SPECIALIZAREA EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ [306644]

UNIVERSITATEA “BABEȘ–BOLYAI” CLUJ–NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Absolvent: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA “BABEȘ–BOLYAI” CLUJ–[anonimizat]. Univ. Baciu Marius Alin

Absolvent: [anonimizat]

2018

CUPRINS

INTRODUCERE

Explicarea temei.

[anonimizat], perfecționare a [anonimizat]-CLUJ.

Scopul temei.

Cunoașterea și argumentarea teoretică a [anonimizat]- Cluj.

Obiectivele temei.

[anonimizat]. [anonimizat], dobândirea cunoștințelor metodice care să permită predarea noțiunilor de bază la nivelul începătorilor și pregătirea pentru organizarea activităților competitive și de agrement.

[anonimizat]-metodic oferind o [anonimizat] a [anonimizat], în concordantă cu cerințele jocului competițional actual.

[anonimizat], [anonimizat], dublu, elemente de bază ale regulamentului de joc.

[anonimizat], [anonimizat]-le informațiile și

cunoștințele necesare formării lor ca buni specialiști ai domeniului.

Lucrarea este structurată în patru capitole.

Primul capitol dezvăluie principalele caracteristici și componente care se regăsesc în cadrul procesului de inițiere în tenisul de câmp. Cunoașterea acestora și încercarea implementării lor reprezintă o [anonimizat].

[anonimizat]-Napoca, respectiv Facultatea de Educație Fizică și Sport în disciplină tenis de câmp.

Capitolul trei înfățișează evoluția metodelor cu o pondere ridicată ca și conținut și rol la nivel de inițiere în largă arie a acestui sport.

Ultima parte a [anonimizat]-se de pe urma implementării în cadrul Universității a [anonimizat].

[anonimizat]-oportunitătiile, beneficiile ([anonimizat], [anonimizat] ) [anonimizat], [anonimizat]. Pe de altă parte se creează noi modalităti, teme de îmbunătățire și învățare cât mai eficiente pentru un colectiv relativ mare. În același timp se va încerca punerea studentului în centrul atenției, oferindu-i-se metode de înaltă calitate pentru statutul de inițiere în tenis.

Nevoia de socializare (profesor-student) într-o lume în care aparatura tehnologică pune stăpânire pe mințile noastre este esențială, mai ales pentru tinerii care sunt încă în formare. Tocmai pentru că se pune tot mai mult accentul pe partea materială și nu pe cea pasională e greu să acoperim deficiențele culturale ale societătii noastre. Îmbinarea „utilului cu plăcutul” este necesară în aceste momente în care viteza își spune cuvântul.

Concepția implementării unor noi metode poate fi considerată un plan pe termen lung pentru foarte mulți dintre studenți. Punerea unui astfel de proiect în aplicare necesită desfășurarea seminariilor de tenis de câmp prin: creativitate, pricepere, perseverență, ambiție, rigoare, pozitivitate, popularitate, sociabilitate etc.

Am ales să vorbesc despre această temă deoarece consider că procesul de optimizare și perfecționare la nivel de inițiere în domeniul tenisului de câmp la studenți poate îndeplini scopul profesorului, dar și nevoia, atracția studentului, mai mult poate îndeplini și visul de a fi inițiator, de a fi propriul profesor sau antrenor.

Facultatea de Educație Fizică și Sport ne-a invătat să ne dorim să fim primii, să credem în forțele noastre, să fim creatori de valoare în sfera oricărui domeniu de activitate și mai ales să ne cunoaștem mai bine pentru a ști ceea ce să ne dorim.

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

CARACTERISTICILE PROCESULUI DE INIȚIERE ÎN TENISUL DE CÂMP LA NIVELUL STUDENȚIILOR – CONSIDERAȚII TEORETICE

1.1 Caracteristicile de bază ale jocului de tenis.

Tenisul este un sport jucat fie între doi jucători (simplu), fie între două echipe a câte doi jucători (dublu). Jucătorii folosesc o rachetă pe bază de racordaj pentru a lovi o minge de cauciuc acoperită cu plasă peste fileu, mingea trebuind să ajungă în terenul adversarului.

Sarcina principală din prima fază a învățării este formarea reprezentării corecte a mișcării. Studentul va învăța la început să cunoască elementul tehnic nou, fiind atent la explicarea și demonstrarea acestuia. Inițierea constă într-o explicare terminological care are rolul de a îmbogăți vocabularul studentului, creându-i posibilitatea de legare mintală a cunoștințelor noi cu elemente învățate anterior.

Urmărind demonstrația – pe viu sau film- explicația profesorului va fi la început mai sumară, va sublinia acțiunea principală care determină realizarea mișcării. La a doua demonstrație i se va atrage atenția studenului asupra anumitor mișcări, pe care le-ar sesiza mai greu singur. Demonstrația și explicația vor fi însoțite de materiale intuitive ajutătoare – video, planșe, chinograme, machete, filme, poze, modele etc., realizându-se prin acestea înțelegerea structurii mișcării și formarea unei reprezentări cât mai clare.

I. Cuprinsul secvenței

Probele de joc

Tenisul- sport individual și de echipă

II. Obiectivele secvenței

• Însușirea regulamentului specific probelor de joc ;

• Dezvoltarea capacității de a însuși toate probele de joc ;

Descrierea conținutului jocului de tenis

Sunt trei probe: simplu, dublu și dublu mixt, specifice acestui joc, acestea implică o variată gamă de procedee tehnice și acțiuni de nivel tactic, solicitând atât din punct de vedere al calităților motrice și al gradului de pregătire fizică cât și cea mentală. Jocurile la proba feminină și masculină se desfașoară după sistemul două seturi câștigătoare din trei, iar la bărbați după sistemul trei seturi câștigătoare din cinci, în cazul turneelor de Grand-Slam.

Conținutul jocului de tenis este determinat de mai mulți factori:

• Suprafeței de joc: rapidă (Figura 1), lentă (Figura 2)

Fig.1 Suprafață rapidă Fig.2 Suprafață lentă

• Condițiile de climă

• Nivelul de pregătire pe factori (pregatire fizică, de învățare: teoretică, psihilogică)

• Nivelul de participare la joc al studentului (atenție, interes, plăcere)

• Calitatea procedeelor tehnice (direcție, lungime, efect, viteză, traiectorie,forță)

• Miza, forma sportivă, context la nivel mental,motivație,atracție.

Principalele caracteristici ale jocului de tenis:

Tenisul face parte din marea familie a jocurilor sportive, fiind un sport individual și de echipă (în probă de dublu). Disputa sportivă se realizează fără contact direct între jucători, aceștia fiind despărțiți în timpul jocului de un fileu care împarte, în mod egal, terenul de joc, (Figura 3) În manevrarea mingii, jucătorii folosesc rachetă de joc, confecționată din lemn (Figura 4), metal, grafit sau din alte materiale sintetice (Figura 5).

Fig.3 Compenentele terenului

Fig.4 Rachetă lemn Fig.5 Rachetă grafit,sintetic,metal

Lovirea mingii se efectuează cu partea cordajului. Toate procedeele utilizate de jucători se fac în scopul trecerii mingii peste fileu în condiții cât mai dificile pentru adversar pentru realizarea punctului.

În organizarea acțiunilor din teren, jucătorii au voie să lovească mingea o singură dată ce aceasta a căzut pe sol. Înainte de a cădea pe sol, mingea se poate lovi utilizând voleul sau smeciul.

-joc bilateral, proba de simplu cu ocuparea plasamentului specific probei (Figura 6)

-joc bilateral, proba de dublu cu ocuparea plasamentului specific probei (Figura 7)

Fig.6 Proba de simplu. Fig.7 Proba de dublu.

1.2 Etapele specifice procesului de învățare.

Termenii folosiți se referă la definirea acțiunilor tehnico-tactice de joc, de arbitraj, la materialele sportive, precum și la aspectele generale privind organizarea și desfășurarea jocului.

Denumirea clară și precisă a procedeelor tehnice sau a aspectelor tactice din joc au o importanță deosebită în procesul de instruire. Acești termeni ușurează comunicarea între profesor și elev în procesul de instruire și conduc la o înțelegere unitară a noțiunilor folosite în organizarea și desfășurarea jocului de tenis, ajută la cursivitatea lecțiilor de antrenament, la anunțarea temelor, cunoașterea de către sportivi a termenilor de specialitate.

VOCABULAR: Se oferă exemple semnificative:

LOVITURA DE DREAPTA (FOREHAND)

Procedeu tehnic care constă în trimiterea mingii peste fileu după ce aceasta a atins terenul de joc, de pe partea mâinii în care se ține racheta.

LOVITURA DE STÂNGA (BACKHAND)

Procedeu tehnic care constă în trimiterea mingii peste fileu după ce aceasta a atins terenul de joc, de pe partea opusă mâinii care ține racheta.

SERVA

Procedeu tehnic de punere a mingii în joc, care constă în aruncarea ei în sus, în lovirea cu racheta și trimiterea ei peste fileu, urmărindu-se dirijarea către careul de serviciu advers.

CROSS (DIAGONALĂ)

Orientarea loviturii de pe partea dreaptă a celui care lovește, pe partea dreaptă a adversarului. La fel se petrec lucrurile de pe partea stangă.

LONG LINE

Orientarea loviturilor în lungul liniilor laterale ale terenului de joc.

PASSING – SHOT

Se referă la trecerea mingii pe langă, printre adversarii aflați într-o poziție avansată (în drum spre fileu, sau langă fileu). Când adversarul a fost depășit pe deasupra, în loc de “pasat” se folosește în mod curent termenul de “lobat”.

AS,

“Asul” poate fi realizat atât din primul, cât și din cel de-al doilea serviciu ;

LOVITURA PLATĂ, LIFTATĂ, TOPSPIN, TĂIATĂ (SLICE), "DRAIV"

a. Presupune lovirea mingii cu planul rachetei, perpendicular pe direcția de deplasare în care aceasta a fost trimisă. Deci, mingii nu i se imprimă nici un efect.

b. Presupune imprimarea unui efect asupra mingii (mișcare de rotație în jurul axului ei), dinapoi-înainte, pe direcția ei de zbor ;

c. Presupune imprimarea unui efect asupra mingii, dinapoi-înainte, dar lovirea se aplică deasupra planului orizontal, imaginar al mingii, pe care o împarte în două jumătăți egale.

d. Presupune imprimarea unui efect asupra mingii în sensul de rotire spre înapoi, deci opus direcției de zbor (invers efectului liftat).

e. Presupune lovirea mingii puternic.

BREAK

Înseamnă câștigarea unui ghem pe serviciul adversarului

OUT

Mingea cazută în afara terenului de joc.

GREȘEALĂ DE PICIOR (FOOT – FAULT)

Denumire care se referă, în exclusivitate, la lovitura de serviciu; înseamnă executarea serviciului cu un picior pe linia de fund a terenului, execuție interzisă de regulamentul de joc.

ANTICIPAREA

Calitatea deosebit de importantă a jucătorului de tenis de a intui intenția adversarului în execuțiile tehnice, ceea ce-i va permite să se plaseze eficient pentru executarea proprie lovituri.

CULOAR

Spațiul lateral care se adaugă la fiecare parte a terenului de joc, valabil numai pentru proba de dublu.

GHEM

Joc, unitate de scor.

EGALITATE

Situație în evoluția scorului, în care se realizează rezultat egal (de exemplu: 15-15, 30-30 sau 40-40) după care jucătorul trebuie să puncteze de două ori consecutiv pentru a câștiga ghemul.

FILEU

Plasa care împarte transversal, în două părți egale, terenul de joc. Are 0.914 m înălțime la centru și este susținută de doi stâlpi cu înălțimea de 1.07 m, așezați în afara terenului de fiecare parte, la o distanță de 0.91 m.

LINIE

Delimitează spațiul de joc (inclusiv careurile de serviciu), (linia de fund, linia

laterală, linia mediană, linia de serviciu).

LOVITURĂ

Termen ce denumește procedeul specific de lovire a mingii cu racheta.

• De bază: lovitura de pe partea dreaptă, lovitura de pe partea stangă și serviciul;

• Speciale: voleul, lobul, demi-voleul și smeciul;

• Primitor: jucător care conform alternanței stabilite prin tragere la sorți la începutul partidei, trebuie să primească mingea servită de adversarul său.

PUNCT

Unitate de bază în numărătoarea dintr-o partidă de tenis, care începe cu punerea mingii în joc și continuă până la comiterea unei greșeli de către unul dintre jucători.

PRIZĂ

Maniera specifică de a ține (apuca) mânerul rachetei la executarea unei lovituri.

RACHETĂ

Obiect confecționat din lemn, metal sau alte materiale rezistente, cu care se lovește mingea de tenis.

RACORDAJ

Material confecționat din maț sau nylon întins și împletit în cadrul rachetei; poate fi executat manual sau cu ajutorul unei mașinide racordat.

RETUR

Lovitura de răspuns la primirea serviciului executat de către un adversar.

SCOR

TIE-BREACK

Sistemul de punctare care elimină prelungirile setului după scorul de 6-6. În ghemul de “tie-break” pentru primul punct se servește din dreapta, apoi serviciul se schimbă și jucătorii servesc de câte 2 ori consecutiv, până la obținerea a 7 puncte (cu 2 puncte avans necesare); la rezultatul de 6 puncte, se schimbă terenul.

Jocul actual de tenis se caracterizează prin mare dinamism, jucatorul fiind pus în situația de a gândi și acționa rapid pentru aplicarea eficientă a arsenalului tehnico-tactic, în diversitatea situațiilor de adversitate.

1.3 Elemente de terminologie

Noțiuni de regulament

SCORUL ÎNTR-UN GAME

Game-ul standard

Scorul într-un game standard se ține după cum urmează cu scorul servantului anunțat primul:

Niciun un punct — “zero”

Primul punct — “15”

Al doilea punct — “30”

Al treilea punct — “40”

Al patrulea punct — “Game” cu excepția cazului în care fiecare jucător sau echipă a câștigat trei puncte și scorul va fi “Egalitate”. După “Egalitate” scorul va fi “Avantaj” pentru jucătorul sau echipa care a câștigat urmatorul punct. Dacă acelasi jucător sau echipă câstigă de asemenea urmatorul punct, acel jucător sau echipa câstigă. “Game”-ul. Dacă jucătorul sau echipa adversă câștigă urmatorul punct, scorul este din nou “Egalitate”. Un jucător sau o echipă trebuie să câștige două puncte consecutive imediat după “Egalitate” pentru a câstiga “Game”-ul.

TIE-BREAK

În tie-break, scorul se ține “Zero”, “1”, “2”, “3”, etc. Primul jucător sau echipă care câștigă șapte puncte câștigă “Game”-ul și “Set”-ul, cu condiția să fie o diferență de două puncte față de oponent(ții). Dacă este necesar, tiebreak- ul va continua până ce această diferență este realizată. Jucătorul care urmează la serviciu va servi primul punct al tie-break-ului. Următoarele două puncte va servi oponentul(ții) (la dublu jucătorul echipei adverse care urmează la serviciu). După aceasta fiecare jucător sau echipă va servi alternativ câte două puncte până la sfârșitul tie-break-ului (la dublu, alternanța la serviciu în fiecare echipă va continuă în aceeași ordine ca în timpul acelui set). Jucătorul sau echipa a cărui rând a fost să servească primul în tie-break va fi primitor în primul game al setului următor.

SCORUL ÎNTR-UN SET

Există diferite moduri de a ține scorul într-un set. Cele două moduri principale sunt “Advantage Set” și “Tie-break Set”. Oricare mod poate fi folosit cu condiția că cel care va fi folosit să fie anunțat înaintea competiției. Dacă este folosit “Tie-break set” trebuie de asemenea anunțat dacă setul decisiv va fi jucat ca “Tie-break Set” sau “Advantage Set”.

A. “ADVANTAGE SET”

Primul jucător / echipă care câștigă șase game-uri câștigă acel “Set”, cu condiția să fie o diferență de două game-uri față de oponent(ți). Dacă este necesar, setul va continuă până această diferență este realizată.

B. “TIE-BREAK SET”

Primul jucător / echipă care câștiga șase game-uri, câștiga acel “Set”, cu condiția să fie o diferență de două game-uri față de oponent(ți). Dacă scorul este 6 — 6 se va juca un tie-break.

SCORUL INTR-UN MECI

Un meci poat fi jucat după sistemul “cel mai bun din 3 seturi” (un jucător / echipă trebuie să câștige 2 seturi ca să câștige meciul) sau după sistemul “cel mai bun din 5 seturi” (un jucător / echipă trebuie să câștige 3 seturi ca să câștige meciul).

SERVANT & PRIMITOR

Jucătorii / echipele vor sta de-o parte și alta a fileului. Servantul este cel care pune mingea în joc pentru primul punct. Primitorul este jucătorul care este gata să returneze mingea servită de către servant.

ALEGEREA PARTII DE TEREN SI A SERVICIULUI

Alegerea părții de teren și alegerea de a fi servant sau primitor în primul game va fi decisă de o tragere la sorți îninte de începerea încălzirii. Jucătorul / echipa care câștigă tragerea la sorți poate alege:

Să fie servant sau primitor în primul game al meciului, caz în care oponentul(ții) va alege partea de teren pentru primul game al meciului;

Partea de teren pentru primul game al meciului, caz în care oponentul(ții) va alege să fie servant sau primitor în primul game al meciului;

Să ceară oponentului(ții-lor) să aleagă din posibilitățile de mai sus.

SCHIMBAREA PĂRȚII DE TEREN

Jucătorii trebuie să schimbe partea de teren la sfârșitul primului, al celui de-al treilea și la fiecare următor număr impar de game-uri al fiecărui set. De asemenea jucătorii trebuie să schimbe partea de teren la sfârșitul fiecărui set în afara cazului în care numărul de game-uri din acel set este par, caz în care jucătorii vor schimba partea de teren la sfârșitul primului game al setului următor. Într-un tie-break jucătorii trebuie să schimbe partea de teren după fiecare șase puncte.

MINGEA IN JOC

În afara cazului în care este anunțată o greșeală la serviciu (“fault”) sau o rejucare (“let”) mingea este în joc din momentul în care servantul lovește mingea și rămâne în joc până la deciderea punctului.

MINGEA ATINGE O LINIE

Daca o minge atinge o linie, se consideră că a atins terenul delimitat de acea linie.

MINGEA ATINGE O ANEXĂ PERMANENTĂ

Dacă mingea în joc atinge o anexă permanentă după ce a atins terenul corect, jucătorul care a lovit mingea câștigă punctul.

Dacă mingea în joc atinge o anexă permanentă înainte de a atinge terenul, jucătorul care a lovit mingea pierde punctul.

ORDINEA LA SERVICIU

La sfârșitul fiecărui game standard, primitorul va deveni servant și servantul va deveni primitor pentru game-ul următor. La dublu, echipa care urmează să servească în primul game al fiecărui set va hotărî care din jucători va servi în acel game. În mod similar, înaintea începerii celui de-al doilea game oponenții lor vor hotărî care jucător va servi în acel game. Partenerul celui care a servit în primul game va servi în al treilea game, iar partenerul celui care a servit în al doilea game va servi în al patrulea. Această alternanță va continua până la terminarea setului.

SERVICIUL

Imediat înainte de a începe mișcarea de serviciu, servantul trebuie să se afle în repaus cu ambele picioare în spatele (adică mai departe de fileu) liniei de fund și între extensiile imaginare ale semnului de mijloc și liniei laterale. Atunci servantul va arunca mingea din mână în orice direcție și va lovi mingea cu racheta înainte ca mingea să atingă pământul. Mișcarea de serviciu este terminată în momentul când racheta jucătorului lovește sau ratează mingea. Un jucător care poate folosi doar o mână are voie să folosească racheta pentru aruncarea mingii.

EXECUTAREA SERVICIULUI

Când servește într-un game standard servantul trebuie să stea alternativ în spatele jumătăților terenului, începând cu jumătatea dreaptă a terenului în fiecare game. Într-un tie-break serviciul se va executa alternativ din spatele jumătăților terenului, cu primul serviciu din jumătatea dreaptă a terenului. Mingea servită trebuie să treacă peste fileu și să atingă careul de serviciu diagonal opus înainte de a fi returnată de primitor.

GREȘEALA DE PICIOR

În timpul mișcării de serviciu, servantul nu va:

Schimba poziția mergând sau alergând, doar ușoare mișcări ale picioarelor fiind premise;

Atinge cu oricare din picioare linia de fund;

Atinge cu oricare din picioare suprafața din afara extensiei imaginare a liniei laterale;

Atinge cu oricare din picioare extensia imaginară a semnului de mijloc;

Dacă servantul încalcă această regulă este o “GRESEALA DE PICIOR”.

GRESEALA LA SERVICIU

Serviciul este greșit (fault) dacă:

Servantul ratează mingea în încercarea de a o lovi ;

Mingea servită atinge o anexă permanentă, un băț de simplu sau stâlp de fileu înainte de a atinge terenul;

Mingea atinge servantul sau partenerul servantului, sau orice obiect de îmbrăcăminte, sau echipament al servantului sau partenerului acestuia.

AL DOILEA SERVICIU

Dacă primul serviciu a fost greșit (fault), servantul va servi din nou, fără întârziere din spatele aceleiași jumătăți de teren de unde a fost servit primul serviciu greșit, în afara cazului în care primul serviciu s-a executat din jumătatea de teren greșită.

CAND SE SERVEȘTE & PRIMEȘTE

Servantul nu va servi până când primitorul nu este gata de joc. În orice caz, primitorul trebuie să joace în ritmul rezonabil al servantului și să fie pregătit să primească într-un timp rezonabil de când este gata servantul. Primitorul care încearcă să returneze serviciul este considerat gata de joc. Dacă se demonstrează că primitorul nu a fost gata de joc serviciul nu poate fi anunțat ca greșit.

REJUCAREA LA SERVICIU

Un serviciu se rejoaca dacă:

Dacă mingea servită atinge fileul, chinga sau banda și este în altă privință bună sau dacă, după ce atinge fileul, chinga sau banda, atinge primitorul sau partenerul primitorului sau orice lucru pe care îl poartă sau îl ține înainte de a atinge terenul;

Mingea este servită când primitorul nu este gata de joc. În cazul unei rejucari, acel serviciu nu trebuie considerat, iar servantul trebuie să servească din nou, dar un serviciu rejucat nu anulează o greșeală la serviciu anterioară.

REJUCAREA

În toate cazurile când se decide o rejucare, cu excepția rejucarii la al doilea serviciu trebuie rejucat întreg punctul.

JUCATORUL PIERDE PUNCTUL

Punctul este pierdut dacă:

Jucatorul face două greșeli consecutive la serviciu;

Jucătorul nu returnează mingea în joc înainte de a cădea de două ori consecutive;

Jucătorul returnează mingea în joc în așa fel încât lovește pământul sau un obiect în afara

terenului corect;

Jucătorul returnează mingea în așa fel încât, îninte de a cădea, lovește o anexă permanentă;

Jucătorul în mod deliberat conduce sau prinde mingea în joc pe rachetă sau o atinge deliberat cu racheta mai mult de o dată;

Jucătorul lovește mingea înainte de a trece fileul;

Mingea în joc atinge jucătorul sau orice poartă sau ține jucătorul, cu excepția rachetei;

Mingea în joc atinge racheta când nu este ținută de jucător;

Jucătorul schimbă în mod deliberat forma rachetei în timp ce mingea este în joc;

La dublu când ambii jucători ating mingea în timp ce o returnează.

Prin procedeele tehnico-tactice utilizate în joc, prin scopul urmărit în pregătire și joc, tenisul reprezintă atât un mijloc al Eductiei Fizice cât și un sport, o disciplină sportivă.

● Disputa se realizeza fară contact direct, există fileul, care împarte în doua jumatăți egale terenul de joc.

● Se folosesc rachete, mingi, cu scopul trecerii mingii peste fileu;

● Este foarte accesibil tuturor vârstelor (7-70 ani);

● Nu are limită de timp;

● Efortul este aerob si anaerob;

● Solicită integral activitatea psihică: inițiativa, atenția, anticiparea, gândirea, perseverența, curajul;

● Sistemul de joc este 2 din 3; 3 din 5;

● Există 5 probe;

● Compunerea seturilor, ghemelor, tie-break (…);

● Descrierea începutului punctului ( din partea stânga).

Cerințe de bază privind practicarea jocului de tenis

Jocul de tenis are la bază un ansamblu de procedee tehnice și acțiuni tactice care constă în trimiterea mingii peste fileu și între liniile ce delimitează terenul de joc, în vederea preluării inițiativei și implicit a castigării punctului.

Jocul de tenis presupune o corespunzătoare pregătire fizică, tehnică, tactică și psihologică, solicitând tenismenul la eforturi fizice și psihice semnificative.

Lovirea mingii reprezintă esența jocului, iar această acțiune este mult influențată de pregătirea pentru lovirea mingii care se finalizează cu așezarea la minge.

Cerințe de bază pentru studenți:

participare sistematică la programul de pregatire a seminarului;

preocupări pentru asigurarea echipamentului necesar jocului;

participare activă si conștientă la lecțiile de pregătire;

dispoziții motivaționale pentru achiziționarea deprinderilor specifice jocului de tenis.

STADIUL ACTUAL ȘI TENDINȚELE MANIFESTATE

ÎN CADRUL FEFS CLUJ

TEHNICA ȘI METODICA JOCULUI DE TENIS DE CÂMP.

Așa cum am prezentat mai sus, tenisul se învață greu, ”după carte”. Mai ușor deprindem tainele jocului din gura unui tehnician și sub supravegherea lui. Este nevoie, cel puțin pentru primii pași în tenis de un profesor,antrenor.

Dezvoltarea permanentă a tenisului se datorează perfecționării continue a tehnicii și tacticii de joc precum și a metodicii de pregătire, la care se adaugă materialele și suprafețele de joc mereu mai diversificate și perfecționate.

Seminarul de tenis de câmp a fost printre cele mai apreciate ore și astepate cu nerăbdare de colegi și de mine. Plăcerea pentru acest sport se datorează și domnului profesor care cunoștea atâtea lucruri pe care ni le împărtășea cu bucurie.

Seminariile se desfășurau după o viziune și metode a unui cadru didactic care chiar iubea acest sport, pentru mulți dintre colegi seminarul era parcă prea scurt, prin urmare rămâneau și cu alte grupe din dorința de cunoaștere mai profundă.

Fiind un seminar opțional, credeam că o sa fim puțini, că o să jucam mult mai mult, dar întâmplarea a facut că 90% au optat pentru această disciplină. Erau câțiva care mai jucaserăm și un numar destul de mare care au întâlnit acest sport pentru prima dată.

Orele de tenis din cadrul seminarului de desfășurau după un aspect principal, viziunea domnului profesor nu era accea să facă din noi tenismeni, ci să iubim tenisul.

Fiecare oră de tenis de câmp reprezenta învățare – activitate – distracție și siguranță pentru fiecare student evoluția fiecăruia fiind monitorizată regulat.

Orele didactice se desfășurau pe terenurile din cadrul FEFS (suprafață de zgură) Figura x cât și în balonul special amenajat pentru vremea neprielnică.

2.1.1 Sistematizarea tehnicii jocului de tenis.

Aceasta formulează o serie de repere de care antrenorul trebuie să țină seama în procesul de instruire.

Sistematizarea tehnicii se poate împarți in 4 moduri de utilizare a tehnicii de joc:

● după specificul procedeelor tehnice utilizate în joc: priză, poziție, deplasări, plasament, lovituri;

● după zona de utilizare a procedeelor tehnice;

● după modul și direcția de orientare a mingii;

● după variantele de execuție.

2.1.2 Metodica predări prizelor rachete.

PRIZA RACHETEI

Prima parte a filei noastre ar trebui să înceapă mai firesc, cu apucarea rachetei cu mâna, adică priza. Moment important al inițierii, mai ales că se referă la un domeniu destul de controversat.

Cum ținem racheta? Racheta trebuie ținută, bineînțeles, de la extremitatea de bază a mânerului, cu palma bine plasată și suficient de strânsă pe aceasta. Vom ține racheta cat mai natural, încercând să o transformăm într-o prelungire a brațului în unghi ușor deschis. La tipurile de rachetă cel mai des întâlnite, mânerul are 8 muchii (fig.8),separând întreaga suprafață în 4 laturi (planuri) largi și 4 înguste. Aceste caracteristici care se pot observa în desenul alăturat (fig. 7) – ne vor ajuta să determinăm fiecare fel de prize.

Jocul de tenis constă din lovituri succesive imprimate mingii de către jucător cu ajutorul rachetei. Mâna și racheta trebuie să formeze un ansamblu compact, în care racheta reprezintă prelungirea brațului care lovește mingea. Progresele tehnicii inseamnă întâi o ținere corectă a rachetei în mană, o priză corectă, o înclinare a planului rachetei corespunzătoare prizei, o poziție corectă a brațului fată de rachetă și fată de corpul jucătorului.

Tipuri de prize în funcție de ținerea rachetei:

Tabel 1 Prizele Rachetei

Prin priză se înțelege ținerea rachetei în așa fel încât aceasta să favorizeze executarea corectă și cu eficientă a loviturilor.

Priza rachetei se realizează în funcție de modelaturile rachetei. (Figura 8)

Modul cum se aplică palma și degetele pe mâner determină tipul de priză folosit. Pentru identificarea prizelor se ia ca reper unghiul format între degetul mare și arătător.

Studenții vor fixa și exersa toate prizele corespunzătoare procedeelor tehnice, cu control vizual iar apoi la sugestia profesorului.

Fig.8 Priza rachetei.

Etapele învățării tehnicii:

• Etapa informării și a formării reprezentării în care studentul își creează pe baza explicațiilor și a demonstrațiilor, concepția și bazele procedeului ce urmează a fi învățat. (Figura 10)

Fig.9 Priza Rachetei, Metodică. Fig.10 Modul de prindere.

2.1.3 Metodica predării elementelor de mișcare în teren.

DEPLASAREA ÎN TEREN

Când am spus că tenisul este un joc în continuă mișcare, am avut în vedere chiar situații în care nu este suficent să folosim doar cele două lovituri de bază, forehand-ul și backhand-ul. Dar din infinit din câte poziții pot fi ele executate? Ne vom mișca mereu, lateral, înainte și înapoi pentru efectuarea lor. Îi este necesar tenismenului un joc de picioare, adesea avansat.

Deplasarea în teren, poziția jucătorului, priza rachetei, plasamentul la minge și replasamentul în teren formează ansamblul de mișcări (acțiuni) realizate de jucător fără acțiune directă la minge.

Deci, formele de deplasare în teren ne prezintă fondul de mișcări automatizate care au drept scop preparația segmentelor corpului și a trunchiului în vederea realizării optime a tehnicii de bază și a celor speciale.

Toate aceste procedee tehnice de preparație pentru lovirea mingii se derulează cu eforturi fizice și psihice mai mari sau mai mici, în ritmuri și tempouri diferite, deoarece acestea trebuie să facă o legătură funcțională tehnico-tactică între acțiunile la minge și lovirea mingii. Deplasările în teren, se realizează sub diferite forme, de cele mai multe ori ele sunt combinate și se interconditionează permanent în funcție de zona din teren, procedeul tehnic de executat și capacitatea de măiestrie tehnică a jucătorului. Deplasările în teren vizează urmatoarele aspecte:

deplasări pentru acțiunile la minge;

deplasări pentru revenirea în zonele strategice ale terenului;

deplasări pentru ofensiva la fileu;

deplasări pentru situațiile de trecere din ofensivă în defensivă și invers;

deplasări în afara jocului.

pășirea- înainte, înapoi, lateral, oblic, cu pas adăugat, încrucișat și combinat;

mers toate direcțiile;

alergare – forme, ritm, direcții multiple;

pornire (starturi) direcții multiple;

pivotare (pe un picior, pe ambele picioare);

săritura – înainte, lateral, pe verticală;

fandare – înainte, lateral, oblic;

schimbare de direcție;

cu piciorul din interior, cu piciorul din exterior;

alunecare- înainte, lateral, oblic;

forme combinate de deplasare în teren (Figura 2);

Fig.11 Deplasarea prin statistică. Fig.12 Deplasare în teren prin fandare.

Viteza mișcării în teren este legată parțial de capacitatea de a ”folosi energia elastică”. Oprirea mișcării în jos a unui jucător în timpul flexiunii pe genunchi (când accelerează în jos) face să întindă mușchii și alte țesuturi din fața coapsei (grupa cvadriceps), având drept rezultat depozitarea de energie. Această energie depozitată, împreună cu faptul că această grupă musculară este pretensionată și deci capabilă să producă repede forță, va intensifica mișcarea membrului inferior în deplasarea către minge, dacă mișcarea de genunchiului este rapid urmată de extensia acestuia.

Fig.13 Deplasare în teren prin fandare și alunecare.

2.1.4 Loviturile de bază.

LOVITURILE DE BAZĂ

Le-am și numit, ceva mai sus, aceste două lovituri de bază – cea de dreapta (forehand) și cea de stânga (backhand). Sunt loviturile care se efectuează, în general din fundul terenului.

Le-am numit ”de bază” fiindcă fără ele, practic, nu se poate juca tenis. Aceasta nu înseamnă că ne vom limita numai la ele, ci urmează să descriem și celelalte lovituri principale, anume – serviciul, voleul, lobul. Cărora li s-ar putea adăuga o varietate infinită de alte lovituri speciale.

Mai întâi însă, o necesară introducere în temă. Fiecare lovitură cu racheta are trei momente specific: pregătirea , executarea și încheierea.

Pregătirea începe imediat după lovitura anterioară, când mingea se află încă în terenul adversarului, iar acesta execută lovitura sa. Este momentul când trebuie să ne decidem la felul viitoarei noastre lovituri, o decizie luată rapid și judicious. Executarea urmează firesc, în conseciță lovirea mingii fiind efecuată aproape mecanic. Încheierea loviturii trebuie să-i dea acesteia precizia și forța dorită, asigurând totodată continuarea mișcării în teren a jucătorului, necesară pentru viitoarea lovitură. În momentele de așteptare, puține de fapt, se privește atent spre adversar, apoi spre zborul mingii. În momentul lovirii mingii racheta trebuie ținută bine strâns. Când suntem în poziția de așteptare, genunchii vor fi foarte ușor îndoiți, trunchiul puțin aplecat înainte cu greutatea corpului repartizată pe vârful picioarelor. Suplețea și flexibilitatea întregului corp sunt atuuri esențiale ale tenismenului și ele se pot căpăta prin exercițiu. Privirea jucătorului rămâne îndreptată spre minge până la executarea loviturii, după care ea va fi îndreptată din nou spre terenul de țintă și jucătorul advers. Și să nu uităm, încă o dată, că jocul de tenis pretinde o continuă mișcare în teren.

2.1.5 Metodica învățării loviturii de dreapta.

LOVITURA DE DREAPTA

DESCRIEREA LOVITURII DE DREAPTA

Modul de executare: de pe loc;

Priza rachetei: schimbătoare – semi-închisă;

Așadar, prima lovitură – forehand-ul. În pregătirea loviturii, când am observat că mingea va veni pe dreapta, pășim spre punctul (locul) unde urmează să lovim mingea, în același timp păstrăm racheta spre dreapta corpului, suficient de mult pentru că viitoarea mișcare să aibă amplitudinea necesară. Jucătorul se află cu fața spre linia laterală din dreapta, umerii săi sunt orientați perpendicular pe fileu.

Viteza de execuție este cheia succesului.

Fig.14 Lovitura de dreapta, inițiere LV

Pregătirea pentru lovirea mingii:

– privirea orientată spre minge;

– la acțiunea trunchiului – are loc o rasucire a trunchiului de la stânga la dreapta, (pentru dreptaci), odată cu pășirea piciorului stâng oblic înainte până când axa umerilor devine perpendiculară pe fileu, iar retragerea rachetei se va finaliza când ajunge în prelungirea axei umerilor;

– drumul rachetei la retragere se poate face liniar sau cu buclă;

– retragerea se face fără oscilații la nivelul corpului sau a planului rachetei;

– menținerea centrului general de greutate al corpului specific poziției medii;

– acțiunea brațelor – brațul drept e puțin îndoit din cot, susține racheta în poziția mai sus descrisă, iar brațul stâng e orientat tot cu cotul ușor îndoit spre fileu, o retragerea completă a rachetei se va realiza în finalul acestui moment tehnic.

Lovirea mingii

-începe din momentul când s-a încheiat secvența pregătitoare, trunchiul execută o mișcare de întoarcere de la dreapta spre stânga, până ce linia umerilor devine paralelă cu linia fileului, cuplul mână-rachetă realizează pendularea spre înainte pe lângă, cu un control permanent asupra articulației care va menține varful rachetei la orizontală. În momentul impactului are loc așa-numita conducere a mingii în lovitură în care racheta înaintează pe toata lungimea ei;

– drumul rachetei va fi în continuare spre înainte-sus pentru a obține bolta peste fileu, în efortul de lovire a mingii brațul realizează forța și amplitudinea rachetei, antebrațul biciuirea, iar articulația pumnului finețea loviturii;

Fig.15 Mecanism de execuție a loviturii. Lovirea mingii și finalul loviturii.

– mâna stângă, ușor flexată din articulația cotului, orientată înainte, spre punctul de cădere a mingii, ajută foarte mult la echilibrarea corpului și la lovirea mingii;

– greutatea corpului în momentul impactului va fi pe toată talpa piciorului stâng.

Finalul loviturii:

Încheierea loviturii îl va gasi pe jucator întors cu fața spre fileu, racheta își va continua un timp drumul prin aer pană la înalțimea umărului, eventual mai sus, apoi va reveni la loc.

Acțiunea la nivelul trunchiului și a membrelor superioare

• racheta este condusă până aproximativ în dreptul umărului stâng, intenvine automat o porțiune de relaxare, dar și de control asupra retragerii rachetei în fața corpului, pentru a-i permite tenismenului să reia o noua acțiune de joc.

ÎNVĂȚAREA MECANISMULUI DE LOVIRE

Învățarea mecanismului de lovire are ca obiectiv însușirea corectă a mecanismului de lovire a mingii și conține următoarea succesiune de exercitii:

Exerciții pregătitoare cu mingea și racheta:

• lovirea mingii în sol cu palma: de pe loc, din mers, din alergare, din săritură

Exerciții de imitație:

• imitarea loviturii de pe partea dreaptă (fără minge), (după explicație, demonstrație) imitarea din poziția finală a părții pregătitoarea loviturii propriu-zise și finalul mișcării de

lovire (de pe loc), imitație, execuție fragmentară cu accent pe:

• poziția finală a părții pregătitoare;

• lovitura propriu-zisă;

• terminarea (finalul) loviturii.

Exerciții la minge oferită:

• din poziția finală a părții pregătitoare, lăsarea mingii să cadă în fața piciorului stâng și efectuarea loviturii propiu-zise și terminarea mișcării de lovire (se execută la gardul de sârma și pe terenul de joc);

• același exercițiu, dar început din poziție fundamentală execuție globală de pe loc;

• din poziția finală a părții pregătitoare, aruncarea mingii mai departe și deplasare pentru

găsirea punctului de lovire.

Exerciții la minge aruncată și lansată de profesor:

• din poziția finală a părții pregătitoare, lovirea mingii aruncată de antrenor: de pe loc, din deplasare, execuție globală, de pe loc, din deplasare;

• schimb de lovituri cu antrenorul la mingi lansate de acesta – lovituri sub formă de

întrecere: cine lovește mai corect mingea, cine lovește mai multe mingi peste fileu;

• utilizarea aparatelor ajutătoare: coș, tun de mingi etc.

2.1.6 Metodica loviturii de stânga de pe loc cu o mână.

LOVITURA DE STÂNGA CU O MÂNĂ

Backhand-ul (reverul), lovitura de stânga este, în multe privințe imaginea în oglindă a primei lovituri. Mingea vine spre stânga. Ne întoarcem cu fața spre linia laterală din stânga, greutatea corpului trece pe piciorul stâng, racheta este condusă la spate, la început cu două mâini, apoi revine în față, ținută cu o singură mână. Executarea loviturii (fig. 13, fig. 14) începe cu așezarea piciorului drept înainte, trecerea rapidă a greutății corpului pe acesta în timp ce trunchiul se răsucește spre dreapta. Racheta loveste mingea și apoi se ridică în sus deasupra linei umerilor. În încheiere ne vom afla din nou cu fața spre fileu.

Modul de executare: de pe loc;

Priza rachetei: schimbatoare – semideschisa;

Pregatirea pentru lovirea mingii.

Fig 16 Lovitura de stânga. Complexul loviturii.

Acțiunea la nivelul membrelor superioare și a trunchiului:

• tenismenul păstrează o atenție deosebită la minge și la acțiunile adversarului înainte, în timpul și după lovirea mingii de către acesta;

• privirea la minge este dublată în permanență de o poziție de start, care trebuie să fie dinamică și atentă, însoțită de sarituri ale picioarelor, iar mâinile susțin racheta cât mai relaxat, cu fixarea prizei rachetei;

• se începe acțiuninea de rotare a trunchiului de la dreapta spre stânga (pentru dreptaci), până ce linia umerilor și a bazinului devin perpendiculare pe fileu;

• piciorul din spatele loviturii (în cazul de față stângul) preia întreaga greutate a corpului cu talpa piciorului aproape paralel cu linia fileului; (Figura 17)

Fig.17 Rever. Lovirea mingii. Fig.18 Finalul loviturii.

Finalul loviturii (Figura 18)

Acțiuniea la nivelul membrelor superioare și a trunchiului:

• cuplul brat-rachetă continuă traseul oblic-înainte în sus, pentru efectul liftat și obținerea traiectoriei cu bolta peste fileu;

• mâna stânga realizează o mișcare de compensație, depărtându-se de corp tot printr-o mișcare de abducție;

• linia axei umenilor și a bazinului rămâne aproape perpendicular pe fileu;

• privirea permanent focalizată spre locul de trimitere a mingii;

• trunchiul se găsește ușor în extensie, pentru efectul liftat;

• corpul se găsește într-o poziție dinamică, cu preocupări rapide de reechilibrare a segmentelor corpului pentru o nouă acțiune de joc.

2.1.7 Metodica loviturii de stânga cu două mâini.

LOVITURA DE REVER CU DOUA MÂINI

Findcă am vorbit, la un moment dat despre conducerea rachetei cu două maini, este cazul să precizam că există jucători care joacă reverul cu ambele mâini până la capăt.

Tehnica mișcării este mai dificilă, jucătorii versați o folosesc însă cu succes.

Lovitura de rever cu două maini, are o mai mare siguranță și precizie la lovirea mingii.

Modul de executare: de pe loc;

Priza rachetei: continental;

Pregatirea pentru lovirea mingii: (Figura 19

Fig.19 Lovitura de stânga cu două mâini

Acțiunea la nivelul trunchiului și a membrelor superioare:

• prima acțiune care se desfășoară în această secvență tehnică are joc la nivelul trunchiului, de rotare de la dreapta spre stânga, odată cu conducerea rachetei cu ambele mâini înspre înapoi, astfel încât axa umerilor devine perpendiculară pe fileu;

• retragerea rachetei cu vârful orientat înspre înapoi-sus în spatele corpului trebuie nu să se facă cu oscilații în diferite planuri și cât mai devreme.

• ambele mâini se situeaza lângă abdomen-corp, cu orientarea vârfului rachetei spre înapoi-sus (controlul vârfului rachetei în această secvență, ca și în celelalte secvențe, trebuie să fie total);

• racheta este retrasă până când ajunge în prelungirea axei umerilor. Acțiunea la nivelul membrelor inferioare și a transferului centrului de greutate al corpului.

• în finalul pregatirii loviturii, centrul de greutate al corpului se găsește plasat pe piciorul stâng, cu mare pondere în derularea translației și a impulsiei la lovirea mingii;

Lovirea mingii: (Figura 18)

Acțiunea la nivelul membrelor inferioare și a transferului centrului de greutate al corpului:

• acțiunea începe cu o impulsie accentuată la nivelul pingelei piciorului stâng de transfer a centrului de greutate al corpului pe piciorul drept, care inițial este flectat din articulația genunchiului, urmând în acest moment să se efectueze o extensie oblică înainte în sus;

Fig.20 Rever. Lovirea mingii cu două mâini. Complexul loviturii.

• acest transfer al centrului de greutate al corpului trebuie să se facă liniar, iar finalizarea, cu proiecția acestuia oblic înainte în sus;

Acțiunea la nivelul membrelor superioare și a trunchiului:

• din punctul final al retragerii rachetei încep să acționeze două forțe (trunchiul prin rotare și balansul spre înainte a ambelor mâini cu racheta).

• trunchiul, prin rotația sa de la stânga spre dreapta, conduce automat la fixarea liniei umerilor paralel cu fileul;

• are loc o accelerare a vitezei ambelor brațe pe traseul până și în timpul impactului rachetă-minge, iar articulația pumnului, ușor blocat, atât cât să controleze forța mingii venită de la adversar și să o direcționeze după scopul tactic propus;

• de menționat că brațele asigură forța și amplitudinea de lovire a mingii, antebrațul biciuirea, iar articulația pumnului finețea loviturii, conform principiilor tehnicii;

• când racheta este în dreptul corpului, se realizează o mișcare a rachetei spre înainte-sus pentru trimiterea mingii cu bolta peste fileu

• ambele mâini conduc racheta aproximativ 30-40 cm în planul ei paralel cu fileul, după care, în momentul când se depășește corpul, se realizează impactul rachetă-minge în fața corpului;

• mâna stangă va contribui la lovitura și va accentua acțiunea de acoperire a mingii, deci de imprimare a efectului liftat.

Finalul loviturii: (Figura 21)

Acțiunea la nivelul membrelor superioare și a trunchiului:

• cuplul mâini-rachetă continuă traseul oblic-înainte în sus, cu trecerea rachetei peste umărul drept;

• ambele mâini cu racheta se înfășoară în jurul corpului, peste nivelul umăruiui drept, acțiunea respectivă fiind sub control permanent de către tenismen;

• linia axei umerilor și a bazinului este paralela cu linia fileului;

• trunchiul se găsește în ușoară extensie, aspect ce confirmă o contribuție deosebită la lovire și finalul loviturii;

• jucătorul reia iar pozitia fundamentală.

2.1.8 Metodica predării loviturii de stânga cu o mână și două mâini.

ÎNVĂȚAREA MECANISMULUI DE LOVIRE

-are ca obiectiv însușirea corectă a mecanismului de lovire a mingii și conține urmatoarea succesiune de exerciții.

Exerciții pregătitoare cu mingea și racheta:

• lovirea mingii în sol cu palma: de pe loc, din mers, din alergare, din săritură

Exerciții de imitație:

• imitarea loviturii de pe partea stângă (fără minge), (după explicație, demonstrație) imitarea din poziția finală a părții pregătitoarea loviturii propriu-zise și finalul mișcării de lovire (de pe loc), imitație, execuție fragmentară cu accent pe:

• poziția finală a părții pregătitoare;

• lovitura propriu-zisă;

• terminarea (finalul) loviturii;

Exerciții la minge oferită:

• din poziția finală a părții pregătitoare, lăsarea mingii să cadă în fața piciorului stâng și efectuarea loviturii propiu-zise și terminarea mișcării de lovire (se execută la gardul de sârma și pe terenul de joc);

• același exercițiu, dar început din poziție fundamentală execuție globală de pe loc;

• din poziția finală a părții pregătitoare, aruncarea mingii mai departe și deplasare pentru găsirea punctului de lovire.

Exerciții la minge aruncată și lansată de profesor:

• din poziția finală a părții pregătitoare, lovirea mingii aruncată de antrenor: de pe loc, din deplasare, execuție globală, de pe loc, din deplasare;

• schimb de lovituri cu profesorul la mingi lansate de acesta;

– lovituri sub formă de întrecere: cine lovește mai corect mingea, cine lovește mai multe

mingi peste fileu.

– utilizarea aparatelor ajutătoare: coș, tun de mingi etc.

2.1.9 Metodica predării serviciului.

SERVICIUL

Este singura lovitură din tenis care se execută independent de acțiunea adversarului. Să profităm de acest notabil avantaj pentru a ne însuși o lovitură de serviciu cât mai eficace.

Într-o suită de lecții predate de domnul profesor Baciu Alin, studențiilor (începători) prima sa recomandare privind serviciul era următoarea ”NU TE GRĂBI !”, tocmai fiindcă ai mult timp la dispoziție decât la alte lovituri trebuie să îl folosești înțelept. Adică să pregătești bine lovitura.

1.Descrierea serviciului:

Două elemente stau la baza unei tehnici eficiente la serviciu, și anume: calitatea lansării mingii și sincronizarea acesteia cu brațul care susține racheta pentru a realiza impactul în zona cea mai eficientă.

Fig.21 Serviciul

• se petrec două acțiuni simultane, de mare finețe tehnică, respectiv lansarea mingii cu mâna stângă și retragerea rachetei pe lângă corp, în jos spre înapoi, până când racheta ajunge în prelungirea axei umerilor, după care, printr-o mișcare de supinație, racheta este plasată pe linia omoplatului drept, cu vârful rachetei în jos;

• lansarea mingii se realizează cu brațul întins cu degetele lipite, palma orientată în sus, cuprinzând cu degetele calota de jos a mingii;

• mișcarea mâini cu mingea se va face din articulația umărului, cu articulația pumnului blocată, iar mingea va fi condusă în plan vertical înainte-sus la o înălțime de aproximativ a lungime de rachetă;

• balansul mâini cu mingea se va face lent, fără ca în finalul acțiuni articulația pumnului să efectueze a flexie sau extensie la părăsirea mingii;

• lansarea mingii poate fi făcută în trei planuri:

Lovirea mingii: cuprinde două secvențe. (Figura 23)

Acțiunea la nivelul membrelor inferioare și a transferului centrului de greutate al corpului:

• în momentul când mingea este lansată în plan vertical și racheta este orientată pe linia omoplatului drept, începe a acțiune la nivelul picioarelor de a efectua a impulsie accentuată din articulația genunchilor și proiectarea lor pe direcția de lovire a mingii;

Fig.22 Serviciul: pregatirea serviciului și lovirea mingii.

• centrul de greutate al corpului va fi proiectat pe verticală oblic spre teren, respectiv spre locul de impact rachetă-minge;

• pentru efectul tăiat și plat corpul este deplasat oblic în sus înainte, la efectul liftat corpul este chiar ușor deplasat înapoi peste verticală;

• în momentul impactului, la majoritatea jucătorilor impulsia se face mai mult pe piciorul stâng sau chiar prin săritură pe ambele picioare.

Acțiunea la nivelul trunchuului și a membrelor superioare:

• trunchiul se răsucește de la dreapta spre stânga, ca și bazinul, până când linia umerilor devine paralelă cu fileul (în cazul serviciului în terenul de avantaj), până ce linia umerilor devine oblică față de fileu, respectiv cu umărul drept proiectat înainte;

• brațul drept începe să acționeze racheta, descriind a mișcare ascendentă prin extinderea mâini de ducere a antebrațului oblic înainte în sus, după care automat corpul rachetei este dus în prelungirea mâinii;

Finalul loviturii: (Figura 3)

Acțiunea la nivelul trunchiului și a membrelor superioare:

• Brațul cu racheta continuă traseul în funcție de efectul imprimat mingii: dacă se imprimă

efectul tăiat sau plat, atunci drumul rachetei va fi de sus-oblic în jos, terminând mișcarea spre partea stânga a corpului, dacă s-a imprimat efectul liftat, atunci mâna cu racheta va termina mișcarea de sus-oblic în jos, ușor spre partea dreaptă a corpului;

Fig.23 Inițiere, Lovire, Final.

• mâna stângă se află orientată spre abdomen, ușor flexată din articulația cotului;

• linia umerilor și a bazinului, ca urmare a răsucirii trunchiului de la dreapta spre stânga, devin paralele cu fileul;

Acțiunea la nivelul membrelor inferioare și a transferului centrului de greutate al corpului

• finalul acțiunii va fi specific tehnicii de reluare a poziției pentru un nou start de deplasare la minge;

• centrul de greutate al corpului este transferat mult în față spre interiorul terenului, aspect ce oferă posibilități de înaintare la fileu sau să rămână pe zona liniei de fund a terenului;

ÎNVĂȚAREA MECANISMULUI DE LOVIRE

Exercițiile pregătitoare cu mingea și racheta:

• Aruncarea mingii cu brațul stang întins deasupra capului în sus și aterizarea ei într-o zonă delimitată;

• Aruncarea mingii cu brațul drept întins deasupra capului de sus în jos, înainte, la un partener care o prinde și acesta repetă exercițiul: de pe loc, cu pășire;

• Aruncarea mingii sus din mâna stângă și prinderea ei cu brațul stâng întins sus;

• Aruncarea mingii sus din mâna stângă și prinderea ei cu brațul drept întins sus;

• Mâna dreaptă ține o minge după ceafă, mâna stângă aruncă mingea și o lovește cu cea din mâna dreapta;

Fig.24 Serviciul. Pregatire, Lovirea mingii, Finalul loviturii.

• Mâna dreaptă după ceafă, mâna stângă aruncă mingea în sus și lovire cu mâna dreaptă;

• Învățarea prizei corecte pentru serviciu (semideschisă): explicație, demonstrație, prin imitare, sub controlul antrenorului, pe perechi cu control reciproc;

Exerciții de imitație

• Imitarea serviciului după explicație și demonstrație;

• Imitarea serviciului cu control vizual (numai mișcarea brațului drept).

Execuții fragmentate și globale a serviciului:

• Exersarea părții pregătitoare, urmărindu-se izolat și coordonat acțiunea brațului cu racheta și a celui care aruncă mingea;

• Din poziția finală a părții pregătitoare, aruncarea mingii în sus și executarea:loviturii propriu-zise și terminarea mișcării, din apropierea fileului;

RETURUL DE SERVICI

Este efectuat cu una din loviturile de bază ”de dreapta” sau ”de stanga”. Ele necesită o atenție deosebită, un plus de concentrare.

2.2.1 Metodica predării voleului.

VOLEUL

Un bun și sigur serviciu permite jucătorului să vină imediat la fileu și să voleeze decisiv la lovitura urmatoare. Jocul de servici-voleu este tipic pentru terenurile rapide. ( Federer )

Atacul la fileu trebuie bine pregatit.

Voleul este, așadar o principală armă de atac. Antidotul?-passing-shotul sau lobul.

Descrierea voleului:

Voleul este un procedeu tehnic special de mare rafinament, iar învățarea lui completează bagajul tehnico-tactic al jucătorilor, folosirea lui ducând la o mai mare eficiență în joc. (Figura 25)

Priza rachetei: continentală;

Pregatirea pentru lovirea mingii:

Fig.25 Complex de execuție la voleu.

Acțiunea la nivelul trunchiului și a membrelor superioare:

• odată sesizată direcția spre care se îndreaptă mingea (în cazul de față pe partea dreaptă a jucătorului), trunchiul se rotează de la stânga spre dreapta, timp în care și mâinile cu racheta se deplasează în același plan;

• mâinile cu racheta blochează retragerea rachetei până în dreptul umărului drept, ușor în fața acestuia;

• momentul de retragere a rachetei, împreună cu rotarea trunchiului se realizează într-un timp foarte scurt, privirea rămânând orientată spre minge;

• planul rachetei, datorită prizei și a unei ușoare mișcări de supinație, acționează deci spre înainte în sus;

Acțiunea la nivelul membrelor inferioare și a transferului centrului de greutate al corpului:

• piciorul stâng, rămas ușor lateral, menține echilibrul corpului, fiind pregătit să execute o fandare sau un pas mai mare spre înainte, odată cu lovirea mingii;

Lovirea mingii:

Acțiunea la nivelul membrelor inferioare și a transferului centrului de greutate al corpului:

• piciorul stâng, aflat ușor lateral de corp, realizează o pășire spre oblic- înainte, însoțită de o ușoară fandare, care preia în totalitate centrului de greutate al corpului;

• piciorul drept, degajat de greutatea corpului, execută o impulsie, contribuind la creșterea forței ce se va aplica mingii;

• ambele picioare îndeplinesc un rol deosebit de important, și anume, sprijin sigur pentru derularea acțiunilor la trenul superior;

Finalul loviturii:

Acțiunea la nivelul trunchiului și a membrelor superioare:

• cuplul mână-rachetă își continua traseul oblic-înainte în jos, cu mărirea unghiului rachetă-antebraț;

• mâna opusă celei cu racheta se află ușor lateral față de corp contribuind la reechilibrarea corpului și la reluarea prinderii rachetei;

• piciorul stâng, după ce a preluat întreaga greutate a corpului, se găsește mult flexat din articulația genunchiului;

• piciorul drept, după impulsia accentuată, realizează o nouă pășire spre înainte, încercând să ajute la reluarea poziției de bază și să continue acțiunile la nivelul fileului;

ÎNVĂȚAREA MECANISMULUI DE LOVIRE

Exercițiile pregătitoare:

• Aruncarea mingii de jos și prinderea ei din zbor. Se prinde cu ducerea brațului în față, palma întâmpină mingea, de pe loc, din deplasare;

• Întinderea brațului înainte și oblic înainte, ca la darea mâinii cu un prieten;

Exerciții de imitație:

Învățarea prizei corecte pentru voleu: continentală;

– prin imitare;

– sub controlul profesorului;

– pe perechi, cu control reciproc;

Exerciții de imitație

• Imitarea voleului după explicație, demonstrație: cu control vizual și fără control vizual;

• Din poziția finală a părții pregătitoare, imitarea mișcării de lovire propriu-zisă și terminarea mișcării de pe loc și din deplasare, (înainte, lateral).

• Din poziția finală a părții pregătitoare, aruncarea mingii în sus și executarea: loviturii propriu-zise și terminarea mișcării, din apropierea fileului.

Exerciții la minge aruncată de profesor:

• Din poziția finală a părții pregătitoare, executarea loviturii propriu-zise și terminarea mișcării de pe loc;

• Din poziția finală a părții pregătitoare, executarea loviturii propriu-zise și terminarea mișcării după deplasare.

2.2.2 Metodica predării lobului.

LOBUL

Descrierea lobului:

Lobul este un procedeu tehnic special al jocului de tenis, utilizarea lui tactică are ca scop depășirea adversarului în plan vertical.

Lobul face parte din loviturile din lateral și poate fi executat, de obicei după ce mingea cade pe sol, dar în situații speciale, mingea poate fi lovită fără să cadă pe sol, din zbor: lob voleul. Efectele imprimate mingii la efectuarea lobului sunt cele trei de bază: plat, liftat și tăiat, fiecare în parte își are scopul și ideea tactică pentru care este folosit.

Cel mai eficient lob este cu efect liftat, trebuie să aibă traiectoria maximă peste nivelul liniei de serviciu a terenului advers și să cadă în apropierea liniei de fund a terenului, aspecte care asigură momentul tactic de joc.

Priza rachetei: este corespunzătoare efectului ce va fi imprimat mingii, (continentală, semideschisă sau semiînchisă)

Pregatirea pentru lovirea mingii: (Figura 1)

Acțiunea la nivelul trunchiului și a membrelor superioare:

• prima acțiune ce se derulează are loc la nivelul trunchiului, când tenismenul începe și rotarea trunchiului de la stânga spre dreapta (pentru dreptaci);

• în urma rotării trunchiului, linia umerilor și a bazinului sunt orientate perpendicular pe linia fileului;

• secvența rotării trunchiului trebuie să se facă cât mai lent, fără oscilații în plan antero-posterior sau pe verticală;

• privirea rămâne orientată spre terenul advers;

• mâna stângă, după îndeplinirea funcției de susținere a rachetei, se orientează oblic-înainte în jos, cu rol de a echilibra plasarea brațului drept cu racheta;

• paralel cu rotarea trunchiului, racheta se va menține cu vârful în zona dintre articulația genunchilor și bazinului;

• la fel ca și trunchiul, racheta, pe traseul său, nu trebuie să oscileze în diferite planuri, mai ales când jucătorul are de parcurs distanțe mari până la minge;

• finalul acestei tehnici găsește jucătorul cu trunchiul și ambele membre superioare ca într-un arc de forță, care se va destinde în momentul lovirii mingii;

Lovirea mingii: (Figura 29)

Acțiunea la nivelul membrelor inferioare și a transferului centrului de greutate al corpului:

• are loc la nivelul picioarelor transferul centrului de greutate al corpului de pe piciorul din spate (dreptul) pe piciorul stâng, transfer care trebuie să se facă fără oscilații în diferite planuri pentru a lovi mingea în fața corpului;

• centrul de greutate al corpului în timpul și după impactul rachetă-minge va fi oblic înainte în sus;

Acțiunea la nivelul trunchiului și a membrelor superioare:

Fig.26 Lob, inițiere, lovirea mingii și finalul loviturii.

• trunchiul începe rotația de la dreapta spre stânga cu o ușoară extensie, până ce linia umerilor și a bazinului devin paralele cu fileul;

• odată cu rotația trunchiului are loc pendularea brațului drept pe lângă corp, cu acțiunea de dirijare a rachetei, cu planul spre punctul de lovire a mingii, iar vârful rachetei cade ușor sub articulația pumnului;

• dacă brațul a asigurat amplitudinea și forța de lovire a mingii, antebrațul asigură biciuirea, iar la nivelui articulației pumnului întâlnim finețea acțiuni de lovire a mingii, atunci derularea tehnicii va fi sub control;

• articulația pumnului se găsește deasupra vârfului rachetei, fapt ce asigură efectul hotărât, precum și conducerea rachetei în funcție de efectul liftat, plat sau tăiat, pentru a imprima mingii traiectoria specifică;

• viteza de deplasare a rachetei spre minge trebuie să fie suficient de rapidă pentru a imprima mingii o rotație cât mai mare, pentru a surprinde adversarul prin acest passing specific;

• lovirea mingii se face în general în fața corpului sau chiar pe linia acestuia, fapt ce asigură conținutul tactic al execuției tehnice;

Finalul loviturii:

Acțiunea la nivelul trunchiului și a membrelor superioare:

• trunchiul realizează o mică extensie și o mișcare de rotație spre stânga;

• brațul cu racheta continua traseul, în funcție de efectul imprimat mingii;

• brațul stâng realizează mișcări de compensație, participând la prinderea rachetei și pregătirea acesteia pentru o nouă acțiune de joc;

Acțiunea la nivelul membrelor inferioare și a transferului centrului de greutate al corpului

• în derularea acțiunilor după lovirea mingii, ambele picioare execută o extensie ușoară din sistemul articular;

• proiectia centrului de greutate al corpului se plasează pe piciorul stâng;

• corpul se proiectează ușor oblic-înainte;

ÎNVĂȚAREA MECANISMULUI DE LOVIRE

Exercițiile pregătitoare

• Aruncarea mingii de jos în sus peste careul de servici advers;

• se execută de pe loc și din deplasare;

Exerciții de imitație:

Învățarea prizei corecte pentru lobul de dreapta semi-închisă și pentru lobul de rever semi-deschisă:

– prin imitare;

– sub controlul profesorului;

– pe perechi cu control reciproc;

Exerciții de imitație:

• Imitarea lobului după explicație, demonstrație, cu control vizual și fără control vizual;

• Din poziția finală a părții pregătitoare, imitarea mișcării de lovire propriu-zisă și terminarea mișcării de pe loc și din deplasare.

• Din poziția finală a părții pregătitoare, aruncarea mingii și executarea loviturii propriu-zise și terminarea mișcării.

Exerciții la minge aruncată de profesor:

• Din poziția finală a părții pregătitoare, executarea loviturii propriu-zise și terminarea mișcării de pe loc.

• Din poziția finală a părții pregătitoare, executarea loviturii propriu-zise și terminarea mișcării după deplasare.

• Din poziția fundamentală lovirea mingii din deplasare și revenirea în poziția fundamentală.

2.2.3 Metode primare, inițiere în joc.

METODE

În cadrul lucrării de licență , prima metodă de cercetare este analiza temei de specialitate, mediu în care se desfășoară seminariile, interesele studențiilor, motivația, scopul și obiectivele acestei discipline în viziuea studențiilor.

Stadiul actual din cadrul FEFS Cluj, în disciplina tenis de câmp îmbină utilul cu frumosul și face posibilă dezvoltarea mai multor caracteristiici fizice și pshice la nivel individual, în grup sau echipe.

Dezvoltarea permanentă a tenisului se datorează perfecționării continue a tehnicii și tacticii de joc precum și a metodicii de pregătire, la care se adaugă materialele și suprafețele de joc mereu mai diversificate și perfecționate.

Tehnica mișcării este fundamentală pentru a asigura efectiv succesul în jocul de tenis și pentru a dezvolta o lovitură eficace. Optimizarea biomecanicii loviturii și a mișcării are o deosebită importanță, atât din punctul de vedere al performanței cât și al prevenirii accidentelor și este la fel de relevantă pentru jucătorul începător ca și pentru circuitul profesionist.

Fig.27 FEFS CLUJ-NAPOCA TENIS DE CÂMP

Pentru a ajuta jucătorii să dezvolte o tehnică eficace, antrenorii de astăzi trebuie să înțeleagă biomecanica și aplicațiile sale practice pentru a ajunge la performanță pe terenul de câmp. Doar integrând aceste informații cu aplicarea elementelor mentale, fizice și tactice ale jocului, antrenorii vor face totul pentru a ajuta jucătorii să-și îmbunătățească prestația și să ajungă la cele mai înalte nivele.

Metodologia învățării este o parte integrantă a antrenării cu succes la toate nivelele. S-a schimbat dramatic în ultimii ani și, după unii autori, va continua să se schimbe (Schönborn, 2001). Aplicarea crescută a științei sportului, și în mod particular a biomecanicii în antrenamentul de zi cu zi și în managementul în domeniul atletismului a jucat un rol central în această schimbare (Elliott, 2001). Alți factori care au contribuit includ grija sporită pentru prevenirea accidentelor, schimbări în regulile tenisului, îmbunătățirea educației antrenorilor și avansul tehnologic (Groppel și alții, 1989; Roetert și Groppel,2001).

Metoda de bază a instruirii, în lecția de educație fizică, cu teme din tenis, este metoda practică (de acțiune), metoda exersării. Forma unitară, general aplicabilă, conform căreia se desfășoară învățarea tehnicii exercițiilor (probelor) de tenis, se numește: schema tip de învățare a tehnicii.

Însușirea tehnicii unui element din tenis, impune înțelegerea de către subiecți, a ceea ce trebuie însușit, prin prezentarea și reprezentarea corectă a execuției tehnice. Acest fapt, concretizat în activitatea de predare (de către profesor) și activitatea de însușire (de către elev), presupune:

– un proces pedagogic de transmitere a informațiilor de către profesor și însușire de către studenti;

– în care între profesor și studenti se stabilesc relații de comunicare, conlucrare, cooperare, unde subiectul este direct angajat la propria sa instruire;

– prin mijloace (exerciții) care la începutul activității de învățare sunt ușoare (și de obicei cunoscute), dar se transformă (complică) treptat, până la identificarea cu tehnica exercițiului atletic propus spre învățare.

Metoda concursului : Jocul unu la unu, doi la doi

Această metodă are ca obiectiv perfecționarea tehnicii de execuție, (mișcare-lovire), fiind organizate și modelate orele temei sub forma unei probe de concurs. Este o metodă de evaluare a comportamentului tehnic competițional, toate greșelile constatate în urma acestor verificări, modelări de concurs, trebuie analizate și stabilite strategii și modalități de remediere până la următorul seminar de verificare. Metoda concursului se poate aplica și atunci când observăm un interes scăzut al studentului la ora de curs, creează un climat favorabil pregătirii, cât și a creșterii fondului emoțional sau a solicitărilor psihice, a concentrării asupra exercițiilor tehnice pe terenul de tenis.

Fig.28 Teren delimitat. Fig.29 Jocul doi la doi.

A) Jocul la plasă.

Determină în mare măsură echipa învingătoare, ca o consecință a situațiilor generate de serviciu sau returul acestuia, rezultă o varietate de posibilități de care trebuie să profite

studenții, în vederea finalizării punctului.

Se desfășoară din toate plasamentele cunoscute, din care derivă alte două așezări în care: un cuplu se află la plasă și celălalt în zona liniei de fund sau ambele cupluri se află în zona

plasei (fig30).

Fig.30 Jocul la plasă.

Este și metoda prin care se realizează descompunerea elementelor tehnice în pași metodici, folosind mișcări premergătoare învățării fiecărei etape. Algoritmizarea reprezintă metoda aplicată în procesul de pregătire prin care se realizează învățarea și perfecționarea elementelor tehnice sau a unei combinații de elemente, pe baza programării într-o succesiune de exerciții logice bine determinate și funcționale, unite într-un sistem bine aranjat. „Dacă algoritmul este urmat corect, după un număr de operații se va găsi în mod cert soluția problemei (execuția corectă a mișcării).” ( Todea S., 2006, p. 95)

Constă în găsirea celor mai eficiente mijloace de învățare și perfecționare a elementelor, loviturilor și a materialelor necesare, folosite în procesul de învățare, care intră în combinație cu metodele demonstrației, explicației și observației, presupunând executarea repetată și sistematică a deprinderii motrice.

B) Jocul pe puncte, mini turneu ,,RolandGaros’’

Tabelul 2 RolandGaros FEFS

Turneul se organizează timp de o lună în cadrul seminariilor de tenis, cu meciuri ”oficiale” între studenți, premergător seminarului sau la finalul acestuia.

Studenții au la dispoziție 15-20 minute, cronometrate de profesor, pentru a juca. Jocul trebuie să fie continuu, fără întârzieri nejustificate pe toată durata partidei.

După primul game, al fiecărui set, jucătorii vor schimbă terenul fără pauză de odihnă.

Între sfârșitul unui punct și până când mingea va fi repusă în joc prin primul serviciu al următorului punct, nu vor trece mai mult de 20 de secunde. Dacă primul serviciu este greșit, al doilea serviciu va fi executat imediat, fără pauză.

Între seturi, pauza nu va fi mai mare de 1 minute.

Schimbarea terenului se va face după un număr impar de game-uri iar pauza nu va fi mai mare de un minut. Dacă setul se termină după un număr par de game-uri nu se va schimbă terenul până după primul game al setului următor.

Tabloul de concurs se respectă cu strictețe.

Tabloul de concurs și programul de joc vor fi afișate în zonă cu trafic intens, astfel încât să fie vizibile tuturor studențiilor.

Deciziile profesorului sunt definitive și nu pot fi contestate de către jucători. Jucătorii sunt

obligați să reclame orice jucător pentru lipsă de fairplay, care, ulterior va fi avertizat de către professor, iar în cazul în care incidentele continuă va fi eliminat definitiv din circuit.

Tabel 3 Programul meciurilor

Rezultate

Beneficiile însușirii jocului de tenis pentru studenții din cadrul FEFS-CLUJ

3.1 Beneficile însușirii jocului de tenis.

Nu este de mirare că oameni de știință și medici din întreagă lume au în vedere tenisul ca activitatea cea mai sănătoasă la care se poate participa.

Și alte sporturi pot oferi beneficii excelente de sănătate și unele pot duce la creșteri mentale și emoționale, dar niciunul nu poate concura cu tenisul în furnizarea unui “pachet” complet – fizic –mental-emoțional-și de ce nu, social pentru practicanți.

Toate aceste avantaje fac din tenis sportul ideal pentru copii și nu numai. Ce părinte nu ar dori că și copiii lui să aibă aceste avantaje în primii lor ani de creștere?

Și totuși, niciodată nu e prea târziu nici pentru adulții de toate vârstele pentru a lua parte la joc. Structura umană poate fi instruită și îmbunătățită în orice etapă a vieții. Cheia este de a începe să joci acum pentru a obține cele mai multe din aceste beneficii pe tot parcursul vieții tale.

Tenisul este cu adevărat un sport pentru o viață!

Dar să vedem totuși ce face tenisul pentru corpul tău. Tipul de efort pe care îl întâlnim la tenis este unul de tip mixt. Adică avem faze de joc cu efort aerob cât și momente de efort anaerob. Efortul aerob are un rol determinant în procesul de ardere a grăsimilor, îmbunătățirea sănătății sistemului cardiovascular și menținerea unui nivel mai mare de energie. Efortul anaerob prin oferirea de rafale scurte și intense de activitate în timpul unui punct, urmat de odihnă, ajută mușchii în a folosi oxigenul cu eficiență maximă.

Îmbunătățește capacitatea de a accelera prin sprint, scade timpul de decelerare și îmbunătățește detenta.

Prin solicitarea continuă a capacității de anticipare tenisul scade timpul de reacție și ameliorează explozia în acțiune. Deci crește viteza de reacție și viteza de execuție.

Mărește la cote superioare coordonarea mână-ochi, deoarece creierul judecă în mod constant și adaptează sincronizarea între mingea care vine din sens opus pe anumită traiectorie, deplasarea propriului corp și punctul de contact propriu-zis rachetă-minge. Viteza de deplasare crește considerabil printr-o serie de sprinturi față-spate și laterale.

Prin intermediul a sute de porniri, opriri, sărituri și flexii, se construiesc puternici și supli mușchi ai membrelor inferioare și crește stabilitatea corpului. Capacitatea de coordonare generală a corpului, cât și controlul fiecărei părți a corpului individual sunt ameliorate fundamental deoarece în cursul unui punct trebuie izolate diferențiat de mișcarea trenului inferior care trebuie să poarte corpul spre minge, de mișcarea trenului superior care trebuie să pregătească lovitura.

Echilibrul dinamic este net îmbunătățit prin sute de porniri, opriri, schimbări de direcție și de ritm.

Flexibilitatea este mărită constant datorită întinderii și mișcărilor necesare pentru a ajunge la minge și a reveni.

Spre deosebire de alte sporturi tenisul îmbunătățește vederea în perspectivă prin oferirea în fiecare moment de traiectorii variabile ale mingilor jucate.

Controlul precis și coordonat al marilor grupe musculare prin mișcări ample și grosiere.

Controlul fin, în regim de viteză explozivă al membrelor superioare și inferioare.

De la vârste fragede se creează obiceiuri alimentare sănătoase prin consumul adecvat de alimente înainte de concurs, pentru a spori producția de energie și după concurs pentru o recuperare adecvată.

Tenisul este în esență un sport de anduranță. Chiar și meciurile de copii au durata unui maraton.

3.2 Beneficile psihologice pentru a juca tenis.

Dezvoltă o etică a muncii prin consecvența prezenței la lecții, tenacitate și practice, consolidează și crește aprecierea muncii grele.

Dezvoltă disciplina, cunoașterea și controlul propriilor abilități în practică.

Gestionează învățarea din propriile greșeli pentru a juca în avantajul propriu și creează premisele limitării greșelilor viitoare, cu alte cuvinte în tenis se aplică mai bine că niciunde altundeva expresia “ din greșeli se învață”.

Jucătorul de tenis învață să concureze și să învingă într-un meci deschis “ unu-la – unu”. Capacitatea de a se lupta în teren cu suișuri și coborâșuri pregătește copilul de timpuriu pentru a face față într-o lume competitivă.

Responsabilizează copilul cu verificarea și pregătirea echipamentului înainte de un meci, și prin urmărirea unei linii precise de conduită în timpul unui meci.

Învață jucătorul să se adapteze la elementele naturii ( de exemplu, vânt , soare ) și mai mult, să le folosească în avantajul lui, să fie capabil să concureze cu inteligență. Un factor deosebit de important este și controlul stresului în mod eficient, deoarece stresul fizic,

mental și emoțional provocat de tenis va forța copilul să mărească capacitatea lui de a face față la stresul cotidian, din viață de zi cu zi.

Dezvoltă puterea de a planifica și implementa strategii devreme și învață în mod natural cum să anticipeze mutările adversarului și să reacționeze din timp.

Copilul învață să rezolve probleme, deoarece tenisul este un sport bazat pe unghiuri, geometrie și fizică.

Dezvoltă propriile ritualuri de pregatire înainte de servire sau de a returna pentru a intra iar în joc și cel mai important te învață toate astea sub presiune. Aceste aptitudini se pot transfera mai tarziu la examene, la o întalnire de afaceri sau prezentarea unui proiect important.

Tenisul te învață cuvantul “sportivitate”. Te învață să concurezi corect cu adversarii.

Peste toate, în tenis pierzi mult înainte să începi să castigi. Ca de altfel în orice început al unui lucru mareț. Prin tenis înveți că nu există un drum scurt către ceva valoros și indiferent de ce obstacole întalnești, indiferent de câte dezamagiri te lovesti, nu trebuie să renunți. Tenisul te învață să te scuturi de părerile altora, de propriile frustrări și lacrimi și să pornești la drum iar. În fond o să ai parte, indiferent de rezultate, numai de sentimentele sănătoase și autentice de bucurie , frustrare, competitivitate și provocare fizică. Tenisul aduce cu sine beneficii psihologice de necontestat. În orice sport, din punct de vedere neurochimic, substanțele numite endorfine, care produc eliberarea de stres și durere în mod natural, sunt produse în creier și apoi eliberate în organism, creând astfel un sentiment de revigorare și euforie.

Dincolo de explicația științifică, practicarea sportului și, în special, a tenisului, are o serie de beneficii pe plan mental.

1.Controlul emoțiilor

Atunci când joci tenis, starea de spirit este foarte importantă.

Jucătorul trebuie să aibă o gândire pozitivă, acesta fiind un factor cheie pentru a fi câștigător. Gândurile negative, teama de eșec sau încordarea trebuie eliminate prin control mental, astfel corpul va fi mai pregătit pentru victorie, acționând eficient în joc. Acest control al gândirii poate fi realizat, spun psihologii, prin conștientizarea gândurilor și adoptarea unei atitudini pozitive înainte și în timpul jocului de tenis, o sarcină destul de dificilă care poate fi însă realizată prin mult exercițiu. Acest proces de încărcare cu emoții pozitive, care este practicat în tenis, poate aduce beneficii pentru starea mentală cotidiană.

2. Concentrarea asupra obiectivelor

Creierul uman poate funcționa ca o mașină ce îndeplinește mai multe sarcini deodată. Ne putem concentra la mai mulți factori în același timp, cu toate acestea, pentru succesul unei sarcini este indicat să ne concentrăm toată atenția asupra ei. În tenis este recomandat ca toată concentrarea să fie canalizată asupra jocului pe tot parcusul acestuia, nelăsând factori externi, precum presiunea timpului sau alte tensiuni, să afecteze concentrarea.

3. Îmbunătățirea încrederii de sine

Dacă jucătorul de tenis vrea să câștige partida, atunci trebuie să aibă mind-set-ul unui învingător. Lipsa de încredere și evitarea asumării riscurilor sau a deciziilor rapide pot costa mult. Strategia jocului de tenis presupune calm și încredere în confruntarea cu provocările, iar siguranța acțiunilor va face ca jucătorul să performeze mai bine.

4. Gestionarea stresului

La un joc de tenis este important ca mintea să fie limpede, pentru ca jucătorul să se concentreze cu ușurință la stadiul respectiv al jocului, facilitând victoria. Vizualizarea și anticiparea acțiunilor adversarului sunt de ajutor în abordarea tehnicii și a reacțiilor cele mai bune pentru succes, iar acestea pot fi realizate doar atunci când stresul este absent.

Locul stresului este luat de concentrarea asupra reușitei și acea “încordare” care duce la eficiență.

5. Dezvoltarea abilităților sociale

Tenisul este un joc social, nici nu este de mirare că există atât de multe cluburi de tenis. Prin interacțiune și comunicare pe teren, jucătorii de orice vârstă își extind cercul de cunștințe și leagă prietenii noi.

Fig.31 FEFS CLUJ-NAPOCA

IV. CONCLUZII

La finele acestui demers științific, am formulat un sistem de concluzii generale și

recomandări metodice, a căror natură teoretică și practică confirmă scopul, obiectivele și oportunitatea studiului în cauză. Tenisul este un sport extrem de exigent, care implică mult efort, perseverență și sacrificii într-un mod permanent. Nivelul mondial al jocului este foarte ridicat și în continuă evoluție.

În consecință, nu toți cei ce încearcă vor reuși să ajungă campioni, ci doar cei talentați, pasionați, organizați și foarte serioși.

Aspectul material este de asemenea important, mai ales la începutul inițierii, este indispensabil, dar nu întodeauna ușor de obținut.

În ceea ce privește profesorul, „arta” lui constă în a utiliza într-un mod armonios, riguros și sistematic, în funcție de un plan prestabilit și de un obiectiv bine determinat, toate cunoștințele de care dispune. Pentru a reuși, el trebuie să se folosească cu moderație de toată gama materialelor pedagogice moderne: fileu superpozat, linii colorate pentru a diminua suprafața terenului, ținte și linii mici din plastic pentru a viza anumite zone, mingi și rachete diferite în funcție de nivelul de joc al studenților, machete, cercuri. De asemenea, el trebuie să fie atent la „semnalele” pe care aceștia le transmit în permanență, să le interpreteze într-un mod eficace și să aibă cu ei un dialog deschis și sincer.

Toate cunoștințele și tehnicile evocate evoluează extrem de rapid și într-un mod permanent în timp.

Peste toate, în tenis pierzi mult înainte să începi să castigi. Ca de altfel în orice început al unui lucru mareț. Prin tenis înveți că nu există un drum scurt către ceva valoros și indiferent de ce obstacole întâlnesti, indiferent de câte dezamagiri te lovești, nu trebuie să renunți.

În primul capitol am vorbit despre principalele caracteristici și componente care se regăsesc în cadrul procesului de inițiere în tenisul de câmp, caracteristicile de bază ale tenisului de câmp, despre etapele specifice procesului de învățare fără de care un începător nu poate progresa util și despre elementul unei terminologii, a unui limbaj special creat pentru exprimarea exactă a noțiunilor speciale și pentru denumirea obiectivelor acestui sport.

În cel de-al doilea capitol am pus în temă noi metode de tehnică și predare actuală, manifestate în tenisul contemporan, metode a loviturilor de bază și a procedeelor specifice jocului de tenis, jocuri, procese de învățare rapidă, jocul liber și alte aspecte care fac ca studentul să deprindă jocul de tenis rapid prin metode utile, noi, mai eficiente, care înfățișează evoluția metodelor cu o pondere ridicată ca și conținut, dar și rol la nivel de inițiere în largă arie a acestui sport.

Ultima parte a lucrării ilustrează un plan de beneficii și oportunități reale pentru studenții inițiați în acest sport, ele plăsmuindu-se de pe urma implementării în cadrul Universității a metodelor inovativ-eficiente, beneficii în dezvoltarea fizică, culturală, în societate și comunicare, dar și beneficii pshiologice.

Am ajuns și la concluzia că e important să faci ceea ce îți place. Iar dacă nu ai ceva ce îți place să faci, trebuie să cauți până găsești. Altfel, irosesti timp prețios.

Și totuși, simt că mai sunt de trait atât de multe..

REZUMATUL ÎN LIMBA ENGLEZĂ

ABSTRACT. OPTIMIZATION AND IMPROVEMENT OF THE INITIATION PROCESS IN TENNIS AT THE LEVEL OF STUDENTS IN FEFS-CLUJ

Introduction: At the end of this scientific study, I formulated a system of general conclusions and methodological recommendations, wich confirm the purpose, objectives and opportunity of the study in question.

Tennis is an extremely demanding sport that involves a lot of effort, perseverance and sacrifices in a permanent way. The world level of the game is very high and evolving.

Consequently, not everyone who tries to perform it will be able to become champions, but only those talented, passionate, organized and very serious people.

For the teacher, his "art" consists in using in a harmonious, rigorous and systematic way, according to a predetermined plan and a well-defined objective, all the knowledge at his disposal. To succeed, he has to use moderation of all the range of modern pedagogical materials: superposed maple, colored lines to diminish the surface of the terrain, small plastic targets and lines to target different areas, balls and missiles depending on the level of student play, layouts, circles. He also has to be careful about the "signals" that students are constantly transmitting, interpreting them in an effective way, and having an open and honest dialogue with them.

All evoked knowledge and techniques evolve extremely quickly and in a permanent way over time.

In the first chapter, I talked about the main features and components found in the tennis initiation process, the basic features of tennis, the specific stages of the learning process without which a beginner can not progress and the element of a terminology, a specially designed language for thhe exact expression of special notions and for naming the objectives of this sport.

In the second chapter, I have introduced new methods of contemporary technique and teaching, methods of basic kicks and specific techniques of tennis, games, fast learning, free play and other aspects wich make the student familiar with the game of tennis.

The last part of the study illustrates a plan of benefits and real opportunities for the students initiated in this sport. It are based on the implementation of innovative methods in the university, benefits in physical, cultural and social field, but also pshiological benefits.

I have come to the conclusion that it is important to do what you like. And if you do not have something you like to do, you have to look up until you find it. Otherwise, you lose your precious time.

BIBLIOGRAFIE

Baciu, M. A., (2000). Caiet de lucrări practice. Cluj-Napoca: Editura Napoca Star

Baciu, M. A., (2004). Relaţia dintre sportul de performanţă şi calitatea vieţii : cazul tenisului de câmp. Cluj-Napoca: Editura [s.n.]

Baciu, M. A., (2008). Aspecte sociologice şi psihologice ale fenomenului sportiv. Cluj-Napoca: Editura Napoca Star

Baciu, M. A., (2008). Tenis de câmp: orientare şi iniţiere. Cluj-Napoca: Editura [s.n.]

Baciu, M. A., (2008). Tenis de câmp : orientare spre înalta performanţă. Cluj-Napoca: Editura [s.n.]

Baciu, M. A., & Moise, D., (2008). Metodologia instruirii în tenisul de câmp. Cluj-Napoca: Editura Napoca Star

Baciu, M. A., (2008). Antrenamentul în tenisul de câmp. Cluj-Napoca: Editura Napoca Star

Brown, J., (1997). Tenis – Trepte spre succes. București: Editura Teora

Doboși, Ș., & Baciu, M. A., (2000). Tenis de câmp : Caiet de lucrări practico-metodice. Cluj-Napoca: Editura [s.n.]

Elliot, B., Reid M., & Crespo M., (2003). Biomecanica tenisului avansat.Spania: Editura Federația Internațională de Tenis, ITF Ltd

Flavia I. R., Baciu M. A., & Şanta I. C., (2008-2009). Teoria şi metodica antrenamentului sportiv : note de curs pentru studenţi specializarea educaţie fizică şi sportivă, curs de zi şi cu frecvenţă redusă. Cluj-Napoca: Editura [s.n]

Lăzărescu, A., Teușdea, C., (2007). Tenis Tehnică, Tactică, Metodică. București: Editura Fundației România de Mâine.

Moise Gh., Dobosi S., & Moise D. (1995). Tenis pentru începători. ClujNapoca: Editura Ed. Garamond

Segarceanu A. (1998).Tehnica, tactica, metodica. Bucuresti: Editura Ed. Quasar
Segărceanu, A., (2009). Tenis de câmp:Curs de bază. Pitești:

Editura Pământul

Stauffer, R., (2014). Roger Federer, în cautarea perfecțiunii. București: Editura Publica

Teușdea, C., (2007). Tenis de câmp Caiet de lucrări practice. București: Editura Fundației România de Mâine.

Teușdea, C., (2007). Tenis Noțiuni de bază. București: Editura Fundației România de Mâine.

Voia, R., (1978). Tenis-mica enciclopedie. București: Editura Sport Turism.

Voia, R., (1987). Tenis de la A la Z. București, Editura SportTurism

”TENIS DE CÂMP –TEORIE ȘI PRACTICĂ” http://video.elearning.ubbcluj.ro/wp-content/uploads/2016/08/Tenis-de-camp-teorie-si-practica.pdf , Data: 03.05.2018

” Regulament tenis de camp” (2014-2015) Macoveciuc I., http://www.tenis-macoveciuc.ro/regulament-tenis-de-camp.php , Data 28.04.2018

Suciu, A., (2018). Galerie personală. Cluj-Napoca