SPECIALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT IVĂ LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘT IINȚIFIC Lect or univ. Dr. Chirculescu Nicolae Daniel ABSOLVENT Ghiura… [630012]

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ ” DIN ARAD
FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE SOCIO -UMANE ȘI EDUCAȚIE
FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT IVĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘT IINȚIFIC
Lect or univ. Dr. Chirculescu Nicolae Daniel

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ ” DIN ARAD
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE ȘI EDUCAȚIE
FIZICĂ ȘI SPORT
SPECI ALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT IVĂ

DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR
MOTRICE LA NIVELUL CICLUL UI
PRIMAR CU AJUTORUL JOCURILOR
DINAMICE

COORDONATOR ȘTINȚIFIC
Lect or univ. Dr. Chirculescu Nicolae Daniel
ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

CUPRINS

CAPITOLUL I ………………………………………………………………………………. …………. …….. .5
Introducere ……………………………………………………………………………………… …………. ………… 5
Motivarea temei ………………………………………………. ………………………………. …………. ……….. 7
1.1. Factorii determinanți ai dezvoltării psihice a i copilului ………………….. ……….. ……….. 10
1.2. Obiectivele educației fizice în învățământul pr imar……………. …………. ………… ……….. 12
1.3. Locul și rolul deprinderilor motrice în educația fizică a elevului …….. ……….. ……….. .13
1.4. Valoarea socială, aplicativă și educativă a deprinderilor motrice pentru
formarea personalități i copilului …………………………………………………………………. ……….. …..16

CAPITOLUL II ……………………………………………………………………………………. …….. ……18
JOCURILE DIN AMICE LA VÂRSTA PR IMARĂ …………………………………… ……… …….18
2.1.Educația fizică și sportul în formarea elevului ……………………………………… ……… …….18
2.2.Deprinderi motrice de bază ale educației fizice ………….. ………………………… …….. …….19
2.3.Conținutul și importanța jocurilor dinamice la vârsta pr imară ……………………. ……… …24
. 2.3.1. Clasificarea jocurilor dinamice și aspecte metodice de desfășurare ………. …….. …..25
2.3.2. Jocurile dinamice -mijloc de realizare a deprinderilor motrice ………………… …….. ….28
1. Jocurile dinamice pentru consolidarea deprinderilor motrice de bază …………… ……30
a)Jocurile dinamice pentru consolidarea mersului ………………………………… …….. ……30
b)Jocurile dinamice pentru consolidarea alergării …………………………………. ……… …..31
c)Jocurile dinamice pentru consolidarea săriturii ………………………………… ……… …….32
d)Jocurile dinamice pentru consolidarea aruncării -prinderii …………………. ………. ……34

CAPITOLUL III ………………………………………………. ………………………………….. ……… …….36
EXPERIMENTUL ………………………………………………………………………………….. ……… …..36
3.1. Eșantionul supus cercetării ………………………… ……………………………………… ………. ……36
3.2. Etapele și obiectivele cercetării …………………………………………………………. ………. …….37
3.3. Descrierea și realizarea probelor ………………… …………………………………….. ……… …….. 39
3.4. Prelucrarea și interpretarea datelor ……………………………… ……………………. ………. ……..40

CONCLUZII ȘI PROPUNERI …………………… …………………………………… ……… ……..64

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………. ……… ……….66

5
Introducere

MOTTO:
,, Dacă dorești să a i un copil inteligent, dotat, trebuie să -i dezvolți forța pe care inteligența i –
o va cultiva, să -l faci sănătos și robust pentru a -l face înțelept și cu judecată…lasă -l să lucreze,
obișnuiește -l să activeze. Să ai grijă să se miște mult. Să fie un om puter nic trupește, în curând va
deveni puternic și intelectual.’’
( J.J.Rousseau)

Latura educației prin care se urmărește realizarea unei armonii între elemen tele psihice și
biologice ale personalității umane este educația fizică. Aceasta contribuie la dezvoltarea funcțională
a sistemului nervos, prin care asigură condițiile favorabile pentru activitățile intelectuale, contribuie
la educarea conștiinței și cond uitei morale, la formarea unor trăsături de viață și caracter și la
formarea calităților, priceperilor și deprinderilor motrice.
Într-o viziune unitară a educației , menirea educației fizice se justifică prin însuși statutul
acestei forme specifice de influențare în limitele căreia dezvoltarea simultană și armonioasă a
dimensiunilor corporale și psihice contribuie decisiv la desfășurarea personalității umane.
Limitând aria de influență a educației fizice la vârsta școlară mică se impune să subliniem
direcț iile în care aceasta acționează :
– Întărește sănătatea și independența prin realizarea unei dezvoltări opționale și asigură o stare
de echilibru psiho -fizic;
– Capacitatea motrică se dezvoltată progresiv, perfecționarea calităților, deprinderilor și
priceperil or motrice stabilite pentru dobândirea expresivității motrice cu ajutorul jocurilor de
mișcare;
– influențarea emotivității , a încrederii în forțele proprii.
Prin îmbinarea jocurilor generale cu cele individuale, a celor care presupun inteligență ,
practică c u cele care presupun forță și îndemânare, a competiției cu cooperarea contribuie la
formarea trăsăturilor moral -volitive, a fair – play- ului, a sentimentului apartenenței la un grup.

6
Folosind jocuril e de mișcare , obținem o atmosfer ă relaxantă realizată de utilizarea lor, se
optimizează relația profesor – elev și se nuanțează relațiile interpersonale.
Atunci când l ecțiile de educație fizică își vor atinge scopul și vor efectua obiectivele, fiind
bine organizate, vor determina un mod atractiv, met odic. Practicând educați a fizică și sportul copiii
vor avea un organism sănătos, o minte sănătoasă ce le va determina o integrare eficientă în societate ,
practicarea unei profesii în vederea realizării finalităților actului educațional .
Jean C hateu spunea: ,,O educație prin joc trebuie să fie o sursă atât de efort fizic cât și de
bucurie morală,,.
Organismul uman în evoluția sa, capacitățile sunt influențate și evoluate de următorii factori:
influențele mediului extern și activităților cotidien e, disponibilități de ordin genetic, hrănirea,
factorii de viață, evoluția naturală a proceselor de creștere și dezvoltare și antrenamentul sportiv sau
procesul de educație fizică care cu ajutorul metodelor, mijloacelor și formelor de organizare
optimizeaz ă manifestarea acestor calități în raport cu vârsta și sexul subiecților. În acest context,
obiectivul dezvoltării calităților motrice, în educația fizică a preșcolarilor și școlarilor mici are ca
motivație, necesitatea înzestrării elevilor cu indici cores punzători de: viteză, forță, îndemânare și
rezistență în activitățile lor motrice solicitate de școală și de viață.
Calitățile motrice sunt însușiri ale organismului care oferă individului posibilitatea executării
diferitelor acte motrice, legate atât de a ctivitatea sa zilnică, cât și de cea sportivă. În procesul de
învățământ un loc important în cadrul preocupărilor profesorului de specialitate îl ocupă găsirea și
utilizarea în pregătire a celor mai eficiente metode și mijloace care să asigure dezvoltarea acestor
calități.
În concepția lui Piaget , jocul de mișcare reprezintă punctul de start al procesului de
socializare progresivă a copilului. Debutând pe parcursul stadiului gândirii preoperatorii. Jocul de
mișcare cu reguli facilitează depășirea egocentr ismului inițial al copilului și -l obișnuiește pe acesta
cu activitățile de grup prin respectarea unor norme comune de conduită.
Mijlocul ideal de educație prin care se satisface la cel mai înalt grad cerința de mișcare și de
acțiune este jocul. Cu ajutorul acestuia individul își îndeplinește imediat, în funcție de posibilități,
propriile aspirații, acționând conștient și liber în lumea imaginară ce și -o creează singur.
Omul este produsul interacțiunii specifice factorilor naturali și sociali, în dezvoltar ea lui
fiecare având ponderi diferite.

7
Conștiința propriei persoane și a rolului socio -istoric care -i revine, îl determină pe om să
aibă o atitudine cu totul deosebită față de propria -i creație , să facă eforturi pentru a -și asigura
dezvoltarea sănătoasă, lipsită de opresiuni și discriminări .
În acest sens este elocvent un pasaj din « Declarația dreptului copilului »-adoptată la
Adunarea Generală a Națiunilor Unite din 20 noiembrie 1959. Această « Declarație … » cheamă
părinți , bărbați și femei, autorităț ile locale și Guvernele naționale să recunoască aceste drepturi și să
asigure respectarea lor : dreptul la o copilărie fericită, sănătate fizică, morală și socială, securitate
socială, jocuri și activități recreative, protecție împotriva neglijențelor , exp loatării, discriminării
rasiale, educație în spiritul înțelegerii , păcii și prieteniei între popoare și în sentimentul consacrării
energiei și talentului pentru servirea semenilor.

MOTIVAREA TEMEI

Am dorit să fac din mișcarea fizică a copiilor o bucurie, o necesitate. Mi -am propus să -i ajut
să descopere, să înțeleagă frumusețea mișcării , să dorească să atingă perfecțiunea în executarea ei și
să înfăptuiască ceea ce este frumos. Preocuparea mea pentru întărirea sănătății și creșterea
capacității de muncă f izică și intelectuală a copiilor am dorit să se împletească cu trezirea interesului
lor de a practica sistematic exercițiile fizice pe parcursul vieții .
Una dintre nevoile fundamentale ale elevilor este nevoia de mișcare și de joc. În desfășurarea
jocurilo r de mișcare este important să se asigure o dezvoltare fizică și psihică optimă, aer curat,
lumina și soarele .
Dezvoltarea fizică optimă implică, pe lângă o conformație corporală ideală (schelet, mușchi )
corespunzătoare creșterii armonioase a taliei ( înălțimii) copilului raportată la vârsta și sexul său, și
călirea organismului, întărirea musculaturii, fortificarea și elastici tatea articulațiilor și dezvoltarea
aparatelor cardiovascular și respirator .
În privința dezvoltării psihice optime, mișcarea efectu ată sub forma unor exerciții susținute ,
de tip sportiv, conduce la obținerea echilibrului psihic, autocontrolului, creșterii aprecierii de sine,
dobândirii încrederii în forțele proprii, optimizării relaționării cu « celălalt » (convârstnic sau adult),
într-un cuvânt, îl conduce pe copil la a se simți în largul său în viața cotidiană.
Știm că educația fizică contribuie la educarea tinerei generații, la păstrarea și consolidarea
sănătății, la asigurarea unor expresii diferite și atractive de recreere, la dez voltarea capacității de

8
muncă, s -a încercat o trezire a dragostei de viață, fericirea individului de a munci și să se realizeze
un echilibru sufletesc necesar unei persoane.
Pentru a le păstra copilăria cu naivitățile și candoarea ei, în cadrul activitățil or pe care le -am
desfășurat am creat un climat corespunzător vârstei care să ducă în același timp la instruirea
continuă și susținută a copiilor în concordanță cu cerințele didactice ale activității de educație fizică
precum și la mărirea gradului lor de p regătire fizică.
Am ales tema « Dezvoltarea deprinderilor motrice la nivelul ciclului primar cu ajutorul
jocurilor dinamice » având în vedere faptul că jocurile de mișcare au o influență pozitivă asupra
funcțiilor organismului, contribuie la dezvoltarea fi zică și intelectuală a copiilor, le formează
deprinderi motrice de bază, utilitare, calități motrice, precum și trăsături morale: independența ,
inițiativa, hotărârea, perseverența , stăpânirea de sine, curajul, comportarea disciplinată, etc.
Ca mijloc de re alizare a educației fizice, jocurile de mișcare reprezintă un proces cu un
pronunțat caracter formativ, educă dragostea pentru mișcare în scopul organizării în mod util și
recreativ al timpului liber, contribuie la întărirea sănătății , fortificarea organis mului și sporirea
capacității de muncă fizică și intelectuală a școlarilor .
Am ales un număr de jocuri d inamice pentru stabilirea deprinderilor motrice de bază și
practice , având în vedere însușirile psihomotorii ale elevilor . În măsura în care posibilităț ile mai
modeste de cercetare de care am dispus, mi -au îngăduit, am procedat permanent cu grupa
experimentală la verificarea riguroasă în condiții practice a deprinderilor prevăzute în jocurile
selecționate . Majoritatea informațiilor regăsibile în cuprinsul lucrării își au sorgintea în analiza
statistică a parametrilor pentru evoluția psihomotrică a școlarilor testați și în datele experimentale
acumulate (pe parcurs).
În alegerea jocurilor de mișcare prezente în lucrare am ținut seama ca mișcarea să constitu ie
componenta principală a jocului, asigurând astfel concentrarea atenției copiilor în direcția scopului
urmărit.
Oricărui joc trebuie să i se acorde toată atenția execuției corecte a mișcărilor . Aceasta nu
înseamnă firește că celelalte reguli ale jocului vor fi neglijate. Pentru a crea condițiile necesare
pentru o execuție bună a mișcărilor este obligatoriu să se respecte regulile jocului.
Pentru obține rea scopului prin intermediul jocul ui de mișcare este necesară o muncă
susținută și de durată din partea profesorului atât în cadrul activităților (obligatorii) comune cât și în

9
activitățile desfășurate în aer liber. Practicarea exercițiilor fizice, dezvoltă simțul estetic, simțul
dragostei pentru gestul motric executat cu măiestrie, simțul gustului pentru mișcare.
Influența educației fizice este evidentă pe planul dezvoltării laturii “fizice” a personalității ,
în același timp, însă sunt influențe deosebite pe care le poate avea educația fizică, bine concepută și
realizată , și asupra dezvoltării celorlalte l aturi ale personalității umane: intelectuală, morală, estetică
și tehnico -profesională.
Una dintre funcțiile educației fizice se materializează prin dezvoltarea spiritului competitiv
care caracterizează în general ființa umană, a dorinței permanente de „ depășire ” și „ autodepășire ”
dar numai în limitele regulamentare și cu atitudine de fair -play. În acest sens se impune promovarea
frecventă în educați a fizică a întrecerii prin jocuri de mișcare sau jocuri sportive, ștafete , parcursuri
aplicative, concursuri. Prin aceast ă modalitate se dezvoltă și creativitatea copiilor, dorința de a
câștiga , de a obține victoria ,de a se situa pe primele locuri, aspecte deosebit de importante mai ales
pentru copii. Educația fizică are un pronunțat caracter formativ în sensul că pregătește subiecții
pentru viață . Ea se adresează cu precădere corpului uman (armonie, rezistență , etc.), calităților
motrice ale copilului antrenat pentru un randament eficient în muncă, deprinderilor și priceperilor
motrice de bază și utilitar aplic ative. Acest caracter predominant formativ nu exclude prezența în
educați a fizică a elementului competitiv , care se realizează pe bază de întrecere, respectându -se
unele reguli precise.

10
1.1. FACTORII DETERMINANȚII AI DEZVOLTĂRII
PSIHICE A COPILULUI

În structura actuală a învățământului preuniversitar, nivelul primar reprezintă prima treapta
de învățământ obligatoriu și gratuit, cuprinzând clas a pregătitoare – IV, fiindu -i stabilite următoarele
finalități ;
– asigurarea educației primare pentru toți subiecții ;
– educarea origi nalității copilului, respectând nivelul și ritmul s ău de dezvoltare;
– dotarea elevului cu cunoștințe le, capacități le și atitudini le care stimul ează referirea
efectiv ă și creativ ă la mediul social și natural și care permit e conti nuarea educației ;
Una dintre ideile centrale ale concepției care stă la baza reformei sistemului de învățământ
în ansamblu s ău, este structurarea acestuia pe cicluri curriculare, fiecare având durate și obiective de
evoluție biologic ă și psihic a elevilor și fluen ța acțiunii de formare a personalității acestora în
concordan ță cu idealul educațional .
Ca urmare, structura formală actuală a învățământului primar este intersectată de dou ă
cicluri curriculare, respectiv ;
– ciclu achizițiilor fundamentale cu o d urată de trei ani – care cuprinde copiii aflați în clasa
pregătitoare și elevii din clasele I – a și a II – a;
– ciclu de dezvoltare cu o durat ă de patru ani – care include elevii din clasele a III – a – a VI-
a.
În acest conte xt identic au fost elaborate noi le planuri și programe de învățământ, manuale
și sistemul de evaluare, fiind demarate în același timp și măsurile organizatorice de generalizare a
obligativității frecventării învățământului primar la clasa pregătitoare, de încadrare treptat ă a rețelei
învățământului preșcolar și primar cu institutor i de formare și perfecționare profesional ă a cadrelor
didactice.
Fiecare disciplin ă prevăzută în planul de învățământ a trebuit s ă-și restructureze
conținuturile și, mai ales, să adopte metodologii capabile să c onducă la înzestrarea elevilor cu
capacități , competen țe și atitudini valorificabile în plan personal și social, în activitățile curente și în
cele de perspectiv ă.

11
Factorii dezvoltării psihice sunt ereditatea, mediul educativ. Dintre acești factori rolul
conducător îl deține educația , dar în educație ca să obții rezultatele dorite trebuie să se țină seama și
de ceilalți factori : ereditatea și mediul social.
EREDITATE A presupune transmiterea unor trăsături de la părinți i sau bunici i generațiilor
tinere, de la predecesori la succesori. Se transmit ereditar unele însușiri fizice : culoarea ochilor, a
părului, etc. . Însuși rile fiziologice care ne preocupă pe noi profesorii se transmit ereditar deoarece
baza materială a psihicului o constituie mecanismele fiziol ogice.
Genetica moleculară cercetează mecanismul biochimic al eredității și s-au descoperit două
grupe de acizi : ADN și ARN care au un rol deosebit de important în transmiterea trăsăturilor
ereditare.
Mediul social deține rolul important în dezvoltarea p sihică. Acesta cuprinde ansamblul
persoanelor și relațiilor dintre acestea care influențează dezvoltarea psihică a individului.
Familia este mediul de inserție a copilului în societate și cultură, ea constituie poarta prin
care acesta este introdus în viața umană și în cadrul căreia își va forma personalitatea. Putem afirma
că familia constituie matricea devenirii umane.
Dezvoltarea psihică începe să se afirme prin aprofundarea gândirii, evoluția proceselor
psihice (memoria, percepția , atenția ). Gândirea ar e un pronunțat caracter logic, intuitiv. Același
lucru se remarcă și la memorie. Se trece de la o memorie intuitivă ce predomină la 6 – 7 ani, la una
logică, datorită influenței procesului de învățământ. Capacitatea de prelucrare, reproducere, fixare și
stocare activă a memoriei se perfecționează prin repetări sistematice, pe la 9 ani. Acum memoria
motrică este în strânsă legătură cu cea vizuală. Imaginația este simplă, orientată spre obiecte simple,
concrete. Se dezvoltă imaginația reproductivă și cea crea toare. Dezvoltarea capacității senzoriale se
concretizează în creșterea sensibilității , a capacității de orientare în spațiu și a percepției timpului. În
jurul vârstei de 8 ani se manifestă dezvoltarea capacității de a observa. Viața afectivă la această
vârstă începe să se concretizeze prin sensibilitate și echilibru. Apare motivația . Către 9 ani crește
ponderea elementului conștient , voluntar ceea ce determină mărirea randamentului activității depuse
de elevi. De la 8 ani devine evidentă corelația dintre i nteresele copilului , capacitățile și aptitudinile
lui.

12
1.2. OBIECTIVELE EDUCAȚIEI FIZICE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PR IMAR

Fiecare profesor sau învățător prin desfășurarea orelor de educație fizică urmărește
realizarea următoarelor obiective;
a) Să contribuie la întărire a sănătății , fortificarea organismului și la sporirea capacității de
munc ă fizică și intelectual ă a elevului;
b) Să favorizeze creșterea normal ă, dezvoltarea corect ă și armonioasă a organismului și
perfecționarea calităților motrice;
c) Să favorizeze formarea un ui sistem larg și variat de cunoștințe , priceperi și deprinderi motrice
utile în viață și activitatea social ă;
d) Să educe dragostea pentru mișcare , obișnuința practicării sistematice a exercițiilor fizice, în
scopul organizării în mod util și reconfortant a timpului liber;
e) Să contribuie la formarea însușirilor și trăsăturilor pozitive ale caracterului și personalității , la
dezvoltarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare moral ă și civilizat ă, la formarea
deprinderilor și obișnuințelor igienice.
Sarcin ile și obiectivele educației fizice ca disciplin ă a planurilor de învățământ, primesc la
nivelul fiecărui ciclu de învățământ unele trăsături proprii.
Se cunoaște că școala primar ă constituie o verig ă însemnat ă în procesul instructiv -educativ,
urmărind la nivelul acestui ciclu de învățământ înzestrarea elevilor cu instrumentele de lucru
(cunoștințe , priceperi, deprinderi, abilități etc.) cu ajutorul cărora să -și poată însuși conținutul
specific fiecărei discipline și obișnuinț a de a munci sistematic, în cad rul unui program riguros
stabilit.
Perioada corespunzătoare claselor pregătitoare – IV, constituie și pentru educația fizică o
etapă important ă, modul cum a lucrat profesorul sau învățătorul cu elevii din aceste clase la educați e
fizică, având consecințe însemnate asupra activității viitoare.
Neglijarea îndeplinirii obiectivelor instructiv – educative, prevăzute în programele școlare
ale claselor pregătitoare – IV, poate avea consecințe nefavorabile asupra creșterii și dezvoltări,
asupra stării de sănătate și a capacității de efort a organismului, diminuând randamentul elevilor în
activitatea școlară .

13
Sănătatea, rezisten ța și robustețea organismului, precizie și acuitatea organelor de simt, buna
funcționare a organelor vitale, indicii sporiți de îndemânare, rezisten ță, vitez ă și forță, dezvoltarea
armonioasă constituie premi se importante pentru îndeplinirea fizic ă a personalității elevului,
asigurând, totodată, suportul necesar pentru realizarea cu eficien ță sporit ă a întregului proces
instructiv – educativ în școală .
Realizarea unui echilibru rațional între efortul intelectual obligatoriu, pretins, cerință nouă
pentru copilul din ciclul primar și nevoia de mișcare , joaca și recrearea specifice copilului, trebuie
situat e pe primul plan.

1.3. LOCUL ȘI ROLUL DEPRI NDERILOR MOTRICE ÎN
EDUCAȚIA FIZICĂ A ELEVULUI

În sistemul nostru de învățământ o funcție formativă deosebit de complexă o are de
îndeplinit ciclul primar. În această perioadă, pașii copilului spre cunoaștere și afirmare au un
îndrumător instituțional unic – învățătorul .
Pe acest nebătătorit drum al pregătirii pentru viață , din bogăția de mijloace care stau la
îndemâna profesorului , jocul este o componentă de care trebuie să se țină în permanență seama, din
cel puțin trei motive.
Primul, un adevăr de mult confirmat, este faptul că jocul reprezintă o necesitate ,,vitală,,
pentru copil ul aflat în dezvoltare. A desconsidera această realitate înseamnă a -l frustra pe copil de
un drept individual, ceea ce cu siguranță va avea efecte nefavorabile asupra evoluției sale ulterioare.
Al doilea motiv izvorăște din opiniile psihologilor și ale pedagogilor care afirmă că prin joc
copilul învață , se formează, ceea ce înseamnă că între joc și școală există un consens întregit de
faptul că pentru copil ,,jocul reprezintă mu nca, binele, datoria, idealul de viață ,, (Eduard Claparede,
Psihologia copilului și pedagogia experimentală, E.D.P. București , 1975,p.99.).
În sfârșit , al treilea motiv este faptul că jocul se transformă într-un adevărat ,,turn,, de
observare a copilăriei, întru-cât, jucându -se, copilul nu este în stare să ascundă nimic din
sentimentele care îl animă, ceea ce îi dă profesorului posibilitatea de a -l cunoaște mai bine și de a -i
aprecia cu mai multă ușurință posibilitățile de care dispune.

14
În procesul actual d e modernizare a învățământului , în multe țări, printre care și țara noastră,
există tendința de a se recurge tot m ai mult la implicarea jocului – pretutindeni unde există o situație
de învățare se pretează la transpunerea într-un model de joc,,. Jocul este recunoscut în același timp
ca fiind ,,una din principalele metode active, atractive, extrem de eficace în munca instructiv –
educativă cu preșcolarii și școlarii mici, care imprimă un caracter mai viu și mai atrăgător activității
școlare ,,. (I. Cerghit, Me tode de Învățământ, E.D.P. București , 1976, p.165).
Există unii profesori mai puțin încrezători în vederea instructivă și educativă a jocului, care,
preferând munca riguroasă, directă și efectivă cu copilul, îl declară deschis, încă de la intrarea în
școală, că va trebui ,,s -o termine cu jocul,,. Fiindcă îl așteaptă o activitate de mare responsabilitate
socială – învățătura . În această situație , jocul atât de mult gustat în perioada preșcolară va trebui
abandonat cu amărăciune la porțile școlii.
Adoptând cu îngustime o asemenea atitudine față de copil, se comite o greșeală pedagogică,
dându -se astfel dovadă că nu se cunosc suficient de bine trăsăturile și trebuințele sale fundamentale,
cauză ce generează adeseori primele ,,incidente,, cu noua instituție .
Din studiul efectuat asupra literaturii consacrate jocului a rezultat că se face, o distincție
netă între jocurile logice (intelectuale) și cele de mișcare (dinamice), în funcție de elementele de
bază care le determină conținutul preponderent psiho -intelectu al sau fizico -motric. În timp ce prin
jocurile intelectuale se acționează asupra dezvoltării psihice concomitent cu dobândirea de
cunoștințe , priceperi și deprinderi de ordin intelectual, prin jocurile de mișcare se urmărește
însușirea unor priceperi și de prinderi motrice în strânsă legătură cu dezvoltarea calităților fizice.
Jocul de mișcare reprezintă o activitate motrică complexă care reproduce prin acte și acțiuni
de mișcare , aspecte din natură și din viața oamenilor. Jocurile au denumiri proprii care s ugerează
acțiunile (,,Vânătorul, vrabia și albina,, ; ,,Automobilele,,; ,,Crabii și creveții ,, ;etc.), au reguli
precise și se desfășoară sub formă de întrecere.
Prin latura lor dinamică, jocurile contribuie în mare măsură la dezvoltarea fizică a elevilor,
constituie un bun stimulent la învățătură și favorizează capacitatea de asimilare la obiectele teoretice
de învățământ. Ele se organizează cu scopul de a dezvolta la elevi spiritul de solidaritate, obișnuința
de a activa în colectiv, spiritul de acțiune , aplicarea și perfecționarea deprinderilor dobândite la
lecțiile de educație fizică; activează funcțiile vitale și ajută la întărirea sănătății elevilor.
În clasele I și a II -a se vor învăța jocuri simple cu caracter dinamic și educativ , deseori
conduse de elevi sub supravegherea profesorului . Este bine să se înceapă cu jocuri în care fazele se

15
execută în ritmul unor versuri spuse de elevi sau al unui cântec. Jocurile ritmice au calitatea de a
organiza mai ușor clasa. După o bună pregătire, elevii claselor I și a II -a pot să execute și jocuri pe
echipe. Cadrul didactic trebuie să țină seama că la această vârstă elevii își întipăresc puternic în
memorie tot ceea ce văd și aud. De aceea, demonstrarea și explicarea jocului, cu exemplificarea
unor figuri și faze, au o mare însemnătate.
Elevii claselor a III – a și a IV -a (9-10 ani), au o mare agilitate și îndemânare în comparație cu
cei din clasele I și a II -a, iar la această vârstă jocurile de mișcare vor ocupa un loc însemnat în
educația fizică, vor fi mai compli cate, cu reguli mai precise, cer mai multă viteză, rezistență și
încredere. La aceste clase, jocurile pe echipe întrebuințate mai des, dau o mare satisfacție , prin
elementul de întrecere pe care -l conține . De acum în fiecare copil se trezește dorința de a face parte
dintr -o echipă, pentru a obține împreună cu colegii săi de echipă victoria asupra ,, adversarilor ,,.
Încep să apară deprinderi mai puternice de viață în colectiv și o mai mare înțelegere a sensului
jocului, precum și diferențieri de forțe și de preferințe pentru jocuri.
Jocurile băieților vor avea un caracter mai dinamic, mai combativ, în care viteza, forța și
rezistența să se afle în teren de afirmare. La fete jocurile vor avea un caracter în care predomină
mobilitatea, îndemânarea, spontaneita tea, cu aceeași tendință de a ieși victorioase.
Elevii preferă jocurile de mișcare , deoarece prin joc se urmărește un scop asupra căruia își
îndreaptă toată atenția . De aceea, profesorul , pe lângă faptul că trebuie să fie un bun pedagog,
trebuie să fie și un bun cunoscător al tehnicii, regulilor și organizării jocurilor pe care le predă.
Jocurile utilizate la educația fizică au conținuturi și orientări multiple și pot îmbrăca forme
de organizare, numărul participanților , locul de desfășurare , specialiștii clasifică jocurile în
următoarele grupe:
a) jocuri de mișcare sau dinamice, jocuri de bază sau jocuri elementare;
b) jocuri pregătitoare, având rolul de a consolida procedeele tehnice de bază din
diferite ramuri de sport prin aplicarea lor în forme simplificate;
c) jocuri sportive, organizate pe baza unor regulamente pe plan internațional ,
implicând procedee tehnice și elemente de tactică consacrate.
Jocurile au o contribuție complexă la îndeplinirea obiectivelor educației fizice.

16
1.4. VALOAREA SOCIALĂ, APLICATIVĂ ȘI EDUCATIVĂ A
DEPRINDERILOR MOTRICE PENTRU FORMAREA
PERSONALITĂȚII COPILULUI

În procesul de predare – învățare a fiecărei deprinderi motrice se deschide un câmp larg
transmiterii și însușirii într -o formă deplin adecvată posibilităților copiilor și a unui sistem de
cunoștințe privind propriul corp (anatomic, funcțional, schema corporală), acționarea în spațiu și
timp (direcție – stânga, dreapta, înainte, înapoi, oblic, sus, jos, – lent, accelerat, rapid, uniform,
variabil, înalt, adânc), perceperea, aprecie rea dimensiunilor și formelor (lat, îngust, ușor, greu, mare,
mic, pătrat, rotund, cerc), recunoașterea culorilor, cunoașterea unor noi obiecte (bancă de
gimnastică, minge de oină, scară fixă, baston, coș, poartă, fanion, steguleț, obstacol, etc.), denumir ea
actelor și acțiunilor motrice umane (alergare, săritură, aruncare, prindere, târâre, transport, echilibru,
cățărare, tracțiune, împingere, etc.) și a interrelațiilor (partener, coechipier, adversar, echipă, arbitru,
regulă, învingător, învins, etc.) . Aceste cunoștințe se dobândesc cu ușurință pe parcursul activității
motrice și sporesc vocabularul și orizontul cunoașterii.
Demonstrarea de către cadrul didactic solicită observarea, prima încercare a copilului este
expresia sintezei, percepțiilor și decizi ei, reușita sau nereușita oferă prilej de analiză, execuția
colegilor este un termen de comparație, aplicarea unei deprinderi în condiții variate exprimă
capacitate de generalizare și adaptare.
Dobândirea deprinderilor impune participarea activă a simțuril or copilului, contribuind
direct la creșterea acuității acestora, a extinderii ariei de diferențiere a stimulilor. Observarea
demonstrărilor , a execuțiilor colegilor, aruncarea la țintă, transmiterea de obiecte la partener,
alergarea peste obstacole, plec ările la semnale vizuale, urmăririle, evitările, schimbările de direcții,
etc., solicită și sporesc acuitatea vizuală; comanda, ritmurile impuse prin bătăi din palme, fluier,
tamburină, trianglu, mersul și alergarea în cadență, efectuarea unor acțiuni motr ice la semnal sonor
implică și dezvoltă simțul acustic și al ritmului; contactul cu obiectele și aparatele, cât și atingerile
reciproce, cerute de efectuarea a numeroase deprinderi, dezvoltă simțul tactil formând capacitatea de
a reacționa oportun și efici ent la această categorie de stimuli; simțul echilibrului se dezvoltă prioritar
în activitățile de educație fizică, fiind solicitat a se manifesta în sărituri, deplasări pe suprafețe
înguste, mers și alergări , escaladări și transport.

17
Învățarea deprinderilo r motrice și aplicarea lor în forme complexe atrage o amplă
participare psihică a elevu lui conducând la educarea unor trăsături și calități, care se pot transforma
în caracteristici stabile pe toată durata vieții. Alergarea de durată în grup, întrecerile p e echipe,
parcurgerea traseelor aplicative facilitează dezvoltarea dârzeniei și voința copilului pentru a
îndeplini cerința stabilită. Prin faptul că în formarea deprinderilor toți copiii exersează frontal sau pe
rând, se solicită manifestarea stăpânirii d e sine, inclusiv în cazurile în care se manifestă emoțiile
negative. Această calitate este cerută și de necesitatea respectării regulilor de desfășurare a jocurilor
dinamice, ștafetelor, întrecerilor sau de organizarea exersării. Lucrul pe perechi, pe grup e sau pe
echipe generează manifestarea spiritului de cooperare și întrajutorare, de atașament la grup, iar în
cazul întrecerilor, și al respectului față de parteneri (adversari). Dobândirea unei noi deprinderi
motrice reprezintă pentru copil o victorie asu pra sa, iar în cazul întrecerilor se sădește dorința de a
învinge.
Datorită faptului că execuția de către fiecare copil se realizează în fața celorlalți, se creează
premisele formării capacității de apreciere obiectivă și a spiritului critic și autocritic. Ochirea țintei,
săritura de o anumită lungime, aruncarea la distanță, întrecerea sau timpul de alergare facilitează
aprecierile obiective, obișnuind copiii cu evidența realității . Incluse în jocuri dinamice, ștafete și
parcursuri aplicative, desfășurate s ub formă de întrecere, deprinderile motrice generează și
manifestarea a numeroase trăiri și sentimente cum sunt bucuria, tristețea, prietenia, satisfacția, etc.,
care lasă urme în evoluția personalității copilului.
Sistemul de deprinderi motrice format la această vârstă crește posibilitatea de integrare a
copilului într -o gamă variată de activități, îi facilitează interrelația cu mediul natural, cu adulții și cu
ceilalți copii, îl ferește de “incidente” și accidentări, sporindu -i încrederea în posibilitățil e proprii.
Deprinderile motrice însușite și aplicate în diferite activități asigură formarea de obișnuințe
care se stabilizează în timp, păstrându -se chiar de -a lungul întregii vieți.

18
CAPITOLUL II : JOCURILE DINAMICE LA VÂRSTA PR IMARĂ

2.1. EDUCAȚ IA FIZICĂ ȘI SPORTUL ÎN FORMAREA ȘCOLARULUI

Educația fizică reprezintă activitatea care valorifică sistematic ansamblul formelor de
practicare a exercițiilor fizice în scopul măririi, în principal, a potențialului biologic al omului în
concordanță cu cerințele sale și exigențele societății .
Unii specialiști ai domeniului apreciază că: „ educația fizică este fiziologică prin natura
exercițiilor sale, pedagogică prin metodă, biologică prin efectele sale și socială prin organizare și
activitate, în centrul că reia stă omul”. Viața demonstrează că prin practicarea educației fizice
rațional , începând cu cea mai fragedă vârstă, se cristalizează calitățile de suplețe , agerime, abilitate,
rapiditate, spontaneitate, iscusință .
Rolul și contribuția educație fizice și sportului în realizarea obiectivelor urmărite de
societate în legătură cu formarea tinerei generații și complexa problematică a menținerii sănătății și
capacității de muncă a populației sunt reconsiderate. În prezent este tot mai mult acceptată ideea că,
educația fizică și activitățile sportive constituie modalități eficiente de dezvoltare fizică și
intelectuală a tineretului, de fortificare și de reconfortare.
Educația fizică și sportul constituie noi valențe formative ale personalității umane. În orice
sport se rafinează senzațiile vizuale, tactile, auditive, chinestezice, percepțiile de spațiu și de timp,
reprezentările exercițiilor și structurilor de exerciții , se dezvoltă memoria logică, fină, suplă, elastică,
creatoare. Bine organizate, sporturile cult ivă gândirea productivă, capacitatea de ordonare și
selectare judicioasă a elementelor tehnice, combinarea acestora în situații inedite, dezvoltă
inteligența , edifică operații de gândire ( inducția , deducția , asemănarea, deosebirea, comparația ).
Implicarea educației fizice pe planul larg al educării tinerei generații în legătură cu
pregătirea acestora pentru muncă determină perfecționarea conținutului și metodologiei educație
fizice. Procesul de educație fizică constituie un proces pedagogic activ care impli că direct inițiativa
și responsabilitatea copilului în propria lui pregătire.
Realizarea obiectivelor educației fizice la școlari implică utilizarea unui ansamblu de
mijloace. Dintre acestea, literatura de specialitate consemnează: – exercițiile fizice, jo curile de
mișcare și dansurile populare. Un rol important îl au factorii naturali (aer, apa, soare), condițiile

19
igienice (ale practicării exercițiului fizic, jocului de mișcare sau dansului popular) precum și regimul
corect de muncă, odihnă și alimentație rațională .
Educația fizică constituie un mijloc de reconfortare a sistemului nervos, favorizând
dezvoltarea acestuia și contribuie la dezvoltarea funcțională a scoarței cerebrale. De asemenea,
favorizează dezvoltarea intelectuala a copiilor, oferind posibi lități multiple de dezvoltare a
trăsăturilor morale.
Educația fizică constituie una dintre cele mai importante categorii de activități prevăzute
pentru nivelul școlar prin contribuția substanțială la întărirea sănătății , la fortificarea organismului,
la formarea unor deprinderi motrice variate, la petrecerea în mod util și plăcut a timpului liber, ca și
la dezvoltarea personalității copiilor.

2.2. DEPRINDERI MOTRICE DE BAZĂ ALE EDUCAȚIEI FIZICE

Deprinderile motrice sunt considerate componente automatiza te ale activității voluntare pe
linia motricității . Prin repetări numeroase, efectuate sistematic și continuu, în structuri neschimbate,
mișcările componente ale unei acțiuni motrice ajung la un grad înalt de perfecțiune , ceea ce le
permite acestora să se realizeze cu ușurință și precizie, cu cheltuială minimă de energie și cu
randament înalt, fără să fie necesară participarea directă a conștiinței . Așadar deprinderile motrice
sunt lanțuri de reflexe condiționate , complexe care se bazează pe legături multip le între zonele
corticale vestibulare, ale vorbirii, ale vederii și ale celorlalți analizatori, pe de o parte, și centrii
motori interesați în coordonarea acestei activități, pe de altă parte; ele sunt sisteme de legături
temporare (stereotipuri dinamice m otorii) elaborate și consolidate prin exerciții .
Depinderile motrice de bază, includ mersul, alergarea, săritura, aruncarea și prinderea. Au
fost denumite deprinderi motrice de bază deoarece ele se regăsesc în comportamentul motric
cotidian al individului, acoperind o gamă largă de activități ( locomoție , activități gospodărești ,
agrement).
Mersul este o deprindere motrică naturală care se formează din primul an de existență a
copilului și care se manifestă pe parcursul întregii vieți. El reprezintă modalita tea de bază cea mai
simplă și eficace folosită pentru deplasarea omului. Însușit corect, asigură deplasărilor eficiență,

20
aspect estetic, consum minim de energie, iar în cazul deplasărilor mai lungi, activează marile
funcțiuni și întregul aparat locomotor.
Termenii cel mai des folosiți în activitățile de educație fizică, privind mersul sunt
următorii:
➢ pasul: unitatea de bază a mersului. El se repetă în mod identic dând mersului caracter ciclic;
➢ cadența: mersul cu mișcări identice, în același timp, de către toți copiii, pe comanda dată de
cadrul didactic;
➢ ritmul și tempoul mersului: rapiditatea deplasării (lent, moderat, alert);
➢ “liber” sau “de voie”: mersul în care nu se impune o cadență;
➢ Direcția: acțiunea de deplasare față de un punct de referință (înapoi , înainte, lateral).
În educația fizică a școlarilor se predau/învață următoarele forme:
❖ Mers obișnuit/normal: desfășurat liber și în cadență;
❖ Mers pe vârfuri: formă de deplasare în care se respectă structura mersului, contactul cu
solul făcându -se numai p e vârfurile labelor picioarelor, cu mișcare redusă de îndoire a
genunchilor;
❖ Mers pe călcâie: la acest pas contactul se ia numai cu călcâiul, de regulă pasul este mai
mic, iar ritmul deplasării mai lent.
❖ Mers pe partea interioară/exterioară a labei picioru lui: piciorul atinge solul cu partea
indicată a labei, îndoirea fiind localizată la nivelul gleznelor;
❖ Mersul ghemuit (“mersul piticului”): deplasarea se face cu genunchii îndoiți, sprijinul pe
sol se face cu partea anterioară a tălpii ;
❖ Mers cu ridicarea g enunchiului sus (“mersul berzei”): se execută cu ducerea
genunchiului îndoit înainte sus, brațele se mișcă mai amplu. Trunchiul drept, ritm
sacadat, deplasare lentă;
❖ Mers cu pași adăugați: din stând se duce piciorul pe direcție, iar după ce talpa a fost
așezată pe sol se apropie celălalt picior, ajungându -se în poziția stând;
❖ Mers cu pași încrucișați : se execută cu o latură a corpului pe direcția de înainte. Piciorul
oscilant îl depășește pe cel de sprijin, atingând solul cu talpa după ce a trecut de acesta ,
urmând deplasarea piciorului de sprijin pe direcția de mers;

21
❖ Mers cu sprijin pe genunchi și palme (“de -a bușilea ”) : din poziția inițială sprijin pe
genunchi și pe palme, se deplasează simultan un braț și genunchiul opus, iar după
realizarea sprijinului se duc înainte celălalt braț și genunchi ;
❖ Mers în patru labe: înaintarea se face cu sprijin pe palme și pe tălpile picioarelor, prin
alternarea sprijinului cu balansul brațului și piciorului opus ;
❖ Mers cu genunchii întinși și cu sprijinul palmelor pe sol “mersul elefantului”: deplasarea
se face cu respectarea coordonării mișcării segmentelor corpului cu îndoirea trunchiului
înainte până când palmele ating solul, genunchii rămânând permanent întinși;
Mersul este prezent în fiecare activitate de educație fi zică , cel mai frecvent ca mijloc de
realizare a verigilor acesteia și ca temă, de regulă, la clasa pregătitoare și în prima parte a
trimestrului întâi, la celelalte clase .
Alergarea este o deprindere motrică naturală care asigură o deplasare mai rapidă pr in
acțiunea coordonată a musculaturii membrelor inferioare și superioare.
Alergarea se compune din pași alergători care se repetă identic dând mișcării un caracter
ciclic. Pasul alergător are următoarele faze:
– Faza de sprijin pe unul din picioare;
– Faza de zbor, când picioarele nu mai păstrează contactul cu solul;
– Faza de sprijin, de această dată pe celălalt picior, realizând iarăși sprijinul unilateral.
În educația fizică a școlarilor se predau -învață următoarele variante de alergare: obișnuită
(de reziste nță), de viteză, cu ridicarea coapselor (genunchii sus), cu pendularea gambelor înapoi
(călcâiele la șezută), cu picioarele întinse în față , laterală cu pași încrucișați și peste obstacole (cu, și
fără pășire pe acesta).
Alergarea de viteză intră în compon ența tuturor formelor de întrecere care implică
deplasarea rapidă a copiilor, respectiv în ștafete, jocuri dinamice și parcursuri aplicative,
combinându -se și cu alte categorii de deprinderi motrice.
Influențând complex organismul copiilor, solicitând inte ns și determinând adaptări vizibile
la efort, însușirii corecte a alergării de viteză trebuie să i se acorde o atenție deosebită, iar folosirea
ei ca mijloc în fiecare activitate cu clasa este obligatorie.
Alergarea ca deprindere motrică de bază este preze ntă și în conținutul jocurilor dinamice,
asigurându -le caracter solicitant și atractivitate. Prin variația în care se aplică, jocul dinamic devine
la rândul său un mijloc de perfecționare și de extindere a priceperii copiilor de a utiliza alergarea.

22
Săritu rile reprezintă deprinderi motrice naturale care au un larg caracter aplicativ în viața
cotidiană a omului.
În timpul învățării/perfecționării săriturilor se folosesc termeni specifici ca: avânt, elan,
bătaie, desprindere, zbor, aterizare, picior de avânt, picior de bătaie, săritură liberă, săritură cu
sprijin, ale căror semnificații sunt prezentate în continuare.
• Avântul se referă la vioiciunea, energia sau forța mișcărilor care precedă și favorizează săritura;
• Elanul este prima fază a unei sărituri, cupri nzând totalitatea mișcărilor prin care se asigură
obținerea vitezei optime pentru realizarea bătăii și desprinderii;
• Bătaia reprezintă totalitatea acțiunilor corpului în vederea realizării desprinderii acestuia de pe
sol. Ea este elementul -cheie în realiza rea săriturilor cu elan, constând într -un contact energic al
tălpii(lor) pe suprafața de bătaie cu articulația(iile) gleznă -genunchi -șold semi flexate , urmată de
o rulare a tălpii(lor) spre vârf, concomitent cu extensia rapidă a articulațiilor arătate mai sus și
împingerea puternică în suprafața de contact;
• Desprinderea semnifică detașarea corpului de pe sol în urma acțiunii de bătaie;
• Zborul definește timpul în care corpul se află în aer;
• Aterizarea cuprinde totalitatea acțiunilor efectuate pentru luarea c ontactului cu solul, după faza
de zbor;
• Piciorul de avânt (de avântare) este piciorul liber, care nu participă la bătaie , dar prin poziția sau
mișcările pe care le adoptă ajută desprinderea sau o frânează cât mai puțin;
• Săritura liberă reprezintă deprinder ea în care zborul este continuu pe toată traiectoria sa;
• În săritura cu sprijin zborul se întrerupe pentru scurt timp prin atingerea unei suprafețe imobile
cu o parte a corpului, în scopul susținerii acestuia și căpătării unui nou impuls pentru continuarea
zborului;
Săriturile se definesc ca fiind acțiuni motrice voluntare în care corpul părăsește solul prin
propriile forțe, pentru a reveni după un timp mai scurt sau mai lung.
După criteriul utilizării în educația fizică a copiilor săriturile pot fi grupate astfel:
➢ Sărituri pe loc cu desprindere de pe ambele picioare: pe loc (ca mingea), cu depărtarea laterală și
aproprierea picioarelor, cu ducerea unui picior înainte și a celuilalt înapoi (săritură cu forfecarea
picioarelor), sărituri pe loc cu întoarcere d e 90̊, cu încrucișarea picioarelor, săritura din poziția
ghemuit, săritura pe loc cu ghemuire;
➢ Sărituri cu deplasare, cu desprindere de pe ambele picioare

23
➢ Sărituri pe loc cu desprindere de pe un picior: cu desprinderi succesive de pe același picior, cu
desprinderi alternative de pe un picior și celălalt, cu desprinderi succesive de pe același picior cu
întoarcere, cu desprinderi alternative de pe un picior pe altul cu întoarcere;
➢ Sărituri cu deplasare, cu desprindere de pe un picior: pasul săltat (pasul ștr engarului), săritura cu
pas(și) adăugat(ți), săritura pe aparate înalte, sărituri de pe suprafețe înalte (în adâncime).
La școlari săriturile în adâncime se predau în următoarele variante: cu pășire de pe aparat și
aterizare pe două picioare; efectuată de pe loc și precedată de mers; cu desprindere de pe ambele
picioare, de pe loc.
Tehnica săriturii cuprinde: poziția inițială, avântul, zborul și aterizarea. Demonstrarea se
face din profil și cu fața spre copii, aceștia fiind dispuși în linie. Explicația pr ecede și urmează
demonstrarea, scoțându -se în evidență mișcarea de avântare a brațelor, impulsie puternică, aterizare
elastică și echilibrată.
Aruncarea și prinderea sunt deprinderi motrice de bază, având valoare aplicativă multiplă
atât în viața cotidiană , cât și în activitățile de joc și recreative ale copiilor. Aruncarea reprezintă
proiectarea în spațiu a unor obiecte cu forme și dimensiuni diferite prin acțiunea forțelor rezultate
din efortul muscular. Prinderea reflectă acțiunea membrelor superioare pr in care se interceptează și
se reține un obiect aflat în mișcare.
În abordarea aruncărilor și prinderilor este necesară înțelegerea exactă a următorilor
termeni specifici:
• Priza: reprezintă modalitatea prin care obiectul care se aruncă sau se prinde este ținut,
apucat, susținut sau sprijinit.
• Amortizarea: scăderea progresivă a vitezei obiectului în timpul prinderii;
• Azvârlirea: se referă la aruncarea care se face cu o mână printr -o mișcare rapidă și violentă .
• Biciuirea: este componentă a mișcării de azvârl ire care definește acțiunea brațului de
aruncare, concretizată în proiectarea energică a acestuia din poziția întins înapoi, spre
înainte, pe deasupra umărului, cu cotul îndoit, blocat din articulația umărului;
• Lansarea: denumește aruncările în care acțiun ea asupra obiectului se face printr -o mișcare
curbilinie, cu brațul întins;
• Rostogolirea: exprimă înaintarea unui obiect pe sol, prin rotire în jurul axului său.
Fiecare variantă de aruncare sau prindere are structura sa, fapt ce -i definește tehnica dar, î n
esență, toate aruncările și respectiv prinderile, indiferent de variantă, au unele elemente comune

24
obligatorii cum sunt: la toate aruncările de pe loc există poziția inițială, mișcările segmentelor și ale
trunchiului în timpul aruncării și faza finală; a runcările din deplasare au ca faze elanul, mișcările
efectuate în timpul aruncării și faza finală; prinderea include faza de așteptare, faza de întâmpinare,
faza de amortizare și faza de reținere.
Din variantele de aruncare (azvârlite, lansate) efectuate c u unul sau ambele brațe, de pe loc
sau din deplasare, la distanță, țintă, partener, în învățământul pr imar se predau -învață: aruncarea
lansată cu două mâini cu rostogolirea obiectului pe sol; aruncarea lansată cu o mână cu rostogolirea
obiectului pe sol; a runcarea lansată cu una și două mâini pe direcții și traiectorii diferite (înainte, cu
două mâini de jos, cu o mână de jos, înapoi cu două mâini de jos pe deasupra capului, la clasa
pregătitoare); aruncarea azvârlită.

2.3. CONȚINUTUL ȘI IMPORTANȚA JOCURI LOR DINAMICE LA
VÂRSTA PR IMARĂ

Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de mișcare , de activitate a copilului, generată de
trebuințe , dorințe , tendințe specifice vârstei școlare . De aceea jocul constituie o formă de
manifestare întâlnită la copiii tut uror popoarelor din cele mai vechi timpuri. Se poate spune că este
tovarășul de nedespărțit al copilăriei și constituie una din formele cele mai importante de activitate a
școlarului .
Școlarul este o ființă deosebit de activă. Nimic nu este mai puțin propr iu pentru un copil
sănătos de 6-10 ani decât starea de apatie și nemișcare . Îmbrăcând forma jocului, această activitate
este tot atât de necesară dezvoltării fizice și psihice a copilului ca și lumina soarelui. Un copil
sănătos, cu organismul în creștere nu poate să nu se joace. A -l opri să facă acest lucru înseamnă a -i
frâna dezvoltarea fizică și psihică. „Jocul – spune A.S. Makarenko – are în viața copilului o
importanță tot așa de mare ca și activitatea, munca sau serviciul la adult”.
Jocul nu constituie pentru copil o simplă distracție . Jucându -se, copilul cunoaște și
descoperă lumea și viața . Desigur, jocul constituie o activitate care procur ă plăcere, dar nu numai
plăcere. În timpul jocului, copiii adesea depun eforturi, încearcă sentimentul dezamăgirii , al
insuccesului. Cu toate aceste stări emotiv -negative, el nu renunță însă la joc. Pe de altă parte,
plăcerea resimțită de copil este adesea rezultatul final al eforturilor neplăcute pe care le depune în

25
desfășurarea jocului. Plăcerea este doar starea em otivă care dă jocului un anumit colorit, dar nu îl
generează. A considera plăcerea drept cauză a activității ludice înseamnă a pierde din vedere
conținutul real al jocului și rolul său formativ în dezvoltarea psihică a copilului.

2.3.1. CLASIFICAREA JOCU RILOR DINAMICE ȘI ASPECTE
METODICE DE DESFĂȘURARE

Prin caracter, conținut și structură, jocurile sunt foarte numeroase și variate. În literatura de
specialitate sunt cunoscute mai multe încercări de clasificare a jocurilor. Pedagogia primară clasifică
jocurile în următoarele trei categorii: a) jocuri de creație ; b) jocuri de mișcare și c) jocuri didactice.
Jocurile în general, iar cele de mișcare în special, constituie instrumentul principal de
realizare a obiectivelor educației fizice a școlarului . În timpul jocului copilul aleargă, sare, se târăște ,
fortificându -și organismul. Mișcările de joc creează condiții favorabile pentru desfășurarea optimă a
proceselor metabolice, accelerează și intensifică funcțiile aparatelor respirator și circular și, în felu l
acesta, ridică tonusul vital al organismului. Din acest motiv, jocul este însoțit de o stare de veselie și
bună dispoziție .
Folosit cu pricepere jocul de mișcare devine un excelent mijloc educativ, având o influență
multiplă și complexă în evoluția copilului. În aceste jocuri elementul mișcare este așa cum arată
denumirea lor, factorul de bază, esențial . Mișcarea este încadrată în anumite reguli mai mult sau mai
puțin complexe a căror respectare devine obligatorie pentru jucători.
Fiind activități comple xe, ele au cele mai mari implicații în dezvoltarea multilaterală a
capacității motrice generale, oferind posibilitatea formării și fixării în mod colectiv a deprinderilor
motrice de bază : mers, alergare, săritură, aruncări și prinderi, cățărare , târâre, e scaladare, a
dezvoltării calităților motrice : viteza, îndemânarea, forța , rezistența , a capacității de coordonare
generală și de orientare în spațiu . Pe lângă acestea, datorită condițiilor extrem de variate, de cele mai
multe ori inedite, pe care le creea ză jocul, copilul are posibilitatea să -și formeze priceperi motrice,
îmbogățindu -și în felul acesta experiența motrică.
În concepția lui Piaget, jocul de mișcare reprezintă punctul de start al procesului de
socializare progresivă a copilului. Debutând pe parcursul stadiului gândirii preoperatorii, jocul de

26
mișcare cu reguli facilitează depășirea egocentrismului inițial al copilului și -l obișnuiește pe acesta
cu activitățile de grup prin respectarea unor norme comune de conduită.
Jocul de mișcare este un exercițiu fizic și un mijloc principal de dezvoltare armonioasă a
copilului de vârstă primară , este o acțiune preponderent corporală efectuată sistematic și conștient în
vederea perfecționării dezvoltării fizice și a capacităților motrice. Jocul este un mijl oc ideal de
educație și satisface în cel mai înalt grad nevoia de mișcare și de acțiune . Prin joc copilul își
satisface imediat, după posibilități , propriile dorințe , acționând conștient și liber în lumea imaginară
ce și-o creează singur.
La vârsta primară jocul are o dublă semnificație . Pe de o parte, el este cadrul în care se
manifestă, se exteriorizează întreaga viață psihică a copilului, în joc copilul exprimându -și
cunoștințele , emoțiile , satisfăcându -și dorințele și eliberându -se, descărcându -se tens ional. Pe de altă
parte, jocul constituie principalul instrument de formare și dezvoltare a capacităților psihice, acestea
fiind mai bine concepute și imaginate prin joc. Jocul formează, dezvoltă și restructurează întreaga
viață psihică a copilului. Jucân du-se cu obiecte, copilul își dezvoltă percepțiile de formă, mărime,
culoare, greutate, își dezvoltă capacitatea de observare. Prin joc se dezvoltă activitatea voluntară, își
dezvoltă însușirile voinței : răbdare, perseverență , stăpânire de sine. Tot în joc sunt modelate
însușirile și trăsăturile de personalitate: respectul față de ceilalți , responsabilitatea, cinstea, curajul,
corectitudinea etc.
Jocurile de mișcare utilizate în activitatea de educație fizică au conținut și orientări multiple
și îmbracă for me de organizare și desfășurare foarte variate. Numite și dinamice, jocurile de mișcare
se clasifică după deprinderea motrică pe care o formează: mers, alergare, săritură, aruncare și
prindere, echilibru, cățărare -coborâre, tracțiuni , împingeri și transpor t de greutăți .
În organizarea și desfășurarea jocurilor de mișcare cadrul didactic trebuie să respecte
anumite cerințe , cum ar fi:
– selecționarea judicioasă a jocurilor în vederea îndeplinirii întocmai a sarcinilor
instructiv -educative;
– să corespundă particularităților somato -funcționale și psihice ale copiilor;
– să țină seama de condițiile materiale și mediul în care se desfășoară ;
– să impună respectarea de către toți copiii a regulilor de joc și să stimuleze spiritul de
colaborare între participanți ;
– să cul tive respectul față de adevăr;

27
– să asigure echilibrul valoric al echipelor;
– să asigure participarea activă a tuturor copiilor.
Jocurile de mișcare ocupă o poziție intermediară între jocurile de creație și cele sportive,
apropiindu -se de cele dintâi prin tră irile emoționale puternice pe care le generează. De jocurile
sportive se apropie prin: reguli dinainte fixate, comenzi, semnale, diferite momente competitive.
După funcția pe care o îndeplinesc, regulile jocului de mișcare se împart în trei categorii:
a) reguli care precizează mișcările și acțiunile copiilor;
b) reguli care disciplinează comportarea copiilor
c) reguli care opresc copiii de la anumite mișcări și acțiuni de joc.
Între reguli există o strânsă legătură. Fără prima categorie, jocul n -ar ave a un caracter
organizat și unitar. Regulile din cea de -a doua categorie disciplinează conduita copiilor – le arată cum
trebuie să se comporte în joc. Cea de -a treia categorie de jocuri se referă la mișcările și acțiunile care
sunt interzise în joc, aceste r eguli decurg din celelalte două categorii.
Majoritatea jocurilor solicită întreg organismul. Nu înseamnă că nu există jocuri cu
destinație precisă. Astfel, o fetiță care sare coarda își supune gleznele unui antrenament excelent.
Sintetizând efectele jocur ilor de mișcare , se poate afirma că ele dezvoltă deprinderile motrice,
desăvârșesc pregătirea fizică și întăresc sănătatea.
Într-un joc colectiv în aer liber, fiecare participant are libertatea de acțiune și, neîncorsetat
de deciziile unui arbitru, respectă regulile jocului. Deci nu este vorba numai de mișcare în aer liber,
ci și de dezvoltarea spiritului de fair -play, care este principiul de bază al tuturor jocurilor. Jocul
corect, învățat pe terenul de s port influențează individul pe parcursul întregii vieți. Prin intermediul
lui omul se obișnuiește să suporte cu demnitate înfrângerile și să guste satisfacțiile victorie i.
Putem enumera o sumedenie de calități morale care se cultivă prin intermediul joculu i-
spiritul de sacrificiu, perseverența , curajul, ce se pot dezvolta și prin cele mai simple jocuri.
Iată așadar o altă caracteristică a jocului – dezvoltarea diferitelor trăsături ale personalității
umane, acțiune imperceptibilă pentru cei din jur sau antrenați în joc.
Trebuie subliniat faptul că în joc se manifestă nu numai trăsături pozitive de caracter ci
concomitent cu acestea se dezvăluie și cele negative. Astfel, lipsa de interes coexistă cu egoismul,
modestia cu orgoliul nemăsurat, onestitatea cu vi clenia. Jocul în sine nu cultivă însușiri negative,
uneori însă le scoate la iveală ți le accentuează. Prezența cadrului didactic asigură prevenirea și
rezolvarea unor eventuale conflicte. Jocul organizat are un efect mai puternic decât cel spontan cu

28
cond iția ca profesorul să cunoască nu numai regulile de bază ale jocului și tehnica de desfășurare a
acestuia, ci și influența lui educativă. Cuvântul, gestul, exemplul personal, pot avea o influență
hotărâtoare, pot atenua trăsăturile negative sau dezvoltarea calităților .
Jocurile de mișcare solicită din partea copiilor reacții prompte, hotărâri neîntârziate, mișcări
ca la comandă. Toate acestea se realizează prin concentrarea activității psihice asupra tuturor
momentelor în desfășurarea jocului. Prin aceasta jocurile de mișcare creează condiții favorabile
pentru dezvoltarea flexibilității și distribuției atenției.
Jocurile de mișcare , în special cele cu subiect, contribuie într -o însemnată măsură la
dezvoltarea imaginației copilului, datorită faptului că îl a propie de lumea personajelor din povestiri
și basme. De asemenea au un rol deosebit în dezvoltarea morală a copilului, educă o serie de calități
morale: sentimentul prieteniei, spiritul de colectiv, curajul, timiditatea, inițiativa , perseverența ,
hotărârea , stăpânirea de sine, spiritul de disciplină.
Multe jocuri de mișcare contribuie la educația estetică a elevului . Simțul muzical, ritmul,
armonia, suplețea și expresivitatea mișcărilor se dezvoltă la copii prin jocul de mișcare cu text și
cânt. Mișcările precise, coordonate și executate armonios generează la copii sentimentul de plăcere
și contribuie la înțelegerea frumosului , mișcările executate în colectiv, în coloană, în cerc, în alte
formații , educă la copil gustul artistic.
Deci, iată cum demonstrând, am ajuns la afirmația inițială conform căreia jocul este unul
din cele mai eficiente și mai importante mijloace de educație . Orice profesor , odată convins de acest
lucru, își va da seama că este necesar să cunoască cât mai multe jocuri, să știe să le sele cteze, să le
adapteze, să le dirijeze, să le analizeze și să creeze altele noi.
Adevăratul profesor nu se limitează numai la pregătirea jocului lăsându -l apoi să se
desfășoare la voia întâmplării. O influență multilaterală exercită numai jocul organizat, p e care
cadrul didactic îl urmărește atent, uneori participând în mod direct.

2.3.2. J OCURILE DINAMICE – MIJLOC DE REALIZARE A
DEPRINDERILOR MOTRICE

Jocurile de mișcare prezintă, așa cum am văzut, numeroase
atribute, pentru care sunt recomandate în activitatea zilnică a copiilor și a tinerilor. În scopul

29
obținerii unei eficiențe maxime și pe planul instructiv -educativ, este necesar să se aibă în vedere
judicioas ă, corecta alegere, organizare, desfășurare și conducere a jocurilor de mișcare . Acest lucru
este posibil în condițiile cunoașterii temeinice a subiecților , a celor care participă la acest gen de
activități. În primul rând, trebuie cunoscute de către profesorii de educație fizică, organizatorii
acestor activități, starea de sănătate a participanțil or la jocurile de mișcare , particularitățile de vârstă
și sex, nivelul de pregătire fizică generală, sub aspectul dezvoltării calităților motrice și al gradului
de stăpânire al deprinderilor și priceperilor motrice de bază, utilitar -aplicative și specifice unor
probe sau ramuri sportive. De asemenea, se ține seamă de condițiile materiale ( spații , terenuri,
materiale, obiecte sportive etc.), care, la rândul lor, determină, într -o bună măsură, conținutul și
nivelul activităților de educație fizică și sport.
Considerăm că, în clasificarea jocurilor de mișcare , criteriul obiectivelor urmărite trebuie să
fie unul determinant. Ori, selectarea și aplicarea unui joc se face în baza unui scop anumit. Celelalte
criterii, fiind subordonate primului, contribuie la stab ilirea particularităților de formă și conținut al
jocurilor utilizate.
La general, însă, nu poate fi vorba despre o clasificare universală a jocurilor de mișcare . Și
asta pentru că criteriile sunt foarte numeroase, iar varietatea jocurilor impune dificult ăți în ceea ce
privește gruparea acestora într -un singur sistem (M. Pieron, 1976).
Totuși , în ciuda unei lungi istorii și a marii eficien țe a jocurilor de mișcare , ele nu se bucură
de popularitate în rândul profesorilor. Există mai multe motive ale aceste i atitudini. Din numeroase
discu ții cu profesorii de educa ție fizică, la diferite etape ale învă țământului preuniversitar, rezultă că
aceștia se tem de pierderea controlului asupra desfășurării orelor. Ei consideră, de asemenea, că în
condi țiile dificile a le procesului școlar , care țin de supraîncărcarea programelor și de clasele cu un
număr mare de elevi, jocurile de mișcare nu pot constitui o strategie eficientă de predare.
Considerăm că este o părere eronată deoarece jocurile dinamice și pregătitoare, c a orice alte
jocuri, reprezintă una din strategiile posibile de instruire. Atunci când este aplicată în mod conștient
și adecvat, ea poate fi chiar mai eficientă decât strategiile tradi ționale. Pentru a realiza acest lucru
este necesar ca profesorul de edu cație fizică să știe:
• care este natura jocurilor dinamice ;
• care trebuie să fie regulile jocurilor dinamice ;
• când și în ce scop se folosesc jocurile dinamice și pregătitoare în lec ția de educa ție fizică.

30
Având asemenea informa ții, profesorul poat e alege fără greutate jocul potrivit elevilor și
chiar crea el însuși jocul care să permită acumularea cunoștințelor într-o atmosferă destinsă, de
divertisment.
Jocurile dinamice reprezintă o formă superioară de dezvoltare a aptitudinilor psiho -motrice,
precum și de exersare a deprinderilor motrice învățate. În alcătuirea jocurilor dinamice trebuie să se
țină cont de gradul de însușire a exercițiilor respective, de către toți elevii clasei, de vârstă, sex și de
condițiile existente. Combinarea deprinderilor motrice trebuie realizată în așa fel încât să se
alterneze grupurile musculare angrenate în efort.
Pentru a asigura o eficien ță corespunzătoare jocurilor dinamice, acestea trebuie să fie
planificate pe tot parcursul anului școlar , valorificând cunoștințe le însușite de către elevi la probele
de atletism (sărituri, alergări, aruncări), la probele de gimnastică (elemente de gimnastică acrobatică,
sărituri), dar cu precădere în jocurile sportive. În ceea ce privește succesiunea jocurilor dinamice, se
recomand ă ca cele mai dificile să nu fie plasate la începutul sau sfârșitul lecției, deoarece din cauza
oboselii elevii nu mai au posibilitatea să execute corect.

1. Jocuri pentru consolidarea deprinderilor motrice de bază

a) Jocuri de mișcare pentru consolidarea mers ului
Mersul este o formă de deplasare care contribuie la formarea unei serii de deprinderi motrice
și constă în deplasarea corpului printr -o succesiune de pași care variază în funcție de modul în care
se cere executarea deplasării.
În jocurile de mișcare inițiate cu copiii am avut în vedere ca mișcarea să se execute cu
spatele drept, prin îndreptarea coloanei vertebrale, gâtul ușor pe spate, pieptul scos în afară, iar capul
cu bărbia îndreptate oblic -sus, brațele să se miște natural, liber, dar activ, din articulațiile scapulo –
humerale, pasul să fie coordonat cu mișcarea brațelor (când piciorul stâng se deplasează înainte,
brațul stâng se află ușor înapoi și invers, iar centrul de greutate al corpului se deplasează de pe un
picior pe altul). Astfel am încerc at să înlătur unele greșeli cum ar fi:
➢ mișcarea exagerată a brațelor înainte, lateral sau înapoi, ori rigiditatea în mișcarea acestora;
➢ umerii ridicați ;
➢ deplasarea cu vârfurile picioarelor, mersul tropăit;
➢ lipsa coordonării între mișcarea brațelor și cea a picioarelor, ritm defectuos.

31
„În excursie!”
Elemente exersate: mers obișnuit și mers pe vârfuri.
Materiale: panglici lungi de cca 1m și late de 35 -40 cm, sau benzi de hârtie colorată pentru
marcarea traseului, panouri care reprezintă cop aci, tufișuri , jucării de diferite dimensiuni (iepuri,
urși).
Formația de lucru: șir sau coloană câte doi
Desfășurarea jocului: -copiii se deplasează în mers obișnuit până ajung în dreptul unei porțiuni
marcate în prealabil. Pentru a o st răbate, trebuie să execute mers pe vârfuri între două linii trasate pe
sol sau de -a lungul panglicilor. Întoarcerea spre locul de plecare se face la comanda „Plecăm
acasă!”.
„Constructorii”
Elemente exersate: mers cu ocolirea obstacolelor, mers cu pășire peste obstacole și
transportarea unor obiecte.
Materiale: cuburi cu dimensiuni mai mari din plastic sau alte materiale mai ușoare , jucării,
cretă colorată.
Formația de lucru: șir
Desfășurarea jocului: copiii sunt dispuși pe patru șiruri. La semnal primii pornesc în mers cu
ocolirea obstacolelor plasate până în dreptul zonei în care sunt depozitate „cărămizile”, pe care le
vor transporta, individual până la „ șantier ”, spațiu marcat pentru fiecare echipă în parte cu cret ă
colorată , pe sol, după care revin la locul de plecare în mers cu pășire peste obstacole.
b) Jocuri de mișcare pentru consolidarea alergării
Jocurile de alergare prin varietatea mare de mișcări și acțiuni organizate cunoscute sau
spontane, prin momentele emoționale puternice pe care le creează, duc la dezvoltarea fizică și
intelectuală a copilului.
În desfășurarea jocurilor de alergare mi -a stat în atenție , în permanență , formarea corectă și
consolidarea deprinderilor de alergare, executarea economică a mișc ării, evitarea mișcărilor și
eforturilor inutile, dezvoltarea și coordonarea simțului ritmic și al coordonării.
Pentru corectarea acestora am urmărit întreaga clasă de copii în timpul desfășurării jocurilor
și am asistat asupra alergării corecte cu accent pe înclinarea înainte a trunchiului, ridicarea
genunchilor sus, rularea completă a tălpilor pe sol, menținerea brațelor cu coatele ușor îndoite.

32
Alergarea corectă se realizează prin practicarea formelor variate de alergare, care influențează
pozitiv dezvol tarea motricității copilului.
Pe parcursul exersării jocurilor de mișcare pentru consolidarea alergării am avut în vedere
formarea și dezvoltarea vitezei la copii, calitate care se manifestă sub trei forme principale: viteza de
reacție , viteza de execuție , viteza de repetiție . Am acordat o atenție deosebită realizării impulsului
energetic în execuția mișcării de plecare la start, în alergare, ca și vitezei de reacție , în sensul
executării prompte, la semnal, a sarcinilor jocului.
“Ștafetă simplă”
Jucătorii sunt împărțiți în 2-4 șiruri, în spatele liniei de start; la 10 -15 m se trasează linia de
întoarcere (sau se plasează jaloane); la jumătatea distanței între cele două linii se află o linie de
oprire. La semnal primul jucător aleargă, ajunge la linia de op rire unde execută o ghemuire,
continuând alergarea până la linia de întoarcere și apoi la linia de plecare.
Câștigă echipa care ajunge prima în poziția inițială și care a executat ghemuirea complet.
“Cursa iepurașilor ”
Elevii sunt împărțiți pe șiruri, în spatele băncilor de gimnastică. Primul elev din șir așteaptă
în poziția ghemuit la capătul băncii cu palmele pe bancă. La semnalul de începere, el sare dintr -o
parte în alta a băncii, mutând de fiecare dată palmele mai înainte. Execută parcursul dus -întors ,
predă ștafeta , după care se așază la coada șirului .
„Iepurașii ” care au ajuns primii în poziția inițială câștigă .
“Ștafetă combinată”
Elevii sunt organizați pe două sau mai multe șiruri și se aliniază în spatele unei linii de
plecare. La semnalul de înc epere, primii elevi din fiecare echipă se deplasează cu săritură la coardă
8-10 m, se opresc, execută sărituri în cer curi așezate în zig -zag, după care execută o rostogolire
înainte din ghemuit în ghemuit și în alergare de viteză se întorc la echipă predân d coarda
următorului elev.
Câștigă echipa care ajunge prima în poziția inițială .
Pentru această ștafetă , se pot combina nenumărate acțiuni motrice cu elemente din
gimnastica acrobatică.
c)Jocuri de mișcare pentru consolidarea săriturii
La vârsta primară s e folosesc în special săriturile lipsite de rigiditate, care solicită un efort
minim: sărituri în adâncime, sărituri în lungime de pe loc, sărituri în lungime cu elan, sărituri în

33
înălțime cu elan (prin pășire ), sărituri peste diferite obstacole. Această s uccesiune duce la întărirea
treptată a musculaturii picioarelor, a ligamentelor și a articulațiilor , la dezvoltarea calităților fizice,
cu precădere forța în picioare, viteza de deplasare și reacția .
Formarea corectă a deprinderii de a sări, consolidarea acesteia am realizat -o prin intermediul
jocurilor de mișcare organizate cu clasa de copii, desfășurate în cadrul activităților cu copiii, în aer
liber. Am acordat o atenție deosebită însușirii corecte a săriturii în adâncime: efectuarea corectă a
aterizări i prin luarea contactului cu solul pe partea din față a tălpii, „pe pingea”, cât mai elastic în
poziția ghemuit cu brațele întinse înainte. Am insistat asupra acestui fapt pentru a evita accidentarea
copiilor.
În jocurile a căror conținut a vizat săritura în lungime și în înălțime , am insistat asupra primei
faze a acestora, elanul, care la această vârstă se execută cu mari dificultăți (la această vârstă copiii
aleargă neeconomicos, cu mișcări de trunchi și brațe necoordonate, contractându -le inutil). De
asemenea, desprinderea prezintă o mare importanță . Am încercat să obișnuiesc copiii să execute
bătaia pe un singur picior, celălalt efectuând un balans în sus. Am urmărit coordonarea mișcării
brațelor cu a picioarelor, controlul corpului în aer, terminarea să riturii în poziția de sprijin ghemuit.
“Șotronul ”
Șotronul , unul din cele mai răspândite jocuri pentru copii, se practică pe toate continentele.
El se joacă după următoarele reguli:
Se desenează un șotron (mai multe câmpuri având imaginea unui om). Prin tr agere la sorți se
stabilește ordinea intrării în joc.
Primul jucător ia o pietricică, o aruncă în primul câmp, apoi sare pe piciorul drept în al doilea
câmp, de aici într -un picior, în al treilea. În câmpurile 4 și 5 se sare cu ambele picioare, la 6 numai
pe piciorul drept, în 7 și 8 pe ambele picioare. Aici, jucătorul execută o săritură cu întoarcere de
180° și revine în același mod spre locul de plecare. Ajuns în câmpul 1, ridică pietricica și sare afară.
În continuare aruncă pietricica în câmpul 2. Sare într-un picior în primul câmp, de aici în al
treilea ș.a.m.d. Ori de câte ori reușește să parcurgă fără greșeală drumul dus -întors, următorul
aruncă pietricica mai departe cu un câmp. Din câmpul 8, el o va arunca în câmpul 1 și astfel, se
încheie jocul. A tunci când jucătorul aruncă pietricica în câmpurile 4,5,7 sau 8 trebuie să sară câmpul
învecinat într -un picior.
Dacă greșește la vreo aruncare, jucătorul își ia pietricica și așteaptă să-i vină din nou rândul.
Jocul se reia din locul unde a fost comisă greșeala . Sunt considerate greșeli :

34
a) aruncarea pietricelei în alt câmp sau pe linie;
b) săritura pe linie;
c) săritura în câmpul în care se află pietricica;
d) săritura pe ambele picioare într -un câmp;
e) deplasarea piciorului de sprijin după executarea săriturii;
f) ateriz area nesimultană pe ambele picioare.
Aceleași reguli sunt valabile și pentru șotronul cu câmpuri mai multe.
Câștigă jucătorul care termină primul jocul.
“Ștafetă cu sărituri din cerc în cerc”
Înaintea echipelor se desenează sau se așază în zig -zag 6 cercu ri. Diametrul fiecărui cerc va
fi aproximativ două -trei lungimi de talpă. Distanța dintre cercuri și între primul cerc și linia de start
va fi de 1 -2 m.
La semnal, primul jucător din echipă începe să sară dintr -un cerc în altul, aterizând pe unul
sau pe a mbele picioare. După ultimul cerc, jucătorii se întorc ocolind, evitând cercurile, predau
ștafeta următorului din echipă atingând palma și trec apoi la coada șirului .
Câștigă echipa care ajunge prima în poziția inițială .
Varianta 1 – prin săritură cu picio arele apropiate în cerc și depărtate în afară;
Varianta 2 – prin săritură în ambele picioare din cerc în cerc.

d)Jocuri de mișcare pentru consolidarea aruncării -prinderii
Aruncările au o influență multilaterală asupra organismului, făcând parte din grupa
eforturilor cu caracter dominant de forță și forță -viteză. Ele contribuie la dezvoltarea fizică generală
și în special la întărirea centurii scapulare și a musculaturii membrelor superioare.
În jocurile de mișcare desfășurate cu copiii am ținut cont de:
• demonstrarea corectă, însoțită de explicații privind: poziția inițială , ținerea obiectului, acțiunea
brațelor și a picioarelor, coordonarea mișcării , direcția și înălțimea de la care se lansează
obiectul;
• întrebuințarea unui material cât mai variat ca : gr eutate, dimensiune (mare sau mică), formă,
culoare. Acest material poate fi cumpărat (mingi, cercuri, cuburi), poate fi confecționat : discuri,
cutii, coșuri , porți pentru ținte, și poate fi luat din natură (castane, conuri de brad, bulgări de

35
zăpadă). Dive rsitatea materialului folosit a determinat plăcerea copiilor de a practica aceste
jocuri.
Aruncările le -am exersat într -o anumită ordine: am început cu cea executată de jos în sus (de
pe sol, de la nivelul brațelor , deasupra capului), apoi cu aruncarea de la profesor la copil, continuând
cu aruncarea într -o țintă fixă, verticală sau orizontală, mobilă sau care apare prin suspendare.
Aruncările au fost executate de copii mai întâi cu mâna dreaptă, apoi cu mâna stângă, numărul
execuțiilor fiind mai mare pentr u a automatiza mișcarea și a forma o ritmicitate generală și o bună
coordonare a mișcărilor .
„Aruncă mingea”
Elemente exersate: aruncare cu ambele mâini de la piept, alergare cu oprire și pornire la semnal.
Materiale: mingi (câte una la doi copii)
Formația de lucru: cerc
Desfășurarea jocului: copiii sunt împărțiți în două echipe, așezate în cercuri concentrice, față în față.
Cei din cercul exterior, la versurile:
„Minge, minge tu să zbori
Vezi să nu ajungi în nori
Copilul cel mai cuminte
La piept să te poată prinde.”
Aruncă mingile partenerilor aflați în fața lor, care vor executa prinderea cu ambele mâini la
piept, după care, tot la comandă, execută o întoarcere de 180 și se „ împrăștie ”, alergând, pe teren. La
semnale se opresc, jocul se reia, echipele schimbă locurile între ele (cei din interiorul cercului vor
forma acum „cercul mare”).

36
CAPITOLUL III : EXPERIMENTUL

3.1. EȘANTIONUL SUPUS CERCETĂRII

În vederea verificării eficienței jocurilor de mișcare în dezvo ltarea deprinderilor și calităților
motrice, am efectuat un experiment didactic pentru a -mi confirma sau infirma ipotezele stabilite pe
parcursul lucrării.
Pentru verificarea valabilității ipotezei propuse, am stabilit următoarele sarcini pentru
cercetare:
– studierea din literatura de specialitate a temei;
– testarea inițială a nivelului de dezvoltare a deprinderilor și calităților motrice de bază;
– realizarea testărilor intermediare și finale;
– prelucrarea și interpretarea datelor.
Studiul a avut ca obiectiv de zvoltarea deprinderilor și calităților motrice prin jocurile de
mișcare .
Experimentul s -a desfășurat la Școala Gimnazială “Dimitrie Țichindeal” Becicherecu Mic pe
un eșantion de 21 subiecți . Eșantionul de elevi care a făcut obiectul studiului și cercetării organizate
este format dintr -o clasă de 21 elevi, 11 fete și 10 băieți , urmăriți pe parcursul unui an școlar .
Eșantionul de copii se prezintă omogen ca vârstă și dezvoltare fizică. Toți au participat la activitățile
de educație fizică prevăzute în program ă.
Școala are o bază materială bună: teren de fotbal. Dispunem de o sală de sport spațioasă
dotată cu material didactic sportiv suficient pentru desfășurarea lecțiilor de educație fizică și a
experimentului propus. Experimentul a avut loc pe parcursul anul ui școlar 2017 -2018 ( semestrul
întâi și semestrul al doilea ).
Începând din 12.09.2017 s -au efectuat măsurătorile antropometrice și funcționale și s-au
efectuat testele inițiale T1 legate de calitățile și deprinderile motrice. ( clasa III-a, semestrul înt âi) Iar
în perioada 12.02.2018 până în 02.05.2018 s -au efectuat măsurătorile și testele intermediare a clasei
a III- a, T2. În perioada 10.05.201 8 – 14.06.2018, au fost efectuate măsurătorile și testele finale, T3.
Între cele trei testări, notate cu moment ul T1 la început , T2 pe parcurs și momentul T3 de la
sfârșit s-a efectuat experimentul propriu -zis. Lecțiile de educație fizică s -au desfășurat atât în aer
liber, cât și în sala de sport.

37
În selecționarea jocurilor dinamice folosite în cadrul studiului pen tru dezvoltarea
deprinderilor și calităților motrice de bază, m -am folosit de literatura de specialitate și de gradul de
atractivitate al diferitelor jocuri. Totodată am luat în considerare durata jocurilor, locul lor în cadrul
verigilor lecțiilor de educ ație fizică, particularitățile de vârstă precum și locul de desfășurare al
lecțiilor .
Am stabilit în planificarea anuală numărul de teme ce includ și jocuri pentru dezvoltarea
calităților și deprinderilor motrice, apoi am întocmit planificarea calendaristi că semestrială, indicând
sistemele de acționare , precum și cuantificarea și dozarea acestora. Prin planificarea semestrială am
stabilit tema lecției , obiectivele propuse și mijloacele de realizare. Temele destinate dezvoltării prin
joc a calităților motric e sunt asociate cu temele ce vizează exersarea deprinderilor motrice.

3.2. ETAPELE ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

Elaborarea prezentei cercetări are ca sarcină principală observarea și demonstrarea pe baza
rezultatelor obținute a evoluției stării de pregăti re fizică generală a copiilor din clasă și mai ales
consolidarea deprinderilor motrice de bază prin practicarea jocurilor de mișcare cu ocazia
desfășurării activităților de educație fizică pe tot parcursul unui an școlar .
Pentru investigarea capacității motrice generale a elevilor s -au stabilit următoarele probe de
control:
1. VITEZA: – alergarea pe 25 m clasa a III -a;
Alergarea s -a efectuat în echipament sportiv, pauza dintre alergări a fost de 10 -15 minute.
2. REZISTENȚA: – alergare pe 600 m (fete/ băieți) clasa a III -a;
Probele s -au desfășurat pe teren plat, iar rezultat ele au fost cronometrat e în minute și
secunde.
3. SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE LOC.
4. PROBA DE ÎNDEMÂNARE – SĂRITURI CU COARDA .

ETAPELE CERCETĂRII sunt:
a) stabilirea obiectivulu i cercetării care constă în consolidarea deprinderilor motrice de bază

38
b) stabilirea sarcinilor de realizat
c) constituirea unui eșantion de lucru format din două grupe de elevi omogene din punct de
vedere al vârstei și dezvoltării fizice
d) realizarea măsurătorilor în trei etape privind înălțimea și greutatea copiilor etapa inițială ,
etapa intermediară și etapa finală realiza te în anul școlar 2017 -2018 .
e) stabilirea și realizarea probelor de control, de verificare aplicate la clasa de elevi în două
etape: testarea inițială , testare intermediară și testarea finală : aceleași probe enumerate mai sus.
f) stabilirea metodelor de cercetare care sunt: metoda observației , cu ajutorul căreia am
urmărit efectele predării sistematice ale educației fizice asupra copiilor din punct de vedere fizic și
psihic; metoda demonstrației folosită pentru a prezenta concret exercițiile în fața clasei și pentru a
dovedi schimbările intervenite, metoda experimentului colectiv, efectuat cu clasa; metoda
comparației datelor.

Scopul demersului aplicativ:
Scopul a fost acela de a proiecta un demers practic -aplicativ si de a -l testa în timpul orelor de
educație fizică și sport pentru a stimula deprinderile motrice de bază a elevilor de clasa a III -a.

OBIECTIV ELE principale pe care le -am urmărit sunt:
a) să-și dezvolte aptitudini fizice multilaterale și armonioase;
b) să contribuie la întărirea sănătății lor, precum și la formarea unei ținute corecte;
c) să -și dezvolte aptitudinile fizice și deprin derile motrice accesibile copiilor de vârstă
primară: mersul, alergarea, săritura.
d) să -și dezvolte interesul pentru exercițiile fizice și jocurile de mișcare și să-și formeze
obișnuința de a le practica.
Realizarea optimă a sarcinii propuse este cond iționată de cunoașterea și respectarea
particularităților de vârstă și individuale ale elevilor , de alegerea unei tematici corespunzătoare lor,
de aplicarea celor mai potrivite mijloace, metode, procedee de lucru cu copiii.

Ipotezele:
1. Folosirea de meto de, procedee și jocuri dinamice în cadrul lecțiilor de educație fizică și
sport va determina o creștere a consolidării deprinderii motrice de bază: a mersul .

39
2. Folosirea de metode, procedee și jocuri dinamice în cadrul lecțiilor de educație fizică și
sport va determina o creștere a consolidării deprinderii motrice de bază: a alergării.
3. Folosirea de metode, procedee și jocuri dinamice în cadrul lecțiilor de educație fizică și
sport va determina o creștere a consolidării deprinderii motrice de bază: a săriturii.
4. Folosirea de metode, procedee și jocuri dinamice în cadrul lecțiilor de educație fizică și
sport va determina o creștere a consolidării deprinderii motrice de bază: a aruncării -prinderii.

3.3. DESCRIEREA ȘI REALIZAREA PROBELOR

La testarea inițială de la începutul anului școlar , la testarea intermediară cât și la testarea
finală de la sfârșitul anului am aplicat aceleași patru probe, pentru a demonstra modul de însușire a
deprinderilor și calităților fizice și anume:
Proba nr. 1:
Alergarea de viteză pe distanța de 25m cu start din picioare:
• se execută în linie dreaptă pe teren plat;
• se trasează liniile de plecare și sosire;
• cronometrul se pornește la mișcarea piciorului din spate;
• se înregistrează timpul realizat în secunde și fracțiuni de secundă.

Proba nr. 2:
Alergarea de durată în tempo uniform moderat;
• se desfășoară pe teren plat fără denivelări, pe grupe de 6 – 8 elevi;
• alergarea este continuă, în ritm propriu, pe duratele corespunzătoare fiecărui calificativ.

Proba nr. 3:
Săritura în lungime de pe loc:
• din poziția stând înapoi a unei linii, tălpile depărtate la nivelul umerilor, avântate prin
îndoirea și extensia picioarelor simultan cu balansarea brațelor ;
• impulsie energică, săritură în lungime și aterizare pe ambele pici oare;

40
• se măsoară lungimea săriturii de la linie până la călcâie.

Proba nr. 4:
Sărituri la coardă:
• stând cu coarda situată jos – înapoi;
• învârtirea corzii dinapoi spre înainte pe deasupra capului;
• se efectuează sărituri cu desprindere de pe ambele picioare pe loc, alternative de pe un
picior pe celălalt pe loc sau cu deplasare, succesive pe un picior și apoi pe celălalt, pe loc;
• se înregistrează numărul de execuții sau distanța parcursă la săritura cu deplasare.
Pe parcursul fiecărei probe am urmă rit ca deprinderile să fie efectuate cât mai corect de toți
copii.
Rezultatele cercetării întreprinse, demonstrează importanța implicării profesorului în
desfășurarea și intensificarea activității, în exploatarea fiecărui moment care ar putea fi benefic
copiilor, precum și antrenarea tuturor factorilor care ar putea veni în sprijinul activităților pe care le
desfășurăm în favoarea copiilor.
Este cunoscut faptul că motivația bine gândită dinamizează munca copiilor. Sfera intereselor
lor se schimbă însă reped e. Trebuie să obișnuim copilul, că metodele de învățământ cu caracter
euristic, le determină o motivație puternică a acțiunilor , le stimulează interesul, participarea activă și
creatoare.

3. 4. PRELUCRAEA ȘI INTRERPRETAREA DATELOR

Evaluarea creșterii și dezvoltării fizice atât de ordin cantitativ cât și calitativ este o acțiune de
mare răspundere a profesorilor, deoarece din evoluția acestor procese se poate deduce dacă un
subiect se încadrează între limitele normale, cunoscând că schimbările ce se prod uc în organism sunt
specifice vârstei și sexului. De aceea mi -am propus să am în vedere acest aspect și să realizez
măsurarea înălțimii și a greutății copiilor în trei etape la început, pe parcurs și la sfârșitul anului
școlar .

41
Testarea inițială T1:

Nr. crt. Nume și prenume Sex Înălțime Greutate Anvergura brațelor
1. Baltă Roberta F 145 32 145
2. Benga Denisa F 141 33 142
3. Bențan Andrei M 135 34 140
4. Costan Levi M 140 38 143
5. Cozocea Theodor M 140 38 143
6. Crețu Roberta F 130 30 137
7. Dedar Ciprian M 143 35 140
8. Hornar David M 132 32 130
9. Huțanu Marian M 136 34 135
10. Iorga Andreea F 143 40 139
11. Marc Lucian M 137 36 137
12. Marcov Amalia F 140 35 142
13. Miron Matei M 142 43 144
14. Muller Rebeca F 136 37 135
15. Necker Andra F 138 35 135
16. Nicolae Giorgia F 135 33 133
17. Șuhane Robert M 140 36 138
18. Taloș Casian M 145 44 143
19. Tarniță Ramona F 135 35 132
20. Țurcanu Larisa F 135 35 133
21. Brie-Ranca Florina F 139 34 140
Tabelul 3.1 Măsurarea inițială

În ceea c e privește înălțimea copiilor la testarea inițială, măsurătorile efectuate sunt
următoarele: la fete o minimă de 130 cm și o maximă de 145 cm, ajungându -se la o medie de 138
cm. La băieți înălțimea cea mai mică este de 132 cm, iar cea mai mare de 145 cm, m edia fiind de
139 cm.

42
Din punct de vedere al greutății corporale, aceasta prezintă o medie de 35 kg la fete cu o
minimă de 30 kg și o maximă de 40 kg, în timp ce la băieți media este de 3 8 kg, înregistrându -se o
minimă de 3 2 kg și o maximă de 44 kg.

Testare intermediară T2:

Nr. crt. Nume și prenume Sex Înălțime Greutate Anvergura brațelor
1. Baltă Roberta F 147 36 145
2. Benga Denisa F 142 35 142
3. Bențan Andrei M 136 37 140
4. Costan Levi M 143 44 144
5. Cozocea Theodor M 142 44 143
6. Crețu Robe rta F 132 33 137
7. Dedar Ciprian M 146 37 141
8. Hornar David M 133 34 130
9. Huțanu Marian M 137 35 135
10. Iorga Andreea F 145 46 140
11. Marc Lucian M 138 37 137
12. Marcov Amalia F 142 36 143
13. Miron Matei M 143 45 145
14. Muller Rebeca F 137 38 135
15. Necker Andra F 140 36 135
16. Nicolae Giorgia F 137 35 133
17. Șuhane Robert M 141 37 139
18. Taloș Casian M 148 48 145
19. Tarniță Ramona F 136 36 132
20. Țurcanu Larisa F 137 36 133
21. Brie-Ranca Florina F 140 37 140
Tabelul 3.2 Măsurarea in termediară

43
Pe parcursul anului am repetat măsurătorile privind înălțimea copiilor din eșantionul
experimental și am constatat o dezvoltare fizică armonioasă, progresivă. Astfel la fete minima a
devenit 132 cm înălțime , iar maxima 147 cm, rezultân d o medie de 139,5 cm; iar la băieți s-a
înregistrat o înălțime minimă de 133 cm și maximă de 14 8 cm cu o medie de 14 1 cm. Dacă
comparăm datele obținute la măsurătorile de la începutul anului cu cele de pe parcursul anului
remarcăm o creștere în înălțime cu 1,5 cm la fete și o creștere cu 2 cm la băieți . Datele referitoare la
greutate obținute la măsurătorile d e pe parcursul anului ne permit să constatăm de asemenea o
creștere armonioasă. Astfel media fetelor care sunt cuprinse în eșantion este de 39,5 kg l a o minimă
înregistrată la 33 kg și o maximă de 46 kg, iar la băieți minima este de 34 kg, iar maxima de 48 kg,
media fiind de 41 kg. Aceste rezultate, comparativ cu cele d e la începutul anului prezentate anterior
relevă clar evoluția pozitivă a copiilor.

Testarea finală T3:

Nr. crt. Nume și prenume Sex Înălțime Greutate Anvergura brațelor
1. Baltă Roberta F 148 40 147
2. Benga Denisa F 144 36 143
3. Bențan Andrei M 140 39 141
4. Costan Levi M 145 47 144
5. Cozocea Theodor M 144 45 143
6. Crețu Robe rta F 133 35 137
7. Dedar Ciprian M 147 39 142
8. Hornar David M 135 36 130
9. Huțanu Marian M 137 37 135
10. Iorga Andreea F 145 47 141
11. Marc Lucian M 138 37 137
12. Marcov Amalia F 142 37 143
13. Miron Matei M 144 48 146
14. Muller Rebeca F 137 38 135
15. Necker Andra F 140 37 136
16. Nicolae Giorgia F 137 40 134

44
17. Șuhane Robert M 141 38 139
18. Taloș Casian M 150 50 146
19. Tarniță Ramona F 136 36 132
20. Țurcanu Larisa F 137 36 133
21. Brie-Ranca Florina F 140 37 140
Tabelul 3.3 Măsurarea finală

La sfârșitul anului am repetat măsurătorile privind înălțimea copiilor din eșantionul
experimental și am constatat o dezvoltare fizică armonioasă, progresivă. Astfel la fete minima a
devenit 13 3 cm înălțime , iar maxima 14 8 cm, rezultând o me die de 1 40,5 cm; iar la băieți s-a
înregistrat o înălțime minimă de 13 5 cm și maximă de 1 50 cm cu o medie de 14 2,5 cm. Dacă
comparăm datele obținute la măsurătorile de pe parcursul anului cu cele de la sfârșitul anului
remarcăm o creștere în înălțime cu 1 cm la fete și o creștere cu 1,5 cm la băieți . Datele referitoare la
greutate obținute la măsurătorile de la sfârșitul anului ne permit să constatăm de asemenea o creștere
armonioasă. Astfel media fetelor care sunt cuprinse în eșantion este de 41 kg la o mi nimă
înregistrată la 3 5 kg și o maximă de 4 7 kg, iar la băieți minima este de 3 6 kg, iar maxima de 50 kg,
media fiind de 4 3 kg. Aceste rezultate, comparativ cu cele de pe parcursul anului prezentate anterior
relevă clar evoluția pozitivă a copiilor.

Rezul tatele probelor de control – Fete

Elev Viteza (sec.) Rezistența Săritura Sărituri cu coarda
T1 T2 T3 T1 T2 T3 T1 T2 T3 T1 T2 T3
B. R. 7,2 7,0 6,8 3'30" 3'15" 3'00" 1,19 1,22 1,25 13'45" 12'25" 11'59"
B. D. 6,9 6,6 5,8 2'59" 2'45" 2'35" 1,20 1,26 1,30 13'35" 12'30" 11'55"
C. R. 7,1 6,9 6,6 3'30" 3'20" 3'05" 1,16 1,20 1,24 14'00" 13'45" 12'55"
I. A. 7,5 7,1 6,9 3'45" 3'30" 3'10" 1,23 1,27 1,32 17'50" 16'00" 15'30"
M. A. 6,8 6,4 6,1 3'30" 3'18" 3'00" 1,20 1,24 1,30 17'55" 17'15" 16'30"
M. R. 6.8 6,2 5,9 3'10" 2'59" 2'45" 1,18 1,21 1,28 16'30" 15'45" 14'55"
N. A. 6,5 6,0 5,7 3'15" 3'00" 2'56" 1,21 1,25 1,30 14'30" 13'50" 12'55"
N. G. 6,7 6,3 5,8 3'20" 2'59" 2'50" 1,16 1,19 1,23 16'45" 16'25" 15'55"

45
T. R. 6,9 6,5 6,1 3'18" 2'58" 2'38" 1,17 1,21 1,26 17'30" 16'55" 16'15"
Ț. L. 6,6 6,3 5,6 3'30" 3'10" 2'55" 1,24 1,28 1,31 15'45" 15'10" 14'30"
B.-R. F. 7,3 6,8 6,3 3'40" 3'25" 3'05" 1,15 1,21 1,25 18'50" 17'59" 16'55"
Tabelul 3.4 – Rezultatele probelor de control obținute de grupa fetelor

Rezultatel e probelor de control – Băieți

Elev Viteza (sec.) Rezistența Săritura Sărituri cu coarda
T1 T2 T3 T1 T2 T3 T1 T2 T3 T1 T2 T3
B. A. 6,9 6,2 5,9 3'15" 3'00" 2'75" 1,26 1,32 1,34 13'55" 13'25" 12'85"
C. L. 6,7 6,1 5,7 2'59" 2'35" 2'15" 1,30 1,33 1,37 14'15" 13'40" 12'05"
C. T. 6,5 6,0 5,6 3'10" 2'45" 2'25" 1,28 1,30 1,35 15'00" 14'50" 13'00"
D. C. 6,8 6,1 5,9 3'35" 3'10" 2'45" 1,34 1,36 1,39 16'50" 15'70" 12'30"
H. D. 6,3 5,8 5,6 2'49" 2'30" 2'10" 1,15 1,17 1,20 16'30" 15'15" 14'45"
H. M. 6.6 6,1 5,7 3'10" 2'70" 2'45" 1,25 1,30 1,34 16'85" 15'75" 13'55"
M. L. 6,9 6,4 6,0 3'15" 2'59" 2'40" 1,10 1,15 1,17 18'05" 16'35" 14'95"
M. M. 7,3 7,0 6,6 3'12" 2'85" 2'65" 1,26 1,29 1,31 17'35" 16'80" 15'85"
Ș. R. 7,5 7,1 6,8 3'18" 2'98" 2'78" 1,30 1,32 1,35 16'55" 16'25" 15'45"
T. C. 6,9 6,5 6,1 3'30" 3'10" 2'85" 1,21 1,25 1,29 17'05" 16'55" 15'70"
Tabelul 3.5 – Rezultatele probelor de control obținute de grupa băieților

Datele obținute în cadrul experimentului le voi prezenta comparativ pentru fete și băieți
grupele din eșantionul testat fiind de 11 fete și 10 băieți . Timpul de execuție este un item foarte
important pentru demonstrarea progreselor copiilor pe parcursul unui an școlar , de aceea voi
prezenta în figurile ce urmează timpul individual în care a u fost desfășurate cele patru probe,
respectiv distanța săriturii ,în centimetri, atât la testarea inițială , testarea intermediară și la testarea
finală, comparativ pentru fete și băieți .
În Figura 3.1 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea ini țială T1 a vitezei de grupa
fetelor.

46

Figura 3.1 – Proba de viteză T1 (testarea inițială) – fetele
În Figura 3.2 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea in termediară T2 a vitezei de
grupa fetelor .

Figura 3.2 – Proba de viteză T 2 (testarea i ntermediară ) – fetele

47
În Figura 3.3 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea finală T3 a vitezei de grupa
fetelor.

Figura 3.3 – Proba de viteză T3 (testarea finală) – fetele
Grupa fetelor la proba de viteză a obținut la cele trei testări precum testarea inițială, testarea
intermediară și testarea finală rezultatele prezentate în cele trei figuri de mai sus, în care observăm o
creștere realizată și timpii obținuți .
Cele trei figuri prezintă o creștere de la 6,9 la momentul T1, la 6,5 la momentul T2 și 6,1 la
momentul T3; creșterea este de 8 s. între T1 și T3.
În Figura 3.4 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea inițială T1 a vitezei de grupa
băieților.

48

Figura 3.4 – Proba de viteză T1 (testarea inițială) – băieți
În Figura 3.5 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea intermediară T2 a vitezei de
grupa băieților.

Figura 3.5 – Proba de viteză T2 (testarea intermediară) – băieți

49
În Figura 3.6 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea finală T3 a vitezei de grupa
băieților.

Figura 3.6 – Proba de viteză T3 (testarea finală) – băieți
Grupa băieților la proba de viteză a obținut la cele trei testări precum testa rea inițială,
testarea intermediară și testarea finală rezultatele prezentate în cele trei figuri de mai sus, în care
observăm o creștere realizată și timpii obținuți.
Cele trei figuri prezintă o creștere de la 6,8 la momentul T1, la 6,3 la momentul T2 și 5,8 la
momentul T3; creșterea este de 10 s. între T1 și T3.
Dacă comparăm cele două grupe și anume, rezultatele obținute de grupa fetelor cu rezultatele
obținute de grupa băieților, observăm că rezultatele obținute de grupa băieților sunt mai bune decât
rezultatele grupei de fete, creșterea realizată și timpii obținuți sunt mai bune la băieți.
În Figura 3.7 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea inițială T1 a rezistenței de grupa
fetelor.

50

Figura 3.7 – Proba de rezistență T1 (testa rea inițială) – fetele
În Figura 3.8 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea intermediară T2 a rezistenței , de
grupa fetelor.

Figura 3.8 – Proba de rezistență T2 (testarea intermediară) – fetele

51
În Figura 3.9 sunt prezentate r ezultatele obținute la testarea finală T3 a rezistenței, de grupa
fetelor.

Figura 3.9 – Proba de rezistență T3 (testarea finală) – fetele
Grupa fetelor la proba de rezistență a obținut la cele trei testări precum testarea iniț ială,
testarea intermediară și testarea finală rezultatele prezentate în cele trei figuri de mai sus, în care
observăm o creștere realizată și timpii obținuți.
În Figura 3.10 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea inițială T1 a rezistenței de gru pa
băieților.

52

Figura 3.10 – Proba de rezistență T1 (testarea inițială) – băieți
În Figura 3.11 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea intermediară T2 a rezistenței de
grupa băieților.

Figura 3.11 – Proba de rezistență T2 (testarea intermediară) – băieți

53
În Figura 3.12 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea finală T3 a rezistenței de grupa
băieților.

Figura 3.12 – Proba de rezistență T3 (testarea finală) – băieți
Grupa băieților la proba de rezistență a obținut la cele trei testări precum testarea inițială,
testarea intermediară și testarea finală rezultatele prezentate în cele trei figuri de mai sus, în care
observăm o creștere realizată și timpii obținuți.
Dacă comparăm cele două grupe și anume, rezultatele obținute de grupa fetelor cu rezultatele
obținute de grupa băieților la testarea rezistenței, observăm că rezultatele obținute de grupa băieților
sunt mai bune decât rezultatele grupei de fete, creșterea re alizată și timpii obținuți sunt mai bune la
băieți.
În Figura 3.13 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea inițială T1 la proba săritura în
lungime, de grupa fetelor.

54

Figura 3.1 3 – Proba săritura în lungime T1 (testarea inițială) – fetele
În Figura 3. 14 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea intermediară T2 la proba
săritura în lungime, de grupa fetelor.

Figura 3. 14 – Proba săritura în lungime T2 (testarea intermediară) – fetele

55

În Figura 3. 15 sunt prezentate r ezultatele obținute la testarea finală T3 la proba săritura în
lungime, de grupa fetelor.

Figura 3. 15 – Proba săritura în lungime T3 (testarea finală) – fetele
Grupa fetelor la proba de săritură în lungime a obținut la cele trei te stări precum testarea
inițială, testarea intermediară și testarea finală rezultatele prezentate în cele trei figuri de mai sus, în
care observăm creșterea realizată și lungimile obținu te.
Cele trei figuri prezintă o creștere de la 1,19 la momentul T1, la 1 ,23 la momentul T2 și 1,27
la momentul T3; creșterea este de 8 cm între T1 și T3.
În Figura 3. 16 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea inițială T1 la proba săritura în
lungime, de grupa băieților.

56

Figura 3. 16 – Proba săritura în lungime T1 (testarea inițială) – băieți
În Figura 3. 17 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea intermediară T2 la proba
săritura în lungime, de grupa băieților.

Figura 3. 17 – Proba săritura în lungime T2 (testarea intermediară ) – băieți

57
În Figura 3. 18 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea finală T3 la proba săritura în
lungime, de grupa băieților.

Figura 3. 18 – Proba săritura în lungime T3 (testarea finală) – băieți
Grupa băieților la prob a de săritură în lungime a obținut la cele trei testări precum testarea
inițială, testarea intermediară și testarea finală rezultatele prezentate în cele trei figuri de mai sus, în
care observăm creșterea realizată și lungimile obținute.
Cele trei figuri prezintă o creștere de la 1,24 la momentul T1, la 1,27 la momentul T2 și 1,31
la momentul T3; creșterea este de 7 cm. între T1 și T3.
Dacă comparăm cele două grupe și anume, rezultatele obținute de grupa fetelor cu rezultatele
obținute de grupa băieților l a testarea săriturii în lungime , observăm că rezultatele obținute de grupa
băieților sunt mai bune decât rezultatele grupei de fete, creșterea realizată și lungimile obținu te sunt
mai bune la băieți.
În Figura 3.19 sunt prezentate rezultatele obținute la t estarea inițială T1 la proba sărituri cu
coarda, de grupa fetelor.

58

Figura 9.19 – Proba sărituri cu coarda T1 (testarea inițială) – fetele
În Figura 3.20 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea intermediară T2 la proba
sărituri cu coarda, de grupa fetelor.

Figura 3.20 – Proba sărituri cu coarda T2 (testarea intermediară) – fetele

59
În Figura 3.21 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea finală T3 la proba sărituri cu
coarda, de grupa fetelor.

Figura 3.21 – Proba sărituri cu coarda T3 (testarea finală) – fetele
Grupa fetelor la proba de sărituri cu coarda care s -a desfășurat pe o distanță de 40 m a
obținut la cele trei testări precum testarea inițială, testarea intermediară și te starea finală rezultatele
prezentate în cele trei figuri de mai sus, în care observăm creșterea realizată și timpii obținuți.
În Figura 3.22 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea inițială T1 la proba sărituri cu
coarda, de grupa băieților.

60

Figura 3.22 – Proba sărituri cu coarda T1 (testarea inițială) – băieți

În Figura 3.23 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea intermediară T2 la proba
sărituri cu coarda, de grupa băieților.

Figura 3.23 – Proba sărituri cu coa rda T2 (testarea intermediară) – băieți

61
În Figura 3.24 sunt prezentate rezultatele obținute la testarea finală T3 la proba sărituri cu
coarda, de grupa băieților.

Figura 3.24 – Proba sărituri cu coarda T3 (testarea finală) – băieți
Grupa b ăieților la proba de sărituri cu coarda a obținut la cele trei testări precum testarea
inițială, testarea intermediară și testarea finală rezultatele prezentate în cele trei figuri de mai sus, în
care observăm creșterea realizată și timpii obținuți.
Dacă comparăm cele două grupe și anume, rezultatele obținute de grupa fetelor cu rezultatele
obținute de grupa băieților la testarea sărituri cu coarda, observăm că rezultatele obținute de grupa
băieților sunt mai bune decât rezultatele grupei de fete, creștere a realizată și timpii obținuți sunt mai
bune la băieți.

Ipotezele care le -am folosit în desfășurarea demersului aplicativ sunt:

▪ Folosirea de metode, procedee și jocuri dinamice în cadrul lecțiilor de educație fizică și sport va
determina o creștere a con solidării deprinderii motrice de bază: a mersul.
Prima ipoteză ce a constat în determinarea unei creșteri a consolidării deprinderii motrice de
bază – mersul s-a confirmat după cum am observat în figurile 3.1 – 3.6 în cadrul probei inițiale T1,
probei int ermediare T2 și proba finală T3.

62
▪ Folosirea de metode, procedee și jocuri dinamice în cadrul lecțiilor de educație fizică și sport va
determina o creștere a consolidării deprinderii motrice de bază: a alergării .
A doua ipoteză ce a constat în determinarea unei creșteri a consolidării deprinderii motrice
de bază – alergarea s-a confirmat după cum am observat în figurile 3.7 – 3.12 în cadrul probei
inițiale T1, probei intermediare T2 și proba finală T3.
▪ Folosirea de metode, procedee și jocuri dinamice în cad rul lecțiilor de educație fizică și sport va
determina o creștere a consolidării deprinderii motrice de bază: a săriturii.
A treia ipoteză ce a constat în determinarea unei creșteri a consolidării deprinderii motrice
de bază – săritura în lungime s-a confi rmat după cum am observat în figurile 3.1 3 – 3.18 în cadrul
probei inițiale T1, probei intermediare T2 și proba finală T3.
▪ Folosirea de metode, procedee și jocuri dinamice în cadrul lecțiilor de educație fizică și sport va
determina o creștere a consolidă rii deprinderii motrice de bază: a aruncării -prinderii.
A patra ipoteză ce a constat în determinarea unei creșteri a consolidării deprinderii motrice
de bază – îndemânarea s-a confirmat după cum am observat în figurile 3.19 – 3.24 în cadrul probei
inițial e T1, probei intermediare T2 și proba finală T3.

Obiectivele urmărite în cadrul demersului aplicativ au fost:

a) să-și dezvolte aptitudini fizice multilaterale și armonioase;
b) să contribuie la întărirea sănătății lor, precum și la formarea unei ținute corecte;
c) să -și dezvolte aptitudinile fizice și deprinderile motrice accesibile copiilor de vârstă
primară: mersul, alergarea, săritura.
d) să -și dezvolte interesul pentru exercițiile fizice și jocurile de mișcare și să-și formeze
obișnui nța de a le practica.
Am parcurs patru etape: * prima etapă – elaborarea jocurilor dinamice și pregătirea
activităților: * a doua etapă – testarea inițială * a treia etapă – testarea intermediară, realizată pe
parcursul anului școlar și a patra etapă – testar ea finală realizată la sfârșitul anului școlar 2017 –
2018.
Am constatat că utilizarea metodelor , procedeelor și jocurilor dinamice în cadrul orelor de
educație fizică și sport a fost eficientă, lucru justificat prin rezultatele probei de evaluare finală.

63
Astfel putem concluziona că metodele moderne activ -participative sunt eficiente în
dezvoltarea aptitudinilor fizice și deprinderile motrice de bază și astfel ipotezele demersului
nostru aplicativ s -au confirmat.

64
CONCLUZII ȘI PR OPUNERI

Jocul are o putere imensă în viața copiilor. Jocul a fost denumit „munca copiilor”. Profesorii
recunosc puterea jocului în dezvoltarea și în puterea de asimilare a copilului. Copiii de la naștere au
tendința de a învăța și a descoperi, de a ști și de a cerceta. În joc există libertatea spiritului care
permite copilului să caute și să descopere idei noi. Există o tendință de implicare personală, de
control, de dirijare. Jocul este un mod natural care determină copilul să lucreze în grup.
Prin joc copilul are posibilitatea de a fi mai degrabă un inițiator în propria sa lume, decât o
persoană manipulată și disciplinată. Jocul determină creșterea încrederii în sine a copilului, cât și
dorința de autodepășire , lăsându -i la îndemână libera opțiune , fantezie. Îi dă mare posibilitatea de a –
și folosi imaginația pentru propria sa plăcere și a altora. Jocul îl determină pe copil să -și cunoască
corpul și să -și coordoneze mișcările , să-și dezvolte acuitatea observativ – motrică, de pildă în relația
văz-mișcare , ochi-mână, mișcări care necesită un efort mai mare sau mișcări fine.
Se cunoaște faptul că pentru copil este o necesitate să fie permanent într -o activitate.
Mișcarea însăși este un aspect important al universului de joacă al copilului. Acționând asupra ș i în
universul său prin joc, copilul câștigă încredere în propriile sale puteri, fiind pregătit pentru
abordarea problemelor vieții sale ce urmează. Un profesor care nu uită că jocul este modalitatea
esențială în procesul formării copilului, va rezolva o m ultitudine de aspecte legate de trăsăturile de
personalitate și de caracter, ca de pildă: fantezia, spiritul organizatoric, spiritul de competiție ,
capacitatea de a pune mai presus interesele colective decât cele proprii.
Exercițiile fizice precum și jocu rile de mișcare utilizate, vor realiza în totalitate obiectivele
prevăzute dacă acestea se practică în mod sistematic, pe baza unei planificări judicios elaborate, prin
utilizarea unui sistem de lucru riguros și asigurarea controlului periodic al evoluției individuale.
Valoarea educativă a jocurilor de mișcare crește prin caracterul lor aplicativ, oferind
posibilitatea repetării mișcărilor în condiții variate, potrivit specificului vârstei. Desfășurarea lor în
mediul natural îl ajută pe copil la călirea org anismului și la întărirea sănătății , la crearea unei bune
dispoziții .
În lucrarea , pe baza studiului și experimentului am căutat să evidențiez faptul că utilizarea
pe tot parcursul anului școlar a jocurilor de mișcare contribuie la dezvoltarea deprinderil or și
calităților motrice de bază.

65
Experimentul, la clasa a III -a , a demonstrat că pe tot parcursul unei lecții bine concepute și
organizate se poate crea timp suficient necesar unor activități sub formă de joc, elevii însușindu -și
prin efort propriu noile cunoștințe , priceperi și deprinderi motrice și în același timp își dezvoltă
calitățile motrice în mod plăcut. Organizarea cu prioritate a lecțiilor de educație fizică în aer liber,
chiar și în anotimpul răcoros, în zilele frumoase, luându -se toate măsurile necesare păstrării sănătății
copiilor și călirii organismului folosindu -se cele mai eficiente jocuri dinamice, parcursuri aplicative
și ștafete pot avea repercusiuni pozitive asupra dezvoltării calităților motrice, asupra dezvoltării
fizice generale ale copiilor.
Făcând o analiză a rezultatelor experimentului putem scoate în evidentă în mod pregnant
creșterea nivelului de pregătire a elevilor, toate datele, calculele și figurile venind în sprijinul acestor
afirmații .
Rezultatele obținute la testările inițiale T1, de la testările intermediare, T2 , și de la testările
finale T3, arată un progres atât la indicii de dezvoltare fizică cât și a calităților și deprinderilor
motrice. Jocul transformă relația profesor -elev într -un raport de comunicare mai deschisă și mai
sinceră. Ținând cont de valoarea formativă și educativă a jocurilor de mișcare , propun ca în toate
lecțiile de educație fizică să fie prezente diferite jocuri și exerciții colective.
În urma efectuăr ii experimentului se poate aprecia faptul că elevii și -au dezvoltat priceperile,
deprinderile și calitățile motrice în concordanță cu cerințele programei și în același timp au învățat
să rezolve anumite sarcini ale pregătirii fizice și în timpul lor liber de joacă.
Selecționarea , optimizarea și obiectivarea sistemelor de acționare programate în vederea
dezvoltării prin joc a calităților și deprinderilor motrice creează un cadru concret pe baze științifice
în desfășurarea activității și duce la m ărirea densității lecției de educație fizică la creșterea
randamentului său, în final la sporirea eficienței activității de educație fizică.

66
BIBLIOGRAFI E

1. – ,,A, ,B, C -ul învățătorului pentru predarea exercițiilor fizice,, Ed. Sport Turism, București ,
1981;
2. Anca Dragu, S. Cristea – Psihologie și Pedagogie școlară, Ovidius University Press, Constan ța,
(2002) ;
3. Barta A. , Dragomir P. –,,Educație fizică,, , manual pentru clasa a X – a, școli normale, E.D.P.,
București , 1997;
4. Barbu, Silvia; Dinescu, Rodica; Minulescu ,Carmen -Gabriela – Altius, fortius, citius! Suport
metodic pentru orele de educa ție fizic ă la ciclul primar, Ed. Carmini s, Pite ști, (2005)
5. Barcan Ticaliuc E. – ,,1001 jocuri pentru copii,, , Ed. Sport Turism, București, 1979 ;
6. Baroga L. -,,Educarea calităților ,, 1979;
7. Băiașu N. Gh. și colab. – „Gimnastica”, Editura Stadion, București , 1987;
8. Bratu I. –„Gimnastica și corectarea deficiențelor fizice”, Editura CNEFS, București , 1967;
9. Cerghit I. – ,,Metode de învățământ,, , E.D.P., București , 1976;
10. Dragomir, St.; Barta, A .– Educa ția fizic ă , manual pentru clasa a IX -a Școli normale, EDP,
Bucure ști, (1993) ;
11. Dumitru, Mariana – Educa ția fizic ă și metodica pred ării , “ Ed. Ex -Ponto, Constan ța, ( 2007) ;
12. Firea E. – ,,Metodica educației fizice școlare,, , București , 1988;
13. Georgeta C. – ,,Educația prin jocuri de mișcare ,, . Ed. Sport Turism, Galați , 1983;
14. Hărgălaș, Ana -,,Organizarea spațiilor pentru educația fizică,, Ed. Sport Turism, București
1985;
15. Ioan Bontaș -”Pedagogie”, Editura ALL., București , 1994;
16. Ionescu A., Mazilu V. -„Creșterea normală și dezvoltarea armonioasă a corpului”, Editura
C.N.E.F.S.,1968;
17. Jeni Lupu B N., Cojocaru .-,,Metodica predării educației fizice în ciclul primar,, Ed. ,,Gheorghe
Alexandru,, , Craiova , 2008;
18. Lupu, Elena – Metodica pred ării Educa ției Fizice și Sportului , Institutul European, Ia și, ( 2006) ;
19. Gheorghe, Alexandru Kramăr, M. –,,Psihologia educației fizice și sportului,, Universitatea
Babeș Bolyai, Cluj – Napoca,, 1975;

67
20. Marinescu, T.I. – Metodica predarii Educat iei Fizice la gradinita si la clasele I -IV , editura
AS’S, Iasi , (2000) ;
21. Marolicaru, M. –,,Tratarea diferențiată în educație fizică,, Ed. Sport Turism, București , 1986;
22. Mitra,G., Mogoș,Al. –,,Metodica educației fizice școlare,, , Ed. Sport Turism, București ,
1980;
23. Nicolaescu,E. , Busuioc,E. – ,,Educația fizică în clasele I – IV,, , E.D.P., București , 1956;
24. Dănescu,S , Șiclovan,I. -,,Teoria educației fizice,, , Ed. Sport Turism, București , 1970;
25. Stan, L. , Oancea, I.; Oancea , M.; Cojocaru St. – Educa ție fizic ă – Ghid Metodologic privind
proiectarea activit ăților de predare -învățare-evaluare, Ed. Aramis , (2004)
26. Șchiopu,U. -,,Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor ,, , E.D.P. , București , 1970;