Specializarea: Geografia turismului [305798]

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” [anonimizat]: [anonimizat]:

Conf. univ. dr. Liliana Guran

Student: [anonimizat]

2017

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………………3

CAPITOLUL 1. ELEMENTE TEORETICE

Concepte……………………………………………………………………………………………………………………4

Strategii de dezvoltare a turismului……………………………………………………………………………7

CAPITOLUL 2. INCURSIUNI ÎN GEOGRAFIA ORAȘULUI CĂLIMĂNEȘTI ȘI A [anonimizat], POZIȚIA GEOGRAFICĂ ȘI VECINĂTĂȚI

2.1. Așezare geografică………………………………………………………………………………………………….14

2.2. Istoric…………………………………………………………………………………………………………………….16

2.3. Călimănești-Căciulata – specific geografic……………………………………………………………….18

CAPITOLUL 3. POTENȚIALUL TURISTIC

3.1. [anonimizat] – potențial turistic natural……………………………………….22

3.2. [anonimizat] – potențial turistic antropic………………………………………33

3.2.1. [anonimizat]…………………………………………………38

3.3. Atracțiile turistice…………………………………………………………………………………………………..41

CAPITOLUL 4. VALORIFICAREA TURISTICĂ

4.1. [anonimizat]……………………………………………………………………………………………45

4.2. Forme specifice de turism……………………………………………………………………………………….51

CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………………..57

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………….59

INTRODUCERE

Segmentul balnear este unul din produsele/[anonimizat], talasoterapia, hidroterapia, wellbeing/spa și fitness. Dintre cele menționate anterior se situează pe locul doi în ordinea crescătoare a medicalizării. Segmentul balnear folosește o apă minerală naturală care provine din pânze freatice sau surse naturale și ale cărei proprietăți curative sunt recunoscute ([anonimizat]). [anonimizat]. Tratamentele balneare sunt din ce în ce mai mult considerate ca tratamente preventive. [anonimizat] o [anonimizat] a capacităților de cazare și la realizarea unor încasări medii sporite pe zi/turist. [anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat]ra noastră, care este unul din statele cu resurse balneo-climaterice foarte bogate din Europa. Deținem stațiuni balneare cu un mare potențial turistic, în cazul care ar funcționa la standardele cerute de un turism modern, dar multe din structurile de cazare necesită reparații majore sau chiar capitale. Europa ca și țara noastră se află într-un proces accelerat de îmbătrânire demografică, vârstnicii fiind cel mai important grup țintă pentru turismul de sănătate.

Lucrarea este structurată în patru capitole. Primul capitol este dedicat explicării noțiunilor teoretice precum turism, turist, cerere, ofertă etc. care apar apoi pe parcursul întregii lucrări, precum și strategiile care trebuie abordate pentru dezvoltarea turismului în țara noastră. Capitolul doi este dedicat prezentării geografice a orașului Călimănești, precum și a stațiunii Călimănești-Căciulata, trecând în revistă localitățile componente, istoricul stațiunii și nu numai. Capitolul următor prezintă potențialul turistic antropic și natural al stațiunii, ceea ce îi afce pe turiști să revină în această oază de liniște.

Capitolul patru este dedicat valorificării turistice a stațiunii Călimănești-Căciulata, prezentând caracteristicile bazei tehnico-materiale, afluența turiștilor, posibilitățile pentru aceștia de a practica și alte tipuri de turism, în afara celui balnear.

CAPITOLUL 1. ELEMENTE TEORETICE

1.1. Concepte

Ca în orice alt domeniu, și în cazul turismului se „împing“ începuturile tot mai mult în timp. Ca urmare, unii autori apreciază că încă înaintea erei noastre aveau loc călătorii turistice. în acest spirit, Herodot, Phytheas, Hannon, unii conducători militari ori Marco Polo, Magellan, Columb și atâția alții ar fi fost turiști. în fapt, turismul este mult mai recent, potrivit celor mai mulți specialiști datând doar de vreo 200 de ani.

În trecut, mai ales odată cu începutul secolului al XlX-lea, se considera – mai întâi în Marea Britanie – că un tânăr nu este pe deplin educat dacă nu a făcut o călătorie („o mare călătorie“) prin Europa („pe continent“, cum spuneau britanicii). Așa s-au descoperit și pus în valoare calitățile anumitor stațiuni montane, binefacerile rivierei fmaceze și a celei italiene, frumusețea și originalitatea unor orașe sau a anumitor edificii, muzee etc. Numărul acestora era destul de redus – călătoreau doar cei înstăriți, în primul rând – și nu putea constitui un fenomen de masă. Fenomen de masă, turismul devine abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea, exprimat în creșterea spectaculoasă a numărului de turiști interni și internaționali, a veniturilor obținute din practicarea sa, a dotărilor (în cel mai larg sens) în domeniu.

Între factorii care au contribuit la această dezvoltare impetuasă, făcându-se să se vorbească de „explozia turistică“, se înscriu: explozia demografică, explozia urbană și, apoi, numai creșterea economică, dezvoltarea deosebită a căilor și mijloacelor de transport, și a dotărilor privind cazarea, hrana, odihna, agrementul, tratamentul etc., creșterea impetuoasă a mass-mediei etc.

Deși aproape toți intuim ce este acela un turist, atunci când trebuie să-l definim întâmpinăm dificultăți.

Potrivit Dicționarului turistic intenațional (1980, p. 227), acesta este definit în felul următor: „Persoană care călătorește pentru plăcerea sa. Orice persoană care, călătorind pentru propria-i plăcere se îndepărtează pentru cel puțin 24 de ore de domiciliul său obișnuit, deplasările cu o durată mai mică fiind excursii”.

Definiția de mai sus nu este satisfăcătoare, în mod curent auzim expresii de genul „am fost într-o excursie în țara X sau Z“ și, în mod implicit, durata a fost mai mare de 24 de ore. Ca urmare, este mai apropiată de realitatea fenomenului definiția dată, în 1968, de Comisia de Statistică a ONU: „Orice persoană care merge într-o țară, alta decât aceea în care își are locul obișnuit de reședință, din orice alt motiv decât acela de a exercita o profesiune remunerată în acea țară“ (Dinu, 2006, 32). Oricum, astăzi, nu mai putem accepta aprecierea făcută de un faimos dicționar al limbii franceze, Littre, care definea turistul drept un „călător care străbate o țară străină doar din curioazitate sau plictiseală“. Dar nici nu putem accepta ideea că orice persoană care intră într-o țară, alta decât cea căreia îi aparține, este turist, așa cum reiese din unele statistici naționale, inclusiv în România (Glăvan, 2000, 21).

Fără a înceta să fie, în continuare, o îndeletnicire individuală, turismul a devenit, totodată, o activitate economică de mare amploare și un aspect bine conturat și influent al vieții sociale. Potrivit Dicționarului turistic internațional (1980), aceeași vocabulă acoperă azi nu numai o migrațiune permanentă și uriașă de persoane, ci și o infinitate de operațiuni comerciale, tehnice și intelectuale”.

Călător este „orice persoană care se deplasează în afara domiciliului său, vizita având orice scop” (Neacșu și alt., 2011, p. 31). Turismul, în dezvoltarea sa, și-a construit în timp o piață proprie, specifică, cu două mari componente: cererea și oferta.

Specialiștii susțin că „piața turistică reprezintă sfera economică de interferență a intereselor purtătorilor ofertei turistice (tour-operatori și prestatori de servicii) materializată prin producția turistică (produse/servicii turistice) și programe turistice, cu cele ale purtătorilor cererii turistice (turiștii), materializată prin consum turistic” (Neacșu și alt., 2011, p. 50). Într-o definiție mai largă, oferta turistică desemnează ansamblul activităților indispensabile pentru producția și distribuția produsului turistic, iar cererea turistică reprezintă ansamblul nevoilor sociale pentru consumul turistic.

Oferta turistică reunește „ansamblul elementelor care concură la obținerea produsului turistic”, respectiv: potențialul turistic natural și antropic și condițiile naturale și socio-economice concrete de valorificare; structurile de primire turistică (de cazare, de alimentație pentru turism, de tratament balnear, de agrement și dotări sportive turistice; transport turistic) cunoscute și sub genericul „echipamente de producție” a serviciilor turistice; bunurile materiale (industriale, alimentare) necesare pregătirii produselor și serviciilor turistice destinate consumului turistic, forța de muncă specializată în activitățile specifice turismului; infrastructura generală (căi de comunicații, rețele pentru alimentarea cu apă, energie electrică și termică, transporturi speciale, canalizare) și infrastructură generală turistică (adiacentă și amenajată în special pentru turism); condițiile de comercializare (publicitate, preț, tarife, facilități, agenții de turism) (Neacșu și alt., 2011, p. 51).

În literatura de specialitate (Glăvan, 1987; 1995), potențialul turistic (resurse turistice și atracții turistice) constituie oferta turistică potențială a unui teritoriu, care va deveni ofertă reală (efectivă) în condițiile unor amenajări tehnice pentru dezvoltarea structurilor de primire turistice (baza materială a turismului) și a infrastructurii tehnice generale în scopul creării condițiilor de primire și de petrecere a sejurului într-o ambianță specifică. Cu alte cuvinte, potențialul turistic reprezintă „materia primă” pentru turism, care se va modela în diferite „produse turistice” numai printr-un consum efectiv de muncă vie, înglobată în prestațiile de servicii turistice specifice pentru fiecare produs în parte.

Cererea turistică este „formată din ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii pentru alte motive decât prestarea unei activități remunerate la locul de destinație” (Cristureanu, 1992, p. 76). Cererea turistică se finalizează prin consumul turistic.

Turismul de îngrijire a sănătății (balnear sau curativ) își are originile în timpurile antice, când oamenii cunoșteau și exploatau proprietățile curative ale apelor minerale și termale, ale curei heliomarine, nămolurilor etc (Dinu, 2006). Este considerat cel mai vechi tip de turism, despre care au fost găsite dovezi la Herculaneum (Băile Herculane), Germisara (Geoagiu Băi), Aix-les-Thermes, Pamukkale. Deși se adresează tuturor grupelor de vârstă, la acest tip de turism participă mai mult persoanele în vârstă care de multe ori sunt însoțite de copii.

Majoritatea turiștilor provin din regiunile urbane, dar în ultimii ani se constată o creștere a populației rurale care practică turism balnear. Prin amenajările corespunzătoare, are avantajul că se practică tot timpul anului și poate fi organizat corespunzător capacității de cazare. Distanța în raport cu poziția ariei generatoare variază în funcție de natura afecțiunii, fiind impusă turistului. Se desfășoară pe distanțe medii și lungi, în strânsă legătură cu durata concediului de odihnă și eficacitatea tratamentului curativ. Are nevoie de o infrastructură specializată și de dotări speciale (săli de proceduri, de gimnastică medicală, saune, băi, nămoluri etc.), precum și de un personal calificat, ceea ce ridică costul serviciilor. Numărul participanților este mai redus decât în celelalte tipuri, fiind limitat la populația ce suferă de anumite afecțiuni.

1.2. Strategii de dezvoltare a turismului

Componentele cadrului natural sau elementele aparținătoare acestuia exercită atracție asupra unui segment de turiști efectivi dar și potențiali. Valorificarea se realizează prin deplasarea la destinații turistice, iar prin acestea, totalitatea componentelor cadrului natural devine o premisă fundamentală pentru dezvoltarea turismului.

Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului, devenind necompetitivă în raport cu exigențele cererii turistice și ale produselor turistice similare de pe piața internațională. Deși toate cele opt Regiuni ale țării, îndeosebi cele rămase în urmă ca nivel de dezvoltare, dispun de un valoros potențial pentru dezvoltarea turismului, în prezent, contribuți turismului la creșterea economiei naționale este, încă, redusă (Comisia Națională de Prognoză).

Motoarele industriei turistice românești sunt, în fapt, câteva segmente care funcționează bine: agroturismul, turismul balnear și montan, turismul de circuit și de eveniment. Regiunile dețin un potențial turistic însemnat din punct de vedere al cadrului natural, cultural și istoric. Diferențele de la o regiune la alta în ce privește valorificarea potențialului lor turistic sunt determinate atât de condițiile istorice de dezvoltare a acestora, cât și de infrastructura generală a țării, fapt care a împiedicat, deseori, dezvoltarea unor zone de mare atractivitate, dar cu grad scăzut de accesibilitate și a facilitat dezvoltarea altora.

Au fost identificate două categorii de potențial turistic: zone cu potențial turistic complex și de mare valoare (24% din suprafața țării), care includ Parcurile Naționale și Rezervațiile Biosferei, monumente naturale, arii naturale protejate, valori de patrimoniu cultural de interes național, resurse balneare, muzee și case memoriale și zone cu potențial turistic ridicat (34% din suprafața țării), care includ cel puțin una din următoarele categorii: rezervații și monumente ale naturii de interes național, valori de patrimoniu cultural de interes național, resurse balneare, muzee și case memoriale.

În afara acestor areale, există o serie de atracții turistice, naturale și antropice, care oferă oportunități pentru dezvoltarea turismului, chiar dacă au o densitate mai redusă.

Peste o treime din apele minerale ale Europei sunt localizate în România. De altfel, prin stațiunea Băile Herculane, atestată documentar încă de pe vremea romanilor (secolul 2 e.n.) România poate fi considerată, pe bună dreptate, una din țările fondatoare ale turismului balnear. Circa 160 de stațiuni balneare – unele de talie europeana, altele de interes local – reprezintă tot atâtea posibilități de a trata o serie de afecțiuni (reumatismale, nervoase, etc.).

Infrastructura turismului a cunoscut modificări majore după 1990, dar calitatea acesteia s-a îmbunătățit vizibil, aspect reliefat de studiul efectuat printr-un Program Phare17 de care a beneficiat Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor (Programul Operațional Regional 2007 – 2013, p. 53).

În condițiile dezvoltării durabile a României, valorificarea superioară a resurselor turistice se impune cu pregnanță, ca în orice alt domeniu economic. Aceasta presupune atât o valorificare complexă și eficientă în contextul unui turism intensiv, cât și protejarea și conservarea valorilor turistice (Istrate, Bran, Roșu, 1996, p. 123).

În perioada 2010-2015 creșterea sectorului turismului balnear, care include o paletă largă de servicii de la turismul medical la cel de tip wellness & spa, a devenit foarte rapidă, atât în Europa cât și în lume, pe fondul unor fenomene profunde și de durată. Acestea sunt îmbătrânirea populațiilor din zonele dezvoltate și bogate ale planetei (Europa în special) și creșterea incidenței afecțiunilor legate de generalizarea stilului de viață urban, sedentar. Acestor tendințe li se adaugă, în Europa, un accent din ce în ce mai puternic pus de politicile publice în domeniul sănătății pe prevenție și îmbătrânirea activă. Conjugarea lor explica de ce in Europa si in lume asistam la o diversificare foarte rapida a produselor de turism balnear, la integrarea unor terapii si proceduri din alte culturi prin hibridizarea traditiilor locale, la adoptarea de politici de marketing din ce in ce mai complexe in domeniu, toate cu scopul atragerii de clientele cat mai tinere si a atragerii turistilor straini (***Master Plan pentru dezvoltarea turismului balnear, p. 5).

Planificarea ar trebui să fie un proces de anticipare a schimbării orientat către viitor, care să caute soluții opționale, să maximizeze beneficiile și să producă rezultate previzibile.

Planificarea turismului este importantă din mai multe motive (Williams, 2003):

aceasta determină mecanismul unei oferte structurate a facilităților turistice și a unei infrastructuri pe zone geografice extinse. Dimensiunea geografică a devenit un aspect tot mai semnificativ, pe măsura dezvoltării turismului. Inițial, cele mai multe forme de planificare turistică erau localizate și specifice unei zone relativ restrânse, reflectând orizonturile destul de limitate ce au caracterizat începuturile turismului. Pe măsura dezvoltării spațiale a turismului, s-au diversificat metodele de planificare capabile la scară regională și chiar națională.

coordonarea devine o funcție esențială a planificării, menite să atenueze fragmentarea naturală a activității turistice în principalele sale determinări; potențialul natural și socio-cultural, cazarea, transportul, marketingul, resursele umane ș.a. Dată fiind varietatea și neomogenitatea formelor de proprietate și control ale acestor factori în destinațiile turistice, este necesar un sistem de planificare care să ofere integrarea într-o structură coerentă a acestor elemente disparate. Sistemele de planificare, o dată formate, vor ajuta la promovarea și managementul ariilor turistice și ale produselor acestora.

Figura nr. 1.1. Model al dezvoltării integrate și durabile în turism

Sursa: Williams, 2003, p. 67.

planificarea este o metodă principală pentru asigurarea „durabilității“ dezvoltării turistice. Se încearcă diminuarea caracterului potențial distructiv al turismului, determinat de „consumul resursei turistice“, care poate afecta ireparabil arealul turistic. Un exemplu îl poate constitui exploatarea turistică irațională, excesivă sau necontrolată a unei peșterl-monu- ment al naturii. De aceea, intervențiile destinate conservării resurselor turistice sunt asociate conceptului de „turism durabil“. Dar aceste intervenții sunt destinate în egală măsură și maximizării beneficiilor pentru populația locală. Cea mai întâlnită formă de intervenție se realizează prin planul de dezvoltare turistică sau de management local.

planificarea poate constitui un mecanism de distribuire și redistribuire în favoarea turismului a investițiilor și beneficiilor economice din domeniul turismului. Turismul a devenit o industrie globală, dar activitățile sale nu sunt egal distribuite înm spațiu, între diferite regiuni demografice. Planificarea poate ajuta la apariția unor noi destinații turistice și la reabilitarea unor arii care sunt în pericol de a fi părăsite de turiști (cu mediu degradat, sărăcit de resurse).

integrarea turismului în sistemele de planificare conferă acestuia o semnificație politică. Majoritatea sistemelor de planificare sunt supuse influenței și controlului politic, care nu în mod necesar au realizat potențialul de creștere al turismului.

planificarea are ca obiectiv anticiparea modelelor posibile/previzibile ale cererii și încearcă să armonizeze oferta cu cererile respective. În antiteză, destinațiile turistice neplanificate pot să genereze impacte negative și satisfacții reduse pentru vizitatori (de ex. să nu aibă acces la toate obiectivele turistice sau la locurile de cazare dorite).

Conceptul de planificare turistică cuprinde multe activități și se caracterizează printr-o mare varietate de aplicații și utilizări, menite să răspundă procupărilor de ordin social, economic, de afaceri și ecologice.

Planificarea turismului implică mai multe grupuri, agenții și instituții, care își au propriile programe și poate fi realizată de către sectorul public și cel privat. în funcție de aceste elemente, planificarea poate îmbrăca un caracter facultativ sau de armonizare a activităților prin consultarea factorilor/autorităților implicate. La limita extremă, planificarea poate deveni normativă, funcție de interesul unei comunități locale și în măsura în care autoritatile acesteia au capacitate de reglementare (Neguț, 2004, p. 11).

În practică, există preferința elaborării programelor pe termen scurt, deoarece acestea au o determinare practică în reflectarea caracterului sezonier sau anual al ciclului. în plus, marea majoritate a agenților economici din turism sunt întreprinderi mici și mijlocii, care prin natura lor preferă abordările tactice fată de cele strategice, deci sunt favorabile în mod obiectiv planificării pe termen scurt.

Un element important îl constituie capacitatea/abilitatea/deprinderea de a planifica, iar lipsa acestei capacități se constată din eșecuri. În multe destinații, viteza necesară de planificare turistică depășește ritmul de dezvoltare ai organizațiilor planificatoare, experiența și cunoștințele lor. Studii ale planificării turistice realizate în destinații mondiale recente (Noua Zeelandă) dezvăluie probleme comune ale inadvertențelor dintre dezvoltarea strategiilor turistice în interiorul și între statele regiunii. Dar și destinațiile care au structuri de planificare bine dezvoltate nu sunt imune în fața acestor dificultăți. în Marea Britanie, responsabilitatea pentru planificarea turistică aparține unor agenții (cuprinzând comitete turistice regionale, autorități ale parcurilor naționale și departamente guvernamentale locale pentru planificare).

Planificarea ce are în vedere dezvoltarea durabilă susține ideea rolului-cheie pe care îl are în rezolvarea unor conflicte generate de procesul dezvoltării. Planificarea, sub diverse forme, poate constitui un mecanism pentru:

integrarea turismului alături de alte sectoare economice;

conturarea și controlarea tiparelor fizice de dezvoltare;

conservarea resurselor diminuate sau importante;

oferirea, cadrelor generale pentru promovarea activă și marketingul destinațiilor.

Natura acestui proces este, în general, uniformă, dar permite variații în detaliu pentru cazuri specifice. Un model general pentru procesul de planificare, în care principalele elemente de realizare și implementare a unui plan sunt concepute ca o serie de stadii-cheie este redat de Williams.

Există mai multe trăsături ale modelului general de planificare: în procesul de planificare are loc o translație de la general la specific; obiectivele și opțiunile sunt supuse revizuirii și adăugării, ca urmare a performanțelor dovedite în practică. Flexibilitatea trebuie să fie un concept-cheie pentru planificatorii din domeniul turismului.

Modelul general definește un proces tipic din care pot fi derivate mai multe tipuri de planuri sau abordări diferite. Se întâlnesc trei abordări în aplicarea planificării în turism: planuri majore, planuri de creșteri succesive și planuri sistemice.

Planul major constituie abordarea tradițională și cea mai puțin potrivită cerințelor specifice ale turismului. Astfel de planuri se concentrează asupra producerii unei declarații definitive care oferă cadrul general pentru direcționarea dezvoltării. Planul definește un set de obiective pentru care agențiile publice și private sunt încurajate să lucreze. Aceste obiective, în mod normal, sunt atinse în perioade de timp prestabilite – cursul unui orizont de așteptare de cinci ani, iar o dată lansat, un plan major este lăsat în mod normal să își urmeze cursul până când se va fi încheiat perioada. La sfârșitul perioadei planului, este produs un nou plan major. Această abordare a planului major are avantajul adoptării unei viziuni cuprinzătoare a proceselor de dezvoltare, însă a suscitat critici la adresa rigidității, inflexibilității și, în ultimă Instanță, caracterului său nerealist, în special în conducerea unei activităti cu un caracter atât de variabil cum este turismul.

Figura nr. 1.2. Fazele generale pentru producerea și implementarea unui plan

Sursa: Williams, 2003, p. 89.

Planurile succesive (de creștere/prin acumulări). Dinamismul natural din turism (prin care noii turiști și noile produse și destinații turistice tind să redefinească tiparele aproape în continuu) i-a încurajat pe unii planificatori din domeniul turismului să se îndepărteze de abordarea oferită de planul major către forme mai adaptabile de planificare sau creștere. Soluția a fost scurtarea orizontului de timp al planificării, rezultând planurile succesive (prin acumulări). Diferența esențială dintre planurile de creștere și cele majore o constituie faptul că spre deosebire de caracterul de exercițiu periodic al planului major, planificarea creșterii succesive / pe etape intermediare spre obiectivele planului major recunoaște necesitatea unei adaptări constante a procesului de dezvoltare pentru a reflecta condițiile schimbătoare (variabilitatea obiectivelor planurilor este o trăsătură de bază a acestora). În vreme ce un plan major va pune accentul pe fazele 1 și 2 ale modelului general (specificarea obiectivelor și scopurilor majore), abordarea creșterii succesive demonstrează o preocupare sporită pentru fazele 8-10 (monitorizarea, revizuirea politicilor și obiectivelor, adoptarea planurilor revizuite). Deoarece unul dintre obiectivele primare ale planificării turistice este să se armonizeze nivelurile cererii și ale ofertei, această capacitate de a ajusta programele de planificare după cerință constituie un avantaj special.

Planul sistemic. Una dintre temele des întâlnite în literatura de specialitate o constituie necesitatea integrării planificării turistice în celelalte sectoare cu care întreține legături. Date fiind întinderea acestor legături și diversele impacte pe care turismul tinde să le genereze, este evident mai avantajoasă o planificare cuprinzătoare și care permite, în același timp, reajustarea dezvoltării fizice, furnizării serviciilor și managementului vizitatorilor.

Avantajele aduse de abordarea sistemică în planificare constă în caracterul cuprinzător flexibil, integrator și realist, precum și în capacitatea de implementare pe o gamă de scări geografice.

Planificarea turismului poate fi realizată la nivel local, regional, național și prin acorduri între state la nivel internațional. Din această perspectivă multiplă, termenul de planificare a turismului este indicativ pentru problemă și nu trebuie interpretat în sensul unei planificări atotcuprinzătoare în spațiu și timp a turismului.

Utilizarea scării geografice în planificarea pentru turism este importantă pentru că accentuează diferențele în conținutul planurilor la nivel național, regional și la nivel local.

Se face distincția între diferitele planuri pentru turism: pe măsura reducerii scării geografice, crește nivelul de detaliere al planului. Trebuie să existe reglementări în fiecare țară pentru stabilirea elementelor ce le cuprinde fiecare tip de plan. Unele țări nu au reglementări pentru planurile regionale (Marea Britanie), altele nu au reglementări precise pentru planurile naționale (Noua Zeelandă).

CAPITOLUL 2.

INCURSIUNI ÎN GEOGRAFIA ORAȘULUI CĂLIMĂNEȘTI ȘI A STAȚIUNII CĂLIMĂNEȘTI – CĂCIULATA, POZIȚIA GEOGRAFICĂ ȘI VECINĂTĂȚI

2.1. Așezare geografică Călimănești

Orașul Călimănești este situat în partea central sudică a României, în parte de nord-est al județului Vâlcea la poalele masivului Cozia și Căpățânii din Carpații Meridionali, pe ambele maluri ale râului Olt, la ieșirea acestuia din defileu, fiind la 20 km nord de reședința județului, municipiul Râmnicu Vâlcea și la 80 km sud de municipiul Sibiu.

Figura nr. 2.1. Localizarea orașului Călimănești pe harta județului Vâlcea

Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Călimănești#/media/File:Harta_de_localizare_Rom%C3%A2nia_V%C3%A2lcea.gif

Stațiunea Călimănești – Căciulata este localizată de-a lungul drumului european E81 (DN 7) la 18 km nord de Râmnicu Vâlcea, 81 km sud de Sibiu și la 187 km de București. Astfel, orașul Călimănești este situat în județul Vâlcea, la poalele Carpaților Meridionali, pe malul drept al râului Olt, la o altitudine de 260 m și are o suprafață de 10.632 ha din care 264 ha intravilan. Nordul orașului este dominat de zona muntoasă constituita din munții Cozia, munții Căpățânii, defilul Oltului în sectorul Cozia și Valea Lotrișorului.

Amplasat la aproximativ 20 km de municipiul Râmnicu Vâlcea, orașul Calimănești are o bună accesibilitate rutieră, fiind străbătut pe toată lungimea, pe directia nord-sud de drumul național DN 7 (E 81) București – Pitești – Rm. Vâlcea – Sibiu. Pe calea ferată, accesul se face pe linia 201 (între Râmnicu Vâlcea și Brezoi), pe malul stâng al Oltului, gara CFR fiind în Jiblea Veche. În ceea ce privește accesul aerian, orașul se află la 94 km de Aeroportul Sibiu și la aproximativ 200 km de Aeroportul Otopeni.

Figura nr. 2.2. Călimănești – Căciulata

Sursa: http://www.sejururi.org/harta-Calimanesti-Caciulata.html

2.2. Istoric

Căciulata, împreună cu Călimăneștiul sunt atestate documentar în 1388. Mai târziu, călugării Mânăstirii Cozia au construit aici o bolniță pentru tratament utilizată, între alții, de Mircea cel Bătrân și Matei Basarab, domnitori ai Țării Românești. Izvoarele minerale, cunoscute din timpul dacilor și romanilor, sunt valorificate terapeutic începând cu anul 1830. In 1855 dr. Carol Davila propune înfiintarea unui stabiliment balnear pentru ostasi, dar abia în 1868-1869, dr. Bernard face prima analiza chimică a acestui izvor și la expoziția de la Viena din 1873, apele minerale de la Căciulata și Călimănești sunt apreciate și medaliate, iar în 1893 primesc “Diploma Grand – Prix” și medalia de aur. Între 1882 – 1884 s-a construit Stabilimentul Balnear de la Călimănești, cu servicii complete de cazare, masă și tratament, iar după 1884 s-au efectuat noi captări de izvoare. Se începe și construirea celui de-al doilea stabiliment balnear la Căciulata, iar la sfârsitul secolului al XIX-lea, începe îmbutelierea apelor de Căciulata (http://www.primaria-calimanesti.ro/despre-calimanesti/item/166-orasul-calimanesti.html).

Odată cu introducerea luminii electrice, Călimăneștiul trece oficial în rândul stațiunilor balneo-climaterice din țară. Primele pavilioane pentru cură de apă minerală datează din anul 1910. În 1927, Călimănești-Căciulata devine oraș. Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1122/2002, Direcția Generală de Autorizare a Autorității Naționale pentru Turism din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, atestă Călimănești – Căciulata ca stațiune turistică balneară, ce dispune de resurse de substanțe minerale, științific dovedite și tradițional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalații specifice pentru cură și care au o organizare ce permite acordarea asistenței medicale balneare în condiții corespunzătoare. Amplasat la aproximativ 18 km de municipiul Râmnicu Vâlcea, orașul Calimănești are o bună accesibilitate rutieră, fiind străbătut pe toată lungimea, pe directia nord-sud de drumul național DN 7 (E 81) București – Pitești – Rm. Vâlcea – Sibiu. Pe calea ferată, accesul se face pe linia 201 (între Rm. Vâlcea și Brezoi), pe malul stâng al Oltului, gara CFR fiind în Jiblea Veche. În ceea ce privește accesul aerian, orașul se află la 94 km de Aeroportul Sibiu și la aproximativ 200 km de Aeroportul Otopeni.

Legenda spune că un cioban se spovedește călugărilor mănăstirii Cozia spunându-le că el s-a vindecat de “metehnele trupului” scăldându-se într-un lac din “câmpul lui Căliman”. Crede că acest lac are “puteri cerești din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile rănite s-au vindecat”. Călugării au verificat mărturia ciobanului și au găsit chiar în jurul mănăstirii izvoare de unde “cură piatră pucioasă”. Meșteri în a vindeca diferite “metehne ale trupului” construiesc pe lângă mănăstire o “bolniță” (un fel de spital) unde oamenii bolnavi vin să se trateze (https://ro.wikipedia.org/wiki/Călimănești).

Însuși ctitorul mănăstirii Cozia domnitorul Mircea cel Bătrân a venit și s-a tratat aici la bătrânețe. Mai târziu va veni spre vindecare și urmașul său Matei Basarab. Pe la jumătatea secolului XIX doctorul Carol Davila recomandă împăratului Napoleon al III-lea, care suferea de o boală a ficatului, apa actualului izvor nr. 1 de la Căciulata. Apa era îmbuteliată și dusă cu poștalionul la Paris. De asemeni Franz Joseph, împăratul Austro-Ungariei, a beneficiat de tratamentul apelor minerale de la Căciulata.

Datorită faimei apelor miraculoase stațiunea Călimănești nu a mai parcurs toate etapele dezvoltării de la cătun la sat, comună, oraș, ci a trecut direct la stadiul de stațiune.

Frumusețea locurilor este aceea care-i determină pe marii potentați ai începutului de secol XX să-și construiască splendide vile în stil elvețian, un sanatoriu și cazinouri (clădirea actualei biblioteci și unul pe insula Ostrov) pentru petrecerea vacanțelor într-un peisaj încântător a Văii Oltului, plină de verdeață și de aerul curat al munților.

După 1900 la Călimănești se construiește “Hotel Central”, dotat cu o bază de tratament, la început băi, iar apoi cu diferite proceduri balneare. Totodată pacienții fac și cure interne cu ape minerale de la izvoarele care se află atât la Călimănești-Centru, cât și la Căciulata.

În anul 1912, pe insula Ostrov, unica insulă a râului Olt locuibilă, de fapt unica insulă a unui râu interior din România, în cadrul mirific al unei păduri seculare de brad se construiește un cazinou în partea de sud la locul numit la Vâltoare. În acest loc de-a lungul timpului au avut loc întreceri sportive ale înotătorilor locali. Deasemeni a fost amenajată o popicărie și o scenă, locul prezentării unor spectacole artistice. Insula a atras viligiaturiștii nu numai prin prezența cazinoului, pădurii seculare și susurului cristalin al apelor bătrânului Alutus. Insula a fost și este locul Schitului Ostrov, ctitorie a lui Neagoe Basarab.

De remarcat este faptul că în anii 1975-1980, datorită lucrărilor de amenajare hidrotehnică a Oltului insula a fost supraînălțată, de asemeni și schitul, însă autoritătile de atunci au considerat că nu este necesară și reconstrucția cazinoului. Dar ce a fost mai dezastros a fost ca toată pădurea seculară a fost distrusă, aceea replantată nefiind nici pe departe de ceea ce a fost cândva. Și mai mult, fără niciun respect cel puțin de o ctitorie a unuia din importanții domnitori ai neamului românesc, ce să mai discutăm de un lăcaș de închinăciune, lângă schit au construit un ștrand. După 1989, lucrurile au intrat într-un făgaș normal, insula fiind acum cedată schitului.

Considerată perla stațiunilor de pe Valea Oltului, Călimănești – Căciulata este renumită pentru efectele terapeutice ale apelor sale minerale, pentru bioclimatul său și pentru numeroasele puncte de atracție turistică din zonă. Conform Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie – Ministerul Sănătății și Familiei, stațiunea Călimănești – Căciulata se încadrează în categoria stațiunilor balneoclimaterice de interes general din România.

Dovezi ale folosirii apelor minerale din zona Călimănești – Căciulata datează din vremea romanilor care au construit aici fortificații și terme. Căciulata, împreună cu Călimăneștiul sunt atestate documentar în 1388. Mai târziu, călugării  Mânăstirii Cozia au construit aici o bolniță pentru tratament utilizată, între alții, de Mircea cel Bătrân și Matei Basarab, domnitori ai Țării Românești (http://www.primaria-calimanesti.ro/despre-calimanesti/item/166-orasul-calimanesti.html).

Izvoarele minerale, cunoscute din timpul dacilor și romanilor, sunt valorificate terapeutic începând cu anul 1830. Dr. Caillat a prezentat apele minerale de aici în "L'Union medicale" în anul 1859. În 1873 apele de la Călimănești – Căciulata au fost prezentate în colecția apelor minerale la expoziția de la Viena, iar 1893 primesc “Diploma Grand – Prix” și medalia de aur.

Între 1882 – 1884 s-a construit Stabilimentul Balnear de la Călimănești, cu servicii complete de cazare, masă și tratament, iar după 1884 s-au efectuat  noi captări de izvoare. Se începe si construirea celui de-al doilea stabiliment balnear la Căciulata, iar la sfârsitul secolului al XIX-lea, începe îmbutelierea apelor de Căciulata. Odată cu introducerea luminii electrice, Călimăneștiul trece oficial în rândul  statiunilor balneo-climaterice din țară.

Primele pavilioane pentru cură de apă minerală datează din anul 1910. În 1927, Călimănești-Căciulata devine oraș.

2.3. Călimănești-Căciulata – specific geografic

Călimănești este un oraș din județul Vâlcea, Oltenia, România, în a cărui componență intră următoarele localități: Căciulata, Călimănești (reședința), Jiblea Nouă, Jiblea Veche, Păușa și Seaca (https://ro.wikipedia.org/wiki/Călimănești).

Orașul Călimănești este situat în parte de nord-est al județului Vâlcea la poalele masivului Cozia și Căpățânii din Carpații Meridionali, pe ambele maluri ale râului Olt, la ieșirea acestuia din defileu, fiind la 20 km nord de reședința județului, municipiul Râmnicu Vâlcea și la 80 km sud de municipiul Sibiu, între 45025’ latitudine N și 24034’ longitudine E.

Figura nr. 2.3. Călimănești și localitățile componente

Sursa: file:///C:/Users/user/Downloads/partea_I_analiza_completari_1415193862.pdf., p. 16.

Stațiunea își deschide larg porțile pentru a primi orice călător care dorește să-i descifreze tainele și să-i descopere frumusețile. Astfel, stațiunea Călimănești – Căciulata este localizată la poalele Carpaților Meridionali, pe malurile Oltului la 45015’ latitudine nordică, 15’ longitudine estică și 280 m altitudine.

Zona turistică Călimănești Căciulata se găsește la 81 km de Sibiu, 198 km de București, 400 km de Borș. Orașul Călimănești Căciulata cuprinde pe lânga cele două stațiuni Călimănești Căciulata contopite în prezent și satele Păușa, Jiblea Veche, Jiblea Noua, Seaca.

Datorită faptului că șoseaua internațională E 81 traversează aceasta stațiune, ca și datorită multitudinii obiectivelor turistice (monumente istorice și de artă, izvoare minerale, amenajări turistice specfice, frumusețea peisajului Văii Oltului și a munților Cozia-Nărutu) a rezultat o mai mare dezvoltare a funcțiilor balneoclimaterice și turistice ale orașului Călimanești-Căciulata, aceasta fiind cel mai important nod turistic al județului Vâlcea.

Figura nr. 2.4. Harta Călimănești-Căciulata

Sursa: https://www.google.ro/maps/place/Călimănești

Distanța dintre Călimănești și Căciulata este de doar 3,3 km, traseul fiins străbătut rapid de către turiștii veniți din diferite colțuri ale țării și chiar ale lumii.

Figura nr. 2.5. Harta Căciulata

Sursa:https://www.google.ro/maps/place/Căciulata

Aflată la 3 kilometri distanță de orașul Călimănești, localitatea Jiblea Nouă are următoarele coordonate: 45°13′23″N 24°21′27″E45°13′23″N 24°21′27″E.

Figura nr. 2.6. Jiblea Nouă

Sursa: https://www.google.ro/maps/place/Jiblea+Nouă

CAPITOLUL 3. POTENȚIAL TURISTIC

Potențialul turistic cuprinde totalitatea factorilor de atracție aparținând cadrului natural și antropic valorificați prin intermediul amenajărilor turistice și care generează fluxuri turistice cu arii de proveniență interne sau internaționale ce se deplasează către arii de destinație unde „consumă” produsul turistic, rezultat din potențial și amenajarea acestuia (Ciangă, 2002).

Caracteristicile principale ale ansamblului resurselor turistice din județul Bistrița-Năsăud sunt diversitatea și valoarea ridicată raportată la oferta turistică a României. Resursele turistice naturale variază de la peisaj alpin la forme de relief speciale, în timp ce resursele turistice antropice cuprind mai multe subcategorii principale (etno-folclorice, istorico-arhitecturale, religioase), a căror importanță este amplificată și de caracterul multicultural din zonă.

Potențialul natural și antropic este „izvorul” unor variate forme de turism, care în condițiile țării noastre sunt reunite într-o gamă foarte largă (Istrate, Bran, Roșu, 1996, p. 123).

3.1. Caracteristici fizico-geografice – potențial turistic natural

Relieful este dispus în trepte, ce coboară de la nord (Munții Făgăraș, cu vârful Ciortea de 2.426 m, reprezentați prin culmile sud-vestice, Coziei, masiv impunător cu un relief variat și atractiv, Căpățânei, în care predomină calcarele jurasice, Lotrului, masiv și monoton, Parâng, Dealurile Getice-Podișul Getic și depresiunile subcarpatice) spre sud (dealuri și coline piemontane – Cotmeana, Olteț, lunca Oltului de 130 m altitudine, din Câmpia Română).

Nordul orașului Călimanești Căciulata este dominat de zona muntoasă, unitară la prima vedere, cu creasta dantelată și vârfuri dispuse în evantai. Se impune prin masivitatea si frumusețea peisajului, atribuie ce îi confera o notă în plus de atractivitate.

Pe versantul sudic al Coziei și versantul vestic al Muntelui Narățu se ridică o serie de piscuri prăpăstioase, cu pereți aproape verticali și trene de grohoțișuri. Munții au suferit influența agenților climatici, la care s-au adăugat și alți factori, care, în final, au dus la apariția unor forme de microrelief structural erozional, forme prezente în ambele masive.

Asemenea forme de relief structural sunt : chipuri de piatră-forme bizare ale unor ființe ca „Baba Coziei”, „Sfinxul Coziei”, „Ciobanul”, coloane turnuri, grote, cascade și chei.

Clima este temperat continentală, cu veri scurte și ierni lungi și geroase, fiind influențată de formele de relief, cu precipitații neuniforme și vânturi din direcția nord și nord-vest. Prin așezarea sa în apropierea paralelei de 45 grade latitudine nordică, se încadrează în plină zonă temperată. Amplitudinea altimetrică de 1000-1200 m față de ariile depresionare limitrofe impune o etajare evidentă a climei, surprinsă în modificarea valorilor temperaturilor aerului, precipitatiilor etc, o dată cu creșterea înălțimii reliefului.

Figura nr. 3.1. Temperatura și precipitații medii în Călimănești-Căciulata

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/yearclimate/călimănești_românia_682972

Temperatura medie anuală scade treptat cu altitudinea, de la +100C în valea Oltului, la Călimănești, pana la +30C pe culmile de peste 1550 m, ceea ce revine o scădere de aproape 0,60C la o creștere altimetrică de 100 m. Iarna, în ianuarie, amplitudinea termică este ceva mai redusă, înregistrându-se în medie valori de 50C pe vârful Cozia și -20C la Călimănești. Vara, în luna iulie, temperatura este între +14 și +200C. Data medie de apariție a temperaturilor mai mari de 00C este 21 februarie în valea Oltului și 1 martie pe culmile înalte ale masivului.

Pe culmile înalte înghețul poate să apară în jurul datei de 1 octombrie și să dureze până în prima decadă a lunii mai, pe când în valea Oltului intervalul de îngheț se desfășoară între a doua decadă a lunii octombrie și a doua decadă a lunii aprilie.

Figura nr. 3.2. Temperaturile maxime înregistrate în Călimănești-Căciulata

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/modelclimate/călimănești_românia_682972

Precipitatiile atmosferice înregistrează și ele valori diferențiate, în funcție de treptele altimetrice. Astfel, zona înaltă montană primește în medie 1200 mm annual, cantitatea de precipitații scăzând până la 700 mm în valea Oltului și depresiunile marginale.

Figura nr. 3.3. Ponderea precipitațiilor înregistrate în Călimănești-Căciulata

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/yearclimate/călimănești_românia_682972

Precipitațiile înregistrează în cursul anului două creșteri: una la sfârșitul primăverii și începutul verii, în lunile mai-iulie, când cad 47% din totalul cantităților anuale de precipitații.

Figura nr. 3.4. Cantitatea de precipitații înregistrate în Călimănești-Căciulata

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/modelclimate/călimănești_românia_682972

Stațiunea este ferită de vânturi puternice, vânturile predominante vin de la nord și nord-vest, dar arareori, își fac simțită prezența și vânturile dinspre sud și sud-vest. Vântul în stațiune este direcționat de la valea Oltului (pe direcție N-V). În timpul verii se simte o plăcută briză montană.

Figura nr. 3.5. Viteza vântului în Călimănești-Căciulata (anul 2016)

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/yearclimate/călimănești_românia_682972

Figura nr. 3.6. Roza vânturilor pentru Călimănești-Căciulata

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/yearclimate/călimănești_românia_682972

Caracterul hidrografic dominant al regiunii îl constituie orientarea radiară și divergentă a văilor, care își au obârșia în nordul orohidrografic din partea centrala a masivului, între vârful Cozia și Omul. Periferic, ele sunt colectate de o rețea inelară ce înconjură și delimitează muntele – Oltul împreună cu cei doi afluenți ai săi, Băiașu și Coisca (Sălătrucel). Configurația respectivă este impusă atât de poziția izolată a masivului, cât și de faptul că acesta este delimitat marginal de întinse arii depresionare – Țara Loviștei, Poiana și Jiblea-Călimănești. Întreaga rețea hidrografică a Coziei aparține bazinului Oltului. Râul Olt, care mărginește masivul Cozia în partea sa vestică, străbate, pe o lungime de circa 14 km, între Văratica și Călimănești, ultima străpungere transversală a Carpaților – defileul de la Cozia. Pe acest sector al defileului, Oltul are un debit mare de apă, transportând în medie 140 mc/s, dar ajungând în lunile foarte ploioase la cantități de peste 10 ori mai mari. Pârâul Băiașu drenează partea de sud a Țării Loviștei, precum și versanții nord-estici sinordici ai Coziei, având în total o lungime de 17 km și o suprafață a bazinului de 89 km. În cursul său superior, până la micul defileu de la Pripoare, colectează apele de pe clina nord-estică a masivului, având ca afluenți mai importanți cursurile torențiale ale văilor Sămniceanu, Rosiei și Sașei. După îngustarea de la Pripoare, pârâul Baiesu primește pe partea stângă apele colectate de pe versantul nordic al Coziei – Sturului, Urloiu, Călugăreasa, Pârâul Oii, Piatra Acră, Mocirlele – după care confluează cu Oltul în dreptul haltei CFR Cornet.

Figura nr. 3.7. Bazinul hidrografic al râului Băiașu

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Râul_Băiașu

Pârâul Coisca (Sălătrucel) dreneaza apele de pe versantii sud-estici si sudici ai acesteia, dar și din întreaga depresiune subcarpatică Jiblea-Călimănești; are o suprafață a bazinului de 95 km2 și o lungime de 15 km. Comparativ cu văile nordice, afluente ale Băiașului, mai scurte și cu pantă foarte accentuată, văile din partea de sud a Coziei sunt mai alungite și cu suprafață de drenaj mai mare. Dintre acestea – pârăul Brădișor cu afluentul său Valea Mare și pârâul Pătești cu frumoasele chei ale Cetății, tăiate în gnaisul de Cozia. Pârâul Coisca se varsă în Olt la circa 1 km în avale de barajul de la Călimănești. În afară de apele colectate prin intermediul acestor doua pâraie, Oltul mai primește direct o serie de afluenți cu obârșia în partea centrală înaltă a masivului: Lotrișorul, format în cursul superior de văile Slămnicului și Tisei, cu obârșiile între vârfurile Claia cu Brazi și Omul, Odăilor, Văraticii, Slamei, Armăsarului, Alunul, La Clopot, Rosia, Turnu, Mușetel și Păuța, cu obârșia sub abrupturile dintre muchiile Scorțaru și Vlădesei.

Figura nr. 3.8. Bazinul hidrografic Sălăstrucel

Sursa: Mihalache, 2010, p. 6

Stațiunea Călimănești-Căciulata este printre putinele localitați din țară ce întrunește în chip fericit de cură: factorul climatic și topoclimatic local și factorul hidromineral reprezentat de apele minerale. Bioclimatul temperat-continental cu influențe mediteraneene este unul sedativ-indiferent (de curățare) și este tolerat în mare măsură atât de oamenii de o vârsta înaintată cât și de ceilalți de alte vârste și stări de sănătate. Călimănești-Căciulata, ca stațiune balneoclimaterică ocupă un loc deosebit între celelalte stațiuni similare din țară datorită structurii geologice complexe, izvoarelor minerale pentru cură interna, cât și apelor termale ce provin de la mari adâncimi pentru cura externă. Deși numeroase izoare au o compoziție variată, totuși caracteristica generală a tipului de apă minerală a zonei este de apă sulfuroasă, clorurată, biocarbonată sodică, hipotonă, cu o concentrație de săruri între 0,5 și 29g/l.

Sursele termale de apă sunt puse în valoare cu ajutorul unor sonde de mare adâncime (de 1200 m) ceea ce a creat posibilitatea creării unor surse cu concentrație mare, folosite în cura externă, pentru tratarea afecțiunilor reumatismale, ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos.

Apele izvoarelor minerale sunt clasificate în funcție de temperatură, mineralizare (concentrația sărurilor la litru) și compoziția chimică.

În funcție de temperatură (adaptat după https://www.caciulata-cazare.ro/articol/ro/Izvoare-minerale-si-indicatii-terapeutice):

• ape reci (sub 20șC) sunt cele mai numeroase și se folosesc în cura internă;

• ape termale, care sunt de trei categorii:

– Hipotermale (20-34șC): Cozia 3 și 4;

-Termale (42-43șC): forajele Căciulata 1001, Cozia 1 și 5. Se folosește în cura externă, sub formă de băi;

-Geotermale (87-90șC): forajele Căciulata 1006, Căciulata 1007 și Cozia 1008. Se folosesc pentru cura externă, sub formă de băi, după ce au fost în prealabil răcite până la 37-38șC. Aceste surse mai au și o altă întrebuințare, cea de încalzire a hotelurilor.

Izvoarele din zonă au o compoziție chimică și o concentrație a sărurilor variate. După părerea specialiștilor, izvoarele stațiunii Călimănești Căciulata rivalizează cu cele de la Aschen, Aix-les-Bains, Eaux Bonnes, Baden-Baden.

Indicațiile de cură internă se fac pe baza cercetărilor farmacodinamice și a experienței îndelungate a medicilor specialiști din stațiune. Factorii naturali de cură sunt reprezentați și prin climă, nămoluri terapeutice și plante medicinale. Ozonizarea aerului stațiunii este facilitată de pădurile de foioase și rășinoase, adevărate perimetre de protecție a mediului înconjurător, oferind cura de aer tot timpul anului.

Microclimatul stațiunii oferă condițiile dezvoltării unei bogate flore și faune. Astfel, aproape jumătate din suprafața totală a stațiunii este împădurită, pădurile întinzându-se de la albia Oltului până la vârful Coziei (1668 m): 13% rășinoase și 87% foioase. Dintre rășinoase bradul ocupă 70%, în timp ce molidul 30%. Între foioase predomină fagul cu peste 80%.

Figura nr. 3.9. Brad

Sursa: https://pixabay.com/en/pine-needles-tree-green-784379/

O particularitate a topoclimatului de Cozia o contituie faptul că pe versanții sudici stejarul urcă până la 1300 m altitudine, fiind una dintre cele mai înalte limite din țară.În rest, alte foioase sunt arțarul, mestecenii, iar de-a lungul văilor întalnim plopi și sălcii. Stratul erbeceu din pădurile stațiunii este format de ferigi.

Cercetările efectuate în Munții Cozia-Năruțu arată ca aici întâlnim o floră de tip special elementele specifice Europei centrale, îmbogățindu-se și cu plante provenite din ma multe colțuri ale lumii cum sunt: Caucazul, Alpii, Balcanii, ținuturile mediteraneene. Sunt citate două specii de plante relicve, și anume: garofița de stâncă și albina – orhideea mediteraneană care se află în Cozia la cea mai mare altitudine europeană.

Pe lângă specii de plante rare și de diverse origini se găsesc și câteva specii de plante ocrotite de lege, fiind declarate monumente ale naturii: iedera albă, ghințura galbenă, floarea de colț și laleaua pestriță.

Figura nr. 3.10. Iedera albă

Sursa: http://www.meetsun.ro/flori/flori-de-primavara/

La înălțimi alpine și pe pajiști cresc dediței, nu-mă-uita, primulele și campanulele. În parcurile din afara orașului și a stațiunii se remarcă flora dendrologică, care dă aspect plăcut zonei.

Fauna din această zonă cuprinde căprioara, jderul, bursucul, ursul și numeroase păsări cântătoare: privighetori, pitulicea galbenă, pițigoi, turtureaua, mierla etc.

Figura nr. 3.11. Jderul

Sursa: http://animalepeterra.blogspot.ro/2012/06/jderul.html

În frunziș se găsesc mii de specii de animale mici: salamandra, vipere și alte specii de șerpi. Întâlnim și specii specifice climatului mediteranean: scorpionul, vipera cu corn, lăcusta migratoare.

3.2. Caracteristici socio-economice – potențial turistic antropic

Scăderea continuă a populației începând cu anul 1992 manifestată la nivel național, s-a manifestat și la nivelul orașului Călimănești, înscriindu-se în tendințe. Astfel, după cum se poate observa din graficul de mai jos, în anul 2011 s-a înregistrat o creștere a numărului populației (9020), pentru ca din anul 2013 acest trend să devină descendent, ajungând ca la nivelul anului 2017 orașul să numere doar 8821 locuitori.

Figura nr. 3.12. Evoluția populației din Călimănești în perioada 1992, 2011 – 2017

În ceea ce privește distribuția pe sexe a locuitorilor orașului, se poate vorbi de un echilibru, cu o ușoară predominanță a populației de sex feminin – valoare ce se învârte în jurul procentului de 51%.

Figura nr. 3.13. Distribuția populației pe sexe în orașul Călimănești la 1 ianuarie 2017

Tabel nr. 3.1. Distribuția populației pe genuri în Cășimănești în 1992 și în perioada 2011 – 2016

Activitățile economice principale în cadrul Călimănești-Căciulata sunt turismul și fabricarea hârtiei și cartonului ondulat. Activitatea turistică se poate desfășura în peisajul bazinului râului Olt, înconjurat de munți pitorești, definind unul dintre punctele cu cel mai mare potențial turistic al țării, într-o zonă cu un microclimat stabil și fără schimbări bruște de temperatură. Este un oraș a cărui apariție, involuție sau evoluție a fost, în ultimii 250 de ani, legată permanent de izvoarele de apă minerală și termală, dar și de turism ca principală resursă economică. Turismul poate fi considerat în orașul Călimănești ramura economică cu cel mai mare potențial de creștere având în vedere zona deosebit de frumoasă, unică în Europa. De aceea, cel mai mare angajator și cea mai importantă firmă, ca cifră de faceri și profit înregistrate la nivelul orașului, este societatea Călimănești Căciulata S.A. (ce deține hotelurile Căciulata, Cozia, Oltul, Central, Teilor, pensiunea Pescăruș și vilele Liliacul, Trandafirul, Turnu și Furnica). Potențialul local nu este valorificat la reala lui valoare, iar analiza informațiilor existente cu privire la dotările zonei și la numărul de turiști atrași, evidențiază acest lucru. Pe de altă parte trebuie identificate și prezervate acele forme ale activităților turistice care să nu interfereze cu biodiversitatea specifică zonei și care să nu aducă modificări peisajului natural și surselor de ape minerale. De asemenea, se poate observa o mișcare mult prea subtilă de diversificare a activităților economice locale, însă la un nivel mult prea mic pentru a avea un impact considerabil în crearea locurilor de muncă.

În ceea privește distribuția populației pe grupe de vârstă, că populația activă, cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani reprezintă 53.26% din totalul populației la nivelul anului 2017. Din totalul acestei populații, 49.40% îi reprezintă populația de sex masculin.

În structura populației tinere, din totalul de 1150 locuitori cu vârstă sub 15 ani, 52.60% dintre aceștia sunt de sex masculin. La polul opus, în structura populației cu vârsta de peste 65 de ani, populația de sex masculin reprezintă 41.70% din totalul populației din acea categorie.

Una din cauzele scăderii scăderii populației o reprezintă migrația populației, mai ales, că și din punctul acesta de vedere, orașul Călimănești se înscrie în tendințele naționale – numărul plecărilor din resedință fiind mai mare ca cel al stabilirilor.

La nivelul populației, în ceea ce privește structura etnică, se observă că majoritari sunt românii cu aproape 90%, următoarea cea importantă etnie fiind cea a romilor – cu aproape 6%.

Tabel nr. 3.2. Evoluția numărului de șomeri la nivelul orașului Călimănești

Potrivit datelor statistice, numărul șomerilor înregistrați la nivelul orașului Călimănești a scăzut în luna iunie a anului curent, de la 161 șomeri înregistrați la începutul anului, la 98 la nivelul lunii iunie.

Din analiza datelor oferite de INSSE, prin fișele localității, se poate constata, că pentru perioada 2010-2012, numărul locuințelor a crescut cu aproape 1% în anul 2012 față de anul anterior – toate noile construcții find realizate în regim privat.

Tabel nr. 3.3. Evoluția numărului de locuințe în Călimănești

Suprafața locuibilă a crescut și ea. Deși starea infrastructurii în Călimănești nu este satisfăcătoare, se poate observa totuși că au existat anumite inițiative ale autorităților centrale, în ultimii ani, materializate prin proiectele de extindere a rețelei de alimentare cu apă, canalizare și reabilitare de străzi. În prezent mai puțin de 50% din locuitorii orașului sunt racordați la sistemul de alimentare cu apă și de colectare a apelor uzate, doar locuitorii stațiunii Călimănești-Căciulata fiind racordați în întregime la sistem.

Astfel, orașul Călimănești dispune de instalații de alimentare cu apă în sistem centralizat, atât pentru stațiunea Călimănești-Căciulata, cât și parțial pentru localitățile componente Jiblea Veche, Seaca și Păușa. Deoarece prin localitate trec conductele (OL 2 O 1000 mm) de alimentare cu apă a municipiului Râmnicu Vâlcea din sursa Brădișor, iar pentru stațiunea Călimănești-Căciulata se distribuie un debit de 150 l/s. Rețeaua de distribuție alcătuită din conducte de diverse diametre cuprinde atât conducte pe majoritatea străzilor stațiunii cât și în localitățile componente (***Strategia de dezvoltare a orașului Călimănești 2014 – 2020).

Apele uzate menajere ajung în prezent într-o stație de epurare mecano-biologică. În orașul Călimănești, toți consumatorii casnici, sociali sau locali sunt racordați la sistemul de alimentare cu energie electrică. Serviciile de sănătate publică sunt asigurate pentru populație, în limitele unei bune funcționări. Proporția medicilor și personalului din mediul privat este covârșitoare, fiind de 5 ori mai mulți medici în domeniul privat decât în domeniul public. La acestea se adaugă două laboratoare de tehnică dentară (privată). Prin urmare, la o populație de 8690 locuitori, Călimănești înregistrează 2.5 medici la 1.000 locuitori, un nivel situat sub media Uniunii Europene care depășește 3 medici la 1.000 locuitori. Infrastructura de educație are ca instituție principală Grupul Scolar Economic Administrativ și de Servicii Calimănești ce deservește o populație școlară de aproape 587 de copii, populația fiind în scădere (***Strategia de dezvoltare a orașului Călimănești 2014 – 2020).

În prezent consumatorii casnici, sociali-culturali și comerciali din orașul Călimanești și localitățile componente sunt alimentați cu energie electrică din sistemul energetic național printr-o stație de transformare amplasată în satul Jiblea Veche și Hidrocentrala de la Turnu. Rețeaua de energie electrică acoperă toate localitățile componente. Toți consumatorii care vor apărea în diverse zone ale orașului în următorii ani, se vor alimenta cu energie electrică din rețelele existente și posturile de transformare, care se vor amplifica pentru a prelua necesarul de energie.

Orașul Călimănești este deservit de o centrală telefonică automată, iar rețeaua telefonică în zona centală a orașului Călimănești este realizată prin cabluri telefonice amplasate în canalizări subterane. În localitățile componente rețeaua telefonică este de tip aerian pe stâlpii RENEL. Televiziunea prin cablu, dezvoltată după anul 1994, are centrul de captare și amplificare a semnalelor emise de satelit, amplasat pe blocul 1 din orasul Călimănești; de aici semnalele sunt transmise în rețeaua de distribuție de tip aerian.

În orașul Călimănești alimentarea cu energie termică aceasta se realizează cu două sisteme de încălzire (***Strategia de dezvoltare a orașului Călimănești 2014 – 2020):

încalzirea centrală ce asigură necesarul de căldură și apă caldă de consum la blocurile de locuințe, la o serie de construcții administrative și social-culturale, la obiectivele hoteliere cu bazele acestora de tratament, precum și la un număr redus de locuințe individuale.

încalzirea locală dezvoltată în special la locuintele îndividuale, la unele spații administrative, social culturale și la unele spații de cazare de mică importanță, folosind drept combustibil lemnele de foc și cărbune.

Obiectivele hoteliere și bazele de tratament au dezvoltat un sistem propriu în baza unor studii și investiții proprii. Astfel cele trei sonde (foraje) executate și puse în funcțiune asigură debite suficiente de apă termală la o temperatura de aprox. 90 °C. Centralele termice de la aceste obiective au fost modificate în consecință ele folosind apa geotermală pentru încălzirea spațiilor, la prepararea apei calde de consum cât și la prepararea apei calde pentru tratamente.

Starea avansată de uzură a echipamentelor din CT pecum și a rețelelor termice aferente acestora face ca asigurarea cu căldură a localității să fie deficitară, confortul termic din locuințe și nivelul de trai al oamenilor destul de scăzut mai ale în perioadele reci. Gazele de ardere provenite din combustibilii lichizi și solizi măresc gradul de poluare al mediului înconjurător.

3.2.1. Analiza SWOT pentru Călimănești-Căciulata

3.3. Atracțiile turistice

Poalele Muntelui Cozia adăpostesc urmele trecerii unor personaje rămase în istorie: Masa împăratului Traian, Castrul Roman Arutela, Fântâna lui Cuza. Încă din vechime, locurile au îndemnat la meditații și reculegere și astfel au fost ridicate pe aceste meleaguri numeroase lăcașuri de cult, deosebit de valoroase din punct de vedere cultural-istoric, incluse pe lista monumentelor istorice, completând oferta turistică a stațiunii.

Mănăstirea Cozia este situată  la poalele Muntelui Cozia, pe malul drept al Oltului, fiind cel mai vechi și important monument de arhitectură și de artă medievală din Țara Românească, ctitorit de domnitorul Mircea cel Bătrân (1387-1388), al cărui mormânt se află în incinta mănăstirii; biserica mănăstirii a fost restaurată în anul 1517, în vremea lui Neagoe Basarab, când s-a realizat și fântâna care îi poartă numele;  Biserica mare, cu hramul Sfânta Treime, armonios proporționată, cu ornamentație bogată, a fost construită de mesteri din Moravia, după modelul bisercii sârbești din Crusevaț;  între comorile de preț pe care le adăpostește Mănăstirea Cozia, pictura murală în stil bizantin păstrată aici este o inestimabilă valoare a patrimoniului cultural și artistic românesc și european, picturi originale din anul 1391, unde sunt pictați Mircea cel Bătrân și fiul său.

Figura nr. 3.14. Mănăstirea Cozia

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-olteniei/manastirea-cozia-68219.html

Muzeul Mănăstirii Cozia adăpostește o valoroasă colecție de icoane; mănăstirea se află sitută la 22 km de Rm. Vâlcea și 75 km de Sibiu, pe malul drept al Oltului, la 5 km de centrul stațiunii.

Mănăstirea Ostrov este situată pe insula cu același nume din mijlocul râului Olt, a fost zidită din inițiativa domnitorului Neagoe Basarab (1520-1522), pe locul unei vechi biserici; biserica, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, păstrează picturi murale interioare din anul 1760 .
Podoaba arhitecturală interioară care a trecut testul vremii este “tâmpla aurită” din lemn de tei care datează de la zidirea bisericii. Icoanele de aici sunt foarte vechi, Icoana Maicii Domnului fiind restaurată în 1791 de Ioan Zugravul. Datorită construirii hidrocentralei Călimănesti, insula și biserica au fost ridicate aproximativ 6 m, evitându-se astfel inundarea lor.
Mănăstirea Ostrov sau „Mănăstirea dintre ape” reprezintă un important obiectiv turistic pentru cei care vizitează statiunea Călimănesti-Căciulata.

Mănăstirea Stănișoara (mănăstire de călugari, cu hramul „Sfantul Gheorghe”) este amplasată la poalele masivului Cozia. Accesul se face pe valea Păușa-Stănișoara pe direcția nord, plecând din halta CFR Păușa-Căciulata, la aproximativ 6 km, sau din stația CFR Turnu, pe direcția est, la aproximativ 4 km.

La poalele muntelui Cozia, nu departe de apele Oltului, se înalță silueta zveltă a mănăstirii de călugări Turnu, situată la 600 m de stația de cale ferată cu același nume și 2 km de ctitoria voievodului Mircea cel Bătrân.

Figura nr. 3.15. Mănăstirea Turnu

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-turnu-67824.html

În jurul culmii Turneanu din masivul Cozia, de-a lungul timpului, au fost multe sihăstrii, chilii săpate în stâncă, dintre care unele se mai păstrează și astăzi. Biserica veche, ce se află imediat la intrare, a fost ridicată în anul 1676 pe locul alteia, din lemn, ctotoria fostului episcop de Râmnic, Varlaam, mitropolitul Țării Românești.

Castrul Roman Arutela cu vestigii romane construite pe o veche așezare dacică, situat pe malul stâng al Oltului în Poiana Bivolari (odinioară o mare bivolărie domnească). În prezent se mențin urme ale castrului și termelor romane construite de arcașii sirieni din armata romană, precum și o porțiune a vechiului drum roman, pavat cu piatră cioplită.

Masa lui Traian este un promontoriu stâncos ce prelungește Muchia lui Teofil până în albia Oltului; în prezent apare doar că o mică insulă ieșită din apele lacului de acumulare Turnu. Legenda spune că aici ar fi luat masa împăratul Traian în timpul campaniei de cucerire a Daciei.

Parcul Național Cozia este unul din cele mai frumoase parcuri naționale din țară noastră și este situat în partea central-sudică a Carpaților Meridionali. Suprafața parcului este de 17.000 ha, din care 7.000 ha sunt destinate cercetării științifice.

Figura nr. 3.16. Parcul Național Cozia

Sursa: https://www.directbooking.ro/obiectiv-parcul-national-cozia-203.aspx

Multe din plantele pe care le vei găsi aici nu le vei mai găsi  în altă parte: laleaua pestriță, trandafirul de Cozia. În Parcul Național Cozia trăiesc specii de mamifere: ursul, lupul, râsul, pisica sălbatică, cerbul carpatin, căpriorul și capra neagră.

Parcul Național Cozia este străbătut de la nord la sud de râul Olt, care adună în drumul său apele tuturor pâraielor de-o parte și de cealaltă, fie direct (Băiașul, Lotroșorul, Călineștiul etc.) fie indirect prin colectarea acestora de Lotru (Vasilatu, valea lui Stan).

O atracție pentru turiști este cascada aflată pe cursul pârâului Gardului sau Urzicii, afluent al Păușii. Cascada Urzicii sau Gardului se află în mijlocul pădurii, la 20 de minute de mers de mănăstirea Stănișoara. Are o cădere ce măsoară 17 m, iar apele si le adună din Marele Amfiteatru.

Figura nr. 3.17. Cascada gardului

Sursa: http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_58019.html

Cascada Lotrișor, o altă atracție aflată în  Parcul Național Cozia, în partea central sudică a Carpaților Meridionali, la o altitudine aproximativă de 515 metri.
Căderea de apă a fost realizată artificial în anii ’50, cand s-a construit drumul forestier care străbate aria naturală protejată din Vâlcea.

CAPITOLUL 4. VALORIFICAREA TURISTICĂ

Considerată perla stațiunilor de pe Valea Oltului, Călimănești-Căciulata este renumită pentru efectele terapeutice ale apelor sale minerale, pentru bioclimatul său și pentru numeroasele puncte de atracție turistică din zonă. Conform Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și BalneoclimatologieMinisterul Sănătății și Familiei, stațiunea Călimănești-Căciulata se încadrează în categoria stațiunilor balneoclimaterice de interes general din România.

Totodată, conform H.G. nr. 1122/2002, Direcția Generală de Autorizare a Autorității Naționale pentru Turism din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, atestă Călimănești-Căciulata ca stațiune turistică balneară, ce dispune de resurse de substanțe minerale, științific dovedite și tradițional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalații specifice pentru cură și care au o organizarece permite acordarea asistenței medicale balneare în condiții corespunzătoare.

4.1 Baza tehnico-materială

În activitatea de turism este de dorit o continuă creștere cantitativă și calitativă a circulației turistice, o îmbunătațitre și diversificare a prestațiilor turistice. În realizarea acestor deziderate este necesară o permanentă analiză economico-financiară, a ofertei turistice prin analiza bazei tehnico-materiale, atracția turistică a zonei, eficiența economico-socială și rezultatele economico-finaciare.

Bogației de resurse din stațiunea Călimanești Căciulata i se alătură baza tehnico-materială, infrasctuctură generală și turistică de aici. Baza tehnico-materială a turismului este reprezentată de ansamblul mijloacelor tehnice de producție utilizate în acest domeniu, în scopul obținerii de bunuri și servicii specifice, destinate consumului turistic.

Componentele bazei tehnico-materiale a turismului se clasifică, după destinația principală, în două mari categorii :

baza tehnico-materială specifică turistică, compusă din resurse materiale care-și datorează existența activității turistice (sunt destinate exclusiv turiștilor);

baza tehnico-materială generală (infrastructura), alcătuită din dotările cu statut independent de domeniul turismului, dar care sunt utilizate și pentru nevoile acestuia.

Dotările specific turistice sunt reprezentate de rețeaua unităților de cazare, o parte din rețeaua unităților de alimentație, mijloacele de transport din structura turismului – în principal, rutiere și pe cablu, – instalațiile de agrement și cele specifice tratamentului balneo-medical, satele turistice și satele de vacanță, ca mijloace complexe și particulare.

În infrastructură sunt cuprinse : căile de comunicație și mijloacele de transport în comun, urban și interurban, rețeaua de telecomunicații, unități comerciale, sanitare, de prestări servicii, echipamente tehnico-edilitare, etc.

Capacitatea de cazare rămâne elementul cel mai caracteristic al bazei materiale a turismului, condiționând, poate în cea mai mare măsură, volumul activității turistice și ținând cont că celelalte elemente ale bazei materiale îndeplinesc funcții mai eterogene și deci participă cu pondere relativ mai oscilantă la încasările provenite din activitatea turistică

Cazarea turistică reprezintă principala componentă a bazei tehnico-materiale, fiind indispensabilă sejururilor. Aceasta se află într-o permanentă adaptare la evoluția cererii turistice prin ridicarea gradului de confort. Poate fi, datorită investițiilor majore necesare, destul de inelastică la schimbările cererii, pe timp scurt.

În stațiunea Călimănești Căciulata, în ultimii ani, a avut loc o scădere a numărului acestor structuri, deoarece unele au fost scoase din circuitul turistic, iar altele au trecut în locație de gestiune sau au fost vândute.

În statiune, își desfasoară activitatea de turism societățile:

S.C. Călimănești Căciulata S.A.

S.C. Sind România SRL – Filiala Călimănești

S.C. Europa 15 A.SRL

S.C. ELIANA SRL

În Călimănești-Căciulata există următoarele structuri de primire (conform datelor statistice INSSE 2016):

9 hoteluri cu o capacitate de cazare de 2535 locuri;

4 moteluri cu o capacitate de 140 locuri;

9 vile, capacitatea totală 216 locuri;

O cabană turistică cu capacitatea de 10 locuri;

16 pensiuni, capacitatea de cazare 343 locuri;

2 popasuri turistice cu 132 de locuri;

2 tabere elevi și preșcolari cu capacitatea de 244 locuri;

S.C. Călimănești Căciulata se află în topul primelor zece firme cu profil balneoclimaterice. Procesul de privatizare s-a finalizat în 1999, S.C. Călimănești Căciulata S.A. fiind în prezent o societate cu capital privat. Pe raza de activitate a stațiunii, au apărut noi societăți de turism care fac concurență. Pentru a face față acestei situații, societatea a acționat pentru îmbunătațirea gradului de confort și creșterea calitații serviciilor de turism în toate domeniile de activitate.

Tabel nr. 4.1. Baza de cazare hotelieră

Sursa: Biroul de statistică al S.C. Călimănești Căciulata S.A

Hotelurile din stațiune au ca dotări: parcare, restaurant, terasă, bar, sală de conferință, seif, facilități pentru handicapați, farmacie, agenție de turism, saună, teren de sport, piscină, schimb valutar, ș.a. Dintre servicii: room service, spălătorie, lift, bagaje. Camerele sunt cu două paturi, apartamente, TV cablu, telefon, internet, frigider.

Alături de dotările S.C. Călimănești Căciulata S.A., în ultimii ani au apărut o serie de pensiuni, moteluri și vile particulare. Capacitatea de primire turistică a stațiunii balneoclimaterice Călimănești Căciulata este una dintre cele mai moderne și dezvoltate din țară ceea ce dovedește în plus valoarea națională și internațională a acestei zone turistice. Stațiunea Călimănești Căciulata dispune de unități de alimenție publică, în principal integrate unităților de cazare, îndeosebi marilor hoteluri, dar se evidențiază și unități independente.Datorită profilului stațiunii și necesității unor sejururi prelungite, alimentația este foarte importantă și necesar a se realiza în incinta structurilor de cazare, serviciile de alimentație fiind chiar incluse în pachetul de servicii achiziționat de turistul venit la cură.

Tabel nr. 4.2. Structura capacității de alimentație pe tipuri de unități – locuri

Sursa: Biroul de statistică al S.C. Călimănești Căciulata S.A.

Concluzionând, putem spune că, dacă situația de alimentație public în stațiune este avantajoasă, în ceeea ce privește gradul de diversificare al serviciilor trebuie menționat că acesta este insuficient. În condițiile economiei de piață se urmărește ca rețeaua de alimentație să se lărgească și să se diversifice. S.C. Călimănești Căciulata pune la dispoziția turiștilor veniți în stațiune:

4 restaurante cu 1680 locuri în saloane și terase acoperite sau descoperite;

4 baruri de zi cu 120 locuri;

2 bufete cu 20 locuri în saloane și 120 locuri pet erase acoperite și descoperite.

Tabel. nr. 4.3. Număr de locuri în restaurante

Sursa: Biroul de statistică al S.C. Călimănești Căciulata S.A.

Hotelul Traian, în administrația S.C. Sind România, deține un restaurant de 400 locuri și bar. Servirea mesei se face pe bază de chip – carduri.

Concomitent cu spațiile de cazare s-a dezvoltat și o bază de tratament modern, integrată în baza de cazare, care se compune din trei segmente distincte:

Baza de tratament Cozia cu o capacitate de 2258 proceduri pe zi;

Baza de tratament Căciulata cu o capacitate de 1942 proceduri pe zi;

Baza de tratament Călimănești – Căciulata cu o capacitate de 2160 proceduri pe zi.

Aceasta atestă existența unei baze material de tratament, una din cele mai dezvoltate din țară, diversificată, aptă să satisfacă toate cerințele de tratament pentru afecțiunile încadrate în profilul stațiunii.

Instalațiile de tratament de care dispune stațiunea sunt numeroase: captări cu promenadă acoperită pentru cura internă, pavilioane de cură pentru băi cu apă termală, bazine descoperite cu apă termală sulfuroasă, instalații pentru diferite procedure (fototerapie, termoterapie, electroterapie, solux, ultraviolete, sonoforeză, hidroterapie, terapie respiratoare, aerosoli, masaj umed și uscat, împachetări cu parafină și nămol), săli de gimnastică medical analitică dotate cu toată aparatura necesară, aparatură de vibromasaj și elongații, saloane de cosmetic, acupunctură, amenajări pentru aerohelioterapie la ștrandul termal și piscine în aer liber de la Hotelul Oltul, piscine pentru kinetoterapie, cabinet pentru tratament cu produse specific românești create de dr. Ana Aslan (Gerovital și Pell-Amar) laboratoare pentru analize chimice și biolocice, parcuri pentru cura de teren, locuri pentru sport, jocuri și odihnă.

În cazul bazelor de tratament există un personal medical de o înaltă calificare profesională și cu o bogată experiență în domeniul balneologiei, cu care conducerea stațiunii colaborează foarte bine.

Baza de agreement a stațiunii cuprinde numeroase mijloace și dotări destinate să asigure posibilități largi și diversificate pentru petrecerea plăcută a timpului liber de către turiști.

Activitatea de producție a S.C. Călimănești – Căciulata S.R.L este susținută de un laborator de cofetărie și patiserie, o gospodărie anexă pentru creșterea porcilor, două sere pentru flori, plante ornamentale, legume și zarzavaturi, un atelier preparate din carne, sală polivalentă cu 240 locuri și trei săli de conferință cu un total de 120 locuri.

Tabel nr. 4.4. Baza de agreement a stațiunii Călimănești – Căciulata

Sursa: Primăria Călimănești – Căciulata

Valorificarea eficientă a bazei tehnico-materiale este condiționată de manifestarea efectivă a cererii turistice, deci de atragerea unui număr sporit de turiști care să asigură ridicarea gradului de utilizare a capacității existente și implicit a veniturilor realizate din diverse prestații turistice.

Zona Călimănești – Căciulata înregistrează tot mai multe sosiri turistice, fapt datorat diversității și valorii potențialului turistic antropic și natural existent aici. Circulația turistică, acest flux de turiști, este reprezentată cu ajutorul volumului și structurii cererii turistice.

Sosirile turiștilor străini în stațiune sunt motivate, în primul rând de odihnă, tratamente medicale și vizite, dar și tranzitul ocupă un loc important. Deoarece turiștii străini utilizează pentru deplasare, cu preponderență caile rutiere, se impune o adaptare și modernizare la nivel European, a infrastructurii rutiere. Un al factor ajută la comensurarea și caracterizarea fluxurilor turistice, este numărul de înnoptări sau numărul total de zile – turist calculate ca produs între numărul total de turiști și durata activității turistice afectată acestora exprimată în zile.

Tabel nr. 4.5. Evoluția numărului de înnoptări

Sursa: TEMPO ONLINE

Durata medie a sejurului se exprimă prin raportul dintre numărul total de zile turist (NZT) și numărul total de turiști (NT), respectiv: DS=∑NZT / ∑NT.

Sejurul turiștilor sosiți în stațiune este relative constant, dar redus în medie 6 – 7 zile, mai ales că profilul stațiunii impune sejururi cuprinse între 18 și 20 de zile. Densitatea circulației turistice este indicatorul care impune în relația direct circulația turistică cu populația autohtonă a stațiunii se exprimă ca raport între populația autohtonă zonei receptoare. Orașul Călimănești primește în fiecare an turiști al cărora număr depășește de 4-5 ori populația locală.

4.2. Forme specifice de turism

Resursele naturale și antropice bogate și diversificate din această zonă, oferă posibilitatea practicării mai multor forme de turism, dintre care cele mai reprezentative sunt:

Turismul balnear (formă de turism practicată la nivelul stațiunii)

Factorii naturali de cură la nivelul stațiunii Călimănești – Căciulata sunt reprezentați de:

Bioclimat sedativ de cruțare

Ape minerale ce prezintă următoarele caracteristici biochimice:

Zona Călimănești

sulfuroase, clorurate, sodice, hipotone, minerațizație totală 1,8 – 8,4 g/l

sulfuroase, clorurate, iodurate, sodice, hipertone, mineralizație totală 8,9 – 22,1 g/l

sulfuroase, oligominerale (izv.7), mineralizație totală 8,0 g/l;

sulfuroase, bicarbonatate, sodice, magneziene, hipotone (Păușa), mineralizație totală 8,9 – 19,8 g/l

debitul  este de 0,60 – 50 mc/zi

Zona Căciulata

sulfuroase, clorurate, sodice, mineralizație totală 2.0 – 8,6 g/l

sulfuroase, iodurate, bromurate, clorurate, sodice, hipertone, hipertermale (41-49,5 °C), mineralizație totală 10,5 g/l;

debitul  este de 2 – 259 mc/ zi.

Zona Cozia

sulfuroase, clorurate, iodurate, sodice, hipotone, mineralizație totală 5,1 – 5,9 g/l

sulfuroase, clorurate, sodice, magneziene, termale (50°C), hipotone, mineralizație totală 4,9 g/l;

sulfuroase, clorurate, sodice, hipotone, mineralizație totală 7,2 g/l;

debitul  este de 0,50 – 462 mc/zi

Indicații terapeutice – apele minerale din stațiune sunt indicate în tratamentul diferitelor afecțiuni, precum:

Afecțiuni ale tubului digestiv: gastritecronice cu hiper și hipoaciditate; boală ulceroasa (ulcer gastric și duodenal fără complicații); sechele stomac operat; entero-colopatii cronice nespecifice;

Afecțiuni ale veziculei și căilor biliare: dischinezii biliare, colecistite cronice nelitiazice sau cu calculi urici; sechelepostcolecistectomie; hepatite cronice postvirotice sau mixte stabilizate;

Afecțiuni dismetabolice: hiperuricemii, dislipidemii, diabet zaharat compensat;

Afecțiuni ale rinichilor și căilor urinare: litiază și miceolitiază urinară cu sau fără infecții, pielonefrite cronice ascendente; pieolocistite;

Afecțiuni ale aparatului locomotor: reumatismale inflamatorii stabilizate, reumatismale degenerative (artroze, spondiloze); afecțiuni degenerative articulare ale omului vârstnic; afecțiuni  neurologice periferice (nevralgii, nevrite, ascitalgii); sechele posttraumatice;

Afecțiuni cronice netuberculoase (ca boli asociate, anexite, metroanexite cronice,       sterilitate secundară);

Afecțiuni ale căilor respiratorii superioare: rinofaringite, sinuzite cronice, afecțiuni bronhopulmonare cronice netuberculoase (broșite cronice, astm bronșic).

Indicații de cură – Apele minerale existente în stațiune sunt recomandate atât în cura internă, cât și în cea externă, astfel

În cura internă

Boli ale tubului digestiv: gastrite cronice – cu hiper și hipoaciditate; boală ulceroasă (ulcer gastric si duodenal fără complicații); sechele stomac operat; entero colopatii cronice nespecifice.;

Boli ale veziculei și căilor biliare: dischinezii biliare; colecistite cronice nelitiazice sau cu calculi urici; sechele postcolecistectomie; hepatite cronice postvirotice sau mixte stabilizate

Afecțiuni dismetabolice: hiperuricemii; dislipidemii; diabet zaharat compensat;

Afecțiuni ale rinichilor și căilor urinare: litiază și microlitiază urinară cu sau fără infecție; pielonefritecronice ascendente; pielocistite

În cura externă

Afecțiuni ale aparatului locomotor: reumatismele inflamatorii stabilizate; reumatismele degenerative (artroze, spondiloze);

Afecțiuni degenerative articulare ale omului vârstnic;

Afecțiuni neurologice periferice (nevralgii, nevrite, ascitalgii); sechele posttraumatice;

Afecțiuni ginecologice cronice netuberculoase (ca boli asociate): anexite; metroanexite cronice; sterilitate secundară;

Afecțiuni ale căilor respiratorii superioare: rinofaringite; sinuzite cronice; afecțiuni bronhopulmonare cronice netuberculoase (bronșite cronice, astm bronșic)

Tipuri de proceduri:

Hidroterapie;

Aerosoloterapie;

Electrofizioterapie (ultraviolete, ultrasunete, ionizări, magnetodiaflux, masaje uscate, băi de lumină, dușuri kineto, băi de plante și cataplasme);

Kinetoterapie.

Contraindicații:

Afecțiuni stadiu acut;

Boli infecțioase;

Boli venerice;

Tumori maligne;

Hemoragii abundente și repetate de orice fel;

Sarcină patologica în orice lună și sarcină normală începând cu luna a V- a;

Epilepsie și boli psihice;

Alcoolism.

Turismul montan, drumeție montană, este favorizat de existența a mai multor trasee montane practicabile de către iubitorii de munte:

Căciulata – Păușa – Dealul Păușa – Curmătura "La Troiță" – Poiana Stânișoarei – Muchia Vlădesei – Muntele Durduc;

Căciulata – Cozia – Poiana Bivolari – Stâna "La Mușețel" – Curmătura “La Troiță”- Poiana Stânișoarei.

Turismul pentru agrement nautic se poate practica pe râul Olt (hidrobiciclete, șalupe de agrement, plimbări cu vaporașul, piscine plutitoare etc.). În prezent dotările sunt insuficiente, dar prezența lor în stațiune se poate constitui ca un important punct de atracție pentru turiști.

Turismul de vânătoare și pescuit sportiv se poate practica datorită faunei și ihtiofaunei bogate și diversificate ce populează Munții Cozia, apele repezi de munte și râul Olt

Turismul cultural și de pelerinaje este posibil datorită existenței în împrejurimi a numeroase biserici și mănăstiri cu un patrimoniu cultural inestimabil, fac din stațiunea Călimănești – Căciulata un important punct de atracție pentru pelerini și pentru iubitorii de artă, istorie și cultură

Turismul de circulație/tranzit este favorizat de amplasarea stațiunii pe drumul european E 81 (Halmeu – Satu Mare – Cluj Napoca – Sebeș – Sibiu – Pitești – București), ce leagă Ardealul de capitală.

Turismul la sfârșit de săptămână este o formă de turism tot mai larg practicată de populația din mediul urban. Amplasarea stațiunii la 18 km de Râmnicu Vâlcea, 49 km  de Curtea de Argeș stimulează această formă de turism

Turismul de odihnă și recreere se practică și în prezent, mai ales în perioada estivală. În plus, amplasarea stațiunii Călimănești de-a lungul unei importante căi de acces, respectiv drumul european E81, ce leagă Ardealul de București, situarea în apropierea unor importante orașe, precum Râmnicu Vâlcea (18 km), Curtea de Argeș (50 km), Sibiu (81 km), Pitești (90 km), prezența factorilor naturali, dar și a atracțiile culturale și religioase din zonă, oferă  Călimăneștiului un cadru favorabil practicării dezvoltării turismului de afaceri, tot timpul anului.

O parte din structurile de primire turistică din stațiune dețin deja o bază tehnico – materială necesară organizării de conferințe, convenții, reuniuni, târguri etc., precum:

Hotel Căciulata – 3 săli de conferință cu o capacitate de până la 50 de locuri cu dotările corespunzătoare (retroproiector, ecran);

Hotel Oltul – 2 săli de conferințe cu o capacitate de până la 80 de locuri cu dotările corespunzătoare;

Hotel Cozia – o sală polivalentă cu o capacitate de 220 locuri;

Hotel Central – săli de conferințe.

Practicarea turismului agro și eco presupune recreerea în decor rural sau mediu rural, în scopul participării la /experimentării unor activități, evenimente sau puncte de atracție care nu sunt disponibile în zonele urbane. Acesta include rezervațiile naturale, zonele rurale deschise, satele și zonele agricole. În ultimii ani a existat o creștere semnificativă atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ a unităților de cazare rurale datorită investitorilor individuali și finanțării din fonduri europene. Este necesară dezvoltarea mai multor produse/programe turistice care să nu se axeze pe cazarea turiștilor, în scopul îmbunătățirii gamei de atracții și activități oferite vizitatorilor. În special, există oportunități pentru extinderea durabilă a activităților vizitatorilor în zonele protejate. Acestea pot avea un impact pozitiv semnificativ asupra furnizorilor din comunitățile locale din interiorul sau împrejurimile zonelor protejate.

Specificul culinar tradițional al zonei precum și prezența pensiunilor agroturistice la nivelul județului asigură premizele necesare dezvoltării turismului oeno-gastronomic de turism, însă în condițiile de promovare adecvate ale acestuia. Printre rețetele gastronomiei locale se numără: morcovi glasați, cașcaval la capac, etc.

În afară de relieful muntos și deluros dezvoltat pe aproximativ 66% din suprafața județului, există o serie de alte premize, care să permită practicarea cu succes a turismului științific și anume:

 existența parcurilor naționale Cozia și Buila-Vânturarița – cu o suprafață de 17.100 ha,

respectiv 4.186 ha;

 existența rezervațiilor;

 existența peșterilor;

 prezența animalelor rare.

Viziunea incoerentă cu privire la dezvoltarea urbanistică, interesul scăzut al administrației locale de a avea regulamente ferme de construire în zonele protejate, la care conlucrează tendința arhitecților contemporani de a se plia după comanda beneficiarului, (de regulă utilitaristă, condiționată financiar, în detrimentul esteticului), sau uneori aceea de a-și impune creația propie, propunând o arhitectură contrastantă cu atmosfera de epocă, se inserează cu obstinație și par să devină treptat reperele noii atmosfere balneare de la Călimănești.

Starea de fapt, în contextul căreia distrugerea unei tradiții, care s-a materializat prin asimilarea unor modele europeane, fie și în maniera unui aristocratism provincial, dar în care axa valorică era propulsarea unor standarde competitive, este în prezent manifestă în cazul arhitecturii balneare, ca și în alte cazuri de trecere post-socialistă la restabilirea unei ordini socio-economice, dictată de o piață concurențială, care nu poate ține cont de aluviuni istorico-sentimentale. Pe fundalul acestor factori conjuncturali, recuagularea standardelor balneologiei românești de acum un secol, care primesc în cazul de față, în opinia investitorilor, conotații mai degrabă de ordin „afectiv”, decât economic, este un proces complex sub raport economic și socio-cultural.

Dacă privim fondul economic al problemei, apele minerale nu-și pierd calitățile terapeutice, iar investițiile majore în turismul balnear românesc vor apărea mai devreme sau mai târziu, dar, prestigiul internațional pe care l-a avut în epocă stațiunea Călimănești, nu mai poate fi reconstituit cu ușurință, pentru că modelul creat și atmosfera aristocratică prin care era conservat și promovat, au fost practic anihilate de comunism.

CONCLUZII

Turismul balnear este cea mai promițătoare componentă a turismului autohton, fiind deosebit de important deoarece rămâne una dintre formele de turism care se bazează pe un potențial permanent. Aceste valori sunt date de complexitatea factorilor naturali, asociați la nivelul stațiunilor cu factorii principali de mediu. Potențialul turistic în general, și mai ales cel balnear, în special se conturează ca un element distinct, ce solicită sprijinul și mai ales colaborarea mai multor specialiști din diverse domenii. Această colaborare se poate face în baza unui cadru juridico-administrativ adecvat și a unor măsuri adecvate scopului (în cazul de față protecția surselor hidrominerale).

Poluarea și degradarea resurselor balneoturistice constituie consecința a trei categorii de factori: cei naturali, cei legați de dezvoltarea economică, iar cea de-a treia categorie – cei care intervin prin valorificarea resurselor hidrominerale (ape minerale, nămoluri terapeutice, etc.) Factorii naturali au degradat sau au distrus parțial sau total mai multe surse hidrominerale din zonă. Factorii economici diverși, constituie importante surse de poluare și degradare a substanțelor balneare sau mediului din stațiuni și împrejurimile lor. Astfel de situații le constituie poluarea aerului, a lacurilor terapeutice, a solului și apelor freatice minerale (Sălătruc), poluarea sonoră și degradarea peisajului datorită traficului intens al autovehiculelor (Călimănești-Căciulata și defrișarea pădurilor din aproprierea stațiunilor balneare.

Degradarea mediului constituie rezultatul dezvoltării haotice a localităților, proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiții cu caracter turistic, stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică, realizarea de construcții inestetice, neadaptarea specificului arhitectural, etnografic sau natural al zonei turistice, ocuparea intensivă a unui spațiu cu construcții turistice, această ultimă situație putând afecta chiar echilibrul ecologic al teritoriului respectiv. Aceste situații pot crea, la nivelul stațiunii, un disconfort, ceea ce ar putea duce, cu timpul, la scăderea numărului de turiști. Călimănești – Căciulata prezintă și o amenințare datorită traficului intens al autovehiculelor, șoseaua ce străbate stațiunea constituind un important drum național și chiar european

Potențialul hidromineral al stațiunii este diversificat, iar riscurile de a pune în pericol existența acestor surse sunt numeroase. Omul, prin activitățile pe care le care le întreprinde, dăunează de multe ori mediului, iar când este vorba de activitatea turistică efectele sunt și mai mari deoarece implică pe de o parte un număr mare de turiști, iar pe de altă parte necesitatea dezvoltării infrastructurii. Activitatea turistică însă, nu se poate realiza fără mediu înconjurător, ele coexistând. În această stațiune, sporirea atracțiilor turistice se poate realiza prin atragerea de resurse financiare (atât locale, cât și din fonduri europene), luarea în considerație a satisfacerii nevoilor speciale ale turiștilor, și mai ales îmbinarea acestora cu diverse modalități de menținere a calității mediului înconjurător. Cele două componente, mediul și turismul, ar trebui să se întrepătrundă, fără a-și dăuna una alteia. Turismul prin natura sa implică mediul înconjurător. Activitatea turistică are influențe asupra mediului, dar uneori și mediul poate influența turismul. Cert este că efectele turismului asupra mediului sunt dintr-o gamă largă și implică o serie de factori care sunt urmarea directă a evoluției economice, și factori care provin din utilizarea frecventă și intensivă a mediului pentru practicarea turismului.

Privind retrospectiv, stațiunea Călimănești-Căciulata a fost inițial rodul  unei politici economice de stat, investițiile private fiind ulterioare. Problema conservării patrimoniului balnear construit în prima jumătate a secolului XX, care nu a fost afectat structural de standardele „democratizării” accesului la tratamente balneare, și restabilirea unui prestigiu de rezonanță europeană în cazul balneologiei românești, ar necesita, în opinia noastră, tot o politică de stat, fundamentală bineînțeles pe un cadru legislativ coerent și în directă corespondență cu reglementările europene în domeniu, dar nu numai…

BIBLIOGRAFIE

Badea l., Niculescu Gh., Sandu M., Roată S., Micu M., Sima M., Jurchescu M., (2008), Unitățile de relief ale României, vol.III – Dealurile Pericarpatice, Dealurile Crișanei și Banatului, Subcarpații, Editura Ars Docendi, București.

Berbescu E., (1998), Enciclopedia de balneoclimatologie a României, ediția a-2-a, Editura All, București.

Ciangă N. (2002), Geografia Turismului, Editura Presa Universitară, Cluj-Napoca.

Cristurescu C., (1992), Economia și politica turismului internațional, Editura Abeona, București.

Dinu M., (2006), Geografia trismului, Editura Didactică și Peadagogică, București.

Glăvan V., (2000), Turismul în România, Editura Economică, București.

Istrate I., Brad F., Roșu A.G., (1996), Economia Turismului și Mediului Înconjurător, Editura Economică, București.

Neacșu N., (1999), Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București.

Neacșu N., Glăvan V., Baron P., Neacșu M.,(2011), Geografia și economia turismului, Editura Pro Universitaria, București.

Neguț S., (2004), Geografia turismului, Editura Metero Press, București.

Routh H., (1996), Balneology mineral water and spas in historical perspective, Clinics in dermatologie, vol. 14.

Stănciulescu G., (2003), Evaluarea întreprinderii hoteliere, Editura Uranus, București.

Williams S.(2003), Tourism Geography, Editura Routledge, London and New York.

*** Dicționarului turistic intenațional (1980), București.

Programul Operațional Regional 2007 – 2013.

***Master Plan pentru dezvoltarea turismului balnear, 2008.

***Strategia de dezvoltare a orașului Călimănești 2014 – 2020.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Călimănești#/media/File:Harta_de_localizare_Rom%C3%A2nia_V%C3%A2lcea.gif

http://www.sejururi.org/harta-Calimanesti-Caciulata.html

http://www.primaria-calimanesti.ro/despre-calimanesti/item/166-orasul-calimanesti.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Călimănești

file:///C:/Users/user/Downloads/partea_I_analiza_completari_1415193862.pdf., p. 16.

https://www.google.ro/maps/place/Călimănești

https://www.google.ro/maps/place/Căciulata

https://www.google.ro/maps/place/Jiblea+Nouă

https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/yearclimate/călimănești_românia_682972

https://pixabay.com/en/pine-needles-tree-green-784379/

Flori de primăvară

http://animalepeterra.blogspot.ro/2012/06/jderul.html

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-olteniei/manastirea-cozia-68219.html

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-turnu-67824.html

https://www.directbooking.ro/obiectiv-parcul-national-cozia-203.aspx

http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_58019.html