SPECIALIZAREA FINANȚE , BĂNCI ȘI CO NTABILITATE [617191]

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ – BUCUREȘTI
FACULTATEA DE FINANȚE, BĂNCI ȘI CONTABILITATE
SPECIALIZAREA „FINANȚE , BĂNCI ȘI CO NTABILITATE ”

LUCRARE DE LICENȚ Ă

INSTRUMENTE DE IMPLEMENTARE A
PRACTICILOR DE GESTIUNE ȘI BUGE TARE

Coordonator științific:
Conf. univ . dr. GABRIEL NĂSTASE

Absolvent: [anonimizat] 2019

1
CUPRINS:

INTRODUCERE
CAPITOLUL I : BUGETUL LOCAL
I.1. Concept,structura
I.2. Procesul bugetar la nivel local
I.3. Fundamentarea veniturilor și cheltuielilor bug etului local
CAPITOLUL II : VENITURILE ȘI CHELTUIELILE BUGETELOR
LOCALE
ÎI.1. Veniturile bugetelor locale
ÎI.2. Cheltuielile bugetelor locale
ÎI.3. Autonomia locală
CAPITOLUL III : RAPORT PRIVIND ANALIZA BUGETULUI LOCAL AL
SECTORULUI 2 BUCUREȘTI PE 20 17-2018
3.1. Prezentarea instituției în care se realizează practica
3.2. Aspecte legate de activitatea de finanțare în instituția analizată
3.3. Aspecte privind comunicarea și transparența decizională în instituția publică
analizată
3.4. ANALIZA SW OT

CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE

2
INTRODUCERE:

Finanțele publice ale României reprezintă un sistem complex de relații economice,
prin intermediul cărora se asigură formarea și repartizarea fondurilor publice de resurse
financiare în sc opul dezvoltării econo mice-sociale a țării, pr ecum și satisfacerea tuturor
nevoilor populației.
Impactul finanțelor publice asupra României este determinat nu numai de proporțiile
redistribuirii produsului intern brut pe care o generează, dar și de modul c um se realizează
acest proces.
Impozitele, taxele, contribuțiile și împrumuturile de stat, alocațiile, subvențiile și
transferurile bugetare constituie nu numai metode de prelevare și repartizare ale resurselor
financiare publice, dar și instrumente cu aju torul cărora organele de decizie caută să orie nteze
dezvoltarea economică și socială a țării în direcția dorită de acestea.
Organele financiare, cadrele de conducere și specialiștii din instituțiile publice, din
regiile autonome, din societățile comerciale cu capital majoritar de stat, ca și din celelalte
unități care participă la procesul de colectare, repartizare și utilizare a resurselor financiar –
publice sunt chemate să îndeplinească u rol activ în fundamentarea deciziilor autorităților
publice în rațio nalizarea opțiunilor b ugetare, în creșterea ef icienței cu care sunt folosite
resursele materiale umane și valutare de care dispun.
Măsurile de politică fiscală, bugetară, monetară și valutară, luate de autoritățile
publice ale unui stat, produc adesea efec te nu numai pe plan in tern, național dar și asupra
relațiilor acestuia cu celelalte state favorizând sau frânând, după caz, schimburile comerciale,
cooperarea economică și tehnico -științifică internațională și relațiile de credit.
În țara noastră, tranziți a la economia de piață presupune adaptarea cor espunzătoare a
sistemului financiar, a instrumentelor, a instituțiilor și organelor financiare, a tehnicilor și
metodelor de lucru, precum și a reglementărilor juridice cu caracter financiar.
Astfel autoritățil e publice sunt chemate să identifice, să trieze și să ierarhizeze nevoile
sociale a căror satisfacere este de competența comunității naționale, să stabilească corect
prioritățile fiecărei etape și să găsească cele mai adecvate căi de soluționare a acestora ; să
aleagă instrument ele prin care se efectue ază prelevările di veniturile populației și din

3
profiturile societăților comerciale – impozite, taxe și contribuții – în funcție de randamentul
acestora și nu în ultimul rând de efectul pe care acestea le induc .
Modul de soluționare a problemelor complex e legate ce cuantumul și structura
cheltuielilor publice, de volumul și sursele veniturilor publice, de echilibru sau dezechilibru
bugetar se definește prin politica financiară a Guvernului.
Pe plan internațional , se conturează orient ări diferite ale politic ilor fiscale, bugetare,
monetare și valutare inspirate de doctrine care pledează fie pentru intervenția statului în
economie cu ajutorul unor instrumente financiar -monetare adecvate, fie pentru non –
intervenția acestuia, pentru autor eglarea economiei.
Procesul bugetar, sub aspectul conținutului, reprezintă ansamblul acțiunilor și
măsurilor întreprinse de instituțiile competente ale statului în scopul concretizării politice
financiare aplicate de autoritatea guver namentală.
Procesul bu getar presupune existența unor resurse financiare, precum și alocarea lor în
scopul furnizări către cetățeni a bunurilor și serviciilor publice.
Instrumentul în care își găsesc reflectarea toate resursele financiar publice și
cheltuie lile publice îl consti tuie bugetul general de stat.
Acesta cuprinde ansamblul bugetelor care reflectă fluxurile de venituri și de cheltuieli
ale sectorului public, și anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
locale – care cons tituie laolaltă bugetu l public național, buget ele fondurilor speciale, bugetul
trezoreriei statului, bugetul altor instituții publice cu caracter autonom.
Având la bază un anumit cadru legislativ, ce trebuie să se afle în concordanță cu
programul de guvern are aprobat de Parlame nt, Executivul poate declanșa procesul bugetar.
Etapele consecutive ale procesului bugetar se referă la:
elaborarea proiectului de buget;
aprobarea bugetului;
execuția bugetului;
încheierea execuției bugetului;
controlul execuției bug etului;
aprobarea exec uției bugetului.

Procesul bugetar prezintă o serie de caracteristici comune, care îi conferă acestuia
trăsăturile specifice unui proces:

4
– decizional, deoarece conținutul său constă în alocarea unor resurse bugetare limitate
în rapor t cu nevoile societăți i;
– democratic, deoarece în cursul derulării etapelor procesului bugetar se manifestă atât
atributele statului de drept cât și posibilitatea impunerii intereselor unor grupuri de persoane;
– preponderent politic, deoarece opțiunea pe ntru un anumit tip de politică economică
reprezintă un act de decizie politică;
– cu continuitate ciclică, deoarece etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi
specifice;
– de larg impact politic, cu implicații la nivel macro și microeconomic, care se
manifestă atât în plan economic cât și soc ial.
Procesul complex al elaborării și execuției bugetului de stat este supus unor principii
mai mult sau mai puțin rigide.
1. Anualitatea bugetului este primul principiu bugetar aplicat în practică care s -a
menținut de -a lungul tim pului;
2. Universalitatea bugetului este principiul potrivit căruia veniturile și cheltuielile
publice trebuie să fie înscrise în buget în sumele lor totale, fără omisiuni și fără compensări
reciproce;
3. Unitatea bugetară presupune î nscrierea tuturor veni turilor și cheltuielilor statului, în
sumele lor global, într -un singur document;
4. Neafectarea veniturilor bugetare -cerința acestui principiu rezidă în faptul că
veniturile încasate la buget se depersonalizează, astfel încât venitur ile în totalitatea lor se
utilizează pentru acoperirea tuturor cheltuielilor;
5. Specializarea bugetară reprezintă principiul potrivit căruia veniturile bugetare
trebuie să fie înscrise în buget și aprobate de către Parlament pe surse de proveniență, iar
creditele bugetare pe c ategorii de cheltuieli;
6. Echilibrul bugetar se referă atât la întocmirea unor bugete balansate, cât și la
păstrarea echilibrului în perioada de execuție a bugetului.

Instituțiile cu atribuții în realizarea procesului bugetar
Caract eristica fundamentală a acestui sistem institu țional o reprezintă, pe de o parte,
separarea, pe orizontală, în subsisteme
instituționale ale celor trei puteri din stat: legislativă, executivă, judecătorească, iar pe
de altă parte, subordonarea pe vertical ă a instituțiilor în c adrul fiecăruia din aces te subsisteme.

5
Autonomia subsistemelor instituționale aparținând celor trei puteri ale statului, precum
și controlul public democratic asupra activității instituțiilor respective asigură premisele
pentru armoni zarea alocării resurse lor publice în direcția satisfacerii într -o măsură cât și mai
ridicată a solicitărilor populației pentru bunuri și servicii publice, precum și utilizarea cu
eficiență crescândă a alocațiilor bugetare.

6

CAPITOLUL I : BUGETUL LOCAL

1.1. Concept, structura
Potrivit lucrării “Elaborarea și fundamentarea bugetelor locale. Posibilități de
asigurare a echilibrului bugetar local”, bugetul local este un plan financiar ce incorporează o
estimare a cheltuielilor necesare pe ntru o perioadă dată și mijloacele propuse pentru
finanțarea acestor cheltuieli.
Cuvântul “buget” provine din limba franceză și înseamnă „săculeț” sau “pungă”.
În Anglia, cuvântul „budget” era utilizat pentru a descrie săculețul din piele în care, de
regul ă, erau aduse la Parlament documen tele referitoare la veniturile și cheltuielile statului.
Mai târziu, cuvântul a desemnat documentele conținute în acest săculeț. În ziua de astăzi,
noțiunea de „budget” are un înțeles mult mai larg și continuă să se perf ecționeze. 1
Dicționarul explicativ al limbii române definește bugetul ca fiind „ evidența veniturilor
și repartizarea lor pe categorii de cheltuieli dintr -o anumită perioadă (de obicei un an) ale unui
stat, organizații, familii sau ale unei persoane.
Buge tul statului est e un element al finanțelor, de o importanță aparte, având
semnificații multiple: un element component al finanțelor publice; ca o multitudine de operații
și fluxuri financiare specifice; ca cea mai importantă lege dezbătută anual de către f orul
legislativ; ca o sinteză a diferitelor opțiuni economico sociale și politice; ca mijloc de
manifestare al constrângerii financiare bugetare; instrument de negociere cu diversele
organisme financiare, etc.
În orânduirile precapitaliste noțiunea de bug et al statului n u-și găsește consacrare,
deoarece visteria statului se confundă cu cămara domnitorului – nu există o separare,
delimitare clară între veniturile și cheltuielile domnitorului și cele ale statului.
Există mulțime de privilegii fiscale în fa voarea nobilimii , clerului și a domeniilor
regale, în cheltuirea resurselor statului domină voința și bunul plac al domnitorului.
În încercarea de a se face ordine în domeniul finanțelor publice, se impunea eliminarea
acestor anomalii, nereguli, dezordini și se cere abol irea privilegiilor fiscale precum și
controlul asupra cheltuielilor și veniturilor statului. Se pretinde astfel, ca veniturile și

1 Luis Mladen, Gheorghe Manolescu – Buget si Trezorerie Publica, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2012

7
cheltuielile statului să fie înscrise într -un document și înfățișate în fiecare an Parlamentului
(puterii legi slative) pentru analiză și aprobare. Acesta este și primul sens pe care bugetul îl
dobândește, cel de document de prezentare și aprobare a veniturilor și cheltuielilor statului.
Termenul de buget provine din latina veche, unde cuvântul „bulga” avea semnif icația
de sac sa u pungă cu bani. C u aceeași semnificație termenul apare și în limbile europene
clasice (bouge, bougette în limba franceză, respectiv budget în limba engleză). După cum
arată unii autori2, bugetul cu timpul dobândește o semnificație financia ră în Anglia și Franța.
Această opinie este susținută și de Gh. Bistriceanu care se referă la faptul că „actele
care alcătuiau proiectul veniturilor și cheltuielilor statului se prezentau Camerei Comunelor
într-o mapă de piele, care reprezenta, în mod sim bolic, tezaurul. Deschiderea acestei mape,
atunci când se făcea prezentarea proiectului, se numea expunere a bugetului”3.
Se fac referiri în premieră la cuvintele „buget și “proces financiar” al statului în
Anglia a secolului al XIII -lea Finanțe și Bugete Publice4 (Magna Charta, 1215) . Apoi, aceste
concepte au fost preluate de francezi la începutul secolului al XIX –lea (Circulară din 9
Thermidor anul X – 28 iulie 1802).5
Termenul de buget este utilizat pentru întâia oară în cadrul unei legi în aprilie 186 6
(„Loi relative au buget de l’Etat”). Până la momentul respectiv se folosea expresia „balanța
nevoilor și veniturilor statului”.6
Regulamentul Organic al Moldovei (art.117) cuprindea la capitolul „finanțe” expresia
„închipuirea cheltuielilor anului viitor ” și cuvântul „b iudje”.
La noi „problematica bugetară” s -a conturat în forme înainte de a fi introdus în
limbajul curent termenul, respectiv conceptul de buget: În Muntenia în timpul domniei lui
Constantin Brâncoveanu și respectiv în Moldova în vremea lui Nicolae Mavroco rdat se
întocmea condica de venituri și cheltuieli, respectiv băncile vistieriei care erau dări de seamă
asupra veniturilor și cheltuielilor publice întocmite la sfârșitul anului. Prima încercare de
realizare a unui act financiar modern a a parținut domnito rului Nicolae Mavr ocordat.
În timpul celei de -a doua domnii (1712) el a prezentat „prima dare de seamă cu privire
la natura veniturilor și cheltuielilor țării care s -au numit „seamă” sau băncile vistieriei”.7

2 Ioan Condor, „Drept fiscal și financiar”, Ed. Tribuna Economică, 1996 p.85
3 Gheorghe D. Bistriceanu, „Lexicon de finanțe bănci asigurări”, p.241
4 I. Condor , Op.cit, p.85
5 Gheorghe D. Bistriceanu, Op. Cit., p.241
6 .D. Șaguna, Drept financiar și fiscal, Edit. Oscar Print, București, 1997, p. 254
7 I. Condor – “Drept financiar”, R.A . Monitorul Oficial, București, 1994

8
Termenul de buget a apărut pent ru prima dată în tr-un act normativ , pe teritoriul Țărilor
Române, în Capitolul III din Regulamentul Organic al Moldovei care se ocupa cu finanțele
publice.
În anul 1860 în Principatele Române a apărut „Regulamentul de finanțe” promulgat de
domnitorul Al. Ioan Cuza, în ca re se preciza că recentele și cheltuielile publice ce au a se
efectua pentru serviciul fiecărui exercițiu vor fi autorizate prin legile de finanțe și vor forma
bugetul general al statului8.
Prima Constituție română adoptată în anul 1866 sub domnia regelui Carol I cuprindea
reglementări cu privire la „Bugetul cheltuielilor și recentelor”, care trebuia pregătit în fiecare
În baza acestor prevederi constituționale a fost votată prima lege cadru, privitoare în
exclusivitate la bugetul de stat – Legea nr. 3/194 9 asupra întocmirii, executării și încheierii
bugetului general al României.9
După o analiză a evoluției conceptului de „buget” și o prezentare a abordărilor asupra
semnificației termenului de către diverși autori10, ne-am oprit asupra defin iției acestuia î n
viziunea clasică : Bugetul de stat este, în același timp un instrument contabil și financiar, un
act juridic și unul politic, deoarece este, în mod esențial, un act de autorizare (Parlament),
precum și o transpunere financiară a viziuni po litice a executi vului”.
Mai mulți autori vin în sprijinul acestei idei, susținând că bugetul statului trebuie
considerat, în același timp11:
un document politic, deoarece el are incidență asupra
regimului politic și asupra politicii regimului în orice sta t modern (aceast a însemnând că
bugetul exprimă întotdeauna voința politică a Guvernului și a majorității politice parlamentare
care îl susține)
un document juridic, având în vedere natura să legislativă (cu consecința impunerii
obligatorii a prevederilo r sale), dar și previzională; fiin d sancționat printr -o lege specială și,
prin urmare, dobândind forță juridică specifică legii, bugetul este actul care autorizează anual
încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor publice 12
un document financiar, d atorită caracter ului evolutiv al v enitului și caracterului
limitat al cheltuielilor (conținând resursele și cheltuielile statului, bugetul dobândește o

8 Mircea Șt. Minea, „Regimul juridic al finanțelor publice în România”, Ed. Argonaut, Cluj Napoca, 1998, p.48
9 I..Muraru ș.a, „Con stituțiile României”, R.A. Monitorul Oficial, București, 1993
10 I. Condor, Gh. Ghibănes cu, Gheorghe D. Bistriceanu, Op. Cit.
11 Raymond Muzzelec, op cit. apud Mircea Minea, Cosmin F. Costaș , „Dreptul finanțelor publice, vol.1 Drept
financiar,” ed. a 6 -a, rev., Ed. Wolters Kluver, 2008, p. 79
12Luis Mladen, Gheorghe Manolescu – Buget si Trezo rerie Publica, Editura Fundatiei Romania de Maine,2012

9
dimensiune cantitativă care îi premite regruparea creditelor în funcție de obiectivele stabilite
prin pr ogramul de guver nare).

1.2. Procesul bugetar la nivel local
Bugetul local apare că principala componentă a finanțelor locale care derivă din
ansamblul finanțele publice și care se individualizează printr -o anumită structură la conturarea
căreia particip ă numărul unitățil or administrativ -teritoriale dintr -o țară, serviciile publice
furnizate, gradul de dezvoltare economică etc.
În Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale, intrată în vigoare
de la 1 ianuarie 2013, bugetul local este prezentat ca un d ocument prin care sunt prevăzute și
aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrativ -teritoriale.
Astfel, bugetele locale reflectă raporturi economice în formă bănească care apar în
procesul repartizării venitul ui național prin c are se formează și s e repartizează fondurile
bănești necesare unor interese ale colectivităților publice locale ce sunt coordonate de
acestea13.
Finanțele publice locale se caracterizează și printr -un transfer de valoare care se
realizează între participanț ii la relațiile econ omice de constituire și utilizare a resurselor
bănești mobilizate la dispoziția autorităților administrativ -teritoriale.
Transferul de valoare se realizează fără o contraprestație directă și imediată, ceea ce
înseamnă că persoana de la care se face transfe rul de resurse bănești de la bugetul local nu
primește un echivalent în bunuri, servicii sau bani.
Finanțele publice locale reflectă participarea persoanelor fizice și juridice sub formă
de impozite și taxe la formarea veniturilor buget elor locale fără o contraprestație directă și
imediată. De asemenea, transferul de valoare de la fondurile financiare publice locale către
anumite persoane fizice și juridice se efectuează fără o contraprestație directă din partea
acestor a.
Bugetele locale sunt bugetele unităților administrativ -teritoriale care au personalitate
juridică și care „reflectă fluxurile formării veniturilor și efectuării cheltuielilor administrațiilor
locale, modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinați i și de acoperire a deficitelor”.14

13 Ionescu Luminița, Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Fundației România de Mâine, București 2008
14 Luminița Ristea, Adina Trandafir – Finanțe publice – între teorie și practică – / – Bucur ești: Editura Fundației România
de Mâine , 2005

10
De asemenea, bugetele locale sunt concepute ca planuri financiare prin intermediul
cărora resursele mobilizate participă la realizarea obiectivelor unităților administrativ –
teritoriale sau „reprezintă instrumentul princi pal al administraț iei publice locale î n vederea
selectării priorităților de finanțare în raport de strategiile de dezvoltare economico -socială ale
localităților. Fundamentarea priorităților și opțiunilor privind acțiunile social -culturale
economice, servic iile publice care urmează să se finanțeze din bugetul local, precum și
măsurile necesare în vederea încasării veniturilor se realizează în procesul elaborării și
adoptării bugetului local. Bugetul local constituie instrumentul de asigurare a autonomiei
decizionale a autorit ăților administrație i publice locale, de valorificare eficientă a resurselor
locale și de îmbunătățire a utilizării fondurilor locale.”15

Bugetele locale sunt formate din: bugetele județelor, bugetele municipiilor, bugetele
orașelor și b ugetele comunelor. Fiecare unitatea administrativ -teritorială își întocmește
propriul buget ce urmează a fi apoi adoptat de consiliile locale.
În ceea ce privește autoritățile administrației publice centrale, acestea „nu pot stabili
sau impune nici un fel de responsabilităț i autorităților admi nistrației publice locale în procesul
de descentralizare a unor servicii publice, fără asigurarea mijloacelor financiare
corespunzătoare pentru realizarea responsabilităților”.16
Astfel, bugetele locale constituie o com ponentă distinctă și autonomă a bugetu lui
consolidat prin care se reflectă veniturile și cheltuielile necesare realizării acțiunilor
economice și social -culturale din subordinea directă a unității administrativ -teritoriale
respective.
După cum subliniază ș i Tatiana Moșteanu în lucrarea Buget ș i trezorerie publică:
„organizarea distinctă a finanțelor locale pe baza autonomiei lor financiare, permite
degrevarea finanțelor centrale de o seamă de cheltuieli, reducerea numărului și amploarea
fluxurilor bănești î ntre cele două niv eluri structurale al e finanțelor publice, precum și o mai
clară urmărire a modului cum sunt folosite fondurile constituite. Finanțele locale satisfac mai
bine și mai eficient cerințele de utilități publice în teritoriu”.17
În ceea ce prive ște bugetele local e ca balanțe financi are, acestea includ venituri și
cheltuieli conturate într -o anumită structură. O mare parte a veniturilor bugetelor locale sunt

15 Elena Doina Dascalu, Sistemul bugetar in România,Editura Didactica si pedagogică,R.A București 2006
16 Gheorghe Mate, Fi nanțe Publice,Editura Universitaria Craiova 1998
17 Moșteanu Tatiana, Buget și trezoreri e publică , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, pag.140

11
constituite din venituri proprii provenite din impozitul pe profit, alte impozite directe,
impozite și taxe de la populație, ven ituri nefiscale precum și alte venituri.
Veniturile provenite de la stat sunt venituri de echilibrare și se constituie în diferența
pentru completare până la nivelul cheltuielilor de realizat.
Cheltuielile care se fi nanțează prin inte rmediul bugetelor lo cale au în vedere
coordonarea activităților instituțiilor publice și a agenților economici precum și competențele
unităților administrativ -teritoriale.
Din bugetele comunelor, orașelor și municipiilor se finanțează înv ățământul
preunive rsitar, acțiunile de cultură și religie, asistență socială, ajutoare, serviciile de
dezvoltare publică, transporturi, agricultură și alte acțiuni. Prin bugetele județelor se asigură
fonduri pentru acțiunile de cultură și religie, asistenț ă socială, ajutoar e și indemnizații, s ervicii
de dezvoltare publică, transporturi și alte acțiuni.18
Un nivel mai scăzut al veniturilor proprii în bugetele locale reprezintă rezultatul unei
dezvoltări economice și sociale diferite de la un județ la altul, d e la un municipiu la altul, de la
un oraș la altul și de la o comună la alta; această dezvolare diferențiindu -se în funcție de
diverși factori de natură politică, istorică, geografică, climă și psihologică.19
Astfel, în țările dezvoltate ponderea veniturilo r aflate la dispoz iția bugetelor locale în
totalul veniturilor consolidate este mai mare decât în țările mai puțin dezvoltate. În țările în
curs de dezvoltare și în țările în curs de tranziție, aceste ponderi sunt mai mici. 20
Ponderea cheltuielilor locale în totalul cheltui elilor bugetelor generale consolidate este
mai mare. În țările în curs de dezvoltare și în țările în curs de tranziție, aceste ponderi sunt mai
mici.
În România proporțiile privind veniturile și cheltuielile în totalul bugetului consolida t
în perioada 1990 -1997, față de celelalte țări ce aveau o economie în tranziție sunt cu mult mai
mici.
Acest fenomen se regăsește mai ales începând cu anul 1998, an care marchează
intrarea în vigoare a Legii privind finanțele publice, respectiv demararea reformei sistemulu i
financiar public.
Funcțiile și rolul bugetelor locale

18 Ionescu Luminița, Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Fundației România de Mâine, Bucure ști 2008
19 Ionescu Luminița, Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Fundației Ro mânia de Mâine, București 2008
20 Ionescu Luminița, Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Fundației România de Mâine, București 2008

12
„Sistemul economic optim considerat a fi în prezent este acela care furnizează
maximum din ceea ce au nevoie oamenii” . 21
Necesitățile tot mai crescânde ale oamenilor în procurar ea bunurilor, în pre starea
serviciilor, precum și reușita indivizilor în corelarea necesităților nelimitate și în continuă
diversificare, cu resurse limitate și tot mai restrictive depinde de acțiunile raționale pentru
alegerea celei mai bune variante a ac tivității economice.
Acest lucru presupune crearea unui sistem economic optim, care este considerat, în
prezent, a fi „acela care furnizează maximum din ceea ce au nevoie oamenii.”22
Finanțele locale reprezintă o componentă importantă în cadrul finanțelor publice
datorită ser viciilor publice care se desfășoară în cadrul unităților teritoriale însărcinate cu
furnizarea acestora. Finanțele publice locale mijlocesc procese de formare, repartizare și
utilizare a fondurilor bănești la nivelul unităților administ rativ-teritoriale.
Funcția de repartiție a finanțelor publice locale se manifestă prin constituirea
fondurilor bănești la nivelul unităților administrativ -teritoriale și redistribuirea lor pentru
satisfacerea unor cerințe colective delimitatele prin compet ențele și atribuțiil e autorităților
admini strației publice locale.
Între cele două laturi ale funcției de repartiție a finanțelor publice locale există relații
de interdependență sau interconexiuni.
Mobilizarea unor resurse bănești la nivelul unităților a dministrativ -teritor iale se
efectuează în vederea satisfacerii unor cerințe colective. Repartizarea resurselor bănești de
către unităților administrativ -teritoriale pentru realizarea acțiunilor social -culturale, a
serviciilor publice, a dezvoltării depinde de mobilizarea lor în cuantumul aprobat și la
termenele legale.23
Conținutul finanțelor locale este exprimat și prin funcția de control asupra modului în
care au fost utilizate fondurile de la dispoziția unităților administrativ -teritoriale.
Datorită rapor turilor financiare l ocale care iau naștere precum și a relațiilor unităților
administrativ -teritoriale cu cele ale bugetului statului putem spune că rolul bugetelor locale
este unul activ ce vizează obiective îndreptate asupra dezvoltării economice, social e și
culturale regio nale (a județelor și o rașelor țării). Acest lucru are ca efect direct creșterea
nivelului de trai al oamenilor.

21 Galbraith J.K – Știința econ omică și interesul public
22Ionescu Luminița, Contabilitatea instituțiilor publice, Edit ura Fundației România de Mâine, București 2008
23 Voinea M. Gheorghe – Finanțe locale, Editura Junimea, Iași, 2002, pag. 42 -43

13
Raporturile dintre bugetele locale și bugetul de stat se caracterizează prin faptul că cel
din urmă asigură pe de o parte re sursele necesare aco peririi cheltuielilor în situația în care
veniturile proprii sunt insuficiente, iar pe de altă parte prin faptul că preia sumele cu care
veniturile proprii depășesc veniturile planificate.
„În cadrul finanțelor locale apar conexiuni înt re fondurile locale ce se formează la
nivelul județului și cele ale municipiilor, orașelor și comunelor. O altă grupă de conexiuni se
referă la raporturile dintre resursele ce se încasează de la bugetele locale și fondurile care se
constituie și se foloses c în afara bugetului , deoarece din șoldul acestora la sfârșitul anului se
preia o parte la bugetul local sau se completează, după caz.”24
Fondurile bănești aflate la dispoziția unităților administrativ teritoriale sunt completate
cu sume, cu cote defalcate și transferuri de la bugetul statului.
Relațiile funcționale specifice echilibrului din sistem își găsesc concretizarea în
complementaritatea dintre fondurile financiare centralizate și descentralizate și care trebuie
delimitate de relațiile interne specif ice.
O importanță de osebită a finanțe lor locale o reprezintă faptul că exercită o mare
influență asupra satisfacerii cerințelor de servicii publice. În funcție de managementul adoptat
la nivelul fiecărei unități teritorial -administrative, în funcție de mod ul de organizare a
activităților de furnizare a acestora, finanțele locale au cunoscut numeroase modificări
calitatice și cantitative.
Astfel, în planul resurselor bănești care se mobilizează la dispoziția bugetelor locale s –
au înregistrat o serie de mutaț ii care trasează lin ia ascendentă sau desc endentă a dezvoltării
economice și sociale din teritoriu.
În ceea ce privește sfera de manifestare a finanțelor locale, aceasta „s -a lărgit pe
măsura descentralizării acțiunulor și serviciilor publice care implică resurse bănești mai mari
ce se administrea ză de către autoritățile administrației publice locale.”25
Bugetele locale publice au un rol complex care cuprinde mai multe componente cum
ar fi: financiare, alocative, distributive, economice.
Rolul economic se referă la influențare a dezvoltării economico -sociale. Rolul alocativ
se referă la finanțarea serviciilor publice, decurgând din funcțiile pe care și le asumă statul în
general și unitățile administrativ -teritoriale în special în cazul bugetelor locale. Rol ul

24 Ionescu Luminița, Contabilitatea instituți ilor publice, Editura Fundației România de Mâine, București 2008
25 Ionescu Luminița, Co ntabilitatea instituțiilor publice, Editura Fundației România de Mâine, București 2008

14
distributiv are în vedere utilizarea unor părți din produsul intern brut mobilizate prin impozite
și taxe și distribuite prin intermediul cheltuielilor care se efectuează.
Aspectul formal al bugetului de local rămâne, în economia modernă, o chestiune
secundară, deoarece con ceperea și utilizarea l ui îi conferă poziția de instrument financiar de
predicție.
Un alt rol pe care îl au bugetele locale manifestat prin trăsătura finanțelor locale
publice de transfer de valoare vizează modificarea patrimoniului de ținut de participanți i în
cadrul raporturilo r de mobilizare a fondurilor bănești. Prin acesta se exprimă un transfer de
putere de cumpărare iar prin contribuirea la impozite și taxe are loc o reducere a puterii de
cumpărare a unor persoane și la creșterea puterii de cumpărare și a resurselor la alte persoane.
Bugetele locale reflectă opțiunile de politică economică, socială și financiară ale
unităților administrativ -teritoriale. Relațiile economice pe care le exprimă se manifestă dual,
pe de o parte ca rela ții de mobilizare a r esurselor bănești ale u nităților administrativ –
teritoriale, iar pe de altă parte ca relații de repartizare a acestor resurse.26
Schimbările din ultimii zece ani s -au reflectat în perfecționarea continuă a esenței și
rolului sistemului b ugetar.
La ajustarea sistemului la condițiile economice și sociale, aflate în permanentă
schimbare, a contribuit formarea unui nou cadru legislativ și normativ, care reglementează
structura și funcționarea sistemului bugetar -fiscal.
Astfel, au fost elabo rate și actualizate o serie de acte legislat ive. În ceea ce privește finanțele
publice locale trebuie menționată Legea cu privire la finanțele publice locale (1999), respectiv
Legii nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale cu funcție de a brogare ce a
intrat î n vigoare de la 1 ianuarie 2013.

1.3. Fundamentarea veniturilor și cheltuielilor bugetului local

Comunitățile locale reprezintă colectivități umane, delimitate teritorial din punct de
vedere politic și administrativ, care au autorități publice diferite d e cele ale statului. Aceasta
este o condiție a autonomiei financiare, d eoarece autonomia administrativă nu ar fi posibilă
fără autonomia financiară, care -i asigura suportul financiar al f uncționării.
Bugetul local reprezintă actul în care se înscriu venitu rile și cheltuielile colectivităților
locale, pe o perioad ă de un an.

26 Ionescu Luminița, Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Fundației Români a de Mâine, București 2008

15
Bugetele locale sunt instrumente de planificare și conducere a activității financiare a
unităților administrativ -teritoriale care au personalitate juridică27 (comună, oraș, municipiu,
sector al municipiului București, j udeț, municipiul București).
Structura bugetelor locale evidențiază:
-gradul de autonomie a administrației locale fata de puterea centrală și legăturile
existente între diferitele administrații teritoriale;
fluxurile formari i veniturilor și efectuării cheltuielilor administrațiilor locale;
-modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor.
Conform clasificațiilor economice și funcționale ONU, folosite în raportările statistice
internațional e, structura veniturilor și a cheltuielilor bugetelor locale este comun ă cu cea a
bugetului de stat (central) și se prezintă astfel:

I.Venituri :
Veniturile proprii ale bugetelor locale sunt reglementate prin Legea privind finanțele publice
și Legea privin d finanțele publice locale cuprind:
– Impozitele
– Taxele și vărsăminte le de venituri cuvenite de la agenți ec onomici și instituții publice
și importanță local ă
– Impozitele și taxe le locale de la populație sau de la persoane le juridice
Venituri atribuite, în care intra sumele defalcate din anumite venituri cuvenite, potrivit legii,
bugetului de stat.
Transferuri acordate de la bugetul de stat pentru finanțarea unor obiective de int eres național,
dar care sunt organizate și controlate eficient de către organele locale
Împrumuturile contractate pe piața financiară internă sau externă, fie direct, în numele
organelor a dministrației publice locale, fie garantate de către Guvern.
II.Cheltuieli:
Autoritățile executive (Serviciile publice generale);
Învățăm ânt, sănă tate, cultura și religie, asistenta socială, ajutoare și indemnizații (Acțiuni
social -culturale);
Servic ii, dezvoltare publica și locuințe;

Transporturi, agricultura, alte acțiuni economice (Acțiuni economice);

27 Ionescu Luminița, Contabilitatea instituțiilor publice, Ed itura Fundației România de Mâine, București 2008

16
Alte acțiuni;
Fondul pentru garanta rea împrumuturilor externe, plata dobânzilor și a comisioanelor
aferente;
Plăti de dobânzi și comisioane ( Datoria publică și altele);
Rambursări de împrumuturi (Rambursări de împrumuturi și pentru echilibrare bugetară);
Fonduri de rezervă;
Cheltuieli cu de stinație specială (Finanțate din fonduri speciale).
Veniturile și cheltuielile bugetului Fondul ui național unic de asigurări sociale de
sănătate, constituit în baza prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătății, cu modificările și co mpletările ulterioare, sunt prevăzute în anexa nr. 10.
Potrivit dispozițiilor art. 256 alin. ( 4) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și
completările ulterioare, pentru acoperirea deficitului bugetului Fondului național unic de
asigurări sociale de sănă tate, veniturile bugetului se completează cu suma de 3.088,1 milioane
lei care se alocă de la b ugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății.
Suma prevăzută la alin. (2) include și sumele încasate potrivit Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 77/2 011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în
domeniul sănătății , cu completările ulterioare, precum și potrivit art. 5 și 6 din Ordonanța
Guvernului nr. 17/2012 , aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013 , și reflectate în
rezultatul exec uției bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate la fi nele
anului 2013.
În bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2014 este
inclusă atât la partea de venituri, cât și la partea de c heltuieli suma aferentă anului 2014 din
contribuția prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernu lui nr. 77/2011 , cu completările
ulterioare, precum și sumele încasate potrivit art. 5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr.
17/2012 , aprobată cu modificări prin Leg ea nr. 280/2013 .
Pentru anul 2014, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate prevăz ute de
Legea nr. 95/2006 , cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:
a) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006,
cu modificările și completările ulterioare;
b) 2 10,7% pentru co ta datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin. (6) din Legea
nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare;
c) 5,5% pentru celelalte categorii de persoane care au obligația plății contribuției direct
sau cu plata din alte surse.

17
Mergând pe clasificația economică a cheltuielilor efectuate de instituțiile publice,
acestea pot fi cheltuieli curente (de funcționare) , cheltuieli de capital (cu caract er de
investiții) și cheltuieli financiare .
CHELTUIELI CURENTE:
– cheltuieli de personal
– cheltuieli materiale și servicii
– subvenții
– prime
– transferuri
– dobânzi
CHELTUIELI DE CAPITAL:
– cheltui eli de capital
OPERAȚIUNI FINANCIARE:
– împrumuturi acordate
– rambursări de credite, plăti de dobânzi, comisioane la credite
Cheltuielile de personal reprezintă o componentă importantă a cheltuielilor unei
instituții publice, în componenta lor fiind incluse:
a) cheltuieli cu salariile:
– salarii de bază;
– salarii de merit;
– indemnizații de conducere și alte indemnizații;
– spor de vechime;
– sporuri pentru condiții de muncă;
– plăti pen tru ore suplimentare;
– fond de pr emii;
– alte drepturi salariale acordate personalului încadrat cu carte de muncă;
– drepturi salariale acordate personalului încadrat cu convenție civilă;
b) contribuții pentru asigurările soci ale de stat;
c) cheltuieli pentru con stituirea fondului de șomaj;
d) deplasări, detașări, transferări: deplasări, detașări, transferări în țară; deplasări în străinătate;
e) contribuții pentru constituirea fondului de asigurări sociale de să nătate;

18
Pentru fundamentarea cheltuielilor de personal în cazul instituțiilor publice se pleacă
de la organigrama instituției. Aceasta cuprinde numărul de posturi, gradul de ocupare cu
personal, precum și diferențierea personalului pe trepte de salarizare.
De asemenea, prin reglementările legale sunt stabilite limitele minime și maxime între
care se pot încadra salariile de bază pentru personalul angajat al instituțiilor publice, în funcție
de specificul instituției. Aceste limite sunt stabilite fie în fun cție de anumiți coeficienți care se
aplică la valoarea sectorială a salariului, fie sub forma unor limite valorice minime și maxime.
În cazul în care instituțiile publice obțin și venituri din activități extrabugetare, nivelul
salariilor poate fi mărit pe seama acestor venituri.
Pentru stabilirea nivelului previzionat al cheltuielilor cu salariile se determina, plecând
de la structura personalului și de la nivelul mediu al salariului pentru fiecare salariat (sau
categorie de salariați), cuantumul salariilor de bază, salariilor de merit, indemnizați ilor de
conducere, sporurilor, orelor suplimentare, premiilor și a altor drepturi salariale previzionate
pentru anul de plan. Acestea însumate reprezintă cheltuielile cu salariile sau fondul de salarii
al instituți ei publice.
Pentru determinarea cheltuieli lor cu salariile pentru anul de plan, în funcție de numărul
angajaților unei instituții publice, se poate opta pentru un calcul analitic (număr redus de
personal) sau pe baza unor calcule previzionate pe baza unor rezultate medii ale anului de
bază.
Pentru o estimare mai aproape de realitate a fondului de salarii pentru anul de plan,
trebuie să se țină cont de eventualele majorări salariale acordate sub forma indexărilor sau a
altor tipuri de majorări.
Separat de ch eltuielile cu salariile se calculează de c ătre instituția publica și
cheltuielile privind contribuțiile către stat referitoare la:
a) contribuția pentru asigurările sociale de stat
Această contribuție se calculează la fondul total de salarii realizat de personalul
angajat cu carte de munca pr in aplicarea la acest fond a cotei procentuale a contribuției.
Contribuția pentru asigurările sociale de stat suportată de instituția publica reprezintă 2/3 din
contribuția pentru asigurările sociale de stat.
b) contribuția pentru constituirea fondulu i de șomaj
c) contribuția pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate
Cheltuielile pentru deplasări, detașări, transferări sunt fundamentate în funcție de
previziunile privind deplasările, detașările, trans ferările pentru anul de plan și în funcție de

19
estimarea cheltuielilor cu cazarea, transportul și masa (diurnă). Prin reglementari legale este
stabilită diurna pentru personalul instituțiilor publice, atât pentru țara și pentru străinătate.
Cheltuielile mat eriale și cu serviciile efectuate de o ins tituție publica sunt următoarele
(unele comune tuturor instituțiilor publice, altele specifice numai unora):
a) drepturi cu caracter social:
– transport elevi, studenți;
– drepturi pentru stude nți și elevi în perioada concursurilor și campionatelor;
– alte drepturi stabilite de dispozițiile legale;
b) hrana:
– hrana pentru oameni;
– hrana pentru animale;
c) medicamente și materiale sanitare:
– medicamen te;
– materiale sanitare;
d) cheltuieli pentru întreținere și gospodărie:
– încălzit;
– iluminat și forța motrică;
– apa, canal, salubritate;
– poștă, telefon, telex, radio, televizor, telefax;
– furnitu ri de birou;
– materiale pentru cu rățenie;
– alte materiale și prestări servicii;
e) materiale și prestări de servicii cu caracter funcțional;
f) obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată și echipament:
– lenjerie și accesorii de pat;
– echip ament;
– alte obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată;
g) reparații curente;
h) reparații capitale;
i) cărți și publicații;
j) alte cheltuieli:
– calificarea, p erfecționarea și specializarea profesional ă a salariaților;
– protocol;

20
– protecția muncii;
– transmiterea drepturilor;
– alte cheltuieli autorizate prin dispoziții legale;
Cuantumul maxim pentru cea mai mare parte a cheltui elilor materiale și cu serviciile
este sta bilit prin diferite acte normative, atât sub forma unor sume indexabile periodic, cât și
sub forma unor cantități. De asemenea, pentru anumite categorii de cheltuieli (ex: obiecte de
inventar de mică valoare și scu rtă durată) estimarea cheltuielilor pentru anul de plan se face pe
baza referatelor privind necesarul de astfel de materiale, precum și pe baza prețurilor estimate
de achiziție.
Unele capitole de cheltuieli au un mod specific de calcul. Vom prezenta în con tinuare
unele metodologii de calcul pentru diferite cheltuieli.
Pentru fundamentarea cheltuielilor cu încălzitul se pleacă de la volumul total al
încăperilor de încălzit (V), consumul specific pe metru cub realizat pentru asigurarea unor
condiții optime de temperatură (Cs), prețul sau tariful pe u nitatea de măsură a combustibilului
sau energiei (p), numărul mediu de ore pe zi cât se asigura încălzirea (Nmediu) și numărul
mediu de zile în care se asigura încălzirea.
Cheltuieli cu încălzitul = V x Cs x p x Nm ediu x Nzile.
De asemenea, în fundamentare a acestei categorii de cheltuieli se va pleca de la prețul
estimativ al combustibilului sau energiei pentru anul de plan.
În cazul consumului de apă, punctul de plecare în fundamentarea cheltuielilor pentru
anul de plan este consumul mediu zilnic și tarifu l unui metru cub de apă. Același mod de
calcul poate fi folosit și în cazul serviciilor de canalizare.
Pentru previzionarea cheltuielilor de telefon, telex, fax, radio, televizor, telefax se ține
cont de volumul co respondentei care este purtată în mod cure nt de instituție cu terții din țară
și străinătate și evoluția tarifelor serviciilor poștale,, numărul impulsurilor pentru convorbirile
telefonice și costul estimativ al unui impuls și al abonamentelor, tariful pen tru abonamentul
radio, tv.
Fundamentarea c heltuielilor de capital ale instituțiilor publice “se face pe baza listei de
lucrări, utilaje, mobilier și alte obiecte de investiții, cu desfășurarea atât fizic cât s valoric”.
Pentru fundamentarea acestor cheltui eli se pleacă de la investițiile în curs c are se vor continua
și în anul de plan, precum și de planul de investiții al instituției publice.
Pe baza fundamentării veniturilor și cheltuielilor unei instituții publice, are loc
elaborarea proiectului de buget, care în urma aprobării va deveni funcțion al, limitele

21
cheltuielilor stabilite în acest buget fiind limite maxime, iar limitele veniturilor prevăzute în
buget fiind limite minime de realizare.
Pe parcursul anului, în timpul execuției bugetare pot apărea mo dificări în bugetul de
venituri și cheltui eli al unei instituții publice, această situație ducând la rectificarea bugetului
în măsura posibilităților existente.
Motivul apariției acestor modificări este dat de unele creșteri neprevăzute la capitolul
de che ltuieli datorită majorării peste limite pr evăzute ale prețurilor sau tarifelor unor furnizori,
sau a imposibilității realizării veniturilor prevăzute (situația negativă pentru buget) sau de
realizarea unor venituri superioare sau economii (justificate) de cheltuieli (situația favorabilă).

22

CAPI TOLUL II : VENITURILE ȘI CHELTUIELILE BUGETELOR
LOCALE

2.1. Veniturile bugetelor locale
Veniturile bugetelor locale, care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor,
municip iilor și județelor au fost prevazute de Ordonanța de Urgență Guvern ului nr.45/2003
Anexa nrt.1, înlocuită prin Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale.
Conform Ordonanței de urgență nr. 45 / 2003 veniturile care se prevăd în bugetele proprii
ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucur esti și al Consiliului
General al Municipiului București sunt :

A. VENITURI PROPRII

1.Impozit pe profit de la regiile autonome și societăți comerciale de sub autoritatea consiliilor
locale
2.Impozite si taxe de la populație:
a/ impozitul pe clădiri de la persoane fizice
b/ taxe asupra mijloacelor de transport deținute de persoane fizice
c/ impozitul pe terenuri de la persoane fizice
d/ alte impozite și taxe de la populație
3.Taxe pe ntru folosirea terenurilor proprietate de stat;
4.Impozitul pe clăd iri și terenuri de la persoane juridice:
a/ impozitul pe clădiri de la persoane juridice
b/ impozitul pe terenuri de la persoane juridice

23
5.Alte impozite directe :
a/ taxa asupra m ijloacelor de transport deținute de persoane juridice
b/ impozitu l pe terenul agricol
c/ alte incasări din impozite directe
6.Impozitul pe spectacole;
7.Alte impozite indirecte
a/ taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcț ionare
b/ taxe judiciare de timbru
c/ taxe de timbru pentru acti vitatea notarială
d/ taxe extrajudiciare de timbru
e/ alte încasări din impozite indirecte
8.Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale
9.Vă rsămin te de la instituții publice:
a/ alte venituri privind circul ația pe drumurile publice
b/ venituri din încasarea contravalorii lucrarilor de combatere a dăunătorilor și
bolilor în sectorul vegetal – servicii publice de protecție a plantelor
c/ ve niturile punctelor de insământări artificiale
d/ veniturile circum scripțiilor sanitar – veterinare
e/ contribuția lunară a părinților sau susținătorilor legali pentru întrținerea
copiilor în creșe
f/ vărsăminte din disponibilitățile instituțiilor publ ice și activităților
autofinanțate
g/ contribuții datorate de pers oanele beneficiare ale serviciilor cantinelor de
ajutor social
h/ taxa din activități cadastrale și agricultură
i/ alte venituri de la instituțiile publice
10.Diverse venituri :
a/ venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și desp ăgubiri
b/ venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate, potrivit dispozițiilor legale
c/ restituiri de fonduri din finanțarea bugetară locală a anilor precedenți
d/ impozitul pe v enitul din concesionarea bunurilor societăților comerciale sau
a com paniilor naționale la care statul este acționar majoritar, precum si regiilor autonome
e/ venituri din concesiuni și închirieri

24
f/ penalități pentru nedepunerea sau depunerea cu întârz iere a declarației de
impozite și taxe
g/ incasări din valorificar ea bunurilor confiscate, potrivit legii
h/ venituri realizate din administrarea sau valorificarea bunurilor fostelor
cooperative agricole de producție
i/ venituri din închirierea și co ncesionarea unor bunuri ale spitalelo r
j/ încasări din alte surse
11.Venituri din valorificarea unor bunuri:
a/ venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice
b/ venituri din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului
c/ venituri din privatizare
d/ venituri din vânzarea unor bunuri ale spitalelor
e/ venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat
12.Cote defalcate din impozitul pe venit.

B. SUME DEFALCATE DIN UNELE VENITURI ALE BUGETULUI DE STAT.
– sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul
comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București
– sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale
– sume defalcate din TVA pentru finanțarea pr ogramului de dezvoltare a
infrastructurii din spațiul rural
C. SUBVENTI I PRIMITE DE LA BUGETUL DE STAT SI DE LA ALTE
BUGETE:
– subvenții de la bugetul de stat
– subventii de la alte administrații

D. DONATII SI SPONSORIZARI:
– donații și sponsorizări
– alte transferuri voluntare

Prin Legea nr. 273/ 2006 privind finanțele publice local e, care a intrat în vigoare de la 1
ianuarie 2017 se fac unele modificări în ce privește veniturile care se prevăd în bugetul local :

25

A. VENITURI PROPRII
1.Impozit pe profit de la regii le autonome și societățile comerciale de sub autoritatea consiliilor
locale
2.Cote defalcate din impozitul pe venit:
a/ cote defalcate din impozitul pe venit
b/ sume alocate de consiliul județean din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru
echilibra rea bugetelor locale
1. Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital:
– alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital
2. Impozite și taxe pe proprietate:
a/ impozit pe clădiri;
b/ impozit pe terenuri;
c/ taxe juridice din timbru , taxe de timb ru pentru activitatea notarială și alte taxe de timbru;
d/ alte impo zite și taxe pe proprietate.
3. Alte impozite și taxe generale pe bunuri și servicii:
– taxe hoteliere
4. Taxe pe servicii specifice:
a/ impozit pe spectacole
b/ alte taxe pe servicii specifice
5. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor nsau pe desfășurarea de
activități
a/ taxe asupra mijloacelor de transport;
b/ taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare,
c/ alte taxe pe utilizarea bunurilor, aut orizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de
activități
6. Alte impozite și taxe fiscale:
– alte impozite și taxe fiscale
7. Venituri din proprietate:
a/ vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale;
b/ restituir i de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți;
c/ venitu ri din concesiuni și închirieri;
d/ venituri din dividende;

26
e/ alte venituri din proprietate.
8. Venituri din dobânzi:
– alte venituri din dobânzi
9. Venituri din prestări servicii și alte activit ăți:
a/ venituri din prestări servicii
b/ contribuția părinților sau suaținătorilor legali pentru întreținerea copiilor în crese;
c/ contribuția persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social;
d/ taxe din activități cadastrale și agricultură;
e/ contribuția lunară a părinților pentru întreținerea copiilor în unit ățile de protecție socială
f/ venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri;
g/ alte venituri din prestări de servicii și alte activități.
10. Venituri din taxe administrative, eliberări de permise:
a/ taxe extrajudiciare de ti mbru;
b/ alte venituri din taxe administrative, eliberări de permise.
11. Amenzi, penalități și confiscări:
a/ venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale;
b/ penalități pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declaraț iei de impozite și taxe;
c/ incasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate și alte sume constatate odată cu
confiscarea, potrivit legii;
d/ alte amenzi, penalități și confisc ări.
12. Diverse venituri:
a/ vărsăminte din venituri și / sau disponibi litățile instituțiilor publice;
b/ alte venituri.
13. Venituri din valorificarea unor bunuri:
a/ venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice;
b/ venituri din vânzarea locu ințelor construite din fondurile statului;
c/ venituri din privatiz are;
d/ venituri din vânzarea unor bunuri apartinând domeniului privat.
B. SUME DEFALCATE DIN UNELE VENITURI ALE BUGETULUI DE STAT
C. DONATII ȘI SPONSORIZĂRI
D. SUBVENȚII DE LA BUGETUL DE STAT ȘI D E LA ALTE ADMINISTRAȚII
E. OPERATIUNI FINANCIARE

27
Veniturile bugetelor l ocale pot fi actualizate ca urmare a perfecționării legislației fiscale,
precum și prin legile bugetare anuale, în concordantă cu programele de creștere a autonomiei
financiare a unitățilo r administrativ – teritoriale și de descentralizare a serviciilor pub lice.
Deoarece lucrarea face referire la analiza bugetului local al municipiului Turda pe
perioada 2002 – 2006, analiza are la bază clasificarea veniturilor pe structura aprobată de
Ordona nța de Urgentă a Guvernului nr.45/ 2003 cu completările și modificăr ile ulterioare și
pe clasificatia bugetară aprobată în legile bugetare anuale .

Sistemul de finanțare pe baza de bugete se realizează prin intermediul veniturilor bugetare
ca ansambl u al resurselor bănești ce se colectează în baza prevederilor legale și a hotărârilor
consiliilor locale în limita competențelor legale.
Impozitele, taxele și alte venituri ale bugetelor sunt reglementate prin acte normative,
acestea putând fi actualizate prin legile bugetare anuale în corelație cu perfecționarea
legislați ei fiscale.

1 Veniturile proprii ale bugetului local

Nivelul și mărimea veniturilor proprii ale autorităților locale poate fi un indicator al
autonomiei decizional – financiare a autor ităților locale. Dar în realitate singura autoritate
care poate hotă rî instituirea unor impozite și taxe este parlamentul. Conform acestei
autorități, parlamentul sau guvernul poate delega la nivel local perceperea unor taxe, pe care
autoritățile să le fol osească în scopuri prevăzute de reglementările legale. În asemenea
cazuri, autonomia decizional – financiară a autorităților locale este doar aparentă.

Veniturile din impozite și taxe locale

Impozitele și taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităților
administrativ – teritoriale și se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor înscrise în aceste
bugete.
Din categoria impozitelor și taxelor locale fac parte: impozitul pe clădiri; impozitul pe
teren; taxa asupra mijloacelor de tran sport; taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și
autorizați ilor; taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate; impozitul pe

28
spectacole; taxa hotelieră; taxe speciale; alte taxe locale.
În domeniul impozitelor și taxelor locale au av ut loc numeroase modificări legislative
care au v izat :
➢ reglementare a nivelului impozitelor și taxelor locale, structura acestora,
extinderea domeniului de aplicare, transferul de la bugetul statului către bugetul local a unor
impozite și taxe , acordarea de competențe consiliilor locale ;
➢ metodologia stabilirii impozitelo r și taxelor locale, modelul formularelor de
declarații pentru impozite și taxe locale, termenul de depunere a declarațiilor de către
contribuabili, modul de întocmire a declarațiilor, san cțiunile aplicate contribuabililor în caz de
nedeclarare a bunurilor impozabile;
➢ controlul modului de stabilire și plată a impozitelor și taxelor locale, drepturile
contribuabililor, drepturile și obligațiile organelor de control ale autorităților publice locale,
regulile de procedură, prescripția dreptului de a stabili di ferențe de impozite și taxe.

Modificările legislative s -au produs în trei etape:

➢ modificări aduse de Legea nr.27/ 1994 privind impozitele și taxele locale. Republicată;
Legea nr.147/ 199 8 privind impozitul pe spectacole; Legea nr.69/ 1993 privind institu irea
taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură și
silvicultură, Ordonanța Guvernului nr. 68/ 1997 privind procedura de întocmire și de punere a
declarațiilor de impozite și taxe. Republicată.
➢ modificări aduse de Ordonanța Guvernului nr.36/ 2002 privind impozitele și taxele
locale, aprobată prin Legea nr.522/ 2002;
➢ modificări aduse prin Legea nr.571/ 2003 privind Codul fiscal, Ordonanța Gu vernului
nr.92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală.
În lucrare, tratarea impozitelor și taxelor locale s -a făcut în baza Codului fiscal
aprobat prin Legea nr.571/ 2003 cu completările și modificările ulterioare.

Impozitul pe clădiri
Impozitul pe cl ădiri este un imp ozit anual și se datorează de către orice persoană care
are în proprietate o clădire situată în România. Regula este că plătitorul impozitului coincide
cu proprietarul clădirii. Sunt și excepții și anume: pentru clădirile proprietate publi că sau
privată a statului ori a unităților administrativ – teritorial e, concesionate, închiriate, date în

29
administrare ori folosință, după caz, impozitul pe clădiri reprezintă sarcina fiscală a
concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administ rare sau de folosință după caz .

Impozitul se calculează prin aplica rea unor cote procentuale la o bază de calcul. Cotele
sunt diferențiate în funcție de proprietarii clădirilor, persoane fizice sau persoane juridice, iar
pentru persoane fizice diferenț ierea se face și pe mediul urban și mediul rural. Astfel, pentru
clădir ile persoanelor fizice situate în mediul urban cota de impozitare este de 0,2 % iar pentru
clădirile situate în mediul rural cota de impozitare este 0,1 %. Pentru clădirile aparținând
persoanelor juridice cota de impozit este stabilită de către consiliile locale și poate fi cuprinsă
între 0,5 % și 1 % .
Baza de calcul al impozitului o reprezintă valoarea impozabilă a clădirii, care diferă în
funcție de proprietarul clădirii, persoană fiz ică sau juridică.
A ) Pentru clădirile proprietatea persoanelor fizice baza de impozitare o reprezintă
valoarea clădirii determinată pe baza normelor de evaluare pe metru pătrat de suprafață
construită, diferențiată în funcție de felul, destinația și locul unde sunt situate, construcțiile
anexe sau spații cu alte destinație. Diferențierea lor se face și în funcție de materialele de
construcție, gradul de confort determinat de existența unor instalații electrice, încălzire,
canalizare, perioada în care au fo st construite.
Pentru persoanele care dețin mai multe clădiri utilizate ca locuință care nu sunt
închiriate unei alte persoane, impozitul pe clădiri se majorează cu 15 % pentru prima clădire
în afara celei de la adresa de domiciliu; cu 50% pentru cea de -a doua clădire în afara celei de
la adresa de domiciliu; cu 75% pentru c ea de -a treia clădire în afara celei de la adresa de
domiciliu și cu 100 % pentru cea de -a patra clădire și următoarele în afara celei de la adresa
de domiciliu.
B) Pentru clădirile apa rținând persoanelor jurid ice baza de calcul este valoarea de
inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii. În cazul unei clădiri a
cărei valoare a fost recuperată integral pe cale amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu
15 %.Dacă clădirile nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori a nului fiscal de referință,
cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local / Consiliul General al Municipiului
București între 5% și 10 %.La determinarea impozitului pe clă diri se au în vedere atât

30
clădirile aflate în funcțiune cât și cele în rezervă sau conservare.
Conform prevederilor legale sunt clădiri pentru care nu se datorează impozit ( art.258
din Codul Fiscal aprobat prin Legea nr. 571/ 2003 ).
Clădirile care au fo st dobândite sau constr uite de o persoană în cursul anului, se
impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care au fost dobândite.
Impozitul se recalculează ca să reflecte perioada din an în care impozitul se aplică acelei
persoane . C lădirile demolate, înstrăinate sau distruse în cursul anului se scot de la impozitare
cu data de întâi a lunii următoare celei în care s -a produs una dintre aceste situații. Scăderea
de la impunere se acordă numai pentru partea de clădire demolată, înstră inată sau distrusă.

Impozitul pe teren
Contribuabilii care dețin în pr oprietate teren situat în România datorează pentru acesta
impozit pe teren. Impozitul este anual și se plătește la bugetul local al unității administrativ –
teritoriale în raza căreia es te situat terenul28. Pentru terenurile proprietate publică sau privată
a statului ori a unităților administrativ – teritoriale, concesionate, închiriate date în administrare
ori în folosință, după caz, impozitul pe teren reprezintă sarcina fiscală a concesi onarilor,
locatarilor
Impozitul pe teren se stabilește anual, în sumă f ixă pe metru pătrat de teren diferențiat
pe categorii de localități, iar în cadrul localităților pe zone. Pentru terenul din intravilanul
localităților înregistrat la altă categorie de folosință decât cea de terenuri pentru construcții,
impozitul se stabi lește diferențiat pe categorii de folosință: teren arabil, pășune, fâneață, vie,
livadă, pădure sau alt teren cu vegetație forestieră, teren cu apă, drumuri și căi ferate, teren
neprodu ctiv. Drumurile, căile ferate și terenul neproductiv sunt scutite de i mpozit. La
calculul impozitului pentru terenul cu altă destinație se are în vedere și rangul localității, fiind
atribuit un coeficient de corecție pentru fiecare rang.
Încadrarea terenu rilor pe zone în cadrul localității, se face de către consiliul local î n
funcție de : caracterul zonei – de locuit sau industrială, poziția terenului față de centrul
localității, apropierea sau depărtarea față de căile de comunicație, dotarea cu utilități, precum
și alte elemente specifice fiecărei localități.
În cazul unui t eren situat în extravilanul localităților, indiferent de rangul localității,
categoria de folosință și zona unde este situat, impozitul pe teren este de 10.000 lei pe hectar.

28 art. 256, Legea privind Codul fiscal, nr. 571/2003

31
Pentru or ice operațiune juridică efectuată de o persoană în cursul unui an, care are ca
efect transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana încetează a mai datora
impozitul pe teren începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost efect uat
transferul dreptului de proprietate asupra terenului. Impozitul pe teren se recalculează pentru a
reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.
Dacă încadrarea terenului în funcție de poziție și categoria de folosință se modific ă în
cursul unui an , impozitul se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care
a intervenit modificarea. În situația în care se modifică rangul unei localități, impozitul pe
teren se modifică pentru întregul teren situat în intravila n corespunzător noii încadrări,
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit această modificare.

Taxa asupra mijloacelor de transport
Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat
în România datorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport.29Taxa se p lătește la bugetul
local al unității administrativ – teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul
de lucru.
Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în func ție de tipul mijlocului de
transport :
➢ pentru mijloacele de transport c u tracțiune mecanică reprezentând autoturisme,
autobuze, autocare, microbuze, alte vehicule cu tracțiune mecanică cu masa totală autorizată
sub 12 tone, tractoare înmatriculate, motocic lete, motorete și scutere în funcție de capacitatea
cilindrică a acesto ra prin înmulțirea fiecărui 500 cmc sau fracțiune din aceasta cu suma
corespunzătoare conform art. 263 alin . ( 1 ) din Legea nr.571 din 2003 privind Codul fiscal;
➢ în cazul unui ataș, t axa pe mijlocul de tran sport este de 50 % din taxa pentru
motociclete, motorete și scutere ;
➢ pentru autovehiculele de transport marfă cu masa totală autorizată de peste 12 tone,
taxa se stabilește în funcție de sistemul de suspensie – pneumatică sau cu alt sistem de
suspensie , numărul de axe și masa vehiculului ;
➢ pentru remo rci, semiremorci sau rulote taxa se stabilește în funcție de masa totală și
suma stabilită pentru fiecare categorie în parte ;

29 art.261, Legea privind Codul fiscal nr.571/ 2003

32
➢ pentru mijloacele de transport pe apă taxa se stabilește d iferențiat pe feluri de mijloace
de transport pe apă și suma legal stab ilită.
Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii
următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit, iar în cazul înstrăinării, tax a
asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea p ersoană începând cu data
de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din
evidența fiscală.
Taxa asupra mijloacelor de transport nu se apl ică pentru cazurile prevăzute în art. 262 din
Legea nr.571 din 2003 pri vind Codul fiscal.

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor
Eliberarea certificatelor, avizelor sau altor autorizații de către compartimentele de
specialitat e ale autorității administrației publice locale se face după plata taxe lor prevăzute
pentru fiecare caz în parte.
Certificatele, avizele și autorizațiile în domeniul construcțiilor, eliberate contribuabililor,
sunt supuse unor taxe diferențiate, în funcț ie de suprafață, valoarea lucrărilor, destinația
acestora și natura ser viciilor prestate. Dintre principalele taxe menționez cele pentru:30
➢ eliberarea certificatului de urbanism ;
➢ eliberarea autorizațiilor de construire ;
➢ eliberarea autorizației de foraje s au excavări necesară studiilor geoteh nice, ridicărilor
topografice, exp loatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor
exploatări ;
➢ eliberarea autorizației necesare pentru lucrările de organizare de șantier în vederea
realizării unei construcții ;
➢ eliberarea autorizației de amenajare de taber e de corturi, căsuțe sau rulote ori
campinguri ;
➢ eliberarea autorizației de construire pentru chioșcuri, tonete, cabine, spații de
expunere, situate pe căile și spațiile publice, pentru amplasarea corpurilor și a panourilor de
afișaj, a firmelor și reclame lor ;
➢ eliberarea autorizației de desființare, totală sau parțială, a unei construcții ;
➢ prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei autorizații de construire ;

30 art. 266, Lege a privind Codul fiscal nr.571 / 2003

33
➢ eliberarea unei au torizații privind lucrările de racorduri și branșamente la rețele
publi ce de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie și televiziune prin cablu ;
Consiliul local stabilește pentru eliberarea unei autorizații pentru desfășurarea unei
activități economice o taxă de până la 100.000 lei în mediul rural și de p ână la 500.000 lei în
mediul urban, pentru eliberarea autorizațiilor sanitare de funcționare de până la 120.000 lei,
pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea
planuri o taxă de până la 200.000 lei iar pentru e liberarea certificatelor de producător taxa este
de până la 500.000 lei.
Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate

Persoanele care beneficiază de servicii de reclamă și publicitate în România în baza
unui contract sau a unui alt fel de î nțelegere încheiată cu altă persoană datorează taxa pentru
aceste servicii, cu excepția serviciilor de reclamă și publicitate realizate prin mijloacele de
informare în masă scrise și au diovizuale31.Cota taxei se stabilește de consiliul local, fiind
cuprinsă între 1% și 3 %. Taxa se plătește la bugetul local al unității administrativ – teritoriale
în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă și publicitate.
Orice persoană care ut ilizează un panou, afișa j sau structură de afișaj pentru reclamă și
publicitate într -un loc public datorează plata taxei anuale către bugetul local în raza căreia este
amplasat panoul, afișajul sau structura de afișaj respectivă.

Impozitul pe spectacole

Impozitul pe spectacole se datorează de orice persoană care organizează o manifestare
artistică, o competiție sportivă sau altă activitate distractivă în România și se plătește la
bugetul local al unității administrativ – teritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistică,
competiția sportivă sau altă activitate distrac tivă.32

Determinarea impozitului se face diferențiat în funcție de natura activității :

31 art. 270, Legea privind Codul fiscal nr. 571/ 20 03
32 art. 273, Legea privind Codul fiscal nr. 571/ 2003

34
➢ pentru spectacole de teatru , prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de
circ sau co mpetiție sportivă sau alte manifestări artistice, impozitul se stabileș te prin aplicarea
unor cote de impozitare la suma încasată din vânzarea biletelor de intrare și a abonamentelor ;
➢ pentru manifestările artistice sau alte activități distractive care au loc într -o videotecă
sau discotecă, impozitul pe spectacole se calculea ză pe baza suprafeței incintei exprimată în
metrii pătrați cu suma stabilită de reglementările legale, ajustată cu un coeficient de corecție
corespunzător rangului localității

Taxa hot elieră
Pentru șederea în stațiunile turistice consiliul local poate ins titui o taxă cuprinsă între 0,5
% și 5% aplicată la tarifele de cazare practicate de unitățile de cazare. Taxa se încasează de
către persoanele juridice prin intermediul cărora se reali zează cazarea, o dată cu luarea în
evidență a persoanelor cazate. Unita tea de cazare are obligația de a vărsa taxa colectată la
bugetul local al unității administrativ – teritoriale în raza căreia este situată aceasta.

Taxe speciale, alte taxe locale
Consi liile locale pot adopta taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale
în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.45 din 2003 privind
finanțele publice locale.
Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 571 din 2003 prevă d posibilitatea instituirii de către
consiliile locale, Consiliul Gener al al Municipiului București sau consiliile județene a unor
taxe pentru: utilizarea temporară a locurilor publice, pentru vizitarea muzeelor, caselor
memoriale, monumentelor istorice de arhitectură și arheologice, pentru deținerea sau
utilizarea echipament elor și utilajelor destinate obținerii de venituri care folosesc
infrastructura publică locală, taxe pentru activitățile cu impact asupra mediului înconjurător.

Taxele de timbru
Taxele de timbru, deși au în majoritate caracterul de impozite directe au fos t asimilate
în practica bugetară impozitelor indirecte. Ele reprezintă o categorie de venituri care se
realizează în mod curent, cu o anumită regularitate la buget, prin plăți ocazional e efectuate de
diferite categorii de plătitori.

35

Taxele de timbru se m ai caracterizează prin următoarele :

➢ reprezintă o plată neechivalentă pentru serviciile prestate ;
plătitorul taxei este individualizat numai în momentul în care solicită prestarea unor
servicii ;
➢ taxa se datorează numai dacă instituția prestează un serviciu pentru persoanele
solicitante ;
➢ unele taxe se datorează numai de persoanele fizice sau numai de persoanele juridice,
iar pentru altele sunt plătitori atât persoanele fizice cât și persoanele jur idice.33
După natura și obiectul lor taxele de timbru se grupează pe mai multe categorii, cele mai
importante sunt taxele judiciare de timbru, taxele de timbru pentru activitatea notarială și
taxele de timbru extrajudiciare.
Taxele judiciare se plătesc pent ru cererile și acțiunile introduse în instanțele
judecătorești, sunt stabilite prin lege în mod diferențiat după cum obiectul cererii sau acțiunii
este sau nu evaluabil în bani. Determinarea taxelor judiciare de timbru se face de instanța de
judecată și s e plătesc anticipat în numerar sau prin virament în contul bugetului local . Dacă
taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul în registrării cererii
sau acțiunii ori dacă, în cursul procesului apar elemente care determină o val oare mai mare,
instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de
judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la ter menul stabilit se sancționează cu
anularea acțiunii sau a cererii.
Taxele de timbru pentru activit atea notarială 34asigură persoanelor fizice și juridice
constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum și exercițiul
drepturilor și ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea. Activitatea notarială se realizează
de către n otarii publici prin acte notariale și consultații juridice notariale.
Taxele de timbru se datorează de persoanele fizice și de persoanele juridice care
solici tă îndeplinirea actelor și a serviciilor notariale. În funcție de natura actelor întocmite și a
serviciilor prestate, taxele de timbru sunt stabilite în cote procentuale regresive, în cote
procentuale proporționale și în sume fixe.
Taxele extrajudiciare de timbru se datorează pentru eliberarea certificatelor de orice

33 Viorel Beju , Metode si tehnici fiscale , Editura Dimitrie Cantemir, Tărgu -Mures, 2002, p. 192
34 Viorel Beju, op. cit. p. 201

36
fel, eliberarea sau preschimbarea a ctelor de identitate, eliberarea permiselor de vânătoare și de
pescuit, examinarea conducătorilor de autovehicule în vederea obținerii permisului de
conducere , înmatricularea autovehiculelor și a remorcilor, precum și alte servicii prestate.
Taxele extraju diciare de timbru sunt stabilite în sume fixe pe tipuri de servicii prestate și se
datorează bugetelor locale. Plătitorii sunt persoanele fizice și persoanele juridice solicitanți ai
serviciilor supuse acestor taxe. Taxele se plătesc anticipat prestării s erviciilor.

Venituri din chirii și concesiuni
Odată cu reglementarea proprietății publice și private a statului și a unităților
administrativ teritoriale as upra bunurilor s -a reglementat și problema închirierii sau
concesionării acestora. Conform prevede rilor Legii nr.213 din 1998 privind proprietatea
publică și regimul juridic al acesteia, art.14 “ Închirierea bunurilor proprietate publică a
statului sau a un ităților administrativ – teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a
Guvernului, a consiliulu i județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a
consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure
exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia „; conform art.16 al aceleiași
reglement ări „ Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate
publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale” .

Venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat
Bunurile ce constituie patrimoniu l privat al unității administrativ teritoriale pot fi
vândute. Conform prevederilor Legii nr. 215 din 2001 privind administrația publică locală,
art.125 alin. ( 1 ), consiliile locale și consiliile județene « hotărăsc cu privire la cumpărarea
unor bunuri ori vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau
județean, în condițiile legii ».
Impozitul pe profit și vărsminte din pr ofitul net al regiilor autonome

Regiile autonome de subordonare locală au obligația de a achita l a bugetul local
impozitul pe profit și 50 % din profitul net rămas după constituirea fondului de participare la
profit și a fondului pentru dezvoltare.

2. Co te si sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat

37

Pentru finanțarea cheltuielilor pub lice prevăzute la art. 6, precum și pentru echilibrarea
bugetelor locale ale unităților administrativ -teritoriale, prin legea bugetului de stat se aprobă
sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe ansamblul județului, respectiv al
municipiu lui București.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, destinate echilibrării
bugetelor locale, vor fi repartizate pe județe, în funcție de următoarele criterii:
a) capacitatea financiară calculată în funcție de impozitul pe venit încasa t pe locuitor,
în proporție de 70% din sumele defalcate;
b) suprafața județului, în proporție de 30% din sumele defalcate.
Din sumele defalcate din unele veni turi ale bugetului de stat pentru echilibrarea
bugetelor locale, aprobate anual prin legea bugetul ui de stat, și din cota de 17% prevăzută la
art. 28 alin. (2), o cotă de 25% se alocă bugetului propriu al județului, iar diferența se
repartizează pe comune, orașe și municipii prin hotărâre a consiliului județean, după
consultarea primarilor și cu asiste nța tehnică de specialitate a direcției generale a finanțelor
publice, în funcție de următoarele criterii: Modificări (1), Practică judiciară (1)
Consultare a primarilor se face de către o comisie constituită la nivelul fiecărui județ,
formată din:
a) președintele consiliului județean, în calitate de reprezentant al Uniunii Naționale a
Consiliilor Județene din România;
b) prefectul județului;
c) reprezentantul din județul respectiv, desemnat de Asociația Municipiilor din
România;
d) reprezentantul din jude țul respectiv, desemnat de Asociația Orașelor din România;
e) reprezentantul din județul respectiv, desemnat de Asociația Comunelor din
România;
f) directorul general al direcției generale a finanțelor publice județene.
Pentru municipiul București, din cot a de 8,5% prevăzută la art. 28 alin. (4) se alocă o
cotă de 25% pentru bugetul propriu al municipiului București, iar diferența se repartizează pe

38
sectoarele municipiului București, prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului
București, după consul tarea primarilor de sector și cu asistența tehnică de specialitate a
direcției generale a finanțelor publice, în funcție de aceleași criterii prevăzute la ali n. (3).

2.2. Cheltuielile bugetelor locale

Clasificarea cheltuielilor bugetului local
Cheltu ielile publice apar în cea de -a doua fază a funcției de repartiție a finanțelor
publice, respectiv cea a repartizării resurselor financiare publice pe diferit e destinații și
reflectă utilizarea efectivă a resurselor pentru realizarea obiectivelor (necesit ățile publice de
bunuri și servicii considerate prioritare pentru perioada curentă) cuprinse în programele
guvernamentale și locale privind activitatea sociala și de alta natura desfășurată de acestea.
Cheltuielile publice sunt plăți efectuate din resurse mobilizate pe diferite căi, pentru
achiziția de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective:
servicii publice generale, acțiuni social -culturale, acțiuni economice.35

Cheltuielile publice cuprind:

a. cheltuieli efect uate de administrațiile publice centrale din fonduri bugetare, extrabugetare și
fonduri speciale;
b. cheltuieli efectuate de administrațiile publice locale di n fonduri bugetare și extrabugetare.
Clasificarea cheltuielilor publice poate fi făcută utilizând mai multe criterii:
administrativ;
funcțional;
economic.

Clasificarea administrativă are la bază criteriul instituțiilor prin care se efectuează
cheltuielile publice: ministere, agenții guvernamentale, instituții publice autonome, unități

35 Ion Gherasim, Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Dacia, 2003, p. 20

39
administrativ -teritoriale. Gruparea cheltuielilor pe criterii administrative este utilă deoarece
alocațiile bugetare se stabilesc pe beneficiari: ministere și alte instituții centrale, județene,
municipii, orașe, comune.

Clasificația funcțională folosește drept criteri u destinația cheltuielilor, adică domeniile,
ramurile, și sectoarele spre care sunt dirijate resursele financiare publice și alte destinații ale
cheltuielilor legate de efectuarea unor transferuri între diferite nivele ale administrațiilor
publice, plata d obânzilor și datoria publică sau constituirea de rezerve la dispoziția autorității
executive. Ele reflectă obiectivele politicii financiare a statului. Permite evaluarea modului de
alocare a fondurilor publice pentru unele activități sau obiective care def inesc necesitățile
publice.

În bugetul de stat structura funcțională a cheltuielilor este:
Partea I : Servicii publice generale;
Partea II : Apărare, ordine publică și siguranță națională;
Partea III : Cheltuieli social culturale ;
Partea IV : Servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu si ape;
Partea V : Acțiuni economice;
Partea VI : Alte acțiuni în care este cuprinsă și cercetarea ș tiințifică;
Partea VII : Transferuri din bugetul de stat;
Partea VIII : Împrumuturi acordate;
Partea IX : Plăți de dobânzi și alte cheltuieli aferente datoriei publice;
Partea X : Rambursări de împrumuturi;
Partea XI : Fondul de rezervă;
Partea XII : Excedent, deficit.
Cheltuielile unităților administrativ -teritoriale care se prevăd în buge tele proprii ale
comunelor, orașelor, municipiilor și județelor sunt cele cuprinse în Anexa 2 la Ordonanța de
Urgență a Guvernului nr.45/2003 privind finanțele publice locale și cuprind:
1. Autorități executive;
2. Învățământ;
3. Sănătate;
4. Cultura, reli gie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret;
5. Asistență socială, alocații, pensii, ajutoare și îndemnizații;

40
6. Servicii și dezvoltare public ă și locuințe;
7. Agricultura și silvicultura;
8. Transporturi și comunicații;
9. Alte acțiuni economice;
10. Alte acțiuni;
11. Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, dobânzilor și comisioanelor aferente;
12. Transferuri către alte bugete;
13. D obânzi aferente datoriei publice și alte cheltuieli;
14. Plăți de dobânzi;
15. Rambursări împrumu turi acordate;
16. Fondul de rezervă bugetară.
Lista cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale se poate dezvolta pe măsura
descentralizării unor servicii publice centrale trecute în subordinea autorităților publice locale.

2.3. Autonomia locală

Orice stat modern asigură căile, mijloacele și acțiunile prin care se permite cetățeanului
participarea la luarea deciziilor și gestionarea treburilor care prive sc colectivitatea și care își
desfășoară munca și viața. Autoritățile administrațiilor de stat c entrale și locale, alese
democratic își împart competențele și responsabilitățile, între ele, pe baza unor principii,
consacrate și mereu perfectibile, care con verg constant spre autonomia locală a colectivităților
teritorial – administrative delimitate în fiecare țară.
Autonomia locală reală nu poate funcționa cu rezultate bune fără asigurarea resurselor
financiare necesare autorităților administrative, instituț iilor și serviciilor de interes local.
Asemenea resurse trebuie să fie într –o proporție corespun zătoare competențelor și
responsabilităților care sunt conferite, prin lege, unităților administrației publice locale. Altfel,
toate principiile administrației locale n – ar avea aplicabilitatea despre care se vorbește.
Finanțele publice locale grupează to ate procedeele de constituire și întrebuințare a
fondurilor bănești de interes local prin intermediul instrumentelor și componentelor sistemului
bugetului publi c național care include și pe cele specifice autorităților locale, instituțiilor și
serviciilor de interes local. Cele mai importante instrumente le reprezintă bugetele locale.

41
Însemnătatea bugetelor unităților administrativ – teritoriale este apreciată m ai mult în
statele unitare deoarece în aceste state, între bugetul de stat și bugetele locale nu se interpune
categoria bugetelor state membre ale federațiilor statale. Situația bugetelor locale rămâne
condiționată în toate statele contemporane de concepți ile de conducere și administrație
centralizată ori descentralizată și de modul în care sunt apli cate aceste concepții în statele cu
regim politic totalitar și dictatorial.
În statele cu regim democrat parlamentar, în ambianța pluralismului politic și al
separației puterilor legislativă, executivă și judecătorească, unităților administrativ –
teritori ale li se acordă autonomia necesară capacității de acțiune în interes public. Această
autonomie este de natură administrativă, condiționată de existența organel or de conducere cu
atribuții deliberative alese de către cetățeni, de recunoașterea calității de persoane juridice și
de dreptul de a avea buget propriu cu venituri și cheltuieli decise de conducerile lor
reprezentative. 36
Regimul politic democratic parlam entar instaurat în România după 1989 a înlăturat
conducerea centralizată și organizarea socialis tă a finanțelor locale bazată pe integrarea
bugetelor locale în bugetul statului și a instituit un regim juridic modern al bugetelor locale
corespunzător concep telor aplicate în statele europene occidentale. Acest regim a fost
consacrat prin dispozițiile r eferitoare la aceste bugete cuprinse atât în Legea finanțelor publice
nr. 72/1996 cât și în Legea administrației publice locale nr. 61/1991.
Din aceste prime re glementări care marchează începutul descentralizării administrative
și financiare redau câteva p revederi care au o importanță hotărâtoare :
➢ fiecare comună, oraș, municipiu, sector al municipiului București, respectiv
municipiul București întocmește buget propriu în condiții de autonomie;
➢ se prevede autonomia locală ca prim principiu al întregii admi nistrații, statuând
competența consiliilor locale, ale comunelor și orașelor ca și a consiliilor județene de a adopta
bugetele anuale ale fiecăruia dintre acest e unități administrativ – teritoriale, precum și de a
stabili impozitele, taxele, celelalte veni turi și eventual împrumuturile necesare executării
acestor bugete 37
Elaborarea și adoptarea bugetelor locale în condițiile de autonomie financiară
garantează in dividualitatea fiecărui buget local în ansamblul bugetelor tuturor comunelor,
orașelor și județe lor. Această individualitate concordă în faptul că “ în relațiile dintre organele

36 Ioan Gliga, Drept financiar , Editura Argonaut, Ckuj -Napoca, 1996,.p.246
37 art. 52, alin.2,3 din Legea finanțelor publice nr 72 / 1996

42
administrației publice locale nu există raporturi de subordonare ”(vezi art. 8 din Legea
Administrației publice locale nr. 69/1996) , fiecare consiliu județean, orășenesc sau comunal
este autonom având și buget propriu autonom față de celelalte bugete locale, ceea ce înseamnă
că nici între bugetele locale nu există relații de subord onare
Dintre competențele autorităților administrației publice locale în domeniul finanțelor
publice locale prezint pe scurt :elaborarea și aprobarea în condiții de echilibru bugetar a
bugetului local ; stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și înca sarea impozitelor și taxelor
locale, precum și a altor venituri ; urmărirea și raportarea execuț iei bugetelor locale, precum și
rectificarea acestora, pe parcursul anului bugetar ;stabilirea și urmărirea modului de prestare a
serviciilor publice de interes local ; administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea
publică și privată a unității admi nistrativ – teritoriale ; contractarea directă de împrumuturi
interne și externe, pe termen scurt, mediu și lung și urmărirea achitării la scadentă a
obligațiilo r ; garantarea de împrumuturi interne și externe pe termen scurt, mediu și lung și
urmărirea ach itării, la scadentă a obligațiilor de plată ; administrarea fondurilor publice locale
pe parcursul execuției bugetare în condiții de eficiență ; stabilirea opți unilor și a priorităților
în aprobarea și în efectuarea cheltuielilor publice locale ; elaborare a, aprobarea, modificarea și
urmărirea realizării programelor de dezvoltare în perspectivă a unităților administrativ –
teritoriale ca bază a gestionării bugetelo r locale.

43

CAPITOLUL III : RAPORT PRIVIND ANALIZA BUGETULUI LOCAL
AL SECTORULUI 2 BUCUREȘTI PE 2017 -2018

3.1. Prezentarea instituției în care se realizează practica
Direcția Venituri Buget Local Sector 2 este un serviciu public de int eres local, cu
personalitate juridică, ce funcționează în subordinea Consiliului Local Sector 2 și urm ărește
stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor, taxelor locale și a altor
venituri ale bugetului local.
În cadrul direcției , compartimentul ales pentru efectuarea stagiului de practică este
Serviciul de Impunere Persoane Fizi ce (S.I.P.F.), în atribuțiile căruia intră stabilirea exactă a
impozitelor, taxelor și a altor venituri datorate la bugetul local al sectorului 2 de către cetățenii
români sau străini, persoane fizice care dețin bunuri mobile sau imobile pe raza sectorului 2,
în conformitate cu prevederile Legii 571/2003 cu modificările și republicările ulterioare.

A Baza legală de înființare

Direcția Venituri Buget Local sector 2 a fost înființată prin Hotărârea Consiliului Local
Sector 2 nr.31 / 12.03.2001. ( Anexa 1)

B Legislația in baza căreia iși desfășoară activitatea

Cadrul legal care reglementează funcționarea instituției include următoarele legi:

44
– Constituția Rom âniei.
– Legea administrației publice locale nr.215/2001.
– Ordonanța Guvernului privind impozitele și tax ele locale nr.36/2002, aprobată prin Legea
nr.522/2002 – incepând cu 01.01.2003. De la 1 ianuarie 2004 prevederile acestei legi au
fost preluate de Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
– O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală cu modificările și c ompletările
ulterioare.
– Hotărilele Consiliului Local al Sectorului 2 privind impozitele și taxele locale.
– Legea nr. 544/12.10.2001 – Privind accesul la inf ormațiile de interes public.
– Legea nr. 182/12.04.2002 – Privind protecția informațiilor clasificate.
– Legea finanțelor publice locale nr.189/1998 și, începând cu 1 ianuarie 2004, Ordonanța de
Urgență a Guvernului nr.45/2003 privind finanțele publice locale.
– Legile anuale de adoptare a bugetului de stat.

C Obiectivele fundamentale urmărite în urmatorii 2 a ni

Prin desfășurarea in optime condiții a activității sale, Direcția Venituri Buget Local
Sector 2, urmărește atingerea unei serii de obiective fundamen tale :
• Îmbunătățirea serviciilor oferite prin sporirea calității comunicării cu contribuabilii;
• Orient area către cetățean și cresterea vitezei de răspuns la solicitarile sale;
• Transpunerea in practică a prevederilor legale actuale cu privire la accesul li ber și
neîngrădit al cetățenilor la informații de interes public;
• Scăderea corupției din sistemul fisc al prin diminuarea contactului direct al
cetățeanului cu funcționarii publici;
• Simplificarea modelului birocratic tradițional din sistemul fiscal românesc ;
• Un management mai bun al procesarii informației care sporește productivitatea
angajaților și reduce costurile de operare;
• Îmbunătățirea activităților desfașurate in cadrul instituției prin definirea și
promovarea proceselor desfășurate și tratarea acesto ra ca un sistem unitar;
• Utilizarea unor metode precum autoevaluarea și analiza efectuată de management ,
pentru imbunătătțirea proceselor.

45
La nivelul Serviciului de Impunere Persoane Fizice II (S.I.P.F), principala provocare
constă în rezolvarea cu prompt itudine a doleanțelor contribuabililor, stopării sesizărilor și
reclamațiilor, cât și colectarea impoz itelor și taxelor într -un mod cât mai eficace, dar
respectând un cadru civilizat, corespunzător țărilor la care România a aderat. În aceste condiții
se are in vedere următoarele :
• Îmbunătățirea comunicării și colaborării între servicii, instituții și cetăț eni;
• Îmbunătățirea calității serviciilor oferite de către Serviciile Impunere Persoane Fizice,
cetățenilor;
• Dezvoltarea unei strategii de informare a cet ățenilor privind activitatea serviciilor de
Impunere Persoane Fizice prin instalarea unor puncte de co nsiliere care să existe în
locurile de acces ale publicului;
• Dezvoltarea unui plan de perfecționare bazat pe evaluarea necesităților;
• Conducerea S.I.P.F. într-o manieră care să permită crearea relațiilor de conexiune între
angajați și cetățeni, în ceea ce privește aspectele sociale, economice;
• Arhivarea electronică a documentelor prin scanarea lor și atașarea la rolul fiscal pentru
o reducere considerabilă a efectuării unei verificări a dosarului fiscal. În felul acesta,
răspunsul către cetățean sau orice a ltă instituție solicitantă a acestuia va fi trimis în cel
mai util timp.

D Modalități de organizare a activității în cadrul instituției analizate.

Struc tura organizatorică a D.V.B.L. Sector 2 este reflectată in Organigramă și în
Regulamentul de Organizar e și Funcționare.
Organigrama redă structura ierarhică a instituției, ansamblul relațiilor care se stabilesc la
nivel instituție și poziția sa ierarhică î n cadrul administrației locale sector 2.

46

Organizarea instituției prezintă trei niveluri ierarhi ce și reflectă tipul de structură
ierarhic funcțională, în care prima treaptă este configurată de următoarele compartimente:
• Serviciul impunere persoane f izice I
• Serviciul impunere persoane fizice II
• Serviciul impunere persoane fizice III
• Serviciul constat are impunere domeniu public
• Serviciul recuperare creanțe persoane fizice
• Serviciul recuperare creanțe persoane juridice
• Biroul monitorizare amenzi
• Servici ul impunere persoane juridice
• Biroul inspecție fiscală
• Serviciul venituri
• Serviciul achiziții publice
• Serviciul cheltuieli
• Serviciul administrativ protecția muncii
• Biroul registratură arhivare electronică

47
Serviciul impunere persoane fizice II

Serviciul Impunere Persoane Fizice II – compartiment de specialitate al Direcției
Venituri Buget Local, are rolu l de a constata și stabili impozite și taxe cuvenite bugetului
local, de la contribuabili – persoane fizice.
Atribuțiile serviciului, corespunzător obiec tului de activitate, sunt următoarele:
• Asigură aplicarea și utilizarea procedurilor, tehnicilor, docum entelor și situațiilor
specifice din domeniul fiscal ;
• Identifică contribuabilii, plecând de la baza de date inițială, completată ulterior, în
baza declar ațiilor și documentelor depuse de contribuabili – persoane fizice, la dosarul
lor fiscal al acestora;
• Întocmește evidența analitică pe fiecare contribuabil și impozit în parte;
• Calculează, potrivit legii, obligațiile fiscale ale contribuabililor – persoane fizice,
formate din impozite, taxe, dobânzi și penalități, de la caz la caz;
• Colaborează cu Biroul Ev idență Autorizații – Construire din cadrul Direcției de
Urbanism, pentru stabilirea și regularizarea taxelor de construire datorate de persoane
fizice;
• Predă, sistematic, Serviciului Recuperare Creanțe Persoane Fizice datele necesare
pentru urmărirea contr ibuabililor carea au taxe neachitate la termen;
• Înregistrează modificările curente în jurnale de activități;
• Actualizează la zi, dosarele fiscale și centr alizează toate datele privind activitatea
serviciului;
• Întocmește și transmite, la termenele stabilite , informările și raportările periodice;
• Operează constatărilor din procesele verbale primite de la alte servicii cu compentențe
în materie;
• Ține evidența centralizată, pe calculator, a obligațiilor fiscale și a contribuabililor –
persoane fizice;
• Vizează t oate documentele eliberate petenților, în drept, de către serviciile de
specialitate ale instituției, inclusiv în cazurile în care solicitanții au obligaț ii bugetare
neachitate;

48
• Trasmite, înspre competenta soluționare, contestațiile formulate de către cont ribuabili
– persoane fizice, către Direcția de Impozite și Taxe din P.M.B., împotriva actelor de
impunere;
• Identifică contribuabilii, persoane fizice, d eținătoare de mijloace de transport, fie
plecând de la fișierul inițial pe care îl actualizează perman ent, fie de la declarațiile de
impunere speciale și a documentelor de dobândire a mijlocului de transport sau, după
caz, de radiere din evidențele Poliție i Rutiere;
• Verifică întocmirea și depunerea, în termenele legale, a declarațiilor de impunere
pentru m ijloacele de transport, în corformitate cu caracteristicile tehnice ale acestora;
• Constată și stabilește obligațiile fiscale ale contribuabililor, precum și amenzilor, în
cazul depășirii termenului legal de declarare, de 30 de zile de la dobândirea mijlocu lui
de transport;
• Înregistrează, zilnic, în jurnalul de activități datele din declaratiile de impunere,
verificate în corelație cu realitatea din document ele însoțitoare, certificate în
conformitate cu originalul acestora;
• Predă periodic Serviciul Recupera re Creanțe Persoane Fizice contribuabililor cu
scadența plății taxelor asupra mijloacelor de transport, depășită;
• Eliberează certificate de atestare patr imonială, cu respectarea întocmai a procedurii
fiscale, general valabile la nivelul direcției;
• Elabore ază și redactează răspunsuri scrise la cererea instituțiilor Statului Român;
• Asigură radierea și certificarea acesteia pentru mijloace de transport ce ies in evidența
direcției noastre;
• Constată și verifică, inclusiv prin deplasări în teren, exactitatea de clarațiilor de
impunere;
• Efectuează analize și întocmește informări în legătura cu verificarea, constatarea și
stabilirea impozitelor și taxelor, rezultat ele acțiunilor de verificare și impunere, măsuri
luate pentru nerespectarea legislației fiscale, cauze le care geenrează evaziune fiscală și
propune măsuri pentru îmbunătățirea legislației fiscale, cauzele care generează
evaziunea fiscală și propune măsuri pentru îmbunătățirea legislației cu privire la
impozite și taxe, în domeniu;
• Îndeplinește orice alte a tribuții repartizate de conducerea direcției38.

38 Regulamentul de Organiza re și Funcționare

49

Pe nivelul doi sunt dispuși directorii adjuncți executivi față de care răspund serviciile și
birourile ant erior menționate cât și serviciile și birourile aflate in subordinea nemijlocită a
directorului execut iv:
• Serviciul prelucrare automată date
• Serviciul juridic
• Biroul consiliere pentru cetațeni
• Biroul resurse umane
• Biroul control intern

Conducerea direcți ei (nivelul I ierarhic) este atribuția, competența și responsabilitatea
directorului executiv aflat în subordinea Primarului ( sector 2) și a Consiliului Local.
Regulamentul de Organizare și Funcționare redă misiunea Direcției Venituri Buget
Local, structu ra sa organizatorică, atribuțiile și răspunderile fiecărui compartiment, in funcție
de nivelul ierarhi c pe care este amplasat. Activitatea instituției este reglementată și prin
Regulamentul de Ordine Interioară. Acesta este un sistem de norme de disciplină interioară ce
are ca scop aducerea la cunoștință a drepturilor și obligațiilor salariaților.

3.2. Aspecte legate de activitatea de finanțare în instituția analizată

A Analiza economico -financiară a D.V.B.L. Sector 2
Indicatori 2017 2018 Indice de
variaț ie Variația
procentuală
VENITURI 665.960,00 702.280,00 105,45 5,45
I. Venituri proprii 462,633, 00 496.633,00 107,34 7,34
1. Venituri curente 627.487,00 661.487,00 105,41 5,41
A. Venituri fiscale 595.420,00 629.420,00 107,71 7,71
B. Venituri nefiscale 32.067,00 32.067,00 100,00 0,00
II. Venituri din capital 10.000,00 10.000,00 100,00 0,00
III. Subvenții 28.473,00 30.793,00 108,14 8,14
CHELTUIELI 665.960,00 702.280,00 105,45 5,45

50

La nivelul bugetului D.V.B.L sector 2 se poate observa ca totalitatea veniturilor pentru
anul 2018, în valoare de 702.280,00, a crescut cu 5,45% față de anul 2017.
De asemenea s -a înregistra t o creștere a cheltuielilor totale din 2018 cu 5,45% față de
2017.

Pentru Venituri

Se poate observa că Veniturile proprii din 2018 au înregistrat o creștere cu 7,34%, astfel
Veniturile Curente au crescut cu 5,41%, în condițiile în care Veniturile fisc ale au crescut cu
5,41% iar cele nefiscale au rămas constante.
De asemenea s -a înregistrat o creștere a nivelului subvențiilor cu 8,14% în timp ce
Veniturile d in capital s -au menținut constante.

Cheltuieli curente 618.940,00 618.846,00 99,98 -0,02
Cheltuieli de p ersonal 206.422,00 207.522,00 100,53 0,53
Cheltuieli materiale și servicii 280.432,00 279.526,00 99,68 -0,32
Subvenții 0,00 0,00 0,00 0,00
Transferuri 12.979,00 12.979,00 100,00 0,00
Cheltuieli de capital 47.020,00 83.416,00 177,40 77,40
Apărare, ord ine publică și
siguranță națională 16.388,00 16.425,00 100,23 0,23
Cheltuieli social -culturale 458.890,00 477.237,00 104 4,00
Sănătate 11.470,00 11.470,00 100,00 0,00
Cultura, religie și acțiuni
privind activitatea sportivă și
de tineret 160.449,00 162.860,00
101,5
1,5
Servicii și dezvoltare publică,
locuințe, mediu și ape 76.208,00 78.886,00 103,51 3,51
Acțiuni economice 18.718,00 34.060,00 181,96 81,96

51
Pentru cheltuieli

Cheltuielile totale din 2018, în comparaț ie cu cele din 2017 au crescut cu 5,45% în
mărimi absolute reprezentând 36 320 lei.
Cea mai semnificativă creștere au înregistrat -o Chetuielile de capital, cu 77,40%, și
Acțiunile economice, cu 81,96%.
Nu s -au acordat subvenții nici în 2017, nici în 2018 , iar Transferurile și Sănătatea au
rămas constante.
Scăderi au fost înregistrate la nivelul Cheltuielilor curente și a celor cu materiale și
servicii, cu 0, 02% respectiv 0,32%.

B Modalități de finanțare a activității desfășurate, particularități.

Potrivit principiului autonomiei locale, reglementat prin Legea administrației publice
locale (Legea nr. 215/2001), autoritățile administrației publice locale au d reptul la resurse
proprii, proporțional cu competențele ce le revin și de care pot dispune în mo d liber.
Direcția Venituri Buget Local Sector 2 este finanțată de la bugetul local și poate folosi
pentru lărgirea activității sale mijloace materiale și băneș ti primite de la persoane fizice sau
juridice, sub formă de donații sau sponsorizări, cu respect area dispozițiilor legale în materie39.
Bugetul instituției este stabilit prin hotărâre a Consiliului Local Sector 2, în conformitate
cu hotărârea Consiliului Ge neral al Municipiului București privind aprobarea exercitării de
către Consiliile Locale ale sec toarelor 1 -6, a atribuțiilor privind aprobarea bugetului local, a
împrumuturilor, virărilor de credite și modului de utilizare a rezervei bugetare și privind
aprobarea contului de încheiere a exercițiului bugetar.
Investițiile publice realizate de autorită țile locale pot fi finanțate în proporții variabile,
prin intermediul următoarelor surse de finanțare:
• rezerve de Trezorerie40;
• subvenții de investiții, astfel d e subvenții putând privi anumite proiecte conform criteriilor
definite;
• împrumutul, prin emitere a unui împrumut sau prin alte forme de credit.

39 Regulamentul de Organizare și Funcționare, art. (2), alin. (2)

40 Regulamentul de Organizare și Funcționare, art. (2), alin (1)

52
C Nivelul și structura cheltuielilor și a veniturilor instituției analizate în ultimii doi ani

Indicatori 2017 2018 Indice de
variație Variația
procentuală
VENITURI 665.960,00 702.280,00 105,45 5,45
I. Venituri proprii 462,633,00 496.633,00 107,34 7,34
1. Venituri curente 627.487,00 661.487,00 105,41 5,41
A. Venituri fiscale 595.420,00 629.420,00 107,71 7,71
B. Venituri nefiscale 32.067,00 32.067,00 100,00 0,00
II. Venituri din capital 10.000,00 10.00 0,00 100,00 0,00
III. Subvenții 28.473,00 30.793,00 108,14 8,14
CHELTUIELI 665.960,00 702.280,00 105,45 5,45
Cheltuieli curente 618.940,00 618.846,00 99,98 -0,02
Cheltuieli de personal 206.422,00 207.522,00 100,53 0,53
Cheltuieli materiale și
servici i 280.432,00 279.526,00 99,68 -0,32
Subvenții 0,00 0,00 0,00 0,00
Transferuri 12.979,00 12.979,00 100,00 0,00
Cheltuieli de capital 47.020,00 83.416,00 177,40 77,40
Apărare, ordine publică și
siguranță națională 16.388,00 16.425,00 100,23 0,23
Cheltu ieli social -culturale 458.890,00 477.237,00 104 4,00
Sănătate 11.470,00 11.470,00 100,00 0,00
Cultura, religie și acțiuni
privind activitatea sportivă
și de tine ret 160.449,00 162.860,00
101,5
1,5
Servicii și dezvoltare
publică, locuințe, mediu și
ape 76.208,00 78.886,00 103,51 3,51
Acțiuni economice 18.718,00 34.060,00 181,96 81,96

53
3.3. Aspecte privind comunicarea și transparența decizională în instituți a publică
analizată

A Prezentarea activității de relații pu blice, particularități ale organizării
Comunicarea cu cetățenii, în orice instituție publică, constituie un factor vital pentru
îndeplinirea eficientă și eficace a rolului instituției respect ive, în conformitate cu misiunea
socială a acesteia. Comunica rea în mediul social contribuie, de asemenea la sporirea
notorietății instituției, la promovarea imaginii acesteia cât și a valorilor sale.
Formele prin care se poate realiza acest tip de comuni care sunt :
• Publicitatea (prin mass – media sau prin propriil e materiale publicitare);
• Mecenatul ( ajutor financiar sau logistic acordat artiștilor, organizațiilor umanitare sau
non – profit);
• Articole care prezintă organizația în publicațiile de specialit ate;
• Organizarea de standuri la târguri și forumuri;
• Organiza rea de zile a porților deschise;
• Acțiuni de consiliere și ajutorare a altor instituții, similare ( dar care în mod real nu sunt
concurențiale) prin detașarea temporară de personal.
Prin intermedi ul comunicării, instituțiile din administrația publică urmăre sc să obțină
următoareale facilități:
• Identificarea – ce răspunde nevoilor instituțiilor administrative de a – și asigura
notorietatea.
• Informarea – care urmărește să facă cunoscută corpului socia l acțiunea administrativă.
• Realizarea unei educații sociale, sub formă de sfaturi, recomandări, rolului din ce în ce
mai important al instituțiilor publice în cadrul vieții sociale.
Cetățeanul trebuie să fie informat cu privire la existența și modul de fun cționare a
serviciilor publice, trebuie ascultat când își exp rimă nemulțumirea, trebuie să – i fie luate în
considerare dorințele și nevoile. Comunicării publice îi revine rolul de a convinge, că prin
politicile instituționale realizate, precum și prin dec iziile publice adoptate, se urmărește un
interes general, obț inându – se astfel adeziunea cetățenilor.
La nivelul D.V.B.L Sector 2, departamentul prin care se stabilesc relațiile cu cetățenii
este Biroul Consiliere Cetățeni , aflat în subordinea Directorulu i Executiv41.

41 Conform Organigramă

54
Biroul Consiliere Cetățeni are rolul d e a menține o legătură directă cu locuitorii
sectorului 2, facilitează accesul la informații și asigura consiliere pe probleme din domeniul
impozitelor și taxelor locale.
Atribuțiile biroului sun t următoarele:
• Furnizează informații, consiliere, sprijin pra ctic si juridic, actionând pentru
îmbunatatirea accesului la informație a cetățenilor, pentru ca aceștia să -și poată rezolva
problemele și să -și exercite drepturile și obligațiile;
• Facilitează ac cesul la informație în domeniul taxelor și impozitelor, ajutâ nd cetățenii
să înțeleagă, care sunt etapele necesare pentru rezolvarea problemelor lor;
• Asigură popularizarea prin mijloace specifice, a legilor și hotarârilor, a altor acte
normative în vigoare , a procedurilor, tehnicilor, documentelor de declarare și im punere, a
modului de stabilire a impozitelor și taxelor locale;
• Asigură distribuirea materialelor informative privind serviciile oferite, în cadrul
Direcției Venituri Buget Local Sector 2;
• Propun e documente tipizate și proceduri cu caracter intern, dupa ca z, specifice
obiectului de activitate;
• Asigură informarea agenților economici și ține evidența centralizată, pe calculator, a
acestora și a obligațiilor fiscale;
• Întocmește și verifică răspunsur ile la reclamațiile și sesizările primite;
• Respectă programu l de lucru, termenele și etapele intermediare de realizare a
activităților care îi sunt repartizate;
• Asigură relații cu publicul, în conformitate cu programul și procedurile aprobate;
• Asigură acc esul liber și neîngradit al oricărei persoane la informațiile de interes public,
conform legislației în vigoare;
• Răspunde de utilizarea în condiții tehnice specifice a dotărilor serviciului;
• Are obligația cunoașterii legislației în vigoare în problematica serviciului;
• Cunoaște și respectă Regulamentul de Organizare și Funcționare;
• Va adopta o ținută morală și vestimentară sobră și decentă atât în relațiile cu colegii de
serviciu, cât și în relațiile cu publicul contribuabil;
• În cazul în care lipsește mai m ult de trei zile, are obligația de a preda înlocuitorului
stabilit, prezentele atribuții spre executare;

55
• Răspunde disciplinar, material sau contravențional, după caz, pentru neexecutarea
întocmai și la termenele stabilite a atribuțiilor de serviciu;
• Îndep linește orice alte atribuții profesionale repartizate de cătr e conducerea direcției;
• Este subordonat direct Directorului Executiv, are în subordine personalul din cadrul
biroului Consiliere pentru Cetățeni și are relații de colaborare, colegiale cu celelal te servicii;
• Răspunde, în condițiile legii, pentru respectare a N.T.S.M. și P.S.I. la locul de muncă;
• Responsabil cu asigurarea calității ( RAC), având pe lângă celelalte atribuții,
responsabilitatea de a se asigura ca procesele desfășurate sunt stabilite, implementate și
menținute în compartimentul din care face pa rte, de a se asigura elaborarea și difuzarea
procedurilor operaționale la cei interesați și de întocmire a informarilor privind implementarea
și menținerea (SMC) în compartimentul din care face p arte.42
Componența acestui compartiment este următoarea :
Șef Birou
Refent Superior
Referent asistent
Inspector asistent
Modalitățile de informare puse la dispoziția cetățenilor constau în :
• Informarea directă pr in intermediul Biroului Consiliere pentru Cetățeni;
• Serviciul vocal de informații ce oferă cetățenilo r acces permanent la informații precum
și înregistrarea mesajelor la nr. de telefon 021 – 253.29.26;
• Sistemului vocal al Primăriei Sectorului 2, inclusiv al direcției la numărul 021 – 9899;
• Pagina de internet : https://www.impozitelocale2.ro .

B Particularități ale procesului de comunicare internă și externă.
Transferul de informații la nivelul intern se realize ază facil având în vedere existența
unei structuri organizatorice raționalizate pe principiul apropi erii managementului de execuție
și al economiei de comunicații. Numărul redus de niveluri ierarhice permite realizarea unei
comunicări eficiente atât în cee a ce privește circulația deciziilor de la structurile de conducere
către cele de execuție cât și a i nformațiilor necesare luării deciziilor, a datelor privind
activitatea compartimentelor, în sens invers. O comunicare eficientă este asigurată și prin
utilizarea unor programe informatice ce optimizează tratarea și transmiterea informațiilor.

42 Regulamentul de Organizare și Funcționare, art.(12)

56
Comunicarea externă cuprinde atât comunicarea cu cetățenii cât și cu celelalte instituții.
Comunicarea cu cetățenii se realizează prin intermediul Biroului Consilier e Cetățeni ale
cărui atribuții le -am prezentat la punctul anterior. Comunicarea externă este facilit ată prin
faptul că direcția a pus la dispoziție pe pagina de internet ( www.impozitelocale2.ro ) o
modalitate d e contactare prin e -mail (office@impozitelocale2.ro)
Pe lângă comunicarea cu cetățenii D.V.B.L Sect or 2 stabilește raporturi de comunicare
externă cu:
– Agenția Națională a Funcționarilor Publici – eliberare de avize pentru proiectele de
hotarare privind mo dificarea structurii organizatorice, organizarea concursurilor in vederea
ocuparii functiilor public e vacante, organizarea concursurilor de promovare.
– Prefectura – consultare la emitere de hotărâri ale Consiliului Local Sctor 2 pentru
probleme sau obiectiv e de interes ale instituției.
– Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și diferite Agenții Guverna mentale – sprijin
în reconversia profesională a șomerilor, asistență de specialitate pentru întocmirea dosarului
de pensie.
– Ministerul Administrației și Int ernelor – depistarea unor persoane plecate din sector ,
dar ramase cu debite în evidențele finanțelo r publice, verificarea identității proprietarilor de
mijloace auto cu debite in evidențele finanțelor publice, asistență de specialitate la efectuarea
contr oalelor organelor abilitate ale Direcției pe teritoriul sectorului 2.
– Camera Notarilor publici – Depistarea moștenitorilor unor persoane decedate , dar
rămase cu debite in evidențele finanțelor publice.

C Analiza modului de aplicare a legii 52/21.01.2003 privind transparența decizională în
administrația publică – M.O. 70/03.02.2003 și Legii 544/12.01.2 001; analiza raportului
anual
Direcția Venituri Buget Local Sector 2 își desfășoară activitatea de relații publice în
conformitate cu legea 544/12.01.200143, prin care se realizează liberul acces la informații de
interes public, potrivit Constituției Româ niei și reglementărilor internaționale, asigurându – se
comunicarea instituției cu persoane fizice și juridice.
În cadrul D.V.B.L Sector 2 compartimentul r esponsabil cu aplicarea legii
544/12.01.2001 este Biroul Consiliere Cetățeni iar funționarul public cu atribuții în această
direcție este șeful birou Mărioara Iordan.

43 Vezi capitolul 1.3

57
Potrivit legii „ fiecare autoritate sau instituție publică are obligația să comunice din o ficiu
următoarele informații de interes public:
a) actele normative care reglementează organizarea ș i funcționarea autoritații sau instituției
publice;
b) structura organizatorică, atribuțiile departamentelor, programul de funcționare, programul
de audienț e al autorității sau instituției publice;
c) numele și prenumele persoanelor din conducerea autorita ții sau a instituției publice și ale
funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autoritații sau instituți ei publice, respectiv: denumirea, sediul,
numerele de telefon, fax, adresa de e -mail si adresa pagin ii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil;
f) programele și strategiile proprii;
g) lista cuprinzând documentele de interes public ;
h) lista cuprinzând categoriile de documente produse și/sau gestionate, potrivit legii;
i) modalit ațile de contestare a deciziei autoritații sau a instituției publice in situația in care
persoana se considera vatamată in privința dreptului de acces la in formațiile de interes public
solicitate.44
În aceste condiții, instituția analizată pune la dispoziți a cetățenilor pe site – ul acesteia
următoarele categorii de informații referitoarea la :
• Acte normative
• Organigrama
• Declarații de avere
• Program de Audiențe
• Funcționarul public responsabil cu difuzarea informațiilor publice
• Surse finaciare
• Buget
• Bilanț ve nituri
• Bilanț cheltuieli
• Lista documentelor de inters public
• Lista categoriilor de documente produse și/sau gestionate
• Cereri, reclamații modalități de cont estare

44 Legea 544 /21.01.2001, art (5),alin (1)

58
• Lista actelor necesare persoanelor fizice și juridice
• Modalități de plată
• Modalități de infor mare
• Lista sediilor D.V.B.L și arondarea pe sedii
• Realizări D.V.B.L
• Regulamentul de Ordine Interioară
• Regulamentul de Organizare și Funcționare
În conformit ate cu articolul (5), alin (2), instituția dispune și de un buletin informativ ce
cuprinde date priv ind cuantumul taxelor și impozitelor și raportul de activitate anuală.
Accesul la informațiile de interes public se poate face la sediul instituției sau pe pagina
de internet a acesteia, în cazul informaților din oficiu, sau la cerere45 prin intermediul Bir oului
Consiliere Cetățeni și a funcționarului public desemnat în acest sens.46
Potrivit raportului anual in anul 2008, Biroul Consiliere Cetățeni a înregistr at
următoarele activități :
– Informare și consiliere directă a cetățenilor, pentru ca aceștia să -și poată rezolva
problemele și pentru a -și exercita drepturile și obligațiile ;
– Îndrumarea cetățenilor către serviciile competente sau către alți furnizori de servicii ;
– Facilitarea accesului la informație privind proceduri, tehnici și documente de decla rare
impunere, a modului de stabilire a impozitelor și taxelor locale ;
– Distribuirea formularelor tipizate ;
– Informarea cetățenilor cu privire la toate actele necesare, în vederea obținerii
serviciului solicitat ;
– Accesul liber și neîngrădit al orică rei persoane la informațiile de interes public ;
– Răspunsuri expediate electronic la peste 250 de solicitări și reclamații primite pe
adresele : office @im pozitelocale2.ro și consilierecetateni@impozitelocale2.ro ; acolo unde
sau constatat nereguli, solic itările au fost direcționate către serviciile de specialitate ;
– Răspunsuri la peste 750 de solicitări primite din partea instituțiilor abilitate să solici te date
referitoare la bunurile aparținând persoanelor fizice care nu au domiciliul în sectorul 2, ș i la
solicitările venite din partea Serviciului Juridic ;

45 Anexa 2
46 Mărioara Iordan, tel.: 021/252.84.09 ; 021/25 2.84.10, fax: 021/252.12
e-mail: office@impozitelocale2.ro

59
– Încasare impozite, taxe locale și amenzi contravenționale, la sediile D.V.B.L., cu POS –ul în
valoare de : 874.035 RON ;
– În prima jumătate a anului s -au efectuat lucrări de registratură la sediul din str. Glinka, nr. 7.
Modalitățile de contestare a deciziilor instituție sunt disponibile pe site -ul acesteia sub
forma unei reclamații electronice tip.

3.4 ANALIZA SWOT

Analiza diagnostic reprezintă una dintre cele mai eficiete instrumente utili zate în
vederea reglării funcționalității unei instituții sau autorități publice și nu numai. Aceasta
implică:
• Documentarea prealabilă asupra domeniului invest igat adică procesul de observare și de
culegere a datelor;
• Analiza cauzală detaliată a datelor ș i informațiilor;
• Identificarea aspectelor pozitive și negative;
• Formularea propunerilor de perfecționare.
În urma observării directe a modului de derulare a act ivității și a climatului de muncă în
cadrul Direcției Venituri Buget Local , prin efectuarea sta giului de practică, cât și a accesului
la informații cu privire la: structura organizatorică, sistemul informațional, realizări în cadrul
D.V.B.L. S2, am putut întocmi următoarul diagnostic.

Puncte forte și puncte slabe

Puncte Forte Puncte Slabe
• Comuni carea facilă la nivelul instituției
având în vedere existența unei structuri
organizatorice ierarhic – funcționale
piramidală, alcătuită pe trei niveluri
ierarh ice
• Existența unor programe informatice
prin care se optimizează activitățile de • Fragmentarea instituției, în sensul că
fiecare din compartim entele sale sunt
amplasate la diferite adrese fapt ce
implică deteriorarea imaginii Direcției
• Inexistența unui spațiu adecvat
desfașurarii activității de relații cu
publicul

60
încasare a dife ritelor categorii de taxe și
impozite de la contribuabili
• Posibilitatea de accesare a informațiilor
de interes public pe site – ul Direcție,
precum și de înregis trare a cererilor și
reclamațiilor cetățenilor în format
electronic
• Direcția operează cu funcțio nari cu
experiență profesională deosebită ce
cunosc și aplică reglementările legislative
în domeniu • Existența unui Birou de Control Intern
recent cu un nr. insuficient de funcționari
pentru a desfășura un control optim al a
activitățiilor
• Spațiul insuficient în raport cu volumu l
mare de documente gestionate și arhivate
• Nr. redus de funcționari în comparație
cu volumul de muncă
• Cunoștințe insuficiente ale
funcționarilor în ceea ce priv ește
utilizarea calculatorului și a programelor
informatice

Cauzele care au generat puncte fo rte și puncte slabe
La nivelul D.V.B.L. Sector 2 cunoașterea și aplicarea normelor juridice în vigoare a
făcut posibilă îndeplinirea cu eficiență a obiectivelor instituției. Astfel organizarea structurală
a instituției s -a finalizat cu o configurație in ternă în care identificăm trei niveluri ierarhice.
Această stare de lucruri constituie un aspect pozitiv în ceea ce privește eficiența transmiteri și
implementării deciziilor la nivelul structurile de execuție dar și în vederea transferului datelor
către s tructurile de conducere pentru optimizarea procesului decizional. Pe aceleași
coordonate legale s -a înscris și procesul de recrutare, selecție și numire a funcțion arilor
publici din cadrul instituției, fapt ce a permis încadrarea în muncă a unor persoane c u
experiență ce îndeplineau condițiile legale de ocupare a diferitelor categorii de funții publice
din din cadrul direcției.
Un alt aspect pozitiv, cel privind inf ormatizarea proceselor derulate în cadrul Direcției
are la bază concertarea activității de alinierea la Programul Guvernului privind informatizarea
administrației publice locale cu necesitatea “racordării” la standardele și exigențele europene
privind furn izarea serviciilor publice. În această sens s -au realizat achiziițiile publice
prevăzute în c ap.5.
Inexistența unei clădiri care să înglobeze toate compartimentele D.V.B.L. Sector 2 a
condus la fragmentarea instituției in opt sedii disticte, acest aspect afectând imaginea
Direcției.

61
De asemenea, acest fapt este cauză generatoare și de alte punct e slabe. Mai exact, a
condus la imposibilitatea desfășurării în optime condiții a activității de relații cu publicul fapt
ce a determinat nemulțumirea cetățenilor contribuabili nevoiți să aștepte la rând. Lipsa
spațiului a cauzat și imposibilitatea realiză rii unei arii corespunzătoare pentru arhivă.
Deși l -am menționat ca fiind un punct forte, încadrarea personalului pe criteriile stric
stabilite în legislație poate da naștere și unor aspecte negative. Astfel, pe lângă condițiile
prevăzute de lege, recrutar ea, selecția și numirea posibililor ocupanți ai unei funcții publice ar
trebui să conțină și alte criterii de evaluare în raport cu specificul activității desfășur ate în
instituție. În aceste condiții s -ar reduce riscul ca funcționarii nou încadrați să nu posede
cunoștințe precum cele de operare pe calculator.
Potrivit raportului Biroului Resurse Umane cu privire la numărul candidaților înscriși la
concursurile de ocupare a funcțiilor publice vacante din cadrul Direcție, la multe din aceste
concursuri nu s -a prezentat niciun candidat iar diagnosticul general a fost : prezența foarte
slabă. Astfel putem conchide fie că activitatea de informare publică nu a fost reali zată
corespunzător fie că statul de funcționar public în cadrul D.V.B.L. Sector 2 nu este unu l
suficient de promovat pentru a surescita interes din partea potențialilor candidați. Acestea pot
constitui factorii cauzali ai lipsei de personal.
Inexistența u nei activități optime de control este cauzată de înființarea recentă a unui
compartiment căru ia să îi revină o astfel de sarcină. Acesta însă nu deține o autoritate
suficientă la nivelul instituției, operând doar cu trei funcționari.

Recomandări.

În vede rea eficientizării activității desfășurate în cadrul Direcției Venituri Buget Local
Sector 2 cât și a îmbunătățirii imaginii acestei instituții trebuie să acționăm asupra cauzelor
generatoare de disfuncționalități.
Avem în vedere în primul rând recomandar ea achiziției/construirii unui nou imobil, care
să constituie sediul central al Direcției și în care să fie integrate toate compartimentele din
structura acesteia. Soluționarea acestui aspect va consolida imaginea publică a instituție. Mai
mult, faptul că funcționarii de la ghișee își deșfăsoară activitatea într -un spațiu foarte restâns,
crează c ondiții de muncă inadecvate pentru ei, cât și disconfort pentru cetățeni. Acest cadru
impropriu în care se derulează activitatea duce în final la lipsă de agreabili tate în raporturile
cu contribuabili, stres, ignoranță în muncă și scăderea eficienței. Toto dată, prin această

62
măsură s -ar rezolva și problema spațiului de depozitare a documentelor, care în prezent
constituie o deficiență majoră. Trebuie avut în vedere că funcționarea într -un sediu mai mare
ar face posibilă atribuirea unui spațiu mai amplu pentr u desfășurarea activității de relații cu
clienții. În aceste condiții pot funcționa două ghișee, unul pentru încasare cu POS -ul și celălat
pentru emiterea notelor d e plată, evitându -se, astfel, aglomerația ce apare zilnic. Importanța
acestui aspect este da tă și de faptul că toate aceste informații ajung la Serviciul Venituri
pentru a fi operate în baza de date, iar transmiterea lor separată (cele în fomat electronic și
cele redactate) optimizează înregistrarea și prelucrarea asigurând eficiență la nivelul
Serviciului.
O altă propunere de îmbunătățire a activității D.V.B.L.Sector 2 are în vedere întărirea
autorității Biroului Contol Intern. Acest lucru se poate realiza prin transformarea Biroului în
Serviciu, fapt ce presupune și încadrarea unui număr mai mar e de funcționari. Desfășurarea în
optime condiții a activității acestui compartiment depinde și de competențele personalului ce
își desfășoară activitatea în cadrul său. Potrivit acestui raționament sugerăm participarea
funcționarilor la cursuri de perfec ționare/ instruire profesională.
De asemenea Direcția Venituri Buget Local Sector 2 trebuie să ia în considerare pentru
optimizare activității sale, încadrarea unui personal cât mai competent. În acest sens, pe lângă
criteriile rigid preluate din legislați e, evidente în anunțurile privind posturile scoase la concurs
de instituție, pentru recrutarea și selecția posibililor candidați în funcțiile publice este necesar
să se aibă în vedere și dezvoltarea unor criterii în concordanță cu specificul activității sa le.
Spre exemplu propunem introducerea unui test al abilităților de operare pe calculator, sau
testarea aptitudinilor manageriale pentru funcțiile de conducere ( șe f birou, șef serviciu).
Prima sugestie ar reduce costurile ulterioare, pe care instituția tr ebuie să le suporte în vederea
pregătirii profesionale a funcționarilor, pregătire a cărei necesitate reiese din raportul de
activitate al fiecărui compartiment. Vo rbind despre a doua propunere pe coordonatele selecției
funcționarilor, este evidentă import anța sa în condițiile în care un manager public știe să -și
motiveze personalul din subordine, să -i înțeleagă nevoile și să -l determine să acționeze în
direcția atin gerii obiectivelor individuale și ale instituției în general.
Deficitul de personal cu care se confruntă D.V.B.L Sector 2, în raport cu volumul de
muncă ce trebuie acoperit ar putea fi soluționat prin creșterea numărului de posturi la nivelul
serviciului pentru adaptarea activității de stabilire, impunere și colectare a impozitelor și
taxelor l a mediul dinamic extern caracterizat de un numar mare de locuitori.

63
Pe de altă parte se poate avea în vedere și publicarea pe mai multe canale a posturilor
vacante în instituție. În opinia mea acțiunea de informare publică nu trebuie să se rezume doar
la precizarea elementelor cerute de legislație. Ea ar trebui să cuprindă descrieri detaliate ale
avantajelor de a fi funcționar în acestă instituție și, în general, a b eneficiilor de a lucra pentru
Stat. O astfel de măsură poate rezolva problema numărului redu s de candidați ce s -au
prezentat la concursurile de ocupare a unei funcții publice în cadrul Direcției.47
Pentru a -și îndeplini cât mai eficient obiectivele și în co nformitate cu misiunea ei
economico -socială D.V.B.L Sector 2 trebuie să lucreze cu profesini ști. Având în vedere că în
cadrul instituție există funcționari ce posedă insuficiente cunoștințe de operare pe calculator
propunem realizarea unor investiții în st agii de pregătire profesională a acestora. De asemenea
trebuie luată în considerare perfecți onarea pregătirii profesionale și a aptitudinilor de
comunicare ale personalului de la ghișeu, prin cursuri de specialitate și găsirea unei formule
care să asigure orientarea spre contribuabili, spre satisfacerea dorințelor acestora.
Aplicarea unor astfe l de măsuri va spori considerabil eficența cu care instituția satisface
interesul general al cetățenilor sectorului 2 în virtutea îndeplinirii misiunii sale economi co-
sociale.

47 Potrivit raportului de activitate al Biroului Resurse Umane

64
CONCLUZII

Rolul autorităților locale într -o țară cu o econ omie de piață trebuie să fie acelea de a
furniza cetățenilor din jurisdicția lor acele servicii de bază sau bunuri esențiale pe care piața
este improbabil sau incapabilă de a le asigura eficient, echitabil și în cantitatea sau de calitatea
adecvată necesit ăților legitime ale cetățenilor individuali sau ale colectivității locale. Există o
mare diversitate de moduri în care sunt concepute responsabilitățile autorităților locale în
diferite țări ale lumii și nu există o singura soluție bună pentru modul în car e responsabilitățile
sunt atribuite unei categorii sau alteia de administrație locală sau rămâne în sarcina
administrației centrale. În concordanță cu principiul subsidiarită ții, orice obligație publică ar
trebui să fie atribuită celui mai scăzut nivel de autoritate posibil care are capacitatea să și -o
asume efectiv și eficient. Cu toate acestea, nu există în lume vreo țară în care autoritățile
locale să se bucure de o liberta te totală și neîngrădită în ceea ce privește strângerea veniturilor
sau deciziile asupra cheltuielilor. Totul depinde de filozofia politică dintr -o țară, de politicile
acesteia, de natura responsabilității avute în vedere, de caracteristicile fizice și con dițiile
economice din fiecare colectivitate locală și de capacitatea efectivă a au torităților locale de a –
și asuma o anumită responsabilitate.
Pentru o mai bună înțelegere a procesului de realizare a echilibrului financiar, este
necesară analiza elementel or structurale ale acestuia, relațiile de complementaritate ce iau
naștere între d iferitele categorii de fonduri constituite în economie și care imprimă
echilibrului financiar caracterul unui echilibru de sistem , păstrând cu toate acestea
individualitatea fiecărui fond: individualitatea bugetului de stat, individualitatea bugetelor
locale.
Echilibrul bugetelor locale se asigură prin alocarea de la bugetul de stat a sumelor
necesare, sub forma transferurilor sau a sumelor defalcate din veniturile bugetului de stat
atribuite prin lege. Existența unui asemenea procedeu tehnic indică existe nța problemei
privind descentralizarea bugetară și mărirea gradului de independență a bugetelor locale, care
trebuie susținută din resurse financiare proprii și de participar ea responsabilă a colectivităților
locale la promovarea propriilor interese, în st rânsă concordanță cu interesul național.
Importanța transferurilor bugetare derivă dintr -o dublă semnificație și anume: pe de o
parte, există necesitatea obiectivă de susține re a unor unități teritoriale, care nu pot, prin

65
performanțele sale economice, să -și acopere cheltuielile și, pe de altă parte, aceasta creează
unele inconveniente unităților puternice din punct de vedere economic, cât și realizarea
insuficientă a potenția lului economic al administrațiilor cu mai multe nevoi.
Politicile bugetare locale trebuie să aibă în vedere principiul solidarității prin care să se
poate realiza ajutorarea unităților administrativ -teritoriale, precum și a persoanelor fizice
aflate în sit uație de extremă dificultate, prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară
constituit în bugetul local.
Procesul de fundamentare al sistemului de transferuri interguvernamentale și al
sistemului de echilibrare trebuiesc urmărite în legătură cu dez echilibrele ce pot apare
(dezechilibrul vertical și dezechilibrul orizontal).
Așa cum propune și Institutul de politici publice dezechilibrele orizontale inter –
regionale (sau inter -județene) pot fi reduse prin îmbunătățirea sistemului de echilibrare,
evitâ ndu-se omogenizarea artificială a acestor entități (regiuni sau județe). Dezechili brele
orizontale intra -regionale (sau intra -județene) pot fi reduse prin focalizarea (concentrarea)
sistemului de echilibrare asupra celor mai sărace localități sau prin folo sirea impozitelor
naționale partajate pe baza numărului de locuitori – metoda cu u n puternic caracter egalizator
spre deosebire de partajarea pe baza originii colectării.
Din bugetul de stat, prin bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia,
precum și din alte bugete se pot acorda transferuri către bugetele locale pentru finanțarea unor
programe de dezvoltare sau sociale de interes național, județean ori local.
Există o serie de dispute între comunitățile care realizează venituri proprii suf iciente și
cele care dispun de mai puține resurse proprii și nu reușesc să -și acop ere cheltuielile de
întreținere a localității. Reprezentanții comunităților mai bogate merg până la soluții extreme,
ca eliminarea procedurii echilibrării bugetelor locale. C omunitățile locale mai avute dețin
diverse avantaje economice, sociale, demografic e care le permit o dezvoltare continuă și
echilibrată. Ele au tendința de a învinovăți comunitățile mai sărace, pierzând din vedere faptul
că, în Europa de azi conceptul de b ază pe care se construiește teoria dezvoltării este coeziunea
economică și socială .
Așadar, dezvoltarea economică și socială trebuie să se bazeze pe o structură spațială
echilibrată. Din această perspectivă se consideră că dezvoltarea inegală a teritoriil or reflectă

66
slăbiciuni economice ale ansamblului și sunt de neacceptat deoarece, l a rândul lor, devin sursă
de instabilitate politică și economică.
Având în vedere cele menționate anterior o soluție de mijloc este solidaritatea
comunităților locale, o soli daritate menită să mențină un echilibru între așteptările ambelor
tipuri de comun ități. Doar o dezvoltare teritorială echilibrată va genera dezvoltarea economică
sănătoasă pe ansamblu, iar nu adâncirea decalajelor existente. Dincolo de acest lucru trebuie
remarcat faptul că, principiul echilibrării în vederea eliminării decalajelor eco nomice și
sociale este unul european. Carta Europeană a Autonomiei Locale conține două articole care
vin să sprijine principiul echilibrării. Primul dintre ele prevede proteja rea comunităților locale,
mai slabe din punct de vedere financiar, prin folosirea unor mecanisme de echilibrare menite
să corecteze efectele înzestrării diferite a localităților. Cel de -al doilea prevede ca autoritățile
locale să fie consultate asupra modu lui în care vor fi repartizate fondurile de la nivel central
destinate echilibrăr ii.
Astfel, cea mai bună alternativă care există pentru ameliorarea discrepanțelor dintre
comunități o reprezintă solidaritatea acestora, o solidaritate care să mențină în ace lași timp și
un echilibru între pretențiile comunităților mai avute și așteptăril e celor mai puțin bogate
deoarece acest lucru va genera o dezvoltare economică și socială în ansamblu.
Un sistem bun de transferuri trebuie să permită autoritățile locale să f ie stimulate să
realizeze venituri proprii astfel încât ele nu trebuie să fie suf iciente. De asemenea, trebuie
asigurat un echilibrul și la nivelul competenței autorităților locale și a resurselor
descentralizate. Este recomandat, ca sumele acordate să fie previzibile pe o perioadă mai mare
de timp, astfel încât să permită autoritățilo r locale să realizeze cheltuieli conform unei
strategii, conform unor obiective pe termen lung.
Intrarea României în UE, face necesar ca aceasta să respecte politica de dezvol tarea
promovată de toate țările din UE care este o politică de coeziune economică și socială, bazată
preponderent pe măsuri active de dezvoltare. Sprijinul financiar și politic acordat de Uniunea
Europeană are ca scop atingerea unui nivel de dezvoltare sup erior, capabil să ofere avantaje
economice și sociale atât pe plan intern, cât și extern.
Regionalizarea este o tendință comună a evoluției organizării teritoriale a statelor
europene și regiunile care asigură descentralizarea deciziei la nivel local, pro vincial sau
regional s -au dezvoltat și ca o consecință a nivelului ridicat al fon durilor destinate obținerii

67
coeziunii economice și sociale la nivelul întregii UE prin eliminarea și prevenirea
dezechilibrelor între regiuni.

68

BIBLI OGRAFIE

1. Belean P., Anghelache G., Risti L., Gânguță A. – Bugetul public
șiTrezoreri apublicăînRomânia, EdituraEconomică, București, 2007
2. BistriceanuGh., Popescu Gh. – Bugetul de stat al României, EdituraUniversitară, București,
2007;
3. Clipici E. – Bugetșitrezoreriepublică. Manual
universitarpentruÎnvățământulFrecvențăRedusă, Editur aUniversității din Pitești, 2010;
4.Moșteanu T. (coord.) – Bugetșitrezoreriepublică, Ediția a III -a, EdituraUniversitară,
București, 2008;
5. Cioponea, Mariana -Cristin a, – Finanțepubliceșiteoriefiscală,EdituraFundației „România de
Mâine”, 2007; 6. Teodor escu M. – Fiscalitate,Editura Cartea Universitară, București, 2006.