Specializarea: Evaluarea, Monitorizarea și Auditul Mediului [307554]

UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918”

ALBA IULIA

Facultatea de Științe Exacte și Inginerești

Specializarea: Evaluarea, Monitorizarea și Auditul Mediului

LUCRĂRE DE DISERTAȚIE

Studiu privind contaminarea cu micotoxine a cerealelor din gospodările individuale din județul Alba

Alba Iulia

2020

Cuprins:

1. Introducere;

2. Stadiul actual privind tematica abordată;

3. Contribuții proprii;

4. Concluzii și propuneri;

5. Bibliografie.

INTRODUCERE

Obiectivul prezentei lucrări de disertație este determinarea contaminării cu micotoxine a cerealelor, [anonimizat], orz, [anonimizat], din gospodările individuale din județul Alba.

[anonimizat], care afectează sănătatea oamenilor și a animalelor care consumă alimente contaminate cu acestea. Metaboliții secundari o [anonimizat], cu denumirea științifică de micotoxine. Acestea metabolizează substanțele organice și se dezvoltă în medii în care umiditatea și temperatura sunt corespunzătoare.

[anonimizat], sau se utilizează ca furaje pentru animale. [anonimizat], ouă și carne rezultate de la animale hrănite cu cereale contaminate. Ingestia micotoxinelor provoacă o [anonimizat]; aceasta deoinde de factori precum: [anonimizat], vârsta.

De la tehnicile de recoltare a cerealelor, [anonimizat], a mucegaiurilor și a micotoxinelor.

Acestea au reprezentat o [anonimizat].

[anonimizat]: Aspergillus, Fusarium, Penicillium, Trichothecium, etc. Chiar dacă în prezent există o gamă variată de micotoxine, 300-400, doar 20-30 dintre acestea sunt mai toxice și răspândite. Printre acestea se enumără: aflatoxinele, ochratoxinele, zearalenona, fumonisina.

[anonimizat]-ului, ARN-ului și a proteinelor.

[anonimizat]: temperatură, umiditate, [anonimizat], rozătoare. [anonimizat], cerealele sunt contaminate frevent cu micotoxine.

PRINCIPALELE TIPURI DE MICOTOXINE

Aflatoxina

Figura 1.1. Porumb infestat cu aflatoxina

Aflatoxina este o [anonimizat], [anonimizat] : Aspergillus flavus și Aspergillus parasiticus.

S-a [anonimizat], [anonimizat].

Există patru tipuri principale de aflatoxine : B1, B2, G1, G2 si doi produsi de metabolism M1 si M2. Cea mai ridicată toxicitate o prezintă aflatoxina B1. Mucegaiurile din specia Aspergillus apar, în general, pe toate cerealele și furajele, întrucât au proprietatea de a acoperi substraturile solide. Contaminarea cu aflatoxina se produce în lanurile de cereale, dar și după recoltare, în cazul în care cerealele nu sunt uscate corespunzător. Contaminarea este direct proporțională cu temperaturile ridicate, acestă condiție de mediu fiind prioritară față de alți factori.

Se menționează faptul că limita legislativă, conform Regulamentul (UE) nr. 519/2014 este de 20 ppb.

Figura 1.2. Structura chimică a aflatoxinelor B1, B2, G1, G2.

Ochratoxina .

Ochratoxina face parte din cadrul micotoxinelor nefrotoxice produsă de mucegaiurile din speciile de Aspergillus ochraceus, Penicillium viridicatum, Aspergillus melleus, Aspergillus ostianus, Aspergillus petrakii, Aspergillus sclerotiorum, Penicillium commune.

Ochratoxina contaminează în general cerealele, au acțiune carcinogenă și teratogenă, imunotoxică și neurotoxică. Ochratoxinele A, B, C sunt un grup de compuși chimici cu structură comună. Ochratoxina A afectează în special ficatul și rinichii, acumulându-se în țesuturi.

Limita maximă admisă, în cazul cerealelor, este de 0.25 ppm.

Figura 1.3. Structura chimică a ochratoxinei A

Zearalenona

Figura 1.4. Porumb infestat cu zearalenonă

Zearalenona este micotoxina produsă de Fusarium graminearum, care mai produce în mod frecvent și deoxilevalenol. Cu cât temperatura este mai ridicată cu atât crește producerea de micotoxine, dar zearalenona este sintetizată și la o temperatura mai joasă.

Zearalenona este stabilă, nu se degradează din punct de vedere termic, ea rezistă pe durata depozitării și procesării prouselor.

În ceea ce privește limita maximă admisă, la cereale, avem o valoare de maxim 2 ppm.

Figura 1.5. Structura chimică a zearalenonei

Fuminisina

Fumonisina face parte din clasa micotoxinelor produse de specii diferite de mucegaiuri Fusarium. Aceste mucegaiuri sunt frecvente pe plante și infectează în cele mai multe cazuri porumbul; ele sunt considerate omniprezente în porumb.

Fumonisinele sunt un grup de cincisprezece micotoxine, care variază mult între ele din punct de vedere structural.

Acestea nu prezintă o toxicitate la fel de ridicată ca aflatoxinele, dar provoacă leziuni hepatice, pulmonare și la nivelul sistemului nervos, perturbă sinteza lipidelor. Printre acestea se enumără: : fumonisina B1, fumonisina B2, fumonisina B3 și fumonisina B4, cea mai toxică fiind fumonisina B1.

Pentru cereale, limita maximă admisa este de 60 ppm.

Figura 1.6. Structura chimică a fumonisinei B1

Stadiul actual privind tematica abordată

În prezent, problema contaminării cu micotoxine a devenit un subiect de larg interes, un domeniu dinamic, fapt datorat descoperirii micotoxinelor în alimente, în furajele animalelor în cantități peste limita maximă admisă, noi toxine fiind recent descoperite.

În trecut, multe persoanele erau intoxicate cu doze mici de micotoxine din cereale. Această patologie a fost mult timp interpretată incorect, persoane în cauză fiind considerate vrăjitoare. Pe parcurs știința a elucidat această boală ca fiind o intoxicație cronică produsă de dozele mici de micotoxine.

Astfel, în prezent există preocuparea consumatorilor privind siguranța din punct de vedere igienico-sanitar a produselor alimentare. Cerința clinților este consumul unor produse sănătoase, sigure, naturale și proaspete, produse alimentare asigurate într-un mod ecologic. Publicul consumator are o repulsie la compușii chimici sintetici adăugați, în acest caz: micotoxinele.

Micotoxinele se dezvoltă atât în timpul cultivării cerealelor, cât și în timpul transportului și depozitării lor. Riscul alimentar al micotoxinelor îl întrece pe cel al aditiviclor, al contaminaților sintetici sau al pesticidelor utilizate.

Așa cum menționam anterior, contaminarea cerealelor din agricultură variază de la an la an în funcție de numeroși factori de mediu și de condițiile climatice.

Cele mai importante micotoxine din punct de vedere al riscului pentru sănatatea umană sunt sintetizate de mucegaiurile dezvoltate pe porumb, grâu și orz.

Această lucrare are în vedere evidențierea metodelor de analiză și de determinare a micotoxinelor din cereale, respectiv din porumb, grâu, orz, triticale și floarea-soarelui, precum și influența acestor micotoxine asupra mediului înconjurător.

Contribuții proprii

Metode moderne de determinare a micotoxinelor

În prezent sunt dezvoltate mai multe metode pentru determinarea micotoxinelor. Metodele utilizate frecvent sunt: cromatografie în strat subțire TLC, cromatografie de gaze GC, cromatografie lichida de înalta performanță HPLC, cromatografie de înaltă performanță cuplată cu spectrometria de masă MS. Pe lângă aceste metode, se pot utiliza teste de imunoabsorbtie enzimatica (ELISA), care este o metodă relativ rapidă.

În lucrarea de față testul Elisa descrie cel mai fidel modalitatea de determinare a aflatoxinelor, ocratoxinelor, zearalenonelor și fumonisinelor din probele de cereale analizate. Acesta au primit o atenție deosebită datorită simplității instrumentației, sensibilității ridicate, timpului de răspuns rapid, analiza simultană a unui număr mare de probe, etapa de preparare a probei este simplă.

Principiul metodei

Testul Elisa este o metodă imunoenzimatică de determinare a micotoxinelor. Baza acestei metode Elisa o constituie reacția între antigen și anticorp. Kitul Veratox pentru testarea conținutului de aflatoxină, ochratoxină, zearalenonă și fumonisină are la baza reacția Elisa, o reacție directă de competitie și un sistem de godeuri care permite utilizatorului să obțină concentrațiile exacte de micotoxine, exprimate în ppm sau ppb.

Micotoxina liberă care se află în proba de analizat sau în controale intră în competiție cu conjugatul imunoenzimatic pentru ocuparea site-urilor de legare ale anticorpilor.

Micotoxinele sunt extrase cu metanol 70%, respectiv 50%, din probe pregătite anterior. Micotoxina conjugată cu enzima împreună cu extractul de probă se amestecă după care se pun în godeurile căptușite cu anticorpi. Atât micotoxinele din controale, standarde, cât si cele din probe sunt în competiție enzimatică cu micotoxina legată cu enzima din site-urile de legare ale anticorpilor.

După incubare, urmează etapa de spălare a reagenților nelegați care se îndepărtează prin acest procedeu. Apoi, se adaugă substratul enzimatic, cromogen, care reacționează cu conjugatul fixat, dezvoltând o reacție de culoare (apariția culorii albastre). Cu cât intensitatea culorii albastre este mai mare, cu atât concentrația de micotoxină este mai mică. La final, adaugăm soluția de stopare. Citirea densităților optice se realizează cu ajutorul unui microcititor de plăci Elisa, cu filtru de 650 nm. Cu ajutorul densităților optice ale controalelor se obține curba de calibrare (standard), concentrația în micotoxină a probei fiind calculată prin proiectarea pe această curbă a densității optice citite pentru fiecare proba în parte.

Partea experimentală

Materiale și metode

Materiale și reactivi

1. Materiale pentru extracție:

a) Metanol 70% și metanol 50%

b) Cilindru gradat de 250 ml și 50 ml

c) Palnii

d) Hartie de filtru Whatman nr. 1

e) Flacoane pentru cantarirea probelor

f) Flacoane de colectare a probelor

g) Eprubete diluții

h) Pipete de 1 ml si 5 ml

2. Agitator

3. Moara pentru măcinat proba

4. Balanța analitică

5. Microcititor Elisa cu filtru de 650 nm

6. Pipeta multicanal cu 12 canale

7. Pipeta monocanal de 100 μl

8. Vârfuri pentru pipeta de 100 μl și pentru pipeta multicanal

9. Șervetele de hârtie sau alt material absorbant

10. Recipient din plastic pentru deșeuri

11. Suport pentru godeuri

12. Timer

13. Marker rezistent la apă

14. Flacon de spălare

15. 2 recipienți speciali pentru pipeta multicanal

16. Apă distilată

Materiale furnizate de kitul veratox

1. 48 de godeuri captușite cu anticorpi

2. 48 de godeuri de amestecare, marcate cu roșu

3. 5 flacoane marcate cu etichete de culoare galbenă, conținând controalele corespunzătoare de micotoxine.

4. 1 flacon marcat cu etichetă de culoare albastră, conținând soluția de conjugat imunoenzimatic –HRP. HRP este o enzimă care se extrage din rădăcinile de hrean.

5. 1 flacon marcat cu etichetă de culoare verde, conținând soluția de substrat K-Blue. Substratul K-Blue este cromogen. Conține atât 3,3,5,5-tetrametilbenzidină cât și apă oxigenată.

Figura 3.1. Structura chimică a 3,3,5,5-tetrametilbenzidină

6. 1 flacon marcat cu etichetă de culoare roșie, conținând soluția de stopare Red. Această soluție de stopare care nu conține acizi periculoși. Este o alternativă mai sigură la acizii tradiționali, folosiți pentru a opri reacțiile Elisa. Produce o culoare purpuriu-roz închis.

Controalele corespunzătoare de micotoxine sunt următoarele:

Aflatoxină: 0, 5, 15, 50 ppb

Ochratoxină: 0, 2, 5, 10, 25 ppb

Zearalenonă: 0, 25, 75, 150, 500 ppb

Fumonisină: 0, 1, 2, 4, 6 ppm

Metoda experimentală

Pregatirea probelor

Înainte de începerea extracției, proba trebuie măcinată și bine omogenizată. Până în momentul efectuării analizei, probele trebuie păstrate la temperatura de 2 – 8 °C.

În funcție de micotoxina determinată se respectă un anumit mod de lucru.

Se prepară o soluție metanol 70% prin amestecarea a 7 părți metanol cu 3 părți apă distilată, pentru fiecare probă care trebuie testată, în cazul aflatoxinei, zearalenonei și fumonisinei. În cazul ochratoxinei: pentru o recuperare maximă grâul și orzul trebuie extrase în soluție de metanol 70%. Toate celelalte matrici trebuie extrase cu soluție de metanol/apa 50%. Astfel, se prepară o soluție metanol 70% și o soluție metanol 50% prin amestecarea metanolului cu apa distilată, în raport de 1:1, pentru fiecare proba care trebuie testată.

Figura 3.2. Alcool metilic utilizat la extragerea probelor de cereale

Se macină proba astfel încât cel puțin 75% din ea să treacă printr-o sită de 2 mm.

Se amestecă 5 g de probă macinată cu 25 ml de metanol 70% și se agită energic timp de 3 minute, iar pentru ochratoxină se amestecă 10 g de probă cu 40 ml de soluție metanol 50% și 70% metanol pentru grâu și orz, timp de 5 minute.

Figura 3.3. Agitatorul Heidolph Unimax 2010

Se filtrează extractul prin trecerea a cel puțin 5 ml printr-un filtru Whatman nr. 1 și se colectează filtratul ca proba.

În cazul aflatoxinei și ochratoxinei, proba este gata pentru testare. Probele se amestecă energic înainte de pipetare în godeuri. Controalele nu se dilueză. Pentru zearalenonă: se diluează extractul de probă cu apă în raport de 1:5 amestecând 1 ml extract de probă cu 4 ml apa distilată într-un flacon de diluție curat și se omogenizează. Pentru fumonisină: se diluează proba adaugând 100 μl extract într-un flacon de diluție preumplut și se agită flaconului.

Figura 3.4. Eprubetele utilizate pentru diluarea zearalenonei și flacoanele de diluție preumplute pentru fumonisină

Proba este acum gata pentru testare. Se repetă procedeul pentru fiecare probă.

Modul de lucru:

Înainte de utilizare, kit-ul trebuie să ajungă la temperatura camerei (18 – 30 °C).

Figura 3.5. Configurația kit-ului

Se desprind 5 godeuri marcate cu roșu pentru controale, câte un godeu marcat cu roșu pentru fiecare probă de testat, și se plasează pe suportul pentru godeuri. Suportul constă într-o placă cu 96 de godeuri.

Figura 3.6. Godeurile utilizate pentru controale(standarde) și probele de analizat

Se desprind un număr egal de godeuri căptușite cu anticorpi. Se introduc imediat înapoi în ambalajul cu material desicant, godeurile căptușite cu anticorpi ce nu vor fi utilizate. Se resigilează ambalajul, pentru a asigura protecția anticorpilor. Se marchează primul strip cu “1” și se așează pe suport cu extremitatea marcată spre stânga. Nu se face niciun marcaj pe interiorul sau la baza godeurilor.

Figura 3.7. Godeurile căptușite cu anticorpi

Înainte de utilizare, se omogenizează flacoanele de reagenți.

Figura 3.8. Flacoanele cu conjugat, substrat și soluția de stopare

Se adaugă 100 μl de conjugat din flaconul marcat cu etichetă albastră în fiecare godeu de amestecare. Utilizând de fiecare dată un vârf nou de pipetă, se transferă 100 μl din fiecare control, respectiv din fiecare probă de analizat, în godeurile de amestecare etichetate cu roșu.

Figura 3.9. Controalele (standardele)utilizate, pipeta monocanal și tăvițele de pipetare

Utilizând o pipetă cu 12 canale, se omogenizează lichidul din godeuri prin aspirare și evacuare de trei ori succesiv. Se transferă 100 μl din amestec în godeurile căptușite cu anticorpi. Se omogenizează prin mișcarea înainte – înapoi a stripurilor de godeuri pe o suprafață plană, timp de 10 secunde, având grijă ca reagenții să nu iasă din godeuri. Godeurile se lasă la incubat timp de 5 minute, la temperatura camerei (18 – 30 °C). Se golesc godeurile de amestecare marcate cu roșu.

Figura 3.10. Pipeta multicanal și vârfuri de tip Gilson pentru pipete

La sfârșitul acestei perioadei, reacția inițială este completă. Se îndepărtează prin scuturare conținutul godeurilor căptușite cu anticorpi.

Se spală godeurile prin umplere cu apa distilată și golire ulterioară. Se repetă acest pas de 5 ori, după care se usucă godeurile prin izbirea lor de o suprafață plană pe care este situat un prosop de hârtie absorbant, până când este îndepartată întreaga cantitate de apă.

Se transferă cantitatea necesară de substrat din flaconul marcat cu etichetă verde în tăvița de pipetare. Se atasează vârfuri noi la pipeta cu 12 canale și se pipetează 100 μl de substrat în godeuri. Se omogenizează prin mișcarea înainte – înapoi a stripurilor de godeuri pe o suprafață plană, timp de 10 secunde. Se incubează timp de 5 minute. Între timp, se aruncă cantitatea de substrat ramasă în tăvița de pipetare și se clătește cu apă.

Figura 3.11. Timer pentru setarea timpului de incubare

Se transferă cantitatea necesară din soluția de stopare din flaconul marcat prin etichetă roșie în tavița de pipetare. Se atașează vârfuri noi la pipeta cu 12 canale și se adaugă 100 μl de soluție de stopare în fiecare godeu și se agită prin mișcarea înainte – înapoi a stripurilor de godeuri pe o suprafață plană.

Se șterge baza godeurilor cu un prosop de hârtie; bulele de aer trebuie eliminate, pentru că ele pot afecta citirea rezultatelor.

Se plasează stripurile de godeuri într-un microcititor cu filtru de 650 nm. Rezultatele sunt calculate și listate de aparatul Neogen.

Rezultatele trebuie citite în perioada de 20 de minute imediat următoare adăugării soluției de stopare.

Figura 3.12. Microcititor Elisa cu filtru de 650 nm

Exprimarea rezultatelor

Experimentarea s-a realizat în perioada octombrie 2019-martie 2020 din probe de cereale din gospodările individule din județul Alba.

Pentru experimentare s-au analizat mai multe soiuri de cereale: porumb, grâu, orz, triticale și floarea-soarelui.

Triticalele sunt un hibrid de grâu și secară, fiind plante valoaroase, prin capacitatea ridicată de producție și un conținut mare de proteine.

Pe lângă conținutul de micotoxine s-a urmărit și umiditatea cerealelor, care influențează în mod direct catitatea de micotoxine din plante.

Au fost efectuate determinări din gospodările a zece localități din județul Alba.

Tabel 3.1. Graficul cu soiurile de cereale analizate din cele zece gospodării

Astfel, pentru toate cele zece gospodării din județ au fost analizate probe de porumb și grâu. Orzul analizat a fost luat din opt gospodări, din opt localități, triticalele doar din două gospodării, pe când floarea-soarelui din șapte gospodării.

Pentru toate gospodările amintite anterior, pentru fiecare probă de cereale specifică, au fost determinate umiditățile și ulterior analizate micotoxinele.

Umiditatea a fost determinată la granomat.

Figura 3.13. Granomat utilizat în realizarea experimentelor

În urma determinării umidității am obținut următoarele umidități:

Bucerdea Vinoasă

Figura 3.14. Umiditățile cerealelor din Bucerdea Vinoasă

Ighiu

Figura 3.15. Umiditățile cerealelor din Ighiu

Cricău

Figura 3.16. Umiditățile cerealelor din Cricău

Șard

Figura 3.17. Umiditățile cerealelor din Șard

Galda de Jos

Figura 3.18. Umiditățile cerealelor din Galda de Jos

Sântimbru

Figura 3.19. Umiditățile cerealelor din Sântimbru

Unirea

Figura 3.20. Umiditățile cerealelor din Unirea

Ciuguzel

Figura 3.21. Umiditățile cerealelor din Ciuguzel

Șpring

Figura 3.22. Umiditățile cerealelor din Șpring

Cetatea de Baltă

Figura 3.23. Umiditățile cerealelor din Cetatea de Baltă

Se observă că umiditățile cerealelor diferă de la o localitate la alta. Umiditatea este invers proporțională cu masa hectolitrică, dacă umiditatea scade, masa hectolitrică crește.

Pentru toate aceste probe s-a determinat cantitatea de aflatoxine, ochratoxine, zearalenone și fumonisine. Rezultate obținute sunt următorele:

Porumb

Tabel 3.2. Rezultate analize micotoxine porumb în fiecare gospodărie

Grâu

Tabel 3.3. Rezultate analize micotoxine grâu în fiecare gospodărie

Orz

Tabel 3.4. Rezultate analize micotoxine orz în fiecare gospodărie

Triticale

Tabel 3.5. Rezultate analize micotoxine triticale în fiecare gospodărie

Floarea-soarelui

Tabel 3.6. Rezultate analize micotoxine floarea-soarelui în fiecare gospodărie

Interpretarea rezultatelor

În urma determinărilor realizate se observă diferențe între localitățile din cele zece gospodării, probele fiind contaminate. Însă, în niciuna dintre acestea, nivelul de micotoxine nu a depășit limita maximă admisă, totuși, în cantități cumulate, prezintă riscuri semnificative. Consumul de micotoxine în cantități mici, dar pe o perioadă mai îndelungată de timp conduce la apariția intoxicației cronice.

Nivelul de micotoxine din cele zece gospodării este reprezentat grafic astfel:

Contaminarea cu cele patru tipuri de micotoxine pentru fiecare gopodărie în parte:

Figura 3.28. Cantitatea de micotoxine pentru fiecare gospodărie în parte

Centralizând rezultatele obținute ajungem la următoarea concluzie:

Din cele zece probe de grâu au fost contaminate următoarele:

Toate cerealele din Bucerdea Vinoasă sunt contaminate cu cantități mici de aflatoxină și ochratoxină. Conținutul de zearalenonă a fost mai ridicat la orz și floarea-soarelui, dar sub limita maximă admisă. Nicio probă nu a fost contaminată cu fumonisină.

În Ighiu din cele trei tipuri de cereale analizate doar la orz se constată cantități mai mari de zearalenonă, dar nu peste limită. La restul probelor, cantitățile de micotoxine abia sunt sesizabile.

În Cricău se remarcă cantități relativ asemănatoare în cazul zearalenonei la toate cerealele, iar în rest probele sunt destul de pure din punct de vedere al contaminării.

În cazul gospodăriei din Șard există o abatere în cazul fumonisinei, fața de toate celelate probe din restul localiăților. Oricum, valoarea nu depașește limita maximă admisă.

În Galda de Jos și în Unirea sunt relativ cantități mici de micotoxine în probe.

În cazul Sântimbrului, se observă cantități mai mari de aflatoxină la grâu celelate gospodării.

În Ciuguzel și în Șpring s-au analizat micotoxinele pentru toate cele cinci soiuri de cereale. Diferența față de restul probelor o constă prezența triticalelor. Acestea sunt puțin contaminate. Probele din aceste localități sunt destul de pure.

În Cetatea de Baltă au fost analziate decât două probe: porumb și grâu. La porumb avem mai multă aflatoxină, pe când la grâu o cantitate mai ridicată de ochratoxină.

Mai precis:

Pentru porumb:

Nouă din zece probe din gospodării au fost contaminate cu aflatoxină;

Șapte din zece probe au fost contaminate cu ochratoxină;

Șapte din zece probe au fost contaminate cu zearalenonă;

O singură probă din zece contaminată cu fumonisină.

Pentru grâu:

Cinci din zece probe au fost contaminate cu aflatoxină;

Toate probele au fost contaminate cu ochratoxină;

Toate probele au fost contaminate cu zearalenonă;

Nicio probă nu a fost contaminată cu fumonisină.

Pentru orz:

Șapte din opt probe au fost contaminate cu aflatoxină;

Toate probele au fost contaminate cu ochratoxină;

Șapte din opt probe au fost contaminate cu zearalenonă;

Nicio probă nu a fost contaminată cu fumonisină.

Pentru triticale:

Nicio probă nu a fost contaminată cu aflatoxină;

O probă din cele două a fost contaminată cu ochratoxină;

Ambele probe au fost contaminate cu zearalenonă;

Nicio probă nu a fost contaminată cu fumonisină.

Pentru floarea-soarelui:

Toate probele au fost contaminate cu aflatoxină;

Toate probele au fost contaminate cu a ochratoxină;

Toate probele au fost contaminate cu zearalenonă;

Nicio probă din cele șapte nu a fost contaminată cu fumonisină.