Specializarea Finante si Banci [311767]

[anonimizat].Univ.Dr. [anonimizat], 2018

Cuprins

Introducere……………………………………………………………..….pag.3-4

Capitolul 1 – [anonimizat]……………………………….pag.5-10

– Clasificarea produselor si serviciilor bancare…………………………………..pag.10-18

– Produse si servicii electronice……………………………………………….……pag.18-21

Capitolul 2 – Instrumente bancare

2.1 – Instrumente de economisire…………………………………………………..…..pag.22-23

2.2 – Instrumente de credit……………………………………………………………..pag.23-31

2.3 – Dobanda si rata dobanzii…………………………………………………………pag.31-32

Capitolul 3 – Studiu de caz: Credit pentru nevoi personale……………pag.33-41

Concluzii……………………………………………………………………pag.42-45

Bibliografie……………………………………………………………..….pag.46

Introducere

Obiectivul general al acestei lucrari este acela de a oferi o perceptie corecta si o [anonimizat].

[anonimizat], care sunt incorporate in sisteme bancare dezvoltate si integrate in economia nationala a fiecarei tari. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], pentru atragerea de noi potentiali clienti. [anonimizat] a noilor produse si servicii bancare de catre bancile comerciale reprezinta intotdeauna o tema de actualitate. In prezent toate bancile comerciale activeaza in conditiile unui risc inalt datorat situatiei de criza pe care a inregistrat-o economia, a [anonimizat] a inflatiei.

[anonimizat], de lichiditatile acesteia intr-o [anonimizat] a [anonimizat] a vinzarilor, precum si necesitatea diversificarii produselor si serviciilor oferite. [anonimizat]-un management si leadership performant.

Procesul de constituire a [anonimizat]. [anonimizat], ceea ce inseamna ca necesita un nivel de executare intelectual inalt. Institutiile universale care ofera un complex larg de servicii sunt bancile comerciale.

Scopul temei consta in delimitarea si exemplificarea continutului serviciului si produsului bancar. Diversitatea produselor si serviciilor bancare au o [anonimizat], prin prezenta unui numar mare si variat de riscuri bancare, prin faptul ca banca, mai mult ca oricine, opereaza cu banii societatii (la formarea capitalului social si operand cu conturile clientelei). Proiectul are drept scop initierea in diversitatea produselor si serviciilor bancare noi, incercand sa realizeze urmatoarele obiective: intelegerea notiunilor de produs si serviciu bancar si determinarea tipurilor de produse si servicii bancare.

Produsul bancar este documentul bancar (certificat), eliberat de banca in scopul deservirii clientului si realizarii operatiunii bancare (de exemplu: cambia, cecul, depozitul etc.). Serviciul bancar este operatiunea bancara de deservire a clientului. Astfel, deschiderea unui cont bancar este un produs, iar deservirea contului este un serviciu bancar. Atit produsul, cat si serviciul bancar presupun obtinerea unui venit sub forma de comision. In majoritatea cazurilor, produsul bancar are un caracter primar iar serviciul bancar are un caracter secundar. Atit produsul, cit si serviciul bancar vin sa satisfaca nevoile clientilor si implica, intotdeauna, obtinerea unui profit de catre banca.

Philip Kotler, unul dintre liderii mondiali in domeniul marketingului si Gary Armstrong, un profesor emerit al Universitatii North Carolina, formeaza una dintre cele mai competente echipe de autori pentru realizarea unui manual de marketing si descriu produsul ca fiind „orice lucru care poate fi oferit unei piete pentru interesarea, achizitia, folosirea sau consumul, capabil de a satisface o dorinta sau o nevoie”.

In activitatea bancilor comerciale, produsele care detin cea mai relevanta pondere sunt: creditul, cardul bancar, depozitul si leasing-ul.

Este necesara in aceasta perioada diversificarea cit mai mare a serviciilor si produselor bancare, din urmatoarele considerente:

nevoia apropierii  bancilor de partenerii pe care ii deserveste;

rolul bancilor si diversificarea atributiilor in economia de piata;

diversificarea activitatilor economice in economia de piata;

gasirea unor forme de atragere a resurselor banesti necesare bancilor comerciale;

diversificarea plasamentelor;

constituirea, consolidarea si dezvoltarea bursei de valori;

participarea bancilor la constituirea capitalului social al unor societati comerciale;

concurenta altor banci;

diferentierea instrumentelor de depozit;

utilizarea publicitatii pentru promovarea produselor si serviciilor bancare.

In 1991, Peter Doyle, unul dintre liderii scolii de marketing din Europa, afirma despre produs ca poate fi „ orice intruneste nevoile clientilor”.

Prin diversificarea produselor si serviciilor, bancile comerciale contribuie la infaptuirea politicii financiar-monetare si valutare a tarii, iar in acelasi timp, prin diversificarea instrumentelor de plata, pot diminua sau chiar elimina blocajul financiar.

Capitolul 1

Produse si servicii bancare

Caracteristicile produselor si serviciilor bancare

Caracteristicile produselor si serviciilor bancare combina elemente specifice sectorului serviciilor cu elemente strict legate de activitatea bancara. Dintre acestea, pot fi amintite:

Conditionarea de reglementarile bancare si fiscale: in cazul in care nu exista o baza legala, produsele si serviciile bancare nu pot fi promovate, astfel incat putem afirma ca introducerea unor noi produse si servicii bancare este determinata de efectele legii;

Produsele si serviciile bancare sunt imateriale, adica nu fac obiectul unei uzuri morale si fizice, iar procesul de imbatranire/uzura morala este mai lung;

Sunt propuse direct clientilor si nu dau posibilitatea unei redistribuiri, rezervari prealabile sau unei reconcesionari.

In general, institutiile bancare furnizeaza clientilor urmatoarele tipuri de produse si servicii:

Credite:

Institutiile bancare imprumuta sume de bani clientilor lor, care pot fi persoane fizice sau persoane juridice, pentru finantarea activitatilor si afacerilor, pentru investigatii si derulare de proiecte, pentru achizitia de bunuri mobile sau imobile, pentru nevoie personale etc.

Clientul unei institutii bancare trebuie sa plateasca o dobanda pentru produsul primit si o serie de comisioane pentru serviciile prestate de institutia bancara (analizarea oportunitatii acordarii creditului, administrarea contului, rambursare anticipata etc.). Aceste comisioane si dobanzi reprezinta un venit al institutiei bancare.

Schimb valutar:

Institutiile bancare pot asigura clientilor lor servicii de schimb valutar prin crearea posibilitatii asigurarii schimbului majoritatii valutelor tarilor lumii. Prin prestarea acestui serviciu, institutia bancara percepe comision de schimb valutar sau un curs valutar diferit fata de cursul valutar statuat de banca nationala a unei tari, diferenta de curs valutar si/sau comisionul reprezentand venituri ale bancii.

Incasarea taxelor, impozitelor, amenzilor si facturilor:

O persoana fizica sau juridica care trebuie sa plateasca taxe, impozite, amenzi si diferite facturi, poate folosi sistemul bancar pentru plata sumelor datorate statului, diferitelor institutii ale statului sau organizatiilor comerciale si noncomerciale.

Constituirea de garantii bancare:

Pentru solutionarea unor diferende judiciare sau a altor cauze legale, institutiile bancare ofera serviciul de garantie bancara, serviciu prin intermediul caruia se pot constitui depozite cu sume care au rol de garantie.

Seifuri si casete pentru pastrarea valorilor.

Pentru pastrarea diferitelor valori (metale pretioase, sume de bani, acte de valoare etc.) in seiful institutiilor bancare sau in casete de valori, in incaperi special amenajate in sediul acestora, persoanele fizice si juridice trebuie sa plateasca un comision de administrare si pastrare in siguranta pe toata perioada cat aceste valori sunt mentinute in sediul institutiei bancare.

Cecuri de calatorie:

Un cec de calatorie cuprinde promisiunea unei institutii bancare de a plati o anumita suma de bani oricarei persoane care detine file de cec de la persoana in numele careia a fost emis respectivul instrument financiar-bancar.

Plati privind derularea cheltuielilor guvernamentale:

Institutiile bancare pot efectua plati in numele guvernului unei tari, in baza unei conventii guvernamentale prin care statul se angajeaza sa ramburseze sumele platite, in special cele privind finantarea unor proiecte de investitii de stat.

Deschiderea de conturi bancare:

Deschiderea unui cont bancar este, in cele mai multe cazuri, inceputul unei relatii de colaborare intre un client, persoana fizica sau juridica, si institutia bancara. Reprezinta un serviciu pe care institutia bancara il face clientului si este important ca aceasta relatie de parteneriat sa decurga corect, atat din punctul de vedere al bancii, cat si din punctul de vedere al clientului, cu respectarea cadrului legislativ in vigoare.

Prestarea acestui serviciu de catre institutia bancara, incuba costuri pe care clientul este obligat sa le suporte, cosutir reprezentate de comisioane percepute de banca pentru acest serviciu.

Servicii privind transferul fondurilor:

Institutiile bancare furnizeaza servicii privind platile prin transerul fondurilor in numele si la cererea clientilor lor. Banca percepe un comision pentru acest serviciu, care variaza in functie de valoarea sumei si tehnica de transfer a banilor.

Cumpararea si vanzarea actiunilor;

O actiune este o unitate de proprietate intr-o companie, care a decis sa vanda o parte din aceste parti de proprietate, prin tranzactionare la bursa. Reprezinta o unitate in capitalul companiei, este dematerializata si se tranzactioneaza electronic. Investitia in actiuni listate este realizata pentru divident sau pentru castigul de capital din diferentele de pret la cumparare si vanzare.

Institutiile bancare pot cumpara sau vinde actiunile companiilor listate la bursa sau actiunile propriei institutii sau pot indeplini rolul de intermediar pentru clientii sai.

Private banking:

Reprezinta serviciile bancare de investitii si alte servicii financiare oferite de banci persoanelor fizice, cu valoare neta, cu niveluri ridicate de venituri sau active financiare considerabile. Serviciile sunt redactate pe o baza mai personala decat serviciile bancare cu amanuntul, in masa, realizate, de obicei, prin consilieri bancari dedicati.

Operatiuni bancare privind atragerea de resurse

Pentru a putea exista ca entitate juridica, orice societate bancara are nevoie de capital constituit prin aportul actionarilor si apoi de atragerea resurselor financiare disponibile de pe piata.

Volumul operatiunilor active ale unei institutii bancare, structura activa si maturitatea lor, sunt determinate de volumul, structura si maturitatea resurselor atrase.

Pentru a putea functiona legal, in Romania, societatea bancara trebuie sa fie autorizata de catre Banca Nationala a Romaniei.

Capitalul social reprezinta principala componenta a fondurilor proprii ale unei banci. Limita minima a capitalului social si a fondurilor proprii este reglementata de Banca Nationala a Romaniei prin Norma publicata in Monitorul Oficial.

Fondurile proprii se determina pe baza metodologiei de calcul prevazute prin Norme ale Bancii Nationale a Romaniei si trebuie sa fie mai mari decat capitalul social, subscris si varsat al unei banci, intrucat exista o serie intreaga de rezerve si alte fonduri care se adauga la capitalul social pentru a forma fondurile proprii.

La infiintarea unei banci, varsamintele in contul capitalului social trebuiesc a fi efectuate in forma baneasca, in totalitate, in momentul constituirii, intr-un cont deschis la o banca, persoana juridica romana, sau la filiala unei banci straine autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei.

Capitalul social reprezinta fondurile avansate initial de actionari, din care bancile isi acopera achizitionarea de sedii, logistica, cheltuieli de constituire etc., fiind insa important ca acesta sa nu fie imobilizat, in intregime, in active nepurtatoare de dobanda, iar o parte cat mai mare a capitalului social subscris si varsat, trebuie sa ramana liber pentru demararea si initierea afacerilor generatoare de venituri.

Principala categorie de operatiuni din care societatile bancare isi atrag resursele necesare desfasurarii activitatii de intermediere pe piata sunt operatiunile de acceptare de depozit. Principalele categorii de depozite utilizate pe plan national si international sunt:

Contul curent in valuta:

Este adresat clientilor bancii, persoane fizice si juridice sau entitatilor fara personalitate juridica rezidente sau nerezidente, inregistrate sau neinregistrate in Romania pentru operatiuni cu o anumita valuta (EURO, USD, CHF etc.).

Contul curent in lei

Este adresat clientilor bancii, persoane fizice si juridice sau entitatilor fara personalitate juridica rezidente sau nerezidente, inregistrate sau neinregistrate in Romania pentru operatiuni in moneda nationala. Contul curent este indispensabil in relatia cu orice banca, indiferent ca este vorba de incasarea veniturilor, obtinerea unui credit sau constituirea unui depozit, deschiderea unui cont curent este primul pas.

Certificatul de depozit

Reprezinta un titlu de credit pe termen scurt emis de banca, care atesta depunerea unei sume de bani pe baza careia, la scadenta, se poate incasa atat suma depusa, cat si dobanda aferenta.

Depozitul pentru vacanta

Este adresat persoanelor fizice care pot efectua depuneri de sume in cont pe intreaga perioada de la deschidere pana la scadenta.

Depozitul pentru pensii

Este un depozit oferit exclusiv persoanelor fizice, in care se pot efectua depuneri pe tot intervalul dintre data deschiderii si cea a scadentei.

Contul de depozit, la termen, in lei

Este adresat clientilor persoane fizice si juridice ori entitatilor fara personalitate juridica, se constituie pe o anumita perioada de timp (1, 3, 6, 9 12 sau 24 luni) si se inchide la scadenta. Cu cat perioada de constituire este mai mare, cu atat rata dobanzii este mai mare.

Certificatul de depozit escrow

Este un cont de depozit bancar temporar, deschis pentru pastrarea sau depozitarea unor sume de bani, in lei sau in valuta, pana la inchiderea unui cont, livrarea unor marfuri sau produse sau pana la indeplinirea unor conditii specifice intr-un contract/angajament incheiat intre doua parti contractuale. In acest caz, banca indeplineste rolul de agent escrow, iar deponentul sumelor este titularul de depozit.

Contul de depozit, la termen, in valuta

Este adresat clientilor persoane fizice si juridice ori entitatilor fara personalitate juridica, este constituit intr-o valuta acceptata in sistemul interbancar iar perioada de constituire este similara cu cea a contului de depozit, la termen, in lei. La acest tip de cont de depozit, rata dobanzii este sensibil mai mica fata de rata dobanzii pe care banca o acorda contului de depozit in lei.

Certificatul de depozit cu discont

Este adresat persoanelor fizice si juridice ori entitatilor fara personalitate juridica, rezidente sau inregistrate in Romania. Este un intrument bancar ce ofera posibilitatea cumparatorului sa intre in posesia unui astfel de titlu platind o suma mai mica decat valoarea lui nominala care se va incasa la scadenta. Diferenta dintre suma de cumparare si valoarea nominala a certificatului de depozit cu discont o reprezinta tocmai „dobanda” care este „avansata” de banca inca din momentul cumpararii.

Depozitul pentru minori

Conform legislatiei romanesti in vigoare, capacitatile juridice totale se dobandesc la varsta de 18 ani. Dupa varsta de 18 ani, persoanele fizice au dreptul sa constituie depozite la banci, la vedere sau la termen, in conditii legale. Astfel, depozitul pentru minori este destinat persoanelor cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani, care sunt in situatia de a avea capacitati juridice limitate.

Operatiunile bancare de activ sunt:

Operatiuni de plasament;

Operatiuni de creditare.

Operatiunile bancare de pasiv sunt:

Constituirea depozitelor;

Formarea fondurilor proprii;

Operatiuni de refinantare.

Operatiunile de creditare se constituie, in functie de statutul juridic al clientilor, in doua categorii distincte: creditarea agentilor economici si creditarea persoanelor fizice.

In functie de destinatie, creditele acordate agentilor economici pot fi: pentru activitatea de exploatare sau pentru constituirea unor active fixe. Creditele pentru constituirea de active fixe sunt acordate pe termen scurt si au o pondere redusa, pe cand cele pentru activitatea de exploatare se realizeaza sub forma creditarii creantelor si a creditelor de trezorerie.

Din punct de vedere a creditarii creantelor, se pot distinge urmatoarele tipuri de credite:

Pensiune,

Scontarea,

Imprumuturi pe gaj de efectuare publica,

Imprumuturi pe gaj de efectuare comerciala.

Din punct de vedere al creditelor de trezorerie, creditele pot fi:

Creditele specializate,

Avansul in cont curent.

Operatiunile de plasament consta in actiuni si in achizitia de efecte publice, reprezentand o modalitate de valorificare a resurselor detinute de banca, in vederea obtinerii unui profit din activitatea bancara.

Operatiunile de refinantare intervin atunci cand bancile isi consuma fondurile proprii si resursele atrase prin depozite si constau in atragerea de resurse de la Banca Centrala, operatiunile concrete prin care se realizeaza refinantarea sunt reconstatarea si lombardarea.

Constituirea depozitelor reprezinta cea mai importanta operatiune de pasiv a bancilor de depozit, fiind principala modalitate de mobilizare a capitalurilor disponibile temporar in economie si de fructificare a acestora prin intermediul bancii. Ponderea depozitelor bancare in resursele unei banci reflecta increderea pe care deponentii o au in insitutia bancara respectiva.

Fondurile proprii se formeaza prin modul de constituire a capitalului social subscris si varsat, precum si prin emiterea si subscrierea de actiuni. La momentul inscrierii, capitalul social al unei banci trebuie varsat integral sub forma baneasca si este obligatorie mentinerea unui nivel minim al acestuia.

Fondul de rezerva, ca element al fondurilor proprii, se constituie prin repartizarea a 20% din profitul brut al bancii, pana cand fondul egaleaza capitalul social.

Printre principalele componente ale activului bilantier se remarca plasamentele, care au o pondere sporita de 70-80% din totalul activelor.

Pe langa operatiunile de activ si de pasiv, bancile comerciale efectueaza si o alta categorie de operatiuni necuprinse in bilant, cu denumirea de operatiuni de comision, in cadrul carora se pot distinge:

Operatiuni de incasare, prin care banca primeste si remite documente pentru incasarea de la diferiti clienti;

Operatiuni de mandat, prin care se efectueaza unele operatiuni in numele clientilor lor;

Operatiuni de acreditiv, prin care sunt transferate sume din contul unui client cumparator intr-un cont de depozit bancar la dispozitia bancii furnizorului.

Bancile comerciale sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc realizarea de profit.

Analizarea operatiunilor active si pasive ale bancilor comerciale necesita o buna cunoastere a structurii bilantului acestora, care se reflecta in pasiv prin constituirea de resurse, iar in activ prin utilizarea resurselor.

1.2. Clasificarea produselor si serviciilor bancare

In functie de natura lor, serviciile bancare se pot clasifica:

Servicii mixte: acele servicii ce iau nastere prin munca personalului si prin utilizarea echipamenteleor avute in dotare. Printre acestea se numara efectuarea platilor pentru clientii bancii.

Servicii pure: acele servicii obtinute exclusiv prin munca personalului. Ca si exemplu putem aminti consultatiile.

Servicii ce au ca suport capitalul: cele care se reflecta in bilant: depozitele constituite si creditele acordate.

Tipuri de clienti si servicii bancare

„Clientul” nu are o definitie consacrata. Se pot face cateva precizari despre clienti, care schiteaza o definitie a clientului din punct de vedere al bancilor.

Putem enumera oricare din urmatoarele:

Clientii folosesc unele sau toate serviciile oferite de banci;

Clientii apeleaza, uneori, la una din unitatile bancii, pentru a solicita efectuarea de operatiuni;

Termenul „client” presupune ca o persoana juridica sau fizica are o relatie de afaceri cu banca.

Cateva din aspectele relatiei dintre banci si clientii lor au fost definite prin lege. Acestea se refera la indatorirea bancii de a avea grija de client si la responsabilitatea bancilor de a se asigura ca sistemul si tehnologia folosita protejeaza banca insasi, cat si proprii ei clienti.

Relatia dintre banca si clienti

Relatiile care exista intre banca si client sunt cele dintre debitori si creditor.

Intr-o prima varianta, clientul poate fi creditorul, iar banca debitorul. Reversul acestei situatii se inregistreaza in cazul in care clientul imprumuta banii de la banca. Banca nu este doar un pastrator al banilor, intrucat ea poate folosi fondurile in scopul unor afaceri, dar isi asuma obligatia de a restitui, la cerere, valoare depozitelor.

Potentialul de afaceri oferite de clienti bancii

Pentru a exista ca afaceri viabile, bancile au nevoie de clienti. Diferitele tipuri de clienti au cerinte diferite, in concordanta cu afacerile lor sau cu nevoile personale, oferind un potential important pentru dezvoltarea activitatii bancare. Cerintele si nevoiele clientilor se pot schimba, in timp, in functie de noile conditii existente in societate si economie. Pentru o banca, avantajul este sa aiba in portofoliu mai multi si diferite tipuri de clienti, astfel incat sa poata primi depozite si poata acorda imprumuturi, atat pentru afaceri, cat si pentru persoane particulare.

Prin satisfacerea nevoilor clientilor si prin oferta de servicii performante, bancile isi vor pastra clientii si vor fi in masura sa ofere noi servicii. Intr-o economie de piata, este un fapt bine stabilit ca produsele bancare specializate sunt mai usor de dezvoltat si utilizat de catre clientii existenti, decat de catre noii clienti. Este important sa se identifice diferitele tipuri de clienti si cerintele specifice acestora.

Tipuri si categorii de clienti

Pentu un bancher, este important:

Sa recunoasca tipurile diferite de clienti;

Sa identifice tranzactiile necesare pentru fiecare tip de clienti;

Sa cunoasca prevederile legale existe pentru diferite tipuri de clienti.

Clientii pot fi impartiti, din punct de vedere juridic, in doua categorii: persoane juridice si persoane fizice. Persoanele juridice pot fi, la randul lor, grupate in functie de forma juridica de organizare, forma de proprietate si tipul de activitate economica.

Persoanele juridice

Modul de constituire a societatii este reglementat de legislatie. In ceea ce priveste conturile bancare ale persoanelor juridice, trebuie precizat faptul ca, pe baza prevederilor legii privind activitatea bancara, fiecare banca si-a elaborat reglementari proprii referitoare la deschiderea si operarea in aceste conturi. In tara noastra, legile si actele normative se publica in Monitorul Oficial.

Este important pentru banci sa stie daca un client-persoana juridica reprezinta o societate comerciala corect constituita din punct de vedere legal, inainte de a face afaceri cu el. Exista mai multe forme de organizare a societatii comerciale in Romania, definite de Legea nr. 31/1990.

Trasaturi ale societatii comeriale, in calitate de clienti ai bancilor:

Sunt infiintate in anumite forme specifice care determina atat modul de organizare, cat si desfasurarea activitatii acestora;

Obtinerea, prin lege a calitatii de personalitate juridica;

In caz de incetare a platilor, sunt supuse falimentului;

In calitatea lor de clienti ai bancii, societatile comerciale trebuie sa respecte cerintele stabilite de banca, cu privire la deschiderea si functionarea conturilor bancare ale acestora.

Tipuri de societati comerciale care functioneaza in Romania

Societatile in nume colectiv: Trasaturile acestui tip de societate sunt:

Numarul minim de membrii asociati este 2, pentru a se putea incheia contract de societate;

Capitalul social poate fi oricat de mic si este format din aportul asociatilor, fiind divizat in parti sociale care, in principiu, nu sunt transmisibile;

Raspunderea asociatilor este nelimitata si solidara, pentru obligatiile sociale;

Toti asociatii au calitate de comercianti si se considera, in practica, ca asociatii si-au acordat reciproc mandat de a administra, unul pentrul celalat societatea;

Fiecare dintre asociati poate fi declarat falit, ca urmarea a greselilor unuia dintre ei, ca o consecinta a clauzei solidaritatii dintre asociati;

Asocierea lor le confera posibilitatea de a face comert in nume colectiv.

Societati in comandita simpla: Principala particularitate a acestui tip de societate este ca reuneste doua categorii de asociati: comanditati si comanditari.

Comanditatii:

Au dreptul exclusiv de a participa la conducerea firmei;

Raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile firmei;

Numele lor este inclus in denumirea societatii comerciale;

Reperezinta elementul activ al societatii si au calitate de comercianti.

Comanditarii:

Contribuie cu aport de capital, raspunderea lor limitandu-se la nivelul acestuia;

Nu au calitatea de comerciant, deci nu pot intervenii in relatiile comerciale ale societatii cu tertii, deci nici cu bancile;

Nu au dreptul sa participe la conducerea societatii decat in cazuri speciale, prin procura, in acest caz raspunzand, solidar si nelimitat, cu averea, asemanator comanditatilor;

Numele lor nu poate fi inclus in denumirea firmei;

Au dreptul de a exercita acte de supraveghere, de a cunoaste bilantul, contul de profit si pierderi, registrele comerciale etc.

Societatile in comandita pe actiuni: asociatii sunt comanditati si comanditari, iar in acest caz comanditarii raspund fata de datoriile si obligatiile societatii numai in limita capitalului subscris sub forma de actiuni.

Capitalul social este reprezentat prin actiuni. Aportul asociatilor poate fi in bani si in natura, dar este evaluat si materializat in actiuni.

Societati pe actiuni: aceasta forma de societate reprezinta forma tipica a societatilor comerciale, ea permitand acumularea de capitaluri pentru realizarea de societati mari-comerciale, industriale, bancare.

Aportul de capital al actiunilor poate fi in bani sau in natura, care este evaluat si materializat in actiuni.

Societatile cu raspundere limitata: capitalul societatii este divizat in parti sociale care, potrivit contractului de societate si prevederilor stipulate in statut, nu se negociaza la bursele de valori.

Membrii acestui tip de societate sunt responsabili de pasivul social numai in limita sumelor depuse drept parti sociale, precum si patrimoniul societatii.

Clientii persoane fizice

In ansamblul activitatii bancare in Romania, clientii persoane fizice au o pondere redusa. Pentru aceste categorii de clienti exista tipuri de conturi destinate special.

Pentru persoanele fizice, deschiderea unui cont la o banca presupune:

Cerere de deschidere de cont;

Prezentarea actului de identitate.

Un client persoana fizica poate fi descris ca o persoana ce detine un cont bancar pentru uzul personal. Acest tip de client trebuie sa respecte reglementarile existente iar banca trebuie sa se asigure ca acesta nu deschide si nu foloseste conturi bancare in scopuri ilegale.

Servicii bancare

Deschiderea de conturi bancare

O banca atrage bani de la clientii sai, iar pentru depozitele constituite le plateste dobanda. Plata dobanzii pentru depozite este o cheltuiala pentru banca.

Atat pentru persoane fizice cat si pentru persoane juridice, bancile deschid urmatoarele tipuri de conturi:

Conturi curente in lei si\sau valuta, conturi in care titularii pot face operatiuni de incasari si plati curente;

Conturi de depozit in lei si\sau valuta, in care depunerile se fac pentru un anumit termen, iar in aceasta perioada titularii nu pot efectua nici depuneri si nici plati;

Conturi pentru credite destinate sa evidentieze creditele acordate de banca clientilor si din care urmeaza ca acestia sa dispuna plati;

Conturi blocate in care sunt depuse sume in lei si\sau valuta, reprezentand capitalul social necesar constituirii unei societati comerciale;

Conturi blocate cu destinatie speciala, in care disponibilitatile banesti sunt temporar blocate in raport de o anumita operatiunie, ca masura de protectie pentru banca si pentru buna desfasurare a unor obligatii de plata catre strainatate;

Conturi cu suma dobandita prin participarea la licitatiile valutare, evidetiaza sume in lei sau valuta rezultate prin operatiunile de vanzare\cumparare de valuta sau lei pe piata interbancara, ordonate de clienti si efectuate de banca in contul acestora.

Facilitati de imprumut

Banca imprumuta clientilor lor sume de bani pentru finantarea afacerilor acestora. Unele banci ofera imprumuturi atat persoanelor juridice, cat si persoanelor fizice. Clientul trebuie sa plateasca un tarif pentru analizarea de catre banca a oportunitatii acordarii creditului si o dobanda pentru creditul primit. Aceste dobanzi si tarife reprezinta un venit pentru banca.

Servicii privind transferul fondurilor

Banca furnizeaza si servicii privind platile prin transferul fondurilor in numele si la cererea clientilor lor. Banca percepe un comision pentru acest serviciu comision al carei marime variaza in functie de tehnica de transfer a banilor si valoare sumei. Comisionul aduce un venit bancii.

Alte servicii oferite de banci

Valuta: banca poate sa asigure clientilor posibilitatea de a procura majoritatea valutelor tarilor lumii. Bancile vand moneda straina la cursuri de schimb competitive si percep un comision pentru serviciul prestat. Principalii concurenti ai bancilor sunt agentiile de turism si casele de schimb valutar.

Cecurile de calatorii: sunt cele mai cunoscute servicii bancare oferite persoanelor care calatoresc. Cecurile pot fi folosite ca atare, pentru plata serviciilor si bunurilor, in toate tarile lumii sau poat fi schimbate, oricand, in numerar. Cecurile de calatorie pot fi procurate de la orice banca. Pana de curand, majoritatea bancilor emiteau propriile cecuri de calatorii.

Plati privind derularea cheltuielilor guvernametale: banca efectueaza plati in numele guvernului, in special cele privind finantarea unor proiecte de investitii de stat.

Incasarea taxelor, impozitelor si amenzilor: o persoana care trebuie sa plateasca amenzi, taxe si impozite, poate folosi sistemul bancar pentru plata sumelor datorate diferitelor institutii sau statului.

Servicii de executor testamentar: bancile ofera clientilor acest tip de serviciu specializat, legat de mostenirile si proprietatile clientilor decedati. Banca trateaza rezolvarea acestor probleme cu autoritatile administrative, la cererea urmasilor sau a beneficiarilor respectivei proprietati.

Consemnarea de depozite: la banci se pot constitui sume in depozit cu rolul de garantie, care sunt pastrate pe perioada solutionarii unor diferende judiciare sau a altor cauze.

Casete pentru pastrarea valorilor: clientii unor banci pot folosi seifurile acesteia pentru pastrarea unor valori. Serviciul se numeste casete pentru pastratrea valorilor, iar banca percepe un comision. In baza acestui serviciu, clientii isi pot lasa spre pastrare articolele de valoare, testamente, cutii inchise sau alte documente importante. Banca emite o chitanta pentru bunurile lasate, astfel isi asuma raspunderea asupra acestora.

Seifurile: acest tip de serviciu la fel ca si casetele de valori, implica folosirea unor spatii special ameajate care apartin bancii. Clientului i se pune la dispozitie un seif, accesul la seif fiind sub un dublu control, banca pastrand o cheie si clientul cealalta. Clientul depoziteaza de unul singur bunurile in seiful sau. Accesul la seif poate avea loc oricand in timpul orelor de program ale bancii, timp in care clientul poate extrage sau depune orice obiecte de valoare sau documente.

Asigurarea de calatorie: permite rambursarea sumelor cheltuite desi poate exista o limita maxima a sumei recuperabile. Tarile din Uniunea Europeana au incheiat acorduri reciproce cu privire la asigurarea asistentei medicale.

Bancile la domiciliu: se refera la posibilitatea bancilor de a oferi clientilor serviciul bancar acasa sau prin telefon. Folosind metodele electronice, clientii au acces la conturile lor fara sa-si parasesca domiciliul.

Depunerile pentru o noapte: banca poate se deschida un depozit in absenta clientului si apoi sa crediteze contul clientului. Clientul aduna banii destinati depozitarii peste noapte urmand sa-i verse cu regularitate sau la anuminte perioade de timp. Bancile au spatii special amenajate si percep un comision pentru acest serviciu.

Eurocecurile: sunt reprezentate de o carte de credit „eurocec” care permite clientului sa schimbe cecurile, in numerar, la bancile afiliate la sistemul Eurocec, din orice tara din Europa. Avantajul utilizarii eurocecurilor, fiind comparat cu folosirea cecurilor de calatorie, este dat de faptul ca, in limita unei anumite sume, clientul nu trebuie sa achite in prealabil contravaloarea acestora. Valoarea cecurilor este debitata in contul clientului, in momentul transmiterii lor la banca emitenta.

Achizitionarea si vanzarea actiunilor: la cererea clientilor, banca poate oferi servicii de vancare si cumparare de hartii de valoare. Atunci cand un client doreste sa faca astfel de afaceri, in primul rand va solicita bancii cursul pe piata a hartiilor de valoare pe care doreste sa le cumpare sau, dupa caz, sa le vanda. Banca obtine aceste informatii de la un broker care ii va comunica ultimul curs inregistrat pe piata.

Serviciul de consultanta in afaceri: acest serviciu este oferit de banca, pentru afaceri mai mici. Banca se poarta ca un analist financiar si il sfatuieste pe client cum sa amelioreze problemele financiare, cum sunt cele privind bugetul de venituri si cheltuieli, debitorii, costurile si fluxul de numerar. Pentru acest serviciu banca percepe un tarif.

Unit Trust: este un serviciu bancar care se refera la operatiuni de investitii, de plasamente, care permite unui investitor sa investeasca intr-un portofoliu de actiuni, micsorand marja de risc a investitiei. Termenul „unit trust” semnifica pozitia bancii ca entitate de incredere in administrarea plasamentelor clientilor.

Plati si operatiuni bancare internationale

Transferul international de fonduri

Indiferent de tipul fluxului valutar, acesta se realizeaza prin banci. Bancile diferitelor tari stabilesc, intre ele, relatii de corespondent bancar, avand deschise pe baza de reciprocitate conturi, pe de o parte, pentru a usura si a permite o cat mai rapida miscare a banilor, iar pe de alta parte, pentru a asigura securitatea transferurilor internationale de fonduri.

Dechiderea reciproca de conturi in valuta este numai o parte din serviciile pe care bancile aflate in relatie de corespondent bancar si le ofera reciproc.

Amploare relatiilor de corespondent bancar si numarul conturilor deschise in strainate depind de marimea bancilor, pozitia lor in ierarhia internationala si interesul financiar pentru o anumita zona economica.

Toate platile cu strainatatea ale unei banci, indiferent daca aceste plati privesc operatiunile proprii ale bancii: incasare, comisione, plati, rambursari de rate, dabanzi sau operatiuni efectuate din ordinul clientilor lor, se fac prin intermediul acestor conturi.

Evidentierea tranzactiilor internationale

Cand banca din Romania dispune plati din\in contul ei, in strainate, se evidentiaza, simultan, operatiunea in fisa contului oglinda a contului deschis la banca din strainatate. Dupa efectuarea operatiunii, banca din strainatate trimite extrasul de cont bancii din Romania. Banca din Romania va confrunta cele doua documente si poate comfirma soldul, iar in cazul in care constata nereguli va contacta banca corespondenta in vederea reglementarii acestora.

Plati indirecte

O problema aparte o constituie situatia in care banca din tara de destinatie a sumelor de platit nu are relatii de corespondent bancar cu o banca din Romania. In acetse situatii dispozitia privind plata este transmisa de catre banca romaneasca unei banci corespondente, din tara de destinatie, care are relatii de corespondent cu banca destinatara.

In cazul in care, in tara de destinatie, o banca nu are relatii de corespondent bancar, se apeleaza la alte banci corespondente din alte tari, in asa fel incat, o singura plata va implica o succesiune de tranzactii intre mai multe banci.

1.3.Produse si servicii electronice

Constituie o noua generatie de produse si servicii bancare create ca urmare a progresului electronic. Rolul lor este acela de a fluidiza traficul informational bidirectional banca-client si totodata de a majora volumul vanzarilor.

In aceasta categorie se pot include:

Internet Banking;

Mobile Banking;

Cardurile.

Rezultatul in ceea ce priveste utilizarea produselor se lasa inca asteptat, lucru care se poate datora si timpului relativ redus scurs de la aparitia lor, in comparatie cu produsele traditionale existente.

Internet Banking

Concomitent cu evolutia tehnologica, serviciile bancare au putut fi accesate de la distanta, iar cel mai cunoscut mediu de acces il reprezinta internetul. Legatura cu banca ramane computerul, oricare ar fi acesta, care trebuie sa aiba o conexiune la internet 24 de ore din 24. Astfel, de oriunde din tara sau strainatate, se pot efectua operatiuni bancare evitand drumurile la banca.

Principala problema cu care se confrunta bancile in vederea implementarii unui astfel de serviciu o reprezinta securitatea datelor. Din acest motiv, trebuie ca banca sa investeasca masiv in sistemul IT. O alta problema pe care trebuie o banca de retail trebuie sa o solutioneze, este numarul persoanelor fizice ce acceseaza aceste servicii in conditiile in care doreste pe un orizont de timp relativ redus o acoperire a investitiilor.

Internetul va fi locul in care o mare parte a proceselor intime ale unei afaceri se vor muta, intimitatea si securitatea pe care acest mediu il ofera pentru succesul unei afaceri va beneficia de acest confort.

Mobile Banking

Similar cazului in care dezvoltarea internetului a determinat majoritatea bancilor sa ofere servicii de operatiuni prin internet si in cazul dezvoltarii telefoniei mobile, bancile au creat un nou serviciu de operatiuni prin telefon denumit mobil banking sau phone banking, la care au reactionat pozitiv.

La nivel european serviciile de mobile banking se impart in:

Mobile Customer suport;

M-commerce;

M-payment.

Cardul

Este un instrument de plata bazat pe electronica, aparut ca o alternativa la instrumentele „clasice” de plata, iar destinatarul acestuia are dreptul de acces la o procedura de autorizare si plata cu cardul.

Un card este realizat din material plastic ce are inglobate componente electronice speciale pentru decodificarea diferitelor operatiuni, in principal pentru a oferi destinatarului acces la contul bancar si efectuare elecronica de plati.

In ceea ce priveste operatiunile de carduri, succesul acestora depinde de un numar mare de clienti, o retea bine pusa la punct de ATM-uri si POS-uri si un sistem IT performat. Dar lucrurile sunt mai complicate, deoarece institutiile bancare trebuie sa aiba in vedere si alte aspecte si anume: inlocuirea cardurilor pierdute intr-un timp relativ scurt, asigurarea cash-ului si a modului in care se face alimentarea ATM-urilor, conditiile de securitate, suportarea fraudelor pentru anumite operatiuni, procesarea tuturor tranzactiilor, supravegerea fiecaruia dintre aceste cu o camera video, monitorizarea permanenta a sistemului, upgradarea software-ului si hardware-ului ATM-urilor.

Prin cardurile oferite, bancile ajuta si peroanele juridice pentru plata salariilor si prin acordarea anumitor facilitati salariatilor, pe baza protocolului incheiat acestea, respectiv: descoperit de cont, comisioane reduse sau 0% comisioane, plata facturilor etc.

Bancassurance

Produsele de tip „bancassurance” sunt un sistem de vanzari incrucisate a produselor bancare si a politelor de asigurare.

Succesul produselor de bancassurance are la baza o serie de elemente:

Imbinarea eficienta a produselor specifice de asigurari cu cele bancare, in functie de tipul clientilor;

Utilizarea fara obstacole a informatiilor din baza de date ale celor doua institutii;

Elaborarea unui sistem informational si de control pentru facilitatea comunicarii intre cele doua institutii si urgenatrea rezolvarii problemelor critice;

Alegera partenerilor corespunzatori pentru distribuirea produselor de tip bancassurance;

Instruirea adecvata a personalului din domeniul bancar si din cel al asigurarilor;

Segmentarea de bancassurance inregistreaza o tendinta ascendeta, cu precadere in pietele emergente;

Stabilirea unei scheme organizatorice flexibile si concrete de implementare a acestor produse specifice.

Principalul avantaj al produselor il reprezinta protectia financiara a familiei prin componenta de asigurare, cu posibilitatea obtinerii unor randamente superioare dobanzii bancare.

Private Banking

Activitatea de private banking implica operatiuni pentru persoane fizice cu valoare neta mare care prefera in primul rand confidentialitatea si un standard ridicat al serviciilor. Private banking desemneaza activitatea de consiliere financiara personalizata si administrare a banilor clientilor cu venituri mari sau care detin active lichide insemnate. Activitatea de private banking are in vedere nevoile unice ale fiecarui client.

Clientul de private banking beneficiaza de relatia directa cu un bancher personal ca unic reprezentant al bancii. Acesta are rolul de legatura intre client si directiile/departamentele din cadrul bancii in scopul indeplinirii nevoilor financiare ale acestuia in cel mai complet si usor mod.

Serviciul de private banking este oferit clientilor de banci in schimbul unei taxe sau unui comision, acestea variind de la o banca la alta, in functie de strategia adoptata.

Capitolul 2

Instrumente Bancare

2.1.Instrumente de economisire

Alaturi de instumentele de credit si aproape cu un acelasi nivel de imortanta, instrumentele de economisire reprezinta parghii vitale pentru atingerea obiectivelor strategiilor bancilor de retail.

Intr-o economie cu o concurenta din ce in ce mai acerba intre institutiile financiar-bancare, castigarea clientelei devine un obiectiv principal al activitatii desfasurate intr-o astfel de institutie.

Abilitatea echipei de specialisti bancari joaca un rol important. Este de datoria lor stabilirea pretului produselor de economisire, in asa fel incat sa fie atins optimul calitate-cost.

Odata cu diferentiera si dezvoltarea produselor de economisire se observa si o modificare in preferintele clientilor.

In domeniul bancar toate produsele au un cost, poate fi mai mult sau mai putin ascuns. Includerea in pretul produselor unor costuri ascunse poate fi sesizat sau nu pe piata, iar scopul ca determina astfel de practici bancare poate fi redus la un singur cuvant „profitul”.

Comisioanele si taxele aplicate de fiecare banca sunt o mare parte a veniturilor non-dobanda. Marea majoritate a bancilor, in scopul protejarii veniturilor fata de volatilitatea generata de cauze exogene, incearca sa atinga un nivel de egalitate intere veniturile nete relizte din dobanzi si cele non-dobanda.

Intr-o piata in continuarea evolutiei, clientul a inceput sa acorde o atentie sporita si altor elemente: canalele distribuite ale produselor, siguranta in utilizarea produselor bancare, calitatea serviciilor bancare oferite in general de banca, timpul de raspuns aferent unei solicitari, facilitati si produse conexe produsului solicitat.

Plusul de securitate si de siguranta a investigatiilor clientilorii determina pe acestia sa opteze pentru dobanzi situate sub media sistemului. Se observa pragul trecut de economia romaneasca, unde, practicarea unei dobanzi ridicate ducea la atragerea resurselor unui numar mare de persoane, fara ca aceasta sa isi ia in considerarea ‚sanatatea’ financiara a institutiilor.

Alt aspect avut in vederea acesteiase refera la elementul de detaliu al dobanzii: faptul ca este fixa sau variabila. Se constata o dispozitie a clientilor catre dobanzile fixe in detrimetrul celor variabile, atat la produsele de creditare cat si la cele de economisire.

Putem distinge cateva dintre linii de actiune pe sectorul de retail banking in urma elementelor prezentate mai sus: depistare inca din fazele incipiente a derapajului economic, divesrsificarea produselor bancare, puterea de adaptibilitate la conditiile schimbatoare de mediu, un proces cat mai constatat de atragere a resurselor de la clienti, o inclinatie mare catre cross-selling.

2.2.Intrumentul de credit

Creditul bancar

Are avantajul unei mai mari flexibilitati comparativ cu cel comercial, sumele disponibile pot fi orientate catre diferite forme de activitate economica. La modul general, sunt reprezentati paticipantii la creditul bancar, de un agent nebancar, pe de o parte, si de banca pe de alta.

Creditul ca incredere – considerarea creditului ca incredere se fundamenteaza pe definitiile date acestui concept. Temenul de credit isi are originea in cuvintele latine „creditum” si „de credere” care desemneaza increderea in cineva sau ceva. Aceasta incredere se concretizeaza in relatiile dintre debitor si creditor, in sensul ca cel din urma trebuie sa prezinte o anumita bonitate, astfel incat sa genereze increderea din partea creditorului.

Creditul ca expresie in relatiile de redistribuire – porneste de la continutul economic al creditului, respectiv transferul unei parti din produsul social de la circuitul economic la unii din participanci catre alti participanti la acest circuit. Putem considera creditul, ca o componenta a relatiilor de repartitie. Este stiut faptul ca relatiile de repartitie sunt forme particulare ale relatiei de redistribuire, care au caracter temporat.

Creditul ca forma a relatiilor de schimb – creditul poate fi vazut ca „un schimb care incepe in prezent si se termina in viitor” sau ca „un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de moneda sunt cedate in schimbul unei promisiuni de plata viitoare”.

Prin luarea in considerare a celor trei abordari mentionate mai sus, se poate realiza o definitie a creditului, si anume: „Creditul reprezinta o categorie economica ce exprima relatii de repartirie a unei parti din PIB sau din venitul national, prin care se mobilizeaza si se distribuie diponibilitatea din economie si se creeaza mijloace de plata, in scopul satisfacerii unor nevoi de capital si al realizarii unor obiective ale politicii economice”.

Functiile prin care se evidentiaza creditul:

Functia de repartitie;

Functia de emisiune;

Functia de redistribuire;

Functia de control;

Functia de mobilizare;

Functia de purtator de dobanda.

Pentru a satisface nevoile specifice ale clientilor-agenti economici, bancile acorda diferite tipuri de credite. Acestea difera in functie de termen, rata dobanzii, perioada dintre rambursari. Operatiunea de credit este actul prin care banca pune sau se obliga sa puna la dispozitia clientilor, fondurile solicitate sau isi ia un angajament prin semnatura, de natura avalului, garantiei sau cautiunii in favoarea acestora.

Prin credite pe termen scurt se inteleg operatiunile de imprumut a unor sume de bani pe o durata ce nu depaseste 12 luni, cu exceptia creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricatie. Creditele a caror durata de rambursare este intre 1-5 ani sunt considerate pe termen mediu, iar cele care depasesc durata de 5 ani, dar nu mai mult de 30 ani, sunt credite pe termen lung.

Termenele de plata a ratelor de imprumut si dobanzilor se stabilesc prin documente contractuale incheiate de banca cu imprumutatii. Serviciul datoriei este criteriul suveran in functie de care se clasifica creditele si plasamentele pentru care nu s-au declansat proceduri judiciare. Acesta se stabileste numai in functie de obligatiile de plata ale imprumutatului.

Debitorii se includ in una din urmatoarele categorii:

Serviciul datoriei bun -situatia in care dobanzile si ratele sunt platite la scadenta sau cu o intarziere maxima de 15 zile;

Serviciul datoriei slab – situatia in care dobanzile si ratele sunt platite cu o intarziere de pana la 30 de zile;

Serviciul datoriei necorespunzator – situatia in care dobanzile si ratele sunt platite cu o intarzire de peste 30 de zile.

In functie de tipul debitorului, creditul bancar se poate clasifica astfel:

Credite acordate persoanelor juridice;

Credite acordate persoanelor fizice;

Credite acordate statului;

Credite acordate altor banci.

In functie de destinatie, creditul se poate clasifica astfel:

Credite pentru consum: acele credite acordate pe termen scurt, mediu si lung in scopul acoperirii bunurilor, costurilor si serviciilor curente ale agentilor economici;

Credite productive: pentru activitatea curenta – credite pe termen scurt cu o perioada de creditare de maxim 12 luni, acordate agentilor economici pentru desfasurarea activitatii curente; pentru investitii – se acorda pe termen mediu si lung, destinate constructiei de locuinte, achizitionarii de teren, imobil, avand ca si garantie insasi investitia realizata de catre debitor.

Elementele si trasaturile creditului

Pentru evidentierea functiilor si caracteristicile creditului, este necesara prezentarea elementelor incluse in relatiile de credit:

Promisiunea de rambursare;

Scadenta;

Participantii la raportul de credit;

Dobanda.

Promisiunea de rambursare reprezinta angajamantul debitorului de a rambursa valoarea capitalului imprumutat la scadenta, plus dobanda ca pret al creditului. Datorita unei conjuncturi nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate afla in incapacitate de plata sau poate intarzia plata sumelor ajunse la scadenta. Este necesar, ca la nivelul creditului, sa se adopte masurile necesare pentru prevenirea si eliminarea riscului de nerambursare, printr-o analiza temeinica a solicitantului de credite, din mai multe puncte de vedere: pozitia pe piata inerna si in cadrul ramurii, situatie financiara, gradul de indatorare, forma juridica si raportul cu ceilalti participanti pe piata.

Scadenta sau termenul de rambursare stabilit in contract, este diferita in functie de particularitatile sectorului de activitate si de nivelul eficientei activitatii beneficiarilor de credite. Exista o diversitate a termenelor scadente, de la 24 de ore pana la duratele medii si lungi in cazul imprumuturilor obligatorii. Intre scadenta si modul de rambursare a creditului se poate stabili o corelatie: creditele pe termen scurt sau rambursabile integral la scadenta, in timp ce creditele pe temen mijlociu si lung implica rambursarea esalonata.

Participantii la raportul de credit, creditorul si debitorul sunt denumiti in literatura de specialitate cu termenul „ subiecte ale raportului de credit”. Analiza participantilor la raportul de credite evidentiaza marea diversitate a acestora si dimensiunile ample ale creditarii. Se procedeaza la gruparea acestora in trei categorii principale: statul, populatia – persoane fizice si agentii economici.

Dobanda reprezinta o caracteristica a creditului si constituie, dupa cum se desprinde din literatura de specialitate, pretul capitalului utilizat sau „chiria”, pe care o plateste debitorul pentru dreprul care i se acorda, cel de a folosi capitalul imprumutat. Nivelul dobanzii se coreleaza cu rata profitului obtinuta de intreprinzatori. Cuantificarea dobanzii se realizeaza prin utilizarea ratei dobanzii, care se constituie intr-un instument de influentare a cererii si ofertei de credite.

Un nivel redus a ratei dobanzii antreneaza o cerere sporita de credite, ceea ce determina efecte favorabile asupra economiei si productiei, au un cost ridicat al creditelor, respectiv o rata a dobanzii ridicata, genereaza diminuarea cererii de credite. Rata infatie, cpmparativ cu rata dobanzii utilizata in contractul de credit, conduce la constatarea faptului, ca in perioadele cu inflatie sporita, creditele constituie pentru debitori o modalitate perfecta de finantare.

In functie de aceleasi elemente, inflatia, se utilizeaza in raporturile de credit, doua tipuri de dobanda: dobanda fixa si dobanda variabila. Dobanda fixa este stabilita in contractul de credit si nu se modifica pe intreaga durata a creditului. Dobanda variabila este modificata periodic in functie de presiunile inflationiste si de evolutia nivelului dabanzii pe piata.

Formele creditului

Diversitatea formelor sub care se modifica creditul in economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare, in functie de care se disting:

Dupa calitatea debitorului si creditorului se disting:

Creditul privat;

Creditul public.

Dupa intinderea drepturilor creditorului:

Credite denuntabile;

Credite nedenuntabile;

Credite legale.

Dupa natura economica si participantii la relatia de creditare:

Creditul comercial;

Creditul bancar;

Creditul de consum;

Creditul de obligare.

Dupa scopul acordarii creditului:

Credite de productie;

Credite de circulatie;

Credite de consum.

Dupa modul de strangere al obligatiilor de plata:

Credite amortizabile;

Credite neamortizabile.

Dupa natura garantiilor:

Credite reale;

Credite personale.

Dupa calitatea debitorului se debiteaza:

Creditul acordat persoanelor fizice;

Creditul acordat persoanelor juridice.

Dupa termenul la care trebuie rambursat creditul:

Credite pe termen scurt;

Credite pe termen mediu;

Credite pe termen lung.

Creditul comercial este caracterizat prin:

Este creditul pe care si-l acorda agentii economici la vanzarea marfii sub forma amanarii platilor;

Avantajul formei de credit consta in faptul ca intreprinzatorii pot desface productia fara sa astepte momentul in care cumparatorii vor detine bani;

Creditul comercial prezinta unele limite, astfel orice intreprinzator va putea vinde marfa pe credit in masura in care acesta detine rezerve de capital care sa ii permita continuarea activitatii;

O limita a creditului comercial deriva din destinatia marfurilor vandute prin acest tip de credit, cei doi participanti la raportul de credit trebuie sa apartina aceluiasi sector de activitate.

Creditul comercial are doua forme:

Creditul cumparator;

Creditul vanzator.

Creditul cumparator se manifesta sub forma platilor in avans si apare ca o prefinantare de catre beneficiari a produselor pe care intentioneaza sa le achizitioneze.

Creditul vanzator are obiect vanzarea marfurilor cu plata amanata.

Factorii care converg la sporirea dimensiunilor creditului comercial decurg prin trei componente care actioneaza in acest domeniu, si anume, componenta traditionala, componente comerciala si componenta financiara.

Componenta traditionala reprezinta interesele comune ale participantilor in sporirea fluiditatii schimbarilor si dimensiunea costurilor de organizare a activitatii comerciale;

Componenta comerciala reprezinta utilizarea creditului ca mijloc de promovare a vanzarilor;

Componenta financiara reprezinta o alta motivatie a creditului comercial si semnifica punerea la dispozitia clientului a unei parti din capital sub forma de marfa, pentru care plata este amanata.

Creditul comercial antreneaza emisiuni de titluri specifice acestui credit, ca titluri de creanta, care prezinta avantajul scontarii la banci. In acest mod creditul comercial devine credit bancar, prin cedare portofoliului de efecte comerciale de catre o banca comerciala, bancile centrale prin rescontare, se antreaneaza un mecanism de emisiuni de moneda centrala.

Activitatea de creditare se poate realiza prin folosirea metodelor:

Linia de credit simpla;

Avansuri in cost curent;

Avansuri de credit revolving;

Credite cu destinatie speciala;

Linia de credit confirmata.

Linia de credit simpla este nivelul maxim al creditului care i se poate acorda unui client intr-un cadru prestabilit.

Avansurile in cost curent nu au destinatie prestabilita si din acest motiv sunt denumite credite de trezorerie, sunt credite pentru acoperirea unor goluri de casa si nu sunt garantate prin anumite garantii, ci prin starea de bonitate a clientului.

Linia de credit revolving este un mecanism de creditare care presupune ca pe masura ce au fost rambursate creditele anterioare, fara intocmirea de noi documente, se acorda noi credite.

Creditele cu destinatia speciala sunt cele pentru care constituirea de stocuri sezoniere privind creditele pentru productia de conserve, materiile perime agricole, sau pentru stocarea unor materiale de constructii.

Linia de credit confirmata reprezinta suma ce poate fi acordata sub forma de credit si care este convenit de banca, consemnata intr-un document scris.

Creditul de consum

Intre creditul de consum si creditul bancar exista legaturi stranse, in sensul unor raporturi de determinare. Creditul de consum semnifica vanzarea, cu plata in rate, a unor bunuri de consum personal de mare valoare si de folosinta indelungata.

In conditii de insolvabilitate, cumparatorul este obligat sa restituie bunurile, uneori, in functie de clauzele contractuale, nu se mai pot recupera nici ratele achitate.

Comerciantii recurg la credite bancare pentru plata in rate.

Creditul obligatar

Constituie o forma a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de imprumut in scopul acoperirii deficitului bugetar.

Imprumuturile obligatare se pot diferentia astfel:

Modalitati de rambursare

Modalitati de lansare

Tipuri de obligatiuni

Creditul obligatar, in economiile moderne, detine o pondere importanta, care se masoara fata de PIB ca pondere a datoriei publice.

Creditul ipotecar

Reprezinta un credit garantat ca proprietati imobiliare sub forma cladirilor sau de natura terenurilor.

Are o amploare deosebita in tarile dezvoltate si cunoaste mai multe forme:

Credit ipotecar cu ramburase progresiva;

Credit ipotecar cu dobanda variabila;

Credit ipotecar inversat purtator de anuitati.

Exista si titluri de ipoteca prin care sunt finantate constructiile de apartamente si imobile destinate afacerilor. Prin intermediul titlurilor de ipoteca sunt finantate aproximativ 60% din locuintele de apartamente si imobile destinate afacerilor.

Importanta creditului ipotecar reiese din aceea ca permite mobilizarea capitalurilor disponibile pe termen lung. In calitate de participanti, pe aceasta piata apar societati de asigurari, bancile mutale, bancile comerciale, ce dovedeste un interes sporit ai investigatiilor, ca urmare a importantei pe care o acorda autoritatile acestui tip de credite.

2.3.Dobanda si rata dobanzii

Rolul dobanzii

Dobanda reprezinta o forma de remunerare a creditului de catre debitor,pentru folosirea capitalului imprumutat. Dobanda poate fi privita ca „pret” al capitalului imprumutat si pate fi analizata atat ca marime relativa, cat si ca marime absoluta.

Asupra dobanzii si rolul acesteia, in cadrul economiei de piata, s-au format mai multe acceptiuni:

Conceptul neoclasic- defineste dobanda ca reprezentand pretul banilor in momentul actual exprimat in banii de maine;

Conceptul clasic- abordeaza dobanda ca fiind reglementata de rata profitului care se obtine prin folosirea capitalului sau ca pret care trebuie paltit pentru folosirea acestuia, pret stabilit ca echilibru intre cererea globala de capital oferit pe piata;

Conceptul Keynesist- defineste dobanda ca o recompensa pentru renuntarea la lichiditati pe o anumita perioada de timp.

Forme ale dobanzii

Exista mai multe criterii in functie de care se face analiza tipologiilor de dobanzi.

Din punct de vedere al bancilor, se disting dobanda bonificata si cea perceputa

Dobanda bonificata – reprezinta nivelul dobanzii cu care sunt remunerate disponibilitatile banesti ale celor care si-au constituit depozite bancare. Dobanda bonificata este mai scazuta decat dobanda perceputa la credite.

Dobanda perceputa – exprima dobanda incasata de banci la clientii care beneficiaza de creditele acordate.

Din punct de vedere al nivelului la care se practica dobanda, se pot distinge:

Taxa privata a scontatului;

Taxa oficiala a scontatului;

Dobanda practicata pentu titluri guvernamentale si alete efecte de comert emise de societati comerciale;

Dobanda practicata intre intreprinzatori.

Din punct de vedere a relatiei existente dintre rata inflatiei si rata dobanzii, se realizeaza distinctia intre dobanda nominala si dobanda reala.

Rata reala a dobanzii, care exprima cresterea puterii de cumparare actuale este obtinuta dupa ajustarea ratei nominale prin inflatie. Inregistrarea unei dobanzi reale pozitive este rezultatul practicarii unor dobanzi inalte in termeni nominali ceea ce semnifica, credite scumpe si investitii nerentabile. Dobanda reala negativa se manifesta atunci cand rata nominala a dobanzii nu acopera rata inflatiei.

Din punct de vedere al perioadei pe care se acorda creditul si al capitalizarii dobanzii se face distinctia intre dobanda simpla si dobanda compusa.

Capitolul 3

Studiu de caz:

Credit pentru nevoi personale

Documente

Principalele documente privind realizarea veniturilor solicitate clientilor:

Clientii pentru care veniturile sunt raportate la Anaf si incasate de client in contul curent BCR:

Fara documente de venit (doar sume acordate de interogarea la Anaf)

In cazul in care veniturile curente sunt mai mari cu peste 20% fata de veniturile din anul anterior, BCR va solicita documente suplimentare.

In cazul veniturilor de pensii este necesara prezentarea Deciziei de pensionare defintiva.

Clientii pentru care veniturile nu sunt raportate la ANAF (salariatii MAI, MApN, SRI, SIE, SPP, Politie Comunitara, Jandarmerie, salariatii penitenciarilor sau ai altorunitati cu caracter Special) :Adeverinta de salariu ( indiferet daca clientiiincaseaza sau nu salariul in cont ca BCR)

Clienti pentru care veniturile din pensie nu sunt raportate la ANAF:

Talon de pensie recent sau extars de cont de cont curent.

Decizia de pensionare definitiva.

BCR adminte in calcul si alte tipuri de venituri: venituri obtinute de clienti din activitati independente, alte venituri pe perioada determinata incasate de persoane fizice (din alte surse), venituri obtinute din contracte individuale de munca/ contracte de imbarcare ale navigatorilor, alte venituri ( renta viagera, burse doctorale,postdoctorale).

In cazul aprobarii cererii de credit banca transmite tipul de produ, termenul de acordare, datat acordarii, data scadentei, sumele acordate, sumele datorate, starea contului, data incheierii contului,valuta creditului frecventa platilor,suma platita si rata lunara, calitatea de girant, codebitor sau beneficiar de polita de asigurare a persoanei fizice in legatura cu produsul acordat.

Concluzii

Banca reprezinta una din componentele principale ale sistemului financiar. Este constituita ca si o societate cu caracter universal, realizeaza si ofera produsele si serviciile bancare necesare pentru o buna desfasurare a activitatii in toate sectoarele economiei. Chiar daca activitatea bancilor a devenit foarte complexa, esenta acesteia este mijlocirea creditului si efectuarea platilor intre agentii economici sau/si persoane fizice. Prin Legea bancara din 1934 se arata ca „Prin intreprinderea de banca se intelege orice intreprindere comerciala, al carei obiect principal este acela de a savarsi orice fel de operatiuni asupra sumelor de bani, asupra creditelor, asupra efectelor de comert, asupra diferitelor valori negociabile, precum si alte operatiuni in legatura cu acestea“.

Bancile deruleaza operatiuni bancare in numele clientilor si in nume propriu. Aceasta reflecta faptul ca operatiunile sunt reglementate si inregistrate diferit. Clientela bancara se structuraza in trei categorii:

– Clienti "banci si institutii financiare";

– Clienti "persoane juridice nebancare";

– Clienti "persoane fizice"

Aceasta separare se datoreaza faptului ca au caracteristici diferite in functie de tipul de client, pentru ca nivelul riscurilor si operatiunile bancare sunt diferite.

Multe din produsele si serviciile bancare oferite pe piata se afla intru-un stadiu incipient de dezvoltare, factorii care incetinesc dezvoltarea acestora.Acesti factori sunt: Conditiile macroeconomice. Instabilitatea mediului macroeconomic constituie un impediment pentru buna desfasurare a activitatii bancilor, prin faptul ca, planurile de afaceri ce stau la baza creditarii au un grad scazut de credibilitate din punctul de vedere al finantatorului .Existenta unui cadru legal inconsecvent si incomplet, dar si proceduri judiciare si extrajudiciare pentru recuperarea creantelor pe calea executarii silite, costisitoare sau de lunga durata, are un impact negativ asupra activitatii de finantare, dar si nivelul redus de instruire economica si, in special bancara, al consumatorilor efectivi si potentiali de produse/servicii bancare impiedica realizarea unei comunicari eficiente intre cele doua parti. Astfel, multi agenti economici cu necesitati de finantare nu apeleaza la banci decat in ultima instanta, sau exista inca banci care nu acorda suficienta importanta aspectelor referitoare la includerea in oferta lor a serviciilor de consultanta destinate clientelei. Pe ansamblul sistemului bancar, in ceea ce priveste eficienta activitatii, sunt necesare eforturi suplimentare din partea institutiilor de credit pentru a fi in masura sa faca fata nivelului de competitivitate extern. Pornind de la aceste cauze care franeaza dezvoltarea produselor/serviciilor bancare ,au fost luate masuri pentru stimularea activitatii bancare.

Eforturile tuturor factorilor de decizie pentru crearea unei economii de piata functionale, evolutia produselor analizate, va depinde de dorinta operatorilor de a dezvolta aceste piete. Masurile pentru impulsionarea activitatii bancare , astfel incat sa creasca ponderea partii sanatoase a economiei, singura pe care bancile o pot credita in conditii de siguranta.

– Modificarea cadrului legislativ pentru a proteja intr-o mai mare masura a drepturilor creditorilor.

– Instituirea unor masuri mai aspre de sanctionare a fraudelor , avand in vedere impactul negativ pe care acestea il au asupra gradului de incredere in sistemul bancar.

– Consolidarea pietelor financiare

– Cresterea gradului de pregatire economica a solicitantului de credite, prin dezvoltarea centrelor de pregatire sau derularea de programe prin care se ofera consultanta acestora

– Standardizarea metodelor de analiza si a continutului contractelor de credit la nivelul sistemului bancar,

– Continuarea imbunatatirii cadrului macroeconomic astfel incat gradul de credibilitate a planurilor de afaceri sa creasca atat pentru finantator, cat si al beneficiar, finantarea sa se deruleze in conditii de siguranta.

– Cresterea rolului Centralei Riscurilor Bancare si al Centralei Incidentelor de Plati in procesul analizei documentatiei de credit, prin imbunatatirea informatiilor furnizate.

Avand in vedere noul statut al Romaniei, de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, si contextul generat de criza financiara internationala, BNR a actionat, impreuna cu autoritatile romane, in sensul coordonarii si integrarii politicilor nationale in cadrul de lucru european. Evolutia mediului economic international marcanandu-se in anul 2007 de evenimente cu impact destabilizator asupra mediului bancar si a pietelor de capital, care au culminat cu criza creditelor ipotecare ,,subprime” in Statele Unite. Criza a aparut ca urmare a unei lichiditati excesive, a unei rate scazuta de rentabilitate a fondurilor, a plasarii fondurilor in instrumente financiare cu rentabilitate crescuta si cu risc crescut, a asigurarii insuficiente impotriva riscurilor. Odata cu manifestarea crizei economice mondiale in randul tarilor europene, sistemul bancar romanesc este expus si el reactiilor directe sau indirecte ale crizei. Institutiile de credit din sistemul bancar romanesc nu au un rol majoritar in creditarea companiilor, raman principala sursa in cazul populatiei. Creditarea s-a orientat catre IMM-uri precum si catre companiile care activeaza in domeniul comertului si al serviciilor. Regulamentul nr. 11din 2008 al BNR privind creditarea populatiei a creat conditii pentru trecerea de la credite cantitative la credite calitative. Nu se mai cauta creditarea cu orice pret, bancile incep sa ia in considerare calitatea creditelor, nu volumul creditelor.

Remarcam faptul ca managementul unor institutii bancare, speriat de ceea ce s-a intamplat pe plan mondial si de repercursiunile crizei financiare, a devenit chiar mai exigent decat recomandarile Bancii Nationale. In acest context economic si financiar, in care produsele bancare cunosc un oarecare regres in ce priveste dezvoltarea lor, consideram ca unul dintre produsele care are sanse sa se dezvolte in continuare este cardul.

Putem concluziona astfel ca:

– evolutia creditarii interne va depinde tot mai mult de capacitatea bancilor de a atrage resurse de pe plan intern; procesul de creditare trebuie continuat pe baze de prudentialitate deoarece riscurile din activitatea de creditare, in aceste conditii de incertitudine economica, se pot amplifica de la o perioada la alta;

– bancile trebuie sa descopere noi oportunitati de creditare care sa functioneze si in aceasta perioada de criza, contribuind la iesirea din impasul creat.

Ca si oportunitati de creditare se recomanda: IMM-urile si firmele care se finantau pana in prezent pe plan extern; populatia cu un grad mare de solvabilitate; societatile prin care se deruleaza proiecte de infrastructura. Sistem de analiza bancara Concluzii 46 Pentru asigurarea viabilitatii unei institutii bancare, managementul bancar trebuie sa monitorizeze performanta institutiei bancare si profitabilitatea bancara, si riscul de lichiditate. Intre profitabilitate si lichiditate bancara exista o stransa interdependenta, de capacitatea bancii de a crea lichiditati si de capacitatea de plasare pe piata depinzand si profitabilitatea institutiei bancare.

Pentru limitarea impactului crizei financiare asupra economiei romanesti si implicit asupra sistemului bancar, consideram ca sunt necesare crearea urmatoarelor premise: – Luarea constanta a unor masuri prudentiale si administrative de catre BNR astfel incat sa tempereze cresterea creditului neperformant acordat sectorului privat si sustinerea creditarii in moneda nationala in detrimentul celei in valuta. – Situarea rezervelor minime obligatorii la un nivel ridicat permite ajustarea graduala a lichiditatii din sistemul bancar, in functie de evolutia conditiilor de piata. – Mentinerea raportului creante/restante si indoielnice/capitaluri proprii la un nivel redus. – Mentinerea nivelului garantat al depozitelor (pe persoana si pe banca) constituite la institutiile de credit la o valoare care sa incurajeze atragerea de depozite atat de la persoane fizice cat si de la persoane juridice, si in scopul evitarii panicii, care odata instalata ar duce la retragerea masiva a sumelor depozitate in sistemul bancar. – Modificarea normelor privind provizionarea, pentru continuarea procesului de restructurare sau reesalonare a creditelor neperformante (in prezent, potrivit normelor actuale, nu pot fi ajutati clientii in cazul unor restructurari sau reesalonari, fara ca banca sa aiba probleme privind profitabilitatea si solvabilitatea).

Pastrarea actualului nivel de provizioane afecteaza lichiditatea si profitabilitatea si indicatorii de prudentialitate ai bancii. – O masura eficienta anticriza o reprezinta diminuarea ratelor dobanzilor de politica monetara si contribuirea la cresterea investitiilor. Romania trebuie sa adapteze politicile macroeconomice la noul context creat de criza financiara internationala, astfel ca vulnerabilitatea economiei romanesti fata de turbulentele financiare internationale implica necesitatea recalibrarii mix-ului de politici economice in concordanta cu provocarile generate de acestea.

O asemenea reechilibrare a pachetului de politici macroeconomice vizeaza reducerea treptata a deficitului de cont curent, dezechilibrul extern reprezentand principala sursa de vulnerabilitate a economiei fata de restrangerea lichiditatii si de deteriorarea pietei financiare internationale. Afirmam ca o economie puternica, stabila si viabila duce la existenta unui sistem bancar solid si performant.

Bibliografie

Virgil Andronache, 2010, Banca si operatiunile comerciale, Editura Universitara

Petre Bunescu, Mihai Nedelescu, 2017, Gestiune Bancara, Editura Pro Universitaria

Bogdan Capraru, 2009, Retail Banking, Editura C.H. Beck

Vasile Dedu, 2008, Gestiune si Audit Bancar, Editura Economica

Vasile Dedu, Costin Nitescu, Ciprian Turcan, 2015, Produse si Servicii Bancare, Editura Economica

Dan Moraru, Mihai Nedelescu, 2013, Produse si Servicii bancare, Editura Pro Universitaria

Mihai Nedelescu, Cristina Stanescu, 2012, Editura Universitara

WWW.BCR.RO