Specializarea : Finanțe Bănci , [602840]
UNIVERSITATEA „ ȘTEFAN CEL MARE”
SUCEAVA
Facultatea de Științe Economice și Administra ție Publică
Departamentul ID
Specializarea : Finanțe Bănci ,
Anul III, Sem I
BUGET ȘI TREZORERIE
PUBLIC Ă
Curs pentru înv ățământ la distan ță
Asist. univ. drd. Ani șoara APETRII
2008
CUPRINS
CAPITOLUL I…………………………………………………………………………………………………….. …… 6
Bugetul public – principalul mecanism de traducere în fapt a conceptului și funcțiilor
finanțelor publice……………………………………………………………………………………………………. … 6
1.1. Concepte privind mecanismul financiar, sistemul bugetar și bugetul publi c în general …….. 6
1.2. Bugetul de stat- concept și caracteristici ……………………………………………………………………………. 8
1.3. Principiile bugetare …………………………………………………………………………………………………………….. 10
1.3.1. Prezentare general ă………………………………………………………………………………… 10
1.3.2. Principiile și regulile bugetare ………………………………………………………………………….. 10
CapITOLUL II ……………………………………………………………………………………………………. …. 18
Procesul bugetar la nivelul bugetului de stat…………………………………………………………….. 18
2.1. Competen țe și responsabilit ăți în procesul bugetar …………………………………………………………. 18
2.2 Elaborarea proiectelor de buget etap ă a procesului bugetar …………………………………………… 21
2.3. Examinarea și aprobarea proiectului bugetului de stat ……………………………………………………. 23
2.4.Execu ția bugetului de stat …………………………………………………………………………………………………… 24
2.4.1.Execu ția veniturilor bugetului de stat ……………………………………………………………. 25
2.4.1.Execu ția cheltuielilor bugetului de stat ………………………………………………………….. 27
2.5.Încheierea execu ției bugetare ……………………………………………………………………………………………… 32
CAPITOLUL III …………………………………………………………………………………………………… .. 36
Particularit ăți privind bugetele locale, bugetul asigur ărilor sociale de stat și cele constituite
din fonduri speciale și mijloace extrabugetare………………………………………………………….. 36
3.1. Structura, elaborarea, aprobarea și execuția bugetelor locale ………………………………………… 36
3.2. Bugetul asigur ărilor sociale de stat ………………………………………………………………………………. 42
3.3. Particularit ăți privind bugetele din fondurile speciale și din mijloacele extrabugetare
(venituri proprii) ………………………………………………………………………………………………………………. …….. 43
3.3.1. Bugetul Fondului na țional unic al asigur ărilor sociale de s ănătate………………….. 43
3.3.2. Bugetul asigur ărilor pentru șomaj ……………………………………………………………….. 45
3.3.3. Bugetele din mijloacel e financiare extrabugetare …………………………………………… 46
CAPITOLUL IV……………………………………………………………………………………………………. .. 49
Echilibrul bugetar și unele metode…………………………………………………………………………… 49
și tehnici de elaborare a bugetului public na țional ……………………………………………………. 49
4.1. Conceptul, evolu ția și gestionarea de ficitului bugetar ……………………………………………………. 49
4.2. Metode de dimensionare și finanțare a deficitului bugetar …………………………………………….. 53
4.2.1. Metode de m ăsurare a deficitului bugetar …………………………………………………….. 53
4.2.2. Instrumente și tehnici utilizate în țările dezvoltate pentru finan țarea deficitului
bugetar și refinanțarea datoriei publice …………………………………………………………………. 54
4.2.3. Instrumente folosite în România pentru finan țarea deficitelor bugetare ……………. 55
4.3. Unele metode și tehnici de elaborar e a bugetului public na țional …………………………………. 56
CAPITOLUL V …………………………………………………………………………………………………….. .. 62
Bugetul general al Uniunii Europene ……………………………………………………………………….. 62
5.1. Principiile fundamentale al e bugetului Uniunii Europene ……………………………………………….. 62
5.2. Etapele proc edurii bugetare …………………………………………………………………………………………………….. 63
5.3. Structura bugetul ui Uniunii Europene …………………………………………………………………………………….. 64
CAPITOLUL VI……………………………………………………………………………………………………. .. 68
Structura organizatoric ă și rolul Trezoreriei statului în România …………………………….. 68
6.1. Necesitatea organiz ării Trezoreriei publice în România …………………………………………………. 68
6.2. Premisele înfiin țării Trezoreriei Statului ………………………………………………………………………… 69
6.3. Importan ța organizării Trezoreriei Statului ……………………………………………………………………… 70
6.4. Organizarea Trezoreriei Statului ……………………………………………………………………………………….. 71
6.4.1. Organizarea Trezoreriei statului în România la nivel central ……………………………………… 74
6.4.2. Organizarea Trezoreriei stat ului în plan teritorial ………………………………………………………… 75
CAPITOLUL VII …………………………………………………………………………………………………… .7 9
Funcțiile și principiile de baz ă ale funcționării Trezoreriei publice în România…………. 79
7.1. Funcțiile Trezoreriei publice ……………………………………………………………………………………………… 79
7.1.1. Func țiile clasice ale Trezoreriei …………………………………………………………………… 79
7.1.2.Func țiile moderne ale Trezoreriei publice ……………………………………………………… 81
7.2. Funcțiile Trezoreriei st atului în România ………………………………………………………………………… 83
7.3. Regulile și principiile de baz ă ale funcționării Trezoreriei statului în România ………….. 85
CAPITOLUL VIII………………………………………………………………………………………………….. .8 8
Operațiunile bancare ale trezoreriei statului…………………………………………………………….. 88
8.1. Relația Trezoreriei Statului cu sistemul bancar ……………………………………………………………….. 88
8.2. Asem ănări și deosebiri din punct de vedere conceptu al al obiectului de activitate între
Trezoreria public ă și băncile comerciale …………………………………………………………………………………. 89
8.3. Opera țiuni pasive ale Trezoreriei Statului ……………………………………………………………………….. 90
8.4. Opera țiuni active ale Trezoreriei Statului ………………………………………………………………………… 93
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………. ……….. 98
SCOPUL CURSULUI
Economia public ă reprezint ă о component ă a științei economice, саrе studiază rolul și
comportamentul statului, precum și impactul activit ății sale asupra economiei na ționale și, în
consecință, asupra bun ăstării cetățenilor.
În conformitate cu planul de înv ățământ, studen ților de la specia litazea "Contabilitate și
informatic ă de gestiune” ", semestrul V sec ția fără frecvență le este propus ă pentru studiu
disciplina universitar ă "Buget și trezorerie public ă".
Disciplina are ca scop instruirea teoretic ă și formarea aptitudinilor practice în domeniul
metodelor și tehnicilor gestiunii f ondurilor financiare publice și, în special, al sistemului bugetar
al statului. Disciplina trateaz ă și o serie de aspecte legate de teoria și practica financiar ă privind
procesul de constituire, repartizare și utilizare a resurselor fina nciare publice ale statului.
Disciplina Buget si trezorerie publica asigura cunoa șterea problematicii bugetare si a
trezoreriei statului. Con ținutul cursului se fundamenteaz ă pe dezvoltarea conceptului de buget
public, procedura bugetara, pe aprobarea si executarea acestuia; modul de organizare si
conducere a trezoreriei statului, principii si mecanisme de func ționare, organizarea contabilit ății
in trezoreriile statului si analiza fluxurilor financiare derulate pr in trezoreria statului.
În forma sa actual ă, lucrarea se adreseaz ă, în primul rând, studen ților de la înv ățământul
la distanță, fiind elaborat ă în sistem modular, structurat ă logic în dou ă module distincte care,
luate la un loc, formeaz ă un tot unitar coerent.
În același timp, lucrarea asigur ă, în egală măsură, fondul de cuno ștințe necesar tuturor
studenților economi ști, fiind un îndreptar util și speciali știlor care desf ășoară activitate în
domeniul economic și financiar
OBIECTIVELE CURSULUI
1. Prezentarea con ținutului teoretic și organizatoric al si stemului bugetar, în special al bugetului
de stat.
2. Fundamentarea principiilor și regulilor bugetare care stau la baza constituirii bugetelor în
economie.
3. Prezentarea și sistematizarea etapelor procesului bugetar.
4. Prezentarea particularit ăților privind structura, elaborarea, aprobarea și execuția bugetelor
locale.
5. Prezentarea bugetului asigur ărilor sociale de stat.
6. Prezentarea particularit ăților privind bugetele constituit e din fondurile speciale (Bugetul
Fondului na țional unic al asigur ărilor sociale de stat, Bugetul asigur ărilor pentru șomaj)și din
mijloace extrabugetare (venituri proprii).
7. Evidențierea cauzelor și a modului de finan țare a deficitelor bugetare.
8. Prezentarea instrumentelor utilizate în țările dezvoltate pentru finan țarea deficitului bugetar
și refinanțarea datoriei publice.
9. Evidențierea instrumentelor folosite în România pentru finan țarea deficitelor bugetare.
10. Prezentarea metodelor și tehnicilor de elaborar e a bugetului public na țional.
11. Prezentarea bugetului genera l al Uniunii Europene.
12. Prezentarea premiselor și importan ței înființării Trezoreriei Statului.
13. Prezentarea modului de organizarea a trezoreriei la nivel central și în plan teritorial.
14. Evidențierea func țiilor clasice și a funcțiilor moderne ale Trezorerie.
15. Prezentarea regulilor și principiilor de baz ă ale funcționării Trezoreriei statului în România.
16. Evidențierea asem ănărilor și deosebirilor din punct de vedere conceptual al obiectului de
activitate între Trezoreria public ă și băncile comerciale.
17. Prezentarea opera țiunilor active ale Trezoreriei Statului.
18. Prezentarea opera țiunilor pasive ale Tr ezoreriei Statului
CAPITOLUL I
BUGETUL PUBLIC – PRINCIPALUL MEC ANISM DE TRADUCERE ÎN FAPT A
CONCEPTULUI ȘI FUNCȚIILOR FINAN ȚELOR PUBLICE
În cadrul acestui capitol sunt reliefate o serie de concepte generale privind con ținutul,
necesitatea și funcțiile finanțelor în cadrul mecanism ului economiei de pia ță, sistemul bugetar și
bugetul public în general. Impactul finan țelor asupra economiei este determinat nu numai de
proporțiile redistribuirii produsului in tern brut pe care o genereaz ă, dar și de modul cum se
realizează acest proces.
1.1. Concepte privind mecanismul financiar, sistemul bugetar și bugetul public în
general
Mecanismul financiar, parte integrant ă a mecanismului economic, este cons tituit din
totalitatea structurilor, formel or, metodelor, principiilor și pârghiilor economico-financiare, prin
intermediul c ărora se constituie, se administreaz ă și se utilizeaz ă fondurile b ănești publice ale
statului, necesare îndeplinirii func țiilor și sarcinilor sale, direc ționate în special pentru o
dezvoltare economic ă durabilă și pe aceast ă bază a asigurării unui standard de via ță corespunz ător.
Altfel spus, el exprim ă modul de organizare și conducere a fluxu rilor financiare prin care se
realizează constituirea, repartizarea și utilizarea fondurilor financiare publice în societate.
Mecanismul financiar trebuie s ă asigure și să stimuleze o desf ășurare eficient ă a activității
tuturor subiec ților economici produc ători de bunuri materiale și servicii și, pe aceast ă bază,
crearea de valoare ad ăugată, venit na țional, resurse financiare publice abundente. Func ționarea
mecanismului financiar const ă deci în capacitatea acestuia de a asigura desf ășurarea normal ă a
circuitului fluxurilor financiare publice în cuantumul necesar societ ății, pentru asigurarea
funcționării normale a tuturor institu țiilor publice ale statului prin intermediul c ărora acesta î și
exercită atribuțiile și funcțiile sale. El nu este dat odat ă pentru totdeauna, este perfectibil în timp,
el trebuie s ă fie dinamic și să aibă o structur ă suficient de flexibil ă.
Unele dintre componentele sale au un grad ma i ridicat de stabilitate, cum ar fi: sistemul
financiar, structura organelor financiare, în timp ce altele au un caracter mai mobil, cum este
cazul pârghiilor financiar-fiscale, bugetare și, în general, a reglement ărilor cu caracter
financiar-juridic.
Traducerea în fapt a func țiilor finan țele publice ale României genereaz ă un întreg
sistem de rela ții economice, exprimate sub form ă bănească, prin intermediul c ărora se asigur ă
formarea, repartizarea și utilizarea f ondurilor publice b ănești necesare statului și
organismelor sale pentru satisfacer ea nevoilor generale ale societ ății. Constituirea, repartizarea și
utilizarea fondurilor publice se realizeaz ă, după metode și tehnici specifice, având la baz ă
principiul rambursabilit ății sau a nerambursabilit ății, și care, apoi, cap ătă diverse destina ții.
Ansamblul acestor metode, tehnici și logistica necesar ă, prin intermediul c ărora institu țiile
statului special create constituie și utilizeaz ă resursele financiare publice, creeaz ă un sistem
coerent de rela ții financiare, denumit simplu: sistemul financiar-bugetar.
Derularea resurselor financiare în cadrul acestui sistem se realizeaz ă printr-un complex
întreg de planuri financ iare (bugete), care, în sens mai larg, exprim ă:
ș relațiile de transfer de resurse b ănești fără echivalent și nerambursabil;
ș relațiile de împrumuturi de resurse b ănești, purtătoare de dobând ă (creditul public);
ș relațiile de transfer de resu rse financiare în schi mbul unei contrapresta ții viitoare
care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu (asigur ările de bunuri, persoane,
răspundere civil ă);
ș relațiile care apar în procesul form ării de resurse b ănești la dispozi ția
instituțiilor publice (mijloace extrabugetare).
Sistemul financiar este privit deci ca rela ții reflectate prin:
ș bugetele locale;
ș bugetul de stat;
ș bugetul asigur ărilor sociale de stat;
ș bugetele fondurilor specia le (bugetul Fondului na țional unic al asigur ărilor sociale de
sănătate și bugetul asigur ărilor pentru șomaj);
ș bugetele institu țiilor publice autonome;
ș bugetele de venituri și cheltuieli ale agen ților economici și ale altor subiec ți
economici;
ș bugetul Trezoreriei statului;
ș bugetul institu țiilor publice finan țate integral sau par țial din bugetul de stat;
ș bugetele societ ăților bancare, de asigur ări și reasigurări;
ș bugetele constituite pe seama fondurilor externe nerambursabi le, bugetu l fondurilor
provenite din credite externe cont ractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și
alte costuri se asigur ă din fonduri publice.
Cu excep ția bugetelor agen ților economici, societ ăților bancare, de asigur ări și a altor
posibili subiec ți economici, restul buge telor fac parte din a șa-zisul sistem bugetar.
La baza întregului sistem bugetar st ă ceea ce noi în mod generic numim bugetul, care
cel mai simplu definit el „este un document prin care sunt prev ăzute și aprobate în fiecare an
veniturile și cheltuielile sau, dup ă caz, numai cheltuielile, în func ție de sistemul de finan țare a
instituțiilor publice.
Cu alte cuvinte, orice bu get prin care se deruleaz ă fonduri publice se prezint ă ca un plan
financiar, prin intermediul c ăruia sunt prev ăzute veniturile și cheltuielile pe o perioad ă
determinat ă de timp (an, trimestru, lun ă), în scopul îndepl inirii unor obiective și sarcini precis
stabilite la nivelul entit ăților la care se refer ă acel buget (stat, unit ăți administrativ-teritoriale,
instituții publice etc). În acest context, el constituie și un important plan op erativ, din punct de
vedere financiar, iar ca și conținut, așa cum s-a mai precizat, exprim ă, în ultim ă instanță, relații
sociale de natur ă economic ă care se stabilesc între participan ții la executarea acel ui plan financiar.
Noua reglementare1 privind finan țele publice stabile ște sistemul de bugete prin care se
constituie și se utilizeaz ă fondurile publice centrale, precum și problemele legate de elaborarea,
aprobarea, executarea și raportarea acestora. În cadrul acestu i sistem sunt in cluse: bugetul de
stat; bugetul asigur ărilor sociale de stat; bugetul fondu rilor speciale; buge tul Trezoreriei
statului; bugetele institu țiilor publice autonome; bugetele institu țiilor publice finan țate integral
sau parțial din bugetul de stat; bugetul fondurilor provenite din cred ite externe contractate sau
garantate de stat și a căror rambursare de dobânzi și alte costuri se asigur ă din fonduri publice;
bugetul fondurilor extern e nerambursabile".
Prin aceea și reglementare de baz ă privind finan țele publice în România se insereaz ă și
noțiunea de „buget general consolidat" care, din punc t de vedere conceptual, este definit ca fiind
„ansamblul bugetelor, co mponente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un
întreg". Cu alte cuvinte, bugetul general consolidat, de și nu este un buget de sine st ătător în
elaborare, aprobare, executare și raportare, este suma bugetelor din cadrul sistemului bugetar
românesc, a șa cum precizeaz ă de altfel și aranjamentul la acordul „stand-by" dintre România și
Fondul Monetar Interna țional,
Pe lângă bugetele men ționate mai sus bugetul general c onsolidat trebuie sa cuprind ă și Fondul
special pentru modernizarea drum urilor, Fondul spec ial pentru dezvoltarea sistemului energetic,
Fondul special de reasigurare, Au toritatea pentru valori ficarea activelor stat ului (AVAS); Fondul
pentru dezvoltarea agriculturii române ști, Regia Autonom ă Administra ția Națională a
Drumurilor (AND); alte fondur i extrabugetare administrate de Ministerul Finan țelor Publice sau
de alte ministere și agenții din afara cadrului bugetar, precum și alte opera țiuni extrabugetare ale
ministerelor, finan țate prin împrumuturi externe și fondurile de contrapartid ă create din încas ările
din împrumuturi externe".
1 Legea finan țelor publice 500/2002
De asemenea, acelea și reglement ări menționează faptul c ă, în defini ția bugetului
general consolidat „trebuie încorporate orice alte fonduri noi, create pentru perioada derul ării
programului, în scopul realiz ării de opera țiuni de natur ă fiscală".
În acest context, în vederea determin ării cuantumului resurselor publice și a deficitului
bugetar total din cadrul unui an bugetar, prin intermediul tehnicilor bugetului general
consolidat, este necesar (în situa ția transferurilor de resurse dintre bugetele sistemului) s ă fie
eliminate prin consolidare posturi le care pentru un buget reprezint ă o cheltuial ă (bugetul ierarhic
superior), iar pentru bugetul ie rarhic inferior un venit. Aceast ă cerință are în vedere eliminarea
dublei înregistr ări a cheltuielilor sau a veniturilor. In acest cadru este obligatoriu deci ca o
anumită resursă publică să fie eviden țiată o singură dată, ca venit public, cum, de asemenea, este
obligatoriu ca orice plat ă de casă să fie contabilizat ă o singur ă dată drept cheltuial ă publică
efectivă.
În același sens, în vederea determin ării indicatorilor de calcul al deficitului bugetar
consolidat, este necesar ă determinarea „valorii creditului net al sistemului bancar c ătre bugetul
general consolidat", care este definit ă ca „totalitatea crean țelor sistemului bancar asupra
bugetului general consolidat minus valoarea total ă a depozitelor bugetului general consolidat
deținut în sistemul bancar".
Dintre componentele bugetului general consolidat, a șa cum s-a mai precizat, cel mai
important este bugetul de stat, prin intermediul c ăruia se deruleaz ă principalele resurse
financiare ale țării și prin care se exercit ă principalele prerogative și funcții ale finan țelor
publice: de reparti ție, control și interven ție a statului în economie.
1.2. Bugetul de stat- concept și caracteristici
Bugetul de stat, ca o component ă de bază a bugetului gene ral consolidat și a finanțelor
publice în general, înainte de toate, reflect ă relații sociale de natur ă economic ă sub form ă
bănească, ce se statornicesc între stat, pe de-o parte, și membrii s ăi, persoane juridice și fizice,
pe de altă parte, în procesul reparti ției produsului intern brut, potrivit obiectivelor de politic ă
economic ă și socială a claselor politice aflate la putere la un moment dat, în scopul satisfacerii
intereselor generale ale societ ății.
Relațiile determinate de constitu irea resurselor financiare publice se manifest ă, în principal,
prin intermediul impozitelor, taxelor, contribu țiilor obligatorii și al unor v ărsăminte ale institu țiilor
publice, precum și prin cel al împrumuturilor de stat interne și externe. Apoi, rela țiile sociale
create între stat și membrii s ăi, în procesul de repartizare și utilizare a resurselor financiare publice,
îmbracă forma utilit ăților și serviciilor publice și semipublice, pe care statul le furnizeaz ă acestora și
societății în general.
În acest complex proces de constituire și utilizare a fondur ilor publice, rela țiile
economice pe care le determin ă bugetul de stat î și găsesc cea mai larg ă expresie în
corelațiile macroeconomice care se stabilesc în economie și societate, în special în leg ătură cu
nivelul, evolu ția și repartiția produsului intern brut, izvorul pr incipal al resurs elor financiare
publice.
În al doilea rând, bugetul de stat reprezint ă un plan financiar obligatoriu pentru to ți
membrii societ ății și pentru stat însu și, având caracter de lege, el purtând girul forului suprem
din stat (parlamentul și al președintelui prin promulgare) și, prin jocul democra ției, al întregului
popor. Caracterul obligatoriu al bugetului de stat se manifest ă prin faptul c ă împotriva
membrilor societ ății – contribu abili care nu- și îndeplinesc obliga țiile pe care le au – se pot
lua măsuri de constrângere extraeconomic ă, în timp ce împotriva autorit ăților statului, dac ă
acestea nu- și pot îndeplini obliga țiile bugetare prev ăzute prin buget, nu se pot lua asemenea
măsuri.
În al treilea rând, bug etul de stat încearc ă să reflecte o imagine cât mai apropiat ă de situația
reală a economiei. De aceea, el reprezint ă un plan financiar operativ, la nivel macroeconomic,
stabilit de organele abilitate ale statului și în baza c ăruia urmeaz ă a funcționa și evolua societatea
din punct de vedere economic, social și financiar, în perioada pentru care acesta a fost întocmit.
Deși bugetul de stat se întocme ște în România pe perioada unui an bugetar, care corespunde anului
calendaristic, prin el se asigur ă de multe ori condi țiile necesare pentru continuarea unor finan țări și
pe termen mediu, prin includerea unor chel tuieli publice (din domeniul investi țiilor) care nu se pot
finaliza pe parcursul unui exerci țiu bugetar.
În al patrulea rând, legile privin d aprobarea bugetului de stat poart ă amprenta concep țiilor
și intereselor politice ale partidului sau partidelor politice aflate la putere la un moment dat. De
aceea, de și este determinat de cauze și condiții obiective, în multe privin țe, bugetul de stat al
României poart ă puternice amprente subiective.
În al cincilea rând, fiind cel ma i important mecanism prin care func țiile finanțelor publice se
transpun în via ță, bugetul de stat reprezint ă instrumentul cel mai important de interven ție a statului în
economie, prin politic ile sale fiscale și bugetare.
Sistemul unitar de bugete
Bugetul public contribuie la realizar ea echilibrului între nevoile colective și mijloacele cu
care se acoper ă. În acest scop, se stabile ște un raport între resursele financiare publice
provenite, în princi pal, din impozite și taxe, și nevoile sociale; în cadrul acestui raport trebuie s ă
se urmărească respectarea echit ății în reparti ția sarcinii fiscale asupra membrilor societ ății.
Astfel, pe baza puterii de contribu ție a subiec ților impozabili, se stabile ște capacitatea de
satisfacere a nevoilor generale (utile, necesare sau indispensabile).
Proiectul de buget confer ă Parlamentului și Guvernului posibilitatea de a avea o imagine
de ansamblu asupra raportului di ntre valoarea bunurilor materiale și nemateriale create în
economia financiar ă publică și valoarea eforturilor f ăcute pentru realizarea lor. În mod similar,
autoritățile publice locale identifica acest raport și modul în care se realizeaz ă echilibrul dintre
nevoi și resurse la nivel mezoeconomic.
De asemenea, bugetul public este instru mentul de programare, de executare și de control
asupra rezultatelor execu ției resurselor b ănești ale societ ății și a modului de repartizare și
utilizare a acestora prin cheltuieli publice.
În sens larg, bugetul public reprezint ă ansamblul documentelor din sectorul public, care
împreună formează sistemul de bugete. Acesta este un sistem unita r de bugete format din:
• bugetul de stat;
• bugetul asigur ărilor sociale de stat;
• bugetele locale;
• bugetele fondurilor speciale;
• bugetul trezoreriei statului;
• bugetele institu țiilor publice autonome;
• bugetele institu țiilor publice finan țate integral sau par țial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele lo cale și bugetele fondurilor speciale, după caz;
•bugetele institu țiilor publice finan țate integral din venituri proprii;
• bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și a
căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigur ă din fonduri publice;
•bugetul fondurilor externe nerambursabile.
Componentele sistemului unita r de bugete pot fi grupate și reunite în dou ă categorii,
respectiv:
• Bugetul public na țional este format din: bugetu l de stat, bugetul asigur ărilor
sociale de stat și bugetele locale;
• Bugetul general consolidat este ansamblul bugetelor, componente ale sistemului
bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg. Consolidarea bugetar ă se referă la
operațiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre bugetele com ponente ale sistemului
bugetar în vederea evit ării dublei eviden țieri a acestora . Această operațiune include și ajustările
determinate de intr ările anuale de credite externe și ramburs ările ratelor de capital.
Bugetele prezentate sunt formate, la rândul lor, din venituri și cheltuieli. Acestea,
consolidate la nivel na țional, eviden țiază fondurile financiare publice și nivelul efortului
financiar public pe anul fundament ării estimărilor, urm ărindu-se asigurarea echilibrului între
nevoile și resursele publice. Deficitul de finan țat se stabile ște la nivelul bugetului general
consolidat.
Este cunoscut faptul c ă volumul total al resurselor financiare publice reprezint ă limite
minime ce pot fi dep ășite, fiind determinate de nivelu l cheltuielilor publice totale.
Spre deosebire de veniturile publ ice, cheltuielile publice reprezint ă limite maxime ce nu
pot fi dep ășite, întrucât aceasta ar genera de zechilibru la nivelul bugetului public.
1.3. Principiile bugetare 1.3.1. Prezentare general ă
În scopul asigur ării unei gestion ări corecte a resurselor financiare publice se recomand ă
respectarea unor reguli tehnice cunoscute sub denumirea de principii bugetare. Acestea sunt
reprezentate, potri vit Legii finan țelor publice, de principiile universalit ății; unității; neafect ării
veniturilor; anualit ății; specializ ării; unității monetare; publicit ății.
Elaborarea, aprobarea și execuția bugetelor locale au la baz ă următoarele principii:
universalit ății, publicit ății, unității, unității monetare, anualit ății, specializ ării bugetare și
echilibrulu.
La nivelul bugetului asigur ărilor sociale de stat, elaborarea și execuția acestuia se bazeaz ă
pe următoarele principii: anualitatea, unive rsalitatea, echilib rarea, realitatea și unitatea monetar ă.
1.3.2. Principiile și regulile bugetare
De-a lungul vremii, în construc ția și executarea bugetelor publice s-au impus o serie de
reguli și condiții, transformate ulterior în adev ărate principii, respectate într-o m ăsură mai mare
sau mai mic ă de toate guvernele în ceea ce prive ște administrarea și gestionarea banului public.
Procedura sau procesul bugetar reprezint ă totalitatea opera țiunilor și actelor cu caracter
administrativ, tehnic și normativ efectuate de or ganele de specia litate ale statul ui în vederea
întocmirii, aprob ării, execut ării și raportării bugetului de stat și a celorlalte bugete prin in termediul
cărora se gestioneaz ă fondurile publice.
În toate fazele procesului bugetar, referitor la elaborarea, execu ția și raportarea execu ției
bugetului, s-au impus o serie de reguli și principii de a c ăror respectare depinde în mare
măsură buna sau proasta administrare și gestionare a fondurilor publice ale unei na țiuni.
Ultimele reglement ări române ști în materie2 stipulează următoarele principii și reguli de baz ă
cu privire la elaborarea, aprobarea, executarea și raportarea bugetului de stat.
A) Principii
a) principiul universalit ății;
b) principiul publicit ății;
c) principiul unit ății;
d) principiul anualit ății;
e) principiul specializ ării bugetare;
f) principiul unit ății monetare.
B) Reguli
a) cheltuielile bugetare au o destina ție precisă și limitată și sunt determinate de
autorizările conținute în legi specifice și legile bugetare anuale;
b) în cazurile în care se fa c propuneri de elaborare a unor acte normative ale c ăror
prevederi atrag mic șorarea veniturilor sau majorare a cheltuielilor aprobate prin buget,
inițiatorii au obliga ția să prevadă și mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de resurse sau
plusului de cheltuieli.
Față de principiile și regulile din cadrul procesului bugetar românesc, de-a lungul
timpului s-au im pus, cristalizat și aplicat și altele, adiacente sau complementare lor, cum ar
fi:
g) principiul neafect ării veniturilor care nu se subs tituie principiului universalit ății
bugetare și este complementar acestuia;
2 Legea finan țelor publice nr. 500/2002 publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 597/13.08.2002 sec țiunea I.
h) principiul realit ății;
i) principiul echilibrului aplicat în execu ția bugetar ă a Uniunii Europene.
Trebuie men ționat că unele dintre principiile enun țate și-au pierdut în mare m ăsură
semnifica ția pe care o aveau la un mome nt dat, în perioada în care ele s-au impus (de exemplu,
principiul echilibrului bugetar), iar al tele au fost adaptate noilor concep ții privind rolul finan țelor
publice în epoca contemporan ă. Modul în care se aplic ă ele în practic ă diferă însă de multe ori
de la o țară la alta.
a) Principiul universalit ății bugetare . Potrivit reglement ărilor române ști, acesta
constă în aceea c ă: „veniturile și cheltuielile se incl ud în buget în totalitate, în sume brute,
veniturile nu pot fi afectate direct unei anume cheltuieli bugetare, cu excep ția donațiilor și a
sponsoriz ărilor, care au stabilite destina ții distincte".
Potrivit principiului universalit ății, toate veniturile trebuie s ă figureze în buget, f ără
omisiune, disimulare sau compensare și contractare. Este vorba ai ci despre un principiu de
bugetizare integral ă, de o regul ă severă și precisă, care are drept scop facilitarea controlului
financiar asupra se rviciilor publice ale st atului, principiu care nu se poate aplica în mod
corespunz ător în cazul bugetelor anexe și aproape deloc în cazul bugetelor finan țate prin
mijloace extrabugetare.
Avantajele respectării principiului universalit ății sunt:
• permite cunoa șterea cât mai exact ă a volumului total al veniturilor și cheltuielilor
publice, precum și a corela ției existente între anumite venituri și cheltuieli care se afl ă în
conexiune strâns ă;
• conferă Parlamentului dreptul de control asupra cuantumului total al veniturilor și
cheltuielilor publice.
De aceea, principiul neafectării veniturilor nu trebuie confundat cu regula universalit ății
bugetare, chiar dac ă cele dou ă principii pot avea consecin țe similare. Aceast ă regulă de „fier"
presupune ca an samblul venituri lor publice s ă acopere ansamblul cheltu ielilor publice, deci nu
este admis, potrivit acestui pr incipiu, ca un anume venit s ă fie destinat unei anumite
cheltuieli, cum se întâmpl ă în cazul bugetelor anexe și al bugetelor din mijloace
extrabugetare. Este inadmisibil ca un anumit grup de contribuabili s ă poată dispune ca
impozitele pl ătite de ei s ă fie dirijate la finan țarea unor servicii ai c ăror beneficiari direc ți sunt
ei. În plus, nerespectarea acest ei reguli poate duce la risip ă, asigurându-se, pe aceast ă cale,
finanțarea unor cheltuieli, chiar dac ă acestea nu sunt strict necesare în momentul acela.
b) Principiul publicit ății stabilește că „sistemul bugetar este deschis și
transparent", acest lucru realizându-se prin:
– dezbaterea public ă a proiectelor de buget, cu prilejul aprob ării acestora;
– publicarea actelor normativ e prin care au fost ap robate bugetele, precum și a conturilor
anuale de execu ție a acestora;
– mijloacele de informare în mas ă au acces la difuzarea tuturor informa țiilor cu privire la
conținutul bugetului de stat, exceptând informa țiile și documentele nepublicabile,
prevăzute de lege.
Principiul publicit ății presupune ca bugetul public s ă fie adus la cuno ștința opiniei
publice prin mijloacele de informare mass-me dia, atât în faza de proiect, cât și în timpul
dezbaterilor parlamentare, urmând ca dup ă adoptarea de c ătre Parlament, legea bugetar ă să
fie publicat ă în Monitorul Oficial și în culegeri legislative.
c) Principiul unit ății obligă ca „veniturile și cheltuielile bugetare s ă se înscrie într-
un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficient ă și monitorizarea fondurilor
publice cheltuite". Regula unit ății are drept scop, a șadar, evitarea dispersiei opera țiilor financiare
ale statului în documente multiple pentru a se facilita pe aceast ă cale controlul exercitat de
parlament. Toate veniturile și toate cheltuielile de stat trebuie s ă figureze într-un singur
document „bugetar", pentru garantarea sincerit ății și pentru asigurarea clarit ății bugetizării.
Prin construc ția de bugete din fonduri speciale, dar mai ales a unor bugete din mijloace
extrabugetare, se produce acel fenom en de „debugetizare", care determin ă scoaterea fondurilor
publice de sub regulile și principiile care s-au impus de-a lungul vremii în gestionarea și
administrarea banului public.
Dacă bugetele anexe la Legea bugetului de stat și a bugetului asigur ărilor sociale de stat
încalcă unele principii ale dreptulu i bugetar, principiul neafect ării veniturilor, cele constituite din
fondurile mijloacelor extrabugetare, încalc ă și regula controlului parlamentului, întrucât resursele
publice constituite pr in acest sistem de bugete se aprob ă de ordonatorii de credite ierarhic
superiori, context în care ele constituie o excep ție reală de la regula unit ății bugetare.
Deși unitatea bugetar ă prezintă o serie de avantaje, în tot mai multe state contemporane s-a
renunțat la respectarea deplin ă a acestui principiu, preferându-se procedeul pluralit ății bugetare.
Astfel, pe lâng ă bugetul statului care este considerat un buget ordinar sau ge neral, se întocmesc și alte
bugete publice: conturi speciale, bugete extraord inare, bugete anex e, bugete autonome, bugete ale
fondurilor speciale etc.
Derogările principiului unit ății bugetare sunt: conturile speciale ale tezaurului public;
bugetele extraordinare; bugetele anexe; bugetele autonome; rect ificarea legilor bugetare anuale;
bugetele referitoare la unele cheltuieli accidentale sau în caz de urgen ță
Restrângerea aplic ării acestui principiu al unit ății bugetare este influen țată și de
autonomia financiar ă a unor institu ții publice și care își întocmesc bugete autonome, iar altele
bugete anexe. Astfel, din punct de vedere financiar, aceste institu ții sau regii publice
funcționează ca întreprinderi private, care utilizeaz ă resursele proprii pe seama c ărora, de regul ă,
își acoperă cheltuielile exclusiv.
d) Principiul anualit ății presupune ca „veniturile și cheltuielile bugetare s ă fie
aprobate pe o perioad ă de un an, perioad ă care corespunde și exercițiului bugetar". În România s-
a adoptat regula ca exerci țiul bugetar s ă coincidă cu anul calendaristic.
Acest principiu a fost adoptat în majoritatea țărilor lumii, din necesit ăți care țin mai
degrabă de posibilitatea exercit ării controlului parlamentar asupra activit ății executivului,
referitor la bugetul public, prin aprob ările și rectificările de buget care se impun în cursul
anului, deci pe perioade relativ scurte, care pe rmit un control mai eficient din partea forului
legislativ.
Nu în toate țările lumii anul bugetar coincide cu cel calendari stic (cum se întâmpl ă în
România), aceasta atât din cauze de tradi ție, cât și din cauze care țin, mai degrab ă, de situa ția
economico-financiar ă a statului respectiv (anul agricol etc).De exemplu:
• în țări ca Austria, Belgia, Brazilia, Fran ța, Germania, etc, anul bugetar
coincide cu anul calendaristic (1 ianuarie – 31 decembrie);
• în alte țări, ca Marea Britanie, Ca nada, Japonia, etc, anul bugetar începe la 1
aprilie și se încheie la 31 martie;
• în Australia, intervalul este cuprins între 1 iulie – 30 iunie;
• în SUA, anul bugetar este cuprins în perioada 1 octombrie – 30 septembrie;
În practica bugetar ă, referitor la respectarea principiului anualit ății, s-au identificat dou ă
sisteme de execu ție bugetar ă, respectiv: sistemul de exerci țiu bugetar și sistemul de gestiune
bugetară
„Sistemul de gestiune", oblig ă ca creditele bugetare care nu au fost folosite pân ă la
încheierea exerci țiului să-și piardă valabilitatea, iar venitur ile prognozate neîncasate pân ă la
finele acelui exerci țiu să se contabilizeze în anul în care se încaseaz ă efectiv, deci în
perioadele viitoare.
„Sistemul de exerci țiu", presupune existen ța unei perioade de închidere de câteva
luni, timp în care creditel e bugetare nefolosite pân ă la sfârșitul anului se pot folosi în acea
perioadă, iar veniturile anului de plan și încasate dup ă 31 decembrie a anului respectiv se vor
contabiliza pentru exerci țiul căruia le apar țin dacă acestea se încaseaz ă în perioada de închidere.
Fiecare sistem prezint ă inconveniente în felul s ău, astfel: „sistemul de gestiune" nu
permite efectuarea și evidențierea în contabilitate a tuturor veniturilor și cheltuielilor aprobate pe
acel exerci țiu dacă se înregistreaz ă rămâneri în urm ă, iar „sistemul de execu ție" determin ă o
perioadă de închidere care oblig ă la o contabilitate dubl ă, una care s ă evidențieze închiderea
operațiunilor financiare pentru exerci țiul precedent și una care s ă înregistreze veniturile și
cheltuielile exerci țiului care a început.
În unele țări, așa cum s-a precizat, exerci țiul bugetar începe la 01.01. și se încheie la
31.12, iar în altele aces ta este stabilit, de obicei, prin suprapuner ea a doi ani, respectiv:
1 iulie – 30 iunie sau,
1 aprilie – 31 martie sau,
1 octombrie – 30 septembrie.
Stabilirea exerci țiului bugetar, într-un fel anume, de pinde de multe ori de caracterul
acelei economii, prep onderent agricol ă sau industrial ă, și chiar de regimul de lucru al
parlamentului acelei țări, precum și de mulți alți factori, printre care tradi ția poate juca un rol
important.
e) Principiul specializ ării bugetare. În contextul practicilor generale, precum și în cel
al reglement ărilor române ști, acest principiu pr esupune ca „veniturile și cheltuielile bugetare s ă
se înscrie și să se aprobe în buget pe surse de provenien ță, respectiv pe categorii de cheltuieli
grupate dup ă natura economic ă și destinația lor, potrivit clasifica ției bugetare".
Acest principiu se bazează pe clasifica ția bugetară, care trebuie s ă fie simplă și clară pentru a fi
înțeleasă și de către persoanele f ără o pregătire specific ă. Astfel, ea trebuie s ă ofere o imagine
privind:
a) sursele de provenien ță ale veniturilor; care sunt impozitele directe; care sunt impozitele
indirecte; ce loc ocup ă fiecare impozit în ansamblul veniturilor fiscale; care sunt veniturile
extraordinare;
b) destinațiile cheltuielilor, în cadrul grup ării economice (curente și de capital), în cadrul
grupării funcționale (pe ramuri și domenii de activitate, c ătre care sunt orientate resursele) și al
grupării administrative, pe institu ții ai căror conduc ători sunt ordonatori de credite bugetare.
Specializarea bugetar ă obligă deci ca veniturile publice înscrise în buget s ă fie ordonate
în funcție de provenien ța lor, respectiv pe feluri de venituri grupate dup ă următoarele criterii:
Primul criteriu, în cazul venitur ilor, le împarte pe acestea în:
I. Venituri curente;
II. Venituri din capital;
III. Operațiuni financiare;
IV. Subvenții.
Apoi, spre exemplu, „Veniturile curente" men ționate la num ărul curent I se clasific ă,
după al doilea criteriu, în:
A. Venituri fiscale;
B. Contribu ții de asigur ări;
C. Venituri nefiscale.
Iar după al treilea criteriu, spre ex emplu în cazul veniturilor fi scale, acestea se împart în:
A1 Impozit pe venit, profit și câștiguri din capital;
A2 Impozit pe salarii;
A3 Impozite și taxe pe proprietate;
A4 Impozite și taxe pe bunuri și servicii;
A5 Impozit pe comer țul exterior și tranzacții internaționale;
A6 Alte impozite și taxe.
Iar cele de la litera B „Contribu ții de asigur ări", după același criteriu, se clasific ă în:
B1 Contribu țiile angajatorilor; B 2 Contribuțiile asigura ților.
După al patrulea criteriu, spre exempl u A1 „Impozit pe venit, profit și câștiguri din
capital", se clasific ă în:
A11 Impozit pe venit, profit și câștiguri din capital de la persoane juridice; A 12 Impozit
pe venit, profit și câștiguri din capital de la persoane fizice; iar A11 „Impozit pe venit, profit și
câștiguri din capital de la persoane juridice", în: impozit pe profit; alte impo zite pe venit, profit și
câștiguri din capital de la persoane juridice, în timp ce A12 „Impozit pe venit, profit și câștiguri
din capital de la persoane fizice" se clasific ă în: impozit pe venit; cote și sume defalcate din
impozitul pe venit; alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital de la persoane fizice. La
rândul său, după al cincilea criteriu, spre exemplu în cazu l impozitului pe venit A11, acesta se
clasifică în:
1. impozit pe venituri din activit ăți independente;
2. impozit pe venituri din salarii;
3. impozit pe venituri din cedarea folosin ței bunurilor;
4. impozit pe venituri din dividende;
5. impozit pe venituri din dobânzi;
6. impozit pe venituri din pensii;
7. impozit pe veniturile ob ținute din jocurile de noroc, din premii și din prime în
bani și/sau în natur ă;
8. impozit pe veniturile ob ținute din transferul titlurilor de valoare;
9. impozit pe venituri din vânzare-cump ărare de valut ă la termen pe baz ă de contract,
precum și orice alte opera țiuni similare;
10. impozit pe veniturile din valorificarea drepturilor de proprietate
intelectual ă;
11. impozit pe venituri realizate de persoanele fizice nerezidente;
12. impozit pe veniturile din activit ăți agricole ș.a.m.d.
Din cele prezentate pân ă aici, rezult ă cât de cât modul în care func ționează specializarea
bugetară în domeniul veniturilor publice, clasifica ția bugetar ă asigurând eviden țierea acestora
după sursa de provenien ță. Fiecare dintre criteriile men ționate mai sus este simbolizat prin
anumite cifre, care în contabilit atea Trezoreriei st atului determin ă contul acelui venit, iar în
continuare, pentru a se asigura și evidențierea plătitorului, simbolurilor respective le sunt
adăugate cifre care denot ă codul fiscal al pl ătitorului.
În domeniul cheltuielilor publice, speciali zarea are în vedere, în primul rând,
departajarea acestora în dou ă mari categorii, respectiv:
a) după clasificația funcțională;
b) după clasificația economic ă.
a) Având în vedere clasificația funcțională a anului 2006, spre exemplu,
cheltuielile se grupeaz ă în:
Partea I Servicii publice generale;
Partea a Ii-a Ap ărare, ordine public ă și siguranță națională;
Partea a IlI-a Cheltuieli social-culturale;
Partea a IV-a Servicii și dezvoltare public ă, locuințe, mediu și ape;
Partea a V-a Ac țiuni economice;
Partea a VI-a Alte ac țiuni;
Partea a VIIl-a Rezerve, excedent/deficit.
b) Dup ă clasificația economic ă pe același an, cheltuielile prezentate mai sus se
clasifică apoi după natura lor economic ă, în felul urm ător:
A. Cheltuieli curente
Titlul I Cheltuieli de pe rsonal; Titlul II Bunuri și servicii; Titlul III Dobânzi; Titlul IV
Subvenții; Titlul V Fonduri de rezerv ă;
Titlul VI Transferuri între unit ăți ale administra ției publice; Titlul V II Alte transferuri;
Titlul VIII Asisten ță socială; Titlul IX Alte cheltuieli Ch eltuieli de capital; Titlul X Activit ăți
nefinanciare
Operațiuni financiare; T itlul XII împrumuturi; Titlul XIII Ramburs ări de credite; Titlul
XVI Rezerve
Excedent / Deficit.
În continuare, în cadrul clasifica ției bugetare, cheltuielile se grupeaz ă pe
subdomenii sau subac țiuni.
Spre exemplu, clasificarea func țională a cheltuielilor social-culturale le împarte pe
acestea în:
Capitolul 65.00 – înv ățământ; Capitolul 66.00 – S ănătate; Capitolul 67.00 – Cultur ă,
recreere și religie; Capitolul 68.00 – Asigur ări și asistență socială; Iar mai departe, capitolele se
subîmpart și ele în subcapitole. Spre exemplu: capitolul 65.00 „înv ățământ" se clasific ă la
rândul său în zece subcapitole (administra ția centrală, servicii publice de scentralizate, înv ățământ
preșcolar și primar, înv ățământ secundar, înv ățământ postliceal, înv ățământ superior etc).
În același timp, cheltuielile clasificate dup ă criteriul economic, potrivit celor men ționate
la litera „b" se clasific ă, și ele, pe articole și alineate.
Spre exemplu, Titlul A.I Cheltuielile de personal în:
Art. 10.01 Cheltuieli salariale în bani;
Art. 10.02 Cheltuieli salariale în natur ă;
Art. 10.03 Contribu ții.
În continuare, artico lele sunt subdivizate și ele în alineate.
Spre exemplu, Art. 10.01 „Cheltuieli salariale în bani" este subdivizat în 17 alineate,
printre care:
10.01.1. Salarii de baz ă;
10.01.2. Salarii de merit;
10.01.03 Indemniza ții de conducere ș.a.m.d.
Gruparea resurselor financiare publice și a cheltuielilor publice potrivit principiului
specializării bugetare se face pe fiecar e buget în parte, în func ție de specificul resurselor care se
gestioneaz ă prin acel buget și de categoriile de ac țiuni și obiective care se finan țează prin el.
Clasificarea cheltuielilor dup ă criteriul economic este comun ă pentru toate ac țiunile și domeniile
de activitate, din care cauz ă fiecare capitol și subcapitol din cadrul clasifica ției funcționale se
grupează și după criteriul economic.
De asemenea, gruparea cheltu ielilor publice are în vedere și un alt criteriu, cel
departamental, în func ție de care acestea se defalc ă pe ministere și alte organe centrale (65 la
număr), precum și pe județe și municipiul Bucure ști (42 la num ăr).
f) Principiul unit ății monetare obligă ca toate opera țiunile bugetare s ă fie exprimate în
monedă națională.
g) Principiul echilibrului bugetar; Acest principiu reprezenta odat ă o cerință de bază în
teoria finan țelor publice clasice. El func ționa în majoritatea țărilor lumii, aceasta pân ă
aproximativ în perioada crizei economi ce din 1929-1933, câ nd, pentru a-i înl ătura consecin țele
și pentru a preîntâmpina și altele, majoritatea țărilor lumii au încercat practica „bugetelor
ciclice", elaborate pe un num ăr mai mare de ani, în variante de genul:
a) crearea unui fond de rezerv ă bugetară;
b) crearea fondului de egalizare;
c) tehnica amortiz ării alternative, sisteme și tehnici care îns ă nu au dat rezultatele
scontate referitor la echilibrarea bugetar ă.
În prezent, majoritatea țărilor lumii î și construiesc bugetele cu deficit, care variaz ă ca
pondere în produsul intern brut, în func ție de politicile bugetare pe care le adopt ă partidele
politice aflate la guvernare în acea perioad ă.
Teoria potrivit c ăreia un deficit bugetar men ținut în limite controlabile, care s ă nu
depășească 3% din produsul intern brut, s ă nu fie acoperit prin emisiune suplimentar ă de
monedă și să fie folosit cu predilec ție pentru finan țarea unor cheltuieli publice care duc la
crearea unor poten țiali factori productivi în societate, a fost îmbr ățișată de tot mai multe state,
printre care și România, care și ea a început s ă-și construiasc ă bugetele de stat, în acest fel
începând chiar cu primul an dup ă revoluție, cu anul 1990.
Principiul echilibrului bugetar nu este respectat în practica bugetar ă întrucât bugetele
publice se întocmesc cu deficit. În aceste condi ții, pentru acoperirea cheltuielilor bugetului
public se interzice recurgerea la emisiunea monetar ă sau le finan țarea direct ă de către bănci.
Când apar goluri temporare de cas ă, acestea pot fi acoperite, pe intervalul de timp pân ă la
încasarea veniturilor, pe seama resurselor aflate în conturile trezoreriei generale a statului
stabilite de Ministerul Finan țelor Publice și în completarea acestora se apeleaz ă la emiterea de
titluri de stat.
În cadrul anului bugetar, distingem at ât echilibrul bugetar pe parcursul execu ției, cât și
echilibrul bugetar la sfâr șitul anului.
Echilibrul bugetului pe parcursul execu ției se realizeaz ă atunci când lichidit ățile
bănești provenite din încasare a veniturilor publice acoper ă nevoile de pl ăți scadente:
Total încas ări la = Total plăți exigibile la
momentul T momentul T
(L) (P)
Restabilirea echilibrului pe parcursul execu ției este obligatorie, c ăci altfel nu s-ar mai
putea efectua cheltuielile conform creditelor bugetare aprobate de Parlament, iar unele nu pot fi
amânate (exemplu: plata salariilor, plata pensiilo r, plata burselor). Mijloacele de restabilire a
echilibrului sunt:
• disponibilit ățile bănești existente în contul trezoreriei statului;
• împrumuturile pe termen scurt contractat e prin emisiunea de titluri de stat, a c ăror
valoare se încadreaz ă în prevederile legale ca propor ție în volumul bugetului anual;
• împrumuturile pe termen scurt acordate de Banca Na țională a României,
rambursabile în cel mult șase luni, f ără dobândă, fie din încas ările cuvenite, fie pe seama unui
împrumut de stat lansat pr in titluri de credit pe pia ța capitalului de împrumut.
Echilibrul anual al bugetului presupune egalitatea di ntre nive lul încasării veniturilor
obligatorii ale statului (V) și nivelul cheltuielile totale (C). în func ție de rela ția dintre V și C,
putem avea una din urm ătoarele situa ții: V = C, pentru echilibru bugetar anual; V < C, pentru
deficit bugetar anual; V > C, pe ntru excedent bugetar anual.
CUVINTE CHEIE: mecanism fina nciar, buget de stat, principii bugetare, clasifica ție
bugetară, sistemul de gestiune , sistemul de exerci țiu, echilibrul bugetului pe parcursul
execuției, echilibrul bugetului anual
Teste gril ă
1. Ce se în țelege prin buget public consolidat :
a) resursele și cheltuielile bugetului de stat;
b) resursele și cheltuielile bugetu lui de stat, asigur ărilor sociale de stat, fondurilor speciale,
bugetelor locale, bugetului trezoreriei statului și ale bugetelor altor institu ții publice cu
caracter autonom, cumulate la nivel na țional, din care se elimin ă transferurile dintre
bugete ;
c) resursele și cheltuielile bugetu lui de stat, asigur ărilor sociale de stat, fondurilor speciale,
bugetelor locale, bugetului trezoreriei statului și ale bugetelor altor institu ții publice cu
caracter autonom;
d) resursele și cheltuielile bugetului de stat, asigur ărilor sociale, fondurilor speciale, bugetelor
locale, bugetului trezoreriei statului și ale bugetelor altor institu ții publice cu caracter
autonom, cumulate la nivel na țional;
e) nici una dintre variantele men ționate.
2. Prin ce se caracterizeaz ă sistemul de gestiune?
a) prin existen ța unei perioade de 3-6 luni de la expirarea anului bugetar pân ă la
încheierea contului de exerci țiu bugetar;
b) închiderea automat ă a bugetului;
c) presupune reflectarea în întregime a veniturilor și cheltuielilor anului bugetar în
bugetul respectiv, chiar dac ă ele nu se realizeaz ă integral în cadru l anului bugetar;
d) interzice reportul veniturilor și al cheltuielilor de la un an la altul;
e) interzice reportul creditelor bugetare de la un exerci țiu la altul.
A. a;
B. a+c;
C. b+d;
D. b+e;
E. b+d+e.
3. Întocmirea bugetului de stat se face de:
a) Comisia de Buget și Finanțe a Camerei Deputa ților;
b) comisiile reunite de Buget și Finanțe ale celor dou ă camere;
c) Guvern;
d) Ministerul Finan țelor Publice;
e) ordonatorii principali de credite.
4. Care dintre urm ătoarele trăsături sunt proprii bugetului de stat:
a) poate func ționa cu excedent;
b) poate func ționa cu deficit;
c) este un act de previziuni;
d) este un act prin care puterea executiv ă este împuternicit ă de puterea legislativ ă să
cheltuiasc ă și să perceapă venituri, în acord cu prevederile legale;
e) este un act anual.
A) c+d+e;
B) a+b;
C) a+b+c+e;
D) a+b+c+d+e;
E) nici una din vari ante nu este corect ă.
5. Bugetul economiei na ționale reprezint ă:
a) documentul previzional în care se cuantific ă nu numai nivelul cheltuielilor sectorului privat
ce se vor efectua în viitor, precum și mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozi ția
statului;
b) ansamblul conturilor na țiunii care descriu, pentru anul în curs și pentru anul urm ător,
previziunile asupra tuturor agen ților economici din țara respectiv ă;
c) ansamblul veniturilor și cheltuielilor previzionate de societ ățile comerciale din domeniul
privat;
d) totalitatea cheltuielilor care se înregistreaz ă la nivelul unei țări;
e) nici unul dintre enun țurile de mai sus nu define ște bugetul economiei na ționale.
6. Planul financiar la nivel macroeconomic e reprezentat de:
a) bugetul economiei na ționale;
b) bugetul asigur ărilor sociale de stat;
c) ansamblul conturilor na ționale;
d) bugetul de stat;
e) nici una dintre vari antele de mai sus.
CAPITOLUL II
PROCESUL BUGETAR LA NIVE LUL BUGETULUI DE STAT
În cadrul acestui capitol es te prezentat procesul bugetar în România, la nivelul
bugetului de stat. În acest scop, am prezentat competen țele și responsabilit ățile autorit ăților
publice în leg ătură cu procesul bugetar, precum și etapele procesului bugetar la nivelul
bugetului de stat.
2.1. Competen țe și responsabilit ăți în procesul bugetar
Procesul bugetar reprezint ă o succesiune de etape ce constau în elaborarea, aprobarea,
executarea, încheierea, controlul și raportarea rezultatelor execu ției bugetului. Procesul
bugetar al fiec ărui an se încheie cu aprobarea contului general de execu ție a acestuia.
În derularea procesului bugetar, responsabilit ățile revin Parlamentului, Guvernului,
Ministerului Finan țelor Publice, autorit ăților administra ției publice locale, precum și
ordonatorilor de credite2. În figura 2.1. a, b și c sunt definite competen țele și responsabilit ățile
acestor entit ăți publice.
Figura 2.1 .a Competen țele și responsabilit ățile în procesul bugetar – Autorit ăți
publice –
Figura 2.1.b Competen țele și responsabilit ățile în procesul bugetar – Autorit ăți
publice
Figura 2.1.c Competen țele și responsabilit ățile în procesul bugetar – Autorit ăți
publice –
Potrivit Legii finan țelor publice, ordonatorii principali de credite pot delega aceast ă
calitate înlocuitorilor de drept sau secretarilor generali, împuternici ți în acest scop. Prin actul de
delegare, ordonatorii principa li de credite precizeaz ă limitele și condițiile delegării.
În cazurile prev ăzute de legi speciale, ordonatorii pr incipali de credite sunt secretarii
generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.
Ordonatorii secundari de credite se găsesc în raport de subordonare fa ță de ordonatorii
principali de credite și sunt ierarhic superior fa ță de cei terțiari de credite. Acești ordonatori nu
au o rela ție directă cu bugetul de stat, dar, din creditele prim ite de la ordonatorii principali
repartizeaz ă mijloace bugetare și ordonatorilor ter țiari de credite.
Procesul bugetar presup une un ansamblu de ac țiuni și măsuri întreprinse de institu țiile
specifice ale statului în vederea aplic ării politicilor financiare ale partidelor politice și ale
guvernelor pe care le reprezint ă, prin intermediu l bugetului public.
Cu alte cuvinte, procesul bu getar are rolul ca, în contex tul cadrului juridic existent
privind fiscalitatea și cel al politicilor bugetare, s ă pună în mișcare mecanismul bugetelor
prin intermediul c ărora se constituie și se utilizeaz ă resursele financiare publice.
În cadrul etapelor procesului bugetar are lo c învestirea cu putere de lege a nivelurilor
resurselor publice prognozat e a fi realizate în exerci țiul bugetar respectiv, precum și a nivelului
plăților de cas ă admise în vederea achizi ționării de bunuri, utilit ăți și servicii publice de care s ă
beneficieze memb rii acelei societ ății în perioada exerci țiului bugetar respectiv.
Așa cum s-a mai precizat, legile de aprobare a bugetelor anuale incumb ă de multe ori
în sinea lor un pronun țat caracter subiectiv, întrucât sub acoperirea intereselor generale ale
societății ele caut ă să răspundă, de multe ori, cerin țelor și dorințelor anumitor grupuri de interese,
în numele c ărora cei ale și hotărăsc.
Etapele procesului bugetar constau în:
a) elaborarea proiectelor de buget;
b) aprobarea acestora;
c) executarea lor;
d) raportarea modului de execu ție care presupune:
– încheierea acestora;
– controlul organelor abilitate asupra acestora;
– aprobarea conturilor generale privind execu ția bugetelor.
2.2 Elaborarea proiectelor de buget etap ă a procesului bugetar
Elaborarea proiectelor de buge t este un atribut al organelor executive ale statului –
guvernul, ministerele, alte or gane centrale ale administra ției publice centrale de stat – din rândul
cărora un rol important îl au Ministerul Finan țelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarit ății Sociale
și Familiei, Casa Na țională de Pensii și Alte Drepturi de Asigur ări Sociale, Casa Na țională de
Asigurări de Sănătate și alte ministere și instituții centrale, Agen ția Națională pentru Ocuparea
Forței de Munc ă etc.
Elaborarea proiectulu i bugetului de stat reprezintă prima etap ă a procesului bugetar la
nivelul acestui buget, care const ă în formularea propunerilor privind veniturile și cheltuielile
bugetare de c ătre ordonatorii de credite bugetare, co municarea acestora Ministerului
Finanțelor Publice la nivelul c ăruia are loc centralizarea într- un document numit proiect al legii
bugetului de stat. Acesta este documentul elaborat de c ătre Guvern prin Ministerul Finan țelor
Publice, pe baza proiectelor buget elor ordonatorilor principali de cr edite ai acestui buget, precum
și a proiectelor bugetelor locale.
Calendarul elabor ării proiectului bugetului de stat, potrivit reglement ărilor române ști,
este următorul:
-lucrarea privind indicatorii macroeconomici și sociali pentru exerci țiul bugetar
pentru care se întocme ște proiectul de buget și pentru urm ătorii trei ani va fi efectuat ă de
organele abilitate pân ă la data de 31 martie a anului curent;
– Ministerul Finan țelor Publice va pre zenta guvernului pân ă la data de 1 mai
obiectivele politicii fiscale și bugetare pentru noul an bugetar pentru care se întocme ște
proiectul bugetului de stat;
– până la 1 iunie, Ministerul Finan țelor Publice transmite ordonatorilor de credite
(ministere și alte organe centrale etc.) o scrisoare prin care se prezint ă contextul
macroeconomic pe baza c ăruia se va întocmi proiectul de buget, me todologia de lucru etc,
precum și limitele de cheltuieli aprobate de guvern;
– până la data de 15 iunie, Ministerul Finan țelor Publice comunic ă ordonatorilor de
credite eventualele modific ări ale limitelor de cheltuieli, în baza schimb ării cadrului
macroeconomic din martie pân ă la această dată;
– până la data 15 iulie, ordonato rii principali de credite transmit Ministerului Finan țelor
Publice proiectul de buget și anexele respective, cu încadrarea în limitele de cheltuieli estimate
pentru urm ătorii trei ani;
– Camera Deputa ților și Senatul, cu consultarea guvernului, î și aprobă bugetele proprii și
le înainteaz ă guvernului pentru a fi incluse în proiect ul bugetului de stat;
– în aceeași perioad ă, organele administra ției publice locale efectueaz ă propunerile lor
către Ministerul Finan țelor Publice privind mijloacel e de echilibrare din cote și sume care
urmează a se defalca din veniturile bugetulu i de stat, precum și eventualele propuneri de
transferuri bugetare din bugetul de stat c ătre bugetele locale, pentru lucr ările de investi ții la care
pot fi atrase și finanțări externe;
– Ministerul Finan țelor Publice poart ă un permanent dialog cu ordonatorii principali
de creditare privind propunerile acestora, iar în caz de divergen ță hotărăște guvernul. în acest
context, proi ectul de buget și anexele acestuia se depun la Ministerul Finan țelor Publice
până la data de 1 august;
– până la data de 30 septembr ie, Ministerul Finan țelor Publice, pe baza proiectelor
ordonatorilor principali și a variantei proprii, întocme ște proiectul legii bugetare și proiectul
propriu-zis al bugetului de stat și al anexelor la acesta, pe care le înainteaz ă guvernului.
Proiectul va fi înso țit de un raport privind situa ția macroeconomic ă pentru exerci țiul bugetar
respectiv și proiecția acesteia pe urm ătorii trei ani. Raportul va cuprinde, de asemenea, politica
fiscal-bugetar avut ă în vedere la elaborarea legii bugetare și a proiectelor bugetare;
– guvernul î și însușește documentele cu privire la legea și proiectele bugetelor
prezentate de Ministerul Finan țelor Publice sau in troduce unele modific ări, după care îl depune
la parlament, pân ă la data de 15 octombrie, pentru aprobare.
Proiectul bugetului de st at depus la parlament pentru aprobare cuprinde:
a) la venituri, estim ările anului, structurate pe capitole și subcapitole;
b) la cheltuieli, cred itele bugetare, dete rminate de autoriz ările conținute în legi specifice,
în structur ă funcțională și economic ă, defalcate pe p ărți, capitole, subcapitole , titluri, articole,
precum și alineate, dup ă caz;
c) deficitul sau excedentul bugetar. Anexele proiectelor legii bugetare cuprind:
a) sinteza bugetului;
b) bugetele ordonatorilor principali de credite și anexele la acestea;
c) sumele defalcate din unele veni turi ale bugetului de stat și criteriile de repartizare
a acestora;
d) alte anexe specifice.
Totodată, în bugetul de stat se includ Fondul de rezerv ă bugetară la dispozi ția Guvernului
și Fondul de interven ție la dispozi ția Guvernului.
Fondul de rezerv ă bugetară la dispozi ția Guvernului se repartizeaz ă unor ordonatori
principali de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor locale, pe baz ă de hotărâri ale Guvernului,
pentru finan țarea unor cheltuieli urgente sau neprev ăzute apărute în timpul exerci țiului bugetar.
Alocarea de sume pentru bugetele locale se face prin majorarea sumelor defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat sau a tr ansferurilor de la bugetul de stat c ătre bugetele locale pentru
investiții finanțate parțial din împrumuturi externe, dup ă caz.
Fondul de rezerv ă bugetară la dispozi ția Guvernului se poate ma jora în cursul anului
bugetar cu creditele bugetare anulate (a ferente sarcinilor car e au fost desfiin țate sau amânate) ale
ordonatorilor principali de credite bugetare, finan țați din bugetul de stat.
Fondul de interven ție la dispozi ția Guvernului se repartizeaz ă unor ordonatori principali
de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor locale, pe baz ă de hotărâri ale Guvernului, pentru
finanțarea unor ac țiuni urgente în vederea înl ăturării efectelor unor calamit ăți naturale și
sprijinirii persoanelor fizice sinistrate. în cursul exerci țiului bugetar acest fond poate fi majorat
de Guvern din Fondul de rezerv ă bugetară la dispozi ția Guvernului, în func ție de necesit ățile
privind asigurarea sumelor pentru înl ăturarea efectelor calamit ăților naturale. Întocmirea
proiectului legii buge tului de stat constituie rezultatul primei etape a procesului bugetar,
respectiv elaborarea bugetului de stat.
De asemenea, odat ă cu elaborarea și aprobarea Legii bugetului de stat cu sprijinul Casei
Naționale de Asigur ări de Sănătate, are loc elaborarea și aprobarea bugetului Fondului na țional
unic al asigur ărilor sociale de s ănătate ca parte integrant ă în anexă, la Legea bugetului de stat.
Paralel cu demersurile organelor de specialitate ale statului pentru ela borarea Legii bugetului
de stat și a proiectului bugetului de stat, acelea și organe (în cadrul aceluia și calendar bugetar), dintre
care un rol important îl de ține Ministerul Muncii, Solidarit ății Sociale și Familiei, Casa Na țională
de Pensii și Alte Drepturi de Asigur ări Sociale și Agenția Națională pentru Ocuparea For ței de
Muncă, elaboreaz ă proiectul Legii bugetului asigur ărilor sociale de stat și bugetului
asigurărilor pentru șomaj, precum și proiectele bug etului asigur ărilor sociale de stat și bugetului
asigurărilor pentru șomaj.
În același cadru, elaborarea proiectelor bugetelor locale se face pe baza proiectelor
bugetelor proprii ale administra țiilor publice locale și ale institu țiilor și serviciilor publice din
subordinea lor.
În conformitate cu calendarul procesului bugeta r pentru bugetul de stat, organele publice ale
administra ției publice locale (consiliile locale, municipale, or ășenești, comunale, ale sectoarelor
municipiului Bucure ști, consiliile jude țene și Consiliul general al municipiului Bucure ști) prezint ă
proiectele bugetelor locale Direc țiilor generale ale finan țelor publice jude țene și municipiului
București până la data de 15 mai. Acestea cuprind și propunerile pentru echilibrarea lor pe seama
sumelor și a cotelor defalcate din ven iturile bugetului de stat și din eventualele transferuri de la
bugetul de stat. Direc țiile generale ale finan țelor publice jude țene și municipiului Bucure ști sunt
obligate s ă prezinte Ministerului Finan țelor Publice, cel târziu pân ă la data de 1 iunie, proiectele
bugetelor locale, pe ansamblul jude țului și al Municipiului Bucure ști.
La rândul s ău, până la 1 iulie, Ministerul Finan țelor Publice analizeaz ă propunerile
bugetelor locale privind mijloacele de ec hilibrare solicitate de acestea (sume și cote defalcate
din veniturile bugetului de stat) și eventualele transferuri și, cu acordul guvernului, transmite
Direcțiilor generale ale finan țelor publice jude țene și a municipiului Bucure ști nivelul acestora
pentru fiecare unitate administrativ-teritorial ă în parte (jude țene și a municipiului Bucure ști), în
vederea definitiv ării proiectelor bugetelor locale.
Pe baza nivelurilor mijloacelor de echilibrare și a nivelurilor transferurilor comunicate de
Direcțiile generale ale finan țelor publice, organele locale ale administra țiilor publice
definitiveaz ă până la data de 20 iulie proiectele bugetel or locale, pe care apoi le depun la
direcțiile respective care, și ele la rândul lor, întocmesc proiectul bugetului local la nivelul
întregului jude ț și al municipiului Bucure ști.
Elaborarea proiectului de buget se bazeaz ă pe:
• prognozele indicatorilor macroeconomici și sociali din anul buge tar pentru care se
întocmește bugetul și ale celor pentru urm ătorii trei ani;
• politicile fiscale și bugetare;
• prevederile memorandumurilor de finan țare, de în țelegere sau ale altor acorduri
internaționale cu organisme și instituții financiare interna ționale, semnate și/sau ratificate;
• politicile și strategiile sectoriale, priorit ățile stabilite în form ularea propunerilor de
buget, prezentate de ordonato rii principali de credite;
• propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
• programele întocmite de c ătre ordonatorii principali de credite în scopul finan țării unor
acțiuni de ansamblu, programe ce sunt înso țite de estimarea anual ă a performan țelor fiecărui
program;
• propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și de
transferuri consolidabile pentru autorit ățile administra ției publice locale;
• posibilitățile de finan țare a deficitului bugetar.
2.3. Examinarea și aprobarea proiectului bugetului de stat
Înainte de dezbaterea în plen a bugetului de stat, a bugetului asigur ărilor sociale de stat, a
bugetului fonduri lor speciale (s ănătate și șomaj) și a proiectelor legilor acestora, documentele
respective sunt analizate și amendate de comisiile de specialitate ale parlamentului (Comisia
buget-finan țe în special), pe baza propune rilor grupurilor parlamentare.
După ce se îndeplinesc și aceste condi ții legale, bugetele se discut ă și se aprob ă în plen de
către parlament, pe ansamblu, pe p ărți, capitole, subcapitole, titluri, articole și alineate, dup ă caz,
pe ordonatori principa li de credite, precum și pe credite de angajament pentru ac țiunile
multianuale.
ș în acest context, bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetele
fondurilor speciale, bugetele creditelor exte rne contractate sau garantate de stat și bugetele
fondurilor externe nerambursabile se aprobă prin lege de c ătre Parlament.
ș Bugetele institu țiilor publice autonome se aprob ă de organele abilitate în acest scop,
prin acte normative speciale.
ș Bugetele institu țiilor publice finan țate parțial prin bugetele prev ăzute la primul
punct se aprob ă prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor de credite.
ș Bugetele institu țiilor publice finan țate integral din bugetele prev ăzute la acela și
punct se aprob ă de ordonatorul de credite ierarhic supe rior al acestora.
ș Bugetele institu țiilor publice care se finan țează integral din venituri proprii
se aprob ă de organul de conducere al institu țiilor publice, cu acordul ordonatorului de
credite ierarhic superior.
ș Bugetul Trezoreriei statului se aprob ă prin hotărâre a guvernului.
În termen de maximum 30 de zile de la intr area în vigoare a Legii bugetului de stat,
proiectele bugetelor loca le trebuie supuse aprob ării consiliilor locale, jude țene și Consiliului
general al municipiului Bucure ști, urmând ca proiectele acestora s ă fie publicate în presa local ă
și afișate la sediul prim ăriilor, inclusiv dup ă aprobarea acestora în forma definitiv ă.
ș Bugetele locale municipale, or ășenești și comunale se aprob ă de consiliile locale;
bugetul propriu al jude țului sau al municipiului Bucure ști se aprob ă de consiliile
județene, respectiv, de Consiliul ge neral al municipiului Bucure ști. În vederea aprob ării
bugetelor locale, proiectele acestora sunt înso țite de un raport al primarului, al pre ședintelui
consiliului jude țean sau al primarului gene ral al municipiului Bucure ști, după caz. Cu ocazia
aprobării bugetelor locale, trebuie s ă se aibă în vedere contesta țiile depuse de locuitori cu
privire la acestea, în sensul analiz ării lor și, în func ție de temeinicia lor, s ă se țină cont
de ele la aprobarea bugetelor.
Dacă legile bugetelor anuale nu sunt aprobate de parlament pân ă pe data de 15
decembrie, guvernul poate solicita parlam entului aplicarea procedurii de urgen ță. De asemenea,
dacă legile bugetare nu au fost apr obate în acest context cu cel pu țin patru zile înainte de
expirarea exerci țiului bugetar precedent pentru anul curent, guvernul execut ă bugetul anului
curent la nivelul cifrelor a nului precedent, în care sens ch eltuielile lunare nu pot dep ăși 1/12 din
prevederile anului precedent, cu anumite excep ții extrem de motivate (ac țiuni noi etc). Legile
bugetare cuprind:
• la venituri, estim ările anului bugetar;
• la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autoriz ările conținute în legi specifice, în
structura func țională și economic ă a acestora;
• deficitul sau excedentul bugetar, dup ă caz;
• reglement ări specifice exerci țiului bugetar.
Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerci țiului bugetar prin legi de
rectificare elaborate cel mai târziu pân ă la data de 30 noiembrie. Aces tor legi rectificative li se
aplică aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale ini țiale.
2.4.Execu ția bugetului de stat
După ce legile bugetare au fost adoptate de parlament și promulgate de pre ședinte,
acestea se public ă în Monitorul Oficial al Români ei, moment din care devin opera ționale.
Acest lucru presupune m ăsuri și acte decizionale referitoare la încasarea ven iturilor prognozate și
efectuarea cheltuielilor (pl ăți de casă), în limita creditelor bugetare aprobate.
Competen ța și răspunderea execu ției bugetare cu privire la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, buge telor fondurilor speciale (s ănătate și șomaj), bugetului
Trezoreriei statului revine guvernului și organelor sale de specialitate (ministere și alte institu ții
publice centrale etc), iar cea referitoare la buge tele locale revine bi rourilor executive ale
consiliilor locale, primarilor, pre ședinților consiliilor jude țene, primarului general al
municipiului Bucure ști, precum și conducătorilor institu țiilor publice care sunt finan țate prin
intermediul acestora.
Execuția de casă a bugetelor presupune un complex întreg de opera ții care se refer ă la
încasarea veniturilor și plata cheltuielilor.
Execuția bugetar ă propriu-zis ă este demarat ă prin propunerile ordonatorilor principali de
credite de repartizare pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare, care se aprob ă de
Ministerul Finan țelor Publice, ocazie cu care se au în vedere termenele de plat ă a impozitelor,
taxelor și contribu țiilor, corelate cu scaden țele cheltuielilor pe fiecare obiectiv public și acțiune
specifică. Cum ritmicitatea efectu ării cheltuielilor este mult mai constant ă decât periodicitatea
de încasare a veniturilor, acest specific tr ebuie luat în considerare cu ocazia aprob ării și
repartizării pe trimestre a prevederil or bugetare. Repartizarea pe trimestre a prevederilor
bugetare trebuie parcurs ă în cadrul tuturor componentelor buge tului general consol idat, proces în
care Ministerul Finan țelor Publice, ca organ de sp ecialitate al guvernului, joac ă un rol extrem
de important, întrucât el este acela care r ăspunde și este cel mai bine informat cu privire la
modul în care se deruleaz ă procesul de constitui re a resurselor bugetare pe întregul sistem
bugetar și periodicitatea efectu ării plăților de cas ă. Cu aceea și ocazie, a repartiz ării pe
trimestre a prevederilor bugetulu i de stat, Ministerul Finan țelor Publice aprob ă și defalcarea
pe trimestre a mijloacelor de echilibrare care se acord ă din bugetul de stat bugetelor locale.
Execuția bugetului de stat înseamnă activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de
efectuare a pl ății cheltuielilor apro bate prin acest buget. Aceste activit ăți presupun o serie de
operațiuni ce vizeaz ă atât încasarea ven iturilor buge tare, cât și plata cheltuielilor bugetare.
Astfel, vorbim de execuția de casă a bugetului ca reprezentând ansamblul acestor opera țiuni.
În România, execu ția de cas ă a bugetului se realizeaz ă prin trezoreria statului, implicând și
operațiuni prin sistemul bancar.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor publice, în func ție de termenele la
care urmeaz ă să se realizeze, asigur ă executarea echilibrat ă a bugetului de stat și a bugetelor
instituțiilor publice centrale prev ăzute distinct în bugetul de st at, deoarece prin ea se pot
surprinde eventuale dezechilibre între veniturile și cheltuielile anumitor trimestre. Astfel, se
procedeaz ă la repartizarea cheltu ielilor bugetare, în func ție de propor ția realizării veniturilor
bugetare în fiecare trimestru.
2.4.1.Execu ția veniturilor bugetului de stat
Execuția veniturilor bugetului de stat este activitatea de încasare a impozitelor, taxelor,
contribuțiilor și a altor venituri cu venite acestui buget. Principiile ce stau la baza execu ției
veniturilor bugetare sunt:
• nici un impozit, tax ă sau alte obliga ții de natura acestora nu pot fi înscrise în buget și
încasate, dac ă acestea nu au fost stabilite prin lege;
• legea bugetar ă anuală aprobă, pentru fiecare an, lista impozitelor, taxelor și a cotelor
acestora, precum și a celorlalte venituri ale statului care urmeaz ă să se perceap ă.
• este interzis ă perceperea sub orice titlu și sub orice denumire de contribu ții directe sau
indirecte în afara celor stabilite prin lege.
Execuția bugetar ă se încadreaz ă strict în anul financiar, care are aceea și durată ca și
exercițiul bugetar, atât pentru stat, cât și pentru agen ții economici.
Colectarea crean țelor bugetare
Ministerul Finan țelor Publice administreaz ă veniturilor statului, ceea ce presupune
administrarea impozitelor, taxelor, contribu țiilor sociale și a altor venituri bugetare potrivit
legii, prin intermediul pro cedurilor de gestiune, colectare, control fiscal, solu ționare a
contestațiilor și de dezvoltare a unor rela ții de parteneriat cu contri buabilii, inclusiv prin
acordarea de servicii de asisten ță, conform competen țelor.
Un rol însemnat îl are Agen ția Națională de Administrare Fiscal ă, aceasta având
printre obiectivele principale colectarea ve niturilor bugetului de stat (impozite, taxe și alte
venituri ale bugetului de stat, conform competen țelor), precum și a venitur ilor bugetului
asigurărilor sociale de s stat (contribu ția de asigur ări sociale), bugetului asigur ărilor pentru
șomaj (contribu ția de asigur ări pentru șomaj), bugetului Fondului na țional unic de asigur ări
sociale de s ănătate (contribu ția pentru asigur ări sociale de s ănătate, contribu ția de asigurare
pentru accidente de munc ă și boli profesionale) datorate de pl ătitori, persoane juridice și
persoane fizice. Agen ția Națională de Administrare Fiscal ă este autorizat ă să aplice, prin
organele abilitate, modalit ățile de executare silit ă și măsurile asigur ătorii, în condi țiile legii,
pentru a c ăror colectare este competent ă potrivit legii.
Evidența creanțelor și plăților efectuate se face pe pl ătitori. În cazul persoanelor fizice,
plătitorii români sunt eviden țiați după codul numeric personal (CNP), iar cei str ăini după NIF.
Persoanele juridice sunt identificate dup ă codul unic de id entificare (CUI).
Încasarea veniturilor la bugetul de stat se poate realiza prin urm ătoarele procedee (figura
2.2.):
1.calcularea si plata direct ă de către subiec ții impozitelor;
2.calcularea, re ținerea și vărsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de c ătre o terță
persoană;
3.impunerea și debitarea de c ătre organele fiscale;
4.utilizarea timbrelor fiscale
Operațiile implicate la nivelul organelor fiscale în leg ătură cu execu ția veniturilor pot fi
grupate în urm ătoarele etape: a șezarea; lichidarea; emiterea titlului de percepere; încasarea
propriu-zis ă, prezentate în figura 2.3.
Figura 2.2. Procedee tehnice de încasare a veniturilor bu getare
Figura 2.3 Definirea etapelor execu ției veniturilor bugetare
2.4.1.Execu ția cheltuielilor bugetului de stat
Execuția cheltuielilor bugetului de stat reprezintă activitatea de efectuare a cheltuielilor
prevăzute și aprobate prin acest buget.
În legile bugetare anuale sunt stabilite și aprobate creditele bugeta re pentru cheltuielile
fiecărui exerci țiu bugetar, dup ă clasificarea economic ă, funcțională și pe surse de finan țare.
Creditul bugetar este suma aprobat ă prin buget, reprezentând limita maxim ă până la care se pot
ordonanța și efectua pl ăți în cursul anului bugetar pentru angajamente contractate în cursul
exercițiului bugetar și/sau din exerci ții anterioare pentru ac țiuni multianuale.
Deci, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, în bugetul de stat, sunt limite maxime ce nu
pot fi dep ășite. Totodat ă, pentru ac țiunile multianuale, în bugetul de stat, se înscriu distinct
credite de angajament și credite bugetare.
Creditele bugetare aferente ac țiunilor multianuale reprezintă limita superioar ă a
cheltuielilor care urmeaz ă a fi ordonan țate și plătite în cursul fiec ărui exerci țiu bugetar. Pl ățile
respective sunt aferente angajamentelor legale efectuate în limita creditelor de angajament
aprobate în exerci țiul bugetar curent sau în exerci țiile bugetare anterioare.
Spre deosebire de creditul bugetar, creditul de angajament este limita maxim ă a
cheltuielilor ce pot fi a ngajate, în cursul exerci țiului bugetar, în limitele aprobate prin legea
bugetară anuală.
Pentru angajamentele multianuale, termenul de credit destinat ac țiunilor multianuale
evidențiază sumele alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective și altele asemenea,
care se desf ășoară pe o perioad ă mai mare de un an și dau loc la credite de angajament și
credite bugetare.
Execuția cheltuielilor bugetare se bazeaz ă pe următoarele principii:
• creditele bugetare sunt nerambursabile și nepurtătoare de dobând ă, ele vizând
finanțarea bugetar ă definitivă și gratuită;
• creditele bugetare aprobate sunt autorizate pentru tot anul bugetar;
• creditele bugetare aproba te nu pot fi majorate f ără a se preciza sursele de finan țare;
excepție fac aloca țiile pentru cheltuielile de personal, apr obate pe ordonatori principali de credite
și, în cadrul acestora, pe capitole, ce nu pot fi majorate; de asemenea, aceste aloca ții nu pot fi
virate și utilizate la alte ar ticole de cheltuieli;
• creditele bugetare aprobate pentru un ordona tor principal de cred ite nu pot fi virate și
utilizate pentru finan țarea altui ordonator pr incipal de credite;
• creditele bugetare aprobate pentru un capitol nu pot fi uti lizate pentru finan țarea altui
capitol;
• virările de credite bugetare într e subdiviziunile clasifica ției bugetare sunt în competen ța
ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul propriu și bugetele institu țiilor subordonate, și
se pot efectua, începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar, în limita a 10% din prevederile
capitolului bugetar la nivelu l ordonatorului principal de credite, care urmeaz ă, însă, a se
suplimenta cu cel pu țin o lună înainte de angajarea cheltuielilor;
• virările justificate de credite bugetare de la un capitol la altul al clasifica ției bugetare,
precum și între programe sunt în competen ța ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul
propriu și bugetele institu țiilor subordonate, și se pot efectua cu acordul Ministerului Finan țelor
Publice, începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar, în limita a 10% din prevederile
capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite, și, respectiv, 5% din prevederile
programului, care urmeaz ă, însă, a se suplimenta cu cel pu țin o lună înainte de angajarea
cheltuielilor;
• nu se pot realiza vir ări de credite bugetare de la capitole care au fost majorate din
fondurile de rezerv ă bugetară și de interven ție la dispozi ția Guvernului;
• situația virărilor de credite buge tare este transmis ă lunar Ministerului Finan țelor de
către ordonatorii principali de credite bugetare, în termen de 5 zile de la sfâr șitul lunii;
• menținerea unor credite bugetare este analizat ă lunar de c ătre ordonatorii principali de
credite care pot formula propune ri de anulare a acestora dac ă se constat ă că nu sunt necesare.
Creditele bugetare anulate la ordona torii principali de credite, finan țați din bugetul de stat,
majorează Fondul de rezerv ă bugetară la dispozi ția Guvernului prev ăzut în bugetul de stat.
• creditele bugetare aprobate și care nu au fost utilizate pân ă la sfârșitul exerci țiului
bugetar sunt anulate.
Efectuarea cheltuielilor bugetare se poate realiza prin: numerar, virament din ini țiativa
instituțiilor publice.
Etapele execu ției cheltuielilor bugetare
Efectuarea de cheltuieli potrivit prevederilor bugetare presupune un num ăr însemnat de
procedee și operațiuni, printre care:
– definitivarea bugetelor de venituri și cheltuieli, cu repartizarea acestora pe fiecare
instituție publică ce are calitatea de ordonator de credite și cu aprob ările de rigoare, când este
vorba de o institu ție publică ierarhic inferioar ă;
– deschiderea de credite b ugetare (autorizarea bugetar ă);
– realizarea veniturilor proprii în cuantumul prev ăzut, atunci când institu ția
publică în cauză are dreptul prin lege s ă-și acopere o parte din cheltuielile sale din aceste
venituri (contrar principiului universalit ății bugetare). Aceea și prevedere este valabil ă și în
cazul consiliilor locale, jude țene și al municipiului Bucure ști, pentru care realizarea
veniturilor proprii reprezint ă condiția de bază și limita în cadrul c ăreia se pot efectua cheltuieli
publice.
Alte etape necesare în vederea efectu ării de plăți din contul Trezoreriei statului (pentru
cheltuielile publice prev ăzute prin bugete) sunt: a ngajarea, lichidarea, ordonan țarea și plata.
Primele trei opera ții – angajarea, lichidarea și ordonan țarea – sunt efectuate de c ătre
conducătorii institu țiilor publice (ordonatorii de credite bugetare) sau de c ătre împuternici ții
acestora. A patra opera ție – plata – se efectueaz ă de către gestionarii de bani publici (casieri sau
contabili publici).
Operațiunile implicate la nivelul institu țiilor publice, în leg ătură cu execu ția cheltuielilor
sunt eviden țiate în figura 2.4.
Figura 2.4. . Definirea etapelor execu ției cheltuielilor bugetare
Ordonatorii de credite au obliga ția de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în
limita prevederilor și potrivit destina țiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea
instituțiilor publice.
1. Angajarea cheltuielilor bugetare îmbracă două forme:
• angajamentul legal;
• angajamentul bugetar individual și global, definite în figura 2.5. Angajarea
cheltuielilor trebuie s ă se facă întotdeauna în limita disponibilului de credite bugetare.
Angajamentele legale pot fi, la rândul lor, provizorii și individuale. Angajamentele
provizorii se referă la cheltuielile curente de natur ă administrativ ă ce se efectueaz ă în mod
repetat în cursul unui exerci țiu bugetar, materializate în buge te previzionale, ordonatorul de
credite având obliga ția să verifice ca acestea s ă nu fie dep ășite de valoarea angajamentelor legale
individuale. În cazul angajamentelor legale individuale aprobate pân ă la sfârșitul anului,
acoperite de aceste angajamente legale provizor ii, nu trebuie avizate de persoana împuternicit ă să
exercite controlul financiar preventiv; viza de control financiar preventiv este necesar ă doar
pentru angajamentele legale individuale ce dep ășesc valoarea angajamentelor legale provizorii.
Figura 2.5. Formele angaj ării cheltuielilor bugetare
Angajamentele bugetare se realizeaz ă prin emiterea unui document scris privind
angajamentul bugetar individual și global, prin care se certific ă existența unor credite bugetare
disponibile și se pun în rezerv ă (se blocheaz ă) creditele aferente unei cheltuieli, respectându-se
destinația stabilită în buget.
Propunerile de angajamente înso țite de toate documentele justificative aferente se
înaintează din timp persoanei împuternicite cu exer citarea controlului fi nanciar preventiv în
vederea acord ării vizei, urmând ca la sfâr șitul anului s ă analizeze modul de realizare a
cheltuielilor ce au f ăcut obiectul angajamentelor bugetare globale, precum și dacă totalul angaja-
mentelor legale individuale aferente acestora este la nivelul angajamentelor legale provizorii.
Astfel, dac ă nu se constat ă diferențe semnificative între cheltuielile previzionate și cele
definitive, este avizat (semnat, ștampilat) angajamentul bugetar global ce devine definitiv. în
cazul în care se observ ă diferențe semnificative, atunci se hot ărăște includerea în viitor a
cheltuielilor ce au f ăcut obiectul angajamentelor bugetare gl obale în categoria angajamentelor
bugetare individuale. Dup ă vizarea angajamentului bugetar de c ătre persoana împuternicit ă să
exercite controlul financiar preventiv, acesta este semnat de c ătre ordonatorul de credite și
transmis compartimentului contabilitate pentru înregistrare.
2. A doua etap ă a execuției cheltuielilor bugetare este lichidarea, în cadrul c ăreia se
verifică existența angajamentelor și realitatea sumei datorate pe baza documentelor care atest ă
bunurile livrate, lucr ările executate și serviciile prestate (factur ă fiscală; factură; state de plat ă în
cazul salariilor etc). Aceste documente s unt analizate de persoana împuternicit ă de ordonatorul
de credite s ă efectueze lichidar ea cheltuielilor.
3. Ordonanțarea plătii cheltuielilor bugetare este documentul intern prin care
ordonatorul de credite d ă dispoziție conduc ătorului compartimentului financiar (financiar-
contabil) s ă întocmeasc ă instrumentele de plat ă a cheltuielilor. Primele trei faze ale procesului
execuției cheltuielilor bugetare se realizeaz ă în cadrul institu ției publice, r ăspunderea pentru
angajarea, lichidarea și ordonan țarea cheltuielilor revenindu-i ordonatorului de credite bugetare
sau persoanelor delegate s ă exercite aceast ă calitate.
4. Plata cheltuielilor bugetare este efectuat ă de persoanele autorizate numite contabil, în
limita creditelor bugetare și a destina țiilor aprobate, prin unit ățile de trezorerie la care au conturi
deschise, cu excep ția plăților în valut ă, care se efectueaz ă prin bănci. Instrumentele de plat ă
folosite de către instituțiile publice sunt cecul de numerar și ordinul de plat ă pentru trezoreria
statului (OPHT) semnate de conduc ătorul compartimentului fina nciar (financiar-contabil) și de
către persoana cu atribu ții în efectuarea pl ății.
În cadrul derul ării execuției bugetare, pot ap ărea situații în care la anumite subdiviziuni
ale clasifica ției bugetare s ă existe disponibilit ăți de credite bugetare, iar la altele, insuficien țe;
pentru solu ționarea acestui neajuns, se poate apela la viramente de credite bugetare. Virarea de
credite bugetare presupune opera țiunea prin care se diminueaz ă creditul bugetar de la o
subdiviziune a clasifica ției bugetare (programului), unde în anumite împrejur ări există
disponibilit ăți și se majoreaz ă corespunz ător la o alt ă subdiviziune, la care fondurile sunt
insuficiente, respectându-se principiile și dispozițiile legii finan țelor publice de efectuare a
operațiunilor respective. Aceast ă operațiune se poate efectu a numai într-o anumit ă perioadă a
exercițiului bugetar – de regul ă, începând cu semest rul II al anului.
În efectuarea cheltuielilor bugeta re, un rol important în execu ția componentelor bugetului
general consolidat îl au unit ățile Trezoreriei statului, la care î și au deschise conturile institu țiile
publice consumatoare de fonduri publice și prin intermediul c ărora se efectueaz ă plați de
casă. în cadrul Trezoreriei statului, pe baza unui sistem informa țional-contabil propriu, sunt
evidențiate plățile de cas ă pe toate componentele bugetului general consolidat și, în cadrul
acestora, pe ac țiuni și domenii, apoi pe fiecare institu ție publică în parte. Institu țiile publice
sunt și ele obligate ca, în c ontabilitatea proprie, s ă detalieze execu ția de cas ă a bugetului în
funcție de natura pl ăților, după criteriul economic, dar despre toat e acestea, mai analitic în Partea
a Ii-a a lucr ării.
În concluzie, efectuarea de cheltuieli din fondurile publice, prin intermediul
componentelor bugetului general cons olidat, se pot efectua numai dup ă ce:
1) parlamentul sau organul legislativ abilitat aprob ă bugetul în cauz ă, prin stabilirea
unor limite, în cifre anuale și promulgate de pre ședinte;
2) are loc repartizarea acestora pe trimestre, inclusiv a veniturilor bugetului respectiv,
ocazie cu care se stabile ște și modul de finan țare a deficitului bugetar, în aceast ă operațiune,
rolul principal avându-1 Ministerul Finan țelor Publice, pentru bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale, respectiv direc țiile generale ale finan țelor
publice, pentru bugetele locale;
3) se deschid de cred ite bugetare, opera țiune care se face l unar, pe baza aprob ării
Ministerului Finan țelor Publice, și care reprezint ă condiția de bază pentru a se putea efectua pl ăți
de casă;
4) pentru bugetele locale, al ături de condi ția de la 3 trebuie cons tituite efectiv în cont și
resursele financiare corespunz ătoare.
2.5.Încheierea execu ției bugetare
Potrivit reglement ărilor române ști, execu ția bugetar ă se încheie la 31 decembrie,
aplicându-se deci „sistemul de gestiune", care presupune:
– orice venit încasat și orice cheltuial ă angajată, lichidat ă și ordonan țată în cadrul
prevederilor bugetare, dar nepl ătită până la 31 decembrie, se va încasa sau se va pl ăti, după
caz, în contul bugetului pe anul viitor. În aces t context, creditele bugetare neutilizate pentru
exercițiul curent î și pierd valabilitatea;
– disponibilit ățile din mijloacele extrabugetare exis tente în conturi la 31 decembrie
se vor regulariza cu bugetul din care este finan țată acea institu ție, în limita subven țiilor primite
din acel buget, iar disponibilit ățile rămase se vor reporta pentru anul urm ător, dacă legea
specială care le reglementeaz ă nu prevede altfel;
– eventualele excedente ale bugetului asigur ărilor sociale de stat și ale bugetelor
fondurilor speciale, care au fost echilibrate în cursul anului pr in transferuri consolidate
de la bugetul de stat, se vor regulariza de asem enea cu bugetul statului în limita transferurilor
acordate;
– De asemenea, disponibilit ățile fondurilor externe nerambursa bile, sosite prin anumite
programe, precum și disponibilit ățile din fondurile pub lice destinate cofinan țării
contribuției financiare a Comunit ății Europene se reporteaz ă pentru anul urm ător.
Așa cum s-a mai ar ătat, referindu-ne la etapa execu ției de cas ă a sistemului bugetar,
aceasta se înf ăptuiește prin intermediu l Trezoreriei statul ui, care întocme ște și documentele de
închidere a exerci țiului bugetar, printr e care: contul gene ral anual de execu ție a bugetului de
stat, a bugetului asigur ărilor sociale de stat, conturile anuale de execu ție a bugetelor fondurilor
speciale (s ănătate și șomaj) și contul general anual al datoriei publice. Prevederile acestor
conturi, întocmite de Ministerul Finan țelor Publice, se însu șesc de guvern și se supun adopt ării
parlamentului.
Înainte ca parlamentul s ă-și exprime opinia în leg ătură cu aceste contur i, proiectele lor
sunt înaintate Cur ții de Conturi, care procedeaz ă la analizarea datelor eviden țiate în acestea, în
special pe baza controalelor pe care le efectueaz ă la majoritatea institu țiilor publice centrale și
locale care realizeaz ă și folosesc fonduri publice. Verificarea efectuat ă de Curtea de Conturi
asupra conturilor generale privind execu ția componentelor bugetului general consolidat are în
vedere respectarea legalit ății, a oportunit ății și a necesit ății acestor cheltuieli. Totodat ă, acestea
verifică dacă aceste cheltuieli s- au efectuat în condi ții corespunz ătoare de eficien ță socială, în
fapt, cu prilejul verific ării execuției bugetare, Curtea de Conturi urm ărește calitatea gestion ării
banilor publici din multe punct e de vedere la nivelul fiec ărei institu ții publice, precum și pe
ansamblul bugetelor.
Pe baza raportului Cur ții de Conturi cu privire la conturile generale de execu ție a
bugetelor și pe baza sintezei guvernului cu privire la evolu ția economico-financiar ă a
economiei, cu luarea în consider are a opiniei comisiil or permanente parlam entare reunite, de
buget-finan țe, conturile generale privind execu ția bugetelor se supun d ezbaterii parlamentului,
pentru a fi adoptate.
După adoptare, conturile generale de execu ție a bugetului de stat și a bugetului
asigurărilor sociale de stat se promulg ă de președintele țării și se public ă în Monitorul Oficial.
Cuvinte cheie : autorități publice locale, ordonatori de cr edite, proces bugetar, emitere
titlu de percepere, percepere venituri bugetare , proiect de buget, elaborare buget, aprobare
buget, execu ție bugetar ă, încheiere execu ție bugetar ă, credit bugetar, ordonan țare cheltuieli
bugetare, a șezare venituri bugetare, lichi dare venituri bugetare, plat ă cheltuieli bugetare,
angajare cheltuieli bugetar e, lichidare cheltuieli bugetare, angajament bugetar
Teste gril ă
1. Ce elemente se au în vedere în procesul de elaborare a bugetului?
a) inflația;
b) analizele și prognozele elaborate de organe de sintez ă în legătură cu evoluția economiei,
cu ritmul de cre ștere a produc ției industriale etc;
c) factorii conjuncturii interna ționale;
d) analizele și prognozele efectuate de Ministerul Finan țelor Publice în leg ătură cu evoluția
economiei, cu ritmul de cre ștere a produc ției industriale etc;
e) balanța comercial ă și de plăți externe.
A) a+b+c+d;
B) a+c+d+e;
C) a+b+c+e;
D) a+d+e;
E) a+b+d+e.
2. Din categoria ordonatorilor principali de credite fac parte:
a) miniștrii;
b) conducătorii institu țiilor publice cu personalitate juridic ă finanțate din bugetul de stat,
bugetul asigur ărilor sociale și cel al fondurilor speciale;
c) agenții economici;
d) conducătorii organelor de specialitate ale administra ției publice locale;
e) nici una din variantele men ționate.
A) a+b+c;
B) a+c+d;
C) a+b+c+d+e;
D)e;
E) a+b.
3. Care din urm ătoarele afirma ții sunt adev ărate în leg ătura cu procesul
bugetar?
a) reprezintă decizia de colectare a veniturilor și de repartizare a acestora pentru finan țarea
cheltuielilor;
b) are un caracter ciclic;
c) reprezintă activitatea desf ășurată de institu țiile publice, organele ierarhice superioare și
ministerele în leg ătură cu elaborarea proiec tului bugetului de stat și a celorlalte bugete,
aprobarea proiectului de buget, execu ția bugetar ă;
d) are numai un pronun țat caracter politic;
e) reprezintă activitatea desf ășurată de institu țiile publice, organele ierarhice superioare și
ministerele în leg ătură cu elaborarea proiec tului bugetului de stat și a celorlalte bugete.
A) a+b+d+e;
B) b+c;
C) a+c+d+e;
D) a+b+c+d;
E)a+b+e.
4. Care dintre urm ătoarele afirma ții sunt adev ărate: "Ordonatorii
terțiari de credite…":
a) repartizeaz ă creditele bugetare aprobate pr in bugetul de stat, bugetul asigur ărilor
sociale și al fondurilor speciale, pe unit ățile ierarhic inferioare, în func ție de sarcinile acestora și
aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu
b) răspund de integritat ea bunurilor încredin țate unității pe care o conduc;
c) utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru unit ățile pe care le
conduc;
d) aprobă efectuarea creditelor din bugetele proprii și a celor din bugetele fondurilor
speciale;
e) răspund de realizarea veniturilor.
A) b+c+e;
B) a+d;
C) b+e;
D) a+b+c+d+e;
E) a+b+e.
5. Una dintre urm ătoarele afirma ții este fals ă: "Ordonatorii principali,
secundari și terțiari de credite…" (Legea nr.500/2002, privind finan țele
publice):
a) răspund de utilizarea creditelor bugetare;
b) pot delega dreptul de a aproba folosirea și repartizarea cred itelor bugetare
înlocuitorilor de drept;
c) răspund de folosirea cu eficien ță și eficacitate a sumelor primite de la bugetul de stat,
bugetul asigur ărilor sociale sau bugetul fondurilor speciale;
d) organizarea și ținerea la zi a contabilit ății și prezentarea la termen a d ărilor de seama
contabile asupra execu ției bugetare;
e) răspund de realizarea veniturilor.
6. Atribu țiile de coordonare și finalizare a elabor ării proiectului
bugetului de stat nu revin:
a) Parlamentului;
b) Guvernului;
c) Băncii Centrale ;
d) Ministerului Finan țelor;
e) nici una din variantele de mai sus nu este adev ărată.
7. Etapele parcurse în execu ția cheltuielilor publice sunt în ordine:
1) angajarea;
2) negocierea;
3) ordonarea;
4) plata;
5) lichidarea;
6) amânarea;
7) execuția de casă.
a) 1, 2, 3, 4, 5;
b) 1, 5, 3, 4;
c) 1, 3, 5, 4;
d) 1, 2, 3, 5, 4;
e) 1, 2, 3, 6, 7, 5, 4.
8. Aprobarea bugetului de stat se face de:
a) consiliile jude țene;
b) Guvern;
c) organele institu ților financiare;
d) prin lege;
e) Ministerul Finan țelor.
9. Clasifica ția bugetar ă cuprinde la venituri și cheltuieli:
a) aliniate;
b) capitole;
c) părți;
d) subcapitole;
e) articole;
f) titluri.
Venituri Cheltuieli
A) V, = b+c; C, = b+c+d+e+f;
B) V2 = b+d; C 2 = a+b+c+d;
C) V3 = b+c+d+e; C 3 = a+b+c+d+e +f.
10. Curtea de Conturi efetueaz ă:
a) controlul ulterior;
b) controlul posterior;
c) controlul preventiv;
d) controlul lunar;
e) controlul preventiv și ulterior.
CAPITOLUL III
PARTICULARIT ĂȚI PRIVIND BUGETELE LOCALE, BUGETUL ASIGUR ĂRILOR
SOCIALE DE STAT ȘI CELE CONSTITUITE DIN FONDURI SPECIALE ȘI
MIJLOACE EXTRABUGETARE
Pentru unele dintre bugetele analizate la acest capitol (bugetele locale, bugetul
asigurărilor pentru s ănătate, bugetul asigur ărilor pentru șomaj și cele constituite din mijloace
extrabugetare) regula de baz ă a funcționării lor o reprezint ă constituirea efectiv ă de resurse
financiare în contul bugetului în cauz ă, întrucât chiar dac ă există credite bugetare deschise sau
prevederi aprobate la pa rtea de cheltuieli, dac ă nu există surse financiare ef ectiv constituite în
cont, nu se pot efectua pl ăți de casă în vederea efectu ării de cheltuieli.
3.1. Structura, elaborarea, aprobarea și execuția bugetelor locale
Structura bugetelor locale este consecin ța modului în care sunt organizate, din punct de
vedere administrativ-teritorial, localit ățile țării – în comune, ora șe, municipii -inclusiv împ ărțirea
municipiului Bucure ști pe sectoare.
Răspunzând acestei organiz ări administrativ-teritoriale, buge tele locale sunt structurate
astfel:
1. Bugetele proprii ale jude țelor și municipiului Bucure ști;
2. Bugetele municipiilor, ora șelor, comunelor și sectoarelor municipiului Bucure ști;
3. Bugetele jude țelor și municipiului Bucure ști, formate prin însumarea bugetelor de Ia
numerele curente 1 și 2;
4. Bugetele institu țiilor și serviciilor publice locale, care sunt finan țate:
a) integral din bugetul local, în func ție de subordonare, prin bugetul propriu al
județului, municipiului, al ora șului, al comunei sau al sectoarelor municipiului
București;
b) din venituri proprii (mijloace extrabugetare) și, în completare, prin subven ții
acordate de la bugetul local, în func ție de subordonare;
c) integral, din venituri proprii (mijloace extrabugetare).
Întrucât acordarea mijloacelor de echilibrare de la bugetul de stat c ătre bugetele locale se
efectueaz ă prin intermediul bugetelor jude țene și cel al municipiului Bucure ști, este important
ca Ia îndemâna consiliilor jude țene și a Consiliului general al municipiului Bucure ști să stea
criterii și tehnici clare, corecte și adecvate, în func ție de care s ă se procedeze la repartizarea
echitabilă a resurselor financiare de echilibrare pe bugetele unit ăților administrati v-teritoriale,
ale comunelor, ale ora șelor, ale municipiilor și ale sectoarelor municipiului Bucure ști.. În
contextul acestei structur i, veniturile bugetelor lo cale se constituie din:
I. Venituri curente
A) Venituri fiscale
A1 Impozit pe venit, profit și câștiguri din capital
A11 Impozit pe venit, profit și câștiguri din capital de la persoane fizice
– Impozit pe profit
A12 Impozit pe venit, profit și câștiguri din capital de la persoane juridice
– Cote și sume defalcate din impozite
– A2 Impozit pe salarii – restan țe
A3 Impozite și taxe pe proprietate
– Impozite pe cl ădiri
– Impozite pe terenuri
– Taxe judiciare de timbru, taxe de timbru pentru activitatea notarial ă și alte taxe de
timbru
– Alte impozite și taxe pe proprietate
– A4 Impozite și taxe pe bunuri și servicii
– Sume defalcate din TVA
A5 Alte impozite și taxe generale pe bunuri și servicii
– Taxe hoteliere
A6 Taxe pe servicii specifice
– Impozit pe spectacole
– Alte taxe și servicii specifice
A7 Taxe pentru utilizarea bunurilor, auto rizarea utiliz ării bunurilor sau desf ășurarea
de activități
– Taxe asupra mijloacelor de transport
– Alte taxe și tarife
A8 Alte impozite și taxe fiscale
B) Venituri nefiscale
B1 Venituri din proprietate
B2 Vânzări de bunuri și servicii
II. Venituri de capital
III. Operațiuni financiare
IV. Subvenții
a) Subvenții de la bugetul de stat
b) Subvenții de la alte administra ții
Din cele de mai sus rezult ă că veniturile proprii ale bugetelor locale sunt formate în
principal din impozite și taxe locale, datorate de locuitorii acelor localit ăți, precum și de
contribuabilii, persoane juridice.
Prelevările din bugetul de stat c ătre bugetele locale su nt constituite din cote defalcate
din impozitul pe venit și sumele defalcate din TVA.
a) Cotele defalcate din impozitul pe venit, venit al bugetului de stat, potrivit Legii
finanțelor publice locale3, care se aloc ă bugetelor locale, sunt urm ătoarele:
– 36% la bugetele locale ale comunelor, ora șelor și municipiilor;
-10% la bugetul propriu al jude țelor;
-17% la dispozi ția consiliilor jude țene, pentru echilibrarea bugetelor comunelor, ora șelor,
municipiilor și bugetului propriu al jude țului.
Pentru municipiul Bucure ști, cotele defalcate din impozitul pe venit sunt stabilite
astfel:
– 18% pentru bugetele sectoa relor municipiului Bucure ști;
– 36% pentru bugetul propriu al Prim ăriei municipiului Bucure ști;
– 9% la dispozi ția Consiliului general al municipiului Bucure ști, pentru echilibrarea
bugetelor sectoarelor și al Primăriei municipiului Bucure ști.
Sumele corespunz ătoare acestor cote se aloc ă în bugetele unit ăților administrativ-
teritoriale de c ătre unitățile operative ale Trezoreriilor statului, în termen de cinci zile
lucrătoare de la sfâr șitul fiecărei luni în cursul c ăreia s-au încasat ace ste impozite, de la pl ătitori
grupați din punct de vedere teritorial, pe localit ăți (în funcție de domiciliul lor fiscal).
Dacă în cazul sumelor rezultat e din cotele defalcate de 18% sau de 36% (care se
atribuie direct de unit ățile operative ale Trezore riei statului bugete lor comunelor, ora șelor,
municipiilor și sectoarelor muni cipiului Bucure ști), nu pot exista ingerin țe de nici o natur ă din
partea consiliilor jude țene sau a Consiliului general al municipiului Bucure ști, în situa ția cotelor
defalcate de 17% (la jude țe) și 9% (la Primăria municipiului Bucure ști), pot exista influen țe de
natură subiectiv ă, bazate mai ales pe criterii po litice.
Cât de importante pentru bugetele locale su nt aceste venituri din cote defalcate din
impozitul pe venit trebuie subliniat doar faptul c ă cuantumul acestora în sume absolute pe
exercițiul bugetelor anului 2006 este de 6.912 milioane lei (RON) și reprezint ă aproape 32%
din veniturile totale ale bugetelor locale.
3 Ordonanța de Urgen ță a Guvernului nr. 45/05.06.2003 privind finan țele publice locale art. 29 alin. (3) și (5), publicat ă în
Monitorul Oficial al României nr. 431/19.06.200
b) Cea mai important ă sursă de echilibrare pentru bugetele locale sunt sumele defalcate
din TVA, care sunt direc ționate spre ac țiuni și obiective precis stab ilite, respectiv spre
finanțarea cheltuielilor institu țiilor de înv ățământ preuniversitar de stat din comune, ora șe și
municipii; spre sus ținerea sistemului de protec ție a copilului; spre subven ționarea energiei
termice livrate popula ției; drumurile jude țene și comunale; echilibrarea bugetelor locale și în
general pentru finan țarea acțiunilor descentralizate la nivelul jude țelor și municipiului
București, precum și pentru institu țiile de cultur ă, personal neclerical, protec ția copilului,
centrele de asisten ță socială a persoanelor cu handicap, inclus iv pentru acordarea de produse
lactate și de panifica ție pentru elevii claselor I-IV din înv ățământul de stat.
Repartizarea mijloacelor de echilibrare potrivit destina țiilor prezentate mai sus se
efectueaz ă prin hotărâri ale consiliilor jude țene și ale Consiliului genera l al capitalei, dup ă
consultarea primarilor și cu asisten ța tehnică de specialitate a Direc țiilor generale ale
finanțelor publice.
De asemenea, a șa cum s-a mai subliniat, pentru c ă pot exista influen țe de natur ă
politică în repartizarea sumelor, unit ăți administrativ-teritoriale, autorit ățile statului au încercat
să limiteze acest lucru, stabilind ca aceste mijloace s ă fie repartizate pe unit ăți administrativ-
teritoriale, pe baza urm ătoarei formule:
SDu = sume defalcate din TVA pe unitate administrativ-teritorial ă;
SDj = suma defalcat ă din TVA, repartizat ă pe total jude ț, potrivit acestui criteriu;
Ij = impozitul pe venit cuvenit la nivelul jude țului;
Pj = popula ția județului;
Iu = impozitul pe venit încasat la nivelul unit ății administrativ-teritoriale;
Pu = popula ția unității administrativ-teritoriale.
Notă: Aceeași formulă se utilizeaz ă și pentru repartizarea sumelor rezultate din cota
defalcată de 22% din impozitul pe venit care se repartizeaz ă pentru echilibrarea bugetelor locale
ale unității administrativ-teritoriale, înlocuindu-se doar Sdu și SDj cu:
SCDu = suma din cot ă defalcată din impozitul pe venit pe unit ăți administrativ-teritoriale;
SCDj = suma din cot ă defalcată din impozitul pe venit la nivelul jude țului după
deducerea sumei cuvenite bugetului propriu al jude țului.
Datorită sistemului de alocare a acestor resurse pentru bugetele locale, sumele respective
nu figureaz ă însumate în totalul veniturilor bugetu lui de stat pe acel an și, în virtutea
principiului func ționării bugetului general consolidat, aceste sume sunt eviden țiate ca venituri în
bugetele locale, de și ele sunt realizate prin intermediul bugetului de stat.
O altă resursă financiar ă important ă pentru bugetele locale sunt cele sub forma
subvențiilor, eviden țiate ca:
a) subvenții de la bugetul de stat, nominalizate pe destina ții (centrale termice și electrice
de termoficare, investi ții, dezvoltarea sistemului ener getic, pietruirea drumurilor
comunale și alimentarea cu ap ă a satelor, str ăzi, regulamente de urbanism,
aeroporturi de interes local, reducerea riscul ui seismic la construc țiile existente cu
destinație de locuin ță etc.) și ca
b) subvenții de la alte administra ții pentru ocuparea temporar ă a forței de munc ă,
pentru institu țiile de asisten ță socială pentru persoanele cu handicap.
În acest cadru, pentru determin area echilibrului dintre resursele financiare publice totale, pe
de-o parte, și cheltuielile publice totale, pe de alt ă parte, și deci a soldului bugetar total, reflectat
prin bugetul general consolidat, transferurile consolidate pentru buge tele locale sub forma
subvențiilor se vor elimina. Aceste sume r ămân deci prin consolidar e ca înregistrate o singur ă dată
ca venituri, în bugetul de stat, și o singur ă dată ca și cheltuial ă, prin bugetele locale (la cheltuirea
lor efectiv ă, prin execu ția părții de cheltuieli a bugetelor locale).
Donațiile și sponsoriz ările reprezintă alte venituri posibile ale bugetelor locale care au un
regim special, în sensul c ă trebuie respectat ă destinația pentru care acestea au fost primite, ele putând
beneficia de dreptul ca cele nefolosite pân ă la sfârșitul anului s ă poată fi reportate pentru exerci țiul
bugetar urm ător.
Împrumuturile din contul curent general al Trezoreriei statului este o alt ă resursă
financiară la care pot apela autorit ățile publice locale pentru acoperirea golurilor temporare de cas ă,
dar care nu poate dep ăși 5% din totalul veniturilor estimate a fi încasate pe durata anului fiscal
respectiv, în care se contracteaz ă împrumutul.
De asemenea, administra țiile publice locale pot contracta de la b ănci sau alte institu ții de
credit împrumuturi publice pe baz ă de obliga țiuni pentru finan țarea cheltuielilor specifice bugetelor
locale, care pot fi aprobate numai cu votul a cel pu țin două treimi din num ărul membrilor consiliului
local, fără a se depăși limita de 20% din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale, plus cotele
defalcate din impoz itul pe venit.
În același sens, angajarea de împrumuturi interne se poate efectua numai dup ă informarea
prealabilă a Ministerului Finan țelor Publice, iar a celor externe, numai cu aprobarea comisiei de
autorizare a acestor împrumuturi, constituit ă din reprezentan ți ai autorit ăților administra ției publice
locale, ai guvernului și ai Băncii Naționale a României, componen ța ei fiind aprobat ă prin hotărâre de
guvern.
Cheltuielile care se finan țează prin bugete locale sunt diferen țiate în func ție de structura
bugetelor la care se refer ă, respectiv: unele sunt cheltuielile care se efectueaz ă prin bugetul
propriu al jude țului, și altele, prin bugetele comunelor, ora șelor, municipiilor, sectoarelor
municipiului Bucure ști și cel al Consiliului genera l al municipiului Bucure ști.
O sinteză a cheltuielilor ca re se pot finan ța prin intermediul bugetelor locale arat ă astfel:
1. Servicii publice generale
1. Autorități publice și acțiuni externe
2. Alte servicii publice generale
3. Tranzacții privind datoria public ă și împrumuturi
4. Transferuri cu caracter general într e diferite nivele ale administra ției
2. Apărare, ordine public ă și siguranță națională
Ordine public ă și siguranță națională
3. Cheltuieli social-culturale
a) învățământ
b) Sănătate
c) Cultură, recreare și religie
d) Asigurări și asistență socială
4. Servicii și dezvoltare public ă, locuințe, mediu și ape
a) Locuințe, servicii și dezvoltare public ă
b) Protecția mediului
5. Ac țiuni economice
a) Acțiuni generale econo mice, comerciale și de munc ă
b) Combustibil și energie
c) Agricultur ă, silvicultur ă, piscicultura și vânătoare
d) Transporturi
e) Alte acțiuni economice
6. Rezerve, excedent/deficit
Din rândul cheltuiel ilor enumerate mai sus, prin bugetele proprii ale jude țelor sunt
finanțate cheltuieli specifice sarcinilor și atribuțiilor acestor organe, ca de exemplu:
cheltuielile pentru autorit ățile executive, înv ățământul special, primar și gimnazial, unele
cheltuieli pentru s ănătate, cultur ă, religie și acțiuni privind activitatea sportiv ă și de tineret,
asistența socială, alocațiile, pensiile, ajutoarele și indemniza țiile, serviciile publice, dezvoltarea
publică și locuințele, agricultura și silvicultura, transporturile și comunica țiile, alte ac țiuni
economice, dobânzile aferente datoriei publice, dac ă este cazul, și alte cheltuieli, cum sunt
rambursările de împrumuturi sau cheltuielile cu destina ție specială etc.
Prin bugetele comunelor, ora șelor, municipiilor, sectoa relor municipiului Bucure ști și
cel al municipiului Bucure ști sunt finan țate cheltuieli specifice unit ăților administrativ-teritoriale
ca, de exemplu: cheltuieli pentru între ținerea și repararea str ăzilor, iluminatul public, salubritate,
întreținerea de zone verzi, parcuri, locuin țe, aliment ări cu apă, stații de epurare pentru ape uzate,
colectoare, sta ții de pompare, re țele centrale și puncte termice, canalizare, introducerea de gaze
naturale în localit ăți, electrific ări rurale și alte acțiuni privind serviciile de dezvoltare public ă și
locuințe. De asemenea, prin bugetele acestor unit ăți sunt finan țate activit ăți și cheltuieli apropiate
ca denumire cu cele finan țate prin bugetele proprii ale jude țelor, ele vizând îns ă unități și acțiuni
din cadrul acestor localit ăți ca, de exemplu: înv ățământul preuniversitar; s ănătatea (cre șele,
drepturile donatorilor onorifici de sânge etc); cultur ă, religie și acțiuni privind activitatea
sportivă și de tineret; asisten ța socială; agricultura și silvicultura; transporturile și
comunica țiile; cheltuielile privind datoria public ă locală, dacă este cazul etc.
La baza elabor ării, aprob ării și execuției bugetelor locale stau , în general, acelea și
principii și reguli care func ționează și în cazul bugetu lui de stat, cu unele excep ții precizate de
legea special ă care le reglementeaz ă4. Aceste excep ții se refer ă la autonomia local ă (între
comune, ora șe, municipii și consiliul jude țean nu exist ă relații de subordonare) și la principiul
echilibrului și cel al realității.
Dacă principiile anualității, publicit ății, echilibrului și cel al realității pot funcționa în
mod firesc, cu unele mici abateri, de multe ori inerente, principiul autonomiei locale este mai
dificil de asigurat. Acest principi u, foarte corect abordat în inten ția legiuitorului, se realizeaz ă
în majoritatea cazurilor numai la nivel declarativ, deoarece, a șa cum s-a mai precizat, pân ă
când nu se va g ăsi o formul ă matematic ă corectă pentru repartizarea mijloacelor de
echilibrare pe localit ăți, alocarea acestora prin intermediul consiliilor jude țene sau a consiliului
general al municipiului Bucure ști va fi afectat ă de mulți factori de natur ă subiectiv ă, care vor
împiedica dezvoltarea normal ă și echilibrat ă a tuturor localit ăților țării.
Elaborarea proiectelor bugetelor locale trebuie s ă se încadreze în calendarul general
valabil pentru bugetul de stat, care a fost descris detaliat la capitolul precedent, motiv
pentru care nu relu ăm aceste aspecte. Preciz ăm însă faptul că primarii și președinții consiliilor
județene, în calitatea lor de ordonatori principa li de credite, împreun ă cu organele lor executive,
joacă un rol important în elaborarea și fundamentarea acestor bugete.
Astfel, dup ă ce Ministerul Finan țelor Publice a transmis jude țelor, prin Direc țiile generale
ale finanțelor publice, nivelul sumelor defalcate și cel al subven țiilor bugetare aprobate de parlament
(alocate din bugetul de stat), consiliile jude țene și Consiliul general al municipiului Bucure ști
definitiveaz ă proiectele de buget proprii și repartizarea pe localit ăți (comune, ora șe, municipii) a
veniturilor totale și a cheltuielilor pe care le supun apoi aprob ării consiliilor jude țene și/sau
Consiliului general al municipiului Bucure ști.
După aprobarea bugetelor proprii și a lucrărilor privind repartizarea sumelor defalcate și
a subven țiilor bugetare pe localit ăți, începe procesul de elaborare a proiectelor de buget la
nivelul tuturor unit ăților administrativ-teritori ale în vederea definitiv ării procesului de aprobare a
lor.
Competen ța de aprobare a bugetelor, la nivel local, este urm ătoarea:
1. bugetele locale se aprob ă de consiliile locale, consiliile jude țene și Consiliul general al
municipiului Bucure ști, după caz;
2. bugetele institu țiilor și serviciilor pu blice finan țate integral sau par țial din bugetele
locale, de consiliile men ționate la art. 1, în func ție de subordona rea acestora;
3. bugetele institu țiilor și serviciilor publice finan țate integral din venituri proprii
(mijloace extrabugetare), de c ătre organul de conducere al acestora, cu avizul
ordonatorului principal de credite (primarii, primarul general al municipiului
4 Ordonanța de Urgen ță a Guvernului nr. 45/05.06.2003 privind finan țele locale, publicat ă în Monitorul Oficial al României nr.
431/19.06.2003
București și președinții consiliilor jude țene).
În procesul de elaborare și aprobare a bugetelo r locale trebuie s ă se aibă în vedere ca
structurarea acestora la venituri să se facă pe capitole și subcapitole, iar a cheltuielilor, pe
părți, capitole, subcapitole, titluri și articole, a șa cum s-a mai precizat la capitolul precedent,
cu prilejul abord ării conceptului specializ ării bugetare.
De asemenea, în elaborarea, aprobarea și execuția bugetelor locale trebuie avute în
vedere urm ătoarele particularit ăți:
– bugetele locale nu pot func ționa decât echilibrat, cu venituri mai mari decât cheltuielile
sau, în cel mai r ău caz, egale; ele nu se po t solda cu deficite, iar dac ă se înregistreaz ă totuși
un astfel de decalaj , acesta se acoper ă din disponibilit ățile fondului de rulment;
– în bugetele locale se pr evede un „fond de rezerv ă bugetară", în limita a 5% din totalul
cheltuielilor, acesta putând fi folosit pentru finan țarea unor ac țiuni sau sarcini noi, survenite
în cursul anului, precum și pentru înl ăturarea efectelor unor calamit ăți naturale. Acesta poate
fi majorat în cursul anului din disponibilit ățile de credite bugetare ca re nu mai sunt necesare
până la sfârșitul anului;
– consiliile locale, jude țene și Consiliul general al municipiului Bucure ști, după caz, pot
aproba și utiliza în întregime sumele încasate din venituri proprii, peste cele aprobate prin
bugetele locale, pentru suplimentarea cheltuielilor prev ăzute în aceste bugete, cu condi ția ca
aceste dep ășiri să fie menținute pân ă la sfârșitul anului, iar unitatea administrativ-teritorial ă
respectiv ă să nu aibă împrumuturi restante sau dobânzi și comisioane neachitate;
– pentru cheltuielile privind investi țiile este necesar ca, la nivelul prevederilor cu aceast ă
destinație, să existe documenta ții și programe (ca anexe la acele bugete), care s ă se aprobe odat ă
cu ele. Programele respective de investi ții trebuie s ă aibă Ia bază documenta ții tehnico-
economice și note de fundamentare privind necesitatea și oportunitatea efectu ării acestor lucr ări sau
dotări;
– aprobarea repartiz ării pe trimestre a sumelor defalcate din TVA, a cotelor defalcate din
impozitul pe venit pentru bugetele locale, precum și a subven țiilor bugetare, resurse financiare
cedate sau acordate din bugetul de stat, se aprob ă de Ministerul Finan țelor Publice;
– pentru lucr ări de interes interjude țean sau de interes local, la nivelul unit ăților
administrativ-teritoriale din cadrul unui jude ț, se pot efectua colabor ări sau asocieri pentru
realizarea unor asemenea obiective. La baza acestor asocieri și colabor ări trebuie s ă stea
convențiile sau contractel e de asociere, în care sunt stipulat e resursele financiare totale alocate
acelor obiective, precum și contribu ția fiecărei unități administrativ-teritoriale la aceste
proiecte;
– finanțarea cheltuielilor din bugetele locale se asigur ă prin deschiderea de credite
bugetare (în limita creditel or bugetare anuale), ac țiune ce reprezint ă o primă condiție; a doua
și, totodată, cea mai important ă cerință o reprezint ă însă constituirea propriu-zis ă a resurselor
financiare sub forma veniturilor;
– consiliile locale, jude țene și Consiliul general al municipiului Bucure ști, după caz, pot
participa cu capital social sau cu bunuri la înfiin țarea unor societ ăți comerciale, pentru
realizarea de lucr ări și servicii de interes public local sau jude țean, după caz;
– după efectuarea regulariz ărilor în limita transferurilor din bugetul de stat, excedentele
bugetare anuale se utilizeaz ă pentru:
a) rambursarea eventualelor împrumuturi, plata dobânzilor și a comisioanelor aferente
acestora;
b) constituirea fondului de rulment.
Fondul de rulment poate fi utilizat pentru finan țarea unor investi ții sau pentru
dezvoltarea unor servicii publice locale, în interesul acelei colectivit ăți, inclusiv pentru
finanțarea unor deficite, cu aprobarea consiliului local respectiv (Județean și/sau a Consiliului
general al municipiului Bucure ști).
Serviciile publice de interes local, care desf ășoară activități de natur ă economic ă, au
obligația calculării, înregistr ării și recuperării uzurii fizice și morale a mijloacelor fixe utilizate
de ele prin tarif sau pre ț. Activitățile din aceast ă situație se aprob ă prin hotărâre a guvernului.
Excedentele bugetelor institu țiilor și serviciilor publice de interes local se regularizeaz ă
cu bugetele locale în limita sumelor primite de la acestea, dac ă legea nu prevede altfel, iar
soldul veniturilor proprii dup ă aceste regulariz ări rămân la dispozi ția acestora și se reporteaz ă
pentru anul viitor.
Ordonatorii de credite prin cipali (primarii, primarul general al Capitalei și președinții
consiliilor jude țene) întocmesc și supun aprob ării consiliilor locale, jude țene și Consiliului general al
municipiului Bucure ști, după caz, până la 31 mai a anului urm ător, conturile anuale de execu ție a
bugetelor locale, în urm ătoarea structur ă:
a) la venituri
1. prevederi bugetare aprobate ini țial;
2. prevederi bugetare aprobate definitiv;
3. încasări realizate.
b) la cheltuieli
1. credite aprobate ini țial;
2. credite definitive;
3. plăți efectuate.
3.2. Bugetul asigur ărilor sociale de stat
Bugetul asigur ărilor sociale de stat se elaboreaz ă și se aprob ă în același cadru și în
aceleași condiții ca și bugetul de stat. Calendarul procesului bugetar pentru acest buget este
același cu cel al bugetului de stat, iar la baza construc ției sale stau indicatorii
macroeconomici avu ți în vedere și la elaborarea buget ului de stat, dar și unii specifici fluxurilor
financiare care se deruleaz ă prin bugetul asigur ărilor sociale de stat.
Alături de Ministerul Finan țelor Publice, un rol im portant în elaborarea și execuția
bugetului asigur ărilor sociale de stat îl are Ministerul Muncii, Solidarit ății Sociale și Familiei
prin Casa Na țională de Pensii și Alte Drepturi de Asigur ări Sociale și Agenția Națională
pentru Ocuparea For ței de Munc ă și organele lor teritoriale.
Spre deosebire de bugetu l de stat, bugetul asigur ărilor sociale se elaboreaz ă și se aprob ă
în condiții de echilibru, condi ție care impune ca cheltuielile s ă fie acoperite integral cu resurse
financiare din veniturile bugetului pe acel an.
Veniturile bugetului asigur ărilor sociale de stat sunt structurate pe șase resurse
principale, dintre care patr u sunt venituri de natur ă fiscală și două nefiscale.
a) În cadrul veniturilor fiscale distingem urm ătoarele resurse, toate sub forma
contribuțiilor obligatorii, respectiv:
• contribuții pentru asigur ări sociale de stat datorate de angajatori în cote de 19,5%,
24,5% sau 29,5%, aplicat e asupra fondului brut de salarii, în func ție de
condițiile de munc ă;
• contribuții de asigur ări pentru accidente de munc ă și boli profesionale
datorate de angajatori;
• contribuții pentru asigur ări sociale de stat, datorate de asigura ți în cotă de 9,5%,
aplicată asupra salariilor brute, indiferent de condi țiile de munc ă;
• contribuții pentru asigur ări sociale datorate de alte persoane asigurate, care au o
pondere de 1,1% în totalul venitu rilor bugetului pe anul 2006;
• contribuții facultative ale asigura ților.
b) Veniturile nefiscale sunt formate din patr u surse principale, și anume:
venituri din proprietate, vânz ări de bunuri și servicii; venituri din prest ări de servicii și alte
activități; diverse venituri.
c) Subven ții în special de la bugetul de stat.
Cheltuielile bugetului asigur ărilor sociale de stat au ca principale destina ți pensiile de
asigurări sociale de stat, cheltuielile materiale și serviciile (mai ales pentru între ținerea și
funcționarea institu țiilor în cauz ă), cele de tratament balnear și de odihn ă, dobânzile pentru
împrumuturile contractate, indemniza țiile pentru concedii de maternitate și îngrijire a copiilor,
cheltuielile de capital, ajutoarele acordate asigura ților pentru decese și proteze etc.
De asemenea, pozi ții distincte în prevederile bugetului asigur ărilor sociale de stat le
ocupă veniturile formate din contribu țiile de asigurare pentru accidente de munc ă și boli
profesionale dato rate de angajatori, iar la partea de cheltuieli cu indemniza țiile, ajutoarele și
alte presta ții sociale pentru accidente de munc ă și boli profesionale. Aces te resurse financiare,
deși se constituie și se administreaz ă după reglement ări distincte (Legea nr. 346/2002), ele
sunt încorporate în bugetul asigur ărilor sociale de stat și tratate dup ă regulile și principiile
acestui buget.
Așa cum precizam și la începutul acestui subcapitol, elaborarea și aprobarea bugetului
asigurărilor sociale de stat se fac în cadrul calendarului stabilit prin Legea finan țelor publice și
prezentat detaliat la capitolul pr ecedent, iar Legea bugetului asigur ărilor sociale de stat și Legea
bugetului de stat devi n aplicabile numai dup ă promulgarea lor de c ătre președintele țării.
Execuția bugetului asigur ărilor sociale de stat se deruleaz ă după aceleași tehnici de
încasări și plăți menționate la capitolul prec edent, cu precizarea c ă, deși bugetul asigur ărilor
pentru accidente de munc ă și boli profesionale este încorp orat în cadrul bugetului asigur ărilor
sociale de stat, el se execut ă în mod distinct, cum de altfel se și întocmește.
3.3. Particularit ăți privind bugetele din fondurile speciale și din mijloacele
extrabugetare (venituri proprii)
Fondurile speciale sunt fonduri de natur ă publică, din care cauz ă locul lor normal ar fi
cadrul bugetului de stat sau public, cum ar putea fi denumit sau în cel mai r ău caz în cel al
bugetului asigur ărilor sociale de stat, deoarece, prin scoaterea acestora din cadrul planului
financiar al fondurilor publice, se încalc ă multe dintre principiile ca re s-au impus de-a lungul
anilor în gestionarea fondurilo r publice: cel al universalit ății, cel al unit ății, regula neafect ării
veniturilor etc. în acest sens, dup ă anul 1990, politica guvernan ților români a fost una diferit ă și
sinuoasă în privin ța fondurilor speciale. Astfel : de la trei-patru fonduri în primii ani de dup ă
revoluție s-a ajuns la un moment da t, prin anii 1996-1998, la un num ăr de 11-12 fonduri, pentru
ca începând cu anul 2002 acestea s ă fie restrânse la patru, iar din anul bugetar 2003, avându-
se în vedere probabil efectul nefavorabil al execu țiilor bugetare din anii respectivi, s-au mai
aprobat doar dou ă: cel al fondului special al asigur ărilor sociale de s ănătate5 și bugetul
asigurărilor pentru șomaj.
3.3.1. Bugetul Fondului na țional unic al asigur ărilor sociale de s ănătate
Bugetul asigur ărilor sociale pentru s ănătate se aprob ă de parlament la propunerea
guvernului, odat ă cu aprobarea bugetului de stat ca anex ă la acesta, dup ă ce, în prealabil,
prevederile sale au fost vi zate de comisiile de specia litate ale parlamentului.
Potrivit legisla ției actuale, veniturile acestuia sunt formate din:
A) venituri fiscale, cu o pondere în totalul venituri lor de aproximativ 98%, din care:
a) contribuții de asigur ări sociale de s ănătate datorate de angajatori, printr-o cot ă de 6%
aplicată asupra fondului brut de salarii;
b) contribuții de asigur ări sociale de s ănătate datorate de asigura ți, printr-o cot ă de 6,5%
aplicată asupra salariilor brute;
c) contribuții facultative ale asigura ților;
d) alte contribu ții pentru asigur ări sociale datorate de asigura ți.
B) Venituri nefiscale, sub forma „Veniturilor din proprietate (restituiri de fonduri din
finanțarea bugetar ă a anilor preceden ți etc.)".
C) Sume primite de la bugetul de stat pentru persoanele asigurate prin efectul legii sub
forma:
a) contribuțiilor pentru persoanele care satisfac serviciul militar în termen;
b) contribuțiilor pentru persoanele care execut ă o pedeaps ă privativă de libertate sau
5 Hotărârea privind organizarea și funcționarea programelor de s ănătate în anul 2003 nr. 169/13.02.2003, art. 2, publicat ă
în Monitorul Oficial al României nr. 117/24.02.2003
se află în arest preventiv.
D) Sume de la bugetul asigur ărilor sociale de stat prin contribu ții pentru
persoane care se afl ă în concediu medical sau concediu medical pentru îngrijirea copilului
bolnav, în vârst ă de până la șapte ani.
Posturile de venituri de la lit era A (d), sumele pe care acest buget le are de primit de Ia
bugetul de stat (C) și bugetul asigur ărilor sociale de stat (D), precum și pozițiile de cheltuieli din
acele bugete vor intra în procesul de consolid are, cu prilejul consti tuirii bugetului general
consolidat.
La rândul lor, cheltuie lile bugetului Fondului na țional unic de asigur ări sociale de
sănătate sunt structurate pe urm ătoarele ac țiuni mai importante, aproximativ în ordinea ponderii
lor:
A) Materiale și prestări de servicii cu caracter func țional;
B) Cheltuieli de administrare a Fondului, respectiv:
a)cheltuieli cu salariile;
b) contribuții pentru asigur ări sociale de stat, sume care pentru bugetul asigur ărilor
sociale de stat reprezint ă venituri, sub forma contribu țiilor din partea angajatorilor;
c) contribuții pentru asigur ările de șomaj, sume care în bugetul asigur ărilor pentru
șomaj reprezint ă venituri din contribu țiile angajatorilor;
d) contribuții pentru asigur ările sociale de s ănătate, sume care pentru acela și buget
reprezintă și un venit, ca și contribu ții din partea angajatorilor.
Și în aceast ă situație, posturile de cheltuieli și venituri din bugetele men ționate la literele
„b", „c" și „d" intr ă în procesul de consolid are, cu prilejul construc ției bugetului general
consolidat.
e) cheltuieli materiale și servicii, prilejuite de administrarea Fondului;
f) cheltuieli de capital pentru investi țiile institu țiilor publice care administreaz ă Fondul.
C) Un fond de rezerv ă.
Întrucât bugetul Fondului asigur ărilor sociale de s ănătate se aprob ă prin aceea și lege ca și
bugetul de stat, în textul legii acesteia sunt inserate prevederi speciale, dar și comune referitoare
la ambele bugete ca, de exempl u: pentru anul 2006, erau men țiuni și dispoziții referitoare la
unele cheltuieli ale bu getului Fondului asigur ărilor sociale de s ănătate cu privire la m ăsuri de
întărire a disciplinei financiar-economice în sistemul sanitar sau cele referitoare la obliga ția
ordonatorilor principali de credite privi nd drepturile salariale, premiile, deplas ările,
monitorizarea cheltuielilor de personal etc.
Derularea execu ției bugetului Fondului asigur ărilor sociale de s ănătate se efectueaz ă
prin Casa Na țională de Asigurare de S ănătate și organele sale teritoriale (Casele Jude țene de
Asigurări de Sănătate), care, prin intermediul conturilor de venituri și cheltuieli deschise la
unitățile Trezoreriei statului, efectueaz ă operațiuni de încas ări și plăți în contul „Fondului". În
acest sens, pe baza unui plan de conturi propriu și prin conturile colectoare de venituri,
deschise la unit ățile Trezoreriei statului pe numele caselor jude țene de asigur ări de sănătate,
sumele încasate se centralizeaz ă la nivelul Casei Na ționale de Asigur ări de Sănătate. De la
nivelul central, pe baza bugetelor de venituri și cheltuieli ale Caselor Jude țene de Asigur ări de
Sănătate și a bugetului ac țiunilor centraliz ate ale Casei Na ționale de Asigur ări de Sănătate, care
urmează a se deru la în jude țe, se efectueaz ă repartizarea resurselor financiare pe Casele Jude țene
de Asigur ări de Sănătate, atât pentru cheltuielile proprii specifice acestora, cât și pentru ac țiunile
centralizate care urmeaz ă a se finan ța prin Casele Jude țene de Asigur ări de Sănătate.
Raportarea execu ției acestui fond se face dup ă aceleași reguli și tehnici precizate la
capitolul precedent.
Aspectele care ar mai putea fi avute în vedere cu privire la administrarea acestui
„Fond" sunt cele referitoare la faptul c ă, până în prezent, autorit ățile române ști nu au g ăsit cele
mai eficiente metode și tehnici de gestionare a „Fondului"; dac ă este corect ca acesta s ă fie
derulat prin Trezoreria st atului sau prin alte b ănci, dacă este mai bine s ă se asigure o
independen ță mai mare Casei Na ționale a Asigur ărilor de S ănătate, care gestioneaz ă „Fondul"
sau nu etc. Cert este îns ă faptul că aceste surse financiare, f ăcând parte din fondurile publice într-
un cuantum însemnat din totalul fondurilor publi ce, ele nu pot fi ad ministrate decât dup ă
regulile și principiile gestion ării banului public, cum de altfel se procedeaz ă în majoritatea
țărilor lumii.
3.3.2. Bugetul asigur ărilor pentru șomaj
Baza legal ă privind bugetul asigur ărilor pentru șomaj o constituie Legea nr.
76/2002 privind sistemul asigur ărilor pentru șomaj și ocuparea for ței de munc ă. Bugetul în cauz ă
este aprobat de parlament odat ă cu bugetul asigur ărilor sociale de stat, ca anex ă la acesta.
Structura veniturilor bugetului asigur ărilor pentru șomaj este simpl ă, cuprinzând un
număr restrâns de surse de venituri ca, de exemplu:
A) în cadrul veniturilor fiscale
a) contribu ții de asigur ări pentru șomaj datorate de angajatori, în cot ă de 2,5% aplicat ă
asupra salariilor ta rifare de încadrare;
b) contribu ția pentru Fondul de Garantare a crean țelor datorate de angajatori, în cot ă de 0,5%
aplicată asupra salariilor tarifare de încadrare;
c) contribu ții de asigur ări pentru șomaj datorate de asigura ți în cotă de 1%.
B) veniturile nefiscale dețin o pondere redus ă, ele fiind denumite „încas ări din alte
surse".
a) venituri din propriet ăți;
b) vânzări de bunuri și servicii;
c) încasările din rambursarea împrumutur ilor acordate pentru înfiin țarea și dezvoltarea
de întreprinderi mici și mijlocii.
Resursele bugetului asigur ărilor pentru șomaj sunt destinate în special pentru:
asistență socială, indemniza ția de șomaj, contribu ția pentru asigur ările sociale de stat pentru
șomeri; plățile pentru stimularea anga jatorilor ca re încadreaz ă șomeri apar ținând unor categorii
defavorizate; pl ățile compensatorii; programele pentru ocuparea temporar ă a forței de munc ă;
împrumuturile acordate pentru înfiin țarea și dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii;
indemniza țiile de șomaj pentru absolven ți; contribu ția pentru asigur ările sociale de s ănătate
pentru șomeri; pl ățile pentru stimularea șomerilor care se angajeaz ă înainte de expirarea
perioadei de șomaj; aloca țiile de sprijin; m ăsurile active pentru combaterea șomajului; serviciile
pentru preconcediere colectiv ă etc.
Alături de cheltuielile men ționate mai sus, în bugetul asigur ărilor pentru șomaj sunt
prevăzute și unele cheltuieli referitoare la ramburs ările de credite externe, pl ățile de dobânzi și
comisioane aferente acestora, împrumuturile acordate prin agen țiile de credite, precum și
cheltuielile necesare pentru între ținerea și funcționarea institu țiilor care administreaz ă și
organizeaz ă acțiunile pentru șomaj.
În cadrul sistemului bugetar al României, pe lâng ă cele dou ă fonduri prezentate pân ă
acum (sănătatea și șomajul), în scrisoarea Guvernului României c ătre FMI mai sunt men ționate
și alte fonduri speciale. De aceea apreciem c ă este necesar s ă facem câteva comentarii pe
marginea celor convenite în acea scrisoare, respectiv:
a) Fondul special pentru modernizarea drumurilor este cons tituit dintr-o cot ă
unică egală cu echivalentul în lei a 110 euro/ton ă la motorin ă și 125 euro/ton ă la benzin ă,
asupra cantit ăților de carburan ți importa ți și din produc ția indigen ă livrate sau consumate,
sursă financiar ă care are ca destina ție finanțarea cheltuielilor privind drumurile na ționale (65%)
și a celor privi nd drumurile jude țene, comunale și pentru str ăzile care se vor amenaja în
perimetrele destinate construc țiilor de locuin țe din localit ățile rurale (35%).
Cum însă aceste resurse și cheltuieli începând cu anul 2003 au fost încorporate în
bugetul de stat, avem p ărerea că nu putem vorbi în deplin ătatea cuvântului despre un fond
special al drumurilor. Neregula const ă însă în altceva, și anume în faptul c ă veniturile acestui
fond prin „traseul" pe care îl parcurg pr in bugetul de stat „nu se depersonalizeaz ă", potrivit
principiului universalit ății bugetare, ci cap ătă o destina ție special ă prin partea de cheltuieli ale
acestui buget.
b) Fondul special pentru dezvoltarea sistemul ui energetic este constituit din 9% din
tariful energiei electrice și 2% din energia termic ă livrată consumatorilor din economie, cu
excepția consumatorilor casnici, și este și el încorporat, de asemenea, în bugetul de stat
începând cu anul 2003. Dar și în acest caz, ca și în cazul Fondului pentru drumuri, prezentat
mai sus, veniturile constituite din aceste cote au o destina ție precisă, respectiv pentru acoperirea
unor cheltuieli privind sistemul energetic, și, ca atare, veniturile în cauz ă nu intră în procesul de
depersonalizare ca celelalte ven ituri ale bugetului de stat, înc ălcându-se. și în acest caz principiul
universalit ății bugetare.
c) Fondul special de reas igurare este constituit în baza Legii nr. 32/2000 din cota de
1% asupra volumului de prime brute încasate din activitatea de asigur ări directe la
dispoziția Comisiei de supraveghere a asigur ărilor. Acest fond este organizat în cadrul
mijloacelor extrabugetare și funcționează după regimul și regulile acestor mijloace și nu după
cele ale fondurilor speciale prezentate mai sus.
d) Soldurile celorlalte fonduri speciale și din mijloace extrabugetare men ționate în
coresponden ța cu FMI și asupra c ărora s-au stabilit reguli comune de ap licare, respectiv în
cazul Autorit ății pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), acestea sunt încorporate în
bugetul de stat, iar în cazul Fondului pentru dezvoltarea agriculturii rezultatele bilan țiere
sunt soluționate dup ă regulile și principiile dup ă care func ționează mijloacele extrabugetare,
mod în care sunt solu ționate și veniturile și cheltuielile Regiei Autonome Administra ția
Națională a Drumurilor (AND).
3.3.3. Bugetele din mijloacele financiare extrabugetare
Bugetele din mijloacele extrabugetare sunt constituite atât la nivelul institu țiilor
publice centrale (ministere, departamente etc), cât și la nivelul institu țiilor publice locale.
Așa cum s-a mai precizat pe parcursul acestei lucr ări, prin institu ții publice centrale
înțelegem acele institu țiile publice care au calitatea de or donatori principa li de credite și sunt
finanțate prin bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetul Trezoreriei statului, precum și unele institu ții cu finan țări din mijloace extrabugetare. Din
cadrul institu țiilor publice centrale și locale, unele î și asigură finanțarea și își acoperă cheltuielile
exclusiv prin resurse financiare din mijloace extrabugetare.
Instituțiile publice locale sunt cele pendin te din punct de vedere administrativ și
financiar de consiliile jude țene, orășenești sau comunale, incl usiv municipale și cele
organizate în cadrul municipiului Bucure ști.
Mijloacele extrabugetare sunt formate în special din taxe speciale, taxe de școlarizare,
taxe pentru diferite prest ări de servicii pe care le efectueaz ă instituțiile publice în cauz ă, inclusiv
contravaloarea biletelor de intrare la spectacole, teatre, filarmonici sau a taxelor pentru intrare la
muzee, pentru ședere în c ămine, pentru servire de mese la cantinele studen țești etc. și sunt
destinate s ă acopere, fie în totalitate, fie numai în parte, cheltuielile acestor institu ții.
Taxele sau tarifele în cauz ă sunt instituite prin acte normative, hot ărâri sau alte
reglement ări ale organelor administra ției publice centrale și locale sau chiar de c ătre institu țiile
publice în cauz ă (de exemplu, taxele școlare pentru studen ții cu plată). în consecin ță, veniturile
constituite din aceste taxe și tarife nu pot c ăpăta o altă destinație decât cea pentru care au fost
constituite și încasate în func ție de motiva ția care a stat la baza stabilirii și perceperii lor. De
aceea, referitor la aceste resurse financiare, întrebarea care se na ște este dac ă și în ce m ăsură
acestea îndeplinesc condi țiile n ecesare pentru ca, din punct de vedere conceptual, s ă poată fi
definite ca f onduri publice, a șa cum de altfel sunt catalogate de autorit ățile române ști. Ne referim
aici, în primul rând, la faptul c ă nu sunt obligatorii, ele devin obligatorii numai dac ă se
solicită acel serviciu pentru care el e sunt stabilite. În ceea ce prive ște încadrarea acestora în
rândul fondurilor publice, a pr evalat probabil faptul c ă ele sunt constituite prin intermediul
instituțiilor publice și derulate prin Trezoreria statului. Cert este îns ă faptul că, din punct de
vedere conceptual, al criteriilor care trebuie s ă fie îndeplinite ca o resurs ă financiar ă să poată fi
catalogată ca „resurs ă financiar ă publică", ele nu se încadreaz ă pe deplin în rândul acestora ca
fondurilor financiare publice „pure", dac ă li se poate acorda acestora o astfel de calificare.
Referitor la bugetele co nstituite, prin institu țiile publice centrale și locale, din mijloace
extrabugetare, trebuie re ținute câteva reguli, și anume:
• mijloacele extrabugetare sunt constituite din taxe și tarife, prin acte ale
autorităților administra ției centrale sau locale și chiar ale institu țiilor publice în cauz ă, așa cum s-a
mai precizat;
• mijloacele extrabugetare au o destina ție precisă, respectiv scopul pentru care au
fost ele constituite și încasate nu poate fi deturnat;
• de obicei, sumele nefolosite se reporteaz ă pentru exerci țiile financiare
următoare, dac ă dispozițiile speciale care le reglementeaz ă nu prevăd altfel (de exemplu:
consiliile locale pot decide c ă anumite mijloace extrabugetare, constituite la nivelul institu țiilor
publice subordonate lor și nefolosite pân ă la sfârșitul anului, s ă fie vărsate la bugetul local, de
unde eventual au fost sprijinite prin subven ții);
• cheltuielile din bugetele în cauz ă se pot efectua numai în condi țiile în care s-au
constituit efectiv resurs e financiare în cont și cheltuielile au fost aprobate prin bugetul în
cauză.
Competen ța aprobării bugetelor din mijloacele extrabugetare o au:
– pentru institu țiile publice finan țate din resurse bugetare și din mijloace
extrabugetare, competen ța o are consiliul jude țean, local sau cel al Consiliului general al
municipiului Bucure ști, prin intermediul c ărora se aloc ă fondurile bugetare;
– pentru institu țiile finan țate integral din venituri proprii (mijloace extrabugetare),
competen ța o are organul de conducere al institu ției publice respective, cu acordul ordonatorului
de credite ierarhic superior.
Teste gril ă
1. Din bugetele locale sunt finan țate, de regul ă, cheltuielile pentru:
a) cercetare;
b) desfășurarea activit ății administra ției publice locale;
c) scopuri militare;
d) datoria public ă externă; ;
e) nici una din cele de mai sus.
2. Împrumuturile interne sau externe, pe termen mediu și lung, contractate de
administra ția publică locală, servesc la:
a) finanțarea opera țiunilor militare curente;
b) refmanțarea datoriei publice locale;
c) efectuarea unor cheltuieli excep ționale;
d) finanțarea de investi ții publice de interes local;
e) finanțarea de investi ții publice.
A) a+b+c+d;
B) a+b+c+d+e;
C) b+c+d;
D)b+d;
E) a+c+d+e.
3. Prin bugete locale în țelegem:
a) bugetele unit ăților private la nivel local, care au personalitate juridic ă;
b) actul în care se înscriu veniturile și cheltuielile colectivit ăților locale, pe o perioad ă de
un an;
c) bugetele care au ponderi mai mici în totalul veniturilor consolidate în țările dezvoltate;
d) instrumentele de planificare și conducere a activit ății financiare a unit ăților
administrativ teritoriale;
e) bugetele proprii ale ora șelor sub 150.000 locuitori.
4. Reprezint ă o dificultate în finan țele publice locale:
e) gradul de dezvoltare economic ă scăzută la nivel local fa ță de ansamblul economiei
naționale;
b) concurența sectorului public cu cel privat;
c) repartizarea fina țelor publice între sectorul economic și social;
d) cât ar trebui s ă reprezinte centralizarea și cât descentralizarea în domeniul finan țelor
publice;
e) nici una dintre variantele de mai sus.
5. Componentele bugetelor locale în România sunt:
a) bugetele proprii ale jude țelor și al municipiului Bucure ști;
b) bugetele proprii ale jude țelor administrate pe z one teritoriale istorice;
c) bugetele proprii ale comunelor, ora șelor, municipiilor și sectoarelor municipiului
București;
d) bugetele proprii ale satelor și orașelor foarte mici;
e) bugetele proprii al e consiliilor populare și orășenești.
A) a+e;
B) a+b+c;
C) a+c+e;
D) a+c;
E) c+d+e.
6. Impozitele și taxele locale nu se stabilesc de c ătre:
a) consiliile jude țene;
b) consiliile locale;
c) Guvern;
d) Consiliul Local al Municipiului Bucure ști;
e) nici una dintre variantele de mai sus.
CAPITOLUL IV
ECHILIBRUL BUGETAR ȘI UNELE METODE
ȘI TEHNICI DE ELABORARE A BUGETULUI PUBLIC NA ȚIONAL
Având în vedere necesitatea adapt ării mecanismelor de finan țare a nevoilor sociale la volumul
resurselor financiare publice, în ultimul tim p se pune tot mai mult accent pe identificarea de
metode care s ă exprime nivelul real al acestora, precum și a acelora ca s ă permită obținerea unui
nivel sustenabil al dezechilib rului public. Astfel, au fost concepute mai multe metode și tehnici de
calculare a deficitului bugeta r, fapt ce a condus totodat ă și la formularea de noi concepte care s ă
exprime decalajul dintre veniturile și cheltuielile sectorului public.
În capitolele precedente au fost abordate probleme legate de mecanismul privind
constituirea resurselor financia re publice curente (ordinare) și de posibilit ățile de folosire a
acestora. În continuare, este necesar s ă analizăm modul de constituire a resurselor financiare
publice complementare, indispensabile finan țării și refinanțării deficitului bugetar și a datoriei
publice.
Aceste resurse complementare reprezint ă resurse financiare îm prumutate, care trebuie
restituite, apari ția lor fiind cauzat ă de o planificare bugetar ă care are în vedere un „deficit", prin
prognozarea unor cheltuieli mai ma ri decât resursele curente (c are se pot constitui în condi ții
normale) sau, în unele situa ții, de apari ția golurilor temporare de cas ă – determinate și acestea fie
de o planificare eronat ă, fie de o necorelare a intr ărilor de resurse cu ie șirile de resurse.
4.1. Conceptul, evolu ția și gestionarea deficitului bugetar
Fixarea unui sold bugetar „revel ator" al bugetului de stat, ca principal plan financiar al
țării, este extrem de important ă și indispensabil ă pentru formarea unei judec ăți ample și coerente
asupra calit ății gestiunii acelui plan și asupra tendin ței de viitor a politicii economico-financiare
a guvernan ților din perioada la care se refer ă analiza.
Problema alegerii unui raport optim în tre volumul veniturilor bugetare și cel al
cheltuielilor publice ( și, implicit, a diferen ței între cei doi importan ți indicatori) a preocupat de-a
lungul vremii mul ți specialiști în domeniu, teoreticieni sau guverne. Astfel, teoreticienii clasici și
chiar postkeynesieni au în vedere judecarea imp actului financiar al bugetului asupra economiei,
în funcție de realizarea echilibrului acestuia, respectiv venituri mai mari decât cheltuielile sau, în
cel mai rău caz, egale cu acestea.
Mulți teoreticieni și specialiști în domeniu sunt de p ărere că numai un buget echilibrat
(sau practic în echilibru) garanteaz ă o bună gestiune a principale lor resurse publice ale na țiunii.
După criza economic ă din 1929-1930 majoritatea țărilor cu o economie concuren țială de
piață au început s ă-și construiasc ă bugetele na ționale cu deficit. În nenum ărate situații, pentru a
trece mai u șor examenul parlamentar în demersul lor pentru aprobare a bugetelor, guvernele
camufleaz ă cuantumul real al deficitului prin practici de genul debugetiz ării sau al artificiilor
contabile, prin conturile speciale de Trezorerie public ă etc, care permit finan țarea unor ac țiuni și
cheltuieli mai pu țin publice și determin ă în final goluri temporare de cas ă. Din aceast ă cauză,
trebuie men ționată importan ța deosebit ă pe care o au instituirea și aplicarea unor reguli
riguroase, care s ă fie respectate în construc ția bugetelor publice, în special a bugetului de
stat. Bugetele trebuie s ă reflecte posibilit ățile reale și corecte ale economiei acelei țări, în
ceea ce prive ște volumul cheltuielilor publice care pot fi finan țate la un moment dat.
Indicatorul cel mai des folosit în analiza amplorii deficitelor bugetare și a crizelor
bugetare în general, a șa cum par țial este și cea pe care o traverseaz ă țara noastr ă în prezent, este
raportul dintre:
unde:
PNB = produsul na țional brut PIB = produsul intern brut
În ultimul deceniu și țara noastr ă a adoptat aceast ă practică, de a aproba construc ția
bugetului de stat cu deficit. Luând în considerare calculele efectuate pe b aza primului raport pe
ultimii ani, deficitul bugetului de stat a evolua t astfel: 18,7% în anul 1995, 22,6% în anul 1996,
17,1% în anul 1997, 13,4% în anul 1998, 17,3% în anul 1999, 19,3% în anul 2000, 30,8% pe
anul 2001, 16,9% pe anul 2002, 17,1% pe anul 2003, 9,2% pe anul 2004, 8,3% pe anul 2005 și
de 2% prognozat pe anul 2006.
Și în sume absolute evolu ția deficitului bugetar este necorespunz ătoare, cu excep ția
ultimilor doi ani astfel: de la 2,9 mii de mld. lei în anul 1995, la 18,4 mii de mld. lei pe 1999, la
28,8 mii de mld. lei pe 2000, la 66,4 mii de mld. pe 2001, la 59,2 mii de mld. lei pe 2002, la 29,0
mii de mld. lei pe anul 2003 la 32,3 mii de ml d. lei pe anul 2004 la 3 .280,8 mii. lei (RON) pe
anul 2005 și la 832,6 mii. lei (RON) prognozat pe anul 2006, cu influen țe negative asupra
creșterii datoriei publice care, la râ ndul ei, a determinat cheltuie li bugetare suplimentare pentru
dobânzi și a altor cheltuieli colaterale acestora.
Deoarece în cazul construc țiilor bugetare, care au în vedere deficite, legile de aprobare nu
stabilesc explicit prin programul lor și care sunt resursele financia re prin care se vor acoperi
acestea, sarcina solu ționării acestor finan țări și refinanțări revine, în exclusivitate, Trezoreriei
publice. În analiza echilibrelor bugetare dup ă practica din finan țele Marii Britanii, se folosesc
noțiunile de echilibru deas upra liniei, notate cu S1, și dedesubtul aces teia, notate cu S 2.
Echilibrul deasupra liniei sau „micul echilibru", notat cu S1, are în vedere veniturile și
cheltuielile bugetului f ără conturile de împrumuturi, pe când echilibrul dedesubtul liniei, notat cu
S2, are în vedere numai conturile de împrumuturi.
Dacă „S1" poate fi pozitiv sau negativ, „S2" are, de obicei, valori negative. De aceea, în
realizarea „marelui echilibru", „S", al bugetului, soldul poz itiv al lui „S1" trebuie s ă fie mai mare
decât cel negativ al lui „S2".
În acest cadru, pentru sintetizarea celor expuse, dac ă notăm cu x1 și x2 -veniturile – și cu
y1 și y2 – cheltuielile – soldul general, exced entul deficitului bugetu lui de stat se ob ține prin
formula: S = (x1 + x 2) – (y1 + y 2), în care S = soldul general al bugetului.
Introducând în formule conceptele de echilibru deasupra liniei și dedesubtul liniei, ar ătate
mai sus pentru S1 și S2, putem ob ține:
51 = x1 – y1 – care poate fi pozitiv sau negativ și
52 = x 2 – y 2 – care este de obicei negativ, situa ție în care realizarea „marelui
echilibru", „S", se poate produce nu mai în contextul în care S1 > 0 și S1 > S 2.
În situația în care echilibrul bugetului este realizat, impactul execu ției sale cu realit ățile
economice duce la defla ție bugetar ă (resurse suficiente) cu consecin țe favorabile asupra
consolidării monedei na ționale și a economiei, în general.
În situația inversă, în care S < 0, înregistr ăm „impasul bugetar" (ech ivalentul deficitului),
frecvent în majoritatea țărilor lumii în ultimul timp. Acest fenomen are efecte infla ționiste,
generează o cerere mare de fonduri și o eroziune a puterii de cump ărare a monedei na ționale.
Impactul negativ asupra economiei este și mai mare atunci când deficitul s-a produs cu
predilecție din cauza cheltuielilor de cons um, cum s-au petrecut lucrurile și în țara noastr ă, în
mulți ani.
În situația în care acesta s-ar produce ca urmare a unor cheltuieli de capital (mai ales
productiv) este posibil ă o relansare economic ă, cu efecte favorabile asupra veniturilor viitoare
ale bugetului de stat.
Aprecierea asupra gestiunii corespunz ătoare a resurselor publice este îns ă mai dificil ă
decât rezult ă din simpla analiz ă a deficitului din Legea bugetului de stat. Din punctul de vedere
al Trezoreriei statului, este necesar a se determina cheltuie lile „nete totale" de finan țare, în cazul
deficitului bugetar, sau veniturile „nete", în cazul excedentelor bugetare.
Potrivit sistemului finan țelor publice franceze, pentru determinarea cheltuielilor nete ale
Trezoreriei sunt necesari trei indicatori: soldul general al b ugetului, soldul bugetelor anexe și
amortizarea datoriei publice. În Ro mânia, pentru determinarea aceluia și indicator este necesar a
se cuantifica aproximativ aceia și indicatori, respectiv:
ș deficitul bugetului de stat;
ș deficitul bugetului asigur ărilor sociale de stat;
ș soldul bugetelor anexe
ș amortizarea (anuitatea) datoriei publice interne și externe, f ără dobânzi și cheltuieli
colaterale, deoarece acestea sunt cuprin se în bugetul de stat (se reflect ă indirect în deficitul
bugetar).
Spre deosebire de sistemul francez la de terminarea soldului net al cheltuielilor
Trezoreriei statului, în România, s-au întâlnit situa ții în care bugetul asigur ărilor sociale de stat s-
a încheiat cu deficit acoperit din resursele financiare ale bugetului de stat, dar de regul ă bugetele
fondurilor speciale au avut numai solduri favorabile , care au redus permanent cheltuielile nete
ale Trezoreriei. Disponibilit ățile coresponden ților Trezoreriei au avut aceea și influență pozitivă,
prin diminuarea soldului net al pl ăților Trezoreriei.
O problem ă pe care o pun toate materialele de speci alitate din domeniu, mai ales cele din
Marea Britanie și din Fran ța, este în ce m ăsură deficitul bugetar sa u soldul net al pl ăților
trezoreriei influen țează situația patrimoniului de stat sau a bilan țului de stat.
Majoritatea speciali știlor sunt de acord cu faptul c ă „îndatorarea" sa u „dezîndatorarea"
netă a statului nu poate fi egal ă cu suma algebric ă a deficitului bugetar și a datoriei publice, și
nici direct propor țională cu indicatorii respectivi.
Potrivit teoriei speciali știlor britanici, însu șită și de cei francezi, deficitul bugetar
(„marele echilibru S") se poate descompune și el în echilibrul aflat deasupra liniei, „S1" („micul
echilibru"), și echilibrul aflat dedesubtul liniei, „S 2", care nu reprezint ă altceva decât soldul
conturilor de împrumut din Legea bugetului și care, în general, are valori negative.
În acest cadru, se apreciaz ă că singurul echilibru care afecteaz ă patrimoniul statului nu
poate fi altul decât „micul echilib ru", cel aflat deasupra liniei, adic ă „S1", întrucât „S2", soldul
conturilor de împrumut, echilibrul plasat dedesubtul liniei, nu poate influen ța patrimoniul decât
eventual pozitiv. Argumentul folosit este urm ătorul: chiar dac ă soldul nefavorabil al conturilor
de împrumut determin ă temporar o cre ștere a cheltuielilor Trezoreriei publice, pe termen lung
împrumuturile acordate și folosite în ac țiuni și procese economice rentabile pot duce la
dezvoltarea economiei, cu consecin țe favorabile și asupra patrimoniului de stat și apoi în
continuare venituri, profit și impozite.
Un alt argument ar fi și acela că împrumuturile acordate pe termen lung și mijlociu duc
implicit la o majorare a activului bilan țului național și la o cre ștere a crean țelor statului (în
pasiv), iar acoperirea temporar ă a acestora este solu ționată de trezoreria public ă prin
împrumuturi pe termen scurt și mediu.
Important este îns ă ca împrumuturile aco rdate de la buget s ă fie destinate cre șterii
fondurilor fixe sau ac țiunilor de genul cheltuielilor de capital, care s ă producă dezvoltarea
ulterioară a economiei; trebuie înl ăturată posibilitatea ca aceste împrumuturi, care au majorat
activul bilan țului de stat la un moment dat, s ă se transforme în credit e neperformante, care s ă
majoreze apoi datoria public ă.
Cauzele și modul de finan țare a deficitelor bugetare
Nevoia de resurse publice suplimentare, în afara celor curente (ordinare), este
determinat ă de trei cauze majore, și anume:
ș întocmirea bugetelor na ționale cu deficite;
ș neconcordan ța între termenele de încasare a resurs elor curente ordinare, mai ales a
celor din impozite și taxe, și necesitatea de a efectua pl ăți în conformitate cu prevederile
bugetului aprobat;
ș construirea unor bugete nerealiste, care nu sunt axate pe realit ățile concrete ale
economiei.
Necesitatea de resurse suplimenta re, pe care Trezoreria public ă trebuie s ă le procure în
anumite perioade ale exerci țiului, este determinat ă de nevoia de a efectua pl ăți potrivit
programului bugetar și de insuficien ța fluxului de resurse din veniturile curente în acea perioad ă,
datorită următoarelor cauze:
ș fluctuația cheltuielilor bugetare pe trimestre, în cursul anului (stat, locale, asigur ări
sociale de stat) fa ță de nivelul stabilit ini țial;
ș ritmul necorespunz ător al încas ărilor bugetare, determ inat de o serie de cauze, mai ales
economice (recesiune etc);
ș fluctuația nefavorabil ă a soldului net al contur ilor speciale ale coresponden ților
trezoreriei.
Execuția cheltuielilor bugetare prezint ă în fiecare an o structur ă proprie, determinat ă fie
de deciziile deliberate ale politicii economice, de conjuncturile economiei mondiale, fie pur și
simplu de graba, sau încetineala organelor administra ției centrale sau locale de a efectua anumite
cheltuieli.
Totuși, de-a lungul anilor, s-au impus anumite reguli, respectiv:
ș fenomene de întârzieri cu perioade de recuper ări ulterioare, precum și o tendin ță de
creștere a cheltuielilor în lunile de vacan ță și spre sfâr șitul exerci țiului, când serviciile publice
caută să consume maximul de credite bugetare și tot în aceast ă perioadă realizându-se și un
număr foarte mare de opera țiuni de regularizare;
ș cheltuielile curente, de tipul celor cu materi ale, cu salarii, tran sferuri etc. sunt mai
regulate decât cele care vizeaz ă cheltuielile de capital.
Ritmul necorespunz ător de intrare a resurselor în ges tiunea trezoreriei publice este cauzat
de:
ș termenele de încasare lunar ă sau trimestrial ă a resurselor, care nu coincid decât
întâmplător cu cele de efectuare a pl ăților.
ș termenele de plat ă a impozitelor, care nu sunt respectate de un num ăr mare de
contribuabili, fie din cauza dificult ăților economico-financiare pe care le au, fie din cea a
proastei educa ții civice.
În acest context, unele venituri, de și au o regularitate mai bun ă (spre exemplu, cele
indirecte – taxa pe valoarea ad ăugată, accizele, taxele vamale, în general taxele de consuma ție; și
unele directe, care au scaden țe mai lungi), încasarea lor este determinat ă î n m a r e m ăsură de
voința plătitorului, din care cauz ă ele au o intrare neuniform ă în trezorerie.
Referindu-se la dezechilibrul resurselor Trezoreriei p ublice, produs din cauza
neconcordan ței între perioadele de intr ări a resurselor și necesarul de pl ăți în acele perioade,
literatura francez ă de specialitate nume ște această motivație „efect de profil" al mecanismului de
utilizare și constituire a resurselor publice.
ș Fluctuațiile soldurilor conturil or speciale ale coresponden ților trezoreriei publice
influențează și ele disponibilit ățile totale ale trezoreriei pu blice în mod direct propor țional, în
funcție de regularitatea și volumul constituirii veniturilor care alimenteaz ă aceste conturi,
precum și de ritmul de efectuare a pl ăților de aici.
ș Întocmirea unor bugete nereale este o alt ă cauză a golurilor de cas ă în resursele
Trezoreriei publice. Aceast ă stare de lucruri este determinat ă în majoritatea cazurilor de factori
politici, de criteriile impuse de organismele financiare interna ționale guvernelor sau de
demersurile guvernamentale în vederea trecerii mai u șor a examenului parlamentar pentru
aprobarea bugetului.
În economiile planificate sau af late în perioada de tranzi ție, mijlocul cel mai frecvent
utilizat pentru acoperirea golurilor temporare de cas ă și a deficitelor curente este acela de a apela
la creditele b ăncii centrale. A șa s-au petrecut lucrurile și în România, pân ă în anul 1993, dup ă
care finan țarea și refinanțarea deficitului buge tar au început s ă se efectueze pe c ăi ceva mai
normale. Și în prezent, reglement ările române ști permit acoperirea decalajului temporar dintre
încasările și plățile din contul curent general al Trezoreri ei statului cu resu rse venite din partea
băncii centrale (Banca Na țională a României) pe calea împrumutur ilor; aceste împrumuturi au un
termen de rambursare de cel mult 180 de zile și o dobând ă de la nivelul pie ței. Actele în materie
precizeaz ă, de asemenea, faptul c ă volumul acestor credite nu poate fi mai mare de 10% din
totalul creditelor bugeta re aprobate prin bugetul de stat sau decât dublul capitalului b ăncii
centrale și al fondului ei de rezerv ă.
Acest mod de a se apela sistematic la resursele b ăncii centrale, pentru acoperirea
golurilor de cas ă și a deficitului bugetar, este tot mai rar folosit sau chiar deloc în economiile
țărilor dezvoltate. Trezoreriile publice de aici gestioneaz ă datoria public ă și acoperirea deficitelor
bugetare, utilizând cu predilec ție instrumente de credit negoci abile sau nenegociabile, care se
plasează prin intermediari la investitorii financiari sau nefinanciari pe pia ța de capital.
4.2. Metode de dimensionare și finanțare a deficitului bugetar
4.2.1. Metode de m ăsurare a deficitului bugetar
Dezechilibrul fi nanciar public este rezultatul cererii prea mari de resurse financiare
publice, în compara ție cu fondurile ce se po t constitui la nivelul st atului. Astfel, pentru a
exprima valoric acest decalaj, se utilizeaz ă cel mai frecvent conceptul de deficit bugetar.
În România, pentru m ăsurarea dezechilibrului financiar public se folosesc meto de diferite, în
funcție de care se identific ă un anumit tip de deficit bugetar respectiv:
• deficitul/surplusul bugetului general consolidat;
• deficitul/surplusul conven țional;
• deficitul/surplusul primar,
deficitul/surplusul opera țional;
deficitul/surplusul structural; deficitul/surplusul cvasi-fiscal.
Utilizarea metodelor m oderne pentru dimensi onarea cât mai corect ă a dezechilibrului
financiar public a condus la apari ția de noi tipuri de deficite/ surplusuri ale sectorului public.
Astfel, putem vorbi de deficit/surplus conven țional, primar, opera țional, structural și cvasi-
fiscal.
Deficitul/surplusul conven țional, calculat ca diferen ță între încas ările și plățile efective,
reprezintă necesarul de finan țare a sectorului public. în metoda de m ăsurare a acestui tip de
dezechilibru public, veniturile nu includ împrumuturile interne și externe. La nivelul cheltuielilor
nu sunt luate în considerare ramburs ările datoriei publi ce din acel an, ins ă se regăsesc dobânzile la
datoria public ă.
Deficitul/surpl usul primar exclude din deficitul conven țional cheltuielile reprezentând
dobânzile la datoria public ă. Acest indicator este utilizat în analiza ajust ărilor ce trebuie realizate la
nivelul politicii fiscale.
Deficitul/surpl usul opera țional include deficitul primar și dobânda real ă plătită în contul
datoriei publice interne.
Deficitul/surplusul structural exclude din deficitul conven țional încas ările din
privatizare, ce su nt considerate surse de finan țare și nu de venituri.
Deficitul cvasi-fiscal evidențiază deficitul conven țional și operațiunile cvasifiscale ce iau
forma:
• subvențiilor pentru dobânzile la împrumuturile acordate de Banca Na țională a
României și de băncile comerciale societ ăților cu capital de stat din sectoarele
agricultur ă și energie;
• subvențiilor pentru cursul de schimb de care beneficiaz ă sectorul energetic;
• împrumuturilor prelua te de stat pe baz ă de legi speciale;
• împrumuturilor garantate de stat;
• arieratelor fa ță de buget a agen ților economici.
Deficitele cvasi-fiscale pot ap ăsa foarte mult asupra bugetului general consolidat m ărind
deficitul și împingând guvernul s ă se împrumute de pe pia ța externă tot mai mult. Teoretic, între
datoria extern ă și deficitele cvasi-fiscale, precum și cel opera țional, exist ă o legătură pozitivă,
evoluând în acela și sens, atâta vreme cât investi țiile directe sunt reduse, iar exporturile sunt prea
mici în compara ție cu importurile.
Deficitele cvasi-fiscale se refer ă la pierderile întreprinderilor din sectorul public. Când
aceste pierderi nu mai sunt tolerate de sistemul economic, ele se transform ă într-o povar ă efectivă
asupra bugetului publi c, prin preluar ea la datoria public ă, ceea ce suplimenteaz ă cheltuielile cu
refinanțarea acesteia. De exemplu, obliga țiile BANCOREX și ale Băncii Agricole.
Deficitele cvasi-fiscale prives c numai o parte din arieratele din economie, respectiv numai
acele pierderi pe care trebuie s ă le suporte guvernul. Aceste defici te pot fi analizate ca stoc de
datorie, iar, în dinamic ă, drept fluxuri ce modific ă dimensiunea stocului.
Soluția pentru reducerea nivelului deficitului cvasi-fiscal este impunerea disciplinei
financiare, privatizarea și restructurarea societ ăților generatoare de pierderi. În plus, o concuren ță
adecvată pe piață, care să stimuleze eficien ța, ar putea constitui un alt factor important pentru
diminuarea dezechilibrului real din sectorul public.
4.2.2. Instrumente și tehnici utilizate în țările dezvoltate pentru finan țarea deficitului
bugetar și refinanțarea datoriei publice
În economiile țărilor dezvoltate, ale c ăror finanțe publice func ționează pe baza tehnicilor
deficitelor bugetare, se folosesc o mul țime de instrumente de credite guvernamentale care ar
putea fi avute în vedere și de autorit ățile noastre abilitate în ges tionarea deficitelor bugetare, a
golurilor temporare de cas ă și a datoriei publice, și anume:
– bonuri de trezorerie sau alte instrumente de credit guvernamental, cu termen de
rambursare de pân ă la un an;
– obligațiuni guvernamentale pe termen mediu și lung (negociabile);
-instrumente de credit guvernamental nene gociabile, accesibile mai ales micilor
întreprinz ători;
– instrumente de credit pentru sectorul bancar și instituțiile financiare;
– alte tehnici (aranjamente) de împrumuturi guvernamentale.
Bonurile de trezorerie sa u alte instrumente de credit pentru acoperire a deficitelor curente
sau a golurilor temporare de cas ă, în cadrul unui an fiscal, sunt adresate b ăncilor, institu țiilor
financiare, precum și publicului larg.
Scadența acestor hârtii de valo are poate fi cea tradi țională (trei, șase sau nou ă luni) sau
poate fi fixat ă în așa fel încât s ă se asigure „prinderea" perioadei de intrare a resurselor fiscale,
procedeu des folosit în unele țări ale OECD (SUA, Canada și Japonia). În Fran ța, spre exemplu,
Trezoreria public ă pune în circula ție, pe suport material sau în cont curent:
– bonuri cu dobând ă anuală, ale căror dobânzi sunt pl ătite în func ție de durata limitat ă la
doi, cinci sau chiar șapte ani;
– bonuri cu dobând ă variabilă, denumite BDV, și care, contrar bonurilor cu dobând ă fixă,
sunt în permanen ță rezervate opera țiunilor tradi ționale ale pie ței monetare.
Emisiunea bonurilor și a obliga țiunilor de trezorerie în Fran ța a creat un nou concept mai
general, acela de „valori de trezorerie". Acestea prezint ă calități specifice (girul statului) și o
lichiditate superioar ă tuturor celorlalte titluri de valoare.
În anumite situa ții, din motive de politic ă monetară, biletele de trezorerie pot constitui
pentru bănci importante instrumente monetare , pe care le pot utiliza în fa ța băncii centrale pentru
asigurarea rezervelor de li chiditate. În acest context, fondurile puse la dispozi ția trezoreriei vor
putea crește (din vânzarea acestor hârtii de valoare), fa pt ce ar putea constitui un prim pas pentru
realizarea unei pie țe monetare secundare, unde banca central ă să intervină pentru reglarea
lichidităților bancare și a dobânzilor pe termen scurt.
Pentru acoperirea deficitelor anilor preceden ți, trecute de altfel la datoria public ă,
majoritatea țărilor dezvoltate folosesc titlur ile de stat pe termen mediu și lung.
În alegerea instrumentelor de credit tr ebuie optat pentru acele variante care s ă asigure
necesitățile de acoperire a deficitului de fonduri, pe de o parte, și satisfacerea preferin țelor
grupurilor de investitori, pe de alt ă parte.
În țările dezvoltate, instrumentele cel mai des folosite pentru acope rirea datoriei publice
sunt titlurile de stat sub forma obliga țiunilor. Astfel, Oliver Gordon menționează că, în Franța,
70% din emisiunile Trezoreriei publice se axeaz ă pe patru produse cu dobând ă fixă, fără clauze
particulare, astfel: obliga țiuni pe șapte ani, zece ani, 15 ani și 25 ani. Al cincilea produs sunt
obligațiunile cu scaden ță de 12 ani și cu dobând ă variabilă, raportată la dobânda medie practicat ă
la emisiunea bonurilor de trezorerie cu scaden ță de trei luni. De asemenea, în ultimul timp, în
Franța s-au emis dou ă linii de obliga țiuni cu dobând ă variabilă: o obliga țiune cu scaden ță la cinci
ani (cu o dobând ă indexată pe baza dobânzii reversibile a bonurilor de trezorerie pe trei luni) și
una cu scaden ța la zece ani (Cu o dobând ă indexată pe baza dobânzii med ii a împrumuturilor de
stat).
De asemenea, în ultimul timp, în unele țări s-au dezvoltat instrumente de credit
negociabile pentru micii întreprinz ători denumite și „bonuri guvernamentale de economii".
Aceste titluri au, de regul ă, valori mici, pentru a fi accesibile unui num ăr cât mai mare de
ofertanți; totodată, ele au rate ale dobânzii destul de înalte și o lichiditate asigurat ă. De obicei,
aceste titluri nu reprezint ă un subiect de Comercializare pe pia ța secundar ă, deci nu sunt expuse
riscurilor de pierderi de capital, având prev ăzută și o clauză specifică, potrivit c ăreia, după o
perioadă relativ scurt ă, posesorii pot cere oricând rambursarea lor. Din aceast ă cauza, gestionarul
lor trebuie s ă-și asigure provizioane pentru cazul r ăscumpărărilor înainte de termenul scaden ței.
Rata dobânzii pentru aceste titlu ri este de obicei progresiv ă, pe ani, în func ție de evolu ția
ratei infla ției, pentru a o compensa pe aceasta și a se asigura investitoru lui un profit rezonabil
(măcar mediu).Un alt sector important, care poate dispune de resurse pentru finan țarea și
refinanțarea datoriei publice, este sistemul institu țiilor financiare.Atragerea resurselor financiare
disponibile din acest sector, de c ătre gestionarul datoriei publice, se poate realiza pe calea unor
instrumente nenegociabile, prin care se ob țin „împrumuturi private" sau „împrumuturi contra
cambiei".
Avantajele unor asemenea împr umuturi constau în aceea c ă nivelul creditelor scadente,
modul de rambursare și rata dobânzii (fix ă sau variabil ă) pot fi adaptate cerin țelor investitorilor
În majoritatea țărilor, recomandarea autorit ăților, dar mai ales cea a organismelor
financiare interna ționale (FMI), impune gesti onarului datoriei publice s ă utilizeze tehnici și
mijloace specifice pie ței, determinând colectarea resurselor financiare într-un mod descentralizat
și pe o piață cât mai extins ă, inclusiv de pe cea extern ă.
Finanțările externe se pot constitui în resurse importante și, de multe ori, ele reprezint ă o
ultimă soluție pentru acoperirea deficitelor bugetare cu rente, dar mai ales a datoriei publice,
soluție ce se concretizeaz ă în:
– atragerea de lichidit ăți internaționale;
– contractarea de împrumuturi în devize.
Noțiunea de lichiditate interna țională are în vedere evolu ția unui ansamblu de posturi ale
bilanțurilor Trezoreriei publice și ale băncii centrale, în opera țiunile lor pe termen scurt, mediu și
lung cu nereziden ții, prin instituirea de depozite sau în casarea datoriilor scadente sau greu
solvabile de Ia debitori interna ționali. În cadrul acestei categorii am putea include și demersurile
de a obliga exportatorii s ă-și încaseze Ia termen crean țele în devize pentru exporturile f ăcute,
inclusiv demersurile autorit ăților pentru a contingen ța importurile în vederea preîntâmpin ării
unei balan țe comerciale și de plăți pasive, care ar determina diminuarea stocului de devize al
țării.
Împrumuturile extern e constau în opera țiuni pe termen lung și, în mai mic ă măsură, pe
termen mediu. Acest lucru nu înseamn ă altceva decât o „solu ție brutală" de a plasa o economie în
recesiune pe calea redres ării, prin revigorarea conturilor ex terne, demersul acesta asigurând o
anume relaxare moderat ă a economiei (pe calea finan țării provizorii a deficitului prin finan țări
externe).
4.2.3. Instrumente folosite în România pentru finan țarea deficitelor bugetare
Tehnicile și instrumentele de credit folosite pân ă în prezent în România, pentru finan țarea
și refinanțarea deficitelor bugetare și a datoriei publice, s-au rezumat la un num ăr restrâns de
asemenea procedee și mijloace, printre care creditele pe termen scurt, acordate de Banca
Națională a României, mai ales pentru acope rirea golurilor temporare de cas ă și a deficitelor
bugetare curente. Fluxurile financ iare determinate de aceste opera țiuni sunt simple și apreciem
că ele nu necesit ă explicații suplimentare.
În primii ani de dup ă revoluție, aceste categorii de credite erau nepurt ătoare de dobânzi,
iar, în prezent, dobând a lor este cea oficial ă (a dobânzii oficiale a B ăncii Centrale) și este
suportată din bugetul de stat. În contrapartid ă, Banca Na țională a României pl ătește o dobând ă la
cursul zilei pentru disponibilit ățile Trezoreriei statului aflate în contul curent general aflat la
Banca Na țională a României. Avantajul aces tor resurse este acela c ă ele se pot procura rapid, în
funcție de necesit ăți, sporind imediat lichidit ățile Trezoreriei statului, dezavantajul constând îns ă
în aceea c ă aceste resurse trebuie restituite tot a șa de rapid cum au fost și procurate.
O a doua resurs ă pentru finan țarea și refinanțarea deficitelor bugetare și a datoriei publice
a fost aceea pus ă în practic ă din anul 1992, prin obliga țiunile de stat seriile „A" și „B", cu
dobândă fixă, vândute popula ției prin intermediul Casei de Economii și Consemna țiuni.
Deoarece în acea perioad ă nu erau înc ă organizate Trezorerii ale statului, centralizarea
resurselor în contul bugetului de stat s-a efectuat prin intermediul sucursalelor jude țene ale Casei
de Economii și Consemna țiuni, prin sucursalele jude țene ale B ăncii Naționale a României,
Centrala Casei de Economii și Consemna țiuni și Centrala B ăncii Naționale a României.
Un alt tip de împrumut contractat de Trezoreria statului este cel ob ținut prin intermediul
sistemului bancar sau al agen ților economici. Dobânda acestor credite se stabile ște prin licita ție
publică, organizat ă de Banca Na țională a României, care ac ționează ca agent al statului.
În cazul acestor împrumutur i s-a practicat, de regul ă, tehnica dematerializ ării titlurilor de
stat în contul curent al investitorului. Obligativitatea eviden țierii acestora, precum și conducerea
contabilit ății subscrierilor au revenit deopotriv ă Băncii Naționale a României și Trezoreriei
statului.
Începând din anul 1999, Trezoreria statului a recurs la modalitate a de a se împrumuta și
de la popula ție, prin atragerea economiilor disponibile ale acesteia, folosind certificatele de
trezorerie cu dobând ă fixă, prin subscrieri în numerar și ulterior în cont, prin virament. Aceste
emisiuni au fost derulate prin unit ățile sale teritoriale, realizâ ndu-se însemnate economii pentru
bugetul de stat, prin eliminarea comisioanelor care erau pl ătite pentru asemenea opera țiuni
unităților Casei de Economii și Consemna țiuni și altor intermediari.
Întrucât certificatele de trezorerie sunt purt ătoare de dobând ă fixă, diferențiată aproape pe
fiecare emisiune, iar în majorita tea cazurilor ele nu se ramburseaz ă la scaden ță, subscrierile
transformându-se în depozite, la calculul dobânzii finale trebuie ținut cont de suma subscris ă,
precum și de dobânda capitalizat ă.
La fel cum se procedeaz ă și în alte economii, dobânda care se calculeaz ă pentru
subscrierile la împrumuturile de stat, precum și la cele transformate în depozite, se suport ă din
prevederile bugetului de stat. Pân ă în exerci țiul bugetar 2002, dobânda aferent ă sumelor trecute
în conturile de depozit se suporta din bugetul Trezoreriei statului.
Din cele prezentate rezult ă că, în procesul de atragere a capitalurilor di sponibile din
economie pentru finan țarea și refinanțarea deficitelor bugetare și a datoriei publice în România,
s-au folosit și se folosesc înc ă un număr restrâns de instrumente (hârtii de valoare) f ără varietate,
din punctul de vedere al caracteristic ilor pe care acestea le pot îmbr ăca.
4.3. Unele metode și tehnici de elaborare a bugetului public na țional
Elaborarea unui buget modern presupune fo losirea tehnicilor de previziune și a analizei
macroeconomice, metode ce permit eviden țierea impactului economic, social și politic al
opțiunilor privind proc urarea resurselor și utilizarea lor prin interm ediul cheltuielilor publice.
Printre metodele clasice de dimensionare a veniturilor și cheltuielilor bugetare
menționăm: metoda automat ă, metoda major ării (diminu ării) și metoda evalu ării directe.
Potrivit metodei automate , se iau drept baz ă pentru întocmirea bugetului pe anul urm ător
(t+1) veniturile și cheltuielile penultimului an (t-1), al c ărui exerci țiu a fost încheiat. Metoda este
simplă, nu necesit ă un volum mare de lucr ări, dar prezint ă dezavantajul c ă este departe de
realitate, deoarece condi țiile economice, sociale și politice existente cu doi ani în urm ă nu se pot
menține decât întâmpl ător și în anul pentru care se elaboreaz ă proiectul de buget.
Metoda major ării (diminu ării) constă în aceea c ă se iau în considerare rezultatele
exercițiilor bugetare pe un interval de cinci ani (sau mai mul ți ani consecutivi) din perioada
premergătoare anului pentru care se elaboreaz ă proiectul de buget. Pe baza acestor date se
determină ritmul mediu anual de cre ștere (sau descre ștere) a veniturilor și cheltuielilor bugetare.
Prin aplicarea acestui ritm asupra veniturilor și cheltuielilor anului bugetar prognozat se
determină nivelul veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat pe anul urm ător. Determinarea
veniturilor și cheltuielilor prin extrapolarea tendin țelor rezultate din evolu ția indicatorilor,
aferenți perioadei considerate drept baz ă de calcul, este aproximativ ă, deoarece în fiecare an
intervin factori noi, care pot avea o influen ță mai mare sau mai mic ă asupra bugetului în cauz ă.
În plus, procedeul transpune în viitor influen țele negative ale unor fenomene economico-
financiare care s-au manifestat în anii care au servit drept baz ă de calcul.
Metoda evalu ării directe presupune efectuare a unor calcule pe ntru fiecare surs ă de venit
și fiecare categorie de cheltu ieli în parte. În acest scop, se au în vedere execu ția preliminar ă a
bugetului pe anul în curs și previziunile în domeniul economic și social pentru anul bugetar
următor. La estimarea veniturilor aferente bugetului pe anul viitor se ține seama de nivelul lor
prevăzut pentru anul în cu rs, care se ajusteaz ă în funcție de eventualele modific ări ce vor
interveni în legisla ția cu privire la impozite și alte venituri, precum și de influen ța unor factori de
natură economic ă, politică, socială, care țin de conjunctura interna țională.
Dimensionarea indicatorilo r bugetari se realizeaz ă în direct ă corelație cu nivelul unor
indicatori macroeconomici (produsul intern brut previzionat) în condi țiile unei rate estimate a
inflației și ale unui nivel previzibil al cu rsului de schimb al monedei na ționale.
În acest cadru, o importan ță deosebită o prezint ă evaluarea cheltuielilor publice Ia nivelul
necesităților anului bugetar. Aceasta pr esupune o armonizare a solicit ărilor de credite bugetare
cu posibilit ățile reale ale economiei de a sus ține, cu venituri corespunz ătoare, cre șterea
cheltuielilor publice.
Evaluarea cheltuielilor publice nu înseamn ă în mod automat cre șterea acestora, ci
dimensionarea lor în a șa fel încât, în condi țiile unor resurse publice in suficiente, deficitul bugetar
previzionat s ă fie suportabil (în limita a 2%-3% din PIB).
Această metodă se folose ște cu predilec ție și de autorit ățile române ști în construc ția
bugetelor.
Alte metode mai moderne folosite în str ăinătate, în construc ția bugetelor sunt prezentate
în continuare:
Metoda cost-avantaje sau cost-eficacitate, a c ărei aplicabilitate este condi ționată de
existența a două sau mai multe solu ții de realizare a unui obiectiv, cu costuri diferite. Analiza
cost-avantaje (cost-benefit analysis) reprezintă un set de tehnici con cepute în vederea asigur ării
unei alocări eficiente a resurselor limitate, în primul rând între sectorul public și cel privat și, în
al doilea rând, între diferitele proiecte ale sectorului public;
Metoda de planificare, programare, buge tizare (PPBS) presupu ne identificarea
obiectivelor ce urmeaz ă a fi îndeplinite pe termen lung, cu antificarea (pe baza unor calcule
specifice) a costurilor și avantajelor diferitelor programe ce pot fi finan țate de Ia buget și
stabilirea unui clasament al acesto ra în raport cu indica torii de eficacitate. Adoptarea deciziei în
funcție de ierarhia programelor alternative este considerat ă a fi criteriul tehnologic ce înlocuie ște
criteriul politic în materie de buget.
Metoda permite identificarea „op țiunilor verticale", în cadrul aceluia și minister, dar nu
permite formularea „op țiunilor orizontale", adic ă pe baza ei nu se po ate justifica o reparti ție
diferită a creditelor bugetare în tre ministere (ca, de exemplu: credite bugetare mai mari pentru
educație și mai mici pentru justi ție sau credite mai mari pentru educa ție și mai mici pentru
sănătate etc). Pentru a asigur a o repartizare judicioas ă a creditelor pe ministere, este necesar un
criteriu comun de eficacitate, valabil pentru ansamblul ministerelor, ceea ce este greu de
identificat și de aplicat în practic ă.
Așadar, în cadrul metodei PPBS, bugetele mini sterelor nu mai sunt prezentate ca o simpl ă
enumerare de credite bugetare, ci sunt reform ulate pe programe în succesiunea „structur ă-
obiective-programe". Astf el, gestiunea bugetar ă globală este conceput ă ca un sistem de
subpolitici optimale.
Limitele metodei PPBS au promovat metoda: managementului prin obiective (MBO).
Esența metodei const ă în aceea c ă se pune accentul pe identificarea finalit ăților sau
țintelor pentru fiecare domeniu de activitate. Fiecare gestionar de resurse publice î și definește
propriile sale obiective, contribuind astfel la realizarea finalit ăților propuse. în cadrul fiec ărui
minister se procedeaz ă la rediscutarea și coordonarea finalit ăților, obiectivelor și resurselor. în
acest mod, se realizeaz ă o descentralizare a deci ziei, dar apar dificult ăți referitoare la asumarea
răspunderii la nivelul noilor centr e descentralizate de decizi e, la determinarea precis ă a
obiectivelor și, mai ales, la coordonarea acestora cu obiectivele generale ale bugetului.
Metoda MBO a fost conceput ă în contextul unei planific ări globale pe termen de cinci
ani, astfel încât s ă permită o coordonare a obiective lor între ministere. Spre deosebire de PPBS,
metoda are drept scop identificarea op țiunilor orizontale privind diferen țierea mărimii creditelor
bugetare pe ministere. în procesul select ării obiectivelor, decidentul es te diferit de utilizator, în
timp ce, în cazul metodei PPBS, decizia apar ține utilizatorului. încadrarea obiectivelor în
contextul general al bugetul ui presupune alocarea global ă a resurselor necesare pentru atingerea
scopurilor propuse.
O altă metodă a aplicării este metoda baz ă bugetară zero (ZBB)
„Zero-Based Budgeting" reprezintă metoda de programare bugetar ă, practicat ă în SUA
după 1980, al c ărei scop este acela de a preîntâmpina cre șterea excesiv ă a cheltuielilor bugetare
de la un an la altul. Metoda const ă în a alege aceea combina ție de programe care minimizeaz ă
costurile determinate de realizar ea unui anumit obiectiv, la un anum it nivel al resu rselor posibil
de obținut. Programarea bugetar ă prezintă, în acest caz, elemente comune cu planul de afaceri al
unei întreprinderi private, care- și propune producerea unor outputuri date, cu costuri minime, în
condițiile maximiz ării profitului.
Elaborarea bugetului dup ă metoda ZBB presupune justificarea programelor alternative
bazate pe costuri dife rite, inclusiv o baz ă zero sau cel mai sc ăzut nivel de cost la care poate fi
realizat obiectivul propus. Parlamentul reexamineaz ă bugetul, în mod sistematic, la intervale
regulate de timp, ca și cum s-ar porni de la zero. La fiecare cinci ani se reevalueaz ă fiecare
acțiune și se rediscut ă fiecare autoriza ție de program în vederea aprob ării. Prin intermediul unor
așa-numite pachete de decizie sau „pachete-program ", sunt evaluate rezultatele diferite, ce
corespund atât unui nivel dat al costurilor, cât și altor niveluri de cost situate sub și peste nivelul
considerat. Pentru fieca re program se determin ă nivelul minim al efortului (baza – zero) și se
evaluează consecin țele reducerii cheltuielilor bugetare Ia acest nivel minim. Un „pachet de
decizie", în contextul metodei ZBB, includ e: obiectivul sau rezu ltatul ce se dore ște a fi obținut;
descrierea programelor și a subprogramelor de realizare a obi ectivului; analiza di feritelor costuri
și avantaje degajate; lista m ijloacelor alternative, precum și justificarea alternativei propuse.
Opțiunea pentru unul sau altul dintre program ele propuse depinde de efectele ce pot fi
obținute la un nivel dat al cost urilor. Efectele sunt eviden țiate prin prisma avantajelor directe și
indirecte, iar costurile sunt estimate la nivelul lor real, inclusiv prin luarea în considerare a
costurilor generate de externalit ăți. După ce se eviden țiază și se evalueaz ă atât costurile, cât și
avantajele corespunz ătoare, se procedeaz ă la actualizarea beneficiilor nete viitoare. Beneficiile
nete viitoare se reduc în condi țiile existen ței unei rate a dobânzii, real pozitive, în economie, fapt
care face ca o un itate monetar ă obținută în viitor cu ti tlu de beneficiu s ă reprezinte mai pu țin
decât o unitate monetar ă obținută în prezent drept beneficiu.
Metoda ra ționalizării opțiunilor bugetare (RCB)
,Jiationalisation des Choix BudgetaireP a constituit metoda francez ă bazată pe analiza
sistemică, pentru dimensionarea indicat orilor bugetari, în contextu l gestiunii prin obiective a
resurselor pub lice. Metoda ra ționalizării opțiunilor bugetare const ă în identificarea și studierea
obiectivelor, compararea solu țiilor alternative, adoptarea deciziei pe baza analizei cost-avantaje
și controlul permanent al cheltuirii resu rselor. Originalitat ea metodei const ă în capacitatea de
adaptabilitate și de reformulare a op țiunilor; având caracter iterativ, metoda permite analiza
obiectivelor și glisarea acestora prin intermediul a șa-numitului „plan-revolving". Itera țiile, în
cadrul analizei sistemice, pot urma succesiunea urm ătoare:
1. formularea problemei;
2. selecția obiectivelor;
3. propunerea alternativelor;
4. colectarea de date;
5. construcția modelelor;
6. comparația modelelor;
7. testul de sensibilitate;
8. examinarea ipotezelor;
9. reexaminarea obiectivelor;
10. propunerea de noi alternative;
11. noua formulare a problemei.
Raționalizarea op țiunilor bugetare este considerat ă ca fiind o metod ă coerentă de
elaborare a bugetului (definirea obiectivelor), de alegere a mijlo acelor posibil de utilizat, de
execuție a acestuia (programe și gestiune) și de control (compararea rezultatelor ob ținute cu cele
scontate și formularea previziunilor). Principa lele etape ale metodei RCB sunt, a șadar, studiul,
decizia, execu ția și controlul.
Cu toate avantajele ce decurg din determinarea op țiunilor bugetare pe baza criteriilor
economice, nici în țările de origine, nici în țările care le-au adoptat și adaptat nu s-a reu șit
generalizarea metodelor moderne de elaborare a indicat orilor bugetari.
Metodele moderne de dimensionare a indicatorilor buge tari se bazeaz ă pe estimarea
costurilor și avantajelor viitoare, care intr ă în calculul indicatorilor buge tari drept variabile certe.
Cum ele nu pot fi niciodat ă pe deplin prefigurate, totdeauna se înregistreaz ă diferențe între
mărimea previzional ă și cea real ă a indicatorilor considera ți. Efectele unei anumite politici
bugetare sunt și ele greu de cuantificat, în majoritatea situa țiilor.
Cuvinte cheie: dezechilibru public, titluri de stat, deficit bugetar, certificate de
trezorerie, deficit/surp lus consosolidat, obliga țiuni de stat, obliga țiuni de tezaur, deficit/surplus
convențional, cont current general al Trezorer iei Statului, , defic it/surplus primar ,
deficit/surplus opera țional, împrumuturi din disponibilit ățile, existente temporar în contul
curent general al trezoreriei statului
Teste gril ă
1. Asigurarea echilibru lui bugetar e posibil ă prin folosirea urm ătoarelor tehnici:
a) constituirea unui fond de rezerv ă bugetară;
b) tehnica fondurilor speciale;
c) tehnica fondurilor bugetare;
d) tehnica amortiz ării alternative;
e) tehnica fondului de egalizare. ' t
A) a+b+c;
B) c+d+e;
C) a+d+e;
D) a+e;
E) b+c+d.
2. Bugetul economiei na ționale reprezint ă:
a) documentul previzional în care se cuantific ă nu numai nivelul
cheltuielilor sectorului privat ce se vor efectua în viitor, precum
și mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozi ția statului;
b) ansamblul conturilor na țiunii care descriu, pentru anul în curs și
pentru anul urm ător, previziunile asupra tuturor agen ților economici
din țara respectiv ă;
c) ansamblul veniturilor și cheltuielilor previzionate de societ ățile
comerciale din domeniul privat;
d) totalitatea cheltuielilor care se înregistreaz ă la nivelul unei țări;
e) nici unul dintre enun țurile de mai sus nu define ște bugetul
economiei na ționale.
3.În statele de tip unitar sistemul bugetar cuprinde:
a) bugetele locale;
b) bugetele statelor, provinciilor sau regiunilor membre;
c) bugetele fondurilor speciale;
d) bugetul autorit ăților publice centrale;
e) bugetul asigur ărilor sociale de stat;
f) bugetul economiei.
A) a+d+e;
B) a+c+d+e;
C) c+d;
D)a+f;
E) a+d.
4. În România, nevoile de resurse la nivelul societ ății și posibilit ățile de acoperire
ale acestor nevoi sunt reflectate în:
a) bugetul de stat;
b) bugetul economic;
c) bugetul asigur ărilor sociale de stat;
d) bugetul fondurilo r speciale;
e) bugetul altor institu ții publice subven ționate de stat;
f) bugetul trezoreriei statului.
A) a+c+d+e+f;
B) b+c;
C) a+e;
D) a+c+d+f;
E) a+d+f.
5. Care dintre urm ătoarele metode nu este o metod ă modern ă de
dimensionare a veniturilor și cheltuielilor bugetare?
a) metoda de planificare, programare, bugetizare;
b) metoda de reevaluare a op țiunilor bugetare;
c) metoda bazei bugetare zero;
d) metoda ra ționalizării opțiunilor bugetare;
e) metoda managementului prin obiective.
6. Metoda evalu ării directe a veniturilor și cheltuielilor presupune:
a) întocmirea bugetului cu luarea în c onsiderare a rezultatelor exerci țiilor bugetare pe
mai mulți ani, premerg ători celui pentru care se elaboreaz ă bugetul;
b) determinarea coeficientului cre șterii sau descre șterii veniturilor și cheltuielilor
bugetare;
c) luarea în considerare a nivelului veniturilor și cheltuielilor ultimului
an al cărui exerci țiu a fost încheiat;
d) dimensionarea pe baza unor calcule a fiec ărei surse de venit și a fiecărei surse de
cheltuieli;
e) preluarea unor modele de elabor are a bugetului din practica altor țări.
7. Metodele moderne de dimensionare a veniturilor și a cheltuielilor
bugetare sunt:
a) metoda automat ă;
b) metoda cost-avantaje;
c) metoda major ării (diminu ării);
d) metoda de planificare, programare, bugetizare;
e) metoda evalu ării directe;
f) metoda baz ă bugetară zero;
g) metoda ra ționalizării opțiunilor bugetare.
A) a+c+e;
B) b+d+f+g;
C) a+b+d+g;
D) b+e+f;
E) a+b+c+g.
8. Metoda analitic ă de determinare a resurse lor financiare presupune:
a) evaluarea direct ă a fiecărui fond de resurse financiare, publice sau private;
b) extrapolarea raportului existent între PIB și resursele financiare;
c) extrapolarea raportului existent între resurse financiare și PIB;
d) extrapolarea tendin ței creșterii sau sc ăderii veniturilor din anii anteriori;
e) nici unul dintre r ăspunsurile de mai sus.
9. Ce se în țelege prin credit bugetar, confor m Legii nr. 500/2002 privind finan țele
publice?
a) partea din unele venituri ale bugetului de stat ce se aloc ă unităților
administrativ- teritoriale în vederea echilibr ării bugetelor proprii ale acestora;
b) aprobarea comunicat ă trezoreriei statului de c ătre ordonatorul principal de credite, în
limita căreia se pot efectua pl ăți de casă din bugetul de stat;
c) suma aprobat ă prin buget, reprezentând limita maxim ă până la care se pot
ordonanța și efectua pl ăți în cursul anului bugetar;
d) plata unei sume efectuat ă de un agent economic sau de o institu ție publică ori
financiară în vederea stin gerii unei obliga ții legale;
e) nici una din variantele de mai sus.
CAPITOLUL V
BUGETUL GENERAL AL UNIUNII EUROPENE
În cadrul acestui capitol este prezentat bugetul Uniunii Europene, principiile ce stau la
baza realiz ării bugetului, procedura bugetar ă, dar și structura bugetului (venituri și cheltuieli).
5.1. Principiile fundamentale ale bugetului Uniunii Europene
Bugetul Uniunii Europene este actul ce autorizeaz ă, în fiecare an, finan țarea ansamblului
activităților și intervențiilor comunitare, traducând, în termeni de afectare a resurselor, priorit ățile și
orientările politice.
Evoluția bugetului, de-a l ungul timpului, reflect ă transform ările succesive ale construc ției
europene. Dac ă în anul 1970, bugetul Comunit ății reprezenta 3,6 mld. ECU (19 ECU/locuitor/an),
în anul 2000, el reprezenta 93 mld. EURO (250 EURO/locuitor/an).
Pentru realizarea bugetului, se ține seama de urm ătoarele principii:
•principiul unit ății (art. 268 din Tratat) semnific ă că totalitatea cheltuielilor și a
veniturilor sunt re unite într-un singur documen t. Acest principiu porne ște de la regula elementar ă a
transparen ței, dând posibilitate a legiuitorului s ă cunoască operațiunile într-o optic ă globală și
exhaustiv ă.
Totuși, existența bugetelor autonome ale unor organisme a c ăror finanțare se realizeaz ă din
bugetul general arat ă că există și excepții de la acest principiu.
•principiul universalit ății garantează transparen ța operațiilor financiare, pe rmite un control
democratic asupra utiliz ării bugetului, regrupând dou ă reguli:
– regula de neafectare potrivit c ăreia veniturile bugetare nu pol fi afectate pentru anumite
cheltuieli;
– regula potrivit c ăreia veniturile și cheltuielile trebuie înscrise în buget în sumele lor
globale, integrale, f ără a se ține seama de corela țiile per-sold.
Totuși, există și excepții de la aceste reguli, cele mai cu noscute fiind cele referitoare la
finanțarea programelor complementare de cercetare și finanțare FEOGA.
•principiul anualit ății ce implic ă realizarea opera țiilor bugetare pe parcursul unui
exercițiu bugetar, astfel încât s ă faciliteze activitatea de control efectuat ă de executivul comunitar.
Regula anualit ății ține seama de trei elemente, respectiv:
– cheltuielile înscrise în buget sunt autorizate pentru un exerci țiu bugetar;
– exercițiul bugetar corespunde cu anul civil;
-suma creditelor autorizate prin buget nu poate fi dep ășită. Organismele Uniunii coreleaz ă
aplicarea acestui principiu cu necesitatea folosirii ac țiunilor plurianuale, existând astfel creditul
disociat care cuprinde dou ă elemente: creditul de angajament și creditul de plat ă.
Creditul de angajament cuprinde, în timpul exerci țiului în curs, costul total al obliga țiilor
juridice contractate pentru ac țiuni a căror realizare se întinde pe mai multe exerci ții.
Creditul de plat ă acoperă, până la concuren ța sumelor înscrise în buget, cheltuielile ce
decurg din angajamentele contractate în cursul exerci țiului și' sau a exerci țiilor anterioare.
• principiul echilibrului bugetar pornește de la regula de baz ă potrivit c ăreia, suma
cheltuielilor și a veniturilor prev ăzute în buge t, trebuie s ă fie egale, nefiind acceptat ă recurgerea
la împrumuturi pentru acoperirea deficitului bugetar. Un sold excedentar este înscris ca venit în
bugetul exerci țiului urm ător, iar toate cheltuielile suplimentare, ce se pot ivi în timpul unui
exercițiu, fac obiectul unui buget rectificativ.
• principiul specializ ării bugetare are la baz ă individualizarea cheltuielilor pe capitole,
regrupându-le apoi dup ă natura (cheltuieli de func ționare curent ă, de interven ție etc.) sau
după destinația lor (cheltuieli de cultur ă, cooperare etc). Aceast ă regulă are scopul de a
evita confuziile legate de utilizarea unui credit cu altul autorizat și de a asigura transparen ța
necesară și respectarea voin ței Autorit ății Bugetare în execu ție.
• principiul unit ății monetare potrivit căruia EURO este moneda na țională (există însă
trei țări membre care nu au acceptat EURO ca moned ă națională).
Trebuie să menționăm că, la nivelul Uniun ii Europene se dore ște prezentarea bugetului pe
activități, în cadrul c ăruia toate cheltuielile au fost repartizate pe domenii politice.
Este un pas important pentru util izarea unei structuri, care s ă ușureze discu țiile autorit ății
bugetare asupra diferitelor politici, permi țând, în acela și timp, o prezentare accesibil ă pentru
public.
Bugetul bazat pe activit ăți oferă o imagine complet ă asupra utiliz ării resurselor pentru
fiecare politic ă a Comisiei, cuprinzând atât credite financiare pentru cheltuieli opera ționale și
administrative, cât și pentru resurse umane.
5.2. Etapele proced urii bugetare
Tratatul CE (art. 272) specific ă că diferitele etape ale procedurii bugetare și termenele
stabilite trebuiesc respectate imperativ. Procedura bugetar ă, așa cum este definit ă în Tratatul CE,
se întinde între 1 septembrie și 31 decembrie a anului precedent celui în cauz ă.
În practică, calendarul bugetar cupr inde diferite faze, dup ă cum urmeaz ă:
1. elaborarea proiectului de buget de c ătre Comisie și transmiterea c ătre Autoritatea
bugetară până cel târziu la 15 iunie. Dup ă dezbaterile cu privire la priorit ățile politice și bugetare
pentru exerci țiul următor, Comisia colecteaz ă datele necesare întocmirii bugetului procedând la un
arbitraj intern. Dup ă aceea regrupeaz ă toate elementele în proiec tul de buget care constituie
previziunea global ă a veniturilor și cheltuielilor pentru exerci țiul viitor.
Proiectul de buget poate fi modificat ulterior de Comisie printr-o adres ă rectificativ ă.
2. stabilirea proiectului de buget de c ătre Consiliu.
Consiliul cite ște pentru prima dat ă proiectul de buget și adoptă, înainte de 31 iulie, pe
baza proiectului ini țial și după discuții cu o delega ție a Parlamentului, un proiect pe care-1
transmite Parlamentului în prima jum ătate a lunii septembrie.
3. prima lectur ă în Parlament
Parlamentul, pe baza proiectului Consiliului, procedeaz ă la prima lectur ă în cursul lunii
octombrie, a bugetului iar amendamentele asupra cheltuielilor trebuie votate de majoritatea
absolută a membrilor.
4. a doua lectur ă a Consiliului
Consiliul efectueaz ă a doua lectur ă în noiembrie, dup ă ce în prealabil a avut discu ții cu o
delegație a Parlamentului European. Proiectul de buget poate fi modificat în func ție de
amendamentele sau de propunerile de modificare votate de Parlament.
Rezultatul deliber ărilor Consiliului duce la fixarea sume lor definitive pentru cheltuielile
obligatorii6, Consiliul având „ultimul cuvânt " pentru aceast ă categorie de cheltuieli. Proiectul de
buget amendat este retran smis Parlamentului pân ă în 22 noiembrie.
5. a doua lectur ă a Parlamentului
Parlamentul va consacra sesiunea din decembrie pentru examinarea cheltuielilor
neobligatorii7, pentru care poate accepta sau refuza pr opunerile Consiliului. Parlamentul voteaz ă
bugetul, Pre ședintele Parlamentului constat ă votul, iar din acest moment el devine executoriu.
În cazul unor circumstan țe excepționale, neprev ăzute, Comisia poate s ă propună, în
cursul exerci țiului, modificarea bugetului votat pe baza unor rectific ări.
Calendarul procedurii bugetare este redat în figura 5.1.
6 cheltuielile obligatorii sunt cele care decurg în virtutea tratatelor de cooperare încheiate (în aceast ă categorie sunt
incluse cheltuielile FEOGA, o parte din cheltuielile ce decurg din angajamentele interna ționale ale UE; cheltuielile
de personal, în mod paradoxal, fiind considerate cheltuieli obligatori
7 cheltuielile neobligatorii sunt toate acele cheltuieli ce nu decurg obligatoriu din tratate interna ționale (cheltuielile
structurale, creditele bugetare pentru diferite politici: educa ție, cultură, mediu, comunicare, cercetare, cheltuielile de
cooperare (3/4 din total), cheltuielile de personal și de funcționare).
Figura 5.1. Procedura bugetar ă
5.3. Structura bugetului Uniunii Europene
Uniunea European ă este finan țată, în principal, di n resursele (resurse proprii) puse la
dispoziția sa de c ătre țările membre. Acestea se fixeaz ă în funcție de decizia Consiliului și de
ratificarea acestuia de c ătre parlamentele na ționale. Pentru perioada 2000-2006, ele nu puteau
depăși 1,27% din PNB Uniunii Europene.
Ansamblul resurselor bugetare s unt determinate anual, în func ție de cheltuielile totale
decise de autoritatea bugetar ă (Parlamentul și Consiliul), în sensul respect ării principiului
echilibrului bugetar.
La origine, în momentul intr ării în vigoare a Tratatului de la Paris, în anul 1952, existau
resursele proprii ale Comisiei Europene, de c ărbune și oțel (CECA). Dup ă Tratatul de la Roma,
din 1957, trebuiau finan țate atât Comunitatea Economic ă European ă (CEE), cât și Comunitatea
European ă a Energiei Atomice (CEEA) din contribu țiile financiare ale statelor membre
(prelevări agricole, taxe vamale și TVA). În anul 1984, Comisia s-a confruntat cu o discriminare
a resurselor proprii și a adoptat solu ția potrivit c ăreia, statele membre trebuiau s ă pună la
dispoziție sumele necesare sub forma unor împrumuturi purt ătoare de dobând ă. Dar, ținând cont
de reacția Consiliului și a Parlamentului, s-a modificat formula, luând forma unor avansuri de
resurse fără dobândă.
În fine, guvernele statelor membre s-au angajat s ă vireze Comunit ății, din anul 1984,
sumele necesare finan țării bugetului rectificativ sub forma uno r avansuri rambursabile. în aprilie
1985, reprezentan ții guvernelor țărilor membre s-au angajat s ă vireze Comunit ății avansuri pentru
completarea finan țării, sumele v ărsate constituind, pentru prima dat ă, avansuri nerambursabile.
Reforma finan țelor comunitare, din anul 1988, a modificat și a mărit, cu alte componente,
resursele proprii, prin crearea unei noi categorii de resurse determinate asupra PNB (plafonul
global a fost de 1,2% în anul 1992, plafon ce s-a aplicat și în anii 1993 și 1994).
În anul 1994, conform conclu ziilor Consiliului Europei de la Edimbourg, s-a luat o nou ă
decizie cu privire la determin area resurselor asupra PNB al țărilor membre, plafonul calculat
fiind de 1,21% din PNB în anul 1995 și, treptat ajungând la 1,27% din PIB în anul 1999.
Figura 5.2. Structura resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene
Resursele proprii se determin ă prin aplicarea unei cote as upra PNB statelor membre, cot ă ce
se fixeaz ă, în fiecare an, în cadr ul procedurii bugetare, ținându-se cont de toate celelalte
venituri bugetare.
PNB este definit ca fiind venitul na țional brut calculat în pre țuri de pia ță, în conformitate
cu Sistemul European de conturi.
Prelevările agricole și taxele vamale sunt cunoscute și sub numele de „resurse proprii
tradiționale", ele reprezentând 14% din totalul resurselor proprii.
Resursa „TVA" a reprezentat, în 2000,35% din totalul resurselor proprii, în timp ce
resursele complementare au reprezentat restul ( 50%). Acest sistem permite Uniunii Europene
finanțarea, într-o manier ă stabilă și continuă, tuturor politicilor propuse.
În ceea ce prive ște cheltuielile, acestea sunt împ ărțite pe șase categorii, conform figurii
5.3.
Cheltuielile înscrise la Sec țiunile I, II, IV, V, VI sunt numai de func ționare, pe când cele de la
Secțiunea III sunt de dou ă tipuri:
• Cheltuielile de func ționare, ce acoper ă cheltuielile Comisiei: de func ționare, de
întreținere, materiale, de personal, cheltuieli ce decurg din mi siuni specifice ca acelea de
subvenționare a unor cheltuieli cu caracter interinstitu țional
Figura 5.3. Secțiunile cheltuielilor bugetului general al Uniunii Europene
• Cheltuielile opera ționale ce vizeaz ă cheltuielile agricole , politica de coeziune și
fondurile structurale, politica intern ă (cercetare, educa ție etc), ac țiuni externe, cheltuieli cu
extinderea Uniunii etc.
Cheltuielile comunitare sunt supuse audit ării de către Curtea de Conturi European ă creată
în anul 1975. Aceasta verific ă legalitatea și regularitatea încas ării veniturilor bugetare, dar și a
efectuării cheltuielilor, dându- și avizul asupra gestiunii financiare a bugetului comunitar.
De asemenea, Parlamentul European realizeaz ă un control asupra cheltuielilor și
veniturilor bugetului. în fiecare an, pe baza raportului anual al Cur ții de Conturi examineaz ă
măsura în care Comisia European ă a executat bugetul anului precedent (procedura este cunoscut ă
sub numele de „desc ărcare de gestiune").
Cheltuielile agricole prev ăzute în bugetul Uniunii au urm ătoarele caracteristici:
• sumele alocate în ultimii ani au sc ăzut odată cu dezvoltarea altor politici comunitare (în
2000, ele reprezentau 44% din cheltuieli);
• se bazeaz ă pe obiectivele fixate în cadrul politicii comune agri cole, dorindu-se:
creșterea competitivit ății în agricultur ă; asigurarea unui nivel de via ță decent pentru agricultori;
stabilizarea pie țelor; asigurarea unor pre țuri rezonabile pentru consumatori.
În ultimii ani au avut loc dou ă reforme, în anii 1992 și 1999, acestea permi țând reducerea
exodului rural, protec ția mediului, de scurajarea produc ției intensive și favorizarea agriculturii
tradiționale, dezvoltarea politici i de dezvoltare rural ă.
În ceea ce prive ște politica de coeziune economic ă și socială, putem afirma c ă aceasta a
devenit un obiectiv major al construc ției europene deoarece pe rmite reducerea inegalit ăților între
regiuni;
• favorizarea dezvolt ării armonioase a divers elor regiuni europene;
• protejarea și ameliorarea mediului;
• prezentarea, tuturor cet ățenilor comunitari, a avantajelor cre ării pieței comunitare și a
Uniunii monetare și economice. în aces t context, Consiliul Europe i a confirmat necesitatea
efectuării unor cheltuie li pentru sus ținerea fondurilor structurale (Fondul European de
dezvoltare regional ă, Fondul Social European, Fondul de orientare a agriculturii și pescuitului) în
acele regiuni în car e acestea sunt necesare. Aceste f onduri au ap ărut din necesitatea dezvolt ării zonelor
sărace, favorizând modernizarea stru cturilor economice (de obicei sunt zonele situate la periferia
lumii: Acores, Madire, Insulele Canare etc);
• susținerea reconversiei economice și sociale din zonele în dificultate, altfel spus a
zonelor industriale ce cunosc muta ții social-economice importante și dificil de diminuat, a
regiunilor rurale, a celor urbane în criz ă, a regiunilor afectate de restructurarea sectorului de pescuit;
• susținerea moderniz ării politicilor și a sistemelor de educa ție, de formare profesional ă și de
utilizare a for ței de munc ă (ajutor de șomaj, ajutoare acordate tinerilor, accesul la educarea și
formarea profesional ă pe toată durata vie ții).
Cheltuielile alocate pentru alte politici interne vizeaz ă: CHELTUIELI
LE
BUGETULUI
PE SECȚIUNI IP a r l a m e ntul
II Consiliul
III Comisia
IV Curtea de Justi ție
V Curtea de Conturi
VI Comitetul Economic și Social și Comitetul
Regiunilor
• cercetarea și dezvoltarea tehnologic ă în special în domeniile re țelelor de transport trans-
european, energie și telecomunica ții;
• dezvoltarea sistemului educa țional, de formare profesional ă, promovarea sistemului de
mobilitate a studen ților (programele Socrates , Leonardo da Vinci, Tineri pentru Europa etc).
Cheltuielile pentru ac țiunile externe țin seama de ajutorul umanitar pe care Uniunea
European ă îl acordă diferitelor țări, de cel de sus ținere acordat țărilor Europei Est-Europene și
Orientale, de ajutoarele alimentare și de urgen ță ce pot fi acordate, de finan țarea unor ac țiuni
generale în favoarea democra ției și a drepturilor omului , pentru salvarea p ădurilor tropicale și
protecția mediului, dar și pentru ac țiuni externe consacrate cooper ării cu alte țări dezvoltate
(Japonia, SUA).
Lărgirea Uniunii Europene este un obiectiv major al construc ției europene, de aceea,
cheltuielile pentru acest proces vizeaz ă:
• agricultura (program SAPARD) • cre șterea calit ății produselor; • respectarea
mediului; • divers ificarea activit ăților economice din zonele rurale; • transporturile și mediul
(program ISPA); • modernizarea și adaptarea standardelor comunitare la economiile țărilor
ce doresc s ă adere la UE (programe PHARE).
Cuvinte și termeni cheie : Uniunea European ă, resurse proprii, cheltuieli opera ționale,
principii ale bugetului Uniu nii Europene, cheltuieli obligatorii, cheltuieli neobligatorii, procedura
bugetară
Întrebări de control
1. Prezentați principiile fundamentale al e bugetului Uniunii Europene.
2. Care sunt etapele procedurii bugetare?
3. Care este structura bugetului Uniunii Europene?
4. Prezentați structura resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene?
5. Analizați cheltuielile bugetului general al Uniunii Europene.
CAPITOLUL VI
STRUCTURA ORGANIZATORIC Ă ȘI ROLUL TREZORERIEI STATULUI ÎN
ROMÂNIA
Capitolul de fa ță prezintă necesitatea înfiin țării Trezoreriei Statului și importan ța
acesteia. De asemenea am eviden țiat sistemul organiz ării centrale și teritoriale al trezoreriei
statului.
6.1. Necesitatea organiz ării Trezoreriei publice în România
Tranziția la economia de pia ță reprezint ă un proces complex și de durat ă care presupune
înfăptuirea unor multiple obiective, prin tre care un loc important îl ocup ă restructurarea
economiei na ționale. Aceast ă acțiune necesit ă importante resurse financiare și materiale ale c ăror
procurare și administrare constituie o problem ă realmente dificil ă, dacă se urmărește și
respectarea unor pr incipii de baz ă cu privire la o fi scalitate echitabil ă și o politic ă bugetară
corectă.
Reforma din sistemul bancar a determ inat structurarea acestuia pe dou ă paliere: pe de-o
parte, Banca Na țională a României, care începe s ă-și exercite func țiile tradiționale, de banc ă
centrală, iar, pe de alt ă parte, sistemul b ăncilor comerciale c ărora le-au fost transferate
operațiunile cu caracter comercial și execuția bugetului public. Opera țiunile privind execu ția de
casă a bugetelor și celorlalte resurse financiare ale sector ului public au fost preluate de Banca
Comercial ă Română, Banca pentru Dezvoltare și Banca Agricol ă.
Banca Comercial ă Română, precum și celelalte dou ă bănci, organizate pe principii
comerciale, au în vedere, în primul rând, desf ășurarea unei activit ăți rentabile, fiind preocupate,
în special, pentru organizarea și executarea unor servicii și operațiuni aduc ătoare de profit
(plasamente de resurse disponibile, opera țiuni de decontare și de casă etc.) și mai puțin pentru
mobilizarea în mod corespunz ător a fondurilor publice pr intr-un control activ și eficient asupra
activității agenților economici privind calculul, eviden țierea și vărsarea sumelor cuvenite
bugetului public. În fapt, b ăncile comerciale efectuau numai opera țiuni de încas ări și plăți în
contul institu țiilor publice centrale și locale pe seama bugetelor, f ără un control efectiv real, fapt
ce a generat multe neajunsuri în leg ătură cu urmărirea eficient ă a drepturilor de încasat ale
statului sau respectarea destina ției speciale a creditelo r bugetare aprobate.
Din momentul în care îns ă execuția bugetului general c onsolidat a început s ă se deruleze
prin băncile comerciale, au ap ărut dificult ăți deosebite pe linia operativit ății informa ției,
corectitudinii acesteia și mai ales o insuficien ță a controlului în leg ătură cu necesitatea și
oportunitatea efectu ării plăților din fondurile publice, precum și cu urmărirea corespunz ătoare a
veniturilor statului pe total și în structur ă.
Necesitatea înfiin țării și organizării Trezoreriei publice în România rezult ă în primul rând
din deficien țele și neajunsurile înregistrate cu privire la execu ția componentelor bugetului
general consolidat prin b ăncile comerciale, precum și a sistemului informa țional-contabil
existent în cadrul ordonatorilor de credite. Aceste deficien țe și neajunsuri au generat
imposibilitatea urm ăririi corespunz ătoare a veniturilor statului și, în mod deosebit, a celor
datorate de persoanele juridi ce, care au o pondere însemnat ă în totalul veniturilor bugetare, cu
consecințe dintre cele mai nefavorabile asupra constituirii surselor în concordan ță cu evalu ările
aprobate de Parlamentul României. De asemenea, asupra modului de de rulare a cheltuielilor
efectuate prin bugetul de stat și celelalte bugete publice, nu exista un control corespunz ător cu
privire la necesitatea, oportunitatea și legalitatea efectu ării cheltuielilor, acea sta referindu-ne atât
la cheltuielile curente, dar mai ales la cele privind finan țarea deficitului bugetar și a investi țiilor.
În aceeași direcție, amintim și costul ridicat al cheltuielilor legate de comisioanele bancare
pentru efectuarea opera țiunilor prin contul bugetu lui general consolidat.
Trezoreria public ă în România era necesar ă pentru a r ăspunde mai bine noilor
comandamente și cerințe ale reformei în domeniul fiscal-bug etar, legate de crearea pârghiilor și a
mijloacelor financiare specifice economiei de pia ță cu ajutorul c ărora statul s ă poată influența
favorabil dezvoltarea economico-social ă a țării.
Înființarea Trezoreriei Finan țelor Publice în țara noastr ă a devenit deci o necesitate
obiectivă, determinat ă de aplicarea programului de reform ă și restructurare a economiei, în
condițiile în care finan țelor publice li s-a cerut s ă-și amplifice rolul și funcțiile referitor la
administrarea, angajarea și utilizarea mai eficient ă a resurselor financiare ale sectorului public.
După anul 1989 a fost adoptat ă de urgență Legea nr. 10/1991 a finan țelor publice publicat ă
în Monitorul Oficial nr. 23/1991, lege care a constituit o adev ărată cartă financiar ă a României
(modificat ă în anii 1996 și 2002). Cea mai mare parte este consacrat ă principiilor de elaborare,
aprobare și execuție a bugetului public na țional. Legea instituie no țiunea de buget de stat în loc de
buget unic na țional. Pentru prima dat ă, legea confer ă o adevărată autonomie bugetelor ce compun
bugetul general.
Dacă în anii de dup ă 1990, pentru mobilizarea mai corespunz ătoare a resurselor
sectorului public, mai ales a impozitelor și taxelor, s-a creat un cadru legislativ și organizatoric
mai adecvat, erau necesare acum m ăsuri similare și în domeniul administr ării, angaj ării și
utilizării acestor resurse, sub un control mai operativ și eficient al statului.
Din analiza și experien ța unor țări cu o economie de pia ță dezvoltat ă, rezultă că acestea
și-au organizat executarea bugetulu i sectorului public prin unit ăți care asigur ă gestionarea
cheltuielilor bugetare în strâns ă corelație cu modul de administrare a veniturilor din impozite și
taxe etc. Astfel, țări ca Italia, Fran ța și SUA și-au organizat trezorerii publice, la nivelul
Ministerului Finan țelor, cu organe teritoriale s ubordonate prin care se asigur ă operațiunile de
încasări și plăți ale sectorului public, iar alte țări au organe speciale de încasare și urmărire a
veniturilor, iar pl ățile le efectueaz ă prin anumite b ănci comerciale agreate.
Dar, indiferent de sistem ul adoptat în toate aceste țări, se confirm ă pe deplin principiul
potrivit căruia administrarea impozitelor și taxelor, pe de-o parte, și efectuarea cheltuielilor, pe
de altă parte, trebuie s ă constituie un tot unitar, un atribut de baz ă al guvernului, care se
înfăptuiește prin organe și instituții subordonate acestuia sau agreate și strict specializate.
În condițiile țării noastre, de trecere la o economie concuren țială de piață, și având în
vedere transform ările petrecute în sistemul bancar, decizia autorit ăților române de a crea un
sistem unitar privind administrarea, angajarea și utilizarea resurselor fina nciare ale statului, care
să cuprindă toate fazele, de la stabilire, urm ărire și până la folosirea lor final ă, a fost pe deplin
justificată.
Prin aceast ă măsură, Ministerul Finan țelor Publice dispune de instrumente specifice de
analiză în toate etapele de elaborare, aprobare și execuție a bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat, a bugetelor locale și a bugetelor fondur ilor speciale pentru asigurarea
echilibrului financiar, moneta r, valutar, pe ansamblu, și a gestion ării corespunz ătoare a datoriei
publice interne și externe a statului.
6.2. Premisele înfiin țării Trezoreriei Statului
Premisele care au creat cadrul favorabil înfiin țării trezoreriei, în România, au fost:
1. reorganizarea b ăncilor și consecin țele acesteia asupra finan țelor publice;
2. schimbarea concep țiilor privind administrarea și utilizarea resurselor financiare publice;
3. cerințele și posibilitățile reale de asigurare a echilibrului finan țelor publice, prin interven ții
pornite în fazele de urm ărire a execu ției bugetare;
4. autonomia bugetului asigur ărilor sociale de stat, în contextul prevederilor Legii
finanțelor publice;
5. întărirea autonomiei finan țelor locale, la nivelul bugetelor acestora din s ubdiviziunile
administra ției teritoriale, în cadrul jude țelor, potrivit Legii administra țiilor publice locale;
6. înființarea și funcționarea fondurilor spec iale, prin autonomizar ea bugetelor acestora;
7. creșterea și diversificarea sistemul ui veniturilor proprii. ,
Până în anul 1990, execu ția de casă a bugetului de stat se efectua prin Banca Na țională a
României, care avea stabilite, prin lege, urm ătoarele atribu ții: ,
• încasarea veniturilor bugetare și evidențierea acestora pe capitole, subcapitole, pl ătitori,
efectuarea pl ăților de cas ă, pe capitole de cheltuieli, pe ministere și instituții subordonate;
• exercitarea controlului asupra eliber ării fondurilor de la buge tul de stat în numerar și în cont
către institu țiile publice pentru acoperirea cheltuie lilor aprobate, în. limita creditelor
bugetare deschise pe destina ții de Ministerul Finan țelor Publice;
• păstrarea conturilor de disponibilit ăți ale bugetelor locale, ale institu țiilor publice, ale
agenților economici ce au conturi deschise la trezorerie;
• transmiterea informa țiilor către Ministerul Finan țelor Publice privind execu ția bugetar ă.
În reorganizarea sistemului bancar, momentele importante sunt:
• crearea cadrului juridic pentru separarea activit ății Băncii Naționale ca banc ă
centrală cu un înalt grad de independen ță. Astfel, începând din anul 1991, Banca Na țională a
României a devenit institu ția unică de emisiune monetar ă a statului, de stabilire a politicii monetare,
de credit și valutară, de gestionare a rezerv elor valutare oficiale și de supraveghere a activit ății
celorlalte b ănci.
• înființarea Băncii Comerciale Române, prin Legea nr. 31/16 nov. 1990 privind
societățile comerciale, care a preluat de la Banca Na țională conturile de disponibilit ăți și de
credite pe termen scurt ale agen ților economici, conturile de venituri și de cheltuieli ale bugetului
de stat, ale bugetului asigur ărilor sociale de stat, ale bugetelor locale, precum și conturile
instituțiilor publice;
• înființarea Trezoreriei Statului, în anul 1992, care, prin sistemul trezoreriilor locale, a
preluat atribu țiile execuției de casă a bugetului public de la Banca Comercial ă, la care s-au ad ăugat
noi atribu ții rezultate din reorganizarea finan țelor publice.
Argumentele favorabile înfiin țării Trezoreriei finan țelor publice sunt:
• desfășurarea execu ției bugetare prin mai multe b ănci creeaz ă dificultăți în ceea ce
privește controlul asupra opera țiilor, complic ă fluxurile monetare și prelunge ște termenele de
raportare a datelor de execu ție, influen țând negativ urm ărirea execu ției și a echilibrului bugetar;
• în contextul prezentat, de ample modific ări și de cerin ța rezolvării problemelor noi
apărute, s-a elaborat cadrul legislativ pentru exercitarea de c ătre Ministerul Finan țelor Publice a
atribuțiilor ce-i revin în domeniul finan țelor publice prin crearea unui sistem propriu pentru urm ărirea
execuției bugetare, cu ajutorul c ăruia să coordoneze problemele politicii financiare de care r ăspunde;
• în conformitate cu prevederile Hot ărârii Guvernului nr. 78/ 1992, Ministerul Finan țelor
Publice a fost autorizat s ă înființeze trezorerii în cadrul organelor financiare s ubordonate, și anume:
direcții generale ale finan țelor publice jude țene și a Municipiului Bucure ști, administra ții financiare;
• prin Legea nr. 82/1991 s-a prev ăzut organizarea contabilit ății trezoreriei finan țelor publice
în cadrul Ministerul Finan țelor Publice și a unităților sale subordonate;
• potrivit prevederilor din Legea bancar ă, trezoreriile, la nivel de jude ț, au conturi
deschise la sucursalele jude țene ale B ăncii Naționale a României (conturi curente), prin care se
încasează veniturile bugetare, se efectueaz ă cheltuielile dispuse de c ătre titularii conturilor
deschise la trezorerii.
În țara noastr ă, începând cu anul 1992, pe baza Hot ărârii Guvernului nr. 78/1992, privind
organizarea și funcționarea Trezoreriei finan țelor publice și a Legii Contabilit ății, nr. 82/1991 a fost
organizată execuția operațiunilor privind finan țele publice prin Trezoreria Statului. Aceasta a
reprezentat una din coordonatele reformei si stemului financiar în România. Prin trezoreria proprie,
statul își mobilizeaz ă, direct sau indirect, disponibilit ățile de fonduri, asigurând, totodat ă,
exercitarea în bune condi ții a atribuțiilor Ministerului Finan țelor Publice și ale unităților sale teritoriale.
De asemenea, prin intermediul Trezoreriei finan țelor publice se asigur ă utilizarea eficient ă a
resurselor statului de c ătre institu țiile publice, respectarea destina ției fondurilor apr obate prin Legea
bugetară, precum și întărirea răspunderii ordonatorilor de credite în gestionarea banilor publici.
6.3. Importan ța organiz ării Trezoreriei Statului
Importanța organiz ării sistemului Trezoreriei finan țelor publice în România rezult ă din
următoarele:
1. este considerat cel mai potrivit sistem de organizare a execu ției finanțelor publice,
protejându-le de toate riscurile;
2. permite solu ționarea unor importante probleme financiare, prin mijlocirea opera țiilor
specifice, și anume:
• gestionarea creditelor externe primite de c ătre Guvern pentru sprijinirea programelor
de reform ă;
• mobilizarea resurselor financiare din econom ie pentru acoperir ea deficitului bugetar și
pentru serviciul datoriei publice;
• finanțarea obliga țiilor statului asumate prin acorduri guvername ntale cu decontare în
conturile de clearing, barter și cooperare economic ă, în vederea echilibr ării importurilor cu
exporturile.
3. permite cunoa șterea permanent ă a resurselor publice și previziunea nevoilor de
împrumuturi pentru finan țarea deficitului bugetar.
Trezoreria public ă cuprinde totalitatea resurselor de care dispune statul. Ea nu se
limitează, însă, numai la execu ția bugetului de stat. Astfel, prin Trezorerie s-a realizat
separarea finan țelor sectorului public de resursele private din conturile distincte la b ănci.
De asemenea, prin Trezorerie se realizeaz ă și politica de plasamen te financiare din
disponibilit ățile temporare aflate în cont urile trezoreriei, asigurân d, astfel, pe de o parte,
valorificarea disponibilit ăților temporare (sur plusul de încas ări față de plăți), iar pe de alt ă
parte, sprijinirea prin m ecanismele statului a procesului de tranzi ție.
Înființarea Trezoreriei finanțelor publice în România a completat cadrul institu țional
prin care statul și-a creat posibilitatea de a- și stabili și aplica politica de venituri și
cheltuieli, organizându- și activitatea financiar ă atât la nivel central, cât și în teritoriu. Astfel,
a devenit posibil ă creșterea răspunderii utiliz ării banilor publici, cât și asupra asigurării
finanțării obiectivelor și acțiunilor aprobate. Ca urmare, prin Trezorerie este posibil ă
cunoașterea și rezolvarea implica țiilor specifice gestiunii financiare publice. în plus,
Trezoreria faciliteaz ă folosirea de c ătre Ministerul Finan țelor Publice, cu ocazia întocmirii,
aprobării și execuției bugetului public, a instrumentelor de analiz ă fundamental ă și de
supraveghere a realiz ării echilibrului financiar, monetar, valutar și a datoriei publice.
6.4. Organizarea Trezoreriei Statului
Instituția este denumit ă astfel dup ă ultimele reglement ări române ști, deoarece la
constituirea ei, în anul 1993, purta numele de „Trezoreria Finan țelor Publice", cu men țiunea că în
majoritatea țărilor lumii aceast ă instituție este denumit ă „Trezoreria public ă", nume care
exprimă, poate cel mai corect, atribu țiile și funcțiile reale ale sale.
Organizarea în România a Trezor eriei statului, ca un sistem inte grat, centralizat, la nivelul
Ministerului Finan țelor Publice, și descentralizat, în plan teritorial, a fost asigurat ă printr-un cadru
legislativ adecvat, respectiv Legea contabilit ății nr. 82 din 1991, Hot ărârea Guvernului nr. 78 din
15.02.1992, Normele me todologice date în aplica rea acesteia, a Ordonan ței Guvernului nr. 66/1994,
cu modific ările și completările ulterioare, și, mai ales, prin Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr.
146 din 14.11.2002, precum și prin Legea nr. 201 din mai 2003 pentru aprobarea acesteia.
Conform prevederilor acestor acte normative, Ministerul Finan țelor Publice a fost
autorizat s ă organizeze contabilitatea Trezoreriei privind execu ția de casă a bugetului de stat,
a bugetelor locale, a bugetului asigur ărilor sociale de stat; constituirea și utilizarea
veniturilor proprii ale institu țiilor publice, precum și a fondurilor cu destina ție special ă;
gestiunea datoriei publice, precum și alte opera ții financiare efectuate în contul institu țiilor
publice, agen ților economici.
Ministerul Finan țelor Publice reprezintă organul de speciali tate al administra ției publice
centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridic ă, care aplic ă strategia și Programul de
guvernare în domeniul finan țelor publice.
Trezoreria Statului este organizat ă și funcționează ca direcție general ă în cadrul Ministerului
Finanțelor Publice (Unitate a de Management a Trezoreriei Statului). Trezoreria Statului este sistemul
unitar și integrat prin ca re statul asigur ă efectuarea opera țiunilor de încas ări și plăți privind fondurile
publice, inclusiv cele privind datoria public ă, și a altor opera țiuni ale statului, în condi ții de siguran ță
și în conformitate cu dispozi țiile legale}
Trezoreria Statului este conceput ă ca un sistem unitar atât la nivel central, cât și la nivelul
unităților teritoriale ale Ministerului Finan țelor Publice, în scopul realiz ării operațiunilor financiare
ale sectorului public, astfel:
• la nivel central: Direcția General ă a Trezoreriei Statului;
• la nivel jude țean: Direcții județeane ale Trezoreriei Statului în cadrul Direcțiilor generale
ale finanțelor publice jude țene;
• la nivel lo cal: Trezorerii municipale organizate ca direc ții în cadrul Administra țiilor
Financiare municipale; Trezorerii or ășenești ca servicii în cadrul Administra țiilor
Financiare or ășenești; Trezorerii comunale organizate ca servicii în cadrul
Administra țiilor Financiare comunale
Prin înfiin țarea Trezoreriei statului, Ministerul Finan țelor Publice dispune de mijloacele
specifice de analiz ă în toate etapele de elaborare, aprobare și execuție a bugetului general
consolidat8 în vederea cre ării condițiilor necesare asigur ării echilibrului fina nciar, valutar,
monetar și a gestion ării corespunz ătoare a datoriei publice.
În România, Trezoreria public ă este conceput ă ca un sistem integrat, centralizat, la
nivelul Ministerului Finan țelor Publice, și descentralizat, în plan teritorial, cu unit ăți
funcționale și de gestiune financiar ă la nivel de municipii (inclusiv municipiul Bucure ști),
orașe, comune și sectoarele municipiului Bucure ști, coordonarea activit ății acestora în teritoriu
fiind asigurat ă în județe de activit ățile de trezorerie și contabilitate public ă județene.
Funcționarea Trezoreriei statului la nivel central este asigurat ă de Direc ția general ă a
contabilit ății publice și a sistemului de decont ări în sectorul public și Unitatea de management
a Trezoreriei statului, a șa cum se poate vizualiza prin schema 6.1.
8 Deși nu putem vorbi în nume propriu despre o execu ție a bugetului general consolidat, vom folosi mereu
această sintagmă pentru a nu enumera de fiecare dat ă toate bugetele și fondurile care prin consolidare formeaz ă
bugetul general consolidat
Comparativ cu sistemul de organizare a Trezore riei publice în România, în Italia, spre
exemplu, organizarea serviciilor de trezorerie este împ ărțită pe două niveluri, respectiv:
ș Trezoreria central ă (în cadrul Mini sterului Finan țelor);
ș Trezoreria provincial ă.
Serviciul de la nivelul central este asigurat direct de stat (Trezoreria central ă), în timp ce
serviciile de la nive lul provincial sunt ge stionate de Banca It aliei prin sediile și sucursalele sale
din fiecare capital ă de provincie.
În același timp, pentru servir ea unor întreprinderi și organisme publice (provinciile),
comune, consor ții, asociații și comunit ăți montane cu o popula ție mai pu țin numeroas ă, precum
și pentru întreprinderi portuare și cele pentru parcurile na ționale, sarcinile Trezoreriei publice
sunt asigurate de Trezoreria unic ă. Fiecare dintre aceste unit ăți se folose ște de o banc ă pentru
desfășurarea serviciului de trezorerie, b ănci care, la rândul lor, sunt obligate s ă deschidă la
Trezoreria provincial ă (Banca Italiei) contabilit ăți specifice.
În alte țări occidentale, ca de exemplu Fran ța, activitatea de trezorerie se exercit ă prin
Ministerul Economiei al Finan țelor și Bugetului, cu participarea a trei direc ții de specialitate: cea
a Trezoreriei, a Contabilit ății Publice și a Bugetului, care toate au responsabilit ăți și atribuții de
colaborare conexe cu cele ale trezoreriilor generale, câte una în fi ecare departament. în
majoritatea arondismentelor exist ă „încasare" a „finan țelor" și în fiecare canton (regiune, zon ă)
se află o „rețea de poște contabile". în total, exist ă în Franța 103 trezorerii generale, 99 de centre
de încasări ale finan țelor și 4.300 de „po ște contabile", care toate la un loc formeaz ă rețeaua
serviciilor externe ale Trezoreriei.
6.4.1. Organizarea Trezoreriei statului în România la nivel central
În România, Trezoreria general ă funcționează în cadrul Ministerului Finan țelor
Publice, reprezentat ă de Direc ția general ă a contabilit ății publice și a sistemului de decont ări în
sectorul public, în cadrul c ăreia sunt organizate servicii și compartimente, dup ă cum rezult ă din
vizualizarea schemei 6.1, compartimente care se ocup ă cu probleme legate de metodologie
privind contabilitatea public ă, și în mod deoseb it a contabilit ății Trezoreriei statului, opera țiuni
financiare și deschideri de credite bugetare, ela borarea bugetului Trezoreriei statului,
elaborarea conturilor generale de execu ție și verificarea bilan țurilor contabile ale institu țiilor
publice, decont ări intertrezorerii etc, precum și de Unitatea de management a Trezoreriei
statului, în cadrul c ăreia func ționează compartimente care au atribu ții referitoare la
administrarea contului curent al Trezoreriei statului, serviciul datoriei publice, produse de
trezorerie, garan ții interne, pia ța primară a titlurilor de stat, pl ăți interbancare și operațiuni de
piață a Trezoreriei statului etc.
Întreaga activitate este subordonat ă directorului general al Direc ției generale a
contabilit ății publice și a sistemului de decont ări în sectorul public și celui al Unit ății de
management al Trezoreriei statului, celor doi secretari de st at care coordoneaz ă activitatea celor
două direcții și, în ultim ă instanță, ministrului finan țelor publice. De asemenea, în cadrul
Ministerului Finan țelor Publice func ționează direcții și compartimente cu activit ăți adiacente
care intersecteaz ă, în multe privin țe, problematica Trezoreriei st atului, prin intermediul c ărora
are loc un schimb frecvent de informa ții și date referitoare la indicatori specifici privind
constituirea și utilizarea fondurilor publice. Dintre aceste compartimente și direcții cu specific
apropiat și tangente activit ății Trezoreriei statului se pot aminti:
ș Direcția generală de sinteză a politicilor bugetare;
ș Direcția general ă de programare bugetar ă și politici publice în domeniile
educație, sănătate, cultur ă, securitate și protecție socială;
ș Direcția generală a finanțelor publice externe;
ș Direcția de reglementare și monitorizare a achizi țiilor publice;
ș Direcția general ă pentru acorduri de cooperare interna țională și decont ări
externe;
ș Direcția de reglement ări contabile;
ș Unitatea central ă de armonizare a sistemelor de management financiar și
control;
ș Direcția generală a fondului na țional de preaderare;
ș Direcția generală de armonizare legislativ ă și integrare european ă;
ș Direcția de buget și contabilitate intern ă etc.
Unitatea de management a Trezoreriei statului și Direcția general ă a contabilit ății
publice și a sistemului de decont ări în sectorul public, ca organe centrale ale Trezoreriei statului
în România, îndeplinesc un rol important în coor donarea întregii activit ăți cu privire la
constituirea și utilizarea fondurilor publice pe plan na țional, referitor la:
ș metodologia cu privire la func ționarea Trezoreriei statului, mecanismul
deschiderii creditelor bugeta re, de încasare a veniturilor și efectuare a cheltuielilor prin
contul curent general deschis la Banca Na țională a României (Trans FonD), organizarea
contabilit ății și funcționarea sistemului informa țional;
ș organizarea și coordonarea activit ății de emisiune a certifi catelor de trezorerie și a
titlurilor de stat , în vederea finan țării deficitu lui bugetar și refinanțării datoriei publice;
ș gestionarea contului curent general al Trezo reriei statului prin efectuarea de prognoze
pe termen scurt și mediu, precum și plasarea disponibilit ăților aflate temporar în acest cont;
ș efectuarea de pl ăți din conturile de disponibilit ăți administrate de Ministerul
Finanțelor Publice, pe baza documentelor aprobate de ordonatorul de credite, cu încadrarea în
soldul disponibilit ățilorși respectarea destina ției acestora;
ș întocmirea și executarea bugetului de venituri și cheltuieli al Trezo reriei statului;
ș întocmirea contului general anual de execu ție a bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat și a fondurilor speciale;
ș contabilitatea opera țiunilor de încas ări și plăți derulate prin Trezoreria general ă;
ș bilanțul general al Trezoreriei statului, precum și raportul asupra acestuia. Trezoreria
generală, prin intermediul Direc ției generale a contabilit ății publice
și a sistemului de decont ări în sectorul public și Unitatea de management a trezoreriei
statului, îndepline ște și alte atribu ții legate de eviden țierea opera țiunilor externe în valut ă
privind plata datoriei publice, a drepturilor de încasat, reevaluarea activelor și pasivelor în valut ă
și prezintă conducerii Ministerului Finan țelor Publice, în mod periodic, inform ări și propuneri
privind stabilirea unor mecanisme și tehnici de lucru adecvate, care s ă ducă la îmbun ătățirea
activității trezoreriilor operative pe ansamblul sistemului.
6.4.2. Organizarea Trezoreriei statului în plan teritorial
La nivel teritorial, trezoreri ile sunt organizate astfel:
ș Activitățile de trezorerie și contabilitate public ă județene func ționează în cadrul
Direcțiilor generale ale finan țelor publice jude țene. Aceste unit ăți nu au rela ții directe cu
ordonatorii de credite sau al ți subiecți din economie care efectueaz ă operațiuni de încas ări
și plăți prin intermediul fondurilor publice. Ele sunt menite, în primul rând, s ă coordoneze
activitatea unit ăților operative ale trezoreriilor din subordine, s ă execute opera țiunile de
încasări și plăți prin contul curent al Trezoreriei statului deschis la Centrala B ăncii Naționale a
României dispuse de tr ezoreriile operative acestea și, nu în ultimul rând, s ă realizeze sistemul
informațional-contabil în rela ția cu Trezoreria general ă, din care motiv direc țiile județene sunt
mai degrab ă unități de sintez ă și coordonare și mai puțin unități operative de lucru;
ș trezoreriile municipale, or ășenești, comunale, ale sectoare lor municipiului Bucure ști și
Activitatea de trezorerie și contabilitate public ă a municipiului Bucure ști, organizate în cadrul
administra țiilor finan țelor publice jude țene și al Direc ției generale a finan țelor publice a
municipiului Bucure ști, efectueaz ă, în mod practic, opera țiunile propriu-zise de constituire și
utilizare a resurselor financiare publice din cadrul sistemului bugetar din România, opera țiuni
care se deruleaz ă prin contul curent general deschis la Centrala B ăncii Naționale a României
(TransFonD), deschis pe nu mele Trezoreriei centrale și prin casieriile proprii ale trezoreriilor
operative, care se balanseaz ă cu casieria B ăncii Naționale a României, în cazul insuficien ței sau
al surplusului de numerar.
Organizarea unei trezorerii jude țene, în plan teritorial, se poate vizualiza prin schema
sinoptică 6.2.
Figura 6.2.Sistemul de organizare a unei trezorerii teritoriale jude țene
În cadrul activit ăților de trezorerie și contabilitate public ă județene există compartimente
funcționale prin atribu țiile cărora se asigur ă cuprinderea întregii problematici a acestor unit ăți,
respectiv: serviciul buget și contabilitate public ă, serviciul administrarea și contabilitatea
contului curent al Trezoreriei; serviciul urm ărirea activit ății de vânzare și gestionare a titlurilor
de stat și a certificatelor de trezorerie, precum și serviciul îndrumarea și verificarea activit ății
trezoreriilor locale.
Și numai din examinarea titulaturii acestor compartimente rezult ă suficient de clar
atribuțiile pe care acestea le pot av ea, respectiv: coordonarea activit ății trezoreriilor
operative din subordine, în care sens conduc eviden ța conturilor corespondente privind
fluxurile care iau na ștere între acest ea; contabilizeaz ă fluxurile determinate de încas ările și
plățile din fondurile publice pr in contul curent genera l al Trezoreriei statului deschis la Centrala
Băncii Naționale a României, în rela țiile cu sistemul b ăncilor comerciale și cu trezoreriile din
alte județe; urmăresc asigurarea numerarului necesar trezoreriilor operative, în func ție de
graficul de pl ăți, și iau măsuri pentru asigurarea securit ății privind p ăstrarea acestuia; întocmesc
lucrările de sintez ă privind conturile de execu ție ale bugetului de st at, ale bugetu lui asigur ărilor
sociale de stat, ale bugetului local și ale celorlalte componente ale sistemului bugetar, ale
bilanțului contabil al trezoreriei jude țene și ale altor documente informa tive, pe care le solicit ă
Ministerului Finan țelor Publice.Activit ățile județene de trezorerie și contabilitate public ă, în
conformitate cu prevederile legale, exercit ă și alte atribu ții referitoare la creditele bugetare
deschise și repartizate, întocmesc buge tul local centralizat, precum și analize și propuneri
referitoare la asigurarea realiz ării resurselor p ublice preconizate și încadrării plăților de cas ă în
nivelul creditelor bugetare deschise și repartizate etc.
Trezoreriile municipale, or ășenești, comunale, ale sectoare lor municipiului Bucure ști și
Activitatea de trezorerie și contabilitate public ă a municipiului Bucure ști sunt unit ățile operative
de lucru unde sunt deschise conturile de venituri și cheltuieli ale bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor f ondurilor speciale și cele de di sponibil pe
numele ordonatorilo r de credite prin intermediul c ărora se execut ă componentele întregului
sistem bugetar. La aceste unit ăți se prezint ă agenții economici, institu țiile publice și persoanele
fizice care î și achită obligațiile către stat, aici au lo c întâlnirile între to ți actorii participan ți la
constituirea și utilizarea fondurilor publice. Prin aceste unit ăți se deruleaz ă activitatea de baz ă, cu
consecințe majore asupra form ării și utilizării fondurilor bugetare , a celor speciale și
extrabugetare din economie.
În unitățile operative municipale, or ășenești, comunale, ale sectoare lor municipiului Bucure ști
și Activitatea de trezorerie și contabilitate public ă a municipiului Bucure ști se finalizeaz ă fluxurile
financiare pornite dinspre b ăncile comerciale, unde agen ții economici sau ceilal ți contribuabili î și au
deschise conturile, pentru achitarea obliga țiilor acestora c ătre bugete, tot prin aceste unit ăți,
instituțiile publice ini țiază plățile pe care le au de efectuat c ătre diverși subiecți din economie
pentru aprovizion ări de bunuri, prest ări de servicii sau execut ări de lucrări, în vederea îndeplinirii
sarcinilor și atribuțiilor pe care le au potrivit legii.
De modul în care aici, în aceste unit ăți lucrative, se desf ășoară o activitate
corespunz ătoare și responsabil ă, referitoare la contro lul fiscal asupra fluxurilor financiare de
intrare a resurselor financiare în trezorerie și de control preventiv asupra celor de ie șire, depinde
„nota" pe care autorit ățile statului o pot acorda activit ății acestei institu ții. Dacă în aceast ă fază
a derulării fluxurilor financiare de resurse și plăți, organele Trezoreriei statului ac ționează cu
profesionalism și responsabilitate, veniturile publice vor fi corect eviden țiate pe clasifica ția
indicatorilor privind finan țele publice și pe plătitori, în func ție de natura și provenien ța lor, iar
cheltuielile f ără bază legală, neoportune sau neeconomicoase, stopate.
Dintre unit ățile operative ale Trezoreriei statului, centrul de greutate îl au trezoreriile
operative municipale re ședințe de jude ț, a sectoarelor municipiului Bucure ști și Activitatea de
trezorerie și contabilitate public ă a municipiului Bucure ști, care, prin compartimentele lor de
specialitate, desf ășoară o activitate determinant ă privind constituirea și utilizarea fondurilor
publice ale țării.
Comparativ cu trezoreriil e operative municipale re ședințe de jude ț, Activitatea de
trezorerie și contabilitate public ă a municipiului Bucure ști sau trezoreriile sectoarelor
municipiului Bucure ști, trezoreriile municipale nere ședință de județ, orășenești și comunale au
atribuții mai restrânse pe linia execut ării bugetului asigur ărilor sociale de stat și chiar a
bugetelor fondurilor cu destina ție special ă, referitor la încasarea contribu țiilor provenite de
la agenții economici, institu țiile publice și alți contribuabili, precum și a plăților de cas ă care se
efectuează prin aceste bugete. Potrivit reglement ărilor în domeniu, încas ările bugetului
asigurărilor sociale de stat și bugetului fondurilor speciale sunt transferate periodic trezoreriei
municipale re ședință de județ și Activității de trezorerie și contabilitate public ă a municipiului
București pentru a se crea posibilitatea unit ăților beneficiare din cadru l Ministerului Muncii,
Solidarității Sociale și Familiei și altor institu ții centrale beneficiare de a- și organiza sistemul
informațional-contabil de o asemenea manier ă, încât să le permit ă acestora constituirea unui
tablou de bord corespunz ător pentru factorii de decizie din aceste sectoare în vederea execut ării
bugetului pe care îl gestioneaz ă în bune condi ții.
Cuvinte cheie: trezorerie, fonduri publice administra te de trezoreria statului, execu ție de
casă, intermediar financiar, mandatar al puterii publice, agent al interven ției financiare
Întrebări de control
1. Prezentați premisele înfiin țării trezoreriei în România?
2. Care este modul de organizarea a trezorerie la nivel central?
3. Care este modul de organizarea a trezorerie în plan teritorial?
CAPITOLUL VII
FUNCȚIILE ȘI PRINCIPIILE DE BAZ Ă ALE FUNC ȚIONĂRII TREZORERIEI
PUBLICE ÎN ROMÂNIA
Funcțiile și rolul Trezoreriei publice au evoluat în timp și au căpătat o importan ță sporită,
pe măsură ce statul îi încredin ța acesteia sarcini și atribuții noi și tot mai importante mai ales
privind acele laturi și aspecte care vizau interven ția sa în economie.
De aceea, în abordarea analizei func țiilor Trezoreriei publice în România, pentru început
este necesar s ă facem câteva referiri la func țiile tradiționale ale Trezoreriei publice, a șa cum s-au
impus ele de-a lungul timpului, mai ales în țări cu o economie dezvoltat ă. Conștienți de
dificultatea delimit ării corecte a acestora, le men ționăm pe acelea pe care am reu șit să le
desprindem din literatura de specialitate str ăină și româneasc ă, convinși fiind că nu am reu șit să
le scoatem în eviden ță suficient de bine și corect și în deplin ătatea complexit ății lor.
7.1. Func țiile Trezoreriei publice
7.1.1. Func țiile clasice ale Trezoreriei
Funcția de casier public
Trezoreria prezint ă două funcții clasice, respectiv: func ția de casier al statului și cea de
bancă a statului.
Prin funcția de casier public, Trezoreria efectueaz ă:
• toate opera țiunile propriu-zise de încas ări și plăți privind fondurile publ ice, în numerar
sau prin decont ări în cont;
• controlul asupra cheltuielilor la eliberarea fondurilo r de la buget și asigurarea informa ției
necesare privind execu ția de casă a bugetului în vederea înto cmirii conturilor de execu ție
a bugetului și a elaborării rapoartelor periodice asupra acestora;
• gestiunea pozi ției de casă, zilnice, a bugetului;
• asigurarea lichidit ăților necesare prin cunoa șterea fluxurilor de încas ări și plăți,
elaborarea de prognoze cu privire la cerin țele de plat ă, la sincronizarea pl ăților și
încasărilor, inclusiv a acelora privind finan țarea deficitului și serviciul datoriei publice.
Însărcinată cu execu ția efectiv ă a operațiunilor de încas ări și plăți prevăzute prin legea
anuală a finanțelor, Trezoreria este casierul statului. Mi șcările de fonduri, în cadrul Trezoreriei,
rezultă din opera țiunile permanente, vizând, pe de o parte, resursele permanente ale statului, în
cadrul cărora impozitele ocup ă un rol esen țial, iar pe de alt ă parte, cheltuielile permanente, care
cuprind cheltuielile ordina re, cheltuielile de capital, transferurile etc.
Permanen ța acestor opera țiuni (repetitivitatea acestora) poate fi în țeleasă numai pornind
de la func țiile permanente ale statului, justif icând caracterul lor precis, riguros și restrictive.
Realizând aceste opera țiuni, Trezoreria manifest ă o atitudine pasiv ă, deoarece aceste opera țiuni
sunt fixate prin legea finan țelor și i se impun Trezoreriei.
Operațiunile de cas ă ale Trezoreriei Statului sunt clasif icate având în vedere trei criterii:
• criteriul juridic: opera țiuni privind bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat;
bugetele locale; bugetele institu țiilor publice; bugetele fondur ilor speciale, disponibilit ățile
agenților economici titulari de c onturi deschise la trezorerii;
• caracterul financiar: opera țiuni cu caracter definitiv (încas ări fiscale și cheltuieli
bugetare), cu caracter temporar (care reclam ă o rambursare ulterioar ă a fondurilor);
• caracterul economic: cheltuieli ordinare (de func ționare și de transfer); cheltuieli de
capital.
Funcția de casă a trezoreriei implic ă două aspecte:
1. Execuția de casă a operațiilor de încas ări și plăți efectuate de stat
2. Vegherea la existen ța disponibilit ăților pentru a face fa ță angajamentelor statului.
1. Execuția de casă a operațiilor de încas ări și plăți efectuate de stat. Obiectul execu ției
îl reprezint ă operațiile autorit ăților publice (centrale și locale) și ale coresponden ților săi
(instituții publice, agen ți economici).
Trezoreria efectueaz ă, ca și casier al statului, un num ăr mare de încas ări și plăți. Acestea
sunt opera ții prevăzute în Legea bugetar ă anuală.
Însă, Trezoreria este, totodat ă, și casierul coresponden ților săi, care, în baza reglement ării
generale a contabilit ății publice, depun, cu titlu obligatoriu sau facultativ, fondurile la Trezorerie
sau sunt autoriza ți să efectueze opera ții de încas ări și plăți prin intermediul conturilor trezoreriei.
Aceștia au conturi deschise la trezor erie, pentru care Ministerul Finan țelor Publice fixeaz ă
condițiile de func ționare și regimul dobânzilor. Trezoreria es te, astfel, casierul administra țiilor
autonome care întocmesc bugete anexe sau au personalitate juridic ă distinctă de cea a statului,
cum sunt institu țiile publice.
În calitate de casier al stat ului, Trezoreria are ca sarcin ă emisiunea titlurilor de împrumut
public și gestionarea datoriei publ ice. în acest scop, poate beneficia de concursul b ăncilor care
folosesc ghi șeele lor pentru plasarea îm prumuturilor. Pentru împrumuturile pe termen scurt,
trezoreria are un rol important în emis iunea titlurilor de stat, destinate onor ării obliga țiilor
exigibile, precum și vegherii la existen ța disponibilit ăților bănești.
2. Vegherea la existen ța disponibilit ăților pentru a face fa ță angajamentelor statului
De fapt, sarcina fundamental ă a trezoreriei este aceea de a veghea dac ă, în fiecare
moment, exist ă fonduri disponibile pentru a face fa ță
cheltuielilor statului și ale coresponden ților săi. Procurarea de ba ni, în casieria public ă,
este prima dintre opera țiile trezoreriei. Aceasta este legat ă de mișcarea fondurilor în timp,
determinat ă de termenele la care devin exigibile încas ările și plățile. Astfel, încas ările și plățile
sunt obiectul fluctua ții for în cursul anului.
Pentru cheltuielile ordina re ale bugetului public exist ă o anumit ă regularitate în nivelul
lor lunar, cu excep ția lunii decembrie, în care se execut ă parțial cheltuielile, serviciile publice
utilizând cea mai mare parte a creditelor lor înc ă neconsumate înainte de închiderea exerci țiului,
creditele riscând s ă fie anulate în vi rtutea legii anualit ății.
Pentru veniturile bugetare, regularitatea este mai pu țin realizabil ă, deoarece depinde de
ritmicitatea vie ții economice, mai ales în cazul impozitelor directe.
Aceste mi șcări ale veniturilor și cheltuielilor se combin ă cu alte mi șcări de fonduri
excepționale (emisiunea de împrumuturi, rambursa rea împrumuturilor contractate de pe pie țe
interne, pl ăți de comisioane) și cu mișcările datorate opera țiilor coresponden ților.
Prin analiza acestor mi șcări excepționale se poate determina un trend în fluctua ția
lichidităților Trezoreriei și succesiunea perioadelor de cre șteri (lichidit ăți abundente) și scăderi
(lipsă de lichidit ăți). Asemenea perioade pot fi identificat e în cadrul trimestrelor, pe luni ale
acestora, între trimestre, dar și în cazul lunilor.
Pentru echilibrarea Trezoreriei se poate apel a la trei categorii de resurse: fondurile
coresponden ților; certificatele de trezorerie; cr edite primite de la banca central ă.
Funcția de banc ă a statului
Rolul Trezoreriei de banc ă a statului are dou ă forme :
• Trezoreria ac ționează ca o bancă de depozit, banc ă de afaceri care furnizeaz ă capitaluri
unor întreprinderi pentru a le asigura dezvoltarea;
• Trezoreria ac ționează ca o bancă de emisiune și în acest fel intervine în domeniul
circulației monetare.
În calitate de banc ă, Trezoreria asigur ă următoarele servicii:
• este banca la care institu țiile publice, precum și agenții economici î și au deschise conturi
de disponibilit ăți prin care se efectueaz ă operațiuni de încas ări și plăți, realizând, astfel,
gestionarea disponibilit ăților bănești ale sectorului public și integrarea acestora în politica
de lichidit ăți;
• gestioneaz ă datoria public ă, respectiv, opera țiunile de contractare a împrumuturilor de
către Guvern pentru finan țarea deficitului bugetar, precum și de refinan țare a datoriei
publice;
• efectueaz ă și operațiunile în care statul apare în calitat e de garant sau de coparticipant la
acordarea de împrumuturi agen țiilor guvernamentale, care la rândul lor pot acorda
împrumuturi.
7.1.2.Func țiile moderne ale Trezoreriei publice
a) Gestionar și administrator al fondurilor publice
Această funcție obligă ca toate resursele financiare publice s ă fie colectate, concentrate,
centralizate și administrate prin intermediul acestei institu ții financiare și, de asemenea, utilizarea
lor să se efectueze prin cont uri deschise la aceast ă instituție sub supraveghere și un strict control
financiar.
De asemenea, func ția presupune ca în mod permanent, continuu și în orice perioad ă a
anului, raportul dintre colectar ea fondurilor, pe de-o parte, și utilizarea acestora sub forma
plăților de cas ă, pe de alt ă parte, să fie supraunitar sau, în cel mai r ău caz, egal. în situa ția în care
gradul de colectare a f ondurilor publice nu satisface pl ățile, iar acestea sunt presante, trezoreria
este obligat ă, invariabil, s ă contracteze împrumuturi publice f ără a mai avea r ăgazul necesar, în
multe situa ții, de a alege varianta convenabil ă din punctul de vedere al „costului" acestei
operațiuni (dobânda).
Menținerea unui raport corespunz ător în favoarea colect ării fondurilor publice este o
problemă realmente dificil ă în perioada construc ției unui buget cu deficit, motiv pentru care
Trezoreria public ă este obligat ă, aproape permanent, s ă împrumute fonduri pe termen scurt de pe
piața monetar ă și pe termen mediu și lung de pe cea de capital.
Cu alte cuvinte, îndeplinirea acestei func ții obligă Trezoreria statului ca, pe ansamblul
circuitului, ie șirile de fonduri pentru fiecare ac țiune în parte s ă fie acoperite, echilibrate în orice
moment cu intr ările de fonduri, indiferent de provenien ța lor, încas ări din impozite și taxe,
credite bancare (banca central ă), disponibilit ățile coresponden ților săi, împrumuturi publice
interne sau externe. în acest sens, Trezoreria public ă trebuie s ă țină permanent „pasul", din
punctul de vedere al constituirii fond urilor, cu ritmul de efectuare a pl ăților care de obicei au o
regularitate mai mare decât cea a încas ărilor, motiv pentru care Trezoreria public ă trebuie s ă fie
pregătită în orice moment pentru a alege varianta optim ă privind „pre țul" împrumutului. De
aceea, numai rareori, Trezoreria este și creditor pe termen scurt, atunci când aceasta are un
excedent temporar de lichidit ăți.
Funcția de gestionar și administrator al fondurilo r publice o presupune, în acela și timp, și
pe cea de casier, cu prilejul încas ării efective a resurselor (veniturilor), efectu ării plăților
(cheltuielilor) și gestionării disponibilit ăților de fonduri publice, totul sub un strict control fiscal
și preventiv.
b) Mijloc de interven ție a statului în economie
Această funcție și-o exercit ă mai ales în sectoarele și zonele în care statul are interese de
ordin economic sau social. Instrumentele de interven ție sunt diverse și nuanțate de la o țară la
alta, mai ample în unele țări și mai reduse în altele, cu momente și perioade de fluxuri și
refluxuri, dup ă cum interesele na ționale o cer. Amplitudinea interven ției statului în economie
trebuie îns ă ordonată de o asemenea manier ă, încât aceasta s ă nu perturbe caracterul concuren țial
al piețelor financiare de capital și slăbirii interesului mediului de afaceri în general.
Mijloacele de interven ție a Trezoreriei publice în economie, a șa cum s-au manifestat ele
de-a lungul timpului și în alte țări, țin de domeniul politicilor fisc ale, în sfera resurselor, și de cea
a celor bugetare, în sfer a cheltuielilor publice.
Metodele folosite de Trezoreria public ă pentru interven ție în economie sunt dintre cele
mai diverse, și anume:
ș autorizație eliberat ă pentru motive economice, de interes na țional și care duce la
finanțări privilegiate (Fran ța);
ș subvenționarea unei p ărți de cheltuieli (Fran ța, pentru dezvoltarea regional ă
și a teritoriului);
ș bonificații la dobând ă și dobândă subvenționată;
ș garanții pentru anumite împrumutu ri contractate de la b ănci;
ș avansuri financiare, de cele mai multe or i nerambursabile, în special în domeniul
cercetării sau pentru produse prioritare pe plan na țional sau interna țional (Fran ța etc);
ș accesul privilegiat al unor organisme financiare pentru refinan țare la banca central ă,
în condiții mai avantajoase decât cele de pe pia ța de capital.
c) Intermediar financiar și distribuitor de capitaluri
Jucând rolul unei b ănci, al unei b ănci de-un fel deosebit, Trezoreria public ă contracteaz ă
de multe ori împrumuturi nu numai pentru a- și acoperi golurile temporare de cas ă sau a finan ța
deficitul bugetului public, ci și pentru a acorda, la rândul ei, împrumuturi altor subiec ți din
economie. Prin acest demers, Trezoreria public ă determin ă fluxuri financiare în economie, mai
ales în sectoarele unde statul are interese directe. Din acest punct de vedere, Trezoreria public ă,
împrumutând de la anumi ți subiecți financiari, folo sind disponibilit ățile coresponden ților săi, ale
bugetului public sau chia r împrumutându-se pentru a acorda împ rumuturi altora, pe termen scurt
(de obicei) sau lung, mai ales în domeniile și sectoarele de interes ale economiei, ea se manifest ă
ca un veritabil intermediar financiar, precum sistemul bancar sau institu țiile financiare
specializate.
d) Reprezentant al func ției de putere public ă
În această calitate, Trezoreria public ă este acționarul și gestionarul participa țiilor statului
în activități și diverse sectoare ale economiei (i ndustrial, financiar, comercial).
De asemenea, în aceast ă calitate, Trezoreria public ă poate supraveghea un num ăr
însemnat de institu ții financiare c ărora le solicit ă sau le acord ă împrumuturi prin mijloace și
tehnici specifice a cestor genuri de opera țiuni. Deci rolul de reprezentant al puterii publice a
Trezoreriei publice deriv ă și din func ția precedent ă de intermediar financiar și distribuitor de
capitaluri, func ție care a devenit extrem de important ă în ultima perioad ă de timp, în majoritatea
țărilor lumii. De asemenea, ca reprezen tant a puterii publice, Trezoreria public ă se manifest ă și
prin aceea c ă, având la îndemân ă și gestionând toate fondurile publice ale statului (fonduri
uriașe), ea are o pozi ție privilegiat ă în ceea ce prive ște alegerea priorit ăților în procesul aloc ării
resurselor financiare pe sectoare și domenii ale vie ții economico-sociale, la un moment dat –
aceasta bineîn țeles în concordan ță cu bugetele publice aprobate.
e) Garant al „marilor echilibre"
Această funcție a trezoreriei reprezint ă, într-un anumit sens, sinteza sau corolarul
celorlalte prezentate pân ă aici. Marile echilibre sunt expresia unui raport de egalitate permanent
care trebuie s ă existe între nevoile publice aprobate de parlament și alte autorit ăți statale, pe de o
parte, și capacitatea statului de a le acoperi cu resurse financiare, pe de alt ă parte.
În exercitarea acestei func ții majore, Trezoreria public ă este confruntat ă permanent cu:
ș diferențele în timp între periodicitatea pl ăților (ieșirilor de fonduri) și cea a
încasărilor din impozite, taxe și alte contribu ții sociale obligatorii care trebuie mereu ajustate
prin resurse suplimentare pe perioade scurte de timp;
ș finanțarea deficitului bugetar care acoper ă perioada întregului exerci țiu financiar cu
resurse care trebuie mobilizate pe o perioad ă mai lung ă de timp, aceast ă operațiune punându- și
amprenta pe întregul exerci țiu bugetar;
ș plata datoriei externe și interne este o alt ă cauză a necesarului de resurse peste cele
prevăzute în bugetul de stat, precizând c ă scadența datoriei externe ridic ă probleme în plus atunci
când banca central ă nu dispune de rezerve valutare suficiente;
ș acordarea de împrumuturi pe pia ța de capital pentru finan țarea investi țiilor,
sectoarelor economiei care prezint ă interes pentru stat;
ș alături de banca central ă, Trezoreria public ă este chemat ă să ducă acțiuni menite s ă
susțină moneda na țională, prin interven ția ei pe pia ța valutară sau ajustarea pl ăților externe de o
asemenea manier ă, încât banca central ă să nu fie for țată de a procura valuta necesar ă pentru
plățile externe, în orice condi ții (mai pu țin avantajoase).
În consecin ță, prin traducerea în fapt a prerogativelor acestei func ții, se asigur ă
„echilibrul Trezoreriei publice", din punctul de vedere al resurselor financiare și, implicit,
influențează favorabil pia ța de capital, circuitele monetare, echilibrul pie ței valutare și al plăților
externe.
7.2. Func țiile Trezoreriei statului în România
Trezoreria public ă din România, denumit ă de autorit ățile române ști la începutul anului
1993 „Trezoreria Finan țelor Publice", și mai apoi „Trezoreria statului", de și mult mai corect
credem că ar putea fi denumit ă „Trezorerie public ă", cum ne-am permis noi s ă o denumim și în
titlul acestei lucr ări, comparativ cu func țiile tradiționale ale trezoreriilor publice din alte țări
dezvoltate, are func ții și atribuții mai restrânse și bineînțeles specifice perioadei pe care o
parcurge țara noastr ă în actuala perioad ă.
Ca institu ție financiar ă, așa cum acestea s-au manifestat în administrarea fondurilor
publice, de la înfiin țarea sa și până în prezent, func țiile ei ar putea fi sintetizate astfel:
a) casier al sectorului pu blic, prin care se asigur ă încasarea veniturilor, efectuarea pl ăților
și păstrarea disponibilit ăților bugetului de stat, ale bugetului asigur ărilor sociale de stat, ale
bugetului local, ale bugetul ui fondurilor speciale și cele în regina extr abugetar. Prin aceast ă
funcție, Trezoreria statului asigur ă îndeplinirea prevederilor co mponentelor întregului sistem
bugetar românesc și reflectă, în primul rând, modul și gradul de încasare a drepturilor bugetare
ale statului, precum și felul în care aceste resurse financia re publice au fost folosite. în calitatea
sa de casier al sectorului public, Trezoreria statului asigur ă deci execu ția de cas ă a tuturor
componentelor bugetului genera l consolidat prin eviden țierea în conturi contabile specifice ei,
încasarea veniturilor bugetare și a finan țării cheltuielilor publice pentru a face fa ță
angajamentelor asumate prin Legea anual ă a bugetului de stat și a altor acte normative în aceast ă
privință;
b) exercită un control fiscal asupra încas ării veniturilor bugetare și unul financiar –
preventiv asupra efectu ării plăților privind respectarea limitelor și destinației creditelor bugetare,
așa cum acestea au fost aprobate, deschise și repartizate de autorit ățile în drept;
c) efectueaz ă operațiuni de încas ări și plăți în contul institu țiilor publice, cu prilejul
constituirii și utilizării mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale;
d) atrage disponibilit ățile din economie pe calea împrumuturilo r de stat, a certificatelor de
trezorerie, de depozit de la persoane juridice și fizice în vederea acoperirii golurilor temporare
de casă ale componentelor bugetului general cons olidat, a deficitulu i bugetului de stat și a
refinanțării datoriei publice;
e) pe seama disponibilit ăților existente în contul curent general și din
contravaloarea în lei a împrumuturilor externe p ăstrate în contul curent general al Trezoreriei
statului, aceasta:
ș acoperă temporar deficitul bugetului de stat, al bu getului asigur ărilor sociale de stat și
al bugetelor fondurilor speciale din anii preceden ți și anul curent, precum și al golurilor de cas ă
înregistrate de c ătre bugetele locale;
ș efectueaz ă plasamente financiare, pe termen scurt, la b ăncile comerciale sau la alte
instituții financiare prin Banca Na țională a României, care ac ționează ca agent al statului.
f) pentru acoperirea temporar ă a decalajului dintre încas ările și plățile din contul curent
general al Trezoreriei st atului, aceasta poate c ontracta de la Banca Na țională a României și
sistemul b ăncilor comerciale împrumuturi pe termen scurt;
g) gestioneaz ă datoria public ă internă și externă, asigurând eviden ța și plata serviciului
datoriei publice interne și externe;
h) efectueaz ă operațiuni privind drepturile de încasat și obligațiile de plat ă ale statului, la
baza cărora stau acorduri și convenții guvernamentale;
i) asigură contabilitatea privind execu ția de casă pentru opera țiunile de încas ări și plăți
privind veniturile și cheltuielile sectorului public;
j) asigură funcționarea corespunz ătoare a sistemului informa țional-contabil privind
raportarea modului de constituire și utilizare a fondurilor publice.
Comparativ cu func țiile tradiționale ale trezoreriei publice din țările dezvoltate, la care
ne-am referit pu țin mai devreme, cele ale Trezoreriei statului din România, a șa cum se manifest ă
ele în prezent, au asem ănări importante, dar și multe deosebiri. Deosebirile constau, în principal,
în aceea c ă funcțiile Trezoreriei statului din România sunt mai restrânse și nu cuprind întreaga
gamă a atribuțiilor și prerogativelor de care se bucur ă trezoreriile publice din țările dezvoltate,
respectiv:
ș plasamentele financiare pe care le face Trezoreria statului din disponibilit ățile sale se
fac numai pentru împrumuturi pe te rmen scurt, prin intermediul B ăncii Naționale a României, și
nu direct, ca Trezoreria Fran ței, care efectueaz ă astfel de opera țiuni în mod dir ect beneficiarilor
printr-o gam ă largă de împrumuturi pe termen scurt, mediu și lung pentru a finan ța investiții de
natură publică etc;
ș influența Trezoreriei publice asupra ap ărării cursului monedei na ționale este mai
restrânsă în România deoarece aceasta nu are creat mecanismul necesar, respectiv dreptul de a
deține valută în cont, a o vinde sau a o cump ăra de pe pia ța valutară când are nevoie sau
interesele ei o cer. Aceast ă problem ă rămâne, deocamdat ă, un atribut exclusiv al B ăncii
Naționale a României;
ș emiterea bancnotelor și baterea monedei divizionare reprezint ă un atribut exclusiv al
Băncii Naționale a României, comparativ cu situa ția din unele țări dezvoltate unde „Trezoreriile
pot bate moneda divizionar ă"9 și chiar bancnote (SUA);
ș mijloacele de interven ție a Trezoreriei statului în economie sunt mult mai restrânse și
de o amplitudine mai mic ă, față de cele ale altor trezorer ii publice eur opene, astfel:
• nu acord ă autoriza ții pentru anumite activit ăți economice, care faciliteaz ă
finanțări privilegiate;
• instrumentele folosite de Trezoreria stat ului din România pentru atragerea
disponibilit ăților financiare din economie sunt mult mai reduse ca num ăr și mai puțin variate ca
tehnici;
• nu acord ă avansuri nerambursabile pentru ac țiuni de cercetare sau fabrica ții
prioritare, ca în Fran ța;
• de obicei, mijloacele de interven ție a statului în economie practicate în România
sunt mai degrab ă apanajul politicilor bugetare, și nu al Trezoreriei statului, spre exemplu:
subvenționarea par țială a unor activit ăți economice curente (minier ă) etc. sau pentru investi ții;
acordarea unor dobânzi subven ționate (prin finan țarea de c ătre bugetul de stat a diferen ței de
dobândă dintre „costul" resursei pe pia ța de capital și dobânda suportat ă de beneficiar); acordarea
de garanții în numele guvernului pentru anumite împrum uturi externe, pe riscul bugetului de stat,
și în general toate facilit ățile acordate pentru spri jinirea exportului sau atragerea capitalului str ăin
se reflectă în mod direct în cheltuielile și veniturile bugetului de stat și numai indirect și în ultimă
instanță, de acoperirea financiar ă a acestora se ocup ă Trezoreria statului.
Atribuțiile mai restrânse ale Trezore riei statului în România fa ță de cele ale trezoreriilor
publice din alte state reprezint ă tot atâtea posibilit ăți reale de diversificare, multiplicare și
amplificare a acestora. Dintre aceste posibilit ăți mai concrete, consider ăm că ar putea fi avute în
vedere urm ătoarele:
ș diversificarea formelor și tehnicilor pentru lansarea împrumuturilor de stat.
Permanentizarea eliber ării certificatelor de trezorerie la purt ător, întrucât sub aceast ă formă
acestea ar putea face obiectul tranzac țiilor pe pia ța valorilor mobiliare, lucru care ar favoriza
amplificarea și accelerarea circula ției capitalurilor financiare. Un prim pas în aceast ă direcție s-a
realizat prin emisiunea din luna aprilie 2000, cu prilejul împlinirii unui an de la prima emisiune
de certificate de trezorerie, dar acest lucru nu a ma i fost repetat. De asemenea, este necesar s ă se
diversifice tehnica de emisi une a bonurilor de tezaur dup ă sistemul practicat și în alte țări
(mecanismul plafonului; al coeficientului de trezore rie; al rezervelor obligatorii; emisiunea de
bonuri în raport cu nivelul resurselor etc.)10;
ș deși prin actele normative care au decis înfiin țarea Trezoreriei Finan țelor Publice în
România se prevedea atributul acesteia „de constituire de depozite la vedere și la termen ale
persoanelor fizice și juridice"11, iar „Normele metodologice" reiau aceast ă prevedere în sensul
9 Gheorghe Manolescu, Moneda și ipostazele ei, Editura Economic ă, București, 1997
10 Tatiana Mo șteanu, Buget și Trezorerie Public ă, Editura Didactic ă și Pedagogic ă RA, Bucure ști, 1997,
pp. 234-235
11 HG nr.78/15.02.1992 privind organizarea și funcționarea Trezoreriei Finan țelor Publice, publicat ă în Monitorul Oficial al
„atragerii disponibilit ăților din economie (institu ții financiare, agen ți economici, popula ție) pe
calea constituirii de depozite …."12, aceste atribu ții nu se exercit ă încă pe deplin. Un început în
acest sens s-a realizat în anul 1999 prin lansarea împrumut urilor de stat c ătre popula ție prin
intermediul certificatelor de trezorerie, care se pot transforma în certificate de depozite, a șa cum
s-a mai precizat de altfel, precum și dreptul agen ților economici de a avea deschise la trezorerii
conturi de disponibilit ăți pentru drepturile de încasat de la institu țiile publice pentru livr ările de
bunuri, prest ările de servicii sau execut ările de lucr ări și plăți de impozite și taxe sau stingerea
unor datorii c ătre institu țiile publice;
ș diversificarea instrumentelor de interven ție a statului în economie prin intermediul
Trezoreriei statului, de o manier ă care măcar să apropie țara noastr ă de ceea ce se realizeaz ă din
acest punct de vedere în alte țări (Franța, SUA). în acest sens, apreciem c ă bugetul propriu al
Trezoreriei statului ar trebui mai bine structurat și consolidat. Un buget ale c ărui resurse sunt
constituite numai din dobânzi și comisioane nesemnificative nu- și poate permite ac țiuni și
demersuri de anvergur ă pe linia interven ției Trezoreriei statului în economie ca în alte țări
dezvoltate.
7.3. Regulile și principiile de baz ă ale funcționării Trezoreriei statului în România
Despre principiile bugetare care s-au statornicit de-a lungul anilor în procesul de formare
și utilizare a resurselor financ iare publice au scris numero și autori din țară și străinătate, de aceea
o reluare a acestor defini ții ad litteram nu credem c ă ar putea prezenta prea mare interes, dar în
contextul în țelegerii acestora, a șa cum acestea s-au manifestat în procesul de formare și utilizare
a fondurilor publice derulate prin Trezoreria st atului, ele ar putea fi sintetizate astfel:
a) Realitatea informa ției
În numeroase cazuri, pân ă la organizarea Trezorer iei statului, informa ția cu privire la
structura veniturilor publice era deformat ă din cauza gre șelilor de înregistrare a acestora pe
subdiviziunile clasifica ției bugetare, ca urmare a unui contro l insuficient a documentului prin
care se efectua v ărsământul către buget. De asemenea, în cazul pl ăților de cas ă, neajunsul consta
în aceea c ă, datorită aproape inexisten ței controlului financiar preventiv, se efectuau pl ăți de casă
care nu concordau cu clasifica ția indicatorilor privind finan țele publice pentru care erau aprobate
creditele bugetare. Practic, se efectuau, în multe situa ții, deturn ări importante de resurse
financiare publice;
b) Realizarea actului de control
Un control fiscal se realizeaz ă din punctul de vedere al încadr ării corecte a veniturilor
bugetare, a fondurilor speciale și extrabugetare pe clasifica ția indicatorilor privind finan țele
publice și al altor criterii urm ărite pe pl ătitori etc, precum și un control financiar preventiv
exercitat asupra tuturo r documentelor de pl ăți, cu sau f ără numerar, privind execu ția
componentelor bugetului general consolidat în principal;
c) Universalitatea
în accepția pe care o în țelegem, în contextul acestei c ărți, universalitatea se refer ă la
faptul că activitatea de Trezoreri e a statului trebuie s ă se manifeste la nivel na țional. în acela și
sens, referindu-ne la o universa litate în plan teritorial, aceast ă instituție, prin organele sale
operative, înf ăptuiește execuția la nivel jude țean, la nivelul sectoarelor și municipiului Bucure ști
pentru toate componentele buge tului general consolidat;
d) Unicitatea
în sensul subiectului abordat, oblig ă ca toate bugetele s ă se execute numai prin Trezoreria
statului; institu țiile publice au obliga ția de a p ăstra disponibilit ățile numai în conturi deschise
aici, fiind exclus ă posibilitatea de a avea conturi și la băncile comerciale. Excep ție fac,
deocamdat ă, disponibilit ățile virate pentru procurarea valutei, p ăstrarea acesteia, inclusiv a
încasărilor în aceast ă monedă provenite din activitatea proprie, dona ții sau sponsoriz ări, restricție
care credem c ă trebuie înl ăturată pe viitor. Unicitatea se refer ă, de asemenea, la metodologia de
României nr. 30/1992
12 Norme Metodologice ale Trezoreriei Finan țelor Publice nr. 5318/1992 privind organizarea și funcționarea Trezoreriei
Finanțelor Publice aprobate prin Ordinul ministrului finan țelor nr. 1029/1992.
lucru și a mecanismelor implementate, la documentele care circul ă prin Trezoreria statului, la
obiectivele de control, la te hnica de prelucrare a datelor și de elaborare a situa țiilor de sintez ă,
ceea ce faciliteaz ă funcționarea unitar ă a sistemului informa țional-contabil instituit.
e) Operativitatea informa ției
Asigurarea operativit ății informa țiilor cu privire la execu ția componentelor bugetului
general consolidat, în plan jude țean, al municipiului Bucure ști, cât și național, se realizeaz ă prin
sistemul informa țional-contabil propriu, deosebit de im portant pentru fundamentarea deciziilor
privind derularea execu ției bugetului de stat, a buge telor locale, a bugetului asigur ărilor sociale
de stat și a bugetelor f ondurilor speciale.
f) Corela ția totală a veniturilor și cheltuielilor cu bugetul din care acestea fac parte,
denumit în literatura de specialitate din Germania „al completivit ății".
Acest principiu impune ca veniturile încasate s ă fie vărsate în întregime bugetului c ăruia
îi aparțin, iar cheltuielile, de asemenea, în totalitatea lor s ă fie suportate din bugetul unde au fost
prevăzute, regula general ă fiind aceea c ă o cheltuial ă nu poate fi finan țată decât dintr-un singur
buget. Aceea și regulă obligă ordonatorii de credite de a nu efectua pl ăți directe din încas ări,
pentru a nu se elimina posibilitatea controlului fiscal asupra colect ării veniturilor și a celui
financiar preventiv asupra efectu ării cheltuielilor, prin obligativitatea eviden țierii în conturi a
tuturor încas ărilor, pe de o parte, și a tuturor pl ăților, pe de alt ă parte.
g) Echilibrarea fluxurilor Trezoreriei statului
Obligativitatea Trezoreri ei statului de a- și echilibra intr ările de fluxuri financiare cu
ieșirile reprezint ă regula de fier care nu poate fi înc ălcată sub nici o form ă, întrucât aceast ă
instituție nu poate func ționa pe „ro șu". Fluxurile financiare de intr ări trebuie s ă acopere în
întregime, și în orice moment al exerci țiului financiar, pl ățile. Dacă nu se colecteaz ă suficiente
resurse proprii din impozite și taxe pentru acoperirea pl ăților, se apeleaz ă invariabil la întregirea
acestora prin împrumuturi de stat.
A sista pl ățile în cursul execu ției unui buget aprobat, a nu achita salariile sau alte
cheltuieli strict necesare Ia timp, pe lâng ă consecin țele directe asupra subiec ților respectivi, acest
eveniment ar crea o stare de panic ă și incertitudine asupra institu țiilor statului, cu implica ții
dintre cele mai nefavorab ile asupra întregii societ ăți.
În literatura de specialitate din Germania, la care am mai f ăcut trimiteri, pe lâng ă
principiile enun țate, se mai men ționează cel „al clarit ății" (veniturile și cheltuielile delimitate
după sursa lor de provenien ță), „al probabilit ății" (limitării execuției la cea de anul trecut pân ă la
aprobarea bugetului pe anul curent) și „al preciziei" (veniturile și cheltuielile s ă fie evaluate sau
dimensionate la un nivel real).
Legea Finan țelor Publice nr. 500/2002, refe rindu-se la principiile și regulile bugetare,
menționează „principiul universalit ății" (veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate,
în sume brute, veniturile neputând fi af ectate unei cheltuieli bugetare anume, cu excep ția
donațiilor și sponsoriz ărilor), „principiul publicit ății", „principiul unit ății" (veniturile și
cheltuielile bugetare se înscriu într- un singur document), „principiul anualit ății", „principiul
specializării" (veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprob ă în buget pe surse de
provenien ță, respectiv pe categorii de cheltuieli, grupate dup ă natura lor economic ă și destinația
acestora) și „principiul unit ății monetare".
De asemenea, acela și act normativ la care ne-am referit stabile ște anumite reguli privind
actul de cheltuire a fondurilor publice, și anume: „cheltuielile bugetare au destina ție precisă și
limitată și sunt determinate de autoriz ările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
Deci nici o cheltuial ă nu poate fi înscris ă în buget… și nici angajat ă, dacă nu există bază legală…,
iar cheltuielile din fonduri publice nu pot fi angajate, ordonan țate și plătite dacă nu sunt aprobate
potrivit legii și dacă nu există prevederi bugetare exprese și surse de finan țare."
Regulile pe care și le-a asumat Trezoreria statului pentru a func ționa, în principal, sunt
cele rezultate din necesitatea asigur ării fondurilor corespunz ătoare statului, pentru ca în orice
moment al exerci țiului bugetar aceasta s ă-și poată îndeplini în condi ții cât mai bune func țiile și
atribuțiile complexe pe care le are.
Cuvinte cheie: funcția de casier public, func ția de banc ă a statului, administrator al
banului public, gardian al marilor echilibre, intermediar financiar, execu ție de casă
Întrebări de control:
1. Prezentați succint func țiile tradiționale ale trezoreriei publice?
2. Enumerați și prezenta ți regulile și principiile de func ționarea ale trezoreriei
publice?
3. Care sunt func țiile trezoreriei în România?
4. Analizați funcțiile moderne ale trezoreriei publice?
CAPITOLUL VIII
OPERAȚIUNILE BANCARE ALE TREZORERIEI STATULUI
Acest capitol î și propune s ă detalieze caracteristicile func ției de banc ă a Trezoreriei. Astfel
am prezentat detaliat opera țiunile bancare ale Trezorerie i accentuând în special asem ănările și
deosebirile fa ță de operațiunile bancare ale b ăncilor comerciale.
8.1. Relația Trezoreriei Statului cu sistemul bancar
Una dintre func țiile clasice ale Trezoreriei este cea de banc ă a statului. Ea îns ă nu este o
bancă total separat ă de celelalte b ănci din economie, fiind organizat ă după aceleași principii ca și
ele, principala diferen ță constituind-o scopul urm ărit.
Figura 8.1. Scopul b ăncilor comerciale vs. scopul Trezoreriei Statului
Deși nu are drept scop principal ob ținerea de profit, ea trebuie s ă-și gestioneze activele și
pasivele astfel încât prin activit ățile generatoare de venit s ă-și acopere cheltuielile efectuate. Prin
acest aspect Trezoreria poate fi considerat ă o bancă la fel ca oricare alta.
Însă legătura esen țială dintre Trezorerie și sistemul bancar se face prin intermediul
contului curent general al trezoreriei statului. Astfel, contul curent general al Trezoreriei
Statului funcționează la Banca Na țională a României și este deschis pe seama Ministerului
Finanțelor Publice și a unităților trezoreriei statul ui din cadrul direc țiilor generale ale
finanțelor publice jude țene, a municipiului Bucure ști și administra țiilor finan țelor publice ale
sectoarelor municipiului Bucure ști. în contul curent general al trezoreriei statului Banca
Națională a României înregistreaz ă încasările și efectueaz ă plățile în limita disponibilit ăților
existente în cont, acesta consolidându -se zilnic la nivelul Centralei B ăncii Naționale a României.
Figura 8.2. Leg ătura dintre Trezoreria Statului și băncile comerciale
La nivelul Trezoreriei Statului se desf ășoară două categorii de opera ții similare cu cele
ale băncilor și anume:
– operațiuni pasive, respectiv opera țiuni prin care se atrag resurse și
– operațiuni active, respectiv opera țiuni de utilizare a disponibilit ăților neangajate pe care
le vom prezenta în continuare prin extrapolare de la activitatea bancar ă.
8.2. Asem ănări și deosebiri din punct de vedere conceptu al al obiectului de activitate
între Trezoreria public ă și băncile comerciale
Având în vedere scopul, atribu țiile și rolul Trezoreriei publice în economie -a șa cum
acestea sunt definite prin le gile în vigoare la aceast ă dată, comparativ cu drepturile și rolul
băncilor – așa cum acestea sunt reglementate prin Legea bancar ă, la noi și în alte p ărți ale lumii,
între cele dou ă instituții speciale exist ă asemănări, dar și însemnate deosebiri, astfel:
Trezoreria public ă este și ea o banc ă, dar o banc ă de un fel deosebit, o banc ă specială a
statului, care are anumite interdic ții, comparativ cu o banc ă comercial ă, în ceea ce prive ște paleta
beneficiarilor serviciilor ei, precum și referitor la dreptul de a organiza activit ăți de depozite
bănești și de a acorda credite. în schimb, are unele activit ăți și atribuții specifice, comparativ cu o
bancă comercial ă, din punctul de vedere al opera țiunilor financiare și, în general, al serviciilor
bancare publice.
De asemenea, Trezoreria statului, prin func țiile și rolul său în ansamblul sectorului
financiar public, sprijin ă și are un rol benefic nemijlocit asupra activit ății generale a b ăncii
centrale în reglarea și influențarea favorabil ă a pieței financiare și monetare. în acela și timp îns ă,
Trezoreria public ă este beneficiara serviciilor și sprijinului financiar al b ăncii centrale, mai ales
în situația înregistr ării golurilor temporare de cas ă.
În acest sens, între Trezoreria public ă și băncile comerciale pot fi eviden țiate următoarele
asemănări și deosebiri, mai importante:
Beneficiarii serviciilor. Există o delimitare destul de clar ă, din acest punct de vedere,
între acestea, în sensul c ă Trezoreria public ă efectueaz ă operațiuni de încas ări și plăți, în primul
rând în favoarea institu țiilor publice care folosesc f ondurile publice, în timp ce b ăncile
comerciale î și pun la dispozi ție serviciile bancare agen ților economici și altor persoane juridice și
fizice care folosesc fondurile private și eventual împrumutate. Excep țiile de la aceast ă regulă nu
schimbă deloc fondul problemei, în sensul c ă regiile na ționale și locale sunt obligate s ă își
deruleze opera țiunile financiare prin Trezoreria public ă numai pentru fondurile primite de la stat,
iar agenții economici, pentru opera țiunile comerciale pe care le deruleaz ă în legătură cu
instituțiile publice, întrucât acestea func ționează, în principal, pe seam a fondurilor publice. Din
acest punct de vedere, al beneficiar ilor serviciilor, comparativ cu trezoreriile publice din alte țări,
Trezoreria public ă din România are atribu ții și sarcini mai restrânse fa ță de serviciile pe care le
oferă agenților economici și persoanelor fizice, decât trezoreriile publice din alte țări dezvoltate.
Natura depozitelor. în cazul Trezoreriei publice, acestea sunt formate în marea lor
majoritate din fonduri publice, în timp ce depozitele b ăncilor sunt create din disponibilit ățile
proprii ale agen ților economici, persoane fizice, asocia ții familiale, societ ăți nonprofit și alte
asociații care pot avea sau nu calitate de persoan ă juridică etc., deci preponderent fonduri de
natură privată.
De asemenea, b ăncile comerciale pot acorda credite bancare, practic, unui sector
nelimitat de beneficiari, cu respectarea condi țiilor de garan ții, în timp ce Trezoreria public ă din
România nu poate face acest lucru. Creditele pe care le poate acorda Trezoreria statului, a șa cum
este reglementat ă această problemă astăzi în România, sunt cele pent ru plasamentele financiare
pe termen scurt; împrumuturi pentru acoperirea temporar ă a deficitului bugetului de stat, precum
și pentru acoperirea golurilor temporare de cas ă înregistrate de celelalte componente ale
bugetului general consolidat , comparativ cu situa ția din alte țări dezvoltate, unde trezoreriile
publice au competen țe mult mai largi în aceast ă privință.
Din punctul de vedere al condițiilor care trebuie îndep linite pentru efectuarea
operațiunilor bancare specifice de încas ări și plăți în contul clien ților, acestea sunt mult mai
stricte și precis delimitate în cazul beneficiarilor Trezoreriei publice, mai ales la pl ăți, comparativ
cu cele derulate prin b ăncile comerciale, în favoarea clien ților săi, la care pl ățile se pot efectua
fără opreliști, aproape în orice condi ție, dacă agentul economic care dispune plata posed ă
lichidități.
Trezoreria public ă, alături de b ăncile comerciale, prin modul în care î și organizeaz ă
operațiunile de încas ări și plăți în numerar, poate influen ța favorabil politica b ăncii centrale, în
legătură cu func ționarea sistemului monetar. Dup ă profesorul Gheorghe Manolescu,
„organizarea sistemului monetar se realizeaz ă prin trei circuite ale celor trei institu ții și fiecare
din ele cu moneda sa propr ie. Astfel, banca central ă (Banca Na țională a României) dispune de
bancnote, moneda divizionar ă, depozitele de la banca central ă și monedele str ăine, Trezoreria
statului, de moneda Trezoreriei, iar b ăncile comerciale, de moneda scriptural ă"13.
În acest context, fiecare dintre aceste institu ții creatoare de moned ă, pentru realizarea
circuitelor interne de încas ări și plăți, se folose ște de înregistr ări directe în conturile deschise
pentru fiecare în unit ățile lor, dar în situa ția transferului de lichidit ăți între cele trei sisteme de
bănci (comerciale, Trezorerie și Banca Na țională a României), opera țiunile se pot efectua numai
în moneda b ăncii centrale.
În consecin ță, Trezoreria public ă, pentru a- și putea onora pl ățile în afara sistemului s ău,
are nevoie de intr ări – de fluxuri financ iare – în moneda b ăncii centrale și moneda scriptural ă a
întregului sistem bancar, ea depinde deci de evolu ția lichidit ăților în aceste monede, în care sens
își poate închide fluxurile numai atunci când suma lichidit ăților emise în afara sistemului s ău
sunt compensate cu intr ările de lichidit ăți către sistemul s ău (Trezoreria public ă).
Trezoreria public ă este deci dependent ă de banca central ă, în multe privin țe, prin faptul
că aceasta- ține și efectueaz ă operațiuni în contul curent general, îndepline ște în numele s ău rolul
de agent al statului în efectuarea de plasamente financiare sau contracteaz ă împrumuturi publice
în numele s ău.
În același timp, prin politica dobânzilor împrumut urilor publice pe ca re le controleaz ă
Trezoreria public ă, precum și prin cea a dobânzilor subven ționate în favoarea anumitor
întreprinderi sau ramuri economice, influen țează dobânzile practicate de b ăncilecomerciale, cu
consecințe indirecte asupra dobânzii de refinan țare a băncii centrale. De asemenea, prin
menținerea de c ătre aceasta a unui echilibru permanent între încas ări și plăți (intrări și ieșiri) și
mai ales a încadr ării în nivelul deficitului aprobat, finan țării acestuia pe c ăi neinflaționiste,
Trezoreria public ă influențează favorabil circula ția monetar ă și a stabilit ății monedei na ționale,
sarcină de prim ordin a b ăncii centrale.
În concluzie, din punct de vedere con ceptual, o trezorerie poate fi asemuit ă în multe
privințe cu o banc ă comercial ă, deoarece prin intermediul ei se deruleaz ă operațiuni de încas ări și
plăți, se constituie depozite, din care disponibilit ăți apoi se pot efectua plasamente financiare, se
pot acorda împrumuturi; în acela și timp îns ă, Trezoreria public ă, comparativ cu o banc ă în
general, prezint ă multe deosebiri, deoare ce aceasta nu este menit ă să înregistreze profit, ci,
înainte de toate, s ă administreze, în numele statului, în condi ții cât mai optime, banul public și, în
final, să gestioneze deficitul bugetar și datoria public ă.
8.3. Opera țiuni pasive ale Trezoreriei Statului
Operațiunile pasive reprezintă operațiunile de constituire a resurselor. În figura 8.1.
sunt prezentate principalele opera țiuni pasive la nivelul b ăncilor comerciale și la nivelul
Trezoreriei Statului.
Figura 8.1 Operațiunile pasive ale b ăncilor comerciale și Trezoreriei Statulu
OPERAȚIUNI PASIVE
ALE BĂNCILOOR COMERCIALE ALE TREZORERIE STAULUI
A. Resurse depozit
Componenta obligatorie Conturile curente ale persoanelor juridice
Componenta voluntar ă
Conturi curente sau de depozit deschise
de persoanele fizice sau juridice A. Resurse depozit
Componenta obligatorie Conturile curente ale institu țiilor
publice
Conturile curente ale agen ților
economici
13 Gheorghe Manolescu, Buget – abordare economic ă și financiar ă, Editura Economic ă, București, 1997, p. 185
B. Resurse nedepozit
a. Împrumuturi de la BNR
b. Împrumuturi de pe pia ța
interbancar ă
c. Emisiune de titluri de valoare
d. Operațiuni repo
e. Vânzarea titlurilor de valoare
deținute în portofoliu
f. Împrumuturi pe termen lung Componenta voluntar ă
Conturi de depozit ale institu țiilor
publice
B. Resurse nedepozit
a. Depozite ale b ăncilor și
alte institu ții financiare atrase prin
proceduri bilaterale
b. Emisiunea de certificate de
trezorerie
c. Operațiuni repo
d. Împrumuturi pe termen
lung
Resursele pot fi grupate dou ă categorii:
– Resurse depozit – constituite din conturile curente și de depozit al di feritelor persoane
care au dreptul și/sau obliga ția să le deschid ă;
– Resurse nedepozit – formate din împrumuturi și alte tipuri de resurse la care se face
apel în situa ția în care resursele depozit nu sunt suficiente pentru acoperirea necesit ăților.
Altfel spus, putem considera resursele depozit ca fiind resursele ordinare, cele la care se
face în mod obi șnuit apel, iar cele nedepozit ca fiind resursele extraordinare, la care se face apel
în cazul în care resursele depozit sunt insuficiente.
Atât băncile comerciale cât și trezoreria statului apeleaz ă la ambele tipuri de resurse,
diferența fiind componen ța acestora.
A. Resursele depozit sunt formate din dou ă componente: a)com ponenta obligatorie;
b)componenta voluntar ă.
Componenta obligatorie este generat ă de legisla ția în vigoare car prevede obligativitatea
anumitor persoane de a- și deschide conturi curent și/sau de depozit la b ăncile comerciale și,
respectiv, la Trezoreria Statulu
În ceea ce prive ște băncile comerciale, component a obligatorie est format ă din conturile
agenților economici obliga ți prin lege s ă-și deschidă un cont la banc ă dacă doresc să efectueze
încasări și plăți peste un anumit plafon.
Pentru Trezoreria Statului componenta obligatorie este format ă din:
– conturile curente ale institu țiilor publice. Astfel , conform legisla ției în vigoare14,
instituțiile publice, indiferent de sistemul de finan țare și de subordonare efectueaz ă operațiunile
de încasări și plăți prin unit ățile teritoriale ale trezoreriei stat ului. De asemenea, legea precizeaz ă
și faptul c ă este interzis institu țiilor publice de a efectua aceste opera țiuni prin b ăncile
comerciale15;
– conturile curente ale agen ților economici în cazul în care agen ții economici livreaz ă
bunuri, presteaz ă servicii sau execut ă lucrări pentru institu țiile publice, pentru a primi
contravaloarea acestora sunt obliga ți să aibă cont deschis la unitatea teritorial ă a trezoreriei
statului în raza c ăreia sunt înregistra ți fiscal.
Statul garanteaz ă efectuarea acestor opera țiuni în condi ții de siguran ță și în conformitate
cu dispozi țiile legale în vigoare. în plus, pent ru a nu crea distorsi uni în ceea ce prive ște
fructificarea disponibilit ăților, Trezoreria Statului, întocmai ca și băncile comerciale, acord ă
dobândă pentru disponibilit ățile păstrate de agen ții economici și instituțiile publice în conturile
14 Legea Finan țelor Publice nr. 500/2002, art. 70, alin. 1 și 2, publicat ă în Monitorul Oficial nr.
597/2002
15 Există de la aceast ă regulă o singură excepție reprezentat ă de conturile escrow deschise cu avizul Ministerului
Finanțelor Publice la o banc ă agreată de institu țiile finan țatoare externe sau interne, în care se colecteaz ă
veniturile sau alte disponibilit ăți încasate de c ătre institu țiile publice în limita unor su me, în lei sau în valut ă, în
condiții stabilite prin conven ții încheiate între p ărți.
deschise la ea. Totu și, fiind o banc ă a statului ce are drept scop gestionarea banului public,
legislația impune anumite reguli priv ind utilizarea disponibilit ăților din conturile agen ților
economici deschise la trezo reria Statului. Astfel, ace știa pot utiliza sumele încasate în conturile
deschise la unit ățile trezoreriei statului în urm ătoarea ordine: pentru ach itarea drepturilor de
natură salarială, prin transferul sumelor aferente în conturile deschise la b ănci, cu excep ția
impozitelor și contribu țiilor aferente acestora, pentru achitarea obliga țiilor către bugetul de stat și
celelalte bugete, iar sumele r ămase disponibile pot fi virate în conturile deschise la b ănci.
Componenta voluntar ă este format ă din totalitatea conturilor curente sau de depozit
deschise la cererea de ținătorilor lor, f ără ca aceștia să fie constrân și de legisla ția în vigoare.
În ceea ce prive ște băncile comerciale componenta voluntar ă este format ă din totalitatea
conturilor curente sau de depozit deschise de persoanele fizice și juridice la libera lor alegere.
Caracterul voluntar al acest ei componente se manifest ă la două niveluri:
– în primul rând persoanele fizice și juridice decid dac ă să-și deschidă astfel de conturi
sau nu;
– în al doilea rând acestea decid asupra b ăncii pe care o vor alege pentru a- și deschide
contul.
Pentru Trezoreria Statului componenta voluntar ă este format ă din conturile de depozit
deschise pe baz ă de conven ție de institu țiile publice.
Pentru institu țiile publice caracterul voluntar se manifest ă pe un singur ni vel, respectiv
cel al alegerii de a- și constitui sau nu depozitul, întrucât acestea nu pot alege între Trezoreria
Statului și o altă bancă pentru a- și constitui depozitele.
B. Resursele nedepozit
În cadrul resurselor nedepozit exist ă diferențe semnificative între b ăncile comerciale și
Trezoreria Statului, a șa cum se observ ă și din figura 8.1, și de aceea ne vom concentra pe
prezentarea opera țiunilor pasive specifi ce Trezoreriei Statului.
Depozite pe termen scurt de la b ănci sau alte institu ții financiare, atrase prin intermediul
procedurilor bilaterale
Trebuie s ă subliniem de la început c ă deși portă denumirea de depozite aceste resurse nu
aparțin categoriei de resurse depozit întruc ât nu se atrag în mod normal de c ătre trezorerie ci
numai în situa ția apariției unui deficit de lichidit ăți. Tranzac țiile desfășurate prin intermediul
procedurilor bilaterale nu sunt, de regul ă, anunțate public. Ele sunt tranzac ții care se efectueaz ă
prin negociere direct ă între Ministerul Finan țelor Publice și banca respectiv ă.
Decizia privind atragerea de depoz ite pe termen scurt de la b ănci este luat ă în preziua
apariției lipsei de lichidit ăți sau cel mai târziu în ziua respectiv ă. Limitele de negociere privind
suma atras ă, perioada și nivelul maxim al ratei dobânzii (marja de negociere) se stabilesc în ziua
respectivă în funcție de condi țiile pieței și de necesarul de atras pe ntru asigurarea lichidit ăților în
contul curent general al Trezoreriei Statului.
Emisiunile de certifi cate de trezorerie
În cadrul emisiunilor de certifi cate de trezorerie trebuie s ă distingem între:
– emisiunile de certificate de trezorerie pentru finan țarea deficitului bugetar;
– emisiunile de certificate de trezorerie pentru acoperirea necesarului de lichidit ăți al
trezoreriei.
În ceea ce prive ște emisiunile de certificate de trez orerie efectuate pentru acoperirea
necesarului de lichidit ăți al trezoreriei, acestea sunt efectu ate conform regulamentului privind
operațiunile cu titluri de stat emise în form ă dematerializat ă, aprobat prin ordin comun al
ministrului finan țelor publice, al guvernatorului B ăncii Naționale a României și al președintelui
Comisiei Na ționale a Valorilor Mobiliare.
Aceasta opera țiune va fi autorizat ă de ministrul finan țelor publice prin ordin de emisiune
și va fi făcută publică cel târziu în ziua lucr ătoare înaintea datei de organizare a licita ției.
Certificatele se emit pe o perioad ă de maximum 30 de zile, cu decontare în aceea și zi, în ziua
următoare sau la dou ă zile lucrătoare de la data tranzac ției.
Operațiunile repo
Operațiunile repo reprezint ă un element foarte nou în gestiunea activit ății Trezoreriei. El
a fost introdus abia în anul 2002 în scopul l ărgirii ariei instrumentelor ce pot fi utilizate pentru
echilibrarea soldului contului curent general al Trezoreriei Statului. Aceste opera țiuni sunt
importate din practica b ăncilor comerciale și, de aceea, consider ăm utilă prezentarea
mecanismului lor de func ționare.
Operațiunile repo constau în vânzarea unor titlu ri de valoare (procurându-se astfel
resurse) cu angajamentul ferm al r ăscumpărării acestora la un termen prestabilit. Având în
vedere instabilitatea pie ței financiare române ști singurele titluri de valoare ce au fost acceptate
pentru realizarea de opera țiuni repo de c ătre băncile comerciale au fost titlurile de stat. Astfel,
dacă Trezoreria Statului ar apela la opera țiunile repo ar însemna practic s ă colateralizeze un
împrumut cu propriile activ e (titlurile de stat fiind instrument e proprii ale Trezoreriei Statului).
Acest lucru este îns ă interzis de Regulamentele BNR. Astfel, datorit ă întârzierii unor prevederi
legislative prin care s ă se admit ă și alte titluri de valoare în cadrul opera țiunilor repo, acest
procedeu nu a fost folosit pân ă în prezent.
Împrumuturile pe termen lung atrase prin Trezorer ia Statului pot îmbr ăca mai multe
forme:
• obligațiuni de stat emise pe pia ța internă sau extern ă;
• obligațiuni de stat emise în baza unor acte normative speciale pe pia ța internă și externă;
• împrumuturi acordate de c ătre institu țiile financiare interna ționale. Aceste împrumuturi
nu sunt destinate echilibr ării trezoreriei ci unor necesit ăți ale statului, printre care:
• finanțarea deficitului bugetului de stat;
• refinanțarea datoriei publice;
• finanțarea proiectelor de investi ții pentru dezvoltarea sectoarelor
prioritare ale economiei ș.a.
Marea majoritate a opera țiunilor pasive prezentate mai sus se reg ăsesc în contul curent
general al Trezoreriei Statul ui deschis la BNR. Exist ă, însă, o excep ție în ceea ce prive ște
disponibilit ățile în valut ă gestionate de Ministerul Finan țelor Publice, provenite din împrumuturi
interne și externe contractate de stat, destinate finan țării deficitului bugetului de stat și
refinanțării datoriei publice, precum și din alte surse prev ăzute de lege. Astfel, acestea se
păstrează la Banca Na țională a României în conturi purt ătoare de dobând ă, care func ționează în
afara contului curent genera l al Trezoreriei Statului și se utilizeaz ă pe măsura necesit ăților.
8.4. Opera țiuni active ale Trezoreriei Statului
Operațiunile active sunt opera țiunile de angajare a resurselor. Din punctul de vedere al
băncilor comerciale acestea sunt opera țiunile aduc ătoare de profit. Din punctul de vedere al
Trezoreriei Statului put em distinge între:
– operațiuni sunt aduc ătoare de venituri necesare acoperirii cheltuielilor proprii ale
trezoreriei;
– operațiuni de plasare a re surselor bugetare a c ăror fructificare va finan ța diferitele
bugete.
În figura 8.2 sunt prezentate comparativ principalele tipuri de opera țiuni active la nivelul
băncilor comerciale și Trezoreriei Statului.
Figura 8.2.. Operațiunile active ale b ăncilor comerciale și Trezoreriei Statului
A. Acordarea de împrumuturi
După cum se constat ă și din figura 8.2. dac ă băncile comerciale acord ă credite
persoanelor fizice și juridice, în cazul Trezoreriei St atului nu poate fi vorba de a șa ceva,
operațiunile de împrumut din disponibilit ățile temporare ale contului curent fiind reglementate
strict de dispozi țiile legale în vigoare.
Astfel, utilizarea disponibilit ăților din contul curent general al Trezoreriei St atului trebuie
făcută cu prioritate c ătre primele trei utiliz ări prezentate mai sus, respectiv:
a) finanțarea temporar ă a deficitelor din anii preceden ți ale bugetului de stat, nefinan țate
prin împrumuturi de stat
b) finanțarea temporar ă a deficitelor din anii preceden ți ale bugetului asigur ărilor
sociale de stat, pân ă la alocarea de sume cu aceast ă destinație
c) finanțarea deficitelor temporare ale buge tului de stat, bugetului asigur ărilor sociale
de stat și bugetului trezoreriei statului din exerci țiul curent.
Zilnic, pe baza datelor operative raportate în sistem electronic de c ătre trezoreriile
județene și în ultima zi a lunii, pe baza datelor definitive se determin ă deficitele curente și din
anii preceden ți ale bugetului de stat și ale bugetului asigur ărilor sociale de stat , neacoperite prin
împrumuturi (pân ă la momentul respectiv). Aceste deficite sunt finan țate prin acordarea de
împrumuturi cu dobând ă din disponibilit ățile temporare ale contului curent al Trezoreriei
Statului.
Rata dobânzii aplicat ă la aceste împrumuturi se situeaz ă, în conformitate cu prevederile
legale, la nivelul ratei medii lunare a dobânzilor pl ătite de Trezoreria Stat ului la disponibilit ățile
și depozitele la termen constituite din sumele p ăstrate în Trezoreria Statului, determinat ă pe baza
metodologiei aprobate prin Ordin al ministrului finan țelor publice
Dacă, după acoperirea utiliz ărilor de mai sus mai r ămân disponibilit ăți neangajate în
contul curent al Trezoreriei Statul ui ele vor fi uti lizate pentru urm ătoarele destina ții
d) acordarea de împrumuturi pentru r ăscumpărarea la scaden ță sau înainte de
scadență, după caz, a titlurilor de stat emise pentru finan țarea sau refinan țarea datoriei publice,
cu condi ția asigur ării disponibilit ăților necesare pentru efec tuarea cheltuielilor aprobate
potrivit legii
Acordarea de împrumuturi pentru răscumpărarea la scaden ță a titlurilor de stat se
efectueaz ă în situația în care pentru refinan țarea datoriei publice scadente nu s-au contractat
împrumuturi de pe pia ța interbancar ă. Acest tip de împrumut es te aprobat de ordonatorul
principal de credite, în b aza unei note în care se precizeaz ă suma care urmeaz ă a fi utilizat ă din
disponibilit ățile existente în soldul contului curent general al Trezoreriei Statului și termenul de
rambursare care poate fi de minimum 3 luni de la data acord ării. Termenul de rambursare se
stabilește în func ție de valoarea total ă a împrumuturilor existente în eviden ța operativ ă de la
finele lunii precedente și de termenele de rambursare ale acestora. Rambursarea împrumuturilor
se poate efectua, la scaden ță sau înainte de scaden ță, din sumele încasate ca urmare a emisiunilor
de titluri de stat lansate.
Acordarea de împrumuturi pentru răscumpărarea înainte de scaden ță a titlurilor de stat
se poate efectua atât prin procedur ă bilaterală, cât și prin licita ție.
Procedura bilateral ă este utilizat ă în următoarele cazuri:
• prin exercitarea de c ătre deținător a opțiunilor de vânzare înainte de scaden ță a titlurilor
de stat, pentru seriile care au înglobat ă această clauză (opțiune "put"); '
• prin exercitarea de c ătre Ministerul Finan țelor Publice a op țiunii de răscumpărare înainte
de scaden ță a titlurilor de stat, pentru seriile care au înglobat ă această opțiune (opțiune
"call").
În restul cazurilor se folose ște licitați a c a r e s e d e s f ășoară prin intermediul B ăncii
Naționale a României care este agentu l autorizat al Ministerului Finan țelor Publice.
Seriile de titluri de stat cate sunt supuse acestei licita ții sunt stabilite de Ministerul
Finanțelor Publice prin or din al ministrului și nu pot avea mai mult de un an pân ă la data
scadenței. Răscumpărările de titluri de stat înainte de scadenta sunt definite de urm ătoarele
elemente:
• elemente de identificare a titlurilor de stat – tipul și seria titlurilor de stat; ,
• numărul de titluri de stat care se r ăscumpără;
• valoarea unitar ă nominală;
• valoarea unitar ă de răscumpărare a titlurilor de stat la data tranzac ției; ,
• randamentul oferit de titlul de stat pân ă la scaden ță.
e) acordarea de împrumuturi pentru acoperirea golurilor temporare de cas ă, ca urmare
a decalajului dintre veniturile și cheltuielile bugete lor locale, precum și ale bugetelor fondurilor
speciale, cu termen de rambursare în cursul aceluia și exercițiu bugetar
Pentru bugetele locale acordarea de împrumuturi pentru acoperirea golurilor temporare
de casă se efectueaz ă în baza unei solicit ări scrise din partea consiliului jude țean sau local, dup ă
caz, în care se men ționează volumul împrumutului și termenul de rambursare, care nu trebuie s ă
depășească finele anului curent, precum și specifica ția îndeplinirii tuturor condi țiilor prevăzute în
legislația în vigoare privind finan țele publice locale, la care se anexeaz ă următoarele documente:
• copia hotărârii consiliului local sau jude țean, după caz, prin care se aprob ă contractarea
de împrumuturi din disponibilit ățile trezoreriei statului pentru acoperirea golurilor temporare de
casă;
• bugetul de venituri și cheltuieli pe anul respectiv, cu repartizarea pe trimestre;
• execuția veniturilor și cheltuielilor la data solicit ării împrumutului, cu viza direc ției
trezorerie și contabilitate public ă județene;
• estimarea veniturilor și cheltuielilor pe anul în curs, din care s ă rezulte golul temporar
de casa, precum și posibilitatea ramburs ării împrumutului respective.
Direcția de specialitate din cad rul Ministerului Finan țelor Publice analizeaz ă și verifică
documenta ția primită, urmărind încadrarea în pr evederile legisla ției în vigoare privind finan țele
publice locale a volumului maxim al împrumut urilor care se pot angaja de autoritatea
administra ției publice locale, încadrarea în veniturile estimate a se încasa în anul respectiv a
cheltuielilor determinate de rambursarea ratelor și plata dobânzilor aferente împrumuturilor deja
contractate și prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli, precum și a împrumutului acordat din
disponibilit ățile trezoreriei statului și a celorlalte cheltuieli
Rezultatele acestei an alize se consemneaz ă într-o not ă, care urmeaz ă a fi supus ă spre
aprobare ministrului finan țelor publice. în baza notei de apr obare a împrumutului se încheie o
convenție între Ministerul Finan țelor Publice și autoritatea public ă locală respectiv ă, în care se
prevăd expres condi țiile de acordare și restituire la scaden ță a împrumutului.
Pentru bugetele fondurilor speciale acordarea de împrumuturi pentru acoperirea
golurilor temporare de cas ă se efectueaz ă pe baza solicit ării fundamentate, întocmit ă de
administratorul fondului special, în care se men ționează valoarea împrumutului și termenul de
rambursare, care nu trebuie s ă depășească finele anului curent.
Oportunitatea acord ării de împrumuturi din disponibilit ățile contului curent general al
Trezoreriei Statului pentru acope rirea golurilor temporare de cas ă ca urmare a decalajului dintre
veniturile și cheltuielile bugetelor f ondurilor speciale se stabile ște prin nota aprobat ă de ministrul
finanțelor publice.
În baza acestei note se încheie o conven ție între Ministerul Finan țelor Publice și instituția
publică beneficiar ă de împrumut, în care se prev ăd condițiile de acordare și rambursare a
împrumutului. Rambursarea împrumutului și plata dobânzii se efectueaz ă în contul curent
general al Trezoreriei St atului. Dobânda reprezint ă venit al bugetului Trezoreriei Statului.
f) acordarea altor împrumuturi pe baz ă de hotărâre a Guvernului
În hotărârea Guvernului se precizeaz ă volumul împrumutului, destina ția acestuia,
perioada de acordare, nivelul ra tei dobânzii (care poate fi fix ă sau variabil ă în funcție de perioada
de contractare), termenele de plat ă a dobânzii și termenul de rambursare a împrumutului. în baza
acestei hot ărâri a Guvernului, dup ă caz, se încheie o conven ție între Ministerul Finan țelor
Publice și instituția publică beneficiar ă a împrumutului.
Rambursarea împrumutului și plata dobânzii se efectueaz ă în contul curent general al
Trezoreriei Statului . Dobânda reprezint ă venit al bugetului Tr ezoreriei Statului.
B. Opera țiuni de plasament
a) efectuarea de pl asamente prin opera țiuni specifice la b ănci și instituții financiare
autorizate s ă efectueze astfel de opera țiuni, garantate cu titluri de stat de ținute de acestea sau
prin soldul creditor al depozitelor în valut ă liber convertibil ă
Ministerul Finan țelor Publice poate efectua pl asamente financiare la b ănci, însă proporția
colaterizării trebuie s ă fie de cel pu țin 120% fa ță de volumul împrumutului și dobânda aferent ă.
Plasamentele financiare se pot efectua numai la b ăncile care îndeplinesc criteriile de
eligibilitate pentru a efectua opera țiuni pe pia ța monetar ă, stabilite de Banca Na țională a
României. Lista acestor b ănci este întocmit ă de către Banca Na țională a României și este adus ă
la cunoștința Ministerului Finan țelor Publice lunar și ori de câte ori condi țiile de pia ță o impun.
Condițiile de acordare și modul de garantare a plasamentelo r colateralizate se stabilesc prin
contractul-cadru de plasament și contractul de gaj încheiate cu fiecare participant eligibil.
Efectuarea de plasamente colateralizate se desf ășoară prin licita ție organizat ă prin intermediul
Băncii Naționale a României în calitate de agen t al statului sau pe baze bilaterale.
Dobânda aferent ă perioadei pentru care titlurile de stat constituie obiectul unui gaj se
cuvine proprietarului în registrat, respectiv b ăncii prezentatoare. Deblocarea garan țiilor
constituite la acordarea plasamentului este condi ționată de rambursarea acestora și de plata
dobânzilor aferente.
La scaden ță, după rambursarea plasamentului și plata dobânzilor aferente de c ătre bancă,
confirmate prin extras de cont, Banca Na țională a României va comunica b ăncii respective
deblocarea titlurilor de stat constituite drept garan ție. în cazul în care la scaden ță banca nu
ramburseaz ă plasamentul și/sau nu pl ătește dobânzile aferente, Banca Na țională a României va
proceda la executarea garan țiilor corespunz ător valorii nerambursate.
b) efectuarea de cump ărări reversibile repo
Condițiile în care Ministerul Finan țelor Publice efectueaz ă cumpărări/ vânzări reversibile
de titluri de stat repo/reverse repo se vor st abili printr-un contract-cadru încheiat cu fiecare
participant eligibil.
Cumpărările reverse repo se desf ășoară prin licita ție organizat ă prin intermediul B ăncii
Naționale a României ca ag ent al statului. Tranzac țiile reversibile sunt definite de urm ătoarele
elemente:
• elemente de identificare a titlurilor de stat – tipul și seria titlurilor de stat;
• numărul de titluri de stat tranzac ționate;
• valoarea unitar ă nominală;
• valoarea unitar ă de vânzare a titlurilor de stat la data tranzac ției;
• rata opera țiunii repo/reverse repo sau rata dobânzii ce va fi pl ătită de vânzătorul inițial
la răscumpărarea titlurilor de stat, care se stabile ște, după caz, fie prin mecanismul licita ției
(licitație la rată variabilă), fie în func ție de constrângerile concrete de cost (licita ție la rată fixă și
proceduri bilaterale);
• valoarea unitar ă de răscumpărare care se ob ține prin însumarea valorii unitare de
vânzare cu dobânda datorat ă la scaden ță, aferentă valorii titlurilor de stat vândute.
în cazul în care, din anumite motive, nu se finalizeaz ă operațiunea de cump ărare
reversibil ă (banca nu mai poate cump ăra titlurile de stat la data stabilit ă), titlurile de stat r ămân în
portofoliul Ministerului Finan țelor Publice.
c) efectuarea de plasamente în titluri de valoare cu risc zero, în condi țiile pieței
Datorită faptului c ă pentru trezoreria Statului aceast ă categorie de opera țiuni active a fost
introdusă abia în 2002, trezorierii trebuie întâi s ă-și însușească tehnicile specifice practicii
bancare de constituire și gestionare a unui portofoliu.
Astfel, plasamentul în titluri financiare sa va putea realiza abia dup ă ce Trezoreria
Statului și-a achitat toate obliga țiile de plat ă scadente, iar în soldul contului au r ămas suficiente
lichidități pentru a efectua astfel de plasamente.
Rămâne însă o problem ă identificarea titlurilor de valoarea cu risc zero în care trezoreria
ar pute investi.
CUVINTE CHEIE: resurse depozit, resu rse nedepozit, opera țiuni active, opera țiuni pasive,
convenție de depozit, opera țiuni repo, opera țiuni de plasament, ac ordare de împrumuturi
ÎNTREB ĂRI DE CONTROL
1. Analizați scopul urm ărit de băncile comerciale și Trezoreria Statului.
2. Prezentați modul în care se realizeaz ă relația dintre Trezoreria Statului și sistemul
bancar din România.
3. Precizați care sunt resursele depozit ale Trezoreriei Starului.
4. Ce tipuri de împrumuturi se pot acorda din disponibilit ățile contului cure nt general al
Trezoreriei Statului?
5. Ce fel de opera țiune este efectuarea de cump ărări reversibile repo? Activ ă sau pasiv ă?
Argumenta ți.
BIBLIOGRAFIE
1. Mosteanu, T., coord Buget si trezorerie publica, Ed. Universitara, Buc. 2005
2. Manolescu, GH., Buget – abordare economic ă și financiar ă, Editura Economic ă,
Buvurești, 1997
3. Belean, P., Bugetul public și trezoreria public ă în România, Ed. Economic ă,
București, 2007
4. Legea nr. 500/2002 privind finantele publice MO. 597/2002cu modificarile
ulterioare
5. Legea 313/2004 privind datoria publica. MO. Nr. 577/2004
6. Legile bugetare anuale
7. Ordinul nr. 1792/2002 pt aprobarea Normel or metodologice privind angajarea,
lichiditarea, ordonontarea si plata chelutielilor instituti ilor publice, precum si organizarea si
functionarea trezoreriei fina ntelor publice, MO.30/2003, cu modificarile ulterioare
8. Ordonanta nr. 146/2002 privind utilizarea re surselor derulate prin trezoreria
staului, MO/824.2002
9. Stancu I., Finanțe. Teoria pie țelor financiare. Finan țele întreprinderilor. Analiza
și gestiunea financiari,! Editura Economic ă, București, 1996
10. Stancu I., Finanțe, ediția a doua, revizuit ă și adăugită, Editura Economic ă,
București, 1998
11. Văcărel I., Anghelache Gabrie la, Bistriceanu Gh.D., Mo șteanu Tatiana, Bercea F.,
Bodnar M., Georgescu F., Finanțe publice, ediția a doua, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, RA,
București, 1999
12. Hotărârea Guvernului nr. 44 pentru aproba rea Normelor metodologice de aplicare
a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
13. Lege privind Codul fis cal nr. 571/22.12.2003, cu modific ările și complet ările
ulterioare, publicat ă In Monitorul Oficial al României nr. 927/23.12.2003
14. Legea datoriei Publice nr. 313, publicat ă în Monitorul Oficial al României nr.
577/29.06.2004
15. Legea finan țelor publice locale nr. 189, cu modific ările și complet ările ulterioare,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 404/ 22.10.1998
16. Legea finan țelor publice nr. 500, publicat ă în Monitorul Oficial al României nr.
597/13.08.2002, cu modific ările și completările ulterioare
17. Legea nr. 101/26.05.1998 privind statutul B ăncii Naționale a României, publicat ă
în Monitorul Oficial al României nr. 203/01.06.1998
18. Legea nr. 101/26.05.1998 privind statutul B ăncii Naționale a României, publicat ă
în Monitorul Oficial al României nr. 203/ 01.06.1998
19. Legea nr. 34/29.03.1991 privind statutul B ăncii Naționale a României, publicat ă
în Monitorul Oficial al României nr. 70/03.04.1991
20. Legea nr. 346 privind asigurar ea pentru accidente de munc ă și boli profesionale,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 454/27.06.2002
21. Legea nr. 346/10.07.2003 pentru aprobarea contului general anual de execu ție a
bugetului de stat, a cont urilor anuale de execu ție a bugetelor fondurilor speciale și a contului
general anual al datoriei publi ce, aferente an ului 2001, publicat ă în Monitorul Oficial al
României nr. 563/05.08.2003
22. Legea nr. 69/26.11.1991, Legea administra ției publice locale, cu modific ările și
completările ulterioare, publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 79/18.04.1996
23. Legea nr. 72/12.07.1996 privind finan țele publice, publicat ă în Monitorul Oficial
al României nr. 152/17.07.1996
24. Ordin comun al ministrului muncii și solidarit ății Sociale și ministrului finan țelor
publice nr. 553 și nr. 1791 din 14.12.2002 și 24.12.2002, pentru aprobarea Normelor
metodologice privind constituirea, în anul 2003, a Fondului ini țial pentru func ționarea sistemului
de asigur ări pentru accidente de munc ă și boli profesionale, publicat ă în Monitorul Oficial al
României nr. 5/08.01.2003
25. Ordinul ministrului finan țelor publice pentru aprobarea Clasifica ției indicatorilor
privind finan țele publice, publicat în Monitorul Oficia l al României nr. 1176 din 27 decembrie
2005
26. Ordinul ministrului finan țelor publice pentru aproba rea Normelor metodologice
de aplicare a prevederilor sec țiunii a 5-a din Cap. I din Ordonan ța Guvernului nr. 86/2003
privind reglementarea unor m ăsuri în materie financiar-fiscal ă referitoare la activit ățile de
declarare și colectare a crean țelor bugetare reprezentând contribu ții sociale publicat în Monitorul
Oficial al României nr. 855 din 2 decembrie 2003
27. Drdinul nr. 1236/19.09.2003 al ministrului finan țelor publice pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonan ței de Urgen ță a Guvernului nr.
146/2002, privind formarea și utilizarea resurselor derulate pr in Trezoreria st atului, aprobat ă, cu
modificări, prin Legea nr. 201/2003, publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 734/
21.10.2003
28. Ordonanța de Urgen ță a Guvernului nr. 115, pentru no tificarea amendamentelor la
aranjamentul „stand-by" între România și Fondul Monetar Interna țional, publicat ă în Monitorul
Oficial al României nr. 729/07.10.2002
29. Odonanța de Urgen ță a Guvernului nr. 147 pr ivind unele reglement ări financiare
începând cu anul 2003, publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 821/13.11.2002
30. Ordonanța de Urgen ță a Guvernului nr. 92 pr ivind Codul de procedur ă fiscală, cu
modificările și complet ările ulterioare, publicat ă în Monitorul Oficial al României nr.
560/24.06.2004
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Specializarea : Finanțe Bănci , [602840] (ID: 602840)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.