Specializarea: Geografia Turismului [306088]

UNIVERSITATEA ”ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

Facultatea de Geografie și Geologie

Specializarea: Geografia Turismului

Lucrare de licență

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC CANDIDAT: [anonimizat]. Univ. Dr. Cristian Dan LESENCIUC Andreea IFRIM

Iași,

2016

UNIVERSITATEA ”ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

Facultatea de Geografie și Geologie

Specializarea: Geografia Turismului

FAVORABILITATEA CADRULUI NATURAL PENTRU LOCUIRE ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI RÎȘCA

POSIBILITĂȚI DE DEZVOLTARE A ACTIVITĂȚILOR TURISTICE

Introducere

Lucrarea de față intitulată Favorabilitatea cadrului natural pentru locuire în bazinul râului Rîșca. Posibilități de dezvoltare a activităților turistice își propune să analizeze în cele 4 [anonimizat], formele de turism practicate și posibilele soluții pentru atragerea de turiști în zonă. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] s-au realizat astfel reconstituiri ale perioadelor trecute. [anonimizat], [anonimizat] 5 subcapitole elementele cadrului natural care prezintă avantaje ori dezavantaje pentru dezvoltarea de așezări și activități umane în această zonă. [anonimizat] , evidențiază modul în care a [anonimizat]. [anonimizat] 3-[anonimizat] a turismului în bazinul râului Rîșca. în cadrul a 9 subcapitole, după cum urmează: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], subcapitolul V, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] „Băilor Crăiescu”. [anonimizat] 3 [anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a acestui sector. Ultimul capitol, Modalități de dezvoltare a activităților turistice, propune idei în vederea dezvoltării activităților turistice din bazinul râului Rîșca, cu mențiunea ca acestea nu trebuie să aibă impact negativ asupra cadrului natural.

În cele din urmă, lucrarea de față se încheie cu Concluzii, capitol care reprezintă o sinteză a informațiilor expuse în studiul Favorabilitatea cadrului natural pentru locuire în bazinul râului Rîșca. Posibilități de dezvoltare a activităților turistice. Motivul pentru care am ales să vorbesc despre zona bazinului Rîșca este în primul rând faptul că reprezintă zona mea natală, despre care, înainte de elaborarea acestei lucrări, nu cunoșteam atât de multe informații. În plus, în ciuda trecutului istoric bogat și a potențialului existent, aceste meleaguri nu au reprezentat obiectul de studiu al unei lucrări deosebite. Am încercat astfel, să aduc în lumină aspecte noi, actualizate, mai ales în capitol Forme de manifestare a turismului în bazinul râului Rîșca, subiect care nu a fost tratat în nicio lucrare de până acum. Astfel, se grupează sub aceleași coperți aspecte ce duc la cunoașterea de ansamblu a zonei, atât din punct de vedere al condițiilor fizico-geogafice, cât și din punct de vedere al posbilităților pe care le oferă spre practicarea activităților turistice.

Capitolul I. Considerații generale cu privire la bazinul râului Rîșca

Cunoașterea condițiilor fizico-geografice dintr-un areal reprezintă o necesitate pentru o comunitate în vederea amplasării și dezvoltării de așezări umane. Încă din cele mai vechi timpuri, omul a căutat să se adapteze la posibilitățile oferite de cadrul natural, factorii geografici fiind modelați și transformați uneori după necesitățile sale. Bazinul râului Rîșca reprezintă o zonă bine delimitată, în cadrul bazinului hidrografic al râului Moldova, fiind în totalitate un habitat rural, cunoscut ca veche vatră de locuire, care a supraviețuit în fața formelor de organizare urbană.

I.1. Așezare geografică și limite

Cu o suprafață de aproximativ 30 km2, valea râului Rîșca este așezată în sudul județului Suceava, la nord – est de Carpații Orientali. Aceasta se află la contactul a două unități de relief: Munții Stânișoarei și Podișul Moldovei, unii geografi considerând-o limita nordică sigură a Subcarpaților Moldovei. (Vezi fig.1)

Râul Rîșca izvorăște din Munții Stânișoarei, fiind parte componentă a bazinului râului Moldova. Este cuprins între Culmea Pleșu (915 m) și șesul Moldovei. Astfel, limita nordică este dată de Dealul Nant, Dealul Jahalea și Valea Moldovei (care reprezintă totodată și limita estică), limita sudică este reprezentată de dealurile subcarpatice, respectiv: Dealul Gri, Dealul Moișii, Dealul Mutului și Culmea Pleșu-Chițigaia, iar limita vestică și sud-vestică o constituie Culmea Pleșului și Munții Stânișoarei. Unii cercetători consideră zona efectiv locuită ca fiind o arie depresionară, unde așezările rurale se află la o altitudine medie de 400 m, ce poartă numele de „Depresiunea Rîșca”. Aceasta este considerată a fi prima depresiune din nordul Subcarpaților. Mai mult, deși nu are elemente structurale evidente pentru a fi încadrată, fără nicio rezervă, în zona Subcarpaților, totuși, după stările de relief, poziție și individualitatea ei atât de precisă, poate fi denumită provizoriu, despresiune de tip subcarpatic.

În cadrul văii râului Rîșca, au apărut de-a lungul timpului o serie de așezări rurale, cele mai importante fiind Comuna Rîșca și Comuna Bogdănești, spre vărsarea în râul Moldova, străbătând și o mică parte a satului Praxia, component al comunei Fântâna Mare.

Comuna Rîșca este situată în depresiunea cu același nume, dispunând de o poziție pitorească între înălțimile subcarpatice. În componența acesteia se află 6 sate: Rîșca, Jahalea, Dumbraveni, Isidor, Slătioara și Buda. Suprafața comunei este de 20 714 ha, având o populație de aproximativ 4000 de locuitori și o densitate de 26,3 loc/km2. Se învecinează la nord cu Comuna Baia și Comuna Cornu Luncii, la est cu Comuna Bogdănești, la sud-est cu Comuna Boroaia, la sud cu județul Neamț, iar la vest cu Comuna Mălini.

Comuna Bogdănești se află la ieșirea râului Rîșca în Valea Moldovei, mai precis, la contactul celor două văi. Are o suprafață de 4500 ha, o populație de aproximativ 3500 locuitori3 și o densitate de 91,5 loc/km2. Limitele comunei Bogdănești coencid în unele situații cu cele ale Rîșcăi, astfel se învecinează la nord cu Baia, la nord-vest cu Vadu-Moldovei, la sud-est cu comuna Boroaia, iar la vest cu Comuna Rîșca.

Din punct de vedere al infrastructurii de acces, cele două comune de pe valea râului Rîșca, comuna Rîșca și comuna Bogdănești se afla la distanțe de 23, respectiv 18 km de municipiul Fălticeni și la aproximativ 43 de km de reședința de județ, Suceava. Legătura cu celelalte comune se realizează printr-o rețea de șosele, fiind totodată aproape de drumul E85, dar și de o șosea ce face legătura cu județul Neamț.

I.2. Istoricul cercetărilor geografice în bazinul râului Rîșca

Deși zona bazinului râului Rîșca nu a beneficiat de o analiză aprofundată a elementelor cadrului natural, economic și social, există lucrări ale căror autori au tratat parțial acest areal din punct de vedere al condițiilor fizico-geografice, a trecutului istoric și a vieții culturale. În secolul al XIX-lea regiunea apare menționată în lucrările lui Gheorghe Lahovary, Marele Dicționar Geografic al României, repectiv în volum I unde este menționată comuna Bogdănești și volumul V cu date despre Rîșca și Slătioara. În anul 1926, Sava Athanasiu atestă prezența resurselor de cărbuni și petrol în zonă stabilind calitatea, cantitatea și localizarea lor în lucrarea Zăcămintele de cărbuni din districtul Suceava. Informații despre zona bazinului Rîșcăi se întalnesc și în opera lui Constantin Martiniuc, din anul 1946, Date noi geomorfologice asupra Bazinului Baia-Suceava, cu referiri la bazinul superior al Rîșcuței. Cercetări detaliate se găsesc și în lucrarea Cercetări geologice între Valea Rîșcăi și Valea Agapiei din anul 1952 a lui Joja T.. La sfârșitul aceluiași secol, Petru Poni demonstrează existența izvoarelor cu apă sărată de la Slatina și Slătioara, stabilind compoziția chimică a acestora și efectele benefice pe care le au asupra organismului. Victor Tufescu oferă și el informații despre această regiune în cele două lucrări, Subcarpații (1966), unde precizează că „Valea Rîștei adăpostește o mică depresiune structurală” și Pe Valea Moldovei (1970). Un studiu amplu asupra zonei a fost realizat de I. Popescu-Argeșel și Gh. Iordache, intitulat Depresiunea Rîșca – observații geomorfologice în Studii și comunicări de ocrotire a naturii (Suceava-1977). Cercetări legate de geomorfologia și hidrologia zonei s-au efectuat odată cu îndiguirea pe anumite porțiuni a râului Rîșca. De asemenea, date despre regimul hidrologic se găsesc în Analele Hidrologice și în cele două lucrări ale lui I. Ujvari, respectiv Hidrografia RPR și Geografia apelor României. Legat de climă, există referiri asupra bazinului râului Rîșca în lucrarea lui V. Athanasiu din anul 1936, Climatologia Moldovei Subcarpatice. Informații legate de cadrul natural sunt menționate și în lucrarea de diplomă, Monografia geografică a comunei Bogdănești, Județul Suceava din 1977 a lui Grigorie Lazăr. Despre populație și așezări umane a scris V. Ciurea în Călăuza județului Fălticeni din 1924 și C. Mătase în Călăuza județului Neamț. De asemenea, informații foarte valoroase se întâlnesc în lucrările legate de așezămintele religioase. În acest sens, menționăm Istoria Sfintei Mănăstiri Rîșca (1901) de Arh. Narcis Crețulescu, Însemnări vechi pe cărti religioase la biserica Sfinții Voievozi din comuna Bogdănești, Suceava, a lui Ion Solcanu, Mănătirea Slătioara de Constantin Bujor (1999), Rîșca – vatră de istorie și spiritualitate, a profesorilor Petroaia Elena și Petroaia Vasile, editată post mortem și monografia Bogănești. Trăire ortodoxă și învățământ românesc din anul 2003 scrisă de profesorii Florin Loghinoaia și Maria Holban.

I.3. Evoluția așezărilor în raport cu cadrul natural

Dezvoltarea spațiului rural are la bază două resurse importante: resursa naturală și cea umană, reprezentată de populația locală care se ocupă de bunăstarea societății din care face parte.

Rețeaua de așezări rurale din Moldova s-a dezvoltat în funcție de condițiile geografice și de activitățile socio-economice. Oamenii au ținut cont de potențialul natural existent pentru amplasarea vetrei satului în zone care să le asigure posibilități favorabile de dezvoltare și extindere. Ocuparea zonei bazinului râului Rîșca a fost un proces lent și realizat în etape, de către o populație stabilă, așezările ce au luat ființă în cadrul acestui teritoriu constituind nucleele inițiale în jurul cărora se vor forma satele Rîșca și Bogdănești. Având în vedere faptul că, inițial, zona era acoperită în proporție de 90% de păduri de foioase și de conifere, a fost necesară defrișarea terenurilor împădurite pentru popularea zonei, fenomen ce a dus la modificarea peisajului geografic. Pădurea și-a retras limita – ce în trecut trecea pe la Bogata-Bogdănești-Boroaia- în proporții egale spre zona subcarpatică și cea de podiș, exceptând zona Slătioara-Bogata, ce a rămas neafectată de despăduririle masive.

După cum am detaliat în capitolul anterior, cadrul natural a favorizat dezvoltarea așezărilor, valea râului Rîșca reprezentând o microregiune cu condiții optime pentru locuire. Acest fapt este dovedit încă din Epoca Medievală, cand bazinul Moldovei a fost nucleul inițial al statului feudal Moldova, populația beneficiind de condiții economie, sociale și politice favorabile. Deoarece din Evul Mediu, se cunosc informații doar despre Bogdănești, rezultate din descoperirile din vatra satului, s-a considerat ca aici a existat prima așezare din bazinul râului Rîșca. Resursele de apă subterane și de suprafață au făcut ca așezările să evolueze de-a lungul râului Rîșca, dar și transversal pe râul Slătioara, începând dinspre valea Moldovei, continând spre partea de vest. Această evoluție în lungul văii râului s-a datorat teraselor înguste ale Rîșcăi, unde nu a fost posibilă dezvoltarea unei vetre de dimensiuni mai mari. Bogdăneștiul s-a divizat ulterior în Bogdănești și Bogdăneștii de Sus, iar mai apoi în Bogdănești și Rîșca. Pe langă fenomenul de separare e vetrelor satului, a avut loc și popularea acestora cu locuitori din satele matcă, care au înaintat spre cursul superior al râului Rîșca, dând naștere altor două sate, Slătioara și Buda. Pe coasta de deal, s-au dezvoltat ale două așezări : Jahalia și Bogdăneasa, crescând astfel limita altitudinală la care acestea iau naștere. Vatra unui alt sat, Plopi, aparținând de comuna Bogdănești, a suferit numeroase modificări datorită devierii albiei Moldovei spre dreapta.

Astfel, procesul populării bazinului râului Rîșca a evoluat de la terasele inferioare ale acestuia, spre zonele mai înalte și dinspre valea Moldovei pe cursul Rîșcăi și pe afluenții săi. Reconstituirea componentelor cadrului natural din valea Rîșcăi cu ajutorul documentelor și a mărturiilor rămase din generațiile trecute demonstrează existența unor condiții foarte bune de apărare naturală și de practicare a unor activități economice, elemente ce au favorizat formarea și evoluția unor așezări pitorești în zona bazinului râului Rîșca.

Capitolul II. Caracteristici fizico-geografice

Pentru a determina favorabilitatea cadrului natural pentru locuire într-o zonă bine delimitată, este necesară analizarea factorilor ce reprezintă suportul vieții materiale pentru locuitori. Încă din cele mai vechi timpuri, omul și natura se află într-o strânsă legătură, condițiile fizico-geografice fiind determinante pentru existența umană și pentru desfășurarea activităților necesare supraviețuirii. Zona Văii Râșca, ce constituie tema studiului de față beneficiază atât de bogățiile zonei de câmpie, cât și de cele ale munților, acest cadru bine individualizat fiind propice întemeierii așezărilor. Substratul geologic, relieful, clima, solurile, vegetația și alte elemente de natură fizico-geografică ce caracterizează bazinul râului Rîșca, sunt determinate de poziția geografică a acestuia.

II.1.Favorabilitatea reliefului pentru locuire în bazinul râului Rișca

De la ieșirea din culmea subcarpatică și până la contactul cu Valea Moldovei, Valea râului Rîșca adăpostește depresiunea cu același nume, Depresiunea Rîșca, care nu e tectonică, ci mai degrabă structurală luând naștere prin eroziune selectivă.

Depresiunea Rîșca este situată în partea de nord-est a Culmii Pleșului și s-a format la intersecția a două faciesuri petrografice, asupra cărora agenții modelatori au acționat în mod diferit. Este vorba pe de o parte despre formațiuni dure, ca gresiile și conglomeratele, iar pe de altă parte vorbim despre formațiuni petrografice ușor erodabile (argile și marne ce se intercalează cu nisipuri și pietrișuri) de vârstă sarmațiană. Așadar, din punct de vedere al genezei, depresiunea sau valea Râșcăi, este rezultatul eroziunii selective, realizată în special de către apele curgatoare, dar și de către alte procese denudaționale. Un rol foarte important în formarea depresiunii Rîșca l-au jucat afluenții râului Rîșca, Rîșcuța, Slătioara și Moișa; în decursul anilor aceștia au modelat relieful până la configurația pe care o are în ziua de azi. În plus, și râul Moldova a participat la evoluția depresiunii printr-o eroziune puternică, datorată nivelului de bază mai scăzut al acestuia decât izvoarele Râșcăi.

În evoluția depresiunii Rîșca se deosebesc două faze : faza precuaternară și cea cuaternară. Astfel, într-o primă fază, vorbim despre Depresiunea Rîșca, vazută ca unitate morfologică a cărui nivel este strâns legat de depresiunea Baia; fragmente din acest nivel mai sunt vizibile și astăzi la altitudini de aproximativ 500 de m (Dealul Jahalea – 490 m și Dealul Nant-505 m).

În cadrul celei de-a doua faze, cea cuaternară, depresiunea s-a conturat mai bine față de dealurile subcarpatice, adâncindu-se sistemul fluviatil și formându-se vatra acesteia. Vatra este caracterizată de terase bine dezvoltate, întinse și lungi individualizate mai ales în lungul văilor Rîșca și Rîșcuța și mai puțin pe Moișa și Slătioara. La traversarea Culmii Pleșului, valea râului Moișa a creat un defileu a cărui lungime depășește 1 km, cu versanți abrupți și cu o ruptură de pantă puternică. Eroziunea selectivă duce la îngustarea văilor în zona din amonte și lărgirea acestora în zona depresiunilor.

În ceea ce privește terasele fluviatile, în cadrul depresiunii Rîșca au fost identificate 3 niveluri de terase:

Terasa de 20-30 m – este identificată pe partea dreaptă a văii Rîșca, întinzându-se până la confluența cu Moișa. O bună parte a satului Rîșca se află pe acest nivel de terasă, dar acesta apare și pe teritoriul comunei Bogdănești, unde devine terasă de confluență cu cea a Moldovei. Fragmentul de terasă amplasat la poalele Culmii Pleșului este dominat de materiale coluviale și proluviale, aduse de pe versanți , de către apele de șiroire ori de torenți fiind reprezentate de pietrișuri și nisip. Aceste materiale s-au depus la baza versantului, formând pânze subțiri, foarte puțin înclinate.

Terasa de 6-10 m – este cea mai dezvoltată terasă, fiind foarte importantă deoarece pe aceasta sunt amplasate satele Buda, Dumbrăveni, și parțial Rîșca și Slătioara. Ea se desfășoară pe ambele maluri ale râului Rîșca, însă pe partea dreapta terasa are cea mai mare dezvoltare laterală, atingând și 1 km lățime. Pe stânga, lățimea este mai mică, având o dezvoltare laterală neuniformă, datorată existenței meandrelor ce i-au redus suprafața. De asemenea, se întâlnește și pe partea stângă a Rîșcuței și a Moișii, unde lațimile variază de la 10-15 m, până la 30-40 m.

Terasa de 6-10 m are în componență porțiuni înmlăștinate, datorită naturii argiloase a formațiunlor de la baza pietrișurilor de terasă, dar și o serie de izvoare pe fruntea terasei superioare.

Terasa de 3-4 m – apare la zonele de confluența și este mai puțin dezvoltată. Are caracter aluvionar, eroziunea fluvială producând numeroase deschideri, ce rezultă din faptul că fruntea terasei vine în contact cu albia majoră, în cea mai mare parte. Deoarece la baza terasei se află albia minoră a râului Rîșca, fruntea acesteia este supusă năruirilor, foarte puține locuințe existând în această zonă. Mai degrabă, terasa de 3-4 m este utilizată pentru culturi, excepție făcând partea superioară de pe dreapta, unde peisajul este determinat de pădurile de fag.

Terasa de 1-2 m – atât albia minoră, cât și cea majoră vin în contact cu această terasă, care apare doar în anumite sectoare ale râului Rîșca, fiind afectată doar de viiturile mari. Fiind o terasă de luncă înaltă, locuitorii au preferat să o utilizeze pentru cultivare, prezența apei foarte aproape constituind un avantaj, mai ales pe perioada sezonului secetos.

Un alt element de relief, luncile, sunt bine conturate și caracterizate de aluviuni ce ating câțiva metri. Deși lunca râului Rîșca este cea mai dezvoltată, ea are o lărgime ce rar depășește 500-600 m, fiind supusă inundațiilor. Există zone în care lunca lipsește, malurile intrând in contact direct cu terasele joase, acest fenomen fiind caracteristic afluenților râului Rîșca. Izvoarele ce apar în amonte de satul Rîșca sunt cele care alimentează râul, mai ales cand perioada de scurgere este minimă, ele având un debit bogat fiind un element important ce domină peisajul.

O mare parte a bazinului râului Rîșca este situată la altitudini de 450-850 m, înălțimile versanților scăzând de la vest la este și de la sud la nord. Expoziția acestora este predominant nord-estică și sud-estică, având o influență mare asupra condițiilor climatice și asupra dezvoltării vegetației.

În partea de nord a văii râului Rîșca întâlnim Dealul Jahalea (490 m), Dealul Nant (510 m), ambele reprezentând fragmente cu vârstă pliocenă, aceste dealuri conturându-se foarte bine în Cuaternar.

Spre est se remarcă Dealul Gri, ce reprezintă o cuesta, aici fiind vizibilă alternanța dintre argile și marne. Este prezent, așadar, un afloriment ce evidențiază existența sarmațianului. De asemenea, există și platouri cu lățimi de 200-500 m și altitudini modeste, de 400 m, platouri ce urmăresc înclinarea generală a straturilor geologice.

În partea de est și sud-est altitudinile nu depășesc 400 de m, relieful fiind caracterizat de o fâșie de dealuri subcarpatice (Dealul Mutului, Dealul Moișii, Dealul Coma).

În partea de sud și sud-vest aveam de-a face cu domeniul subcarpatic, unde altitudinile depăsesc ușor 1000 m : Măgura Văleni (1209 m), Vârful Chițigaia (1139 m), Vârful Strugăriei (1008 m). Alte dealuri au altitudini medii, cuprinse între 600-700 m sunt: Dealul Pocolescu (624), Dealul Slatinei (736 m), Dealul Runc (685 m).

Excepție face Culmea Pleșu cu altitudine de 915 m, parte componentă a Subcarpaților Moldovei, o culme bine împădurită, ce formează o cumpănă de ape. Totodată, ea reprezintă un anticlinat înalt ce are în componență conglomerate de vârstă miocenă, ce privit dinspre valea râului Moldova, ia aspectul unui munte acoperit de păduri de fag și de conifere. (Vezi fig. )

În vest și în sud-vest relieful este fragmentat, condițiile fiind nefavorabile dezvoltării solurilor fertile, acestea formându-se sub o litieră forestieră. Datorită înclinării mai scăzute de 5-7° în zonele podurilor de terasă, zona aceasta este propice pentru desfășurarea de activități agricole, fiind totodată stabilă din punct de vedere al poziționării locuințelor.

Dinamica reliefului. Nu este foarte intensă, datorită înclinării reduse a suprafețelor întinse existente, totuși dinamica cea mai activă este prezentă în cadrul albiilor minore ale râului Rîșca. Aceasta se manifestă prin alunecări de teren, care impun în relief un peisaj degradant. Comuna Bogdănești este destul de afectată de acest fenomen, fiind o regiune cu potențial mare al producerii alunecărilor de teren. Ele apar și pe stânga pârâului Moișa, a Slătioarei, dar și în cazul râului Rîșca, fiind dezvoltate pe argile sarmațiene. În ciuda faptului ca se desfășoară pe suprafețe restrânse și au adâncimi superficiale, au afectat locuințele din zona și porțiunile cu fânețe. În momentul de față, alunecările de teren sunt stabilizate, dar în condiții de precipitații ridicate desfășurate pe o perioadă îndelungată, acestea pot deveni din nou active. Se mai produc , de asemenea, și surpări, prăbușiri datorate unor procese de subminare. Eroziunea este și ea întâlnită, în amonte și în zona dealurilor înalte, din partea de nord (Dealul Jahalea, Dealul Nant).

Procesele de eolizație se remarcă și ele în peisaj prin stânci rezultate în urma acțiunii vântului care le erodează creând mici forme de relief la suprafața acestora., numite marmite. Ele pot fi întâlnite pe valea râului Rîșcuța. Unele stânci constituite din gresii nisipoase și calcaroase iau aspecte interesante, de ciupercă , fiind localizate în albia pârâului Rîșca Mare. Se presupune că aceste microforme de relief au fost create în perioada în care clima din zonă era caracterizată de ierni cu temperaturi negative, foarte scăzute, vântul fiind încărcat cu ace de gheață ce au contribuit la erodarea stâncilor.

În ceea ce privește favorabilitatea relieful pentru locuire în bazinul râului Rîșca, constatăm că zona în care este situată depresiunea Rîșca este propice locuirii. Altitudinile sunt scăzute, peisajul este dominat de dealuri subcarpatice și de platouri întinse ce permit stabilirea populației în aceste zone și construirea de locuințe pe terenuri stabile. Terasa de 20-30 m si cea de 6-10 sunt cele mai populate, o bună parte a satelor Rîșca, Dumbrăveni, Buda și Slătioara sunt situate pe acestea. Celelalte două terase sunt evitate de către localnici pentru construirea de locuințe deoarece sunt frecvent supuse năruirilor și inundațiilor.

Amplasarea locuințelor în zone însorite, cu expoziție sudică și sud-estică demonstrează faptul că întotdeauna locuitorii au ținut cont de aspectele cadrului natural, de condițiile oferite de acesta, relieful păstrând echilibrul dintre componentele sistemului rural al bazinului râului Rîșca.

II.2. Favorabilitatea climei pentru locuire în bazinul râului Rîșca

Clima, ca și relieful reprezintă un factor esențial pentru un mediu de viață propice locuirii. Necesitatea cunoașterii condițiilor climatice dintr-o anumită zonă se reflectă în organizarea activităților umane, agricole, în dezvoltarea transporturilor și a comunicațiilor, a turismului, dar și în construcția de locuințe. Poziția geografică a bazinului râului Rîșca determină condițiile climatice ale zonei. Arealul bazinului râului Rîșca se încadrează din punct de vedere climatic în zona temperat-continentală, cu ierni geroase, bogate în zăpezi și veri călduroase, deseori confruntându-se cu perioade de secetă. Zona de studiu nu beneficiază de condițiile climatului Atlanticului, Carpații Orientali reprezentând o barieră orografică ce împiedică trecerea maselor de aer oceanice, umede și mai puțin reci. În schimb, se manifestă influențe scandinavo-baltice, ce vin din nordul continentului, dar și cele ale uscatului est european și asiatic.

Un prim element climatic, temperatura, are valori medii anuale variabile, în funcție de altitudine. Asfel, în zonele mai înalte, adică în dealurile subcarpatice situate în partea de sud și sud-vest a bazinului râului Rîșca, temperatura medie anuală este cuprinsă între 6-7°C, în Culmea Pleșu, unde altitudinile sunt de aproximativ 800 m, se înregistrează temperaturii medii anuale de 5-6°C. Odata cu luna martie, temperaturile medii zilnice cresc, ajungând să depășescă 0°C între 1-11 martie, această perioadă variind în funcție de factorii locali. Se înregistrează în lunile de vară valori de peste 30°C, datorate invaziilor de aer cald. Temperatura medie zilnic scade până la 9-11° C în luna iulie ca urmare a pătrunderii unor mase de aer reci. Amplitudinea termică anuală este de 23,2 ° C, climatului temperat din zonă având un caracter continental moderat.

Fiind înconjurată de înălțimile subcarpatice, depresiunea Rîșca se află într-o poziție de adăpost, fapt ce face ca trecerea între anotimpuri sa nu fie spontană. În primele 3 luni ale anului se înregistrează temperaturi negative, lunile ce marchează începutul primăverii și respectiv sfârșitul toamnei având valori medii scăzute, ce determină instalarea brumelor târzii de primăvară și a celor timpurii de toamnă. Temperaturile de sub 0°C produc fenomenul de îngheț, ce constituie o caracteristică climatică importantă pentru om, deoarece înghețurile afectează agricultura. Astfel, este foarte important să se cunoască data la care acestea apar pentru prima dată, dar și perioada pe care se mențin. Cel mai timpuriu, ele apar în luna octombrie, iar ultimele la începutul lunii aprilie, fiind aproximativ 140-180 de zile cu îngheț. Zilele cu temperaturi între 25-30°C sunt considerate zile de vară, fiind în numar de 70-80 pe an.

Alte elemente climatice importante sunt umiditatea și nebulozitatea, ce se află în strânsă legătură, ambele variind în timp și spațiu. În depresiunea Rîșca și pe văile aferente râului Rîșca, nebulozitatea scade pe parcursul zilei, pe măsură ce aerul se încălzește, fiind minimă între orele 13-16. Ea crește în prima parte a nopții, însă suferă o descreștere datorată mișcărilor descendente ale aerului. Situația este diferită pe timpul verii, nebulozitatea fiind minimă dimineața și în jurul orei 24, maximul fiind atins după-amiază. Când umiditatea relativă are valoarea cea mai ridicată, adică în primele două luni de iarnă, gradul de acoperire al cerului cu nori este maxim. Până în lunile iulie-august, acesta se află într-o scădere continuă, ajungând la minimum.

Nebulozitatea nu constituie , așadar, un impediment pentru dezvoltarea așezărilor umane pe vealea râului Rîșca, numar mediu de zile cu cer senin fiind de 80-100 de zile pe an, în special în lunile august și septembrie, și mai puțin în lunile noiembrie și decembrie. În decursul unui an, numărul mediu de zile cu cer acoperit cu nori este de 160-180, specific și în resul Subcarpaților Moldovei. De asemenea, în zona studiată, soarele se menține pe cer în decursul unui an, timp de 1995.5 ore, valoare normală și favorabilă desfășurării activităților umane și agricole.

Un alt element climatic foarte important îl constituie cantitatea de precipitații, care scade de la sud-vest către nord-est, vara fiind mai bogate, decât iarna, cand acestea cad sub formă de ninsoare. Media anuală este aici de 741 mm , ploile au caracter torențial, modificând debitul râului Rîșca și al afluenților săi, ce odată ieșiți din matcă provoacă pabuge însemnate asupra zonelor aflate în contact.

De asemenea, ploile ce cad în cantității foarte ridicate, într-o perioadă scurtă de timp, nu reușesc să se infiltreze în sol, provocând erodarea puternică a acestuia și a malurilor râurilor. Așadar, agricultura este cea afectată în mod indirect de către cantitățile prea mari sau prea mici de precipitații, fiind frecvente perioadele de secetă primăvara și la începutul toamnei. Totuși, în bazinul râului Rîșca, precipitațiile scăzute nu afectează foarte mult culturile agricole, deoarece, în sol se află rezerve de apă provenite de topirea zăpezilor.

După cum am menționat, pe perioada iernii, precipitațiile cad sub formă solidă, generând ninsoarea. Durata stratului de zăpadă pe perioada unui an este de 80-100 de zile, menținerea acestuia având efecte atât asupra cadrului natural, cat și asupra economiei zonei. Stratul de zăpadă împiedică înghețarea solului în profunzime , fiind astfel un izolator eficient, care totodată reflectă radiația solară în procent de 90%. Un aspect negativ, este faptul că, în cantității considerabile, zăpada îngreunează desfășurarea circulației, blocând drumurile și uneori afectând alimentarea zonei cu curent electric.

Având în vedere cele precizate anterior, cantitatea de precipitații, fie ele lichide sau solide, afectează într-o oarecare măsură cursul normal al activităților ce se desfășoară pe valea râului Rîșca (atunci cand sunt ori prea scăzute, ori prea ridicate), însă nu sunt suficiente motive pentru care acest element climatic să reprezinte un impediement pentru locuire în această zonă.

În ceea ce privește regimul vânturilor, acestea sunt rezultatul acțiunii a doi centri barici, cel din Atlantic și cel din nord-estul Europei, dar în cazul bazinului râului Rîșca, înălțimile ce îl înconjoară atenuează viteza vânturilor. De asemenea, faptul ca s-au construit așezări face ca puterea vântului să se diminueze. Astfel, intensitatea acestora este mai slabă decât în Podișul Moldovei, ceea ce reprezintă o condiție favorabilă dezvoltării social-economice în zona Rîșcăi.

În concluzie, aspectele climatice întâlnite în bazinul râului Rîșca sunt prielnice omului pentru a-și desfășura activitățile cotidiene. Temperatura se încadrează în valori normale pentru fiecare perioadă, deși în ultimii ani aceasta a început să crească datorită încălzirii globale. Cantitatea de precipitații ce cade anual în zona bazinului Rîșcăi ar trebui să suplimenteze necesarul de apă pentru dezvoltarea normală a vegetației și a culturilor agricole, dar și pentru a asigura resursele de apă pentru populație, însă în ultimul deceniu, nivelul pânzei freatice și al debiturilor râurilor a scăzut, efectele negative fiind vizibile asupra culturilor și pășunilor. Vânturile nu reprezintă un impediment pentru locuitori, ele nu au viteze foarte mari care să producă pagube însemnate ori fenomene orajoase.

Poziția pe care o are râul Rîșca față de Carpații Orientali, față de Culmea Pleșu, microrelieful zonei, panta și expoziția versanților față de soare, sunt factori ce determină condițiile climatice ale acestei zone. Menționate și detaliate anterior, acestea fac din zona bazinului râului Rîșca un areal favorabil locuirii, dar limitează buna desfășurare a anumitor activități umane și agricole. Astfel , climatul din acest areal este prielnic pentru cultivarea de pomi fructiferi, pentru culturile de cartofi și de porumb, dar nu este avantajos pentru culturile de cereale, de plante oleaginoase ori viță de vie.

II.3. Favorabilitatea rețelei hidrografice pentru locuire în bazinul râului Rîșca

O importanță deosebită o are și rețeaua hidrografică, deoarece aceasta stă la baza desfășurării activităților umane. Aceasta condiționează amplasarea construcțiilor, alimentarea cu apă a zonelor locuite din apropiere, constituind un avantaj pentru viitoarele proiecte ce au la bază potențialul hidroenergetic și piscicol. Rețeaua hidrografică a zonei de studiu este influențată de mai mulți factori: de relief, de distribuția precipitațiilor. Râul Rîșca coboară din munții, străbate dealurile subcarpatice și zona de podiș pe o distanță de 34 de km, deschizându-se spre râul Moldova. Cu o suprafață de 243 km2, acesta își are izvoarele în Munții Stânișoarei (langă vârful Deleleu), fiind afluent de dreapta al Moldovei și totodată cel mai mare. Dimensiunile sale sunt totuși modeste, sub 50 km, făcând parte din categoria râurilor mici După confluența a doi afluenți importanți, Rîșca Mare și Rîșcuța, în dreptul localității Buda, se formează cursul principal. Deoarece majoritatea afluenților îî primește din partea dreaptă (Rîșcuța, Țiganca, Moișa, Slatina), bazinul hidrografic al Rîșcăi este asimetric. (Vezi fig.)

În partea stângă, cel mai mare afluent este Slătioara, la care se adaugă câteva pâraie (Căprăriei, Rusului, Budăcelu, Cazacului). În general, afluenții mai mici au o scurgere temporară, însă în timpul precipitațiilor torențiale, aceștia contribuie destul de mult la debitul râului Rîșca. Se remarcă o diminuare a densității rețelei hidrografice dinspre zona montană spre depresiunea Rîșca O trăsătură de bază a Rîșcăi este redată în zona de alimentare. Acolo, prezența unui numar mare de izvoare și a preciptațiilor în cantități însemnate, determină debite mari. Râul Rîșca se alimentează atât din precipitații (în proporție de 75%), cât și din surse subterane (în proporșie de 25%), debitul acestuia variind de la un anotimp la altul. Astfel, debitele cele mai mari se înregistrează la sfârșitul primăverii datorită cantităților însemnate de ploi și topirii zăpezilor. Valoarea medie anuală în cazul râului Rîșca este de 1,34 m3/s, cele mai mari medii lunare multianuale înregistrându-se în luna aprilie, mai și iunie , ce depășesc 2, respectiv 3 m3/s. Perioada în care valorile scurgerii sunt afectate de precipitațiile scăzute, este la sfârșitul verii, cand râul Rîșca se alimentează doar din ape subterane.

Râul Rîșca are un regim de curgere permanent, debitul multianul pentru perioada 1980-2007 fiind de 1,64 m3/s. În aceeași perioadă, s-a înregistrat un debit maxim multianul de 59,80 m3/s și un debit minim multianual de 0,26 m3/s. Bazinul râului Rîșca are o alimentare pluvio-nivală, cea din urmă determinând debite ridicate la începutul primăverii, cand are loc topirea zăpezilor. Un fenomen caracteristic râurilor, așadar și râului Rîșca, este reprezentat de viituri, ce se manifestă pe o perioadă scurtă și au consecințe directe asupra debitelor. Viiturile se produc de două ori pe an, în lunile iunie și august și au la bază ploi torențiale ce produc inundații deoarece apele se revarsă din albia minoră, afectând infrastructura de transport și așezările umane. În anul 1991, râul Rîșca a atins debitul maxim de 140 m3/s, însă în general, viiturile nu sunt puternice, nu au efecte nefaste, dar ar putea fi evitate dacă s-ar construi în amonte lacuri care să rețină apa.

Dintre afluenții mai importanți ai râului Rîșca se remarcă: Rîșcuța, Slătioara și Moișa. Primul dintre aceștia, este afluent de dreapta și primește alți 4 afluenți. În perioadele cu precipitații bogate, nu se formează viituri, regimul apelor subterane se compensează cu alimentarea râului din stratele acvifere adăpostite de depozitele flișului extern. (notă de subsol, pag 13).

Cel de-al doilea afluent, Slătioara, apare în partea stângă, având un aport foarte mare de izvoare clorosodice, fapt pentru care aici nu se găsesc păstrăvi. Ultimul afluent important, Moișa, este ca și Rîșcuța, afluent de dreapta. În drumul său prin Culmea Pleșu,

acesta formează un defileu de aproximativ 1 km, cu versanți abrupți pe o parte și pe alta ce se înscriu în peisajul local. Având în vedere suprafața restrânsă a depresiunii Rîșcăi, râurile au o densitate destul de mare, văile din această zonă având caracter consecvent, majoritatea cu orientare sud-vest, nord-est.

În ciuda dimensiunilor reduse, putem vorbi în cazul bazinului Rîșcăi de lacuri naturale, în numar de două, dar și de lacuri antropice.

Lacul Bolatău este un lac natural situat pe versantul vestic al Culmii Slătioara, a cărui adâncime trece de 20 m. Acesta are formă circulară, iar datorită intervenției omului, a fost populat cu pește (crap), care deși nu este foarte dezvoltat, se poate reproduce și poate supraviețui.

Cel de-al doilea lac, Lacul Cerbului, situat pe stânga pârâului Rîșca Mare are o adâncime mult mai redusă, de doar 1,5 m, comparativ cu Lacul Bolatău. Inițial, lacul a avut adâncimi mai mari, însă în decursul anilor s-a produs fenomenul de colmatare cu materiale provenite din ape de șiroire. Aici, în condiții specifice s-a dezvoltat o vegetație și o faună specifice zonei lacurilor de munte.

Pe lângă aceste două lacuri naturale, întalnim și lacuri antropice, rezultate în urma intervenției umane. Un exemplu este lacul din fața Mănăstirii Rîșca, existent încă din secolul al XVI-lea. Lacurile antropice sunt folosite pentru practicarea pisciculturii, deținătorii populandu-le cu diferite specii de pești (crap, somn, păstrăv), realizând venituri considerabile din vânzarea peștelui. Deși au avut inițial și scopuri turistice, dimensiunile reduse nu au permis, însă, dezvoltarea activităților de agrement în zonă, de avantajele acestora beneficiind mai mult proprietarii. Astfel de acumulări de apă au fost construite de mulți cetățeni, pe proprietăți personale, favorabile acestor tipuri de amenajări, de exemplu în lunca râului Rîșca.

Zona bazinului Rîșca deține rezerve bogate de apă potabilă, ce sunt ușor de interceptat și totodată există condiții prielnice pentru ca rețeaua hidrografică să reprezinte un beneficiu pentru locuitori. Aceasta este utilă fie pentru irigații, mai ales în perioadele de seceta, fie pentru piscicultură, cazuri în care s-au amenajat lacuri antropice cu avantaje economice. În plus, atât râul Rîșca, cât și afluenții săi, nu au debite considerabile care să aibă consecințe nefaste asupra peisajului. Singurul deficit ar fi faptul că acestea încep să scadă, datorită schimbărilor climatice cu care se confruntă omenirea. Rețeaua hidrografică din arealul studiat are un rol foarte important în interacțiunile sistemice ce se manifestă în cadrul bazinului râului Rîșca, fiind necesară menținerea calității apei pentru satisfacerea nevoilor populației din zonă.

II.4. Favorabilitatea vegetației și a faunei pentru locuire în bazinul râului Rîșca

Poziția pe latitudine, impune României dezvoltarea unei vegetații de stepă, silvostepă și stejărete. 65% din speciile țării noastre au origine eurasiatică și central-europeană, 14 au origine nordică, specii pe care le întânim și în bazinul râului Rîșca, restul de 21% fiind specii mediteraneene.

În zona de studiu, flora actuală este destul de recentă,în pleistocen având loc schimbări fundamentale asupra vegetației. Astfel, domină vegetația forestieră, reprezentată de păduri de foioase și de conifere, însă valea propriu-zisă (depresiunea Rîșca) a fost despădurită de la începutul Evului Mediu, în urma intervențiilor antropice, ce au permis dezvoltarea locuințelor și a terenurilor cultivate. Ulterior, și versanții au fost supuși despăduririlor.

Clima este factorul ce influențează într-o mare măsura vegetația prin elemente climatice precum: umiditate, îngheț-dezgheț, secetă. Astfel, această este repartizată pe mai multe etaje, în funcție de altitudine.

Etajul pădurilor de molid – pădurile de molid fac parte din etajul boreal fiind reprezentative pentru forme de relief cu altitudini mai mari, respectiv munți și dealuri înalte; de asemenea, se întâlnesc și acolo unde are loc fenomenul de inversiune termică în văi, dar și pe versanții ce au expoziție nordică. Aceste formațiuni vegetale se întâlnesc în cadrul bazinului Rîșcăi, pe terasa de 5-7 m a râului Rîșcuța și a pârâului Rîșca Mare. Speciile ce domină peisajul acestui etaj sunt scorușul (Scorbus Sucuparia), paltinul, zada și fagul (Fagus Sylvatica). Pe alocuri întâlnim și mesteacăn (Betula Pendula), paltin de munte (Acer pseudeoplatanus), brad (Albies alba), și ulm de munte (Ulmus glabra). Un amestec de brad și molid domină pantele Culmii Pleșu. În cazul arbuștilor și subarbuștilor, având în vedere faptul că desimea pădurii nu permite o luminozitate ridicată, aceștia nu se pot dezvolta, fiind întâlniți destul de rar.

Etajul pădurilor de brad – acest etaj are o desfășurare restrânsă, fiind întâlnit în zona de dealuri (Dealul Slătioarei). În cadrul lui întânim specii ca: alunul (Corylus avellana), socul roșu (Sambucus racemosa), socul negru (Sambucus nigra), zmeurul (Rubus idaeus), murul (Rubus hirtus). De asemenea, sunt prezente se dezvoltă diferite specii de ferigi (Dryopteris filix-mas), mușchi (Hyloconium splendens) și licheni.

Etajul pădurilor de foioase – se găsește pe areale mai mari, dezvoltându-se în condiții de umiditate și temperaturi mai ridicate. Acest etaj este prezent în Dealul Bățului, dar și pe stânga pârâului Rîșcuța. Speciile dominante sunt reprezentate de : fag (Fagus Sylvatica), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), jugastrul (Acer campestre), tei de deal (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), ulm (Ulmus foliacea), stejar (Quercus robur), brad, în partea superioară, pinul silvestru (Pinus sylvestris) și tisa (Taxus Baccata). Din categoria arbuștilor menționăm alunul, socul, păducelul (Crataegus monogyna), sângerul (Cornus sanguinea), zmeurul (Rubus Idaeus), murul (Rubus saxalis).

Vegetația de luncă – Condițiile climatice diferite între zonele pe care râul Rîșca le străbate și luncile acestuia fac ca vegetația să difere și ea de la o zonă la alta. Astfel, în zonele de luncă, există formațiuni vegetale specifice determinate de gradul ridicat de umiditate și de natura solului pe care se dezvoltă. Vegetația de luncă are suprafețe reduse și nu are o desfășurare continuă. Se dezvoltă cu preoponderență în albiile majore ale râului Rîșca, dar și ale unora din afluenții săi: Rîșcuța, Slătioara și Moișa, aceștia având luncile mai înguste. În cadrul acestui tip de vegetație întâlnim urmatoarele specii : salcie, răchită (Salex alba), plop (Populus alba), arbuștii fiind în general absenți.

Vegetația apelor curgătoare – chiar și în apele curgătoare, apar formațiuni vegetale, mai sărace, dar adaptate la mediul acvatic. Cu un aspect filiform, vegetația întâlnită în apele râului Rîșca este reprezentată de colonii ce urmăresc sensul curentului. Unele alge ca Crenothrix secretă o substanță gelatinoasă ce le ajută să se fixeze în substrat.

Pe lângă aceste tipuri de vegetație, mai există vegetația de mlaștină și cea a lacurilor, cu specii carcateristice, adaptate la medii de viață diferite.

Dintre toate tipurile de formațiuni vegetale, aportul cel mai mare din punct de vedere al favorabilității pentru locuire în bazinul râului Rîșca il are etajul pădurilor de molid, de brad și al celor de foioase, vegetația de luncă și cea a apelor curgătoare având o influență mai scăzută asupra activităților umane. O mare parte e economiei zonei bazinului râului Rîșca este bazată pe exploatații forestiere, care sunt ulterior folosite fie pentru fabricarea de mobilă, materie primă pentru aprinderea focului, fie pentru a fi vândute spre obținerea de profit. În plus, se obțin cantități mari de biomasă de până la 10 t/ha/an.

Există , de asemenea și pajiști ce au apărut odată cu defrișarea masivă a zonelor împădurite, pajiști pe care locuitorii le folosesc pentru animale. De asemenea, aceștia obțin hrană pentru animale din fânețele de deal și de munte. În zona de studiu sunt foarte întânite și plantele medicinale, care sunt folosite pentru tratarea diferitelor afecțiuni, cunoașterea acestora și modul în care se utilizează reprezentând o necesitate pentru comunitate. Dintre specii amintim: anghinarea, mușețelul, cimbrul de grădină, cătina albă, busuiocul, salvia, rozmarinul, rostopasca.

Așadar, favorabilitatea vegetației pentru locuitorii zonei bazinului Rîșcăi se observă cel mai bine în profitul pe care exploatarea pădurii îl aduce economiei locale, însă este necesar să se acordă o atenție deosebită cantității care se exploatează, deoarece zonele împădurite sunt din ce în ce mai restranse, datorită defrișărilor masive. Tocmai de aceea, se încearcă plantarea de puieți, care cu timpul să schimbe peisajul local, pădurea ocupând un loc important deoarece produce oxigenul de care omul are nevoie.

Condițiile climatice și deplasarile speciilor de animale din timpul glaciațiunilor au determinat faună existentă astăzi în zona bazinului râului Rîșca. Fauna nu condiționează în mod special locuirea în această zonă și diferă, ca și vegetația în funcție de relief și altitudine.

Pădurea deține o mare bogăție faunistică, atât ca număr de specii, cât și ca numar de indivizi, pădurile de conifere și cele de foioase oferind atât hrană, cât și adăpost pentru animale. Specii precum cerbul (Cervus elaphus carpathicus), ursul (Ursus arctos), râsul (Lynx lynx), jderul (Martes martes), lupul (Canis lupus) nu au o zonă de extindere delimitată de altitudine, ci se întalnesc peste tot, chiar și în zona dealurilor. Acestea nu ajung până în zonele locuite, neexistând cazuri de atacuri de animale.

În zona pădurilor de conifere sunt bine reprezentate păsările, prin specii ca: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus alpinus). Se întalnesc și reptile dintre care menționăm: vipera comună (Vipera berus), sopârla de munte (Triturus Alpestris), salamandra.

În cazul pădurilor de foioase, se remarcă coborârea faunei de munte și urcarea celei de stepă și silvostepă, dar și cea a etajului fagului, aceasta având cea mai mare zonă de răspândire dintre foioasele din bazinului râului Rîșca. În această zona, intensitatea și durata luminii sunt mai ridicate, la fel și temperaturile, fapt pentru care condițiile de viață sunt mai favorabile dezvoltării unui numar ridicat de specii. Și aici, ca și în cazul pădurilor de conifere, sunt bine reprezentate păsările: pițigoiul de munte (Parus montanus), ierunca (Tetrastes banasia), privighetoarea (Luscinia luscinia), potârnichea (Perdix perdix). Sunt frecvente și mamiferele, cu specii precum: veverița (Sciurus vulgaris), pisica sălbatică (Felix silvestris), ursul brun (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), vulpea (Vulpes Vulpes).

Multe animale sunt vânate de către locuitori, fie pentru carnea acestora, fie pentru a fi împăiate, ori pentru a fi vândute la prețuri ridicate. Cele mai căutate sunt : ursul, cerbul (pentru coarne), căprioara (pentru carne), porcul mistreț, care de altfel aduce foarte multe pagube comunității deoarece în perioadele cu recoltă bogată, acesta coboră din zona pădurilor și strică terenurile cultivate cu porumb și cartofi. Din cateogoria speciilor ce se întânlesc în apele curgătoare, cele ce folosesc omului sunt speciile de pești, ce trăiesc în zone cu debit ridicat și constant. Domină păstrăvul (Salmo trutta ferio), zglăvocul (Cotus gabio) și mai rar mreana de munte (Barbus meridionalis). Mai rar, în apele depresiunii Rîșca, se întâlnește scobarul (Chondrostoma nasus) provenit din apele Moldovei.

În cadrul lacurilor antropice, trăiesc specii de pești precum: somnul, carasul și crapul, ce au fost aduse de către om spre a se înmulți și sunt folosite pentru piscicultură. Deținătorii lacurilor comercializează cantități mari de pește, fie către locuitorii din bazinul râului Rîșca, fie către piețele mai mari din apropiere.

Din cele menționate anterior, se observă că, în mare parte fauna este specifică pădurilor Carpaților Orientali și Podișului Sucevei. Fiecare specie de animale își are locul ei în lanțul trofic, de aceea toate au atât avantaje cât și dezavantaje pentru o comunitate. Bazinul Rîșcăi se bucură de o faună bogată în specii, unele fiind considerate dăunatoare, altele sunt vânate de către săteni, fiecare aducându-și aportul în ciclul vieții.

II.5. Favorabilitatea solurilor pentru locuire în bazinul râului Rîșca

Ca și celelalte componente ale peisajului geografic, solul ocupă un loc important în ierarhia acestora, acesta aflându-se la contactul dintre a factorilor învelișurilor Terrei, respectiv: litosfera, atmosfera, hidrosfera și biosfera. Tipurile de soluri ce caracterizează bazinul râului Rîșca sunt determinate de către condițiile climatice, de relief și de materialul parental. De asemenea, un rol major îl are și apa, atunci când umezește periodic sau permanent profilul de sol, peste capacitatea obișnuită, dar și timpul deoarece însușirile solului depind de durata fenomenelor care au loc în cadrul procesului de formare și evoluție. Astfel, în cadrul celor mai tinere unități de relief (luncile) și în zonele cu roci consolidate (dealurile subcarpatice) întâlnim solurile cele mai puțin evoluate.

În bazinul Rîșcăi, solurile sunt variate, fiind prezente următoarele clase: argiluvisoluri, cambisoluri, spodosoluri, soluri hidromorfe și soluri neevoluate.

Argiluvisolurile sunt frecvente în zona de deal și în depresiunea Rîșca, fiind soluri relativ vechi, formate în condițiile unui drenaj natural bun și a situării apei freatice la o adâncime de 5 m. Deși au o fertilitate moderată, ele sunt folosite de către localnici în agricultură, pentru cultivarea de plante, pentru fânețe și pășuni, dar sunt utilizate și în silvicultură și pomicultură. Pe versanții din stânga și din dreapta râului Rîșca, unde pantele au înclinări reduse, este întâlnit solul brun luvic tipic, care capătă diferite grade de podzolire, înfluențate de cantități de precipitații de peste 700 mm/an. Acest tip de sol apare în asociație cu solurile brun argiloiluviale, care datorită conținutului scăzut de humus, sunt slab fertile.

Cambisolurile, o altă clasă de soluri prezente în bazinul Rîșcăi, sunt reprezentative pentru zone cu relief recent , întinerit și prezintă următoarele tipuri: sol brun eumezobazic sau sol brun acid. Au o culoare deschisă și au însușiri favorabile pentru a fi folosite pentru cultivarea plantelor, a pomilor, pentru fânețe și pășuni.

Solurile brun eumezobazice sunt frecvente în bazinul inferior și mijlociu al afluenților Rîșcuța, Moișa, dar și pe cursul superior al Slătioarei. Cele brun acide sunt reprezentative zonelor cu altitudini mai ridicate, zone montane, fiind întalnite în bazinele superioare ale Rîșcuței și Rîșcăi Mari.

Spodosolurile ocupă suprafețe reduse, pe cursul mijlociu al Rîșcăi, având la bază roci acide. Aceste podzoluri pot fi argiloiluviale și soluri brune feriiluviale. Ele sunt favorabile dezvoltării pădurilor, cu o productivitate mică sau mijlocie, dar și pajiștilor cu compoziție floristică cu o valoare nutritivă redusă.

Solurile hidromorfe s-au format în condiții de exces de umiditate, ce provine fie din apa freatică, fie din cea care stagnează în partea superioară a profilului de sol. În cazul nostru, aceste soluri ocupă suprafețe mari în zona terenurilor agricole și a pădurilor. De asemenea, nivelul ridicat al apei freatice a cauzat apariția solurilor gleice, localizate pe fundul văilor, dar și în șesul râului Rîșca.

Solurile neevoluate se formează pe roci dure, greu erodabile. În cadrul acestei clase de soluri, în bazinul râului Rîșca întalnim mai răspândite solurile brun acide reprezentative pentru zona dealurilor subcarpatice și zona depresiunii Rîșca, cu păduri de fag și de amestec, unde climatul este răcoros și cantitatea de precipitații este ridicată. Aceste soluri au argilă în proporție de 30% și humus în scădere.

Din aceeași clasă, se dezvoltă și solurile brune argiloiluviale, utilizate pentru cultivarea de plante, cereale, cartofi, pomi fructiferi, dar și cele aluviale ce ocupă teritorii mici în luncile râului Rîșca și afluenții săi.

În zona văii Rîșca apare și tipul de sol cernozimoid, ce aparține clasei molisolurilor, acesta asemănându-se cu cernoziomurile.

În mare parte, solurile ce acoperă suprafețele bazinului râului Rîșca sunt slab productive, sarace în substanțe minerale și organice, precipitațiile bogate spălându-le pe cele nutritive. Omul ia și el parte la modificarea compoziției solurilor, prin desecări, drenaj, irigații ori prin înlocuirea vegetației cu pajiști și plante cultivate. Chiar daca fertilitatea solurilor diferă, este necesară cunoașterea lor pentru a fi găsite metode de fertilizare cât mai eficiente. De asemenea este important a se realiza o analiză detaliată a acestora deoarece solurile au un rol foarte important pentru posesorii de terenuri și pentru cei care doresc să construiască în zona bazinului Rîșcăi. Un aspect negativ al solurilor este dat de eroziunea lineară, ce se manifestă mai multe în zonele cu păduri și mai puțin în cele cu pajiști. Acest fenomen duce la formarea ogașelor, a ravenelor, a râpelor, care reprezintă un pericol pentru terenurile agricole și forestiere, pentru căile de comunicații, dar și pentru locuințele oamenilor. Totuși, ele se devoltă pe suprafețe restrânse și nu au atins cote alarmante.

Favorabilitatea solurilor ce corespund bazinului râului Rîșca nu se manifestă în utilizarea lor în agricultură, nefiind suficient de fertile pentru a produce recolte bogate. Solurile sunt umede și grele , având o textură lutoasă și un grad ridicat de gleizare, fiind greu de prelucrat prin intermediul tehnicilor agricole. De aceea, se încearcă în ultimul timp diferite metode de creștere a productivității și neutralizare a acidității solului prin utilizarea de îngrășăminte minerale sau organice ori de amendamente calcaroase. Cu toate acestea, populația obține producții suficiente pentru alimentație, prin practicarea agriculturii de subzistență solurile din bazinul râului Rîșca fiind mai degrabă benefice pentru formarea pajiștilor și a pădurilor, o mare parte din veniturile locale provenind din activități forestiere.

Capitolul III. Forme de manifestare a turismului în bazinul râului Rîșca

Turismul reprezintă un fenomen deosebit de complex sub aspect economic, geografic sau social. Acest concept este unul ambiguu, neexistând o singură definiție a acestuia care să reunească toate aspectele ce îl caracterizează. Totodată are un rol important în dezvoltarea durabilă a zonelor rurale, dacă acestea beneficiază de potențial ridicat. Turismul prin intensitatea sa se impune un anumit grad de valorificare turistică a unei localități sau a unui teritoriu, în funcție de fonul turistic, ce reprezintă de fapt totalitatea resurselor naturale și antropice de natură turistică și constituie astfel baza ofertei turistice potențiale a teritoriului de primire.

Pentru ca o zonă să fie considerată atractivă din punct de vedere turistic, este necesar ca aceasta să aibă o ofertă turistică primară, reprezentată prin elemente ale cadrului natural și o ofertă secundară sau antropică, reprezentată de tot ceea ce a realizat omul și prezintă valoare turistică. Oferta primară este cea hotărâtoare deoarece factorii naturali rămân neschimbați pe perioade foarte îndelungate, spre deosebire de factorii antropici (economici, politici, ecologici) care pot fi îndreptați spre sensul dorit, având o dinamică accentuată.

Factorii economici ce au o influență mare asupra turismului sunt prețurile pentru serviciile turistice (cazare, masa, transport, activități de divertisment); în general, turiștii sunt atrași de prețuri scăzute, alții preferă să ofere mai mult și să beneficieze de servicii de calitate superioară.

Factorii politici joacă și ei un rol important, integrarea României în Uniunea Europeană atrăgând fluxuri mari de turiști, care preferă ofertele sigure și diversificate.

Factorii ecologici influențează dezvoltarea turismului, în sensul că populația zonelor urbane, unde condițiile de viață sunt afectate de poluare, de zgomot, ce rezultă din circulația autovehiculelor ori din activitățile industriale se deplasează periodic spre zone mai retrase, zone rurale, liniștite și nepoluate, această deplasare determinând fluxuri ridicate de turiști de la orașe la sate, situație specifică și zonei bazinului râului Rîșca.

Turismul se dezvoltă deseori pe baza factorilor naturali, care pot fi grupați în factori de relief, hidrologici, climatici, de floră și de faună. Toți acești factori fac din zona bazinului râului Rîșca, o zonă favorabilă pentru practicarea activităților turistice, chiar dacă nu există obiective naturale spectaculoase (peșteri, creste alpine, izvoare termale etc).

Zona de studiu nu deține potențial turistic ridicat, dar nu sunt nelipsite resursele care pe viitor ar putea fi valorificate spre dezvoltare turistică. La momentul actual, cele mai importante atracții turistice din bazinul râului Rîșca sunt resursele naturale, mai ales pădurile, dar și tradițiile și obiceiurile locale, monumentele istorice și religioase, ce formează patrimoniul cultural. Astfel, există o legătură strânsă între resursele naturale și valorile culturale, ceea ce constituie un avantaj pentru desfășurarea activităților turistice. Turismul în bazinul râului Rîșca este neorganizat, majoritatea celor care îl vizitează preferând perioada weekend-ului.

Ca și forme de turism se remarcă în bazinul râului Rîșca, urmatoarele: turism de odihnă și recreere, turism montan, turism cultural, turism religios, turism rural, turism sportiv, turism comercial, turismul cinegetic, turismul balnear, turismul de aventură.

III.1. Turismul de odihnă și de recreere

Turismul de odihnă și recreere este o formă de turism frecvent întâlnită mai ales în zonele rurale, nepoluate, ferite de zgomotul și aglomerația urbană, oferind un prilej bun de a cunoaște locuri noi și de a admira frumusețile naturii. Se adresează în special persoanelor care sunt angajate în munci solicitante, atât psihic, cât și fizic, însă poate fi practicat de toate categoriile, o pondere ridicată înregistrându-se în rândul adulților și al pensionarilor.

Zona bazinului Rîșcăi reprezintă o zonă pitorească în care natura a creat peisaje diversificate, ce pot fi valorificate din punct de vedere turistic. Așadar, turismul de odihnă și de recreere este practicat în acest areal, mai ales pe perioada weekend-urilor, de către persoanele din zonele urbane, fie din imprejurimi, fie din zone mai îndepărate. Presupune relaxarea fizică și intelectuală prin practicarea de activități nesolicitante cum ar fi plimbări prin natură, fie pe jos, fie cu bicicleta ori cu atv-ul; pe perioada iernii se pot organiza plimbări cu sania trasă de cai. În acest sens, la cererea clienților, majoritatea unităților de cazare din bazinul râului Rîșca oferă aceste servicii suplimentare.

III.2. Turismul montan

Muntele a reprezentat dintotdeauna forma de relief cu cea mai mare atractivitate datorită peisajelor inedite pe care le oferă și datorită activităților ce pot fi practicate în cadrul acesteia.

El se remarcă în peisaj prin altitudine, abrupturi , vârfuri și creste montane, oferind totodată posibilitatea amenajării unor domenii schiabile pentru practicarea sporturilor de iarnă. În bazinul râului Rîșca, altitudinile nu sunt suficient de ridicate pentru a crea condiții prielnice practicării unui turism montan foarte dezvoltat, însă frumusețea peisajelor pe care le oferă formele de relief, ce sunt reprezentate de: depresiunea subcarpatică Rîșca, dealurile subcarpatice și culmile Stânișoarei, cu altitudini ce urcă până la 1 209 m în vest fac relieful un factor natural de o atractivitate mare. Pe aceste forme de relief sunt vizibile urme ale modelării agenților externi care au contribuit la crearea depresiunii Rîșca, cu terase largi, versanți cu pante domoale și tot mai abrupte în vest, văi adânci mai largi sau mai înguste ce urcă până în zona montană, umeri de vale, glacisuri, albiile râurilor, cu numeroase rupturi de pantă, cu mici cascade și repezișuri, conuri de dejecție și grohotișuri. Astfel, peisajul în sine reprezintă resursa turismului montan care se manifestă cu o intensitate scăzută în bazinul râului Rîșca, pe teritoriul comunei cu același nume, datorită altitudinilor mai ridicate față de cele de pe teritoriul comunei Bogdănești. Acest tip de turism este reprezentat în cea mai mare parte de drumeții ce pot fi practicate pe drumuri forestiere, pe trasee marcate, ce duc spre Mănăstirea Neamț, Procov și Schitul Icoana. În general este practicat de tinerii iubitori de natură, dar și de adulți, fiind o evadare din viața cotidiană.

III.3. Turismul rural

Turismul rural este un concept ce se concentrează pe destinații din spații rurale, care dispun de o infrastructură de cazare și de alte servicii suplimentare. De asemenea, se poate defini ca fiind o activitate cu caracter turistic întreprinsă de către populația locală care valorifică resursele turistice locale. În bazinul râului Rîșca se practică această formă de turism, întrucât este o zonă exclusiv rurală, fiind la mare căutare în rândul turiștilor din mediul urban. Aceștia caută să petreacă sejururi în locuri retrase, nepoluate, cu peisaje pitorești, zona noastră de studiu pliindu-se perfect pe aceste cerințe. De obicei, turismul rural se practică în weekend-uri, localnicii găzduind turiștii în propriile locuințe și oferindu-le servicii precum mese, plimbări în aer liber, echitație și altele. În cadrul turismului rural, se remarcă și agroturismul, cu diferența că acesta nu doar valorifică potențialul uman și natural al satelor și asigură servicii de masă și cazare, ci presupune și participarea turiștilor la activități ce se desfășoară în gospodăria respectivă. În bazinul râului Rîșca, agroturismul nu este foarte dezvoltat, însă potențialul este remarcabil prin calitatea pe care o are mediul natural, ambientul socio-cultural și elementele tradiționale ce se păstrează în gospodăria țărănească. Singurul loc care valorifică această formă de turism este Stâna Dorului, situată pe malul drept al râului Rîșca. Aici, turiștii pot participa la activități precum mulgerea și tunderea oilor, tăiatul mielor, realizarea de produse lactate din oaie, precum urdă, telemea, brânză caș, brânză maturată la putină. În plus, aceștia pot cumpăra produsele, primind din partea casei o sticlă de vin „Fetească Regală” de la Gramma. În viitor, se dorește a se valorifica și horticultura și a se comercializa miere de albine, 100% naturală. Dacă această formă de turism ar lua amploare, locuitorii ar acorda mai mult interes pentru întreținerea și modernizarea locuințelor, fiind necesară păstrarea arhitecturii tradiționale. Mai mult de atât, există și avantaje economice provenite din valorificarea produselor ce se obțin în gospodărie sau a produselor artizanale.

III.4. Turism comercial

Turismul comercial era cândva foarte extins în cadrul târgurilor, al nedeilor și al iarmaroacelor, restrângându-se datorită faptului că aceste manifestări au căpătat caracter etnografic-folcloric; in zilele noastre, această formă de turism apare izolat legat de elemente de artizanat.

În cadrul bazinului râului Rîșca, turismul comercial se desfășoară sub forma iarmaroacelor, două la numar, unul în comuna Rîșca și altul în comuna Bogdănești. Ambele au loc o dată pe saptămână, vinerea și respectiv sâmbăta și reunesc persoane din diferite zone, ce găsesc în aceste evenimente un bun prilej pentru a-și vinde mărfurile. Se comercializează mai ales animale, hrană pentru acestea, alimente, chiar și haine, la prețuri relativ mici pentru simplul cetățean din zona rural. Se adresează în special adulților și vârstnicilor, care vin din zonele din împrejurimi, fiind atrași de diversitatea produselor, reprezentânt o bună ocazie de a întâlni oameni noi, cu obiceiuri și tradiții diferite pe care le împărtășesc și le pun în practică. Majoritatea celor care participă la iarmaroace, se deplasează cu căruțele pentru a evita costurile transporturilor, în special vârstnicii care nu beneficiază de autoturisme proprii.

Spațiul de desfășurare al acestor evenimente este oferit de primăriile celor două comune, și se desfășoară în lungul râului Rîșca, fiind dotat cu tarabe acoperite, și locuri special amenajate pe care participanții își expun mărfurile.

III.5. Turismul religios

Turismul religios are o vechime de secole și are ca scop vizitarea edificiilor religioase, de cele mai multe ori manifestându-se sub forma pelerinajului. Pentru o bună înțelegere a acestei forme de turism, pelerinul trebuie să aibă un anumit nivel de cultură și de instruire pentru a înțelege arhitectura, valorile și semnificațiile spirituale. Astfel, există turiști care vizitează lăcașurile cu motive religioase, iar alții pentru relaxare și curiozitate, impactul pe care îl are acest tip de turism fiind diferit de la o persoană la alta.

În bazinul râului Rîșca turismul religios ocupă un loc aparte, istoria lăsând în urmă monumente religioase ce atrag astăzi turiști din toate colțurile țării și de peste granițe. Din Epoca Feudală stă drept mărtuire cel mai vizitat obiectiv turistic religios din această zonă, Mănăstirea Rîșca, ctitorie a domnitorului Petru Rareș. Este o mănăstire ortodoxă de călugări, ce își trage originile din Mănăstirea Bogdănești. Ansamblul acesteia este format din urmatoarele 4 obiective: Biserica „Sfântul Nicolae” (datează din anul 1542), turnul clopotniță, chillile și zidul de incintă. Pelerinajul la această mănăstire se desfășoară pe întreaga durată a anului, în special în zilele cu sărbători importante. Astfel, numărul ridicat de pelerini a determinat crearea unei infrastructuri proprii de cazare.

Un alt ansamblu religios, depozitar de valori artistice și spirituale de neprețuit este reprezentat de Mănăstirea Slătioara, situată în satul cu același nume. Aceasta a fost înființată în anul 1947 și găzduiește sediul Bisericii Ortodoxe pe stil vechi din România. În interiorul bisericii se află racla cu osemintele Sfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul, motiv de pelerinaj pentru un numar însemnat de turiști. Și aici există infrastructură proprie de cazare, pentru cei ce doresc să înnopteze și sa se bucure de liniștea pe care o oferă zona. În incinta mănăstirii se află în construcție catedrala mitropolitană cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, ce odată deschisă publicului va participa la dezvoltarea turismului religios din zonă. Cel mai mare număr de turiști se remarcă în timpul unor sărbători importante, cum ar fi Învierea Domnului ori ziua în care se sărbătorește hramul mănăstirii.

Aceștia sosesc cu 1-2 zile înaintea evenimentului cu mașinile personale, autobuze sau autocare și li se asigură servicii de cazare si alimentație, fie de către mănăstire, ori de către localnicii din zonă. În ziua sărbătorii, turiștii asistă la slujbă, pentru câteva ore apoi, cei mai mulți având vârste curpinse între 40-60 de ani, fiind în căutare de liniște si împlinire sufletească.

Pe lângă aceste două lăcașuri de cult de pe teritoriul comunei Rîșca mai există unele, mai puțin cunoscute, cum ar fi Mănăstirea Sihăstria Rîșcăi și alte biserici din satele componente care nu sunt catalogate ca prezentând potențial turistic foate ridicat, fiind mai degrabă dedicate locuitorilor zonei.

Nu doar comuna Rîșca deține ansambluri religioase importante, ci și comuna Bogdănești ce se remarcă prin Mănăstirea Bogdănești și Biserica de lemn „Sfinții Voievozi”.

Mănăstirea Bogdănești a fost construită în anul 1363 de către voievodul Bogdan I al Moldovei. Elementele componente ale ansamblului mănăstirii sunt urmatoarele: biserica propriu-zisă, aghiazmatarul, așezământul creștin filantropic "Acoperământul Maicii Domnului", (acesta reprezintă casă pentru aproximativ 70 de bătrâni nevoiași, fără posibilități materiale) clopotnița și clădirile anexe, monumentul inchinat primului ctitor, Bogdan Voievodul. Sărbătorile cele mai importante ce aduc un număr mare de turiști sunt hramul mănăstirii (Sf. Prooroc Ilie, prăznuit aici în prima duminică după 20 iulie) și sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie), al doilea hram al bisericii.

Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” este deosebită datorită arhitecturii din lemn, fiind rezultatul eforturilor depuse de către comunitate de a avea în vatra satului un loc de reculegere. Fiind ridicată în secolul al XVIII-lea, biserica este situată pe malul pârâului Bogdăneasa, într-o zonă liniștită, înconjurat de brazi ce veghează asupra cimitirului. În prezent biserica se află în renovare, dorind a se reface pictura interioară. Turiștii ce doresc, o pot vizita doar in zilele de sărbătoare și in cele de duminică, întrucât în cursul săptămânii biserica este închisă.

Așadar, turismul religios este printre cele mai dezvoltate forme de turism practicate în bazinul râului Rîșca, dovedindu-se astfel faptul că religia și credința încă mai prezintă interes în rândul oamenilor de pretutindeni.

III.6. Turismul cultural

Turismul cultural este o formă a turismului ce implică vizitarea unor obiective turistice cu valoare culturală și istorică, ce fac parte din moștenirea unei comunități. Scopul practicării acestei forme de turism îl reprezintă aprofundarea mediului cultural prin diferitele stiluri de viață, evenimente, tradiții și valori. În mediul rural, viața culturală nu este marcată de evenimente spectaculoase, însă acestea se remarcă prin unicitate. Fiecare zonă rurală deține un patrimoniu cultural nemaipomenit, încărcat de istorie și tradiție. În bazinul râului Rîșca turismul cultural este reprezentat de tradițiile și obiceiurile specifice, de portul popular, de specificul gospodăriilor tradiționale țărănești, de evenimentele ce se desfășoară, toate acestea formând un patrimoniu etnogafic bogat și valoros. De remarcat este însă muzeul Ctitoriilor lui Petru Rareș, singurul din această zonă, care atrage un număr însemnat de turiști. Muzeul adăpostește mărturii etnografice valoroase specifice comunei Rîșca. Într-una din cele două camere se găsesc unelte casnice- teascuri, oloinițe, râșnițe de mână, zdrobitori pentru mustuit fructe, instalații de preparare a vinului și a țuicii, obiecte folosite la stână, instrumente de pescuit. Cea de-a doua cameră, amenajată de doctorul în științe istorice, Mugur Andronic, reunește în

imagini și documente scrise toate ctitoriile lui Petru Rareș, la Rîșca fiind organizată singura expoziție permanentă dedicată domnitorului moldovean.

În incinta Mănăstirii Rîșca se află un alt obiectiv cultural de interes turistic și anume „Foișorul lui Eminescu”. Se spune că aici se refugia poetul și tot aici obișnuia să scrie multe din poeziile sale. Din pacate, foișorul se află într-o stare precară, dat fiind faptul că nu a fost niciodată restaurat. După cum am menționat, turismul cultural se remarcă și prin elemente ale culturii materiale ce alcătuiesc gospodăria tradițională țărănească. Trăsături specifice comunei Rîșca sunt vizibile în organizarea locuințelor și a terenului din jurul acestora, cu mai multe clădiri pentru animale, pentru depozitarea fânului ori a uneltelor agricole. Deși se observă o ușoară modernizare a locuințelor, se mai păstrează puțin din vechea arhitectură specifică casei tradiționale. Un element de bază al culturii materiale populare îl reprezintă portul popular ce îmbogățește patrimoniul turistic. Acesta este îmbrăcat de către tineri la diferite serbări ori de către bătrâni în zilele de duminică și de sărbători. La acesta se adaugă obiceiurile practicate în cele 3 momente cheie ale vieții, respectiv, nașterea, botezul, nunta și înmormântarea. În bazinul râului Rîșca aceste obiceiuri s-au păstrat din vremuri trecute și se practică și astăzi cu aceeași intensitate. De asemenea, au rămas vii și obiceiurile legate de sărbătorile de iarnă, care sunt susținute de către copii, aceștia ducând mai departe tradițiile strămoșești. Ele sunt reprezentate de jocul caprei, al ursului, cântecele colindătorilor. Interes turistic prezintă și activitățile legate de industria casnică și meșteșugurile precum prelucrarea lemnului, a pieilor, a metalului ce tind să dispară, datorită avansării tehnologiei. De o mare însemnătate culturală sunt și țesăturile din lână, ștergarele, traistele, prostirile, lăicerele, pe care astăzi le mai întalnim doar în casele bătrânilor, alături de alte instalații tehnice țărănești ieșite din uz. Se mai remarcă în cadrul turismului cultural evenimentele de tipul festivalurilor. Atât în comuna Rîșca, cât și în comuna Bogdănești au loc anual, zilele comunei, unde, interpreți de muzică populară, sunt invitați pentru a destinde turiștii, care sunt așteptați cu grătare, bere și produse din gospodăriile oamenilor.. Pe lângă aceste două evenimente, în comuna Rîșca se desfășoară în fiecare an, în ziua Înălțării, Comemorarea Eroilor Neamului, ce debutează cu o scurtă slujbă urmată de un program artistic susținut de ansambluri populare, de interpreți din zonele învecinate. Se remarcă și „Festivalul național al cântecului patriotic”, eveniment dedicat zilei „Armatei Române” și festivalul „Cetină din Măgura”, unde se promovează grupuri folclorice și vocal-instrumentale din județul Suceava. Tot în comuna Rîșca, se organizează din anul 2010 evenimentul „Ziua agricultorului – căruța alimentelor”, unde localnicii atrag turiști prin produsele tradiționale din gospodăria proprie.” Toate aceste evenimente atrag un număr însemnat de turiști, contribuind astfel la dezvoltarea economiei și la promovarea zonei respective, fiind necesară păstrarea tradițiilor și a obiceiurilor ce oferă unicitate zonei bazinului râului Rîșca.”

III.7. Turismul sportiv

Turismul sportiv se dispersează în nuclee și arii în funcție de profilul său. (forme de val turistică in carp orientali). În cazul bazinului râului Rîșca, această formă de turism se remarcă prin pescuit sportiv și meciurile de fotbal organizate în fiecare duminică de către Asociația sportivă „Foresta Rîșca”. Pescuitul sportiv prezintă atractivitate turistică pentru cei pasionați de această activitate, pentru aceștia reprezentând un moment de relaxare. Se desfășoară fie în iazuri special amenajate, respectiv cele două aflate în proprietatea Mănăstirii Rîșca și un altul, proprietate privată a unui localnic, fie pe cursul râului Rîșca, acolo unde condițiile permit dezvoltarea peștilor. Cantități mari de păstrăv, crap și alte specii se extrag, fiind scoase la vânzare, obțindu-se profituri mari. În cazul meciurilor de fotbal, se observă un număr mare de turiști, majoritatea de sex masculin, ce vin din zonele învecinate pentru a-și susține favoriții. Aceste evenimente au loc doar duminica, pe stadionul comunei Rîșca, situat pe malul drept al râului Rîșca.

III.8 Turismul cinegetic

Turismul cinegetic, respectiv turismul de vânătoare reunește turiști pasionați de această activitate, ce constă în capturarea și ulterior uciderea animalelor de interes cinegetic. Această activitate trebuie să se realizeze legal, în spirit sportiv și cu respect față de frumusețile naturii.

În bazinul râului Rîșca se practică această formă de turism, însă are o extensiune redusă. Sunt vizate animale precum ursul, porcul mistreț, vulpea, iepurii, caprioarele, ce sunt considerate adevărate trofee pentru participanți. Ele sunt vânate fie pentru carne, cum este cazul căprioarelor sau al porcilor mistreți, fie pentru piei sau pentru coarne. Există locuri special amenajate în păduri, unde vânătorii așteaptă prada, cum ar fi Cabana de vânătoare Trăstioara. Turismul cinegetic, însă, are impact negativ asupra faunei din zonă, dacă nu se desfășoară sub supraveghere atentă. Efectivul de animale ar putea începe să scadă odată cu intensificarea vânătorii, astfel că, pentru a nu se ajunge în situații critice este necesar a se lua măsuri pentru prevenirea dispariției speciilor vizate.

III.9 Turismul balnear

Turismul balnear este o formă de turism ce are la bază resurse inepuizabile , cu potențial permanent și se adresează în special persoanelor cu probleme medic ale, însă este benefic și pentru cei ce doresc să prevină anumite boli ori pentru relaxare și revitalizare. În bazinul râului Rîșca potențialul pentru dezvoltarea acestui tip de turism este remarcabil și se referă la existența unor izvoare cu ape sărate și sulfuroase în apropierea satului Slătioara. Acestea dețin proprietăți terapeutice eficiente pentru tratamentul maladiile reumatismale. De asemenea, există un alt izvor cu ape sulfuroase rece, puternic iodurate, folosite în cazul bolilor de stomac ori de ficat, ape ce se aseamănă din punct de vedere chimic cu cele din stațiunea Olănești. Se mai pot trata și boli ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic, dermatoze, afecțiuni genitale la femei și sechele după trombofeblită. (pag 26 monografie). În trecut, aceste resurse de ape minerale erau valorificate în cadrul „Băilor Crăiescu”, amenajate la sfârșitul secolului al XIX-lea, care însă au funcționat pentru o scurtă perioadă de timp, activitatea lor fiind suspendată din motive de igienă. Aceste băi ar putea fi revigorate prin obținerea unor finanțări guvernamentale, fapt ce ar transforma satul Slătioara într-o stațiune de odihnă și tratatament, ce a trata anual mii de persoane. În concluzie, turismul din zona bazinului râului Rîșca este mai degrabă un turism de interes local, decât unul organizat. Potențialul existent dat de diversitatea peisajelor, posibilitățile de recreere oferite de existența pădurii, izvoarele sărate și sulfuroase, mănăstirile și bisericile este insuficient valorificat datorită lipsei de resurse financiare, datorită infrastructurii turistice precare ori a lipsei de experiență în turism a localnicilor. Dezavantajul practicării turismului se rezumă la influența negativă pe care ar putea-o avea asupra factorilor naturali, având în vedere faptul că există dificultăți în gestionarea deșeurilor, iar infrastructura tehnico-edilitară este slab dezvoltată, creșterea numărului de turiști generând astfel poluarea mediului. III.10. Turismul de aventură Prin turism de aventură se înțelege practicarea unor activități ce prezintă depunerea de efort fizic și totodată riscuri mari, în locuri de obicei neafectate de impactul antropic. De asemenea, este necesar ca turistul să dețină anumite îndemânări pentru a putea practica această formă de turism. În cazul bazinului râului Rîșca turismul de aventură este slab dezvoltat, existând o singură locație special amenajată și dotată cu tiroliană. Aceasta are o lungime de 200 de m și se adresează în special copiilor și tinerilor, dar este frecventată și de adulții iubitori de sporturi extreme. Este localizată în comuna Bogdănești și este recent dată spre folosință, sperându-se ca pe viitor să se dezvolte zona prin construirea unor unități de alimentație ori alte activități specifice turismului de aventură.

Capitolul IV. Infrastructura turistică

Pe lângă resursele naturale și artificiale ce sunt necesare în dezvoltarea turismului, un loc important îl ocupă și o a 3-a componentă a ofertei turistice, respectiv – infrastructura care trebuie să asigure buna funcționare a sectoarelor economice. Activitățile turistice nu se pot manifesta daca nu există o infrustructură bine pusă la punct, care să completeze buna desfășurare a a acestora.

În cadrul infrastructurii turistice a bazinului râului Rîșca se remarcă infrastructura turistică de acces, infrastructura turistică de cazare și unitățile de alimentație. Acestea au o dezvoltare precară, afectând în acest fel dezvoltarea turismului, limitând accesul turiștilor la serviciile de bază ale ofertei turistice.

IV.1. Infrastructura turistică de acces

Infrastructura turistică de acces se referă la rețeaua și mijloacele de transport, care ocupă un loc important în evoluția zonelor rurale, deoarece permite și totodată facilitează comunicarea cu zonele exterioare și invers. Căile de comunicație oferă accesul populației la diferite servicii de bază, cum ar fi cele medicale, educaționale și de asemenea, transportul produselor și al mărfurilor la diferite distanțe.

În bazinul râului Rîșca, industria forestieră a jucat cel mai important rol în apariția și evoluția rețelei de transport, industrie care necesita o infrastructură specifică pentru transportul lemnului din pădure. Astfel, au apărut drumuri forestiere ce sunt bine întreținute , însă mijloacele de transport de mare tonaj contribuie la degradarea acestora. Prima cale ferată a fost construită tot pentru industria forestieră, în jurul anului 1950, fiind folosită și pentru transportul de călători, făcând legătură între orașul Fălticeni și cursul superior al râului Rîșca. Aceasta a rezistat doar 18 ani, fiind desființată ulterior și înlocuită cu transportul rutier.

Căile de comunicație fac legătura între satele componente ale comunelor Rîșca și Bogdănești, dar și între acestea și orașele apropiate. Astfel că, rețeaua de drumuri s-a dezvoltat odată cu evoluția satelor, în prezent accesul în bazinul râului Rîșca realizându-se prin intermediul transportului rutier, ce s-a consolidat în funcție de mai mulți factori precum: rețeaua hidrografică, particularitățile reliefului și distribuția spațială a așezărilor umane. Cea mai mare parte a căilor de comunicație este reprezentată de drumuri comunale, cel mai important fiind drumul județean 155A, ce leagă Slătioara de drumul național 15C, pe o lungime de 18 km. Cel mai apropiat oraș este orașul Fălticeni , unde se ajunge parcurgând încă 11 km din DN 15C, 8 dintre aceștia fiind pe drumul european E85. Din aceeași intersecție cu DN 15C, există legături cu orașul Târgu Neamț și cu reședința de județ, orașul Suceava, care beneficiază și de un aeroport nou construit, modernizat după standarde europene. Bazinl râului Rîșca se închide în partea vest datorită poziției geografice a zonei și a întinselor suprafețe forestiere, fapt ce nu permite dezvoltarea în această extremitate a rețelei de drumuri, neexistând astfel legături cu comunele învecinate în această direcție. Bine dezvoltată este infarstructura de acces din nord-est , acolo unde sunt poziționate așezările rurale. Lungimea totală a rețelei de căi de comunicație însumează 197 km, dintre care 60 km sunt reprezentați de drumurile forestiere.

Pe viitor există proiecte ce vizează modernizarea și dezvoltarea mai multor legături ale bazinului râului Rîșca cu zonele învecinate pentru a facilita atât accesul turiștilor, cât și al localnicilor. În anul 1980 a existat un proiect ce urmărea crearea unei șosele care să permită accesul către Valea Bistriței, dar din motive financiare nu a dus la bun sfârșit, construindu-se un singur drum pietruit în Poiana Rîșcuța și câteva poduri pe traseu. Turiștii ce aleg să petreacă un sejur în zona bazinului râului Rîșca se pot deplasa fie cu mașina personală, fie cu autocare în cadrul excursiilor organizate, fie cu microbuzele puse la dispoziție în fiecare zi și care fac legătura în principal cu orașul Fălticeni. De asemenea, aici se găsește și cea mai apropiată cale ferată , de unde pleacă trenuri spre orașele mari din zona Moldovei.

Transportul pe cablu și transportul prin conducte este inexistent, însă un număr redus de amenajări captează izvoarele din zonă. Și în acest sens există proiecte ce vizează construirea unei pârtii de schi și a introducerii canalizării pentru asigurarea necesarului de apă comunelor Rîșca și Bogdănești, cu excepția satului Jahalia și o parte din locuințele de pe versantul Dealului Gri.

Infrastructura turistică de acces din bazinul râului Rîșca nu este suficient de dezvoltată pentru a facilita accesul turiștilor în zonă, astfel că nu există legături cu marile zone turistice ale Moldovei. Mai mult, și starea precară a drumurilor face ca fluxurile de turiști să fie reduse, fiind limitat accesul la infrastructura socială și culturală. Multiplicarea rețelei de drumuri care să permită accesul mai rapid și mai ușor către zonele învecinate, modernizarea șoselelor și construirea unei căi ferate ar influența dezvoltarea activităților turistice și totodată dezvoltarea pe plan economic prin atragerea de investitori.

IV.2. Infrastructura turistică de cazare

Infrastructura turistică de cazare contribuie împreună cu cea de acces la atragerea turiștilor, cu cât aceasta este mai dezvoltată, cu atât crește cererea turistică. Unitățile de cazare se diferențiază prin poziție pe care o au, prin condițiile pe care le oferă și prin serviciile suplimentare pe care le prestează. Este foarte important ca raportul calitate- preț să fie echilibrat, în așa fel încât turistul să fie satisfăcut din toate punctele de vedere. În zonele rurale, cazarea se realizează fie în pensiuni, cabane, vile, în zone special amenajate de tipul campingurilor, în incintele mănăstirilor ce oferă acest serviciu, ori uneori și în casele localnicilor. Bazinul râului Rîșca nu deține o infrastructură de cazare bine dezvoltată, întrucât există un număr redus de unități de cazare. Cel mai modern loc unde turiștii se pot caza este pensiunea „Casa cu flori” situată la strada principală, inaugurată reent și notată cu 3 margarete. Pensiunea se află amplasată la aproximativ 3 km de Mănăstirea Rîșca și dispune de toate dotările necesare petrecerii unui sejur de neuitat într-un cadru pitoresc. Sunt puse la dispoziția turiștilor 12 locuri în 6 camere duble matrimoniale, la cerere asigurându-se pat suplimentar pentru familiile cu copii. Ca și servicii suplimentare, se organizează activități precum trekking, echitație și pescuit, contra-cost.

Un alt loc de cazare ce este din ce în ce mai frecventat, mai ales de către tineri, care aleg să organizeze aici diferite evenimente, este cabana „La Matei” din satul Slătioara. Aceasta este localizată într-o zonă retrasă, ce oferă intimitate ce se îmbină cu trăsături moderne, cu urme tradiționale. Cabana dispune de 21 de locuri în 8 camere, un living open-space și două băi, fiecare pe câte un etaj. În plus, în curte este amenajat un foișor cu grătar și un teren de fotbal. O altă unitate de cazare, localizată în Comuna Rîșca, este Cabana Slătioara. Aceasta se află amplasată lângă Mănăstirea Slătioara, într-o zonă înconjurată de pădure, la o altitudine ce oferă o panoramă spectaculoasă asupra depresiunii Rîșca. Cabana dispune de 7 camere duble și un apartament dispuse pe 3 etaje, la parter fiind amenajat living-ul și bucătăria. Se închiriază de obicei integral, de către grupuri de turiști ce aleg să-și petreacă aici sărbători precum Crăciunul sau Revelionul, fiind deschisă pe tot parcursul anului. În prezent, alte locații ce oferă locuri de cazare sunt mănăstirile, respectiv Mănăstirea Rîșca, Mănăstirea Bogdănești și Mănăstirea Slătioara. Acestea pun la dispoziția turiștilor camere de condiții modeste, dar curate și îngrijite, în chilii. Aceste spații de cazare sunt preferate îndeosebi de către persoanele înaintate în vârstă care caută liniștea și pacea sufletească, pe care doar atmosfera unei mănăstiri le poate oferi.

Condiții modeste de cazare oferă și complexul de căbănuțe situat în apropierea Mănăstirii Rîșca. Această sunt în număr de 8 și au o capacitate de câte două persoane fiecare, oferind așadar 16 locuri de cazare. Spațiul este dotat cu o singură baie, o terasă acoperită, un bar, locuri special amenajate pentru gratar și teren de fotbal. Mai mult, în spatele campingului se află un iaz în care turiștii pot practica pescuitul sportiv, fiind însă interzis înotul în apă. Acest complex este destinat în special tinerilor ori adulților ce caută să petreacă timpul liber într-o zonă liniștită, retrasă, unde pot practica diverse activități de recreere, în special celor cu venituri modeste, deoarece costurile sunt foarte scăzute. S-a observat o frecvență ridicată a persoanelor din mediul urban, din orașele apropiate zonei bazinului râului Rîșca, mai ales tineri, ce de obicei optau pentru cele 3 zile de weekend.

Locuri de cazare oferă și cabana de vânătoare Bârca, cabana Trăstioara, acestea două fiind destinate turiștilor ce vin în zonă pentru a practica turismul cinegetic și cabana forestieră Valea Colibii (50 de locuri de cazare) amplasată în mijlocul naturii, la aproximativ 12 km de satul Dumbrăveni. Ca și în alte cazuri, perioadele în care se efectuează cele mai multe cazări sunt sărbătorile de iarnă, unii alegând să-și sărbătorească aniversarea și alte evenimente importante. De asemenea, și localnicii pun la dispoziția turiștilor camere în locuințele proprii, în acest sens putându-se dezvolta pe viitor agroturismul, prin implicarea acestora la activitățile ce țin de gospodărie. În viitor, se speră la o mărire a posibilităților de cazare, existând deja planuri ale unor pensiuni aflate în construcție. Dezvoltarea turismului implică astfel, și dezvoltarea infrastructurii de cazare și diversificarea acesteia.

IV.3. Unități de alimentație

Cea de-a treia componentă a infrastructurii turistice și totodată și a ofertei turistice este reprezentată de unitățile de alimentație. Acestea pun la dispoziția turiștilor preparate culinare, de patiserie, băuturi și îmbină activitatea de pregătire și preparare cu cea de comercializare. Din acest punct de vedere, bazinului râului Rîșca se confruntă cu un deficit al unităților de alimentație, întrucât, există un singur restaurant în zonă, în centrul Comunei Rîșca. Acesta însă nu beneficiază de un meniu diversificat, nereușind să satisfacă toate nevoile unui turist. Alte locuri care să ofere hrană caldă sunt mănăstirile, respectiv Mănăstirea Rîșca, Mănăstirea Slătioara și Mănăstirea Bogdănești. De asemenea, în cadrul agroturismului turiștii pot beneficia de serviciul de alimentație, însă nici acest sectorul al turismului nu este dezvoltat, singura locație unde se poate practica fiind Stâna Dorului. Aceasta pune la dispoziția turiștilor preparate din carne de miel și preparate din categoria lactatelor. Bazinul râului Rîșca stă mai bine la capitolul baruri și cafenele. Există aproximativ 7 locuri de acest tip, 4 în Rîșca și 3 în Bogdănești. Cel mai bine amenajat și mai frecventat de către turiști este Paradisul Verde, un loc căutat pentru peisajul pe care îl oferă și pentru atmosfera relaxantă. Este dotat cu foișoare, spații pentru gratar, un iaz de dimensiuni modeste, care nu este însă populat cu pești și de asemenea, un bar, care pune la dispoziția turiștilor diferite sortimente de băuturi. Dezvoltarea și diversificarea unităților de alimentație din bazinul râului Rîșca reprezintă în momentul actual o prioritate pentru comunitate, deoarece turismul nu poate cunoaște o evoluție considerabilă fără acest segment important al infrastructurii turistice.

V. Perspective de dezvoltare a activităților turistice în bazinul râului Rîșca

După cum reise din capitolele anterioare, sectorul turismului este slab reprezentat în bazinul râului Rîșca, de aici putându-se observa nivelul scăzut de dezvoltare ale celor două comune și indiferența autorităților și a localnicilor privind aceste probleme. Zona de studiu deține potențial turistic prin peisajele pe care le oferă, prin trecutul istoric, prin cultura specifică pe care o are, însă toate aceste resurse sunt slab valorificate sau chiar deloc. Dzevoltarea domeniului turistic presupune investiții fie din partea autorităților locale, fie din partea unor investitori privați. Tocmai de aceea, resursele financiare sunt una din principalele probleme ce se ivesc în evoluția turismului. Beneficiind de avantajele oferite de cadrul natural, mai specific de peisajele pe care le creează relieful, s-ar putea dezvolta turismul montan prin amenajarea unei pârtii de schi acolo unde altitudinea permite menținerea stratului de zăpadă pe perioade îndelungate, care să fie deservită de instalații pe cablu. Tot în cadrul acestei forme de turism, s-ar putea crea mai multe trasee turistice marcate care să facă legătura între obiectivele turistice, respectiv între Mănăstirea Rîșca și Mănăstirea Slătioara. O altă investiție s-ar putea face pentru dezvoltarea turismului cultural. În comuna Bogdănești există un muzeu ce deține obiecte tradiționale, însă el nu este deschis vizitatorilor deoarece nu beneficiază de un spațiu adecvat pentru expunerea pieselor, însă dacă s-ar contribui la amenajarea acestuia, ar crește numărul de turiști în zonă. De asemenea, ar fi necesare indicatoare care să semnaleze existența și localizarea muzeului. Nici viața culturală, respectiv obiceiurile și tradițiile nu sunt suficient valorificate, de aceea organizarea de festivaluri ar fi o soluție ce ar contribui și la păstrarea valorilor spirituale ce în ultimul timp au fost înlocuite de avântul tehnologiei. În plus, o idee eficientă pentru atragerea de turiști ar fi desfășurarea de târguri unde localnicii ar putea scoate spre vânzare costume populare, obiecte confecționate de aceștia, cum ar fi ștergare, covoare, obiecte tradiționale care caracterizează zona și care au valoare istorică. Turismul rural și agroturismul reprezintă un sector care prezintă un potențial foarte mare, care daca ar fi valorificat ar crește considerabil cererea turistică a zonei. În acest sens, localnicii ar trebui consiliați pentru a înțelege avatanjele pe care le-ar aduce dezvoltarea acestei forme de turism. Astfel, ei si-ar promova produsele și ar obține venituri din cazarea turiștilor în propriile locuințe. În cadrul turismului sportiv, reprezentat de pescuit sportiv, ar fi necesară amenajarea unor spații de tipul barurilor sau teraselor, necesare pentru pentru ca turiștii să beneficieze de pachete turistice complete. Potențial remarcabil există și pentru dezvoltarea turismului balnear. Izvoarele cu ape sulfuroase, sărate cu proprietăți terapeutice asupra anumitor maladii ar putea transforma zona într-o mică stațiune de odihnă. O investiție foarte profitabilă s-ar putea realiza în cazul Băilor Crăiescu prin crearea unei infrastructuri de cazare și prin amenajarea unor spații care să valorifice resursele de ape existente. Astfel prin tehnici noi de foraj și prin tehnici de extragere a sării, s-ar putea asigura o cantitate de apă necesară pentru tratarea a mii de persoane anual. Pentru ca zona bazinului Rîșca să înflorească din punct de vedere turistic sunt necesare investiții costisitoare. Trebuie să se aibă în vedere faptul că infrastructura de acces este slabă, drumurile ar trebui modernizate, asflatate în totalitate și ar fi necesare legături directe cu zonele importante ale Moldovei. De asemenea, ar trebui investit în infrastructura de cazare, care ar necesita diversificare, prin construirea de cabane, pensiuni, vile, care să fie amplasate în zone retrase, liniștite, ferite de zgomot. Necesitatea existenței unor unități de alimentație se face și ea resimțită, deoarece zona prezintă deficit din acest punct de vedere. Așadar, se speră ca pe viitor să se dezvolte zona bazinului râului Rîșca prin valorificarea completă a potențialului existent. Acest fapt ar duce la crearea unor locuri de muncă pentru populația locală, ce ar contribui la creșterea situației economice. Trebuie să se țină cont de faptul că este necesară păstrarea și menținerea intactă a valorilor, a tradițiilor și a obiceiurilor care oferă identitate zonei, și mai mult de atât, dezvoltarea turistică nu trebuie să aibă consecințe negative asupra elementelor cadrului natural.

Concluzii

Lucrarea de față, Favorabilitatea cadrului natural pentru locuire în bazinului râului Rîșca. Posibilități de dezvoltare a activităților turistice. reprezintă o reactualizare și totodată o completare a cercetărilor care s-au realizat în legătura cu această zonă. Favorabilitatea cadrului natural pentru dezvoltarea activităților umane și agricole se reflectă în evoluția celor două așezări rurale din bazinul râului Rîșca, respectiv Comuna Rîșca și Comuna Bogdănești. Majoritatea așezărilor s-au dezvoltat în depresiunea Rîșca, la altitudini mai scăzute, cum ar fi zona podurilor de terasă , unde înclinarea pantelor este cuprinsă între 5-7°, care permite desfășurarea activităților agricole, dar și stabilitate pentru construirea locuințelor. De asemenea, se observă atenția acordată de către locuitoro aspectelor cadrului natural în faptul că aceștia și-au dezvoltat așezările în zone însorite, cu expoziție sudică și sud estică. Din cele 4 niveluri de terase identificate în cadrul depresiunii Rîșca, cea de 20-30 de m și cea de 6-10 m sunt cele mai favorabile locuirii, o bună parte a comunei Rîșca și a satelor Buda, Dumbrăveni, Slătioara și parțial comuna Bogdănești fiind situată în cadrul acestora. Celelalte două terase sunt utilizate pentru practicarea agriculturii, cea de 1-2 m fiind avantajată de faptul că are în apropiere o sursă de apă necesară mai ales în perioadele secetoase. Luncile sunt evitate pentru amplasarea de locuințe și pentru culturi, fiind des supuse inundațiilor. Dealurile sunt zone mai puțin locuite, având în vedere altitudinile mai ridicate; partea de vest și sud-vest este caracterizată de un relief fragmentat ce oferă condiții nefavorabile dezvoltării solurilor fertile, așadar și locuirii. Din punct de vedere al dinamicii reliefului, așezările umane au fost în trecut afectate de alunecări de teren, mai ales cele din comuna Bogdănești, dar în momentul de față acestea se află sub control, putând deveni active doar în cazul unor cantități ridicate de precipitații înregistrate pe o perioadă scurtă. Referitor la elementele climatice, acestea nu prezintă aspecte negative pentru locuire, condițiile fiind normale pentru zona de climă temperat-continentală în care se încadrează. Temperaturile foarte ridicate asociate cu lipsa precipitațiilor provoacă secete ce afectează culturile agricole. Cu toate acestea, în bazinul râului Rîșca, există suficiente rezerve de apă provenite din topirea zăpezilor, care compensează lipsa deficitului de precipitații de la începutul anului. De asemenea, acestea sunt afectate și de îngheț, fiind aproximativ 140-180 de zile pe an afectate de acest fenomen. Cantitățile foarte mari de precipitații înregistrate în scurt timp afectează agricultura decoarece nu reușesc să se inflitreze în sol. Debitele mari ale râului Rîșca apar în urma ploilor torențiale și provoacă pagube în zonele cu care intră în contact. Din acest motiv se evită desfășurarea activităților și amplasarea locuințelor în zonele de luncă , care sunt predispuse la indundații frecvente. Viteza vânturilor este atenuată de înălțimile ce înconjoară bazinul râului Rîșca, având o intensitate mai scăzută decât cele din Podișul Moldovei, fapt ce constituie un avantaj pentru dezvoltarea social-economică a zonei. Având în vedere elementele menționate anterior, relieful zonei bazinului Rîșcăi prezintă atât aspecte pozitive, cât și negative, reflectate în limitarea pe care o impune în desfășurarea activităților umane și agricole. În cazul de față, rețeaua hidrografică condiționează amplasarea construcțiilor și alimentarea cu apă a zonei și are totodată importanță economică deoarece prezintă potențial hidroenergetic și piscicol, valorificat în cadrul lacurilor antropice și al apelor curgătoare populate cu diferite specii de pești. Faptul că râul Rîșca are un regim de curgere permanent reprezintă un avantaj pentru locuitori, de exemplu în cazul instalării sistemelor de irigații. Un aspect negativ este faptul că ploile torențiale contribuie la creșterea debiturilor râurilor și la producerea viiturilor care produc inundații cu efecte nefaste asupra culturilor agricole. Zona bazinului râului Rîșca deșine rezerve mari de apă potabilă, ușor de interceptat, însă este foarte important să se păstreze calitatea apei pentru a satisface nevoile localnicilor. Referitor la favorabilitatea vegetației pentru locuire în bazinul râului Rîșca, cea mai valorificată și mai importantă resursă o reprezintă pădurea, care produce o mare parte a oxigenului necesar supraviețuirii. Exploatările forestiere se practică încă din cele mai vechi timpuri, și în prezent constituie un sector important al economiei din zonă. Celelalte etaje de vegetație prezintă o importanță mai mică pentru locuire, astfel că nu condiționează în niciun fel desfășurarea activităților umane sau agricole. De asemenea, și fauna cea mai bogată se găsește în cadrul pădurilor de conifere și de foioase, faună ce prezintă potențial pentru practicarea turismului cinegetic. În plus, și fauna lacurilor și a apelor curgătoare, reprezentată de specii de pești este valorificată de turismul piscicol. În cadrul zonei de studiu, din punct de vedere turistic se remarcă diversitate prin varietatea formelor de turism practicate însă intensitatea activităților turistice este redusă. Potențialul turistic al zonei este reprezentat în primul rând de peisajul creat de formele de relief, ce contribuie la practicarea turismului de odihnă și recreere, dar și acelui montan. Fiind o zonă rurală, nu poate lipsi turismul rural și agroturismul. Potenițal valoros există și pentru dezvoltarea turismului cultural, prin existeța muzeul Ctitoriilor lui Petru Rareș, dar și prin tradițiile și obiceiurile specifice zonei, la care se adaugă manifestări precum Comemorarea Eroilor Neamului , zilele comunei Rîșca și Bogdănești și alte evenimente cu caracter tradițional. Încă se păstrează elemente tradiționale, reflectate în arhitectura caselor, în portul popular și în activitățile desfășurate în cadrul gospodăriilor. De menționat este și turismul religios, cel mai important obiectiv fiind Mănăstirea Rîșca, inclusă în patrimoniul UNESCO, dar și Mănăstirea Slătioara, ambele atrăgând anual mii de pelerini. Turismul sportiv, cinegetic și comercial sunt mai puțin dezvoltate, la fel și turismul balnear, care beneficiază de resurse, însă nu există inițiativă și nici fonduri suficiente pentru valorificarea izvoarelor cu ape sărate și sufuroase. Pentru ca turismul să cunoască o dezvoltare intensă, este necesar ca și infrastructura turistică să evolueze. În acest sens, zona bazinului râului Rîșca necesită o reabilitare a căilor de comunicației și crearea de legături directe cu Valea Bistriței și Valea Moldovei. De asemenea, se menționează în nevoia diversificării unităților de cazare și mai ales celor de alimentație. În condițiile actuale ale economiei țării, și implicit a economiei zonei de studiu, o dezvoltare din punct de vedere turistic nu se preconizează pentru viitorul apropiat, însă este de remarcat potențialul bogat pe care îl deține, din păcate insuficient valorificat. Concluzionând, bazinul râului Rîșca beneficiază de o poziție pitorească, fiind înconjurat de dealuri subcarpatice și culmi ce se impun în peisaj prin altitudine. Mai mult, zona a reprezentat din cele mai vechi timpuri un areal propice locuirii, condițiile optime de supraviețuire fiind oferite omului de către elementele cadrului natural, capacitatea extrordinară de adaptare a acestuia reflectându-se în configurația actuală a regiunii.