiunilor marinarilor militari. Astfel, 2 nave de lupta ale Flotilei Fluviale au ajuns în portul din Turnu Măgurele, este vorba despre monitorul Lascăr Catargiu și Vedetă Blindată Opanez.

Portul mai este folosit la nivel local pentu a deservi transportul de cereale la scară mică, ajuns în această situație odata cu închidera marelui combinat industrial ce avea un rol important în circulația pe Dunare a îngrașămintei chimice ce era comercializată pe întreg cursul Dunării până la Brăila.

Fig. 4.11. Imagini de ansamblu cu Portul de la Turnu Mîgurele

În partea de sud-vest a orașului se află ruinele cetății medievale Turnu (fig. 4.12), urmând Drumul Cetății în lunca Dunari la o distanta de 4 km de oras si la un km de localita Islaz, locul unde are loc confluenta Dunarii cu Oltul. Aceasta a avut un rol impotant în sistemul defensiv al Tarii Romanesti, în special, în timpul domniei lui Mircea cel Batran. Istoricii din ziua de astazi considera ca Mircea cel Batran a inaltat aceasta cetate, ce reprezinta un lant de fortificatii pe malul fluviului, impreuna cu cele de la Giurgiu, Turtucaia si Brăila.

Astăzi aceasta ruina nu mai este așa vizitată din pricina drumului neamenajat care este des circulat de tractoarele agricole pentru pregatirea terenurilor agricole. Odată ce ai ajuns, în perimetrul cetății nu se mai vede decât plante si arbuști ce au crecut și face inaccesibilă zona de vizitare a cetății.

Fig. 4.12 Împrejurimile Cetății Turnu

4.1.2 Infrastructura tehnica

Din punct de vedere al punctajului acordat pentru infrastructura tehnica, Turnu Magurele, se incadreaza intre 11,01-20,00. Acest procentaj reprezinta accesibilitatea la reteaua majora de transport, infrastructura edilitara si telecomunicatii (fig. 4.13).

Fig. 4.13. Infrastructura tehnica

Sursa:http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patn_elaborate/secVI/judete/teleorman/infra_tehnica.pdf

În municipiul Turnu Magurele din punct de vedere al căilor de acces, ce înglobează o gamă diversificată datorită poziției geografice, acesta a obținut un punctaj mediu din perspectiva infrastucturii tehnice. Accesul în oraș se poate realiza pe cale feroviară prin magistrala feroviară 908 Roșiori Nord-Turnu Măgurele.

Pe cale rutieră către Ciuperceni pe DN. 51A și către Islaz pe DN. 54 ce se realizează contactul cu orașul Corabia, în nord mai sunt doua artere principale DN. 65A ce face legătura cu Roșiori de Vede și DN. 52 prin Alexandria ce face legătura cu București, capitala țării, prin drumul European E70. Drumul național DN. 52 ce face legatura cu Portul Turnu Măgurele și punctul de frontieră unde se efectează punctul de trecere către Nikopol cu feribotul.

4.2. Marketing si promovare

„Promovarea inglobeaza ansamblul actiunilor de informare, atragere si pastrare a clientilor potentiali si traditionali spre o anumita oferta de stimulare a deciziei de cumparare, prin trezirea interesului și crearea convingerii ca oferta respectiva le satisface la cel mai inalt nivel anumite trebuinte. în timp ce productia si comercializarea se realizeaza mai cu seama la nivel local, promovarea poate favoriza firmele turistice de la toate nivelurile.”

(Bogdan Anastasiei – Marketing turistic. Suport de curs, Universitatea Al. I. Cuza, Iasi, 2001, p.5)

Astfel tehnicile de promovare sunt diversificate, în Turnu Măgurele se poate realiza promovare prin acorduri realizare cu marile firme de transport, ce au în vedere transportul de persoane la nivel național și poate să reprezinte ca un ajutor reciproc. Cu acest prilej și firma de trnsport are mai multe curse orientate în această zonă, dar și orașul are de câștigat în privința numarului de turiști care sosesc în oraș.

„Atunci cand se combina doua sau mai multe elemente promotionale se obtine un mix promotional. Mixul promotional este conceput în functie de obiectivele pe care firma le urmareste, de posibilitatile financiare de care dispune si de auditoriul caruia i se adreseaza.”

(lorescu C., V. Balaure – Marketing. Edit. Marketer, Bucuresti, 1992, p. 384)

Prin aportul turistic care poate sa îl aibă, Turnu Măgurele ca locație turistică se poate realiza cu ajutorul fondurilor europene din Programul Operațional Sectorial de Transport ce sprijină dezvoltărea turismului urban a orașului, existând potențiali poli de creștere, cu sprijinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, Consiliului Județean Teleorman și Consiliul Local al municipiului Turnu Măgurele.

În promovarea acestor obiective propuse, un rol important îl vor avea pachetele programelor turistice propuse în comun de municipiul Turnu-Măgurele și Nikopol prin programul de cooperare între România-Bulgaria.

4.3. Serviciile turistice

„Nu exista activitati de prestari de servicii, ci doar activitati ale caror componente de servicii au o pondere mai mare sau mai mica în cadrul altora. Caci cu totii prestam servicii”

(Kotler, Ph. – Managementul Marketingului, Ed. Teora, Bucuresti, 1997, pag. 581)

„Indiferent de criteriile cu care se opereaza, definirea serviciilor ca o categorie economica trebuie cautata în sfera activitatilor umane care le-au generat. Definitiile existente în literatura de specialitate au ca obiect separarea serviciilor de bunuri, determinarea continutului serviciilor ca sector tertiar distinct al economiei. În majoritatea cazurilor se pune accent pe faptul ca serviciile sunt activitati al caror rezultat este imaterial și deci nestocabil. Astfel în practica este uneori dificil a distinge serviciile de bunuri intrucat, în mod frecvent achizitionarea unui bun include și un element de serviciu, dupa cum in mod similar, un serviciu presupune cel mai adesea prezenta unor bunuri tangibile.”( Palmer., A – Principles of Services Marketing Mc. Graw-Hill Book Company, London, 1994, pag2)

Prin importanța deosebită care o constituie, serviciile, reprezinta componenta care predominantă de procentul însemnat al ofertei turistice, iar caracteristicile acestora se joacă un rol important la nivelul pieței turistice. „Prin natura lor, serviciile turistice trebuie sa creeze conditii pentru refacerea capacitatii fizice a organismului, simultan cu petrecerea placuta și instructiva a timpului liber. În ceea ce priveste continutul lor turistul trebuie sa dobandeasca un plus de informatii, de cunostinte. Un alt element ce argumenteaza caracterul turismului de activitate prestatoare de servicii il constituie modul de definire a produsului turistic si, corespunzator, a ofertei.”( Minciu, Rodica – Economia turismului , Ed. Uranus, Bucuresti, 2001, pag 216). Prin resursa pieței turistice produsul fiind considerat a fi consecința asocierii dintre atractivitatea unei zone (resurse) și facilitatile (serviciile) oferite cumparatorului.

4.3.1. Tipuri și capacitatea de cazare

Ca o definitie, capacitatea de cazare turistica, reprezintă un numar de locuri de cazare cu o întrebuințare turistică inscrise în ultimul act de recepție, clasificare al unității de cazare turistica, omologare și prin deservirea de servicii suplimentare care se pot instala în caz de necesitate.

Fig. 4.14. Capacitatea de cazare în perioada 1990-2017

Surse:Prelucrare date INS

În municipiul Turnu Măgurele capacitatea de cazare este reprezentată de complexul hotelier Turris, de trei stele, cu restaurant ce este stuat în centrul orasului la 100 Km pana la cel mai apropiat aeroport Craiova. Acesta cuprinde 110 camere dintre care 52 de camere single, 41 de camere duble și 7 apartamente cu o capacitate de 159 de turisti (fig. 4.14).

4.3.2 Circulația turistică

Circulația turistică potrivit modului de organizare a sistemului informational statistic în domeniul turistic, cuprins în metodologie, reprezintă măsurarea statistică a circulației turistice și are drept scop de a determina dimensiunile acesteia și de a oferi informații utile pentru dezvoltarea în perspectivă a industriei serviciilor turistice.Circulația turistică ca și alte servicii turistice prezintă doi mari indicatori:

– numărul total de turiști, fiind un indicator absolut ce reprezintă numărul persoanelor (români și străini) care călătoresc în afara localităților în care își au domiciliul stabil, și staționează în respectiva locație turistica pe o perioadă mai mica de un an.

– înnoptarea reprezintă numarul de nopți petrecute de o persoană care este înregistrată într-o unitate turistică, astfel încât se pot obține următoarele situații pe baza acestor indici: turiști cazați în unitățile turistice, înnoptări în unitățile de cazare turistică, turiști cazați pe tipuri de unități turistice și grade de confort.

Fig 4.15 Sosiri și înoptări turiști în perioada 2005-2016

Surse:Prelucrare date INS

Datele statistice potrivit Institutul Național de Statistică arată modificari negative a circulației turistice din municipiul Turnu Măgurele, atat în privinta numarului de sosiri, cat și în privinta numarului de innoptari. O cauza a scaderii numarului de sosiri și innoptari în municipiu ar fi existența unui potential turistic scazut ce reflectă numarul restrâns de activități turistice. În acest oraș numarul de turiști sunt atrași in special de peisajul de la malul Dunării, de unde se poate realiza o privire de ansamblu dincolo de granișele cu vecinii bulgari, dar și de istoria locurilor acestui oraș arhaic (fig. 4.15).

4.3.3. Alimentația – produsele locale și tipologia restaurantelor

Ca și în alte zone aflate la malul Dunării specificul zonei este reprezentat de preparate din pește cum ar fi: supă cremă de somon, nelipsita cioebă de crap, preparate la cuptor din știucă, caras sau șalău, dar și crap. Pe lănga preparatele din pește găsim si preparate de pasăre, porc, miel și vită, dintre care nu lipsesc micii.

Restaurantele prezintă o gamă variată de preparate dar și prețul este pe măsură, orașul cuprinde multe restaurante, iar după tipologia acestora întâlnim: clasic , specializat, cu specific local, terasa de vară.

Restaurant clasic după cum îi spune și numele reprezintă unitatea de alimentatie publica cu un larg sortiment de preparate culinare (gustari calde si reci, preparate lichide calde, produse de cofetarie, patiserie, inghetata, fructe, bauturi nealcoolice si alcoolice), iar pentru crearea unei atmosfere pe masura preparatelor acestea includ uneori si formații muzicale. Uneori se organizează servicii suplimentare precum a banchetelor, nunțiilor etc. Exemple de restaurante cu acest specific sunt: Turris Hotel & Restaurant, Unicom SRL.

Cu un specific gastronomic aparte restaurantul specializat unitate cu un sortiment specific permanent aflat in meniu, amenajat și dotat adecvat, iar exemple de restaurante în oraș sunt: Royal Palace, Terasa Rustic, Restaurant Oltenia.

Prin prisma specificului local aici în oraș întâlnim și acest tip de restaurant ce are un caracter tradițional specific locului: Rustic și Dunărea ce cuprind în componența sa preparate diversifcate din pește.

Restaurantul tip terasă de vară reprezintă o unitate amplasată în aer liber, amenajată, dotată si decorată cu specific ce este întâlnit si pe malul mării, cu un sortiment diversificat de preparate culinare, bauturi alcoolice si nealcoolice, cafea, fructe. În municipiul Turnu Măgurele astfel de restaorante sunt prezente pe malul Dunării în apropiere de port, în partea dreaptă a acestuia, acestea sunt: Briza Dunării și UNICOM SRL

4.4.4 Antreprenoriatul

Prin valorificarea eficientă și durabilă a resurselor în domeniul turismului ce reprezintă o sursă însemnată de venituri nu numai la nivel local dar și la nivel național, contribuind la îmbunătățirea condițiilor de viață și la creșterea nivelului de trai. Pe măsură ce turismul se dezvoltă, activitățile încep să fie din ce în ce mai ample și diversificate, prin urmare, dezvoltarea turismului implică activități sociale prin locurile de muncă nou create ce îi redă zonei o un coeficient de dezvoltare turistică.

Astfel oamenii din localitățiile, zone sau regiuni învecinate, contribuie la o mai bună cunoaștere, ajutând la construirea unor relații între națiuni și culturi diferite, bazate pe îngăduință și înțelegere. Pentru toate aceste motive, turismul este vizat în atenția reprezentanților administrațiilor centrale și locale, asigurându-i-se un suportul politic, financiar și strategic la nivel național și local prin programul intitulat: „Relansarea turismului în actualul context european și național”.

CAPITOLUL AL V-LEA. VIZIUNEA SI STRATEGII DE DEZVOLTARE REGIONALĂ

Prin programul intitulat: „Relansarea turismului în actualul context european și național”, este determinată de o valorificare și dezvoltare durabilă, criteriu impus odată cu aderarea României la comunitatea europeană, garantând în special sprijinul financiar pentru a asigura protecția și conservarea mediului, protejând resursele turistice naturale și antropice.

„Turismul, prin valorificarea eficientă și durabilă a resurselor, reprezintă o sursă majoră de venituri pentru milioane de oameni în Europa și în toată lumea, contribuind laîmbunătățirea condițiilor de viață și la creșterea nivelului de trai. Pe seama turismului se dezvoltă activități conexe variate, prin urmare, dezvoltarea turismului are profunde implicații sociale și prin locurile de muncă nou create pentru locuitorii zonelor respective, fiind cunoscut faptul că un loc de muncă în turism generează trei locuri de muncă în activități colaterale. Turismul conectează oamenii din diverse localități, zone sau regiuni ale lumii, contribuie la o mai bună cunoaștere, ajutând la construirea unor relații între națiuni și culturi diferite, bazate pe toleranță și înțelegere”.( Studiu de evaluare adecvată pentru reactualizarea Planului Urbanistic General al municipiului Turnu Măgurele, Martie 2014.)

Cu toate acestea, turismul este în interesul reprezentanților conducerilor centrale și locale, asigurându-i-se întreg suportul politic, financiar și strategic la nivel național și local.

Astfel strategia privind planul de dezvoltare turistică a municipiului Turnu Măgurele trebuie să fie emis în corelație cu planurile județului Teleorman. Prin prisma construcției autostrăzii București-Alexandria-Craiova-Timișoara și încredințarea Consiliului Județean Teleorman de a construi un aeroport internațional în județ, prin acest fapt va impulsiona dezvoltarea economică a județului Teleorman și implicit a municipiului Turnu Măgurele. De asemenea, s-a alocat sume de bani importante pentru proiecte finalizate sau în curs de finalizare în municipiu ce vor constitui ideea de bază unei dezvoltări rapide și a sectorului turistic. Printre aceste investiții menționăm: punctul de trecere a frontierei cu bacul Turnu Măgurele – Nikopol, realizarea parcului industrial și tehnologic Turnu Măgurele și finalizarea amenajării hidroenergetice a râului Olt pe sectorul Izbiceni-Dunăre-CHE Islaz – Turnu Măgurele.

Atât documentele privind extindrea planului urbanistic, dar și amenajarea teritoriului referitor la spațiul alocat, cât și planurile și programele de dezvoltare strategică existente, contribuie la formularea planului de dezvoltare a potențialului turistic existent în municipiul Turnu Măgurele.

Sugestiile pentru dezvoltarea turismului durabil în municipiul Turnu Măgurele sunt exprimate pe baza analizei situației actuale dar și pe baza formulării unor obiective specifice în domeniul turismului.

Principalele propuneri de dezvoltare în domeniul turismului, fac referire la:

„a) Alcătuirea și promovarea unui brand turistic pentru particularizare, personificarea și asigurarea unei atractivități destinat atât pentru turiști cât și pentru investitori;

b) Dezvoltarea structurilor de primire (prin extinderea și modernizarea bazelor de cazare existente / crearea unor structuri noi);

c) Varietatea ofertei turistice prin promovarea:

– turismului de odihnă și recreere (agreement, sportiv, de weekend);

– turismului de circulație, de tranzit;

– turismului itinerant cu valențe culturale pentru valorificarea patrimoniului cultural prin includerea obiectivelor turistice în circuite la nivel județean și zonal;

d) Elaborarea unui centru de informare turistică (informatizarea acțiunii de promovare a turismului);

e) Dezvoltarea și reabilitarea altor tipuri de infrastructuri;

f) Modernizarea și promovarea căilor de comunicație existente (prin creșterea accesibilității);

g) Refacerea cetății medievale și dezvoltarea infrastructurii turistice în zonă (conf. cu obiectivul stabilit în Strategia de dezvoltare durabilă a județului Teleorman 2010-2020);

h) Accesarea programelor operaționale specifice zonei de studiu, în vederea creșterii investițiilor în domeniul turismului;

i) Dezvoltarea turismului din zona municipiului Turnu Măgurele, în contextul implementării strategiei europene a Dunării;

j) Introducerea de mecanisme și subvenții pentru a facilita investițiile în turism atât din partea investitorilor români cât și a celor străini;

k) Încurajarea autorităților municipale, județene și regionale în dezvoltarea planurilor integrate de dezvoltare a turismului, inclusiv a tuturor elementelor de infrastructură pentru a evita dezvoltarea lipsită de coordonare;

l) Extinderea sistemului de marcare a obiectivelor turistice de interes național în conformitate cu standardele UE și introducerea de rute turistice tematice ;

m) Crearea unei baze de date a evenimentelor culturale pentru a facilita promovarea artelor vizuale și auditive, în special a festivalurilor tradiționale și a evenimentelor folclorice;

n) Dezvoltarea turismul activ – ce poate fi valorificat și dezvoltat prin diferite activități, precum:

– Canotaj – dezvoltarea și promovarea bazei de canotaj existentă în municipiului Turnu Măgurele;

– Ciclism – acest sport devine tot mai popular ca activitate de recreere în România. Există propuneri ce vizează crearea un traseu de ciclism care să urmeze cursul Dunării, extinzându-se analiza până la nivel național. Acestainclude detalierea unui traseu de-a lungul Dunării și asigurarea de hărți și detalii privind atracțiile turistice, corelate cu unitățile de cazare pentru turiști. Acest proiect a fost întrerupt din cauza inundațiilor din 2005, iar fondurile au fost folosite numai pentru instalarea indicatoarelor de-a lungul traseului. Însă politica europeană privind cicloturismul impune finalizarea activității de definire a traseului de ciclism al Dunării care va cuprinde și teritoriul municipiului Turnu-Măgurele și a comunelor limitrofe. Acest traseu de ciclism al Dunării va cuprinde pe lângă itinerariul propus și elaborare de hărți, materiale publicitare și elaborarea unui WEB-site pentru informații referitoare la zona traseului dunărean.

– Vânătoarea și pescuitul – aceste tip de turism se poate dezvolta prin crearea cadrului necesar în atragerea de turiști și anume prin amenajarea zonelor de pescuit și vânătoare, construcția de cabane speciale pentru vânătoare și pescuit și de asemenea asigurarea accesibilității către aceste zone.

– Croaziere pe Dunăre – Autoritățile portuare și autoritățile locale trebuie să stabilească și să transmită Agențiilor Regionale de Dezvoltare propuneri pentru îmbunătățirea facilităților pe ponton, a facilităților de primire la acostare inclusiv servicii de retail și îmbunătățirea accesului la acostare, în vederea finanțării.

– Turism de recreere – prin modernizarea parcului central din Turnu Măgurele, amenajarea plajei de la Dunăre și organizarea de drumeții spre siturile Natura 2000 și spre ruinele cetății Turris.

Zone cu potențial ridicat de dezvoltare a turismului:

O analiză a planurilor curente de dezvoltare a municipiului Turnu Măgurele a condus la identificarea a două zone cheie cu potențial de dezvoltare turistică în oraș, respectiv:

a) cetatea Turris care este considerată unul dintre cele mai importante obiective turistice din județ ;

b) realizarea unui port turistic și reabilitarea, modernizarea portului existent în condițiile implementării strategiei europene a Dunării.

Refacerea cetății Turris și transformarea acesteia în principalul obiectiv turistic al județului implică următoarele etape:

a) Realizarea unui plan de reabilitare a cetății Turris care să fie elaborat de arhitecți, muzeografi și arheologi specializați;

b) Includerea în planul de urbanism general a unei zone propuse pentru primirea vizitatorilor, amplasată strategic, de asigurare a spațiului în care se pot crea facilități de transport, informare și eventual cazare, alături de centre de atracție și facilități suplimentare pentru lărgirea ofertei de turism;

c) Reabilitarea drumului de acces și realizarea unei căi de acces pentru bicicliști către cetatea Turris.

Realizarea acestui obiectiv turistic se poate realiza cu ajutorul fondurilor europene prevăzute prin Programul Operațional Regional – Axa 5: Dezvoltare durabilă și promovarea turismului în colaborare cu Consiliul Județean Teleorman și Consiliul Local al municipiului Turnu Măgurele.

Realizarea unui port turistic și reabilitarea, modernizarea portului existent în condițiile implementării strategiei europene a Dunării implică următoarele etape:

a) Reabilitarea și modernizarea portului Turnu Măgurele;

b) Reabilitarea infrastructurii de transport în zona portului;

c) Realizarea unui port turistic pentru acostarea navelor de croazieră venite pe fluviul Dunărea;

d) Amenajarea unei plaje turistice și a unei zone de agrement care să cuprindă facilități de transport, informare, locuri de joacă, eventual cazare;

e) Proiectarea și realizarea unui sistem de alei riverane de-a lungul Dunării pentru ciclism și drumeții; zonele de picnic și repaus trebuie amenajate din loc în loc în zone potrivite, iar panourile indicatoare trebuie să arate direcțiile și informațiile privind obiectivele locale de interes, flora, fauna și locurile amenajate pentru pescuit”( Petrescu M. C., Studiu de evaluare adecvată pentru reactualizarea Planului Urbanistic General al municipiului Turnu Măgurele, anul 2014, paginile 35-39.)

Acest obiectiv turistic se poate înfăptui cu ajutorul fondurilor europene din Programul Operațional Sectorial de Transport prin modernizarea și dezvoltarea programelor prioritare în scopul dezvoltării unui sistem de transport durabil și integrării acestuia cu rețelele de transport ale UE. Programul Operațional Regional prin dezvoltare durabilă și promovarea turismului, Îmbunătățirea infrastructurii de transport regionale și locale, sprijinirea dezvoltării urbane a orașelor – potențiali poli de creștere, cu sprijinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, Consiliului Județean Teleorman și Consiliul Local al municipiului Turnu Măgurele.

CONCLUZII

În urma datelor obținute și a studiului realizat în lucrarea de licență s-a demonstrat că Turnu Măgurele este un oraș care are potențial turstic, având numeroase obiective istorice de importanță majoră, un relief bine structurat și o poziție geografică avantajoasă, clima fiind , de asemenea, una plăcută.

A fost făcută o analiză a acestui oraș, la fața locului, reprezentând notă personală a acestei lucrări, ce cuprinde imagini și informații de actualitate în legătură cu Turnu Măgurele.

Lucrarea de licență este structurată în 5 capitole, ce cuprind informații de interes general, și anume: cadrul natural, apariția și evoluția teritorială, elementele geodemografice, prospectarea și evaluarea resurselor turistice în Turnu Măgurele și viziunea și strategiile de dezvoltare regională.

Turnu Măgurele este situat în județul Teleorman, aproape de confluența râului Olt cu Dunărea, relieful este dominat de Câmpia Romană.Acesta este reprezentat de două formațiuni bine individualizate și anume, câmpiile joase sau luncile râurilor și spațiile interfluviale, iar cea mai întinsă luncă unde se întâlnesc cele mai mici altitudini, sunt în Lunca Dunării

Clima este temperat-continentala, specifica Câmpiei Romane.

Principalele artere hidrografice le reprezintă fluviul Dunărea, care formează granița de sud a teritoriului și Oltul. Aflată în partea sudică a orașului, Dunărea, cu o lățime de aproximativ 900 de metri debitul mediu fiind aproximativ de 5.800 mc/s.

Vegetația în cea mai mare parte a municipiului este de silvostepă și stepă, cu aspect de „câmpuri suspendate” la altitudini cuprinse între 60 și 175 metri, precum și de luncă.

Fauna cuprinde diferite specii caracteristice zonei de câmpie unde întâlnim o gamă diversificată de animale sălbatice precum: mistrețul, căprioara, iepurele, hârciogul, popândăul, cârtița, viezurele, șoarecele de câmp, lupul, vulpea, ariciul, etc.

Fiind un oraș nou, Turnu Măgurele, are o vârstă de aproximativ un secol și jumătate, însă din punct de vedere al teritoriului în sine are o perioadă mult mai veche.

Întreg perimetrul municipiului Turnu Măgurele a fost puternic examinat de către istorici și arheologi. Cele mai multe cercetări arheologice s-au realizat în ruinele cetatății Turnu la mijlocul secolului al XIX-lea.

După anul 1962, interesul partidului pentru dezvoltarea tuturor așezărilor urbane din întreaga țară, la Turnu Măgurele se încep lucrările la unul dintre cel mai mare Combinat chimic de la noi din țară, reprezentând cel mai mare obiectiv din această regiune.

Din punct de vedere demografic, Municipiul Turnu Măgurele a cunoscut o evoluție oscilantă, marcată fie de creșteri sau scăderi al numărului de locuitori.

Dinamica naturală și mobilitatea teritorială a populației sunt două fenoene demografice majore ce a rezultat numărul populației curent. Prin transformările și evenimentele ce au avot loc permanent, viața comunității urbane oscilează

Populația a avut o scăderea înregistrata în ultimele două decenii este determinată în mare măsură factorilor politici prin trecerea economiei de piață la economia de stat. Astfel în anul 2017 municipiul Turnu Măgurele are o populație de 29433 de locuitori înregistrat la Institutul Național de Statistică din baza de date TEMPO Online.

În ceea ce privește patrimoniul turistic, acesta este modest și insuficient pus în valoare, acesta fiind situat în categoria turismului urban, dar odată cu alocarea de fonnduri orașul poate capăta alt aspect prin extinderea ariei turistice prin oportunități de dezvoltare a nișelor turistice (turism piscicol, turism sportiv – canotaj de exemplu, turism istoric – prin valorificarea ruinelor cetății medievale Turnu).

Cu privire la viziunea și strategiile de dezvoltare teritorială, se stabilesc proiecte pentru dezvoltarea turistică a acestui oraș cu ajutorul Fondurilor Europene, deoarece potențialul turistic în Turnu Măgurele nu trebuie neglijat, având numeroase obiective turistice demne de vizitat.

Astfel, în această lucrare de licență, în urma bazei teoretice avute și în urma analizei făcute la fața locului, s-a demonstrat că Turnu Măgurele este un oraș interesant, demn de vizitat, ce poate fi promovat cu ajutorul unui plan cu obiective bine puse la punct, pentru a crește potențialul turistic în această zonă.

BIBLIOGRAFIE

Anastasiei B. (2001)– Marketing turistic, Suport de curs, Universitatea Al. I. Cuza, Iasi, pag.5

Beaujeu-Gr., Jacqueline, Chabot, Georges (1971), Geografia urbană, Editura Științifică, București

Boengiu S., Pleniceanu V. (2003), Considerații geomorfologice la contactul piemontului bălăciței cu câmpia olteniei, Tomul 3, pag 79.

Cantacuzino, Gheorghe I.(1981), Cercetări arheologice la Cetatea Turnu, județul Teleorman, Edtura Camni,volumul IV, Turnu Măgurele.

Coteț P. (1976), Câmpia Română. Studiu de geomorfologie integrată, Ceres, București.

Cucu V. (2001), Geografia orașului, Editura Fundației Culturale „Dimitrie Bolintineanu”, București

Cucu V. (1970), Orașele României, Editura Științifică, București.

Gazeta oficiala a Țării Românești, (1836), nr. 5, pag. 27, volumul II.

lorescu C., Balaure V. (1992) – Marketing, Editura Marketer p. 384, Bucuresti

Kotler Ph. (1997) – Managementul Marketingului, Ed. Teora, Bucuresti, pag. 581

Lahovari G. I., Brătianu C. I. și Tocilescu Gr. (1902), Marele Dicționarul Geografic al României, volumul 5, Editura: J.V. Socecu, București

Minciu Rodica (2001)– Economia turismului , Editura Uranus, Bucuresti, pag 216

Oprea I., Dumitrescu M., Grigorescu I. (1986)-Turnu Magurele, Editura Sport-Turism, Bucuresti.

Palmer A. (1994), – Principles of Services Marketing Mc. Graw-Hill Book Company, London, pag 2.

Petrescu M. C. (2014), Studiu de evaluare adecvată pentru reactualizarea Planului Urbanistic General al municipiului Turnu Măgurele, paginile 35-39.

Tocilescu Gr. (1878), Monumente epigrafice și sculpturale, Editura Noua Tipografie, București.