SPECIALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator științific: Prof. univ. dr. Constantin Pehoiu Absolvent: Cuțăr Ionuț Iulian… [632126]

3
UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE
SPECIALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI
SPORTIVĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Prof. univ. dr. Constantin Pehoiu

Absolvent: [anonimizat]
2019

4
UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE
SPECIALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI
SPORTIVĂ

Studiu cu privire la sistemele de evaluare a
randamentului specific curriculumului școlar de
educație fizică și sport românesc

Coordonator științific:
Prof. univ. dr. Constantin Pehoiu

Absolvent: [anonimizat]
2019

3
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………… .…3
A. Importanța și motivarea temei alese …………………… ………….. ……. …………….3
B. Scopul lucrării …………………………………………………….. …………. ………..4
C. Ipoteze de lucru ……………………………….. …………… ………… ……………….4
D. Metode utilizate în realizarea studiului ……………………………………… ……… …4
CAPITOLUL I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI ……………… …..….5
A. Orientări actuale privind educația fizică și sportul ……………………… ………………5
B. Conceptul de aptitudine și capacitate …………………………… ……… …………….10
C. Tipuri de aptitudini ……………………………………………. …………… ……… …12
D. Aptitudini psihomotrice – aptitudini motrice ………………………………… ..…….13
E. Orientări actuale în teoria și practica evaluării rezultatelor școlare ………… …..…… .22
CAPITOLUL II. EVALUAREA RANDAMENTULUI ÎN EDUC AȚIE FIZICĂ ȘI
SPORT …………………………………………………………………………… ..….40
A. Principii ale măsurării în educație fizică și sport ……………………………… .….…40
B. Relația obiective -probe de evaluare ……………………………….. ……… ……… …43
C. Testarea privind dezvoltarea somato -psihică …………………………………. ……. ..44
D. Mode le de evaluare în educația fizică românească ……………………………… ..….48
E. Sistemul Național Școlar de Evaluare la Disciplina Educație Fizică și Sport, valabil din
anul 1999 …………………………………………. ………… ………… …………….51
CAPITOLUL III. O INVESTIGAȚIE EXPERIMENTALĂ PRIVIND APLICAREA
SISTEMULUI ACTUAL DE EVALUARE ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT …..62
A. Ipotezele cercetării și organizarea acesteia …………………………………. …… …..62
B. Subiecții și locul organizării investigației ……………………………….…… ………62
C. Metode utilizate în realizarea investigației ………………………… …..……… ………62
D. Probele utilizate în testarea subiecților la începutul experimentului, pe parcursul și în
finalul acestuia ………………………………………………………………. ……… ..63
E. Determinarea inițială a capacității motrice și a nivelului dezvoltării fizice a subiecților
– cuprinse în experiment – și după primul an de desfășurare a experimentului ………65
F. Rezultatele finale …………………… ………. ………………………………………. .66
CONCLUZII …… …………………………………………………………….….. …..67
BIBLIOGRAFIE ……………………………… …………………………… …………69

3

Introducere
Activitatea sportivă constituie o necesitate care condiționează, randamentul
solicitat individului, fără a ține cont de vârsta și profesie. Prin rolul pe care îl are în
societate, activitățile sportive depășesc activitățile de agrement, făcând parte din
programul de pregătire și formare a cetățeanului pentru viața socială.
Întrega speță de activități sportiv -recreative, organizate în scop de fortificare și
agrement, cunoaște o extindere din ce în ce mai mare. Integrate în viața omului de zi cu
zi, ele constituie preocupări pentru toți factorii ce influențează pregătirea sportivă și
păstrarea unui echilibru în dezvoltarea ființei umane.
Importanța temei alese
Valoarea mișcării pentru organismul, necesitatea practicării acesteia în mod
sistematic și con secvent de toate persoanele, sunt unanim recunoscute în timpurile
noastre.
În școlile românești, sportul ca materie are obiective clare și reușește să atragă
din ce în ce mai mulți tineri să aibă înclinări sportive. Dezvoltarea motrică și psihică
prin spo rt, față de alte domenii are reușite. În special, elevii sunt captați de acest domeniu
prin jocurile sportive și competițiile sportive, indiferent dacă acestea sunt la nivelul
unității de învățământ sau la nivel național/internațional.
Evaluarea sportivă nu are rolul doar de a măsura capacitățile și competențele
elevilor, ci și de a motiva în scopul dezvoltării individuale și dorința de a performa.
Totalitatea metodelor folosite în evaluare au fiecare în parte anumite capacități
pe care să le supună evalu ării.
Auto evaluarea, formă de evaluare, este de natură diferită, reușind să stimuleze
funcții multiple ale creierului și să atragă asupra subiectului întrebări și capacități, poate
nedescoperite, care -l determină să -și cunoască nivelul de capacitate mot rică.
Acest subiect este unul complex ce poate fi dezbătut în sute de pagini, însă
în această lucrare am sintetizat câteva din principalele subpuncte ale evaluării educației
fizice și sportului.
Motivarea alegerii temei

4
Am ales această temă fiind influe nțat de implicarea mea în domeniul sportiv și
dorind să cunosc cât mai mult din acest domeniu. Atracția față de acest domeniu am
dobândit -o de-a lungul anilor, din diferite influențe primite.
În viața socială, dar și în ciclurile de învățământ parcurse a m parcurs diferite
evaluări. Acestea m -au ajutat să mă dezvolt pe plan intelectual și fizic, astfel că sunt de
părere că evaluarea are un rol extrem de important în viața oricărui individ, de la o vârstă
fragedă, până la apogeul vieții.
Scopul lucrării
Lucrarea de față are ca scop, evidențierea obiectivelor educației fizice și
sportului, analiza evoluției educației fizice în România de -a lungul timpului, dar și
metodele de evaluare, obiectivele acesteia, modul aplicare în funcție de ciclul de
învățare și de profesor. În finalul lucrării, am ales să prezint un studiu de caz ce pune în
evidență obiectivele unei anumite clase de elevi, modalitățile de evaluare și rezultatele
obținute.
Ipotezele lucrării
Pornind de la ideea de educație fizica și sport, dezvoltăm întreg sistemul de
educație fizică. Analizăm dezvoltarea educației fizice de -a lungul timpului, modul de
aplicare și rezultatele obținute de el evi și implicarea profesorilor, i nfluența societ ății în
sistemul de învățământ, e valuarea realiza tă la materia educație fizic, p erformanțele
elevilor obținute după educația fizică. Rezultatele obținute din interpretarea și studierea
acestora o regăsim în lucrarea prezentă.
Analizăm Sistemul de Evaluare Național, ce are o importanță deosebită în
domeniul Educației Fiz ice și schimbările sale în timp, fiind diferit în funcție de ciclul de
învățare, chiar și în funcție de clasele ciclului, sexul elevilor și diferite probe de evaluare.
Metode utilizate în realizarea studi ului
– Documentarea pedagogică;
– Metoda studiului bibliografic;
– Metoda înregistrării;
– Metoda măsurării;
– Metoda interpretării;
– Metoda testării;
– Metoda experimentală;

5
CAPITOLUL I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI
A. Orientări actuale privind educația fizică și sportul
În societatea de astăzi, tinerii se lovesc de schimbări majore și rapide ale societății
care se manifestă în domenii precum: piața de muncă, sănătatea, dar și al relațiilor
sociale.
Se cunoaște faptul că, educația fizică răspunde prin obiective so cietății și
contribuie la formarea populației .
Educația mentală se poate realiza și prin educația corpului .
Educația fizică tradițională este integrată pedagogiei performanței și are la bază
răspunsuri ce trebuie furnizate profesorilor.
Scopul acestei forme de educație este acela de învățare corectă a unor sarcini într –
un timp stabilit anterior.
Europa oferă concepție asupra idei că educația fizică este parte din educația
școlară pentru toate categoriile de vârstă și răspunde nevoilor fundamentale ale c opiilor:
– solicitarea fizică favorabilă creșterii și dezvoltării;
– dobândirea experienței motrice;
– acționarea în grup;
– nevoia de a fi apreciat.
În țările europene, obiectivele educației fizice sunt:
– dezvoltarea obișnuințelor de activitate fizi că în scopul sănătății;
– integrarea activităților fizice în viața de zi cu zi;
– formarea deprinderilor motrice;
– dezvoltarea armonioasă a personalității.
Pentru împlinirea acestor obiective în aceste țării se fac câte 3 ore pe săptămână
de educație f izică.
Termenul de sport a apărut în educație fizică în Anglia, la sfârșitul
secolului XIX -lea. Sportul era considerat cel mai ideal mod de ați forma atât corpul cât
și caracterul. Sportul s -a răspândit cu rapiditate în întreaga lume și era inclus în sfer a
culturală. Cu trecerea timpului sportul s -a remarcat ca fiind activitate motrică
individuală.
În România, abia de la începutul sec. XX a început în școli și facultăți prin
sporturile cunoscute în Europa, paralel cu promovarea sportului nostru național, oina.

6
Tot în aceea perioadă, se formează cluburi și organizații sportive și are loc
participarea României la jocurile Olimpice de vară și de iarnă, la jocurile pe echipe și la
individual.
În Anglia în sec XIX, s -a introdus educația fizică și sportul în s coală pentru a
întării sănătatea și pentru a forma forța de muncă. Un secol mai târziu, tot în Anglia,
educația fizică se preocupa de sănătatea tinerilor și erau formate deprinderi motrice în
diferite categorii ale sportului.
Urmându -se acest obiectiv, în ultima perioadă au apărut noi rezultate din
adaptarea societății actuale.
A scăzut radical interesul pentru practicarea sporturilor colective in favoarea
celor individuale fiind influențat de schimbarea naturii locurilor de muncă, modificarea
petrecerii timpului și alte aspecte ale vieții sociale.
Pentru a nu devenii irelevantă, educația fizică trebuie să tină cont de modificările
sociale. Stimularea gândirii, rezolvarea problemelor a fost realizată prin intermediul
ramurilor sportive la nivelul școlilor în Marea Britanie pentru a nu scădea performanțele
sportive.
Noua Zeelandă și Austria, prin implementarea educației pentru sănătate au
determinat apariția unor noi obiective ce au dus la limitarea educației fizice. Aceste
obiective pentru a fi realizate, în școli au fost implementate lecții teoretice pe care
trebuie să le parcurgă.
În SUA și Marea Britanie, educația pentru sănătate este separată de educație
fizică. Aceasta din urmă a rămas într -un cadru optim pentru învățare despre și prin fizic.
Obiective le sale sunt referitoare atât la aspecte de natură socială, cât și la cele
motrice. Competențele urmărite sunt: responsabilitatea personală, comportamentul
adecvat în situații de activitate fizică, înțelegerea și respectul față de oamenii din jur,
susținer ea idei că prin educație fizică se dezvoltă plăcerea în practicarea sportului și
interacțiunea socială.
D. Siedentop în 1984, aducea în prim plan faptul că elevii trebuie să devină mai
implicați în activitățile sportive, cele cultural veritabile și în cel e de fitness.
Tot în Marea Britanie, pentru încurajarea echității sociale și a dreptății, dar și
pentru stimularea gândirii s -a păstrat tradiția referitoare la învățarea prin mișcare.
Instruirea prin educație fizică, vizează ca cel instruit să devină o persoană cu capa citate

7
de înțelegere și de decizie, să gândească complex, să fie creativ, să comunice eficient
într-un grup, să aibă inițiativă și curiozitate.
De-a lungul timpului a fost susținut un ansamblu de competențe crosscurriculare
ce oferă un necesar de stiluri ce sunt aplicate în predare și diverse perspective pentru
desfășurarea educației fizice.
Educația fizică dezvoltă și capacitatea de a lua decizii, gândirea critică și
formarea deprinderilor sociale. Elevii, au și ei atribuțiile lor în ceea ce privește edu cația
fizică și anume: să își asume responsabilitatea pentru propria formare, rolul de
facilitatori ai procesului de învățare. Aceștia devin parte activă ai întregului proces de
învățare. Există cinci perspective diferite, rezultate din programa școlară a educației
fizice, ce variază de la un profesor la altul și de la un ciclu de învățământ la altul.
Abordarea specifică educației sportive – pentru ași însușii deprinderile specifice
urmărite de programă, profesorul urmărește elevii, iar aceștia le execută la nivel
competițional. Aceasta este specifică elevilor de gimnaziu și liceu .
Abordarea eclectică – este alocat un anume interval de timp pentru fiecare
componentă a procesului de instruire. Ținând cont de ciclul de învățământ la care ne
referim ponderea timpului pentru componentele procesului este diferită.
Abordarea specifică educației prin mișcare – se adresează în general ciclului
preșcolar și primar și vizează împărțirea principalelor categorii de mișcare: locomotorii,
de stabilitate, de manipulare.
Abordarea de tip condiție fizică – este folosită de profesorii care țin cont de faptul
că educația fizică are în rol principal dezvoltarea condiției fizice a elevilor. Se
recomandă ciclului gimnazial și liceal, cu accent pe dezvoltarea motricității. Se fol osesc
în general jocurile sportive.
Abordarea reacțională – se aplică în cazurile în care profesorii se axează mai mult
pe supravegherea copiilor în timpul unui joc, decât pe procesul de învățare. Nu este
recomandată pentru lecțiile din trunchiul comun.
Specialiștii domeniului au consemnat în ultimii ani importante modificări la
nivelul restructurării instruirii. Ținând cont de specificul educației fizice, specialiști
„tradiționali” nu văd un beneficiu din folosirea tehnologiei informației și comunicației
în procesul instruirii în domeniul educației fizice.

8
Activitățile cu caracter multi și intercultural din domeniul educației fizice și
sportului are mai multe obiective.
Educația fizică se referă la abordarea problemei educației copiilor cu cerințe
speciale din învățământul de masă ce poate oferii un climat benefic dezvoltării
armonioase și echilibrate . Aceasta oferă drepturi egale la educație pentru toți copiii.
Construirea unei echipe reprezintă o abordare care pune accent pe construirea
relațiilor d e comunicare dintre participanții grupului.
Această disciplină, spun specialiștii contribuie din ce în ce mai mult la
dezvoltarea intelectuală și socială a copiilor .
Educația fizică și sportul reprezintă activități practice prin excelență,
actualizându -se după noile reguli și contribuind în permanență la integrarea sa în ramura
științei .
Teoria educației fizice și sportului este exprimată din mai multe perspective.
Analizând teoriile, observăm aspecte comune precum :
– Aserțiuni asupra obiectivelor și sc opurilor educației fizice și sportului ,
care mobilizează același tip de personalitate
– La baza activităților sportive stau norme metodologice, etice,
organizatorice și educative
– Structura sistemelor de educație fizică și sport din diferite țării este le gată
la sisteme politico -ideologice
– Educația fizică și sportul trebuie înțeles ca proces instructiv – educativ.

Obiectivele principale ale educației fizice și sportului sunt pe de o parte
dezvoltare organică, emoțională, neuromusculară și dezvoltarea int eligenței și pe de altă
parte contribuția la o viață completă, dezvoltarea deprinderilor. Alte obiectiv e :
sănătatea mintală și fizică , dezvoltarea socială, morală și intelectuală dar și îmbogățirea
vieții personale.
Pentru promovarea activităților fizice, mai multe state ale Uniunii Europene au
emis Orientări colaborând cu organismele private în acest sens. Aceste orientări, reușesc
să redirecționeze o poarte din fonduri pentru a încuraja populația la cât mai multă
mișcare. „Sport și sănătate” este grupul format de Uniunea Europeană și este deschis

9
pentru participarea statelor membre, are ca obiectiv dispunerea orientărilor ce propun
priorități de promovare a activității fizice.
2002 -2006 a fost perioada în care s -a intervenit pentru combaterea obezității, atât
în privința alimentației, cât și în privința activităților fizice.
Orientările prezentate se adresează factorilor de decizie din statele membre
Uniunii Europene și inspiră adoptarea orientărilor la nivel național cu privire la
activitatea fizică.
OMS – Organizația Mondială a Sănătății are un rol foarte important în
comb aterea obezității. Recomandarea prin care oricine ar trebui să aibă zilnic minim 30
de minute de activitate fizică a fost implementată de OMS în 2002. Mai exact,
persoanele cu vârste între 18 – 65 de ani să desfășoare activitate fizică minim 30 de
minute/zi cu intensitate moderată, timp de 5 zile pe săptămână, sau 3 zile/săptămână cu
activitate de cel puțin 20 de minute. Persoanelor cu vârstă peste 65 de ani, le este
recomandată aceeași activitate precum celor tineri.
Activitatea pe care trebuie să o desf ășoare elevii este de activitate fizică moderată
timp de 60 de minute.
Sportul din abordare modernă rezultă caracteristici importante ale sistemului
național de educație fizică și sport din următorii factori:
– Scopul și obiectivele societății
– Orientarea la nivel internațional, global sau zonal cu privire la finalitățile
educației fizice și sportului
– Tradiția, nivelul de civilizație și infrastructura
– Caracterul
– Capacitatea de reglare la nivel global
Abordarea strategică a sportului să aducă activitatea sportivă internă la
standardele moderne la nivel internațional și să amelioreze schimbările petrecute în
România de -a lungul timpului, pentru prevenția pe viitor.
Tot mai multe state aleg să pună problematica cu privire la „ un mod de viată
sănătos” în s ubiectele de strategie națională vizând orizonturi de după anul 2020.
Datorită faptului că sportul are o importanță deosebită în starea de sănătate a
populației si a armoniei sociale, dezvoltării economice și al climatului social, România
a lansat o stra tegie să integreze interesele naționale și își asumă susținerea si dezvoltarea

10
Sistemului Național de Educație Fizică și Sport printr -un document de politici publice
ce îndeplinește condițiile „Programului de Guvernare 2017 -2020”.
Guvernul României prin Programul de Guvernare 2017 -2020 va implementa
următoarele măsuri:
– Susținerea înființării Asociației Sportive Școlare, la nivelul învățământului
din România
– Promovarea educației sportive și a voluntariatului în școli
– Integrarea activităților sportive în comunitatea copiilor cu dizabilități si cu
invaliditate
– Crearea unei viziuni mass -media pentru sport ca mod sănătos de viată.
– Susținerea și dezvoltarea practicării activităților fizice și sportive cu
implicarea administrației publice în special în mediul r ural
– Utilarea unităților școlare cu baze sportive și cabinete de medicină adecvată
sportului.
– Dezvoltarea sportului de masă
– Încurajarea sportului de performanță
– Susținerea financiară a profesorilor de specialitate pentru a se deplasa în
zonele dezavantaj ate
– Implementarea unui program național de promovare a sportului
– Conservarea resurselor umane din sport prin fonduri și sprijinirea acestora în
integrarea pe piața muncii.
– Organizarea competițiilor naționale între școli
– Susținerea financiară a taberelor s portive
– Dezvoltarea unei baze sportive minime la nivel de comună, localitate
– Adaptarea programului săptămânal al elevilor pentru introducerea activităților
extrașcolare
Pentru aceste condiții a fost lansată Strategia Națională pentru Relansarea
Sportului Românesc pentru perioada 2010 -2020 elaborată de Ministerul Tineretului și
Sportului.
În cadrul României conceptul de sport este asociat cu educația fizică, inclusă în
Sistemul Național de Educație Fizică și Sport, ce include ansamblul unităților

11
organizat orice, concepute la nivel național pentru perfecționarea dezvoltării fizice la
nivelul întregii populației.

B. Conceptul de aptitudine și capacitate

Termenul de aptitudine provine din limba latină din aptus care se traduce „capabil
de..” și are ca sinonime: „abilitate” și „capacitate„.
Reprezintă un complex de însușiri fizice și psihice individuale, specifice unui
individ și cu ajutorul cărora se pot desfășura anumite activități cu randament calitativ și
calitativ diferențiat.
Aptitudinile sunt îns ușiri ce pot fi valorificate în condiții favorabile. Dacă acestea
se dezvoltă și se perfecționează devin capacități ale individului.
Predispozițiile stau la baza aptitudinilor. Acestea sunt înnăscute . Până a avea
capacități, avem predispoziții pe care l e transformăm în aptitudini iar mai apoi acestea
devin capacități personale. Acțiunile negative cauzate de condițiile biologice , grupul
uman, culturale, sau psihologice pot distruge aptitudinile, deoarece acestea sunt
determinate de elemente exterioare p e care omul le întâlnește.
Aptitudinile pot devenii superioare, iar prima formă de superioritate a
aptitudinilor este talentul. Acesta din urmă este rezultat din mai multe aptitudini ale
persoanei care îi permit dezvoltarea sa ca om în societate din perspe ctive diferite. Unei
persoane talentate îi va fi mai ușor să facă ce altora le este greu. Talentul evoluează mai
apoi într -o altă formă și anume geniul.
Geniul este nivelul maxim al formelor de dezvoltare aptitudinală. Este o sinteză
complexă a aptitudi nilor ce conduc la condiția anormalității, condiția absolutului. Acesta
creează modele noi în activitate.

Caracteristicile aptitudinilor
– Doar acele însușiri ce favorizează desfășurarea unei activități sunt numite
aptitudini;
– Indivizii sunt diferențiați între ei de aptitudini, în special prin randament
calitativ și cantitativ;

12
– Gradul de dezvoltare al aptitudinilor este analizat după: rapiditate,
precizie, volum, eficiență și originalitate;
– Cu toate că au un rol în realizarea tipurilor de personalități aptitudinile se
deosebesc de alte componente;
Fig. 1 Aptitudinile

C. Tipuri de aptitudini
În funcție de efortul depus de individ și de viteza realizării activității diferențiem
aptitudinile.
După criteriul naturii proceselor psihice care concurează la exi stența lor :
– Aptitudini senzoriale (de a auzi , mirosi, vedea cu mai multă precizie decât cei
normali)
– Aptitudini psiho -motorii (executarea mișcărilor corporale, complexe combinate)
– Aptitudini intelectuale( – memorare, imaginarea, limbajul)
După gradul de specializare în activități :
– Aptitudini generale

13
– Aptitudini speciale
– Aptitudini sportive
– Aptitudini artistice
– Aptitudini tehnice
– Aptitudini științifice cu diferite ramuri
– Aptitudini filozofice
– Aptitudini teologice
După gradul de complexitate :
– Aptitudini s imple (auzul , percepția concentrarea atenției memorarea)
– Aptitudini complexe
După rolul mediului și eredității în formarea dezvoltarea aptitudinilor:
– Aptitudini înnăscute
– Aptitudini dobândite

Factorii ereditari nu au rol de determinare ci se referă la ansamblul de dispoziții precum:
– Particularități ale organelor de simț;
– Tipul de sistem nervos;
– Plasticitatea scoarței cerebrale;
– Particularități ale aparatului fonator .

D. Aptitudini psihomotrice – aptitudini motrice

Legătura dintre psihic și motric și dezvoltare a acesteia în cadrul științelor
interdisciplinare a fost denumita psihmotricitate, definite ca rezultat a l integrării
funcțiilor motorii și mintale, sub efectul maturizării sistemului nervos, ce vizează
raportul subiectului cu corpul sau și cu me diul înconjurător (Enciclopedia Universalis –
Franța 1990).
Așa după cum se regăsește în literatura de specialitate, psihomotricitatea
realizează : adaptarea pragmatica , adaptarea sociala adaptarea estetica, adaptarea
educative.
La început, studiile teoret ice analizau psihomotricitat ea mai ales în ceea ce
privește dezvoltarea motorie și raportul dintre aceasta și inteligenta, în prezent studiile

14
abordează structurile motorii în legătura cu stabilirea unor relații dintre acestea și
schema corporală și structura spațio -temporală . Studiul psihomotricitatii este important
și în organizarea procesului educativ – recuperator pentru toate categoriile de vârstele.
Astfel, educarea -reeducarea psihomotricitat ii se adresează ritmului, timpului, spațiului,
percep țiilor și controlului motricității.
Educarea -reeducarea psihomotricitatii se adresează, în aceeași măsura,
persoanelor cu diferiți coeficienți de inteligență , care prezintă unele tulburări ale
componentelor psihomotricitatii.
C. Păunescu evidențiază modul în care psihologia demonstr ează că actul motor
sta la baza organizării cunoașterii și a inventării, determinând, într -o propo rție
considerabilă, organizarea mintala a persoanei în cadrul schemelor motorii în care trebie
trebuie inclusă vorbirea și limbajul. Gestul, reprezintă o f ormă de comunicare.
Foarte mult realism și o notă apreciabilă de obiectivitate aparțin franc ezului
Lapierre, care, în primul volum al monografiei referitoare la “Reeducarea f izica”, își
exprimă opinia că noțiunea de psihomot ricitate este prea vastă pentru a avea o simplă
noțiune teoretică, doar o singură definiție și să devină ușor de înțeles pentru toată lumea .
Un alt specialist este de părere că psihomotricitatea trebuie î nțeleasă ca și studiu
psihologic asupr a schemei corp orale.
Referitor la aria psih omotricitatii, include precizia controlului , alegerea
răspunsului ade cvat, timpul de reacție și viteza mișcării:
– conduitele motrice de baza – coordonarea oculo -motorie;
– echilibrul static și dinamic, coordonarea dinamica ge nerala;
– conduitele neuromotorii – proprioceptiva și tonusul muscular;
– schema corporala, lateralitatea și orientarea temporalo -spatiala.
Vorbind despre studiul comportamentu lui motor, precizăm faptul că este foarte
important pentru activitățile corpora le, deoarece reacția motrică, ca orice manifestări
psihice, sunt răspunsuri elaborate la anumite st imulări. „Psihomotricitatea este expresia
maturizării și integrării funcțiilor motrice și psihice l a nivelul pretins de integrarea
funcționala buna a individ ului în ambianta.”
În ceea ce privește structura psihom otricitații un specialist opteză pentru trei mari
grupe componente :
– cunoașterea schemei corporale și a conștiinței de sine ,;

15
– conduitele motrice de baza ;
– conduitele perceptivo -motrice .
De-a lungul timpului s-au efectuat mai multe studii și se deosebesc trei spețe
generale și anume:
– modul în care se realizează relația cu sine;
– modul în care se realizează relația cu partenerii;
– modul în care se realizează contactul cu mediul încon jurător.
Se pot elabora obiecti ve ce urmăresc dezvoltarea psihometrie atât în ceea ce
privește evoluția , cat și a situației existente.
Literatura de specialitate oferă diverse păreri în legătură cu legile d e dezvoltare
psihomotricitatii. Pentru o bună relaționare între educația fizică și dezvoltarea socială,
ar trebui să se țină cont de etapele de creștere ale omului. Caracteristicile dezvoltării
motricității au ca scop dezvoltarea, maturizarea neuro -motrică și stimularea funcțiilor.
Acestea pot fi fol osite și în reeducarea copiilor sau tinerilor cu tulburări.
D. Ciumageanu și P Arcan prezintă aceste caracteristici ca fiind următoarele:
– dezvoltarea psihomotricitatii înregistrează salturi calitative ce au la baza
acumulările cantitative;
– prin acumularea de calitățile noi nu se pierd cele anterioare, ci se
acumulează;
– dezvoltarea se produce în etape diferite și cu caracteristici proprii fiecărei
categorii de vârstă;
– în intervale mici de timp apar transformări perman ente;
– frecvent, dezvoltarea este asincrona la nivelul diferitelor procese.
Aceste caracteristici pot fi dezbătute intens, dacă analizăm factorii ce îi
influențează;(vârstă, sex, starea de sănătate, factorii de mediu și experiența care se
îmbină în moduri diferite.) Prin sistemele de evalu are se stabilesc caracteristicile ce
influențează pozitiv).
Pe lângă factorii care determină caracteristicile ne putem raporta și la cele care
influențează evoluția psihomotricității și anume:
– primul factor este maturizarea nervoasă cu importanță deosebită la copii
în stadiile de dezvoltare pana în jurul vârstei de 5 ani și care continuă până la maturizarea
completă, la care un rol important îi joacă experiența câștigata prin acțiune;

16
– al doilea factor, este învățarea și experiența,;
– în sfârșit, al treilea factor este constituit de experiența și conduita motrică.
Din multitudinea manifestărilor psihice ale elevilor în activitățile sportive, studiul
comportamentului motor este important deoarece în activitățile corpului, predomină
latura motrică. În structura personalității, aptitudinile psihomotrice ocupă un loc
important, reușind ca la anumite stimulări să răspundă reacțiile motrice.
Educația psihomotrică este un obiectiv principal al educației fizice. Obiectivele
educației fizice și sportului form ulate de M. Epuran, scot în prim plan ce cuprinde
dezvoltarea psihomotrică:
a. Dezvoltarea capacității motrice
b. Dezvoltarea chinesteziei
c. Dezvoltarea priceperilor și deprinderilor motrice
d. Dezvoltarea capacității de lucru și de adaptare la sarcinile de mișcare
Astfel, psihomotricitatea este atât aptitudine cât și funcție complexă a
comportamentului omului.

Componentele psihomotricității :
– sensibilitatea chinestezică;
– simțul echilibrului;
– simțul ritmului și al aprecierii duratelor scurte;
– coordonarea membrelor – homo -laterală sau hetero -laterală;
coordonarea ochi – mână sau picior;
– coordonarea generală;
– agilitatea;
– precizia și stabilitatea mișcărilor;
– aprecierea oportunității acțiunilor în diferite momente de timp;
– lateralitatea;
– schema cor porală.
După M. Epuran (1976), componentele psihomotricității sunt:
a) Schema corporală;
b) Coordonarea dinamică segmentară și generală;
c) Lateralitatea;

17
d) Coordonarea statică – echilibrul;
e) Coordonarea perceptiv -motrice;
f) Rapiditatea mișcărilor;
g) Ideomotricitatea ca sinteză dinamică a schemei corporale și a coordonărilor
perceptiv -motrice cu sarcina motrică.
A. Fleishman (citat de Epuran, 1976), dă următoarele:
a) Precizia controlului, capacitatea de a executa mișcări adecvate
b) Posibilitatea combinării acțiunii mai multor segmente corporale;
c) Alegerea răspunsului;
d) Timp de reacție simplu și rapid;
e) Viteza mișcării;
f) Capacitatea de apreciere a vitezei de mișcare a unui obiect;
g) Dexteritatea manuală;
h) Stabilitatea brațului și a mâinii în timpul unui exercițiu;
i) Posibilitatea execuției rapide și exacte a mișcărilor din
încheietură;
j) Capacitatea de realizare a unei ajustări prin ochire.
L. Picq și P. Vayer au realizat o structură a funcției motrice:
a) Conduite motrice de bază;
b) Conduite neuromotorii.
c) Conduite și structuri perceptiv -motrice.

Etapele dezvoltării psihomotoriei
A. Pe planul motrocității distingem o perioadă spontană sau vârsta 3 -5 ani și o a
doua motrocitate organizate 5 -7 ani în care educația, face loc forței, preciziei
economiei și rapidității.
Dezvoltarea motorie la 1 -7 ani este o a treia perioadă a organizăr ii activității
de voluntariat, și se caracterizează prin rafinament dintre forță și corectitudine

Variabilele controlului postural și tonic:
 Variații ale amplitudinii articulare
 Studiul sinergiei de acțiune

18
 Complexitatea mișcării
 numărul mișcări simple
 planuri de acțiune
 numărul segmente implicate
 Tonusul de acțiune al mușchilor implicați
 Referințe la memoria de lungă durată LD și scurtă durată SD.
 Comportamente posturale
 bust
 membre superioare
 membre inferioare
 Viteza de execuție
 Experiențe, progrese

B. Planul dezvoltării intelectuale și afective :
– în stadiul inteligenței intuitive (de la 2 – 7 ani);
– în stadiul inteligenței concrete (de la 7 – 12 ani).

C. Planul dezvoltării comportamentului social
Între 2 și 4 ani comportamentul tinde să fie agresiv. Înaintarea în vârstă determină
adoptarea de către copii a unui comportament ce se întâlnește în cultura actuală.
Conduitele motrice de bază diferă instinctive și
cuprind :
a) Coordonare oculo -motorie;
b) Echilibru static și dinamic;
c) Coordonare dinamică generală.
Conduitele neuromotrice includ:
a) Proprioceptivitatea
b) Tonusul muscular.
Structurile și conduitele perceptiv -motrice cuprind :
d) Schema corporală;
e) Lateralitatea;
f) Orientarea tempo -spațială.

19
Aceste clasificări evidențiază faptul că nu este clară încă o definiție și o clasificare
exactă.

Testarea ca metodă de evaluare a capacităților psihomotrice
Necesitatea măsurării în sport s -a extins foarte mult pentru a identifica și rezo lva
problemele. Măsurarea reprezintă o atribuire a unor fapte continue sau discontinue care
continuă evaluarea datelor.
Testele au fost concepute ca instrumente de evaluare și dezvoltă psihologia
aplicată. Cu ajutorul testelor se poate identifica problem a psihomotrică. Este de fapt o
serie de probe care au ca scop identificarea particularităților de exprimare și gradul de
dezvoltare. Pentru a fi declarat „test” trebuie să îndeplinească două condiții esențiale :
Standardizarea și etalonarea.
Standardizarea – uniformizarea stimulilor prezenți pentru a identifica reacțiile ce
urmează a fi analizate, mai exact și mai complet.
– standardizarea instrucției date în legătură cu sarcina ce trebuie executată;
– standardizarea modului de cotare a reacțiilor.
Etalonar ea – reprezintă rezultatul care este măsurat folosind raportarea acestora
la cele obținute din analiza unui număr mai are al populației.
Valoarea testelor depinde de sensibilitate, validitate și fidelitate.
Dacă testele au valori reale , măsurăm rezultate le obținute mergând pe încredere,
asta reprezintă fidelitatea.
Pentru ca un test să fie fidel trebuie ca:
– stabilitatea rezultatelor să fie de durată;
– în cazul în care rezultatele au aceeași subiecți să fie stabile;
– să aibă caracter adecvat al probelor testului.
Validitatea unui test se referă la modul în care se măsoară trăsătura propusă spre
analiză.
Procedee de validare :
– validare empirică;
– validare predictivă ;
– validare de concurență .
Măsurări în domeniul cognitiv și afectiv

20
În sistemele de educație fizică și sport sunt luate în considerație și obiectivele de
ordin cognitiv și afectiv
Măsurarea în domeniul cognitiv urmărește obiectivizarea nivelului:
a) cunoștințelor;
b) înțelegerii;
c) posibilităților de aplicare a cunoștințelor;
d) capacității de analiză;
e) capacității de sinteză;
f) capacității de evaluare, de judecată – toate raportate la obiectivele stabilite
pentru diferitele activități de educație fizică sau sport.
Măsurarea în domeniul afectiv urmărește atitudinile de:
a) receptare a valorilor
b) răspuns – respectarea regulilor, dorința de a fi corect, satisfacția respectării
regulilor;
c) valorizare;
d) generalizare prin utilizarea valorilor etice sportive în viața de zi cu zi.

Studiul capacităților psihomotorii
Una di n capacitățile de bază ale educației fizice a fost și este considerată
îndemânarea. Termenul „îndemânare” a suferit de – a lungul timpului modificări și
diferite înțelesuri și sub -înțelesuri; astfel că a fost folosit mai bine de douăzeci de ani,
iar acum s -a înlocuit cu capacitate „coordinativă”.
Acestea se definesc prin aceleași componente ca psihomotrice.
Așadar putem folosii doar cu titlu informativ psihomotricitatea existența în
sistemul integrator a următoarelor:
– capacitatea de învățare motrică;
– capacitatea de adaptare și readaptare motrică;
– capacitatea de dirijare și control;
– capacitatea de combinare a mișcărilor;
– capacitatea de diferențiere a mișcărilor;
– capacitatea de orientare spațială și temporală;
– capacitatea de analiză chinestezică;

21
– lateralitatea;
– echilibrul static și dinamic;
– precizia;
– ritm;
– ambidextrie;
– capacitatea de reacție;
– capacitatea de coordonare generală și de coordonare între segmentele corpului;
– capacitatea de analiză statico -dinamică, vizuală, acustică.
Motricitatea copiilor
Sugarii (0 -1 ani)
Sugarii au o dezvoltare a sistemului nervos slabă și o capacitate senzorială
redusă. Activitatea motrică a nou -născuților implică un efort mare, cu un consum ridicat
de energie ce duce la apariția oboselii. Formele de activitate ale nou născuților sunt
diverse, pornind de la rostogoliri, târârea, mersul pe palme și genunchi, ridicarea și
mersul echilibrându -și corpul . În această perioadă cel mai mult se dezvoltă echilibrul,
care sta la baza funcțiilor motrice.
Ante-preșcolarii(1 -3 ani)
Această perioadă dezvoltă copilul pe plan somatic. Aproximativ 60% din
experiența de viață se acumulează în această perioadă. Se perfecționează formele de
mișcare, se dezvoltă comunicarea verbală. Un rol foarte important în dezvolta re, îl are
inițiativa, formând deprinderi specifice.
Mersul are trei etape:
 La 1 an – mersul inițial
 Între 2 -3 ani – mersul optimal
 După 7 ani – mersul adult
Preșcolarii (3 -6 ani)
„Perioada de aur a copilăriei” – este cea în care se dezvoltă și se diversifică
comportamentul copilului prin integrarea sa în mediul colectiv – la grădiniță.
Pe plan fizic, apar progrese evidente, modificări morfologice ce se vor vedea la
sfârșitul perioad ei, când trunchiul se definește. Tot în această perioadă se dezvoltă
ambele emisfere astfel că preșcolarul este ambidextru.

22
Jocul are un rol deosebit de important, copilul având posibilitatea de a -și alege
preferințele în materie de activități. Energia activă a copilului din perioada existentă
trebuie valorificată în diverse contexte care să îi stimuleze și mintea și corpul.
Antepubertatea (6 -10 ani)
Școlarul este supus unor serii de solicitări la capacitatea diferită fiind influențat
de mediul școlar pe plan psihic, personal și fizic.
Creșterea morfo -funcțională a școlarului este mult mai rapidă față de perioada
anterioară și este uniformă, masa musculară se dezvoltă mai lent permițând efectuarea
de mișcări ample. Cantitatea de efort depusă este mai mare fiindcă forța musculară este
redusă.
Pubertatea (10 -14 ani)
Activitatea predominantă în această perioadă este instruirea școlară în care se
dezvoltarea somatică se realizează într -un ritm accentuat . Se dezvoltă musculatura prin
alungire, însă for ța nu prezintă creșteri semnificative. Pubertatea este perioada în care
se dezvoltă mai mult membrele decât trunchiul dând un aspect neuniform al corpului.
Articulațiile nu prezintă mobilitate cu valori ridicate. Aptitudinile aerobe sunt cele care
se pot d ezvolta cu succes în această perioadă, datorită aparatului respirator ce se dezvoltă
substanțial.
Majoritatea deprinderilor motrice se pot evidenția în această perioadă cu accent
pe viteză și pe rezistență. Un alt obiectiv al pubertății este însușirea e lementelor tehno –
tactice.
Adolescenții (14 -18 ani)
Această etapă are 3 subetape:
– preadolescența (14 -16 ani)
– adolescența propriu zisă (16 -18 ani)
– adolescența prelungită (18 -25 ani)
Adolescentul primește influențe școlare și familiale astfel că pers onalitatea sa
suferă modificări majore. Deprinderile dobândite anterior trebuie perfecționate în
această etape.

E. Orientări actuale în teoria și practica evaluării rezultatelor școlare

23
Încă din cele mai vechi timpuri, evaluarea a fost folosită ca acțiune pedagogică
de instruire. În evoluția tehnicilor de evaluare, mai ales a randamentului școlar, există
mai multe etape.
Folosirea examinării scrisă și orale la examene a fost introdusă destul de târziu în
societate. În Paris, în 1215 s -a folosit prima probă orală la universitate. În 1702 au fost
introduse la Universitatea din Cambridge, iar mai apoi au fost adoptate de învățământul
elementar și secundar.
Probele scrise au fost regăsite ca mijloc de evaluare în secolul XVIII, iar la
jumătatea secolului XIX, a u fost introduse de autoritățile școlare și la sfârșitul secolului
apare ca știință a testelor – Psihotehnica. Pentru început testele aveau obiectiv,
investigarea psihicului omului, iar mai apoi adaptate pentru măsurarea inteligenței,
aptitudinilor, cunoșt ințelor elevilor și a dezvoltării psihomotrică. După Primul Război
Mondial, testul cunoaște răspândir ea la scară largă.

Contribuții la evoluția teoriilor evaluării
Tema evaluării a fost și este în continuare o adevărată problemă pentru psihologi,
socio logi și alți specialiști. În țara noastră s -au preocupat în acest sens specialiști
precum: V. Pavelescu, S Hazgan, I.T. Popescu, I. Jinga, precum și alții, publicând serii
întregi de referință. Pe plan mondial, de această problemă s -au preocupat specialiș ti ca:
G. de Landsheere, B. Bloom, H. Barrow, R. McGee.
S-au creat diverse sisteme de evaluare în educația fizică precum:
EUROFIT, SUVA, SNE, etc., după ce mai multe cercetări au fost contribuit la
dezvoltarea teoriei evaluării, concretizându -se în aceste programe.

Fundamentele teoretice ale evaluării
Toate activitățile importante, umane și nu numai presupun procese de
evaluare empirică, științifică chiar și în educație fizică ce face parte din educația
generală.
Concepte de evaluare
Pentru evaluare au fost în funcție de modul de abordare și forma teoretică, există
mai multe definiții.

24
Cibernetic vorbind, Evaluarea este un act de ameliorare pe termen lung a
sistemului. Astfel evaluarea devine însăși punct al procesului în autoreglarea sistemului.
O altă definiție prezintă evaluarea ca fiind parte integrală din programul
educațional care determină gradul în care obiectivele au fost atinse sau nu.
OCEDE ( Centre pour la Rechereche et l'Inovation dans l'Enseignement) , în 1980
considera că din procesul instr uctiv -educativ este necesar să facă parte și evaluarea
rezultatelor.
Sunt distinse trei mari planuri de inserție a conceptului de evaluare propuse de
Gescalon și anume:
 Concepe o evaluare;
 A face o evaluare;
 A exprima o evaluare.
Alți specialiști propun trei mari grupe pentru a definii evaluarea:
Evaluarea – măsură; Acest tip de evaluare are ca avantaje: sprijinirea direct pe
măsurare exactă, e fidelă, iar datele pot fi prelucrate extrăgând date corecte.
Dezavantajul acestui tip de evaluare este : elimină și nu țin cont de rezultate ce nu mai
pot fi măsurate.
Evaluarea congruență; Aceasta prezintă următoarele avantaje: oferă date atât
elevului cât și programului, acțiunea este implicată total în planul de învățământ.
Dezavantaje: există riscul evaluatorulu i de a fi mai mult tehnic, axându -se pe obiective,
evaluarea poate fi mai mult o acțiune secvențială.
Evaluarea – judecare; are ca avantaje: oferă o vastă oportunitate, este permisivă
și nu se pot pierde datele în timp. Dezavantaje: criteriile sunt ambigue , se pot trage
concluzii greșite, se bazează pe rutină și fapte ce nu sunt concrete.
Reprezintă un act obligatoriu într -un sistem cu obiective clare reprezentând
procesul prin care se obțin informații utile ce ajută la decizii ulterioare.
Până acum câțiv a ani evaluarea era limitată doar la aproximarea rezultatelor.

Tipuri de evaluare
a) evaluare iniț ială
b) evaluare cumulativă sau sumativă
c) evaluare continuă.

25
 Evaluarea inițială – acest tip de evaluare se efectuează în faza inițială a
programului de instruire și are ca scop stabilirea stării acțiunii pe care o evaluăm.

Fig.2 – Evaluarea iniț ială

 Evaluarea cumulativă – este modul tradițional de evaluare a rezultatelor
activității și se realizează prin verificarea, încheiată prin controlul final asupra întregului
proces al activității evaluate. Ea se efectuează la încheierea unor perioade mai mari de
timp.

Fig.3 – Evaluarea cumulativă

 Evaluarea continuă – formativă
Aceasta se efectuează prin măsurarea rezultatelor pe întreaga perioadă din
program. Reprezintă estimarea fazelor programului, a secvențelor și a rezultatelor
obținute
Fig.4 – Evaluarea continuă – formativă

26
Astfe l, evaluarea formativă este parte din proces și urmărește sesizarea unor
disfuncții pentru a putea fi corectate.
Are două trăsături majore:
1. Ritmul evaluării este mai lent, frecvența mai mare;
2. Diferența mică a perioadei dintre evaluare și modificările acți unii de
evaluare.
Rolul acestui tip de evaluare este acela de diagnosticare și ameliorare.
În prezent există în dezbatere și evaluarea primară și cea secundară.
Tot în dezbatere se află și tema autoevaluării, subiect despre care se spune că
ar putea fi c apacitatea omului de a -și aprecia în mod obiectiv rezultatele obținute în
urma unei activități.
Funcț iile evaluării
1. Funcția de constatare;
2. Funcția de diagnosticare;
3. Funcția predictivă.
Alte funcții: funcția socială și funcția pedagogică
Funcția de constatare oferă date necesare pentru punerea în practică a măsurilor
de ameliorare. Operațiile ei sunt:
 Colectarea rezultatelor;
 Rezumarea acestora;
 Interpretarea informației colectate.
Funcția de diagnosticare dă informații cu privire la date le pozitive pe de o parte
și pe de altă parte datele negative, reușind să stabilească un diagnostic.
Funcția de predictivă reprezintă constatarea și furnizarea informației cu privire la
situația în care se află procesul evaluat și sugerează idei ce pot fi de ajutor în etapele
următoare.
Funcția socială – evaluarea în învățământ ce are ca scop să confirme sau să
infirme cunoștințele fără de care nu se poate desfășura activitate socială în condiții
optime.
Funcția pedagogică apare în relația profesor -elev. P resupune și detalierea
rezultatelor prin evaluarea efortului profesorului.
Scopurile evaluării

27
Acestea variază în funcție de structură și de perspectivă.
– Colectarea corectă a informațiilor ce relevă cât mai bine statutul realizării
obiectivelor;
– Folosirea datelor obținute numai în ceea ce privește ameliorarea
problemei;
– Furnizarea factorilor de decizie, informații despre domeniu, subiect,
proces;
O altă perspectivă ne prezintă următoarele:
– Stabilirea performanțelor prin metoda notării ce permite gruparea elevilor
în grupe de instruire și recomandarea unui anumit tip de exerciții;
– Pe baza unor trăsături cu scop de îmbunătățire a metodici instruirii se
realizează clasificare pe grupe;
– Selectarea unor elevi dintr -un grup după anumite criterii;
– Cunoașterea efe ctelor motivaționale ale evaluărilor;
– Menținerea nivelului prin măsurare și evaluare ce permit observarea
gradului în care profesorul realizează obiectivele. În cazul în care acestea nu sunt bine
puse la punct, trebuie modificat procesul de instruire;
– Împă rtășirea experiențelor cu elevii și profesorii;
– Îndrumarea cercetării.
În concluzie, scopurile nu urmăresc doar stabilirea și cunoașterea rezultatelor, ci
analiza fiecărui rezultat și îmbunătățirea lui, dacă este cazul.
Principiile evaluării
Principiile sunt teze generale ce oferă un sens funcțional procesului, asigurând
premise pentru realizarea obiectivelor în condiții eficiente.
Acestea sunt:
1. Programul de măsurare trebuie să fie în concordanță cu principiile
filosofice despre viață și educ ație;
2. Toate măsurările trebuie să fie făcute ținând cont de obiectivele
programului, pentru o evaluare eficientă;
3. Testarea este o parte a măsurării, iar măsurarea face parte din evaluare;
4. Măsurarea ș i evaluarea pot fi realizate ș i verificate numai de cătr e
specialiști calificaț i;

28
5. Rezultatele măsurării ș i evaluării trebuie să fie analizate în funcție de viața
subiectului;
6. Măsurarea ș i evaluarea sunt instrumente care joacă au rol major în
procesul educațional;
7. Măsurarea și evaluarea se bazează pe faptul concrete, existente care sunt
măsurabile;
8. Abilitățile inițiale ale elevilor trebuie măsurate, pentru a analiza mai apoi
performanțele lor, la finalul sezonului;
9. În toate măsurările trebuie folosite numai testele valide și obiective.

Erori în evaluarea di dactica
Erorile în evaluare apar din anumite efecte și situații care tulbură evaluarea.
Efectul „Halo” – constă în faptul că cei care efectuează evaluarea nu observă
dacă rezultatele bune de la educație fizică pot afecta rezultatele de la alte materii.
Eroarea de generozitate – apare când evaluatorul are motive subiective sau
obiective de a acorda elevului note mari care nu reflectă realitatea.
Efectul Oedipian – reprezintă aprecierea rezultatelor care este influențată de
opinia celui care efectuează eval uarea.
Efectul „Blând” – este caracterizat de tendința de apreciere cu mai multă
compasiune persoanelor cunoscute decât cele necunoscute.
Ecuația personală a evaluatorului – evaluatorul își formează o serie de criterii
proprii. Unii evaluatori au criterii mai generoase, alții sunt mai critici și exigenți.
Efectul contrast – aprecierea a două însușiri contrastante. Un elev va obține note
bune la o evaluare după rezultate slabe, iar la o evaluare cu rezultate excelente va obține
apreciere mai slabă.
Efectul ordine – menținerea aceluiași nivel de apreciere .
Eroarea logică – implicarea personalității profesorului sau a elevului în
evaluarea; tratarea evaluării cu subiectivitate. Alți factori externi pot influența
rezultatele evaluării precum, oboseala, stresul, etc.
Metode de evaluare în educația fizică
Metodele de evaluare sunt grupate după mai multe crierii după cum urmează:
 În funcție de etapele evaluării :

29
– de verificare;
– de apreciere;
– de notare.
 În funcție de conținutul evaluării :
– de evaluare a stării de creștere și dezvoltare fizică;
– de evaluare a capacității motrice;
– de evaluare a fitnessului;
– de evaluare a capacității de efort.
 În funcție de componentele modelului de educație fizică:
– de evaluare a cunoștințelor teoretice;
– de evaluare a nivelul ui de dezvoltare a dezvoltare;
– de evaluare a nivelului de dezvoltare a calităților motrice ;
– de evaluare a nivelului de însușire a priceperilor motrice;
– metode de evaluare a capacității de practicare.
 În funcție de dimensiunea secvenței de instruire ale căr ei efecte sunt
evaluate:
– probe inițiale;
– probe curente;
– probe bilanț .
 În funcție de nivelul la care se efectuează evaluarea:
– metode de evaluare a eficienței procesului instructiv -educativ;
– metode de evaluare a eficienței procesului de educație fizică;
– metode de evaluare a eficienței sistemelor și subsistemelor educației
fizice.
 După natura probelor:
– practice;
– orale;
– scrise.
 Ținând cont de persoana care evaluează:
– de profesor;
– de elev;
– de alte persoane.(inspector director)

30
 În funcție de circumstanțele aplicării evaluării :
– aplicarea unor probe;
– observarea activității;
– consultarea cu alte persoane.
Analizând aceste clasificări, observăm că acestea corespund criteriilor de
evaluare:
– progresul realizat;
– cantitatea și calitatea elementelor urmărite prin programă;
– capacitatea de a aplica elementele în practică;
– capacitatea de a practica exercițiile fizice;
– atitudinea față de educație fizică;
– nivelul de dezvoltare fizică a elevului.
După alte criterii, putem clasifica metodele de evaluare astfel:
A. Metode de verificare:
– Absolvirea probelor specifice sistemelor de evaluare;
– Absolvirea probelelor stabilite de profesor;
– Absolvirea probelor teoretice;
– Măsurarea indicilor de dezvoltare armonioasă;
– Îndeplinirea unor sarcini de natură organizatorică;
– Executarea unor deprinderi în condiții de concurs.
B. Metode de apreciere și notare:
– Metode de apreciere și notare scrise;
– Pe baza unor bareme;
– Prin comparația unor rezultate la nivel de grup;
– Prin executarea tehnică sau tactică deprinderilor motrice în condiții de
exersare parțială.
Exigențe metodologice
Fiecare metodă are avantaje și limite, astfel încât fiecare dintre acestea trebuie s
a fie adaptată contextului în care este utilizată, precum:
– Obiectivele urmărite;
– Vârstă;
– Natura conținutului;

31
– Tipul de decizie.
Fig5. Schema categoriilor metodelor

Criteriul Metode
În funcț ie de nivelul la care
se efectuează evaluarea • Metode de evaluare a eficienț ei procesului instructiv -educativ
• Metode de evaluare a eficientei sistemului de e.f.s.
• Metode de evaluare a eficientei subsistemelor e.f.s.
În funcț ie de etapele
evaluării • Metode de verificare
• Metode de apreciere
• Metode de notare
În funcț ie de conținutul
evaluării • Metode de evaluare a stării de creștere ș i dezvoltare fizică
• Metode de evaluare a capacită ții motrice
• Me tode de evaluare a fitnessului
• Metode de evaluare a capacităț ii de efort
• Metode de evaluare
• Metode de evaluare a atitudinilor
În funcț ie de persoana care
efectuează evaluarea • Evaluare efectuată de profesor
• Autoevaluare efectuată de elev
• Evaluarea efectuată de alte persoane
În funcț ie de componentele
modelului de educați e
fizică • Metode de evaluare a cunoștințelor teoretice
• Metode de evaluare a nivelului de dezvoltare fizică
• Metode de evaluare a nivelului de dezvoltare a calităților motrice
•Metode de evaluare a nivelului de însușire a
deprinderilor/priceperilor motrice

32
CAPITOLUL II. EVALUAREA RANDAMENTULUI ÎN EDUCAȚIE
FIZICĂ ȘI SPORT
A. Principii ale măsurării în educație fizică și sport
Măsurarea reprezintă o operație prin care expresia cantitativă a fenomenului este
organizată sub forma ordinii de mărime.
Măsurarea implică determinarea modului de manifestare a fenomenului urmărit.
Măsurarea face parte din procesul metodologic d e cunoaștere a fenomenelor
educației și prezintă un proces complex, din cauza fenomenelor ce apar în sistemul de
practică a acestora.
Actul de măsurare, oferă informații fixe referitor la activitatea măsurată sau
despre un aspect al acesteia.
Instrumente d e măsurare și evaluare
Principalele instrumente sunt : testul și chestionarul, alte instrumente ce pot fi
folosite: proba practică și concursul.
Proba practică este forma de măsurare a capacităților de a aplica cunoștințele și
gradul de stăpânire a deprind erilor anterioare.
Concursul se folosește în evaluarea activității motrice și reprezintă competiția
dintre două sau mai multe persoane ce sunt clasificate fiind la același nivel.
Cele mai utilizate unități de măsură sunt de timp, de spațiu, de forță, dar ș i cele
de acumularea punctelor.
Tipuri de mărimi
1. Mărimi ce pot fi măsurate direct
2. Mărimi ce nu pot fi măsurate direct
În domeniul educațional, modul de măsurare este influențat de natura
fenomenelor ce sunt măsurate.
Unele fenomene nu pot fi măsurate de oarece prin excelență au un caracter
calitativ.
Etapele măsurări:
o Definirea clară a fenomenului, sau a caracteristicilor acestora, care
urmează a fi măsurate.
o Stabilirea metodei pe care o vom folosi.
o Alegerea aparatelor pe care le vom utiliza.

33
o Determinarea condițiilor în care se va efectua măsurarea.
o Efectuarea măsurării propriu -zise.
o Înregistrarea datelor.
o Prelucrarea datelor.
o Evaluarea rezultatelor.
o Interpretarea rezultatelor.
o Valorificarea rezultatelor.
Funcțiile măsurării
– Este elementul pri ncipal care leagă teoria de cercetare;
– Realizează descrierea sistematică a domeniului analizat;
– Permite condensarea informației prin expresii matematice;
– Favorizează standardizarea cercetărilor, generalizarea și teoretizarea;
– Măsurarea este indispensabilă în legi.
Rezultatele măsurării
Rezultatele, sunt de fapt, informațiile obținute după acțiunea de măsurare.
Acestea pot fi sub formă de cifre, simboluri sau clasificări. Indiferent de forma pe care
o au, acestea au următoarele atribuții:
– Precizia – este o calitate fără de care rezultatele nu ar fi apropriate de
valoarea adevărată.
– Repetabilitatea – calitatea măsurătorii repetate de a da rezultate de fiecare
dată apropiate.
– Justețea – acea calitate de măsurare repetată, de a da rezultate cu valori
apropiate de valoarea adevărată.
Erori de măsurare
Eroarea de măsurare este diferența dintre vouă valori obținute în urma unor
măsurători ce nu au același rezultat.

34

Figura 9. Erorile de măsurare (C. Florea, 1983, citat de M. Epuran, 2005)

B. Relația obiective -probe de evaluare
Evaluarea care se bazează pe obiective ce sunt formulate în termeni de
comportament ce poate fi măsurat, evidențiază pași importanți în depășirea
tradiționalismului, în acest domeniu.
Interesul asupra acestor obiective ale activităților și evaluarea rezultatelor este
determinată de teoria că obiectivel e urmărite contribuie la ameliorarea sistemului, astfel
încât este posibilă evaluarea proceselor înregistrate.
Există o interdependență între corelarea proceselor de evaluare și determinarea
obiectivelor.

ERORI DE MĂSURARE

ERORI SISTEMATICE

ERORI
ALEATOARE

VARIABILE

ERORI ELEMENTARE

OBIECT

OPERATOR

APARATURĂ
METODĂ DE
MĂSURARE

EXTERIOARE

CONSTANTE

35
S-a confirmat că organizarea științifică a evaluă rii postulează primatul
obiectivelor. Rolul acesta se formează pe următoarele afirmații:
1. Obiectivele reprezintă condiția evaluării rezultatelor obținute în procesele
educaționale.
Prin compararea rezultatelor cu cele care caracterizează grupul de subiecți;
Prin compararea rezultatelor cu cele așteptate.
În evaluare, se pleacă de la stabilirea normelor de cerințe. Astfel există două
modalități de apreciere.
2. Existența obiectivelor determinate oferă exactitate.
3. Evaluarea din afara obiectivelor are caracter gl obal,
4. Prin stabilirea obiectivelor, persoanele vizate pentru evaluare, reușesc să –
și autoevalueze progresul în vederea atingerii obiectivelor.
Numărul obiectivelor poate fi în corelație cu numărul de probe pentru evaluare.
O P.
Un rol foarte important îl are necesitatea de operaționalizare a obiectivelor, care
are ca scop, o mai bună evaluare a activității.
Ținând cont de aceste ipoteze, observăm cât de importante sunt obiectivele pentru
procesele de evaluare în activitățile motrice, deoarece au statul de ghid pentru stabilirea
proceselor de activitate ce urmează a fi evaluată.
C. Testarea privind dezvoltarea somato -psihică
Psihosomatica a fost supusă de -a lungul timpului unor multiple variante de
cunoaștere.
A fost cunoscută ca fiind un mod de a concepe medicina și chiar ca fiind o
specialitate medicală. Psihosomatica se ocupa de persoana bolnavă, nu de boală, astfel
că psihosomatica, ține mai mult cont de problemele de ordin moral pe care bolnavul
le-a avut pe parcursul vieții, în funcție de temperamentu l său.
Evaluarea dezvoltării psihosomatice este o acțiune importantă prin care se
deduce dacă persoana supusă evaluării se încadrează în limitele normale, observând
schimbările din organism.
Măsurătorile se fac la etape diferite din viața unui individ și s cot în evidență
dinamica proceselor de creștere.

36
Somatometria reprezintă ansamblul de măsurători antropometrice ce stau la
baza calculării unor indici specifici, ce apreciază nivelul de creștere și dezvoltarea
fizică.
Măsurătorile sunt clasificate astfel:
– Dimensiunea longitudinală – înălțimea, bustul, lungimea membrelor;
– Dimensiunea transversală – diametrul bitemporal, lățimea palmelor și a
piciorului;
– Dimensiunea sagitale – anteroposterior al capului, al toracelui;
– Dimensiuni circulare – perimetrul capului, toracelui, șoldului, gleznei,
gambei;
– Dimensiuni ale masei somatice – greutatea și compoziția corporală:
Determinarea plicilor – plica tricepsului, bicepsului, coapsei, abdominală.
Evaluarea psihosomatică reprezintă testarea inițială a elevilor p entru înscrierea
în învățământul primar. După împlinirea vârstei de 6 -7 ani, părinții trebuie să solicite
această evaluare.
Evaluarea este condusă de unul din consilierii școlii sau de un logoped. Durata
testării este de 20 -30 de minute și le este permis și părinților să asiste. Copilul, pentru
a primii recomandarea pentru înscrierea la clasă trebuie să treacă evaluarea cu cel puțin
75%.
Se măsoară gradul de aptitudini și abilități pe care le deține elevul și urmărește:
1. Dezvoltarea cognitivă; 2. Competențele sociale și emoționale.
1. Dezvoltarea cognitivă se stabilește pe baza a 4 criterii:
a) Atenția și memorarea;
b) Gândire a;
c) Limbajul;
d) Competențele matematice.
2.Competențele sociale și emoționale sunt urmărite pe întreaga perioadă a
activității de către psiholog, inclusiv emoțiile copilului în diferite situații.
Evaluarea somatică, de obicei este asigurată de medicul de familie, dar
psihologul are dreptul să urmărească pe perioada evaluării, dezvoltarea motricității.
După Tipurile Psihologice stabilite de Jung, există 4 caracteristici ale
personalității:

37
1. După direcția activității : introvertit /extravertit
2. După modul de asimilare: Senzorial/Intuitiv
3. După procesul utilizat în luarea deciziilor: Reflexiv/afectiv
4. După metoda de procesare a informației : Judecativ/Perceptiv.

Exemplu Model cerere pentru evaluarea Psiho -somatică
Nr……………./…………………
MODEL -CERERE

Subsemnatul………………………………………………., în calitate de
părinte/tutore legal instituit al copilului .…………………………..………..,
născut la data de …./…./…….. (zz/ll/aaaa) , cu domiciliul în (strada, numărul., bocul,
apartamentul,
sector/localitate) …..…………………………………………………………… ….
……………………………………………………, din circumscripția
școlii………………………………………,
sector/localiate………………………………….solicit, în conformitate cu art. 5/art. 6 din
Metodologia de i nscriere a copiilor in invatamantul primar pentru anul școlar
………………….., aprobată prin OMEN 3434/25.03.2013, evaluarea psihologică a
acestuia, în vederea înscrierii în anul școlar 2013 -2014 în:

5. clasa pregătitoare;

6. clasa I.
(se bifează op țiunea dorită)

Totodată, men ționez faptul că,în anul școlar …………………:

7. fiul/fiica …………………………………………. este înscris(ă) și frecventează
grupa …………………………………. din cadrul Grădiniței de
copii………………………………………………..

38
8. fiul/fiica ……………………………………………………nu frecventează grădinița.
(se bifează varianta care corespunde realității)

Data:
Semnătura părintelui /tutorelui legal instituit:

FIȘĂ -exemplu –

EVALUARE PSIHOSOMATICĂ ÎN VEDEREA ÎNSCRIERII ÎN CLASA
PREGĂTITOARE
(pentru copiii care NU au 6 ani împliniți)

Vă rugăm să marcați un singur răspuns la fiecare afirmație. Încercuiți DA, în cazul în
care copilului manifestă comportamentul. Încercuiți NU, în cazul în care copilului
NU manifestă comportamentul.

Nr.
crt. Domeniul Exemple de
comportamente Copilul manifestă aceste
comportamente Data:
Numele și
prenumele
copilului: Numele și prenumele
persoanei care însoțeste
copilul la evaluare:
Data nașterii: Vârsta la data:
Copilul
frecventează
grădinița? DA NU Unitatea de învățământ la care este înscris:
Grupe
frecventate: Mică Mijlocie Mare
DA NU DA NU DA NU
Evaluatori:

Centrul de evaluare: (unitatea școlară)

39
1.

A

Funcționare
cognitivă
(atenție și
memorie)
și motricitate

Se concentrează la
activitate minimum 20 min.
(se apreciază observând
copilul pe întreaga durată a
evaluării) DA
NU

Ilustrează prin desen o
secvență dintr -o poveste
citită de adult (maximum
20 de cuvinte) DA NU
Colorează cu o culoare
indicată obiectul/obiectele
menționat/e dintr -un șir de
obiecte date, reprezentate
prin desen DA NU
1.

B Funcționare
cognitivă

Categorizare Sortează obiectele în
categorii, clasificându -le și
comparându -le după un
criteriu (mărime, culoare,
formă) DA NU
Identifică un obiect care nu
aparține unui grup DA NU
1.

C Funcționare
cognitivă

Limbaj/comunicare
-comprehensiune – Răspunde la întrebări,
având ca suport o
imagine/fotografie
DA NU
1.

D Funcționare
cognitivă
Limbaj/comunicare
-prerechizite
pentru scris -citit Identifică, în mediul
apropiat, mesaje scrise sub
formă de semne sau
simboluri (etichete, semne
de circulație etc.) pe care le
întâlnește în mediul
apropiat DA NU
Identifică cu ce sunet
începe un cuvânt
(maximum 3 cuvinte,
cuvinte care nu încep cu
aglomerări de consoane) DA NU
1. Funcționare Estimează global cantitatea
(mai multe, mai puține, DA NU

40

E cognitivă

Competențe
matematice tot atâtea), lungimea (mai
lung, mai scurt), utilizând
jucării/obiecte
Face diferența între litere și
cifre aflate într -un șir dat de
cel puțin 5 elemente DA NU
2. Competențe sociale
și emoționale Împărtășește celorlalți
informații despre
jucăria/jocul preferat DA NU
Recunoaște emoții
(bucurie, tristețe, mirare)
vizualizând un șir de
imagini/fotografii DA NU

NOTARE:
Itemii utilizați pentru ilustrarea exemplelor de comportament, precum și modalitatea de
desfășurare a activității de evaluare intră în sfera de responsabilitate a evaluatorilor.
Fiecare comportament manifestat de copil (pentru care se încercuiește răspunsul DA) se
cotează cu 1p.
Se totalizează punctele și se compară cu punctajul total, calculându -se procentajul
individual astfel: (p/P) x 100, unde P = punctajul maxim posibil și p = punctajul total al
copilului.
Dacă procentajul individual are valori cuprinse între 75% -100% , se recomandă înscrierea
copilului în clasa pregătitoare. Dacă procentajul individual are valori sub 75%, se
recomandă înscrierea copilului în învățământul preșcolar, grupa mare.

D. Modele de evaluare în educația fizică românească
Modelul reprezintă rezultatul construcțiilor imaginare, ce s -au format pe baza
raționamentelor de analogie care duc spre reproducerea unui fenomen original.
Modelul este reproducerea originalului la nivelul elementelor principale.
Referitor la educația fizică au fost evidențiate următoarele caracteristici:
– Să fie fidel și ușo r cu originalul pentru dovedirea eficienței;
– Să fie omogen și mai abstract decât originalul;
– Să fie sistem închis în perioada demersului și să nu mai poată fi modificat;
– Să fie precis în ordin calitativ și cantitativ;
O tipologie a modelelor poate fi preze ntată astfel:

41
 În funcție de modelul de concretizare:
– Modele ideale;
– Modele materiale;
 În funcție de perioada de timp pentru care se elaborează:
– Modele finale;
– Modele intermediare;
– Modele operaționale;
 În funcție de calitatea lor:
– Modele logice;
– Modele matematice;
– Modele empirice.
Educația fizică stabilește modele pentru diferite stadii de evoluție structurate pe
următoarele:
– cunoștințele de teorie specifică;
– capacitatea de organizare;
– calități motrice;
– deprinderile motrice;
– capacitatea de practicare a exercițiilor fizice.

FISA INDIVIDUALA
Pentru înregistrarea rezultatelor obț inute la susț inerea probelor de evaluare
Elevul ………………………. Anul naș terii …………………. Sexul …………
N
Nr
c
Crt Probe de evaluare
Din Sistemul național Eval.
init. Cl. …… Cl. …… Cl. …… Cl ……
An sc.… An sc .… An sc.… An sc . ….
Perf. Not
a Perf Not
a Perf Not
a Perf. Not
a
1 Flotări
2 Tracțiuni din atârnat
3 Tracțiuni pe banca de
gimnastică

42
4 Ridicarea trunchiului
din culcat dorsal, 30”
5 Ridicarea picioarelor
din culcat dorsal, 30”
6 Ridicarea trunchiului
din culcat facial, 30”
7 Ridicarea bazinului
din aș ezat, 30”
8 Săritura în lungime de
pe loc
9 Săritura peste banca
de gimnastică, 30”
10 Navetă 5X10m
11 Alergare de viteză pe
50m cu start sus/jos
12 Alergare de rezistență
cl. V -VI 600m F,
800m B, cl. VII -VIII
800m F,1000m B
13 Săritura în lungime cu
elan
14 Săritura în înălț ime cu
pășire
15 Aruncarea mingii de
oina (m)
16 Elemente acrobatice
izolate
17 Exercițiu la sol
18 Sărituri la un aparat
de gimnastică
19 Procedee tehnice
izolate

43
20 Structura tehnico –
tactică
21 Joc bilateral
22 Probe de evaluare
curentă
……………………
23 ………………………
24 ………………………
25 ………………………
26 ………………………
Date semnificative care pot influența notarea :
1 Starea de sănă tate
2 Atitudinea fata de
procesul de
învățământ
3 Aptitudini native

E. Sistemul Național Școlar de Evaluare la Disciplina Educație Fizică și Sport,
valabil din anul 1999
Sistemul Național Școlar de Evaluare la Disciplina Educație Fizică și Sport a
fost introdus pentru prima dată în Romania în 1999 pentru învățământ primar,
gimnazial, liceal și profesional.
Sistemul cuprinde:
 Metodologia de aplicare a sistemului;
 Capacități și componențe supuse evaluării;
 Probe de control;
 Criteriul minim de promovabilitate;
 Descrierea probelor.
Este un document definitoriu al educației fizice școlare și a fost elaborat de MEC,
prin departamentul Serviciul Național de evaluare și Examinare. Are ca obiectiv

44
principal, determinarea efectelor aplicate de programa școlară la nivelul a două
componente, calitatea motrică și deprinderi și priceperi motrice.
De-a lungul timpului s -a dovedit exactitatea aprecierilor. În prezent sistemul nu
mai îndeplinește toate cerințele de evaluare a nivelului de realizare a obiectivelor.
Sistemul de evaluar e face parte din reforma învățământului din Romania.
Evaluarea, conform acestui document, este o componentă stabilă, ce are rol de a regla
procesului de învățământ.
Pentru lecțiile opționale, profesorii au obligația de a elabora probe de control
specifice suplimentare, față de cele din programa școlară.
Profesorii de specialitate pot opta pentru diverse instrumente de evaluare regăsite
în sistem.
Metodologia de aplicare a sistemului
Primul sistem de evaluare național a apărut în 1973 și a fost perfecționa t în 1974
și 1986 . Este aplicabil și pentru lecțiile de aprofundare.
Elevul, în funcție de schema orară, va susține probe de control astfel:
– Ciclul primar – două evaluări ale calităților motrice , două la deprinderi de
bază și două la priceperile motrice sportive;
– Ciclul gimnazial – una/două evaluări la forță, două la atletism și una la
gimnastică și joc sportiv;
– Ciclul liceal și profesional – o evaluare la forță, la atletism, una la
gimnastică și joc sportiv.
Profesorul va stabili perioadele în care se v or da probele de control, ținând cont
de programa școlară.
Anumite probe, presupun un număr suficient de ore, astfel că trebuie să se țină
cont de acumulările calitative și cantitative obținute de elev pentru ca evaluarea să fie
eficientă. Notarea la ciclu l primar se va face după sistemul criteriilor de evaluare. Pe
lângă principiul performanței, se va ține cont și de cel al progresului personal și de cel
al atitudinii față de procesul de învățare.
Sistemul de evaluare este prevăzut cu barem de notare, ec hivalent cu calificativul
suficient. Pentru restul notelor, profesorul va stabili propiile trepte de notare.
Actualul sistem de evaluare, împreună cu opțiunea profesorului, asigură
posibilitatea alegerii notei de plecare pentru exercițiile de gimnastică și joc sportiv. Prin

45
urmare executarea elementelor acrobatice va fii notată din nota 9, iar pentru elementele
la sol din nota 10.
Pentru joc sportiv, notarea nu se poate face decât cu nota 8 și jocul integral din
nota 10. Elevi pot alege proba de control pe care vor să o susțină în funcție de calitățile
motrice la care obțin rezultate mai bune.
În afara acestor calificative, impuse de SNSE, profesorii, pot evalua și alte
conținuturi pe parcursul anului școlar, folosind probe specifice stabilite de cadru
didactic.
Elevii au dreptul de a li se aduce la cunoștință SNSE, pentru a putea să -și aleagă
ramura sportivă dorită și varianta de evaluare a calităților motrice.
Fișele individuale, sunt întocmite de profesor, pentru a putea consemna
performanțele elevilor, dar și pentru a nota informații care pot clarifica nota elevului.
Fișa de evaluare este individuală și asigură:
– Aprecierea operativă și obiectivă a evoluției pe parcursul ciclului de
învățământ:
– Constatarea opțiunilor anuale pentru diferite probe
– Argumenta rea notării;
– Autoeval uarea cadrului didactic.
Modalități de aplicare a sistemului de evaluare.
Calitățile motrice se evaluează de două ori pe an, câte două probe ce urmăresc
diferite ramuri. Din cele două probe se face media și se trece o singură notă în c atalog.
Clasele care au o oră pe săptămână vor fi evaluate doar o dată pe an cuplul de
probe. La gimnastică, conform opțiunilor elevilor, aceștia vor fi evaluați cu o sigură notă
pentru una din variante:
– Gimnastică acrobatică:
– Săritura la un aparat;
– Ambele variante, cumulate.
Clasele care au în program două ore pe săptămână vor trebui să aibă obligatoriu
6 note astfel:
– 2 note pentru forță;
– 1 notă pentru navetă;
– 1 notă pentru altă probă de atletism la opțiunea elevului;

46
– 1 notă la gimnastică și săritu ră la un aparat, sau media între cele două;
– 1 notă la joc sportiv.

Instrumente de evaluare
Pentru o corectă aplicare a sistemului de evaluare, există diferite probe de
evaluare pentru o singură calitate motrică.
Spre exemplu:
Viteza se poate măsura atât prin „alergare de viteză pe 50m”, cât și prin „naveta
5x10m”.
Rezistența se poate evalua prin „alergare pe 600m la fete, 800m la fete și băieți”,
sau prin „naveta 16 la fete și 20 la băieți x 50m”.
În funcție de ciclul de învățământ, există o serie presta bilită de probe. Pentru
ciclul gimnazial, se recomandă evaluarea prin: tracțiuni pe bancă, ridicarea bazinului
din așezat la 30". Sistemul actual de evaluare are o serie de neajunsuri, astfel că este
puțin compatibil cu programa de educație fizică. Pentru remedierea acestui fapt, se
impun o serie de modificări ce vor asigura o bună colaborare între cele două, dar și intre
elevi și profesori.

47

SISTEMUL DE EVALUARE PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR – bareme orientative

Instrum
ente de
evaluar
e
(probe
opționa
le) CLASA I CLASA a II -a CLASA a III -a CLASA a IV -a
Băieți Fete Băieți Fete Băieți Fete Băieți Fete
S B F
B S B F
B S B F
B S B F
B S B F
B S B F
B S B F
B S B F
B
Alergar
e de
viteză –
25m – – – – – – – – – – – – 5’’
9 5’’
8 5’’
7 6’’
2 6’’
1 6’’
0 5’’
8 5’’
7 5’’
6 6’’
0 5’’
9 5’’
8
Naveta
5×5 6’’
5 6’’
4 6’’
3 7’’
0 6’’
9 6’’
8 6’’
4 6’’
3 6’’
2 6’’
8 6’’
7 6’’
6 6’’
3 6’’
2 6’’
1 6’’
7 6’’
6 6’’
5 6’’
2 6’’
1 6’’
0 6’’
6 6’’
5 6’’
4
Întrecer
i pe
dist de
25m X X X X – – – –
Alergar
e de
durată 1’3
0’’ 1’4
5’’ 2’0
0’’ 1’3
0’’ 1’4
5’’ 2’0
0’’ 2’0
0’’ 2’1
5’’ 2’3
0’’ 1’4
5’’ 2’0
0’’ 2’0
0’’ 2’1
5’’ 2’3
0’’ 2’4
5’’ 2’0
0’’ 2’1
5’’ 2’3
0’’ 2’3
0’’ 2’4
5’’ 3’0
0’’ 2’1
5’’ 2’3
0’’ 2’4
5’’
Extensi
i ale
trunchi
ului din
culcat
facial
6
7
8
6
7
8
7
8
9
10
7
8
9
9
10
11
8
9
10
11
12
9
10
11
Extensi
i ale
5
6
7
5
6
7
6
7
8
6
7
8
8
9
10
7
8
9
9
10
11
8
9
10

48
trunchi
ului din
pozitia
asezat
Ridicăr
i ale
trunchi
ului din
culcat
dorsal
6
7
8
5
6
7
8
9
10
6
7
8
9
10
11
7
8
9
10
11
12
8
9
10
Ridicăr
i ale
picioar
elor din
culcat
dorsal
6
7
8
5
6
7
8
9
10
6
7
8
9
10
11
7
8
9
10
11
12
8
9
10
Tracțiu
ni pe
banca
de
gimnas
tică
1b
1.1
/2
b
2b
1b
1.1
/2
b
2b
1b
1,5
2b
1b
1,5
2b
1b
2b
2,5
1b
2b
2,5
1b
2b
3b
1b
2b
2,5
b
Săritur
a în
lungim
e de pe
loc
1,1
0
(m)
1,1
5

1,2
0
1,0
5
1,1
0
1,1
5
1,1
5
1,2
0
1,2
5
1,1
0
1,1
5
1,2
0
1,2
0
1,2
5
1,3
0
1,1
5
1,2
0
1,2
5
1,2
5
1,3
0
1,3
5
1,2
0
1,2
5
1,3
0
Structu
ră
comple
xă de
forță
5
6
7
4
5
6
6
7
8
5
6
7
7
8
9
6
7
8
8
9
10
7
8
9

49
Compl
ex cu
exerciți
i libere
4(e
x.)
5
6
4
5
6
6
7
8
5
6
7
5
6
7
5
6
7
6
7
8
6
7
8
Compl
ex cu
obiecte
portativ
e 4x
4t 4x
4t 4x
4t 4x
4t 4x
8t 4x
8t 4x
8t 4x
8t
Compl
ex pe
fond
muzica
l
Sărituri
la
coardă
de pe
ambele
picioar
e ,pe
loc
6
7
8
6
7
8
7
8
9
8
8
10 – – – – – – – – – – – –
Sărituri
la
coardă
success
ive pe
un
picior,
pe loc
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
2x
4
3x
4
4x
4
2x
4
3x
4
4x
4
2x
6
3x
6
4x
6
2x
6
3x
6
4x
6
Sărituri
la
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
6m
7m
8m
6m
7m
8m
8m
9m
8m
9m

50
coarda
alternat
ive,cu
deplasa
re 10
m
10
m
Arunca
re la
țintă
orizont
ală cu
două
mâini
de jos
3m
1di
n3
3m
2di
n3
3m
3di
n3
3m
1di
n3
3m
2di
n3
3m
3di
n3
4m
1di
n3
4m
2di
n3
4m
3di
n3
4m
1di
n3
4m
2di
n3
4m
3di
n3
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
Arunca
re la
țintă
vertical
ă – – – – – – – – – – – – 5m
1di
n3 5m
2di
n3 5m
3di
n3 5m
1di
n3 5m
2di
n3 5m
3di
n3 6m
1di
n3 6m
2di
n3 6m
3di
n3 6m
1di
n3 6m
2di
n3 6m
3di
n3
Elemen
te de
gimnas
tică
acrobat
ică
izolate
2
3
4
2
3
4
2
3
4
2
3
4
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
Legări
de
elemen
te
acrobat
ice
–
–
–
–
X

x
x
x

51
Elemen
te
tehnice
izolate
din
minijoc
ul
sportiv
2
3
4
2
3
4
2
3
4
2
3
4
–

–
–
–
Structu
ri
simple
de joc – – – – X X X X X X X X X X X x

52
Modalități de evaluare a sistemului de evaluare la ciclul primar
Pentru fiecare din capacități și competențe profesorul are de ales dintr -o serie de
probe specifice. Evaluarea semestrială cuprinde trei note obligatorii provenite din probe
precum:
 Viteza de deplasare;
 Rezistența;
 Forța;
 Complex de dezvoltare fizică;
 Îndemânare;
 Gimnastică acrobatică.
Fiecare probă va fi notată cu un calificativ iar la final se va face o medie între cele
trei probe alese.
Descrierea probelor
Alergarea pe 25m cu start din picioare
 se realizează pe linie dreaptă în teren plat;
 se delimitează zona de plecare și cea de sosire;
 cronometrul pornește la plecarea piciorului din spate;
 iar înregistrarea se face pe secunde și fracțiuni de secundă.
Naveta 5×5
 este o probă ce se folosește în cazul în care nu se poate desfășura alergare pe
25m;
 necesită suprafață netedă care nu alunecă;
 se delimitează zona de desfășurare a navetei;
 cel care execută această probă pleacă de la linia de start, depășește linia de
sosire, se întoarce la cea de start, de cinci ori consecutiv.
Extensii ale trunchiului din poziția așezat cu sprijin pe mâini oblic înapoi
 ridicarea bazinului în extensie și revenire la poziția inițială;
 se înregistrează numărul de repetări.
Ridicări a le trunchiului din culcat dorsal
 Elevul adoptă poziția culcat dorsal cu mâinile la ceafă, genunchii îndoiți și
tălpile fi xate pe sol, ajutat de un coleg;

53
 Executarea se face prin ridicarea trunchiului până coatele ating genunchii,
apoi se revine în poziția inițială.
Tracțiuni pe banca de gimnastică
 Poziția de execuție a acestei probe este culcat pe burtă cu picioarele în
exteriorul băncii;
 Elevul își deplasează corpul pe bancă prin tracțiuni similare cu ambele
brațe .
Săritura la coardă
 Poziția inițială a acestei probe este stând cu coarda jos-înapoi;
 Coarda se învârte dinapoi spre înainte peste cap;
 Pentru executarea corectă, elevul trebuie să sară cu ambele picioare în
același timp, sau prin sărituri alternative de pe un picior pe celăl alt pe loc sau în
deplasare.
Începând cu anul 1999 – 2000 se introduce calificativul excelent la disciplina
Educație fizică și sport.
Pentru a obține acest calificativ, elevii trebuie sa îndeplinească anumite condiții
precum:
– Obținerea calificativului „Foa rte bine” la sfârșitul anului școlar;
– Să fie înscris la o unitate sportivă de performanță;
– Să reprezinte școala în întreceri sportive la nivel local, unde să obțină premii.

54

Sistemul de evaluare la Educaț ie Fizica si Sport pentru clasele V-VIII

Nr.
Crt. Probe
de
control Clasa a V -a Clasa a VI -a Clasa a VII -a Clasa a VIII -a
No
ta 5 6 7 8 9 10 5 6 7 8 9 10 5 6 7 8 9 10 5 6 7 8 9 10
1.
Forța Flotări B 4 6 8 10 12 14 5 7 9 11 13 15 6 8 10 12 14 16 7 9 11 13 15 17
F 2 3 4 5 6 7 3 4 5 6 7 8 4 5 6 7 8 9 5 6 7 8 9 10
Tracțiu
ni din
atârnat B 1 2 3 4 5 6 2 3 4 5 6 7 3 4 5 6 7 8 4 5 6 7 8 9
F – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
Ridicar
ea
trunchi
ului
din
culcat
dorsal
30" B 15 16 18 20 22 24 16 17 19 21 23 25 17 18 20 22 24 26 18 19 21 23 25 27
F 14 15 16 18 20 22 15 16 17 19 21 23 16 17 18 20 22 24 17 18 19 21 23 25
Ridicar
ea
picioar
elor
din
culcat
dorsal
30" B 3 4 6 8 10 12 4 5 7 9 11 13 5 6 8 10 12 14 6 7 9 11 13 15
F 2 3 4 6 8 10 3 4 5 7 9 11 4 5 6 8 10 12 5 6 7 9 11 13
B 16 17 19 21 23 25 17 18 20 22 24 26 18 19 21 23 25 27 19 20 22 24 26 28

55
Ridicar
ea
trunchi
ului
din
culcat
facial
30" F 15 16 17 19 21 23 16 17 18 20 22 24 17 18 19 21 22 23 18 19 20 22 24 26
Ridicar
ea
bazinul
ui din
asezat
30" B 10 11 13 15 17 19 11 12 14 16 18 20 12 13 15 17 19 21 13 14 16 18 20 22
F 8 9 10 12 14 16 9 10 11 13 15 17 10 11 12 14 16 18 11 12 13 15 17 19
Săritur
a în lg.
de pe
loc
(cm) B 15
0 15
3 15
6 15
9 16
2 16
5 15
5 15
8 16
1 16
4 16
7 17
0 16
0 16
3 16
6 16
9 17
2 17
5 16
5 16
8 17
1 17
4 17
7 18
0
F 13
0 13
3 13
6 13
9 14
2 14
5 13
5 13
8 14
1 14
4 14
7 15
0 14
0 14
3 14
6 14
9 15
2 15
5 14
5 14
8 15
1 15
4 15
7 16
0
2.
Atletis
m Alerga
rea de
viteză
50m B 9,
0 8,
8 8,
6 8,
4 8,
2 8,
0 8,
8 8,
6 8,
4 8,
2 8,
0 7,
8 8,
6 8,
4 8,
2 8,
0 7,
8 7,
6 8,
4 8,
2 8,
0 7,
8 7,
6 7,
4
F 9,
8 9,
6 9,
4 9,
2 9,
0 8,
8 9,
6 9,
4 9,
2 9,
0 8,
8 8,
6 9,
4 9,
2 9,
0 8,
8 8,
6 8,
4 9,
2 9,
0 8,
8 8,
6 8,
4 8,
2
Alerg
de
rezist.
600-
1000 m B 4,
00 3,
57 3,
54 3,
51 3,
48 3,
45 3,
50 3,
47 3,
44 3,
41 3,
38 3,
35 4,
55 4,
52 4,
49 4,
46 4,
43 4,
40 4,
50 4,
47 4,
44 4,
41 4,
38 4,
35 F 3,
27 3,
24 3,
21 3,
18 3,
15 3,
12 3,
20 3,
17 3,
14 3,
11 3,
08 3,
05
Săritur
a în lg
cu elan
(m) B 2,
45 2,
50 2,
55 2,
60 2,
65 2,
70 2,
50 2,
55 2,
60 2,
65 2,
70 2,
75 2,
55 2,
60 2,
65 2,
70 2,
75 2,
80 2,
60 2,
65 2,
70 2,
75 2,
80 2,
85
F 2,
30 2,
35 2,
40 2,
45 2,
50 2,
55 2,
40 2,
45 2,
50 2,
55 2,
60 2,
65 2,
45 2,
50 2,
55 2,
60 2,
65 2,
70 2,
50 2,
55 2,
60 2,
65 2,
70 2,
75

56

Arunc
mg de
oină
(m) B 18 19 20 21 22 23 20 21 22 23 24 25 22 23 24 25 26 27 24 25 26 27 28 29
F 12 13 14 15 16 17 13 14 15 16 17 18 14 15 16 17 18 19 15 16 17 18 19 20
3.
Gimna
stică Elemen
te
acroba
tice
izolate B
F 2 3 4 5 6 – 2 3 4 5 6 – 3 4 5 6 7 – 3 4 5 6 7 –
Ex la
sol B
F x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Sărit.
la un
ap. B
F x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
4.
Joc Proced
ee tehn
izolate B
F 1 2 3 4 – – 2 3 4 5 – – 3 4 5 6 – – 3 4 5 6 – –
Struct
tehnico
tactice B
F x x x x x – x x x x x – x x x x x – x x x x x –
Joc
bilater
al B
F x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x

57
Modalități de aplicare a sistemului de evaluare pentru ciclul gimnazial
La acest ciclu de învățământ cei cu câte 2 ore de educație fizică pe săptămână,
calitatea motrică se evaluează în cupluri de câte două probe de două ori pe an. Pentru
fiecare grup de probe se notează o singură notă în catalog.
La clasele care au o singură oră pe săptămână se evalueaz ă un singur grup de probe.
Calitatea motrică se evaluează prin alergarea pe 50m dacă este posibilă, dacă nu prin
naveta 5×10.
La gimnastică, elevii vor fi apreciați cu o singură notă din următoarele probe:
– Gimnastică aerobică;
– Săritura la un aparat;
– Cumul ate, aerobică și sărituri.
Este la alegerea profesorului cum distribuie probele de evaluare pe semestre, atât
timp cât se sunt susținute 2 -3 probe în funcție de schema orală.
Pentru clasele cu câte două ore de educație fizică pe săptămână este obligatorie,
obținerea a 6 note astfel:
– 2 note pentru forță;
– 1 notă pentru alergare;
– 1 notă la proba atletism;
– 1 notă la gimnastică;
– 1 notă la joc sportiv.
Clasele care au doar o oră de educație fizică pe săptămână au nevoie de 4 note
obligatorii:
– 1 notă pentru forță;
– 1 notă pentru proba atletică;
– 1 notă pentru gimnastică;
– 1 notă la jocul sportiv.
Descrierea probelor
Ridicarea bazinului din așezat la 30"
Așezat apropiat cu palmele sprijinite pe sol înapoia bazinului;
La executare, bazinul se ridică la, corpul rămâne extins și capul pe spate (în
cazul fetelor);
La băieți, este aceeași mișcare, doar că alternativ, ridică picioarele ;

58
Aruncarea mingii de oină
La clasele V -VI se execută de pe loc, în timp ce la clasele VII -VIII, se execut ă
cu elan;
Se execută cu o mână;
Se aruncă pe un spațiu marcat.
Ridicarea picioarelor din culcat dorsal timp de 30"
Se poziționează culcat dorsal cu palmele la ceafă;
La semnal, se ridică picioarele la 30" și se revine în poziția inițială fără a
atinge solul.
Sistemul de evaluare al ciclului liceal este împărțit în funcție de clase, astfel :
Pentru clasa a IX -a baremul de notare este următorul:
Nota 5 5 6 6 7 7 8 8 9 9 10 10
Sex B. F. B. F. B. F. B. F. B. F. B. F.
Alergare de
viteză -50m
8,2
9,2
8,1
9,1
8,0
9,0
7,9
8,8
8,9
7,8
7,7
8,7
Săritura în
lungime de
pe loc(m.)
2,05
1,55
2,10
1,60
2,15
1,65
2,20
1,70
2,25
1,75
2,30
1,80
Genoflexiun
i cu săritură
10
–
12
–
14
–
16
–
18
–
20
–
Împingeri
pe un picior
sprijinit pe
banca de
gimnastică

–

5

–

6

–

7

–

8

–

10

–

12

Ridicarea
picioarelor
întinse,din
atârnat la
scara fixă

5

3

6

4

7

5

8

6

10

7

12

8
Alergare de
rezistență
600m -F
800m -B
4,15

4,00

4,10

3,55

4,05

3,50

4,00

3,45

3,55

3,40

3,50

3,35

59
Modalități de evaluare
Din grupe de câte două probe se face media și se trece o singură notă în catalog.
La gimnastică elevii vor fi notați după:
– Gimnastică aerobică;
– Sărituri ;
– Combinând cele două probe.
Descrierea probelor
Fandări laterale
 Se execută stand ghemuit pe un picior, celălalt fiind întins lateral;
 Exercițiul constă în ridicarea în stând și trecerea în ghemuit pe celălalt picior.
Trei sărituri în lungime consecutive
 Se execută trei sărituri în lungime consecutive cu desprinderea ambelor
picioare de pe sol;
 Săriturile se fac fără pauze între ele.

Pentru clasa a X -a, baremul de notare este următorul:

Nota 5 5 6 6 7 7 8 8 9 9 10 10
Sex B. F. B. F. B. F. B. F. B. F. B. F.
Alergare
de viteză –
50m
8,1
9,1
8,0
9,0
7,9
8,9
7,8
8,8
7,7
8,7
7,6
8,6
Săritura
în
lungime
de pe
loc(m.)
2,10
1,60
2,15
1,65
2,20
1,70
2,25
1,75
2,30
1,80
2,35
1,85
Împingeri
pe un
picior
sprijinit
pe banca
de
gimnastic
ă

–

7

–

8

–

9

–

10

–

11

–

13

Ridicarea
tru
nchiului și
a
4
–
6
–
8
–
10
–
12
–

14
–

60
picioarelo
r
(briceagul
)
Ridicarea
trunchiul
ui din
așezat pe
banca de
gimnastic
ă

8

6

10

8

12

10

14

12

16

14

18

16

Ridicarea
piciorelor
întinse din
atârnat și
scara fixă

–

4

–

5

–

6

–

7

–

8

–

9

Evaluarea la clasa a X -a se face tot prin seturi de câte două probe cu câte două probe.
Dintre probele atletice, elevul v -a fi notat la o singură probă.
La gimnastică băieții vor fi notați la sărituri, iar fetele pentru complexul de
dezvoltare fizică pe f ond muzical.
Descrierea probelor
Flotări cu desprindere de sol și lovirea palmelor
 Din poziția culcat facial cu sprijin pe palme și pe vârful picioarelor;
 Executarea se face prin îndoirea brațelor până pieptul aproape atinge solul,
iar apoi printr -o impulsie se întind brațele, se desprind palmele de sol și se lovesc intre ele,
mai apoi revenind in poziția inițială.

Pentru clasele a XI -a și a XII -a, baremul de notare este următorul:
Nota 5 5 6 6 7 7 8 8 9 9 10 10
Sex B. F. B. F. B. F. B. F. B. F. B. F.
Aler
gare
de
vitez
ă-
50m XI 8,0 9,0 7,9 8,9 7,8 8,8 7,7 8,7 7,6 8,6 7,5 8,5

XII 7,9 8,9 7,8 8,8 7,7 8,7 7,6 8,6 7,5 8,5 7,4 8,4
Sărit
ura
în
XI 2,15 1,65 2,20 1,70 2,25 1,75 2,30 1,80 2,35 1,85 2,40 1,90

61

Evaluarea la aceste clase se face pe același principiu, cuplu de câte două probe din
care se face o medie pentru nota din catalog.
La atletism, elevii vor fi apreciați cu o notă fiind evaluați astfel:
 Băieții la triatlon, alcătuit din patru probe;
 Fetele la o probă din cele patru.

Distribuirea probelor de evaluare pe semestre este la latitudinea profesorului , cu
condiția să fie îndeplinită obligatoriu pregătirea elevilor și susț inerea a 2lungi
me
de pe
loc(
m.)
XII 2,20 1,70 2,25 1,75 2,30 1,80 2,35 1,85 2,40 1,90 2,45 1,95
Arun
carea
greut
ății
XI 8
18,5
1
17,5
1
19,0
1
18,0
1
19,5
1
18,5
2
20,0
1
19,0
2
20,5 1
19,5
2
21,0
2
20,0

XII 19,0 18,0 19,5 18,5 20,0 19,0 20,5 19,5 21,0 20,0 21,5 20,5
Alerg
are
de
rezist
ență
800m
-F
1000
m-B XI 3,50
4,10
3,45
4,05
3,40
4,00
3,35
3,55
3,30
3,50
3,25
3,45

XII 3,45 4,05 3,40

4,00 3,35 3,55 3,30 3,50 3,25 3,45 3,20 3,40

62
CAPITOLUL III. O INVESTIGAȚIE EXPERIMENTALĂ PRIVIND
APLICAREA SISTEMULUI ACTUAL DE EVALUARE ÎN EDUCAȚIE
FIZICĂ ȘI SPORT
A. Ipotezele cercetării și organizarea acesteia
Marin Dumitrescu, profesor titular de educație fizică și sport, în anul 2017
schimbându -și reședința, și -a găsit post la o școală generală din comuna în care s -a mutat,
deoarece fostul p rofesor de sport a ieșit la pensie. Marin Dumitrescu cu mare drag, a preluat
clasele rămase fără profesor.
Pentru anul școlar, profesorul și -a stabilit următoarele obiective:
1. Evaluarea nivelului clasei de elevi;
2. Aplicarea metodelor de învățare propice pen tru clasă;
3. Dezvoltarea calităților motrice ale elevilor:
4. Dezvoltarea deprinderilor elevilor;
5. Implicarea acestora în diverse jocuri sportive;
6. Evaluarea specifică fiecărui elev în parte;
7. Atingerea performanțelor la final de an școlar.
Profesorul vine în această școală însoțit de fișe de evaluare pentru elevi, materiale
pentru activitățile sportive. (mingii de fotbal, de baschet, handbal, medicinale, mese pentru
tenis, mingii de tenis, palete, corzi de sărit, mingii elastice de gimnastică, etc.)
B. Subiecții și locul organizării investigației
Elevii preluați de profesor, sunt clasa a VIII -a, ai Școlii Gimnaziale nr. 3. Clasa de
elevi este formată din 25 de elevi, 15 fete și 10 băieți.
În clasele anterioare ale ciclului gimnazial, elevii au parcurs câte o oră de sport pe
săptămână, iar acum au în programă două ore pe săptămână.
C. Metode utilizate în realizarea investigației
Metodele folosite pentru această investigație sunt:
M1. Documentarea științifică;
M2. Analiză;
M3. Interpretare;
M4. Înregistrarea;

63
D. Probe le utilizate în testarea subiecților la începutul experimentului, pe
parcursul și în finalul acestuia
La începutul anului școlar profesorul, în prima săptămână ambele ore pentru testarea
inițială astfel: în prima oră viteza prin alergarea de viteză pe 50 m și rezistența prin alergare
pe 600m la fete și pe 800m la băieți. În a cea de a doua oră acesta testează deprinderile la
gimnastică prin exerciții la sol și sărituri prin săritura de pe loc în lungime și săritura în
lungime cu elan.
Profesorul observă d upă această primă săptămână faptul că elevii nu au performanțe
la această materie, după notarea în fișa elevului, așa că își propune o dezvoltare a acestui
colectiv, punând accent pe jocurile sportive, fotbal pentru băieți și handbal pentru fete și
pe capa citățile motrice la gimnastică.
Orele de sport evoluează de la săptămână la săptămână iar la sfârșitul semestrului,
profesorul planifică o evaluare semestrială. În ultima săptămână din semestru, prima oră
este dedicată unui joc și anume un mini campionat de fotbal de 25 de minute pentru băieți
și unul de handbal pentru fete tot de 25 de minute.
Elevii sunt încântați astfel că își dau interesul pentru această oră. Băieții joacă mini
campionatul de fotbal cu mult entuziasm și se detașează cu greu o echipă față de cealaltă.
Fetele fac exerciții la sol pe saltele până la terminarea meciului băieților, iar apoi joacă
meciul de handbal cu dedicare și implicare și în aceleași condiții ca și meciul de fotbal și
acesta se termină cu o grea detașare între echipe.
După această oră, profesorul este foarte mulțumit de colectiv și îi apreciază verbal
pe elevi.
La cea de -a doua oră de educație fizică, profesorul a ales să transforme ora de
educație fizică într -o oră de joacă cu premii și pedepse.
1. Primul joc ales de profesor este Lupul unde pot participa toți elevii.
Jucătorii formează echipe egale ca număr în șiruri în formaț ie de stea . Primul dinspre
centru este l iderul . Profesorul dă semnalul de plecare iar ultimul de la una din echipe ,
lovește ușor pe umăr jucătorul din faț a lui, semnalul acesta es te transmis pana la primul
jucător care strigă: „ lupul' ” și face semn de plecare, apoi aleargă prin afara cercului spre
stânga sau dreapta cercului, urmat de toți ju cătorii echipei respectiv e, fiecare căutând să –
i depăș ească pe cei din față în scopul de a ajunge primul și de a deveni șef. Ceilalți
jucători se vor așeza în șir în ordinea sosirii.

64

Echipa câștigătoare este premiată cu câte două puncte pentru nota finală, iar echipa
pierzătoare este pedepsită cu: fetele cu câte 10 genuflexiuni, iar băieții cu câte 10 flotări și
primesc doar câte un punct pentru nota finală.
Cel de -al doilea joc ales de profesor este Cine este mai îndemânatic , joc la care este
necesar de treninguri. Formația de joc este pe șiruri ca pentru ștafetă. În fața fiecărei echipe ,
se fixează o bancă de gimnastică pe care se află câ te un trening.
La semnal, primul jucător d e la fiecare echipă, aleargă până la trening, îl îmbracă
și apoi alearg ă înapoi la echipa , dezbracă ș i predă treningul următorului jucător care îl
îmbracă ș i apoi aleargă la scaun unde se dezbracă și îl pune pentru următorul jucă tor apoi
se întoarce ș i predă ștafeta mai departe.
Reguli:
Treningul se îmbracă î n ordine; mai întâ i pantalonul și apoi bluza;
-jucătorii nu au voie să fie ajutați la îmbrăcat sau dezbră cat.
După aceste ore interactive, profesorul, identifică o serie de performanțe ale elevilor
față de evaluarea inițială. Elevilor le sunt încheiate mediile unde se observă o clară evoluție
față de clasa a VII -a.
Ce-l de-al doilea semestru este axat pe gimnasti că pentru fete și încearcă să
pregătească pentru jumătatea semestrului un concurs de gimnastică între școala sa și școala
din comuna vecină.
Exercițiile la sol sunt prezente în fiecare oră cu structură specifică.

65
Pentru băieți sunt pregătite exercițiile de sărituri: peste banca, peste un aparat de
gimnastică, în lungime cu elan, în lungime de pe loc și cu pășire. Pentru ei este pregătit un
campionat de fotbal cu băieții de la școala din comuna vecină.
Ajunși la jumătatea semestrului, cele două campionate au loc, iar elevii profesorului
Dumitrescu câștigă detașat. Drept recompensă, profesorul oferă câte un 10 fiecăruia.
La sfârșitul anului profesorul evaluează din nou viteza, rezistența, deprinderile la
gimnastică și săriturile. Își notează rezultatele da r dorește să dezvolte elevilor și capacitatea
de autoevaluare, așa că nu le spune notele și performanțele și le dă sarcină să se
autoevalueze.
Spre mulțumirea profesorului, elevii se autoevaluează corect.

E. Determinarea inițială a capacității motrice și a nivelului dezvoltării fizice
a subiecților – cuprinse în experiment – și după primul an de desfășurare a
experimentului
La începutul anului școlar elevii aveau capacități motrice slab dezvoltate. Pe
parcursul anului școlar a fost urmărită dezvoltarea capacităților:
– Dezvoltarea deprinderilor echilibrului;
– Coordonarea generală;
– Agilitatea;
– Capacitatea de lucru în echipă;
– Dezvoltarea armonioasă a fizicului elevilor;
– Capacitatea de autoevaluarea;
– Capacitatea de atenție:
– Capacitatea de memorare.
La sfârșitul anului școlar au fost atinse în proporție de 90 % aceste obiective.
După încheierea ciclului gimnazial, trei sferturi din elevi au urmat cicl ul liceal cu
profil sportiv.
După primul an de liceu, mare parte din elevi l -au căutat pe profesorul Dumitrescu
și i-au mulțumit pentru exigența și perseverența sa. Datorită insistenței sale, o mare parte
din elevii au urmat calea sportivă, iar calitățil e au fost îndeplinite în totalitate. În fișele
elevilor s -a observat o evoluție uriașă în ultimul an din ciclul gimnazial.

66
Rezultatele finale
În concluzie, profesorul Dumitrescu, a reușit să dezvolte elevii atât pe plan motric
cât și pe plan psihic.
Pe lângă capacitățile și cunoștințele acumulate de elevi la alte materii, Educația
fizică și sportul i -a ajutat să se dezvolte și mai mult.
Bineînțeles cu ajutorul profesorului, elevii au dobândit de la orele de educație fizică
cunoștințe despre fiecare elem ent în parte, au reușit să lucreze în echipe, și -au dezvoltat
atenția, dexteritatea, ambiția, imaginația, puterea de autocontrol, echilibrul și multe alte
atribuții dar s -au și dezvoltat fizic armonios, într -o perioadă în care dezvoltarea corpului
nu este atât de uniformă.
Elevii au reușit să facă performanțe din doar un an de educație fizică și sport cu
obiective urmărite și atinse.

67
Concluzii

În perioada postbelică, sportul s -a remarcat în procesele social -politice de
transformare a României. Au fost prezentate exemple pozitive de urmat în ceea ce privește
elemente teoretice și practice ale practicării sportului.
Expunerea sportului de masă a fost eficientă, dovadă, numeroși campioni ai
României s -au lansat în aceea per ioadă.
Pe plan mondial, sportul s -a remarcat ca activitate motrică individuală, după ce a
apărut termenul de sport în educația fizică la sfârșitul secolului XIX în Anglia.
În Romania a fost introdus la începutul secolului XX, în paralel cu promovarea
sportului național românesc, Oina.
Și OMS s -a implicat direct în activitatea sportiv având implicare directă în
combaterea obezității.
Din ce în ce mai multe state au ales să abordeze problema „ Un mod de viață
sănătos” în strategiile de dezvoltare națională cu orientare pentru anul 2020.
România a lansat un proiect național, cu implicarea Sistemului Național de Educație
Fizică și Sport, vizând problemele de sănătate ce pot fi ameliorate prin sport, ce
îndeplinește condițiile „Programului de Guvernare 2017 -2020”.
În prezenta lucrare, sunt abordate subcapitole precum: Aptitudini Psihomotrice,
Testarea psiho -somatică, Sistemul Național de Evaluare la disciplina Educație Fizică și
Sport, valabil din 1999, și un experiment cu privire la sistemul de aplicare al evaluării la
Educație Fizică și sport.
În subcapitolul intitulat Aptitudini Psihomotrice , este prezentată noțiunea de
psihomotricitate ca fiind raportul dintre dezvoltarea motrică și inteligență. În prezent,
studiile arată că pshihomotricitatea este importantă organizarea procesului educativ –
recuperator. Evidențiem faptul că pentru o colabora re armonioasă între educația fizică și
dezvoltarea socială este nevoie să se țină cont de etapele de creștere.
Testarea psiho -somatică este un subiect care analizează deprinderile motrice ale
preșcolarilor. Această analiză urmărește anumite criterii pentr u a fi efectuată corect și
eficient.
Sistemul Național de Evaluare la disciplina Educație Fizică și Sport, valabil
din 1999 cuprinde:

68
– Metodologia de aplicare a sistemului;
– Capacități și componențe supuse evaluării;
– Probe de control;
– Criteriul minim de p romovabilitate;
– Descrierea probelor.
Este un document oficial elaborat de MEC, cu obiective clare, cel mai important
fiind determinarea efectelor aplicate de programa școlară, ținând cont de calitatea motrică
și priceperi motrice.
Primul Sistem de Evalua re a luat naștere în anul 1973 și a fost perfecționat în 1974
și 1986.
Pentru fiecare ciclu de învățământ a fost elaborat câte un barem de notare.
Capitolul III al acestei lucrări prezintă un studiu cu privire la evaluarea unei clase
de elevi dintr -un an umit ciclu de învățământ care au evoluat din punct de vedere al
capacităților motrice și al intelectualului.
Studiul a fost efectuat pe clasa a VIII -a și a avut ca obiective prezentarea modului
de aplicare a evaluării pentru rezultate pozitive și obținere a de performanțe.
Astfel, lucrarea de față expune evaluarea la educație fizică și sport fiind analizată
intens și rezumând totalitatea studiilor și cercetărilor efectuate de -a lungul timpului.

69
Bibliografie

1. ,٭٭٭ (1998) Curriculum Național pentru Învățământul Obligatoriu – cadru
de referință, București – Ministerul Educației Naționale – CNC;
2. ,٭٭٭ (2001) Ghid de metodologie de aplicare a programei de
educație fizică și sport în învățământul primar , București – Ministerul Educației și
Cercetării.
3. ,٭٭٭ (1999) Programe școlare pentru clasele pregătitoare și I -XII -]
în vigoare – Aria curriculară Educație Fizică și Sport , București – Ministerul
Educației și Naționale -;
4. ,٭٭٭ (1999) Sistemul Național Școlar de Evaluare la di sciplina
Educație Fizică și Sport, Editura Școala Românească, București – Ministerul
Educației Naționale – SNEE ;
5. ,٭٭٭ (2001) Forme ale solicitării motrice și antrenarea lor,
București – Ministerul Tineretului și Sportului, INCS;
6. ,٭٭٭Sportul la copii și juniori, București, 2001 – Ministerul
Tineretului și Sportului , CCPS.
7. ٭٭٭,(2001) Capacitățile motrice, București – Ministerul Tineretului și
Sportului, CCPS;
8. Cârstea, Gh., (1993) Programarea și planificarea în educație fizică și
sport ivă școlară, București – Editura Universul ;
9. Cârstea, Gh., (1993) Teoria și metodica educației fizice și sportului,
București – Editura Univers;
10. Cârstea, Gh., (2000) Teoria și metodica educației fizice și sportului
pentru examenele de definitivat și gra dul didactic II , București – Editura AN -DA;
11. Dragnea, A., și colab., (2000) Teoria educației fizice și sportului,
București – Editura Cartea Școlii;
12. Dragnea, A., Botea A., (1999) Teoria activităț ilor motrice, București
– EDP;

70
13. Epuran, M., (1994) Metodologia cercetării activităților corporale,
vol. I -II , București –MTS, Academia Națională de Educație Fizică și Sport ;
14. Filip, C., Dragomir, P., Scarlat, E., Acostăcheioaie, A.M., (2002) Ghid
de aplicare a Programei de educație fizică și sport, Bucur ești – Editura SC Aramis
Print SRL;
15. Jinga, I., Petrescu, A., Gavotă, M., Ștefănescu, V., (1999) Evaluarea
performanței școlare, București – Editura Aldin;
16. Radu, I. T., (2000) Evaluarea în procesul didactic, București – EDP,
București;
17. Scarlat, E., Scarlat M.B., (2002) Educație fizică și școlară, București
– Editura Printech;