SPECIALIZAREA EDUCAȚIE FIZICĂ SI SPORT FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC PROF. DR. COSTEA LIANA MARIA ABSOLVENT BUIA… [600330]
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA ,,1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
SPECIALIZAREA EDUCAȚIE FIZICĂ SI SPORT
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
PROF. DR. COSTEA LIANA MARIA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA ,, 1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
SPECIALIZAREA EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI
STUDIUL PRIVIND DEZVOLTAREA AGILITĂȚII ÎN
CADRUL ECHIPEI DE HANDBAL LA NIVEL GIMNAZIAL
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
PROF. DR. COSTEA LIANA MARIA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017
Cuprins
INTRODUCERE………………………………………………………………………………………… 7
CAPITOLUL I AGILITATEA- COMPONENTĂ A PSIHOMOTRICITĂȚII ……10
1.1 Definirea conceptului de psihomotricitate ………………………………………………. 10
1.2 Componentele psihomotricității …………………………………………………………….. 10
Dezvoltarea motrică ………………………………………………………………………………….. 12
Capacitatea de echilibru …………………………………………………………………………….. 12
CAPITOLUL II PARTICULARITĂȚI ALE VÂRSTEI PREPUBERTARĂ ……..17
2.1. Aspecte generale ale dezvoltării la vârsta pubertară ………………………………… 17
2.2. Particularități psihomotrice ………………………………………………………………….. 17
2.3. Dezvoltarea calităților motrice la vârsta prepubertară ……………………………… 18
CAPITOLUL III ECHIPA REPREZENTATIVĂ DE HANDBAL A ȘCOLII: STATUT,
OBIECTIVE, ACTIVITĂȚI SPECIFICE ………………………………………………………………. 20
3.1.Rolul și obiectivele generale ale echipei reprezentative de handbal a școlii-școala
generală……………………………………………………………………………………………………………… 20
3.2. Statutul, cadrul organizatoric și locul echipei reprezentative de handbal în activitățile
extrașcolare………………………………………………………………………………………………………… 20
3.3. Criteriile, cerințele și demersurile selecționării elevilor pentru formarea echipei
reprezentative de handbal ……………………………………………………………………………………… 21
CAPITOLUL IV ARTICULARITĂȚILE PROCESULUI DE INSTRUIRE ALE
JUCĂTORILOR DE HANDBAL – VÂRSTA 14-15 ANI ………………………………………… 22
4.1. Tendințe actuale ale dezvoltării jocului de handbal la nivel internațional ……22
4.2. Tendințe actuale ale dezvoltării jocului de handbal la nivel național …………..22
4.3 Caracteristicile generale actuale ale jocului de handbal …………………………….. 22
4.3.Particularitatiile pregatirii la nivelul 14-15 ani ………………………………………… 23
4.4. Pregătirea fizică ………………………………………………………………………………….. 26
4.5. Pregătirea tehnică ……………………………………………………………………………….. 27
4.6. Pregătirea psihologică …………………………………………………………………………. 27
4.7. Pregătirea teoretică ……………………………………………………………………………… 28
CAPITOLUL V CERCETĂRI PERSONALE PRIVIND DEZVOLTAREA AGILITĂȚII
ÎN CADRUL ECHIPEI DE HANDBAL LA NIVEL GIMNAZIAL ………………………….. 29
4
5.1. Scopul cercetării …………………………………………………………………………………. 29
5.2. Premisele cercetării …………………………………………………………………………….. 29
5.3. Obiectivele cercetării ………………………………………………………………………….. 30
5.4. Sarcinile cercetării ………………………………………………………………………………. 30
5.5. Ipotezele cercetării ……………………………………………………………………………… 31
5.6. Organizarea cercetării …………………………………………………………………………. 31
5.6.1 Grupa experiment ……………………………………………………………………………… 32
5.6.2 Grupa de control ……………………………………………………………………………….. 32
5.7. Metodele de cercetare utilizate și aplicarea lor ……………………………………….. 33
5.7.1 Metoda observației ……………………………………………………………………………. 33
5.7.2 Metoda experimentului pedagogic ………………………………………………………. 33
5.7.3 Metoda testelor …………………………………………………………………………………. 33
5.8. Bateria de teste …………………………………………………………………………………… 33
5.8.1 Testul „T”………………………………………………………………………………………… 34
5.8.2 Testul în „Zig-Zag” …………………………………………………………………………… 34
5.8.3 Testul celor „3 conuri” ………………………………………………………………………. 35
5.8.4. Test de agilitate „Ilinois” …………………………………………………………………… 36
5.8.5. Program de pregătire cuprinzând mijloacele pentru dezvoltarea agilitatii
implementat pe parcursul cercetării preliminare. ……………………………………………………… 38
5.8.6. Planul anual general de regătire …………………………………………………………. 45
CAPITOLUL VI. RECOLTAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR …………….69
6.1 Valori obținute în urma aplicării celor patru teste pentru agilitate – grupa experiment
………………………………………………………………………………………………………………………….. 69
6.1.1. Testul „T”-grupa experiment ……………………………………………………………… 69
6.1.2. Testul în „Zig-Zag”-grupa experiment ………………………………………………… 70
6.1.3. Testul celor „3 conuri”-grupa experiment ……………………………………………. 71
Graficul 6.5. Testul celor „3 conuri”- grupa experiment …………………………………. 72
6.1.4. Testul de agilitate „Illinois”-grupa experiment …………………………………….. 72
6.2 Valori obținute în urma aplicării celor patru teste pentru agilitate -grupa control
………………………………………………………………………………………………………………………….. 74
6.2.1. Testul „T”-grupa control …………………………………………………………………… 74
6.2.2. Testul „Zig-Zag”-grupa control ………………………………………………………….. 75
6.2.3. Testul celor „3 conuri”-grupa control ………………………………………………….. 76
6.2.4. Testul de agilitate „Illinois”-grupa control …………………………………………… 77
5
CONTROL VS. EXPERIMENT …………………………………………………………………. 79
CONCLUZII ȘI PROPUNERI …………………………………………………………………… 83
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………. 85
6
INTRODUCERE
Evoluția spectaculoasă a handbalului la nivel mondial ne determină să afirmăm că jocul
este într-o evoluție continuă în care se regăsesc aspecte de mare tehnicitate, grefate pe o bază de
calități motrice și psihomotrice lucrate la nivel înalt, o tactică ce se impune printr-o apărare
agresivă și un atac dezvoltat cu mare rapiditate și forță, cu finalizări din execuții tehnice
acrobatice, ambidextre, din poziții uneori nefirești, din rotații (întoarceri, piruete) spre dreapta
sau spre stânga, din echilibru precar, și toate în condiții de adversitate.
Federația Română de Handbal are elaborate modele de selecție și pregătire la nivelul
categoriilor de vârstă și de participare în competiții, care vizează date ale dezvoltării morfo-
funcționale, competențele motrice și tehnico-tactice, însă nu se evidențiază în acest moment un
model de pregătire psihomotrică, sau spunem noi, modelul de pregătire nu cuprinde și
componentele psihomotricității.
Psihomotricitatea reprezintă un aspect esențial ce nu trebuie neglijat în antrenamentul
sportiv al handbaliștilor. La această oră, tehnica în jocul de handbal a atins limite apropiate
perfecțiunii. Așa cum subliniam, procedeele tehnice s-au diversificat deosebit de mult: se execută
pase cu mâna dreaptă și cu mâna stângă, spre dreapta sau stânga, pe la spate, peste umăr, din
piruete și din plonjon. Se execută aruncări la poartă cu întoarceri, pe la spate și printre picioare,
din săritură cu întoarcere în faza de zbor, din plonjon lateral, aruncări cu efecte imprimate mingii
care ocolesc portarul sau adversarul. Conducerea mingii se realizează cu mâna dreaptă și cu
mâna stângă și este acum completată de driblingul printre picioare (preluat din baschet) și
exemplele nu se opresc aici. Evoluția jocului merge din ce în ce mai departe și cu o rapiditate din
ce în ce mai mare.
În vederea asigurării unei pregătiri corespunzătoare încă de la începători și aici ne referim
în special la îmbunătățirea jocului, deci a execuției corecte a procedeelor tehnice, trebuie avută în
vedere abordarea pregătirii calităților motrice alături și inseparabil de cele psihomotrice.
În cadrul jocului de handbal, dezvoltarea agilității reprezintă un alt mod de a îmbunătății
performanța. Agilitatea în secolul XXI, a atins un prag foarte înalt, mai ales în jocul de handbal,
unde sunt dezvoltate exerciții specifice dezvoltării echilibrului, creșterea capacității de
coordonare, schimbări multiple de direcție cu revenire în poziția inițială, pase și replieri foarte
rapide. Agilitatea este dezvoltată prin diferite exerciții specifice, iar pe plan motric, crește
capacitatea de a depune eforturi fizice cu indici sporiți de viteză, îndemânare, rezistență și forță.
Agilitatea reprezintă aptitudinea care însumează coordonare motrică, mobilitate, echilibru
și constă din abilitatea de a schimba rapid direcția corpului sau a membrelor. Semnul că jucătorul
7
are o bună agilitate, este atunci când el e capabil să combine diverse mișcări cu fluiditate
păstrând indici ridicați de eficiență.
Importanța și scopul lucrării
Pornind de la ideea că în jocul de handbal alături de calitățile motrice de bază: viteză,
forță, rezistență, îndemânare, se manifestă cu precădere și calitățile psihomotrice precum:
coordonarea statică și dinamică, lateralitatea, schema corporală, timpul de reacție simplu și rapid,
orientarea spațio-temporală, ideomotricitatea, considerăm necesară abordarea în antrenamentul
sportiv în jocul de handbal a acestor calități încă de la debutul pregătirii, în același timp cu
evaluarea acestora, atât pe parcursul unui macrociclu, cât și la selecția inițială și nu numai.
În acest sens, putem exprima faptul că, scopul cercetării este acela de a interveni în antre –
namentul sportiv din handbal, la nivelul jucătorilor din echipa reprezentativă a școlii, pe direcția
dezvoltării/educării componentelor psihomotricității, având ca rezultat creșterea performanțelor
tehnico-tactice.
Motivația alegerii temei
Studierea literaturii de specialitate, oportunitatea vizionării meciurilor de handbal
masculin și feminin din Liga națională, Champions League, EHF Cup, au determinat formularea
unor concluzii care determină diferențele între evoluția echipelor de top de la nivel mondial și
echipele noastre.
Aria tehnicii jocului s-a extins foarte mult, apărând noi procedee, pe care jucătorii de
performanță le execută cu înaltă măiestrie.
Așa cum se observă, execuțiile tehnice de mare finețe și exactitate presupun alături de
viteză și forță, coordonare, echilibru, ambidextrie, orientare spațială și temporală, simțul
mișcărilor segmentare și a întregului corp în spațiul delimitat și, nu în ultimul rând, viteza de
reacție.
Dacă în acest moment, specialiștii domeniului s-au edificat asupra tendințelor jocului de
handbal și au început să abordeze în pregătire alături de calitățile motrice și pe cele psihomotrice,
la modul primar, intuitiv, nu putem afirma că există model de pregătire și evaluare a acestor
abilități.
Iată de ce, cercetarea de față se axează pe intervenția în antrenamentul sportivilor echipei
reprezentative a școlii în vederea abordării și educării componentelor psihomotricității cu un mo –
del de instruire elaborat și adaptat nivelului de vârstă și pregătire și în același timp cu elaborarea
8
unui sistem de evaluare a acestora. Actualitatea principiului dezvoltării agilitățiii în antrenamen –
tul de handbal, facilitează progresul calităților specifice.
9
CAPITOLUL I AGILITATEA- COMPONENTĂ A PSIHOMOTRICITĂȚII
Capacitatea motrică, reprezintă un complex de manifestări preponderent motrice,
condiționat de nivelul de dezvoltare a calităților motrice, indicii morfo-funcționali, procesele
psihice si procesele biochimice metabolice, toate însumate, corelate si reciproc condiționate,
având ca rezultat efectuarea eficientă a acțiunilor si actelor solicitate de condițiile specifice.
Motricitatea reprezintă, în sens larg, ideea de deplasare a omului, mișcarea biologică a
sa, însă această noțiune reprezintă mai mult decât simpla mișcare, fiind definită drept un
„ansamblu de procese și mecanisme prin care corpul uman sau segmentele sale se deplasasează,
detașându-se față de un reper, prin contracții musculare” . Epuran M. (2005, p 78) prezintă
motricitatea drept „ansamblul funcțiilor care asigură menținerea posturii și execuția mișcărilor
specifice ființelor vii”.
1.1 Definirea conceptului de psihomotricitate
Epuran, M. (2013 p. 480) citându-l pe Lafon, (1963, p. 499) pornind de la definiția
psihomotricității la baza căreia stă postulatul unității psihosomatice a individului conform căreia
„rezultatul integrării interacțiunii educației și maturizării sinergiei și conjugării funcțiilor motrice
și psihice, nu numai în ceea ce privește mișcările și expresiile observabile, dar și în ceea ce le
determină și însoțesc (voință, afectivitate, nevoi, impulsuri)” aprecizează că specialiștii care au
investigat această problematică sunt unanim de acord că „înțelegerea ei este condiționată de
abordarea ființei umane ca unitate a două laturi: psihică și motrică”.
Același autor se referă la psihomotricitate din perspectiva în care aceasta trebuie privită
sub aspectul “dezvoltării globale a individului, care vizează ansamblul componentelor motrice în
relația acestora cu activitatea cerebrală, cu viața psihică în general, cu manifestările de natură
afectivă și intelectuală. Accentul este pus pe interacțiunile dintre funcțiile psihice (cognitive și
socio-afective) și cele motrice (senzori-motrice)” și în același timp sublinază faptul că
psihomotricitatea poate fi privită ca “aptitudine condițională a reglărilor adaptive și de finețe a
comportamentului individului”.
1.2 Componentele psihomotricității
Agilitatea este o componentă de bază a psihomotricitații, deoarece prin abordarea și
dezvoltarea ei, sunt utilizate exerciții care implică echilibrul, forța, viteza, controlul corpului.
10
Agilitatea nu se referă doar la viteza cu care o persoană poate schimba direcția, dar este
de asemenea, definită prin suplețea și cursivitatea mișcării (Gajanana, P.B., 2013, pp. 621-624).
Deși ea are un rol esențial în majoritatea sporturilor, se pune prea puțin accentul pe dezvoltarea
acestei abilități pe diferite niveluri de pregătire.
După Epuran, M. elementele componente ale psihomotricității sunt: – schema corporală;
– lateralitatea; – rapiditatea mișcărilor; – coordonarea dinamică segmentară și generală; –
coordonarea statică – echilibrul; – coordonarea perceptiv – motrică (percepția spațiului, ritmului
și a mișcărilor proprii); – ideomotricitatea ca sinteză dinamică a schemei corporale și a
coordonărilor perceptiv – motrice cu sarcina motrică. Realitatea a arătat că între componentele
psihomotricității există multiple legături și relații de interdependență. Componentele
psihomotricității nu numai că depind unele de altele sau se influențează reciproc, ele se și
presupun reciproc, existând unele prin altele.
1. Conduitele motrice de bază – acestea sunt mai mult sau mai puțin instinctive și
cuprind: coordonarea oculo-motorie, echilibrul static și dinamic și coordonarea dinamică
generală.
2. Conduitele neuromotrice – acestea sunt strâns legate de maturizarea sistemului nervos
și includ: proprioceptivitatea și tonusul muscular.
3. Structurile și conduitele perceptiv-motrice – acestea sunt legate de inteligență și
cuprind: schema corporală, lateralitatea și orientarea spațio- temopoală.
Agilitatea
Agilitatea reprezintă abilitatea de a schimba direcția sau orientarea corpului pe baza
procesării rapide și precise a informațiilor interne sau externe fără pierderi semnificative ale
vitezei de deplasare sau execuție.
Referindu-se la termenul de agilitate Gajanana, P.B., (2013, pp. 621-624) menționează că
„este abilitatea de a schimba poziția corpului rapid și acest lucru necesită, pe lângă viteză în
sine, o combinație de atribute diferite, cum ar fi un bun echilibru, coordonare, reacții, putere
musculară, forță si rezistență.
Ea trebuie inclusă în programul anual de pregătire ca o componentă de bază, oferind
sportivilor posibilitatea aplicării avanatajelor programelor pentru dezvoltarea forței și de
pregătire fizică în timpul competițiilor. Specialiștii consideră că un program cuprinzător pentru
dezvoltarea agilității va aborda următoarele componente: putere, forță, accelerare, decelerare,
coordonare, echilibru și flexibilitate dinamică.
11
Când sportivii utilizează exerciții de agilitate, ei dezvoltă conștientizarea neuromusculară
și, prin urmare, sunt mai capabili să înțeleagă mișcările propriului corp. Agilitatea ajută
performanța în activități care necesită schimbare rapidă de direcție în timp ce se păstrează
echilibrul, forța, viteza și controlul corpului.
Dezvoltarea motrică
Este o reacție motrică naturală înnascută, care însoțește omul încă din stadiul inițial al
dezvoltării sale, fiind activată de stimulii din mediu.
Specialiștii domeniului pedagogiei sunt de părere că învățarea este un proces de
dobândire de cunoștințe precum și de formare de deprinderi și priceperi utile pentru activitatea
viitoare. Mihăilescu, L., ș.c., (2002, p.14) este de părere că „învățarea motrică este un tip de
învățare care se diferențiază de celelalte tipuri, fiecare gest motric voluntar ce compune bagajul
motric individual, face obiectul învățării rezultată din căutarea continuă de soluții motrice
optime în scopul rezolvării unor probleme prin tehnici care se modifică și perfecționează ca
rezultat direct al antrenării”.
Capacitatea de echilibru
Echilibrul reprezintă capacitatea de a menține o bază de sprijin cu mișcare minimă
precum și capacitatea de a îndeplini o sarcină concomitent cu menținerea unei poziții stabile.
Controlul postural sau echilibrul este definit ca și capacitatea de a menține o bază de sprijin cu
mișcare minimă precum și capacitatea de a îndeplini o sarcină menținăndu-se în același timp o
poziție stabilă.
El este menținut prin integrarea dinamică de forțe și factori interni și externi care implică
mediul (Lee, A., ș.c., 2006, pp. 117–125; Bressel, E., ș.c., 2007, pp. 42– 46). Reglarea
echilibrului depinde de stimulii vizuali, vestibulari și proprioceptivi (Subasi, S.S., ș.c., 2008 , pp.
186–205; Gribble, P.A., ș.c., 2007, pp. 35–41). Analizatorul vestibular asigură menținerea și
controlul echilibrului static și dinamic al corpului.
El furnizează informații despre mișcările și poziția corpului în spațiu și elaborează reflexe
care determină menținerea echilibrului și poziției corpului (Duca, M., ș.c.,2014, p. 37). Autorii
Freiwald, J., ș.c., (2006, pp. 140-150) și Gstöttner, M., ș.c., (2009, pp. 218-231) subliniază
importanța dezvoltării echilibrului pe baza unor programe științifice de formare a coordonării
pentru a preveni leziunile și a îmbunătăți performanța.
Este recomandat ca la sportivii tineri, pentru instruirea echilibrului să se înceapă cu
exerciții care să vizeze echilibrul static și abia apoi să se treacă la exerciții mai complexe, care să
12
vizeze echilibrul dinamic. Antrenarea echilibrului este recomandat să se înceapă pe o suprafață
stabilă, având o bază largă de sprijin și feedback vizual. Pentru creșterea eficienței se trece la
creșterea dificultății execuției: bază îngustă de sprijin cu ochii deschiși; bază largă de sprijin cu
ochii închiși; bază îngustă de sprijin cu ochii închiși.( Costea, L.M., 2016, p 113)
Complexitatea mișcărilor implicate precum și efectuarea exercițiilor pe diferite suprafețe
(nisip, gazon, iarbă, diferite dispozitive, etc.) conduc la ușurarea procesului de instruire al
echilibrului. Suprafețele instabile au rolul de a intensifica activitatea musculară în detrimentul
sarcinii mecanice.
Capacitatea de reacție
Capacitatea de reacție permite reacția la stimuli prin acțiuni motrice adecvate, ca răspuns
la un anumit semnal. Se deosebesc forme simple, de reacție la semnale prevăzute și cunoscute
prin mișcări prevăzute deja și univoce și forme complexe, în care stimulii sunt necunoscuți, iar
gama răspunsurilor posibile, foarte largă”.
Forma simplă a capacității de reacție se pretează mai puțin la antrenament decât forma
complexă, care depinde considerabil de învățare, și deci de experiență. Timpul de reacție este un
concept generic care include mai multe tipuri sau modalități de reacție, influențate de expertiza
sau măiestria sportivă a practicantului, de vârsta acestuia și de tehnicile mentale utilizate. Tipul
de reacție simplu presupune alegerea de către sportiv, a unui singur răspuns la un stimul unic și
descrie intervalul scurs între cele două moment, apariția stimulului și respectiv elaborarea
răspunsului.
Timpul de reacție disjunctiv este relevant pentru cea mai mare parte a activităților în care
sportivul se confruntă cu prezența unor stimuli complecși, pentru care există mai multe variante
de răspuns. Timpul de reacție discriminatoriu corespunde situațiilor în care sportivul trebuie să
elaboreze răspunsuri la stimulii relevanți (auditivi, vizuali sau de altă natură) și să-i ignore pe cei
perturbatori.
Cu alte cuvinte, în acest tip de situație este esențială discriminarea rapidă între stimuli, în
sport fiind frecvente situațiile în care adversarii încearcă să se inducă în eroare unul pe celălalt
prin fente și mișcări înșelătoare, fiecare încercând să contracareze mișcările celuilalt și să-și
asigure o serie de avantaje și inițiativa în teren.
Capacitatea de diferențiere kinestezică. Propriocepția
Împreună cu senzațiile de echilibru, senzațiile kinestezice alcătuiesc grupa senzațiilor
proprioceptive, în care sunt reflectate excitațiile produse în interiorul organismului și în special
13
în mușchi. Excitanții specifici ai receptorilor analizatorului motor, adică ai proprioceptorilor, sunt
constituiți de contracțiile mușchilor, presiunile și tracțiunile exercitate asupra tendoanelor și
articulațiilor, determinate de mișcările specifice unei activități oarecare sau activității sportive.
Propriocepția este definită în lucrarea lui (Ellis, C, 2006, p 119) ca fiind „simțul
mișcării”, cu referire la stimulii produși și percepuți în interiorul organismului, în această
categorie fiind incluse procesele senzoriale realizate la nivelul analizatorilor. Simțul mișcării este
implicat în furnizarea de informații cu privire la poziția, orientarea și mișcarea corpului,
tensiunea, presiunea și tracțiunea exercitate la nivelul articulațiilor, mușchilor, tendoanelor.
Propriocepția poate fi influențată și de starea de oboseală a sportivului, de unele afecțiuni,
care determină distorsiuni în mărimea părților corpului și a segmentelor, fenomen ceea ce pare a
implica stimularea anormală a zonei parietale a cortexului parietal, care are rolul de a integra
informațiile provenite din diferite părți ale corpului (Ehrsson H, Kito T, Sadato N, Passingham R,
Naito E., 2005, Acsinte, 2010). În concluzie, simțul proprioceptiv este adesea nesesizat,
deoarece ființele umane se adaptează la stimuli care acționează continuu și permanent, ceea ce se
poate numi „obișnuire” sau „desensibilizare” sau adaptare.
În concluzie, autorul (Acsinte, A, 2000, p 43) susține importanța antrenării propriocepției,
ca fiind decisivă pentru prevenirea accidentărilor și de asemenea, în cazul producerii acestora,
pentru reducerea severității efectelor și a perioadei de recuperare!
Capacitățile condiționale și coordinative
Coordonarea este definită de către Bon, M. (2002, p 46-49) ca fiind ”abilitatea unei
persoane de a realiza cu eficiență sarcini motrice complexe. Caracteristicile bunei coordonări ale
mișcărilor, constau în a fi cât mai performant, la momentul oportun și cu un maximum de
precizie”.
Actele motrice în condițiile unei coordonări optime, ar urma să fie executate cât se poate
de corect, fără consumuri inutile de energie și fără mișcări parazite. Influența moștenirii ereditare
este mare în ceea ce privește coordonarea, antrenarea aducând o îmbunătățire de maximum 20%,
semnificativă dacă se produce în timpul copilăriei. Cercetările au demonstrat faptul că
dezvoltarea coordonării în timpul stadiilor de dezvoltare corespunzătoare, poate influența și
nivelul inteligenței copiilor antrenați. În antrenamentul destinat dezvoltării coordonării, li se vor
da copiilor de vârstă preșcolară, ocazia de a se confrunta cu numeroase și diverse tipuri de
mișcări, aceasta fiind perioada în care se pot înregistra cele mai mari progrese.
Dintre toate abilitățile de care depinde succesul în sport în general și în handbal în
special, coordonarea este cea care este în cea mai mare măsură relaționată cu activitatea
14
sistemului nervos central, progresul acesteia fiind influențat de fiecare mișcare nou învățată de
către sportivi, în timp, aceasta fiind executată într-un timp din ce în ce mai scurt și cu un nivel
superior de măiestrie.
Din cercetările efectuate asupra mai multor teorii, Tudor V. (1999 pag.13) sublinia
următoarele: ”capacitățile condiționale se fundamentează pe eficiența metabolică a mușchilor și
aparatelor, în timp ce capacitățile coordinative sunt determinate de aptitudinea de reglare și
organizare a mișcării. Din grupa capacităților condiționale fac parte: forța, rezistența, viteza.
Factorii limitativi la această grupă sunt legați de cantitatea de energie disponibilă în
mușchi și de mecanismele care îi reglează (enzime, viteza și forța contracției unității motrice).
Capacitățile coordinative sunt condiționate de capacitatea de recepție și prelucrare a
informației dobândite prin intermediul analizatorilor implicați în mișcare (tactil, kinestezic,
vestibular, optic, acustic) și în elaborarea deprinderilor motrice. ”
Capacitățile coordinative sunt prezentate în lucrarea lui Tudor, V . (1999, pag 21) ca
fiind ,,sinonime cu îndemânarea, dexteritatea și iscusința și au rolul de a coordona sigur și
economic acțiunile motrice în situațiile posibile (stereotipe) și imprevizibile (adaptare) și de a
determina învățarea relativ rapidă a gesturilor sportive.”
Autorul își finalizează raționamentul considerând că poate defini capacitatea de
coordonare, ca fiind ”o calitate psihomotrică, bazată pe corelația dintre sistemul nervos central și
musculatura scheletică în timpul efectuării unei mișcări”.
Realizând o trecere în revistă a literaturii de specialitate, se poate prezenta o clasificare a
capacităților coordinative, după cum urmează:
Capacitatea de a lega și combina mișcările;
Capacitatea de diferențiere;
Capacitatea de echilibru;
Capacitatea de orientare;
Capacitatea de ritm;
Capacitatea de reacție;
Capacitatea de transformare.
Din cele prezentate mai sus consider că termenul de „capacitate coordinativă”, în
comparație cu „îndemânarea”, reflectă mai bine realitățile practice prin complexitatea acestei
capacități, precum și prin multitudinea de componente specifice ale acesteia, evitându-se
confuzia care se poate crea prin folosirea vechiului termen (îndemânare), folosirea acestui
15
termen putând duce la înțelegerea unei capacități de a lucra cu mâinile, de fapt îndemânarea,
grația, măiestria, etc fiind considerate manifestări ale capacității coordinative.
16
CAPITOLUL II PARTICULARITĂȚI ALE VÂRSTEI PREPUBERTARĂ
2.1. Aspecte generale ale dezvoltării la vârsta pubertară
Prepubertatea (10-12 ani) se caracterizează printr-o intensificare din ce în ce mai mare a
creșterii (staturale mai ales) concomitent cu dezvoltarea pregnantă a caracteristicilor fizice.
Creșterea mai evidentă, la majoritatea băieților, începe pe la 11-12 ani. (Verza, E., 1993 p.
43). Așadar, creștere a se realizează în pusee devenind impetuoasă cu momente de oboseală,
dureri de cap, iritabilitate, agitație. În conduita generală se manifestă caracteristici de alternanță
între momente de vioiciune, de conduite infantile exuberante și momente de oboseală, apatie,
indispoziție, lene.
Copilul poate deveni conflictual, mai puțin activ, adoptă pauze prea mari prelungind
relaxarea chiar dacă nu a făcut un efort prea mare. Față de modificările din planul biologic pot
apărea trăiri complexe de tipul obsesiei apreciate, de unii autori, în proporție de 31% la băieți și
41%la fete.
În școală, copilul se află în fața unor noi cerințe, mai diversificate cantitativ și calitativ, a
unor modele de profesori și de lecții variate care impun un cadru al învățării mai deosebite. Se
modifică și statutul de elev prin antrenarea acestuia în activități responsabile și competiționale
cum ar fi cele din cercuri tehnice, din concursurile la diferite obiecte, din jocurile competiționale
etc. care îl fac să-și dea seama de valoarea și potențialul de care dispune. Copilul nu mai este atât
de frecvent stăpânit de agitația motorie și de labilitatea din primele clase.
În general puberul se simte din ce în ce mai confortabil în grup pentru că îl securizează și
acceptă stilul gălăgios, exuberant și uneori agresiv, impulsiv. (Verza, E., 1993 p. 46).
Apar tot mai des comportamente diferențiate și subtile față de sexul opus, dar și o stare
discretă de competiție, de afirmare, de valori – fiecare în ochii celuilalt.
2.2. Particularități psihomotrice
Activitatea psihomotrică reprezintă activitatea de psihomotricitate efectuată în cadrul
căreia se formează elementele și mișcările de bază ale motricității grosiere și fine, urmărindu-se
dezvoltarea corespunzătoare a componentelor psihomotricității copiilor, într-o manieră
organizată, specifică educației psihomotrice, cu mijloace, formații, materiale si metode adecvate
particularităților de vârstă ale copiilor și mai ales nivelului lor de pregătire.
Principalele fenomene ce intră în sfera psihomotricității sunt:
17
Coordonările – statice, dinamice și perceptiv-motrice – care se manifestă la
nivelul tuturor efectorilor sistemului osteo-muscular;
Schema corporală – sistemul central de comandă și control a motricității,
structura automatizată, dobândită prin activitatea motrică (experiența motrică), având
localizarea corticală în homunculus motor. După Horghidan, V. (2000, p. 132), schema
corporală este o „structură dinamică, căreia experiența îi imprimă permanent trăsături noi,
în care se realizează supliniri (în anumite limite diferitele segmente care o compun pot
lua pe rând importanță diferită, erijându-se în 'figură', pentru ca apoi să se topească în
ansamblu;”
Ideomotricitatea – este reflectarea conștientă sau inconștientă a potențialului
motric fixat în schema corporală și care se manifestă concret în sistemul coordonărilor;
Inteligența motrică – manifestările de excepție ale ideomotricității pot fi conside –
rate ca fiind semne de inteligență motrică superioară – creativitate motrică;
Lateralitatea- reflectă pe planul motricității asimetria funcțională a emisferelor
cerebrale; Astfel, din punct de vedere al lateralității, subiecții se împart în stângaci și
dreptaci și ambidecștri;
Rapiditatea mișcărilor (inclusiv viteza de reacție) – este influențată de
particularitățile temperamentale, care sunt condiționate genetic (viteze diferite de
propagare a influxului nervos și de traversare a sinapselor).
Specialista domeniului Stănescu, M. (2004, p. 83) în cartea „ Educatie-fizica pentru
preșcolari și școlari mici „ prefigurează o abordare nouă față de psihomotricitate și implicit față
de instruirea componentelor psihomotricității. „ Lucrarea își propune să ofere un model practic
de abordare a componentelor psihomotricității în cadrul activității de educație-fizică.”
2.3. Dezvoltarea calităților motrice la vârsta prepubertară
Particularitățile fiziologice ale acestei vârste, desemnează această perioadă ca una dintre
etapele cele mai favorabile dezvoltării calităților motrice. În primul plan rămâne viteza (viteza de
deplasare) și îndemânarea, care se pot dezvolta fără restricții deosebite, distanțele parcurse cu
viteze maxime fiind însă mai reduse decât la adulți. Tot în această perioadă este recomandată
dezvoltarea calității motrice rezistența, deoarece VO 2 max poate fi îmbunătățit înaintea vârstei
adulte.
18
Efortul de rezistență la volume și intensități adecvate, reprezintă un stimulent biologic
pentru dezvoltarea marilor sisteme funcționale, în special a celor implicate în transportul și
utilizarea oxigenului la nivel celular.
19
CAPITOLUL III ECHIPA REPREZENTATIVĂ DE HANDBAL A ȘCOLII:
STATUT, OBIECTIVE, ACTIVITĂȚI SPECIFICE
3.1.Rolul și obiectivele generale ale echipei reprezentative de handbal a școlii-școala
generală
Existența și pregătirea unei echipe reprezentative de handbal la nivel gimnazial, se
încadrează în activitățiile extrașcolare cu potențial educativ-formativ ridicat, determinat de
înțelegerea și rezolvarea corectă a rolului și statutului acestei echipe.
Prevăzută în instruțiunile și normativele de curriculum ale educației fizice și sportului,
formarea unei echipe reprezentative de handbal a școlii, își extinde rolul și influența directă la
nivelul celorlalți elevi ai școlii precum și asupra cadrelor didactice.
Echipa de handbal a unei școli, prin activitățile pe care le desfășoară își asumă misiunea
și rolul de a reprezenta școala și în afara acesteia fiind angajați sub o formă sau alta toți elevii și
toate cadrele didactice din acea unitate.
În acest sens, echipa reprezentativă de handbal a unei școli trebuie să fie expresia
activităților sportive extrașcolare, care să fie cunoscute de toți elevii și profesorii participând sub
o formă sau alta.
3.2. Statutul, cadrul organizatoric și locul echipei reprezentative de handbal în activitățile
extrașcolare
Desfășurarea activitățiilor sportive realizate de către echipa reprezentativă de handbal a
școlii, se realizează în afara orelor de educație fizică dar prezentă în aria extracuriculară.
Participarea elevilor în acest cadru nu este obligatorie, fiind o opțiune individuală a fiecăruia.
Prin participarea la diverse competiții sau concursuri, echipa reprezintă școala din care face
parte.
20
3.3. Criteriile, cerințele și demersurile selecționării elevilor pentru formarea echipei
reprezentative de handbal
Selecția este o componentă importantă în orice model de joc al unei echipe datorită
implicațiilor directe în realizarea obiectivelor modelului de pregătire. Ea cuprinde mai multe
elemente care pot genera un subsistem aparte, cu propriul model operațional.
În jocul de handbal selecționarea copiilor și tinerilor, elevi de școala generală sau liceu,
este un proces continuu, sistematic cu caracter activ și obiectiv.
Criteriile de selecție au caracter obiectiv și fiecare din ele corespunde unei laturi
definitorii pentru profilul jucătorului de handbal.
Criteriile medico-biologice stabilesc starea de sănătate și principalele date
referitoare la dezvoltarea somato-funcțională a organismului: examen
antropometric, somatoscopic, determinarea stării funcționale a sistemelor
cardio-respirator și neuropsihic;
Criteriile somatice stabilesc nivelul de dezvoltare fizică generală și
parametrii care favorizează obținerea performanțelor în handbal. Un
jucător de handbal trebuie să aibă statură înaltă, dimensiuni mari ale
anvergurii, dimensiuni mari ale palmei și labei piciorului, dimensiune
mică a diametrului bitrohanterian. Determinante pentru obținerea
performanțelor de valoare sunt în primul rând statura și anvergura
brațelor, valorile acestora fiind condiționate de factori genetici;
Criteriile motrice determină în egală măsură nivelul de dezvoltare al
aptitudinilor psiho-motrice ale tinerilor și calitatea plus volumul
deprinderilor motrice de bază;
Criteriile psihologice determină nivelul de dezvoltare a calităților psihice
solicitate de practicarea jocului de handbal la nivel de competiții oficiale.
21
CAPITOLUL IV ARTICULARITĂȚILE PROCESULUI DE INSTRUIRE
ALE JUCĂTORILOR DE HANDBAL – VÂRSTA 14-15 ANI
4.1. Tendințe actuale ale dezvoltării jocului de handbal la nivel internațional
De-a lungul mai multor decenii, s-au realizat o serie de cercetări care pun în evidență
modul de obținere a performanțelor sportive în cadrul jocului de handbal. Pe baza acestor
cercetări au fost emise o serie de recomandări cu scopul îmbunătățirii comportamentului tehnico-
tactic al sportivilor precum și al procesului de antrenament.
Caracteristicile antropometrice ale sportivilor pot determina, într-o oarecare măsură,
performanța în jocul de handbal, ele diferențiind jucătorii ce participă pe diferite niveluri
competiționale (Milanese, C., ș.c., 2011, pp. 1301-1309; Chaouachi, A., ș.c., pp. 151-157).
Vila, H., ș.c., (2012, pp.2146-2155) și Chaouachi, A., ș.c., (2009, pp.151-157), susțin că
fiecare poziție specifică în joc solicită însușiri fiziologice și fizice unice, determinate de cerințele
tehnice și tactice specifice postului, obiectivul fiind maximizarea performanțelor pe terenul de
joc.
În urma cercetărilor realizate de Gorostiaga, E.M., ș.c., (2005, pp. 225-232) și Ziv, G.,
Lidor, R. (2009, pp. 375-386) reiese faptul că performanțele obținute la nivel înalt sunt legate de
unele caracteristici fizice. Studiile evidențiază că în ultimii ani jucătorii de top prezintă creșteri
ale caracteristicilor fizice, atât în ceea ce privește masa corporală cât și înălțimea.
4.2. Tendințe actuale ale dezvoltării jocului de handbal la nivel național
În momentul actual, handbalul românesc de înaltă performanță nu se mai află la nivelul
rezultatelor obținute în anii de glorie 1961-1976, când titlurile de campioni mondiali au fost
completate de medaliile olimpice și de câștigarea Cupelor Europene, făcând din școala
românească de handbal un etalon demn de urmat de numeroase echipe și cluburi din întreaga
lume.
Concepția proprie de joc, din perioada de glorie, considerată ca promotor în sfera
handbalistică la nivel internațional, este unul din factorii hotărâtori ai importanței handbalului
românesc.
4.3 Caracteristicile generale actuale ale jocului de handbal
22
Jocul de handbal solicită toate calitățile motrice, atât cele generale, specifice, cât și cele
combinate: viteză (de reacție, execuție, de deplasare, combinată); rezistență (generală, specifică,
combinată); forță (generală, specifică, combinată- detenta); capacitatea de coordonare care în
combinație cu analizatorul kinestezic are rol în formarea simțului mingii, cu analizatorul olfactiv
la formarea simțului distanței, cu analizatorul auditiv la formarea echilibrului și orientării în
spațiu; mobilitate generală și suplețe articulară.
Se pretinde din partea jucătorilor ca ei să aibă calități fizice (viteză, reactivitate, forță,
anduranță, detentă) și psihice deosebite (capacitate bună de concentrare a atenției, rezistență bună
la stres, coordonare vizual-motrică bună, perseverență, dârzenie, simț de anticipare, stăpânire în
momente dificile, capacitate de decizie rapidă și eficiență în situații neprevăzute, integrare psiho-
afectivă și socială în echipă) (Doboși, Ș., 2009, p. 35).
4.3.Particularitatiile pregatirii la nivelul 14-15 ani
Elementele tehnice sunt categorii generale de mișcări care facilitează rezolvarea scopului și
a normelor globale ale jocului in conformitate cu regulamentul de concurs. Sarcinile globale ale
jocului sunt ușor identificabile in fazele de atac si de apărare: recuperarea mingii, trecerea în atac,
finalizarea, pierderea posesiei mingii, replierea si apărarea in sistem. Aceste sarcini globale (pe
faze) sunt rezolvate prin anumite elemente tehnice distincte. Exemple: recuperarea mingii
presupune: prinderea, blocarea, deplasarea in apărare etc; atacul presupune: pasarea, driblingul,
aruncarea la poartă etc.
• poziția fundamentală;
• mișcarea în teren;
• ținerea mingii;
• prinderea mingii;
• pasarea mingii;
• driblingul;
• fentele sau mișcările înșelătoare;
• aruncarea la poartă;
• scoaterea mingii de la adversar;
• atacarea adversarului aflat în posesia mingii;
• blocarea aruncărilor la poartă;
• elementele tehnice specifice portarului;
23
Mișcarea în teren cuprinde procedeele tehnice pe care jucatorul le folosește pentru a se
deplasa în vederea mânuirii mingii, pentru a iniția si finaliza atacurile cît si pentru realizarea fazei
de apărare.
Astfel există procedee de deplasare în teren specifice jocului de atac sau jocului de apărare,
cât si comune celor două faze.
În această perioadă de dezv oltare fizică și psihică nimic nu trebuie lăsat la întâmplare căci
deficiențele de instruire se răzbună mai târziu, anulând eforturile depuse în pregătire. Predarea și
învățarea jocului și a elementelor sale capătă aspecte noi. Este perioada de trecere de la metodica
vârstei mici la cea care începe să divizeze direcțiile de instruire. La această vârstă sunt create
condițiile biologice și sociale pentru o activitate constantă în fotbal, orientată spre performanță.
Copiii acestei vârste sunt capabili să însușească un impresionant conținut motric, la un
nivel calitativ ridicat, uneori similar jucătorilor seniori. Factorii antrenamentului se atacă în
totalitatea lor corelată dar apar condiții ca în vederea însușirii elementelor constitutive ale
jocului, aceștia să fie abordați sub formă restrâns corelată, adică câte unul în regimul altuia. Se
pot prelucra chiar elemente ale unui singur factor pentru consolidarea unor efecte stabile și
deprinderi specifice. Dar pentru că pregătirea factorilor de antrenament nu constituie un scop în
sine ci doar mijloace de perfecționare a jocului, se impune ca acesta să fie forma finală de
verificare și integrare a elementelor pregătite analitic. Acest lucru fără să excludă și pregătirea pe
factori, grupați sau izolați. Este bine să existe un echilibru între factorul fizic și pregătirea
tehnico-tactică. În ceea ce privește calitățile fizice, ele vor fi tratate de preferință prin mijloacele
pregătirii tehnice și de joc; pentru ridicarea capacităților fizice generale sau dezvoltarea izolată a
uneia dintre calitățile motrice se va putea acționa însă asupra factorului fizic și prin metode
specifice. Parametrii efortului, volumul, intensitatea și complexitatea se cer dozate specific.
V olumul efortului crește față de perioada precedentă. El cuprinde 4 – 5 lecții de
antrenament săptămânal și un joc. În cadrul unei lecții de pregătire cantitatea de mijloace se
mărește, durata fiind de 90 – 120 de minute, cu un volum săptămânal de aproximativ 500 de
minute. Dezvoltarea rezistenței este favorizată la această vârstă de procesul de creștere, de
modificările taliei, a greutății precum și de dezvoltarea aparatului circulator, respirator și a
musculaturii. Se recomandă creșterea capacității de adaptare a organismului la efortul de durată
ca bază pentru ameliorarea rezistenței. Principalele mijloace de antrenament sunt alergările de
durată și intervalele scurte. La 14 – 15 ani frecvența gestuală și viteza de reacție ating valori
ridicate. Viteza de alergare depinde de gradul de dezvoltare a forței musculare și a capacității
anaerobe. Ca mijloace de antrenament se vor folosi toate tipurile de alergare. Indicii de viteză și
îndemânare-coordonare încetează să crească în jurul vârstei de 14 ani. Prin utilizarea deplină a
24
potențialului genetic este necesar lucrul continuu pentru viteză, pe principiul abordării simultane
a factorilor antrenamentului, pe toată durata anului. Se va acorda atenție educării reacției și
ritmului precum și a transferului pozitiv indirect asupra vitezei a repetării mijloacelor tehnico-
tactice și a lucrului pentru dezvoltarea agilității.
Sarcina perioadei pe linia educării forței este întărirea musculaturii, a ligamentelor și a
articulațiilor. La copiii de 14 – 15 ani pregătirea de forță trebuie să înceapă cu dezvoltarea
armonioasă a musculaturii. Se urmărește o musculatură robustă, profilată, care să ajute coloana,
sistemul scheletic în general. La această vârstă forța se dezvoltă rapid. Ordinea de prioritate este:
– dezvoltarea analitică a marilor grupe musculare în regim de rezistență neuromusculară;
– dezvoltarea forței dinamice, în regim de viteză, printr-o abordare multilaterală. În
condițiile în care sunt asigurați factorii de care depinde, forța este o calitate relativ ușor
perfectibilă. Lucrul de forță se va efectua dinamic. În funcție de factorul constituțional se poate
începe și antrenamentul cu haltera. Dezvoltarea forței este un proces deja în derulare dar care
solicită un interval de lungă durată. Și în această etapă de vârstă trebuie aplicat principiul
continuității și al progresivității. La această vârstă când se manifestă creșterea accelerată a taliei
și greutății, când au loc importante modificări hormonale, se constată o deteriorare a mobilității
și a capacității de întindere a mușchilor și a ligamentelor. Se impune un antrenament continuu
pentru mobilitate, mai ales pentru coloana vertebrală și articulația coxo-femurală. Capacitățile
coordinative trebuiesc antrenate atât izolat cât și în interdependență cu calitățile condiționale
(viteză, forță, rezistență) și cu combinatele acestora.
Dominanta grupei de 14 – 15 ani este pregătirea tehnică în regim de tactică și pregătire
fizică superioară. Având această optică asupra interferenței factorilor putem stabili și o altă
caracteristică a pregătirii – factorul tehnic este în continuare predominant – dar se va urmări
dezvoltarea și perfecționarea componentelor sale fizice și tactice. Astfel, elementele și acțiunile
tehnice vor fi repetate cu indici superiori de viteză, rezistență și forță și vor fi încadrate în relații
tactice concrete. În abordarea tehnicii atenția se va îndrepta spre trei aspecte importante:
– reluarea “ABC”-ului tehnicii;
– preocuparea pentru o tehnică utilitară, în viteză, consecință a relației cu componenta
fizică;
– tendința de multilateralitate și tacticizare a tehnicii. O altă problemă de importanță
metodică este dozarea judicioasă a eforturilor de instruire și joc. S-a observat că la 14 – 15 ani
deprinderile tehnice și de joc rup echilibrul concordanței lor cu dezvoltarea morfo-funcțională a
copiilor.
25
Marea plasticitate și receptivitate a sistemului nervos permite însușirea și formarea unui
inventar larg de deprinderi specifice, într-o structură tehnică corespunzătoare. Tehnica este de
fapt modul de a te servi de minge în condițiile reale ale jocului. Gestul tehnic izolat nu are
semnificație decât dacă permite realizarea în mod conștient a sarcinilor tactice. Fiecare mijloc de
pregătire trebuie să fie caracterizat printr-o indispensabilă legătură între gesturile tehnice,
perceperea spațiului de joc și soluțiile posibile în rezolvarea problematicii ridicate de coechipieri
și adversari. Obiectivele pregătirii tehnice la 14 – 15 ani sunt:
– creșterea gradului de perfecționare tehnică; – instruirea tehnică subordonată vitezei; –
modelarea actelor tehnice cu cerințele desfășurării jocului;
– individualizarea pregătirii tehnice pentru realizarea jucătorului “polivalentindependent”,
capabil să îndeplinească cerințele postului și nu numai;
– valorificarea fondului tehnic însușit în structurile fundamentale specifice postului și
zonelor de teren. Factorul tactic capătă o pondere însemnată în paralel cu acumulările fizice și
tehnice. Un rol important îl are diversificare și specializarea execuțiilor tehnice pe situații tactice.
La această vârstă consolidarea elementelor de tactică individuală și colectivă se face în
concordanță cu dezvoltarea capacității de alegere a variantelor tehnice cele mai indicate în raport
cu situațiile de joc. Orientarea corectă în situațiile de atac și apărare, în cadrul unui sistem de
joc propus, trebuie să fie principala caracteristică a comportamentului tactic.
4.4. Pregătirea fizică
În acest ciclu accentul cade pe dezvoltarea calităților motrice coordinative și pe viteză.
Această perioadă reprezintă vârful capacității de formare a deprinderilor motrice, deoarece după
această vârstă se intră într-o fază de stabilitate deoarece se atinge dezvoltarea completă a
sistemului nervos.
Ca principii generale legate de pregătirea fizică în ciclul I de pregătire enunțăm
următoarele:
– accentul cade pe viteză;
– efortul nu trebuie să fie anaerob, la acest nivel predominând volumul, ca parametru al
efortului, în fața intensității; ca metodă de dezvoltare a rezistenței se folosește alergarea de
1min./an de vârstă;
– eforturile de forță sunt dinamice și se urmărește în special dezvoltarea forței generale la
nivelul musculaturii abdomenului și spatelui.
26
4.5. Pregătirea tehnică
Din punct de vedere tehnic se urmărește inițierea în elementele tehnice de bază ale
jocului de handbal. Și această inițiere este divizată în două etape, în funcție de treapta de învățare
pe care se află copiii.
Astfel în etapa de pregătire de bază se urmărește în primul rând formarea reprezentărilor
mentale legate de manevrarea mingii. Ca elemente tehnice, introduse în instruire putem enumera
driblingul, ținerea mingii, manevrarea mingii și aruncarea mingii. În această etapă se încearcă
utilizarea ambelor mâini la realizarea acestor elemente tehnice, bineînțeles, accentul punându-se
pe mâna îndemânatică.
Trecerea la treapta a doua de instruire presupune apariția prinderii și pasării mingii, de pe
loc și din deplasare, ca elemente tehnice noi. Trecerea în etapa pregătirii de bază dirijate coincide
cu apariția adversității ceea ce impune introducerea în instruire a fentelor și aruncărilor ca
elemente tehnice de atac, iar ca elemente tehnice de apărare poziția fundamentală pentru jocul de
apărare și blocarea mingiilor aruncate către țintă. În această etapă își fac apariția cele două
momente fundamentale ale jocului: atacul și apărarea.
Ca principii folosite în pregătirea tehnică specificăm:
– nu se fac exerciții analitice pentru învățarea elementelor tehnice;
– se utilizaează metoda învățării prin descoperire;
– corectările se fac doar în timpul jocurilor și nu prin intermediul exercițiilor analitice;
– nu se pune accentul pe aspectul tactic al execuției elementelor tehnice.
4.6. Pregătirea psihologică
Această componentă a antrenamentului se realizează împreună cu celelalte componente și
vizează în principal educarea aptitudinilor senzoriale (echilibru, capacitate de orientare în spațiu
și timp) și a aptitudinilor neuro și psihomotorii (coordonare motrică, precizie, coordonare oculo-
manuală, etc.)
Alt aspect ce trebuie urmărit și educat este reprezentat de comportamentul social al
copilului: să poată interacționa cu alți copii de aceeași vârstă, să coopereze cu alți copii, să știe să
accepte înfrângerile sau victoriile, etc.
27
4.7. Pregătirea teoretică
Componenta antrenamentului – pregătire teoretică – își face apariția doar în etapa de
pregătire de bază dirijată. Acest lucru se datorează faptului că începând din această etapă sunt
prevăzute și participări la competițiile de minihandbal. Acest aspect al pregătirii vizează doar
noțiunile generale de regulament, care vor cuprinde doar reguli simple, de bază.
28
CAPITOLUL V CERCETĂRI PERSONALE PRIVIND DEZVOLTAREA
AGILITĂȚII ÎN CADRUL ECHIPEI DE HANDBAL LA NIVEL
GIMNAZIAL
5.1. Scopul cercetării
V olumul mare de lucrări legate de educarea și dezvoltarea capacităților coordinative
necesare practicării jocului de handbal nu reușește să reliefeze o modalitate concretă de lucru în
această direcție. Există o cantitate mare de mijloace care sunt utilizate pentru formarea și
dezvoltarea aptitudinilor coordinative, însă acestea nu au fost sistematizate în funcție de cerințele
specifice vârstei.
În urma acestor constatări, în această lucrare, am realizat o serie de mijloace în vederea
dezvoltării capacităților psihomotrice, iar în același timp s-a urmărit demonstrarea faptului că
utilizarea acestor mijloace specifice dezvoltării agilității are un impact semnificativ mai mare
asupra dezvoltării acestor capacități în comparație cu utilizarea mijloacelor tradiționale folosite
în antrenamentul jocului de handbal.
Cercetarea curenta, evidențiază o nouă orientare a procesului de instruire prin
implementarea unui antrenament adaptat particularităților și posibilităților individuale ale
sportivilor, în urma căruia se remarcă creșteri ale indicilor specifici agilității, coordonării, dar și a
echilibrului dinamic.
În concluzie, realizarea acestei cercetări, exemplifică validarea testelor și a mijloacelor
utilizate în cercetarea propriu-zisă, urmărind stabilirea unor structuri de mijloace aplicate, a unei
baterii de teste dar și realizarea unui program de pregătire.
5.2. Premisele cercetării
La realizarea prezentei lucrări am plecat de la ideea că prin utilizarea mijloacelor
specifice dezvoltării agilității se pot influența pozitiv indicii specifici ai calitităților psihomotrice.
Premisele de la care am plecat pot fi formulate astfel:
programarea și planificarea conținutului instruirii în concordanță cu particularitățile
morfo-funcționale ale grupei de experiment;
stabilirea întregului proces de instruire prin utilizarea celor mai adecvate metode de
lucru;
29
pregătirea sportivă este orientată în vederea antrenării componentelor
psihomotricității, alături de calitățile și deprinderile motrice de baza si specifice.
5.3. Obiectivele cercetării
realizarea planului de organizare și desfășurarea cercetării împreună cu lotul de
subiecți;
selectarea surselor bibliografice particularizate pe tema aleasă în vederea adaptării
informaților prezentate la scopul și premisele cercetării;
stabilirea unei strategii de desfășurare a cercetării;
intervenție în antrenamentul sportiv al juncătorilor echipei reprezentative de handbal
a școlii;
selecționarea bateriei de teste în vederea desfășurării cercetării;
analiza și interpretarea datelor înregistrate în urma experimentului, comparativ cu
datele obținute de subiecții supuși cercetării;
formularea concluziilor.
5.4. Sarcinile cercetării
selectarea materialului bibliografic particularizat pe tema aleasă;
elaborarea strategiei cercetării și planurilor de pregătire;
formarea grupelor supuse cercetării;
elaborarea unui plan de pregătire în care să se regăsească antrenarea agilității;
selecția și aplicarea sistemelor de acționare propuse;
elaborarea unui sistem de evaluare și aplicarea în testare inițială și în testare
finală;
prelucrarea și interpretarea datelor;
elaborarea concluziilor cercetării.
30
5.5. Ipotezele cercetării
Educarea și dezvoltarea agilității este realizată prin mijloace specifice antrenamentului
jocului de handbal. Agilitatea evidențiază capacitatea de reacție a sportivului și se dezvolta o dată
cu aplicarea unui program de pregătire în concordanță cu obiectivele care doresc a fi atinse sau
îmbunătățirea anumitor indici sau valori ale eficienței.
Ipotezele de la care am pornit în realizarea prezentei cercetări sunt:
1. Aplicarea corectă și oportună în cadrul lecțiilor de antrenament a unor mijloace
specifice dezvoltării agilității contribuie semnificativ la dezvoltarea calităților psihomotrice
comparativ cu mijloacele specifice jocului de handbal.
2. Utilizarea unor structuri în vederea dezvoltării agilității, în cadrul antrenamentului
sportiv la nivelul echipei reprezentative a școlii, îmbunătățesc indicii unor capacități
psihomotrice.
5.6. Organizarea cercetării
Experimentul a fost realizat în cadrul Școlii Gimnaziale ,,Ion Agârbiceanu” Alba Iulia,
școala în care s-au selecționat un număr de 10 sportivi care au format grupa de experiment și a
Școlii Gimnaziale ,,Nicolae Iorga” Alba Iulia, din care s-au selecționat un grup de 10 sportivi
care au format grupa de control.
Experimentul s-a întins pe perioadă de 6 luni, începând cu data de 4 noiembrie 2016, iar
testarea finală s-a realizat în perioada 4-5 mai 2017.
Programul de pregătire a celor două grupe, grupa experiment și grupa de control, a
cuprins același număr de antrenamente pe zi, desfășurându-se după următorul program orar:
un antrenament/ zi – orele 14:30– 16:00, de 3 ori pe săptămâna (luni, miercuri,
vineri);
Testarea inițială s-a r ealizat în perioada 8-9 noiembrie 2016. Pe parcursul experimentului,
asupra grupei de experiment s-au aplicat de trei ori pe săptămână câte 20 de minute mijloace
specifice pentru dezvoltarea agilității, în timp ce grupa de control a efectuat aceleași
antrenamente, ca și grupa de experiment, doar că asupra lor nu s-au aplicat mijloace specifice
pentru dezvoltarea agilității. Planificarea și desfășurarea acestor activități s-a realizat de comun
acord cu profesorul antrenor din fiecare unitate de învățământ.
31
5.6.1 Grupa experiment
Tabel 5.1. Grupa de experiment- sportivii Școlii Gimnaziale ,,Ion Agârbiceanu” Alba-
Iulia
Nr.Crt. Inițiale Vârstă
1. B.R. 14 ani
2. D.A. 14 ani
3. S.D. 13 ani
4. C.A. 14 ani
5. D.N. 14 ani
6. M.P. 13 ani
7. F.D. 13 ani
8. N.P. 14 ani
9. V .M 14 ani
10. T.A. 13 an
5.6.2 Grupa de control
Tabel 5.2. Grupa de control- sportivii Scolii Giminaziale ,, Nicolae Iorga” Alba-Iulia
Nr. Crt. Inițiale Vârstă
1. M.N. 13 ani
2. F.C. 13 ani
3. B.N. 14 ani
4. T.A. 14 ani
5. B.C. 14 ani
6. S.N. 14 ani
7. L.D. 14 ani
8. A.R. 13 ani
9. D.M. 14 ani
10. M.B. 14 ani
Materialele necesare cercetării
fluier;
cronometru;
jaloane;
mingi de handbal;
saltele de gimnastică;
32
ruletă de măsură.
5.7. Metodele de cercetare utilizate și aplicarea lor
5.7.1 Metoda observației
Observația reprezintă o metodă de bază, o modalitate de studiu , care stă la baza oricărui
tip de experiment. Ea se poate diferenția în observație activă și științifică (Simion, G., Amzar,
L.,2009, p 236) Metoda observației a fost utilizată pe tot parcursul experimentului de cercetare în
scopul analizării evoluției subiecților, în timpul antrenamentului.
5.7.2 Metoda experimentului pedagogic
Experimentul presupune realizarea ,,unui complex de condiții” corespunzător unui
domeniu de cercetare (Fleancu, J.L., 2004, p.601). Prin intermediul acestei metode s-a verificat
veridicitatea ipotezelor, iar cercetarea a fost direcționată în sensul punerii în practică a
programelor de pregătire elaborate.
Standardizarea tuturor componentelor pune în evidență o nouă orientare a procesului de
instruire.
5.7.3 Metoda testelor
Această metodă de măsurare și evaluare în activitatea sportivă este importantă în demersul
științific al cercetării, referindu-se la aplicarea probelor de control propuse în cadrul cercetări de
față.
Testele folosite în cercetare au fost selectate din lucrarea autorului Reiman, M., P.,ș.c.,
(2009, p. 170) . Prin aplicarea acestor teste s-a urmărit evaluarea progresului realizat de către
subiecții supuși investigației din punct de vedere al evoluției, înainte și după implementarea
programului de pregătire propus.
5.8. Bateria de teste
Bateria de test a fost selectată din lucrarea autorului Reiman, M., P.,ș.c., (2009, pp. 115-
116; 160; 192;196; 199, 201).
Prin intermediul acestor teste s-a urmărit evaluarea nivelului unor indici: viteza, forța
membrelor inferioare, agilitatea, controlul asupra poziției corpului și a echilibrului static și
dinamic, coordonarea, controlul multidirecțional al corpului.
33
5.8.1 Testul „T”
Scop: testarea vitezei, a agilității și controlului multidirecțional al corpului.
Echipament: suprafață plată nealunecoasă, 4 conuri, cronometru, ruletă pentru măsurat.
Sportivul va trebui să alerge în sprint 10 yarzi (9,1metri) în față, atingând cu mâna dreaptă
baza conului din mijloc (B). Execută apoi pași laterali în stânga și atinge cu mâna stângă baza
conului C. Execută pași laterali în dreapta, 10 yarzi (9,1metri) și atinge cu mâna dreaptă baza
conului D.
El va face din nou pași laterali în stânga până la conul din mijloc și va atinge cu mâna
stângă baza conului B executând apoi alergare cu spatele trecând de conul de start și se va opri
cronometrul.
Se vor executa două încercări și se va nota timpul mai bun cu o precizie de o zecime de
secundă. I se va permite sportivei un repaus de 1-2 minute între cele două încercări.
Se vor folosi următoarele criterii de descalificare: sportivul nu atinge baza conului,
încrucișează picioarele la pașii laterali sau nu păstrează poziția frontală.
Figura 5.1.Testul „T”( Reiman, M., P.,ș.c., 2009, p. 192)
5.8.2 Testul în „Zig-Zag”
Scop: testarea vitezei, rapidității și controlului corpului în planuri multiple de mișcare. De
asemenea testul evaluează controlul picioarelor, inclusiv abilitatea de a efectua corect mișcări de
schimbare a direcției în timpul deplasării laterale.
Echipament: ruletă pentru măsurat, două cronometre, bandă colorată, 5 conuri amplasate ca
în figura 5.2.
34
Se va stabili traseul, care e de 3 x 4,85 metri, marcată cu o bandă colorată pe podea; se vor
amplasa conuri în fiecare colț.
Sportivul va sta în poziție de „gata” în spatele liniei de start. El va trebui să alerge un tur
cât mai repede posibil în jurul rutei zig-zag. Dacă nu ocolește toate conurile pentru a realiza un
traseu complet, va face un repaus și apoi va relua testul.
Se va înregistra timpul folosit pentru realizarea unui tur complet în jurul rutei cu precizie
de o zecime de secundă.
Figura 5.2. Testul de alergare în zig-zag ( Reiman, M., P.,ș.c., 2009, p. 201)
5.8.3 Testul celor „3 conuri”
Scop: testarea vitezei, a agilității și controlului corpului multidirecțional.
Echipament: trei conuri, suprafață plată nealunecoasă, cronometru standard sau aparat
electronic de testare.
Procedură: se vor așeza trei conuri într-o configurație de „L” întors, la fel ca în figura 14,
plasând fiecare con la 5 yarzi (4,6 metri) distanță unul de altul.
Sportivul sprintează de la linia de start aflată la conul A către conul B, atingând conul B. El
trebuie să schimbe direcția și să sprinteze înapoi la conul A, apoi să schimbe din nou direcția și
să sprinteze spre conul C ocolind conul B. Înconjoară conul C prin stânga și sprinteză înapoi
ocolind conul B și trece în viteză linia de start/sosire de la conul A. Se poate permite sportivului
să parcurgă traseul în timpul încălzirii, pentru a avea siguranța că procedura a fost corect
înțeleasă.
Înregistrarea timpului se va face cu o precizie de 0,01 secunde.
35
Figura 5.3. Testul „celor 3 conuri” (Reiman, M., P.,ș.c., 2009, p. 196)
5.8.4. Test de agilitate „Ilinois”
Scop: testarea vitezei, a agilității și controlului corpului multidirecțional.
Echipament: suprafață plată nealunecoasă, opt conuri, cronometru, ruletă pentru măsurat.
Se va stabili traseul; lungimea este de 10 metri și lățimea de 5 metri (distanța dintre start
și sosire).
Se vor folosi patru conuri pentru a marca startul, punctul de sosire, și cele două puncte de
întoarcere. Alte 4 conuri vor fi amplasate în centru, cu distanță între ele de câte 3,3 metri.
36
Sportivul va sta culcat facial (cu capul la linia de start) cu palmele în dreptul umerilor
(figura 5.4). La comanda „start” el se va ridica cât mai rapid și va parcurge traseul în direcția
indicată, fără a da jos conurile, până la linia se sosire. Cronometrarea va începe la comanda
„Start” și se va opri când sportivul ajunge la linia de sosire.
Figura 5.4. Test de agilitate Illinois (Reiman, M., P.,ș.c., 2009, p. 199)
37
5.8.5. Program de pregătire cuprinzând mijloacele pentru dezvoltarea agilitatii implementat pe parcursul cercetării preliminare.
Mijloacele au fost aplicate de trei ori pe săptămână câte 20 minute la începutul lecției de antrenament.
Săptă-
mânaNumărul de
antre-namen –
teMijloace pentru dezvoltarea agi –
litatiiFormații de lucru Dozare Observații
1-2
1-6-Alergare liniara la scara cu pas
mare pentru agilitate (se alearga cât
se poate de repede pe scara de an –
trenament,atingand panmantul cu
fiecare picior, alternativ, după fie –
care treapta).
-Testul în ,,Zig-Zag” (cap 5.8.2).
-Testul de agilitate Ilinois ( cap 5.8.4).
-Testul ,,celor 3 conuri” (cap 5.8.3). 2 siruri împărțite în
mod egal
3 grupe, fiecare grupa
lucrează câte unul din
testele pentru dezvolta –
rea agilitatii 3 serii x 1 min. cu
30 sec. pauză.
2 serii x 1 min. cu 1 min. pa –
uză Se va încerca coordonarea
membrelor inferioare în mo –
mentul deplasarii.
Doua grupe executa,
cealaltă face pauza.
Se lucrează frontal intre
grupe.
-Alergare liniara la scara cu pas
mare pentru agilitate (se alearga cât Idem exercițiile anterioare
Se va încerca mentinerea
echilibrului și coordonarea
38
3-4
7-12se poate de repede pe scara de an –
trenament,atingand panmantul cu
fiecare picior, alternativ, după fie –
care treapta).
-3 jaloane dispuse la 3m unul fata
de celălalt, iar după ultmul jalon la
o distanța de 2 m se afla un cerc de
gimnastica.Se va pleca de la linia
de start, alergare serpuita printre
jaloane, iar în interiorul cercului se
for executa 5 genuflexiuni.
-Testul de agilitate Ilinois ( cap
5.8.4).Câte 5 la fiecare scara
pentru agilitate
2 coloane dispuse
frontal
o singura coloanaIdem exercițiile anterioaremembrelor superioare
Nu se va pune accent pe rit –
mul de deplasare.
Se va urmări respectarea re –
gulilor jocului.
5-6
13-18-Deplasare laterala la scara pen –
tru agilitate( se pornește din partea
stânga a scarii și se pășește cu pi –
ciorul drept în primul patrat, apoi
se aduce și piciorul stang în același
patrat, urmând în final a se parcur –
ge toată lungimea scarii.
-Testul ,,T” ( cap 5.8.1).
-Testul ,,celor 3 conuri” (cap
5.8.3). o grupa executa depla –
sare laterala la scara
pentru agilitate iar cea –
lalata grupa executa tes –
tul ,,T”
o singura coloana4 serii x 1 min. cu 30 sec pa –
uză.
2 serii x 1 min. cu 1 min. pa –
uză Accentul va fi pus pe coor –
donarea membrelor inferioare
-Testul ,,T” ( cap 5.8.1).
-Alergare liniara la scara pentru o singura coloana 2 serii x 1 min. cu 30 sec.
pauză Se va pune accentul pe
corectitudinea executiei
39
7-8
19-24agilitate (in momentul alergarii, du –
rata contactului dintre picior și sol
trebuie să fie cât mai mica, trepete –
le scarii fiind ajustabile în funcție
de nivelul de dificultate).
-3 jaloane dispuse la 3m unul fata
de celălalt, iar după ultmul jalon la
o distanța de 2 m se afla un cerc de
gimnastica.Se va pleca de la linia
de start, alergare serpuita printre
jaloane, iar în interiorul cercului se
for executa 5 genuflexiuni.
5 grupe, se lucrează
pe jumătate de sala
2 serii x 1 min. cu 1 min pau –
ză
Crește ritmul de execuție
9-10 25-30 -Testul ,,T” ( cap 5.8.1).
-Testul ,,celor 3 conuri” (cap
5.8.3).
-Testul în ,,Zig-Zag” (cap 5.8.2).
-Testul de agilitate Ilinois ( cap 5.8.4). 4 grupe, fiecare exe –
cuta același test pentru
dezvoltara agilitatii2 seri x 1 min.pentru fiecare
dintre exercitii
15 sec. pauză
Se va urmări progresul exe –
cutiei dar și al vitezei de de –
plasare
11-12 31-36 -Testul ,,celor 3 conuri” (cap
5.8.3).
-Cu ajutorul a 4 jaloane se formea –
za un patrat de 4m lungime și 2m
latime,iar la mijlocul distantelor se
5 grupe de câte 2 3 serii x 1 min.
15 sec pauză
Accentul pe mentinerea
vitezei de execuție
40
va afla o scara pentru agilitate cu 4
trepte. stabilind o linie de start și
una de final. Exercițiul se va desfa –
sura în viteza, fiind necesara atin –
gerea cu mana stânga a fiecărui ja –
lon, dar și parcurgerea scării pentru
agilitate, atingand pământul cu fie –
care picior în interiorul fiecarui pa –
trat al scarii.
-Testul ,,T” ( cap 5.8.1).
-Alergare liniara la scara cu pas
mare pentru agilitate (se alearga cât
se poate de repede pe scara de an –
trenament,atingand panmantul cu
fiecare picior, alternativ, după fie –
care treapta).
2 grupe a câte 5
o singura grupa
2 serii x 1 min.
1 min.
pauză
Perfectionarea timpului
obținut de fiecare jucator
13-14 37-42 -Alergare liniara la scara pentru
agilitate (in momentul alergarii, du –
rata contactului dintre picior și sol
trebuie să fie cât mai mica, trepete –
le scarii fiind ajustabile în funcție
de nivelul de dificultate)
-Testul în ,,Zig-Zag” (cap 5.8.2).
-Testul de agilitate Ilinois ( cap 5.8.4). Idem antrenamentele
anterioare2 serii x 1 min. cu 30 sec. pa –
uză
Ritmul de deplasare va
creste
15-16 43-48 -Cu ajutorul a 4 jaloane se formea –
za un patrat de 4m lungime și 2m
41
latime,iar la mijlocul distantelor se
va afla o scara pentru agilitate cu 4
trepte. stabilind o linie de start și
una de final. Exercițiul se va desfa –
sura în viteza, fiind necesara atin –
gerea cu mana stânga a fiecarui ja –
lon, dar și parcurgerea scarii pentru
agilitate, atingand pământul cu fie –
care picior în interiorul fiecarui pa –
trat al scarii..
-Testul în ,,Zig-Zag” (cap 5.8.2).
-Testul de agilitate Ilinois ( cap 5.8.4). se lucrează individual
fiecare jucator3 serii x 1 min. cu 15 sec. pa –
uză
2 serii x 1 min.
1 min.
pauză
Perfectionaarea coordonarii
membrelor inferioare
17-18 49-54 -Deplasare laterala la scara pen –
tru agilitate( se pornește din partea
stânga a scarii și se pășește cu pi –
ciorul drept în primul patrat, apoi
se aduce și piciorul stang în același
patrat, urmând în final a se parcur –
ge toată lungimea scarii.
-Testul ,,T” ( cap 5.8.1).
-Testul ,,celor 3 conuri” (cap
5.8.3).
Alergare liniara la scara cu pas
mare pentru agilitate (se alearga cât
se poate de repede pe scara de an –
trenament,atingand panmantul cu
fiecare picior, alternativ, după fie -Idem antrenamentele
anterioare
Idem antrenamentele
anterioare Idem antrenamentele an –
terioare
Idem antrenamentele an –
terioare
Nu se va pune accentul pe rit –
mul de deplasare
42
care treapta).
19-20 55-60 -Alergare liniara la scara cu pas
mare pentru agilitate (se alearga cât
se poate de repede pe scara de an –
trenament,atingand panmantul cu
fiecare picior, alternativ, după fie –
care treapta).
-Alergare liniara la scara cu pas
mare pentru agilitate (se alearga cât
se poate de repede pe scara de an –
trenament,atingand panmantul cu
fiecare picior, alternativ, după fie –
care treapta).
-Testul de agilitate Ilinois ( cap 5.8.4).
-Testul ,,celor 3 conuri” (cap
5.8.3).Idem antrenamentele
anterioare
Idem antrenamentele
anterioare Idem antrenamentele an –
terioare
Idem antrenamentele
anterioare
Ritmul de deplasare va crește
concomitent cu viteza de exe –
cutie
21-22 61-65 -Cu ajutorul a 4 jaloane se formea –
za un patrat de 4m lungime și 2m
latime,iar la mijlocul distantelor se
va afla o scara pentru agilitate cu 4
trepte. stabilind o linie de start și
una de final. Exercițiul se va desfa –
sura în viteza, fiind necesara atin –
gerea cu mana stânga a fiecarui ja –
lon, dar și parcurgerea scarii pentru
agilitate, atingand pământul cu fie –
care picior în interiorul fiecarui pa -Idem antrenamentele
anterioare
Idem antrenamentele
anterioare
43
trat al scarii.
– Deplasare laterala la scara pen –
tru agilitate( se pornește din partea
stânga a scarii și se pășește cu pi –
ciorul drept în primul patrat, apoi
se aduce și piciorul stang în același
patrat, urmând în final a se parcur –
ge toată lungimea scarii.
-Alergare liniara la scara cu pas
mare pentru agilitate (se alearga cât
se poate de repede pe scara de an –
trenament,atingand panmantul cu
fiecare picior, alternativ, după fie –
care treapta).
-Testul în ,,Zig-Zag” (cap 5.8.2).
-Testul de agilitate Ilinoi 5.8.4).Idem antrenamentele
anterioare Idem antrenamentele
anterioare Se va urmări mentinerea vite –
zei de execuție la aceeași in –
tensitate
44
5.8.6. Planul anual general de regătire
PLAN DE PREGĂTIRE ANUAL
Disciplina sportivă de specializare: Handbal
Unitatea de învățământ: Scoala Generală ,,Nicolae Iorga” Alba-Iulia
Anul școlar/ anul competițional:2014-2015
Clasa/ grupa: Juniori III
Cadrul didactic:Buia Rares-Dan
OBIECTIVE DE PERFORMANȚĂ: Câștigarea turneelor
OBIECTIVE DE INSTRUIRE ȘI COMPETENȚE SPECIFICE
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE OBIECTIVE DE INSTRUIRE COMPETENȚE SPECIFICE
01. 02. 03.
Pregătirea
fizicăIndici somato-funcționali:
troficitatea și tonicitatea tuturor grupelor
musculare
elasticitate toracică
capacitate vitală
raport optim talie-greutateValorificarea la nivel maxim, în
competiții, a potențialului fizic,
tehnic, tactic, psihologic și teoretic,
dobândit prin pregătirea sportivă
practicăRealizarea eforturilor generale
impuse de antrenamente și
întreceri
Susținerea eficientă a efortului
45Dotări materiale utilizate : sală sau teren cu două
porți în stare bună de folosire, mingi, echipament
Deprinderi și priceperi motrice:
alergare în structuri motrice și pe
direcții variate
sărituri de pe loc și din deplasare cu
desprinderi de pe un picior și de pe ambele
picioare, pe direcții și cu traiectorii variate
aruncări și prinderi cu una și cu
ambele mâini, din deplasare, la țintă și la
distanță
echilibru dinamic, tracțiuni și
împingeri
Calități motrice de bază:
Viteza de reacție, de execuție și de
deplasare pe spații reduse
Forța dinamică explozivă
Îndemânare în manevrarea obiectelor
și în corelarea acțiunilor cu parteneri și
adversari
Rezistență la eforturi aerobe
Mobilitate și stabilitate articulară
Indici somato-funcționali specifici:specific solicitărilor în
antrenamente și întreceri.
46
troficitatea musculaturii membrelor
inferioare și ale trunchiului
tonicitatea brațelor
capacitatea maximă aerobă
timp de revenire redus, după
momentele de efort anaerob
Calități motrice specifice:
Viteza:
-de reacție la stimuli vizuali și tactili
-de execuție a procedeelor tehnice de bază
-de deplasare pe distanțe scurte și
echivalente lungimii terenului de
handbal
Forța:
-explozivă a extensorilor membrelor
inferioare și a spatelui
-explozivă a brațului de aruncare
-statică a membrelor inferioare.
Îndemânare:
-îndemânare în manevrarea mingii
-precizie.Optimizarea componentelor
pregătirii sportive proprii, prin
integrarea cunoștințelor și a
metodologiei însușite în pregătirea Ameliorarea independentă a
indicilor somato-funcționali,
conform programului dat de
antrenor
47
Rezistență:
-la efort mixt
Mobilitate
-articulară coxofemurală și
scapulohumerală
program de creștere a masei musculare
active
metode/procedee de creștere a troficității
metode / procedee de creștere a tonicității
nutriția specifică
determinarea indicilor morfo-funcționali
Metode și mijloace de dezvoltare:
a forței explozive, în diferite regiuni
a vitezei de execuție, de repetiție, de
deplasare
a rezistenței la eforturi aerobe și mixte
a îndemânării
a mobilității și a suplețeisportivă practică
Creșterea nivelului de
manifestare a calităților
motrice proprii, conform
recomandărilor
profesorului/antrenorului .
Pregătirea Procedee tehnice: Valorificarea la nivel maxim, Utilizarea adecvată în
48
tehnică a) în atac – învățarea globală și analitică a
principalelor procedee tehnice de bază:
poziția fundamentală: înaltă, medie,
joasă
mișcarea în teren:
-alergarea corectă atletică
-deplasări cu diferite structuri de pași:
adăugați, încrucișați, săltați)
-pătrunderea spre poartă și retragerea cu
spatele
-schimbări de direcție: simplă, dublă
-sărituri: de pe loc, cu elan:
cu bătaie pe un
picior
cu bătaie pe
ambele
picioare
-opriri: din alergare, din deplasare cu structuri
de pași.
școala mingii:
-ținerea mingii: cu două mâini, cu o mână în competiții, a potențialului fizic,
tehnic, tactic, psihologic și teoretic,
dobândit prin pregătirea sportivă
practicăîntreceri a procedeelor tehnice
însușite
49
prin echilibrare.
-prinderea mingii: de pe loc, din săritură,
din deplasare la diferite înălțimi în
raport cu corpul.
-culegerea mingii de pe sol: static,
dinamic cu două mâini
-pasarea mingii: de pe loc, din deplasare:
cu pas adăugat
cu pas încrucișat
din alergare
din săritură
-cu două mâini din diferite poziții: statice,
dinamice.
-pase speciale: pe deasupra umărului, cu
solul, voleibalată, pe la spate.
driblingul:
-simplu – de pe loc
-multiplu – din alergare cu mâna
aruncarea la poartă:
-zvârlită de deasupra umărului:
de pe loc
50
cu pași adăugați
cu pași încrucișați
din alergare, din săritură
din plonjon: cu cădere în față, cu
rostogolire
fenta (mișcarea înșelătoare)
-simplă de direcție
-dublă de direcție
-de pasare și trecere în dribling
b) în apărare – învățarea globală și analitică a
principalelor procedee tehnice de bază:
poziția fundamentală:
-înaltă – de așteptare
-medie – de deplasare
-joasă – de acționare în apropierea
adversarului
mișcarea în teren:
-deplasare în poziție fundamentală:
înainte, înapoi, oblic
-fandări:înainte, lateral
-săritura cu bătaie pe: un picior, ambele
51
picioare
-porniri și opriri bruște
blocarea mingiilor:
-la înălțimea umerilor
înalte: de pe loc , din săritură
b) în apărare – învățarea globală și analitică a
principalelor procedee tehnice de bază:
scoaterea mingiilor de la adversar:
-din dribling cu atac pe partea brațului cu
mingea
-din dribling cu atac din față.
atacarea adversarului cu corpul:
– premergătoare finalizării efectuate de adversar
– a închiderea culoarelor de pătrundere
Procedee tehnice specifice postului de portar –
învățarea globală și analitică a principalelor
procedee tehnice de bază:
poziția fundamentală:
-la aruncarea de la distanță
-la aruncarea de la semicerc
deplasarea în spațiul de poartăOptimizarea componentelor
pregătirii sportive proprii, prin
integrarea cunoștințelor și a
metodologiei însușite în pregătirea
sportivă practicăExersarea independentă a
exercițiilor de consolidare a
tehnicii, la recomandarea
profesorului/antrenorului.
52
prinderea mingilor: înalte, medii,
joase
respingerea mingilor:
-cu brațul și brațele
-cu piciorul
-cu brațul și piciorul.
recuperarea și degajarea mingii
Procedee tehnice recomandate individual:
de manevrare
de finalizare
de deposedare a adversarului
Acțiuni tactice recomandate individual:
conform specializării pe posturi
01. 02. 03.
Pregătirea
tacticăAcțiuni tactice individuale în atac:
respectarea posturilor din echipă
respingerea mingii
demarcajul direct și indirect
depășirea
deprinderea de atacare sistematică /
permanentă a porțiiValorificarea la nivel maxim, în
competiții, a potențialului fizic,
tehnic, tactic, psihologic și teoretic,
dobândit prin pregătirea sportivă
practicăInițierea oportună a acțiunilor
tactice individuale în întreceri
Declanșarea acțiunilor tactice
colective, conform sistemelor
de joc stabilite
53
Acțiuni tactice individuale în apărare:
replierea promptă și oportună
atacarea adversarului direct
blocarea mingii în ultimă instanță
Acțiuni tactice colective de atac:
pasarea mingii în pătrundere
succesivă
pasa în doi, trei jucători cu schimb
de locuri
încrucișări: simple, duble.
combinații cu jucători în pătrunderi în
culoar spre finalizare
angajarea: extremei, pivotului.
paravanul la aruncările de la 9 m
Acțiuni tactice colective de apărare:
replierea rapidă și corectă
organizarea apărării și apărarea
propriu-zisă
repartizarea adversarilor și
numărătoarea
schimbul de oameni
54
închiderea culoarelor
apărarea la momente fixe 9 m și 7 m
Sisteme de joc:
contraatacul direct și cu intermediar
atacul pozițional cu unul și doi pivoți
apărarea om la om în propria jumătate de
teren
Modelul de joc în atac:
a) faza I a atacului și contraatacului, cu unul și
cu două vârfuri directe și cu un intermediar.
Componente tehnico-tactice de realizare:
startul rapid, oportun și anticipat
alergarea de viteză
degajarea mingii de către portar sau
către intermediar
prinderea mingii venite din urmă, din
alergare în plină viteză
pase din alergare de viteză, lateral,
oblic înainte, oblic înapoi
demarcajul direct
aruncarea la poartă din săritură și din
55
alergare
aruncarea la poartă cu boltă peste
portar
b) faza a II-a atacului (contraatacul
susținut)
Componente tehnico-tactice de realizare:
pase în 2-3 jucători aflați în alergare
de viteză în diferite planuri
schimbări de direcții și infiltrări
printre adversari
demarcajul
angajarea jucătorilor la semicerc prin
pase date de jucătorii liniei de 9 m
aruncarea la poartă la distanță, cu pas
încrucișat
c) faza a III-a atacului (organizarea)
Componente tehnico-tactice de realizare:
deplasarea în alergare pentru
ocuparea posturilor
pase diferite între jucători care își
caută posturi în atac
56
pase în potcoavă
pase în pătrundere succesivă cu
amenințarea reală a porții
d) faza a IV-a atacului (atacul în sistemele
cu 1 și 2 pivoți pozițional și în circulație)
Componente tehnico-tactice de realizare:
circulații de minge între jucătorii celor
două linii de atac (6 m și 9 m)
circulații de jucători la semicerc
atacuri în pătrundere succesivă
coroborate cu demarcajul jucătorilor de
semicerc sau cu circulație la semicerc
încrucișare simplă și dublă
combinații de bază în triunghi între
inter, extremă, pivot
angajarea la momentul oportun al
jucătorilor de 6 m prin fente de aruncare și
prin pase subtile
aruncarea la poartă de la semicerc,
din săritură și din plonjon
aruncarea la poartă de la distanță, din
57
săritură, cu pas încrucișat sau cu pas adăugat
aruncarea de la 7 m
aruncarea de la 9 m și combinații
tactice
Modelul de joc în apărare:
a) Faza I a apărării (replierea în apărare)
Componente tehnico-tactice de realizare:
alergare de viteză cu spatele
opriri, porniri, întoarceri din plină
viteză
marcajul „om la om”, la intercepție și de
supraveghere în timpul replierii
oprirea contraatacului sau întârzierea
contraatacului
atacarea celui mai periculos adversar
față de poartă
b) faza a II-a apărării (zona temporară)
Componente tehnico-tactice de realizare:
deplasări în poziție fundamentală
atacarea adversarului aflat în posesia
mingii
58
scoaterea mingii aruncate spre poartă
blocarea mingiilor aruncate spre
poartă
c) faza a III-a apărării (reașezarea în teren)
Componente tehnico-tactice de realizare:
deplasarea în poziție fundamentală de
apărare, deplasări în mers și din alergare spre
postul ocupat în sistem
ocuparea posturilor în cadrul
sistemului de apărare practicat
d) faza a IV-a apărării (apărarea în sistemul
6:0, 5+1 și “om la om”)
Componente tehnico-tactice de realizare:
deplasări în poziție fundamentală de
apărare cu pași adăugați lateral înainte,
înapoi
opriri și porniri în mare viteză
marcajul strâns, de supraveghere și la
intercepția în zonă și pe tot terenul
atacarea adversarului aflat în posesia
mingii
59
schimbul de oameni în apărare
dublarea, acordarea ajutorului
reciproc
așezarea apărătorilor la momente fixe ale
jocului: aruncarea de la 7 m și de la 9 m.
Modelul jucătorilor specializați pe linii de
posturi
a) Conținutul tehnico-tactic al jucătorului
specializat pe posturi de portar
deplasarea în poartă, în poziție fundamentală
respingerea mingii aruncate la colțurile de jos
ale porții cu brațul și cu piciorul, cu și fără
plonjare
respingerea mingii aruncate la colțurile de
sus ale porții, cu brațul
recuperarea rapidă a mingii și lansarea
contraatacului
intervenția prin intercepția mingii lansate pe
contraatacul advers
plasamentul față de poartă și unghiul din care
se aruncăExersarea independentă a
exercițiilor de consolidare a
tehnicii, la recomandarea
profesorului/antrenorului
60
b) Conținutul tehnico-tactic al juniorilor III
specializați pe posturile din linia de semicerc:
contraatacul colectiv:
-startul rapid și alergarea de viteză
-prinderea mingii venite din urmă
-dribling multiplu executat în viteză
-pasarea în viteză la alt vârf de
contraatac
-aruncarea la poartă din săritură, din
alergare și cu boltă
-peste portar
-alergare cu schimbări de direcție,
depășirea în dribling
-infiltrarea la semicerc
atacul organizat:
-pasarea mingii în pătrundere succesivă
din săritură
-aruncarea la poartă:
-din săritură cu ducerea brațului
lateral sau stânga sau dreapta în
funcție de unghiul de aruncare față Optimizarea componentelor
pregătirii sportive proprii, prin
integrarea cunoștințelor și a
metodologiei însușite în pregătirea
sportivă practică
61
de poartă (stg. sau dr.)
-din săritură cu bătaie pe piciorul din
partea brațului de aruncare
-din săritură cu aterizare pe piciorul din
partea brațului de aruncare
-din plonjon sărit
-din săritură venind la învăluire
-aruncare cu plonjon peste portar
-acțiune individuală de depășire a
apărătorului direct
-circulația pe semicerc
– infiltrarea printre apărători
c) Conținutul tehnico-tactic al
juniorilor III specializați pe posturile din linia
de 9 m:
Contraatacul colectiv:
-lansarea contraatacului în calitate de
intermediar
-alergare de viteză
-alergare în dribling, urmată de
aruncare la poartă de la 9 m din
62
săritură, peste apărătorii repliați cu
primul val
Atacul organizat:
-pase în pătrunderi succesive
-pase de angajare: din săritură, pe la
spate
-mișcări înșelătoare: schimbări de
direcție( simplă-dublă), fenta de
aruncare urmată de depășire
-aruncarea la poartă: din săritură, din
săritură precedată de pas încrucișat, din
sprijin pe sol cu pas încrucișat, pe lângă
șold, pe lângă genunchi
Acțiuni tactice recomandate individual:
-conform specializării pe posturi
Pregătirea
psihologicăTrăsături psihice dominante
-tenacitate
-eliminarea sentimentului de teamă față
de adversar
-atenție distributivă
-curajValorificarea la nivel maxim,
în competiții, a potențialului fizic,
tehnic, tactic, psihologic și teoretic,
dobândit prin pregătirea sportivă
practicăManifestarea în
întreceri a trăsăturilor psihice
dominante, specifice
handbalului/postului
63
-stăpânire de sine
-colaborare și întrajutorare
-perseverență;
-combativitate
Pregătirea
metodică/
teoretică caracteristicile demonstrării eficiente
plasament
procedee de organizare a colectivului pentru
exersare
variante de comandă în conducerea grupei de
executanți
procedee de acordare a ajutorului, asistenței
și a sprijinului
factorii care condiționează performanța
cauzele care reduc randamentul
criterii de apreciere a randamentului
criterii de analiză
regulament de concurs
abateri de la regulament și consecințele
acestora
relații specifice de subordonare
caracteristicile rolurilor de responsabil de Manifestarea calităților de
organizator, arbitru și conducător al
activităților de instruire și
competiționale / de concurs a
grupelor de inițiere în disciplina
sportivă în care s-a specializat
Evaluarea obiectivă a
randamentului sportiv propriu, al
partenerilor și al adversarilor
Manifestarea constantă a
unui comportament bazat pe respect
față de reguli, adversari,
organizatori, arbitri și spectatoriManifestarea calităților
de bun demonstrant al
procedeelor tehnice de bază.
Identificarea factorilor care
generează randamentul
sportiv optim și a celor care îl
diminuează.
Analizarea obiectivă a
rezultatelor din întreceri
Respectarea în întreceri
regulilor stabilite.
Manifestarea respectului față
de antrenori și partenerii de
64
grupă, căpitan de echipă
comportamentul în jocul oficialantrenament.
CALENDARUL COMPETIȚIONAL
COMPETIȚII PERIOADA DE DESFĂȘURARE LOCUL DE DESFĂȘURARE
Oficiale
interne
Campionat
National
juniori III
masculinTURNEUL I – ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,, ION
RAȚIU” CLUJ-NAPOCA06-08.09.2014 Cluj
TURNEUL II – L.P.S. SIBIU 14-16.10.2014 Sibiu
TURNEUL III – ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,
ION AGÂRBICEANU” ALBA-IULIA10-12.12.2013 Alba-Iulia
TURNEUL IV – C.S. VIITORUL TIMIȘOARA 04-06.02.2015 Timișoara
TURNEU SEMIFINAL 14-17.05.2015
TURNEU FINAL 28.05-02.06.2015
Oficiale
internaționale
AmicaleJOCURI DE VERIFICARE În pauzele competiționale Alba-Iulia și alte localități
STRUCTURA ȘI CONȚINUTUL PREGĂTIRII PE ANUL DE PREGĂTIRE ȘI CONCURS
Etapa MezostructuriLoc de
desfășurareNumăr de
zile de
pregătireNumăr de
lecții de
antrenamentNumăr de
zile libereNumăr de concursuri
(oficiale sau amicale)
65
01. 02. 03. 04. 05. 06. 07.
Perioada pregătitoare I – durata: 13.07-23.08.2014
Etapa pregătitoareMZC 1- de bază
Perioada:13.07-23.08.2014Alba-Iulia
Costinești20
838
108
87 jocuri amicale
Etapa
precompetiționalăMZC 2 Precompetițional
Perioada:25.08-07.09.2014Alba-Iulia 12 17 3 4 jocuri amicale
Etapa
competiționalăMI 3 Competițional
Perioada:14.09-20.09.2014Sibiu 6 4 – 4 meciuri oficiale
MZC3 Precompetițional
Perioada:21.09-11.10.2014Alba-Iulia 15 15 2 3 jocuri amicale
MI 5 Competițional
Perioada:13.19.10.2014Timișoara 7 4 – 4 meciuri oficiale
Perioada competițională I – durata: 20.10- 12.12.2014………………………………….
Etapa pregătitoareMZC 5 de bază
Perioada:20.10-12.11.2014Alba-Iulia 20 20 3
01. 02. 03. 04. 05. 06. 07.
Perioada competițională II – durata: ……07.01-14.05.2015…………………………….
Etapa
PrecompetiționalăMZC 6- Precompetițional
Perioada:19.1114.12.2014Alba-Iulia 16 16 – 4 meciuri oficiale
Etapa
CompetiționalăMI 11- Competițional
Perioada:02.02-08.02.2015Alba-Iulia 6 4 – 4 meciuri oficiale
66
MZC 7- Precompetițional
Perioada:13.02-20.03.2015Alba-Iulia 33 33 4 6 meciuri amicale
MI 13- Competițional
Perioada:21.03-28.03.2015Sibiu 7 4 – 4 meciuri oficiale
Perioada pregatitoare II – durata: 07.04-13.06.2015………………………………….
Etapa pregătitoare MZC 8- de bază
Perioada:07.04-13.06.2015Alba-Iulia 18 18 4
SOLICITĂRILE DE ANTRENAMENT
MEZOCICLULNumăr ore
de pregătire
sportivăDin care:
Număr ore
de pregătire
fizicăNumăr ore
de pregătire
tehnicăNumăr ore
de pregătire
tacticăIndicatori motrici care condiționează performanța
MZC -1 110 45 33 –
MZC -2 37 – 20 6
MZC -3 7 – 4 4
MZC -4 34 – 14 3
MZC -5 7 – 3 6
MZC -6 45 15 – –
MZC -7 33 – 5 8
MZC -8 9 – 4 6
MZC -9 20 11 – 10
MZC -10 44 – 6 5
MZC -11 8 – 3 7
67
PROBE DE CONTROL
-10×10 m alergare continuă
-săritură în lungime de pe loc
-dribling printre jaloane pe 25-30 m
-aruncarea mingii de handbal
-3×20 genuflexiuni
DATELE EFECTUĂRII CONTROLULUI MEDICAL
NR. CRT. DATA LOCUL
1. Septembrie 2014 Policlinica sportivă Alba Iulia
2. Martie 2015 Policlinica sportivă Alba Iulia
68
CAPITOLUL VI. RECOLTAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
6.1 Valori obținute în urma aplicării celor patru teste pentru agilitate – grupa experiment
Nr.
Crt.InițialeTestul ,,T”Testul în
,,Zig-Zag”Testul celor ,,3
conuri”Testul de agilitate
,,Illinois”
Testare
inițialăTestare
finalăTestare
inițialăTestare
finalăTestare
inițialăTestare
finalăTestare
inițialăTestare
finală
1. B.R. 38 31 44 35 47 40 46 36
2. D.A. 28 25 39 32 42 30 44 34
3. S.D. 27 23 40 30 38 29 42 30
4. C.A. 40 35 42 35 40 31 44 31
5. D.N. 33 28 39 32 37 27 38 27
6. M.P. 30 25 36 27 43 33 41 30
7. F.D. 42 35 40 35 40 28 39 29
8. N.P. 46 37 43 36 39 30 47 38
9. V .M 39 32 35 27 36 26 37 29
10. T.A. 35 26 33 25 44 32 41 33
6.1.1. Testul „T”-grupa experiment
Tabel 6.2. Analiza indicilor statistico-matematici pentru Testul „T”-grupa experiment
Evaluare MediaDif. Me –
diiMediana Minim MaximCoef. Va –
riațieWILCOXON
TESTMărime
efect
Z P
Inițială 35.80 -6.10 36.50 27 46 17.5 %
-2.878 0.002 0.47
Finală 29.70 -17.0% 29.50 23 37 16.7 %
Diminuarea erorilor la execuția acestui test este semnificativă statistic conform testului de
semnificație Wilcoxon, unde z = -2.878 și p = 0.002 < 0.05. Indicele de mărime a efectului (0.47)
arată o diferență medie între cele două testări. În graficele 6.1 și 6.2 sunt reprezentați timpii
individuali și mediile lor pentru cele două testări ale grupei experiment. Graficul 6.1 Testul „T”-
grupa experiment1
69
Graficul 6.1. Testul „T”-grupa experiment
Graficul 6.2. Valori medii testare inițială și finală – grupa experiment
6.1.2. Testul în „Zig-Zag”-grupa experiment
Tabel 6.3. Analiza indicilor statistico-matematici pentru Testul în „Zig-Zag”-grupa experiment
EvaluareMediaDif. Me-
diiMedianaMinimMaximCoef. Va-
riațieWILCOXON
TESTMărime
efect
ZP
Inițială39.10-7.7039.5033449.0%
-2.8620.0020.71
Finală31.40-19.7%32.00253612.6%
Diminuarea erorilor la execuția acestui test este semnificativă statistic conform testului de
semnificație Wilcoxon, unde z = -2.862 și p = 0.002 < 0.05. Indicele de mărime a efectului (0.71)
70
12345678910
38282740333042463935
3125233528253537322601020304050
Testare inițială
Testare finală
35,8
29,7
T estare inițialăT estare finală
arată o diferență mare spre foarte mare între cele două testări. . În graficele 6.3 și 6.4 sunt
reprezentați timpii individuali și mediile lor pentru cele două testări ale grupei experiment.
Graficul 6.3. Testul în „Zig-Zag”-grupa experiment
Graficul 6.4. Valori medii testare inițială și finală – grupa experiment
6.1.3. Testul celor „3 conuri”-grupa experiment
Tabel 6.4. Analiza indicilor statistico-matematici pentru Testul celor „3 conuri”-grupa
experiment
EvaluareMediaDif. Me-
diiMedianaMinimMaximCoef. Va-
riațieWILCOXON
TESTMărime
efect
ZP
Inițială40.60-10.0040.0036478.3%
-2.8200.0020.80
Finală30.60-24.6%30.00264012.9%
Diminuarea erorilor la execuția acestui test este semnificativă statistic conform testului de
semnificație Wilcoxon, unde z = -2.820 și p = 0.002 < 0.05. Indicele de mărime a efectului (0.80)
71
12345678910
44394042393640433533
3532303532273536272501020304050
Testare inițială
Testare finală
39,1
31,4
Testare inițialăTestare finală
arată o diferență mare spre foarte mare între cele două testări. În graficele 6.5 și 6.6 sunt
reprezentați timpii individuali și mediile lor pentru cele două testări ale grupei experiment.
Graficul 6.5. Testul celor „3 conuri”- grupa experiment
Graficul 6.6. Valori medii testare inițială și finală – grupa de experiment
6.1.4. Testul de agilitate „Illinois”-grupa experiment
Tabel 6.5. Analiza indicilor statistico-matematici pentru Testul „Illinois”-grupa experiment
EvaluareMediaDif. Me-
diiMedianaMinimMaximCoef. Va-
riațieWILCOXON
TESTMărime
efect
ZP
Inițială41.90-10.2041.5037477.9%
-2.8330.0020.83Finală31.70-24.3%30.50273810.9%
Diminuarea erorilor la execuția acestui test este semnificativă statistic conform testului de
semnificație Wilcoxon, unde z = -2.833 și p = 0.002 < 0.05. Indicele de mărime a efectului (0.83)
72
40,6
30,6
Testare inițialăTestare finală
12345678910
47423840374340393644
4030293127332830263201020304050
Testare inițială
Testare finală
arată o diferență mare spre foarte mare între cele două testări. În graficele 6.7 și 6.8 sunt
reprezentați timpii individuali și mediile lor pentru cele două testări ale grupei experiment.
Graficul 6.7. Testul de agilitate „Illinois”-grupa experiment
Graficul 6.8. Valori medii testare inițială și finală – grupa experiment
73
12345678910
46444244384139473741
3634303127302938293301020304050
Testare inițială
Testare finală
41,9
31,7
Testare inițialăTestare finală
6.2 Valori obținute în urma aplicării celor patru teste pentru agilitate -grupa control
Tabel 6
Nr.
Crt.InițialeTestul ,,T”Testul in ,,Zig-
Zag”Testul celor ,,3
conuri”Testul de
agilitate ,,Illinois”
Testare
inițialăTestare
finalăTestare
inițialăTestare
finalăTestare
inițialăTestare
finalăTestare
inițialăTestare
finală
1. M.N. 42 37 50 44 49 42 54 47
2. F.C. 47 42 48 41 52 43 51 45
3. B.N. 41 36 46 40 47 40 46 40
4. T.A. 49 41 48 42 49 41 49 44
5. B.C. 39 30 43 37 47 42 50 43
6. S.N. 44 37 52 43 51 46 44 39
7. L.D. 40 31 49 40 45 39 47 41
8. A.R. 42 35 47 39 42 36 44 38
9. D.M. 38 29 46 42 48 42 46 40
10. M.B. 39 33 44 38 44 39 49 44
6.2.1. Testul „T”-grupa control
Tabel 6.7 Analiza indicilor statistico-matematici pentru Testul „T”-grupa control
Evaluare MediaDif. Me –
diiMediana Minim MaximCoef. Va –
riațieWILCOXON
TESTMărime
efect
Z P
Inițială 42.10 -7.0 41.50 38 49 8.5%
-2.862 0.002 0.65
Finală 35.10 -16.6% 35.50 29 42 12.5%
Diminuarea erorilor la execuția acestui test este semnificativă statistic conform testului de
semnificație Wilcoxon, unde z = -2.862 și p = 0.002 < 0.05. Indicele de mărime a efectului (0.65)
arată o diferență mare spre foarte mare între cele două testări. În graficele 6.9 și 6.10 sunt
reprezentați timpii individuali și mediile lor pentru cele două testări ale grupei de control.
74
Graficul 6.9. Testul „T”-grupa de control
Graficul 6.10. Valori medii testare inițială și finală-grupa de control
6.2.2. Testul „Zig-Zag”-grupa control
Tabel 6.8. Analiza indicilor statistico-matematici pentru Testul „Zig-Zag”-grupa control
EvaluareMediaDif. Me-
diiMedianaMinimMaximCoef. Va-
riațieWILCOXON
TESTMărime
efect
ZP
Inițială47.30-6.7047.543525.7%
-2.8070.0020.80
Finală40.60-14.1%40.537445.4%
Diminuarea erorilor la execuția acestui test este semnificativă statistic conform testului de
semnificație Wilcoxon, unde z = -2.807 și p = 0.002 < 0.05. Indicele de mărime a efectului (0.80)
75
12345678910
42474149394440423839
3742364130373135293301020304050
Testare inițială
Testare finală
42,1
35,1
Testare inițialăTestare finală
arată o diferență mare spre foarte mare între cele două testări. În graficele 6.11 și 6.12 sunt
reprezentați timpii individuali și mediile lor pentru cele două testări ale grupei de control.
Graficul 6.11. Testul „Zig-Zag”-grupa control
Graficul 6.12. Valori medii testare inițială și finală-grupa de control
6.2.3. Testul celor „3 conuri”-grupa control
Tabel 6.9. Analiza indicilor statistico-matematici pentru Testul celor „3 conuri”-grupa control
EvaluareMediaDif. Me-
diiMedianaMinimMaximCoef. Va-
riațieWILCOXON
TESTMărime
efect
ZP
Inițială47.40-6.4047.5042526.5%
-2.8200.0020.73
Finală41.00-13.5%41.5036466.6%
Diminuarea erorilor la execuția acestui test este semnificativă statistic conform testului de
semnificație Wilcoxon, unde z = -2.820 și p = 0.002 < 0.05. Indicele de mărime a efectului (0.73)
76
12345678910
50484648435249474644
444140423743403942380102030405060
Testare inițială
Testare finală
47,3
40,6
Testare inițialăTestare finală
arată o diferență mare spre foarte mare între cele două testări. În graficele 6.13 și 6.14 sunt
reprezentați timpii individuali și mediile lor pentru cele două testări ale grupei de control.
Graficul 6.13. Testul celor „3 conuri”-grupa de control
Graficul 6.14. Valori medii testare inițială și finală-grupa de control
6.2.4. Testul de agilitate „Illinois”-grupa control
Tabel 6.10. Analiza indicilor statistico-matematici pentru Testul „Illinois”-grupa control
EvaluareMediaDif. Me-
diiMedianaMinimMaximCoef. Va-
riațieWILCOXON
TESTMărime
efect
ZP
Inițială48.00-5.9048.0044546.6%
-2.8620.0020.69
Finală42.10-12.2%42.0038476.9%
77
12345678910
49524749475145424844
424340414246393642390102030405060
Testare inițială
Testare finală
47,4
41
Testare inițialăTestare finală
Diminuarea erorilor la execuția acestui test este semnificativă statistic conform testului de
semnificație Wilcoxon, unde z = -2.862 și p = 0.002 < 0.05. Indicele de mărime a efectului (0.69)
arată o diferență mare spre foarte mare între cele două testări. . În graficele 6.15 și 6.16 sunt
reprezentați timpii individuali și mediile lor pentru cele două testări ale grupei de control.
Graficul 6.15. Testul de agilitate „Illinois”-grupa de control
Graficul 6.16. Valori medii testare inițială și finală-grupa de control
78
48
42,1
Testare inițialăTestare finală
12345678910
54514649504447444649
474540444339413840440102030405060
Testare inițială
Testare finală
CONTROL VS. EXPERIMENT
Testul „T”
Testul „T” a evidențiat o valoare medie a punctajului pentru erorile de execuție mai mică
la grupa de experiment cu 5.40 (15.3%) puncte. Mediile sunt egale cu 29.70 la grupa de
experiment respectiv cu 35.10 puncte la control. La ambele grupe dispersia datelor este
omogenă. (Tabel 6.11.)
Tabelul 6.11. Analiza statistică comparativă grupa experiment vs grupa de control pentru Testul
„T”
EvaluareMediaDif.
MediiMedianaMinimMaximCoef.
VariațieWILCOXON
TESTMărime
efect
ZP
Experiment29.70-5.4029.50234617.5%
-3.0300.0010.48
Control35.10-15.3%35.50294912.5%
Diferența este semnificativă statistic conform testului de semnificație Mann-Whitney,
pentru z = -3.030 și p = 0.001 < 0.05. Mărimea efectului (0.48) arată o diferență medie între cele
două testări finale. Mediile acestora corespunzătoare erorilor comise de subiecții celor două gru –
pe la evaluările finale sunt reprezentate în graficul 6.17.
Graficul 6.17 Valori medii Testul „T” grup experiment-grupa control
79
29,735,1
ExperimentControl
Testul în „Zig-Zag”
Testul în „Zig-Zag” a evidențiat o valoare medie a punctajului pentru erorile de execuție
mai mică la grupa de experiment cu 9.20 (22.6%) puncte. Mediile sunt egale cu 31.40 la grupa
de experiment respectiv cu 40.60 puncte la control. La ambele grupe dispersia datelor este omo –
genă. (Tabel 6.12.)
Tabel 6.12. Analiza statistică comparativă grupa experiment vs grupa de control pentru Testul în
„Zig-Zag”
EvaluareMediaDif.
MediiMedianaMinimMaximCoef.
VariațieWILCOXON
TESTMărime
efect
ZP
Experiment31.40-9,232.50254412.6%
-3.0350.0010.82Control40.60-22.6%40.5037525.7%
Diferența este semnificativă statistic conform testului de semnificație Mann-Whitney,
pentru z = -3.035 și p = 0.001 < 0.05. Mărimea efectului (0.82) arată o diferență mare spre foarte
între cele două testări finale. Mediile acestora corespunzătoare erorilor comise de subiecții celor
două grupe la evaluările finale sunt reprezentate în graficul 6.19.
Graficul 6.19. Valori medii Testul în „Zig-Zag” grupa experiment-grupa de control
80
31,440,6
ExperimentControl
Testul celor „3 conuri”
Testul în „Zig-Zag” a evidențiat o valoare medie a punctajului pentru erorile de execuție
mai mică la grupa de experiment cu 10.4 (25.3%) puncte. Mediile sunt egale cu 30.00 la grupa
de experiment respectiv cu 41.50 puncte la control. La ambele grupe dispersia datelor este omo –
genă. (Tabel 6.13.)
Tabel 6.13. Analiza statistică comparativă grupa experiment vs grupa de control pentru Testul
celor „3 conuri”
EvaluareMediaDif.
MediiMedianaMinimMaximCoef.
VariațieWILCOXON
TESTMărime
efect
ZP
Experiment30.60-10.430.00264712.9%
-2.9290.0010.84Control41.00-25.3%41.5036526.6%
Diferența este semnificativă statistic conform testului de semnificație Mann-Whitney,
pentru z = -2,929 și p = 0.001 < 0.05. Mărimea efectului (0.84) arată o diferență mare spre foarte
între cele două testări finale. Mediile acestora corespunzătoare erorilor comise de subiecții celor
două grupe la evaluările finale sunt reprezentate în graficul 6.20.
Graficul 6.20 Valori medii Testul celor „3 conuri” grupa experiment-grupa de control
81
30,641
ExperimentControl
Testul de agilitate „Illinois”
Testul de agilitate „Illinois” a evidențiat o valoare medie a punctajului pentru erorile de
execuție mai mică la grupa de experiment cu 10.4 (24.7%) puncte. Mediile sunt egale cu 30.50 la
grupa de experiment respectiv cu 42.00 puncte la control. La ambele grupe dispersia datelor este
omogenă. (Tabel 6.14.)
Tabel 6.14. Analiza statistică comparativă grupa experiment vs grupa de control pentru Testul de
agilitate „Illinois”
EvaluareMediaDif.
MediiMedianaMinimMaximCoef.
VariațieWILCOXON
TESTMărime
efect
ZP
Experiment31.70-10.430.50274710.9%
-3.0110.0010.85
Control42.10-24.7%42.0038546.9%
Diferența este semnificativă statistic conform testului de semnificație Mann-Whit –
ney, pentru z = -3.011 și p = 0.001 < 0.05. Mărimea efectului (0.85) arată o diferență mare spre
foarte între cele două testări finale. Mediile acestora corespunzătoare erorilor comise de subie –
cții celor două grupe la evaluările finale sunt reprezentate în graficul 6.21.
Graficul 21 Valori medii Testul de agilitate „Illinois” grupa experiment-grupa de control
82
31,742,1
ExperimentControl
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
În urma studierii literaturii de specialitate am constatat o abordare redusă a acestui aspect,
și mai ales la nivel național, din punctul de vedere al optimizării performanțelor în jocul de
handbal
Așadar putem concluziona că aplicarea mijloacelor pentru dezvoltarea agilității determină
îmbunătățirea indicilor specifici de coordonare neuro-musculară, echilibrului dinamic, precum și
creșterea eficienței în competiții.
Originalitatea teoretică a lucrării constă în faptul că pune în evidență o nouă orientare a
procesului de pregătire prin implementarea unui program cuprinzând mijloace specifice pentru
agilitate, care contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea capacităților psihomotrice în
comparație cu mijloacele specifice antrenamentului jocului de handbal.
În urma studiului efectuat, referitor la dezvoltarea capacităților coordinative putem
concluziona:
➢la toate testele se observă că subiecții supuși cercetării în cele două momente de
verificare planificate (inițială și finală) prezintă valori exprimate cifric mai mari la evaluarea
finală, desfășurată după aplicarea programului propus;
➢importanța aplicării mijloacelor propuse de noi la progresul realizat de grupa experiment
este demonstrată de rezultatele obținute la testul „T„ de către grupa de experiment comparativ cu
grupa de control.
➢rezultatele obținute la testul de alergare în „Zig-Zag” ne îndreptățesc să afirmăm că
progresele grupei experiment sunt superioare comparativ cu cele ale grupei control, datorită
influențelor variabilei introdusă de noi (mijloace specifice pentru agilitate) în cercetare;
➢Putem afirma că progresele grupei experiment la testul de agilitate Illinois pentru
evaluarea vitezei, agilității și controlului multidirecțional al corpului sunt superioare comparativ
cu cele ale grupei control, datorită influențelor variabilei introdusă de noi (mijloace specifice
pentru agilitate).
Rezultatele obținute ca urmare a prelucrării statistice a datelor înregistrate sunt
semnificative, fapt ce determină confirmarea ipotezei conform căreia aplicarea corectă și
oportună în cadrul lecțiilor de antrenament a unor mijloace specifice dezvoltării agilității
contribuie semnificativ la dezvoltarea calităților psihomotrice comparativ cu mijloacele specifice
jocului de handbal.
83
Se confirmă ipoteza 2 conform căreia utilizarea unor structuri în vederea dezvoltării
agilității, în cadrul antrenamentului sportiv la nivelul echipei reprezentative a școlii,
îmbunătățesc indicii unor capacități psihomotrice.
De asemenea imi permit să fac o serie de recomandări legate de aplicarea programului
propus în lucrarea de față:
➢programul să fie introdus pe tot parcursul unui macrociclu de pregătire;
➢să fie aplicat 20-30 minute, de minimum trei ori pe săptămână, la începutul
antrenamentului;
➢utilizarea mijloacelor încă de la vârstă timpurie;
➢adaptarea mijloacelor în funcție de vârstă și particularitățile individuale ale jucătoarelor;
➢aplicarea mijloacelor tuturor jucătorilor echipei, particularizate pentru fiecare post;
➢utilizarea mijloacelor conform principiului de la ușor la greu, de la simplu la complex;
➢aplicarea unei structuri de mijloace pe o perioadă de 4-6 săptămani, în funcție de feed
back-ul sportivelor;
➢să se încerce introducerea mijloacelor de dezvoltare a capacităților psihomotrice și
implicit a agilității în cadrul tuturor echipelor reprezentative ale școlii acest lucru realizându-se
printr-o colaborare strânsă cu profesorii coordonatori.
84
BIBLIOGRAFIE
1.Adamis,G.R.,Berzonsky,M.D.
(2009),“Psihologiaadolescenței.ManualulBlackwell” ,Iași,Ed.Polirom
2.Albu, A. Albu, T. L. Vlad, I. Iacob , (2006), Psihomotricitatea, Institutul European, Iași.
3. Albu, C., Albu, A., (1999), Psihomotricitatea la vârsta de creștere și dezvoltare , Ed.
Spiru Haret, Iași,
4. Alexe, N., (1993) Antrenamentul sportiv modern , Edit. EDITIS, București
5.Balint,E., (2006) Bazele teoretico-metodice ale antrenamentului în jocul de handbal, Ed.
Universității Transilvania din Brașov
6. Barabas N. (1995).Jocuri de mișcare și pregătire pentru jocul de handball . Cluj-
Napoca: FEFS.
7. Bastiturea E., Sârbu D., Stan Z. (2001)- Handbal pas cu pas , Editura Evrika, Brăila,
8.Claparide, E.D. citat de Epuran, M., (1976), Psihologia Educației fizice , Editura Sport-
Turism, p. 41;
9.Colibaba, E.D., Bota, I. (1998), Jocuri sportive. Teorie și metodică, Editura Aldin, p. 99;
10.Colibaba, E.D., Mihăilă, I., (2004), Regândirea și reactualizarea conceptului de
antrenament individual în pregătirea echipelor de jocuri sportive colective, Vol. Sesiunii
Internaționale, Cominicări Științifice , Galați;
11. Costea, L. M.,(2016), Utilizarea structurilor proprioceptive pentru optimizarea pregătirii
jucătoarelor de handbal-teză de doctorat, Cluj-Napoca
12.Cârstea, GH., (2000), Teoria și Metodica Educației Fizice și Sportului , Edit. AN-DA,
București.
13.Cârstea, GH. (1993) Teoria și metodica educației fizice și sportului , Editura Universul,
București.
14.Cârstea, Gheorghe (1997) – Educația fizică – teorie și metodică , A.N.E.F.S,Bucuresti
15.Cercel P. (1975) Calitățile motrice în handbal – Editura Sport Turism, București
16.Cercel.P, (1993), Curs de handbal, Ediția a III-a, Editura Universității Al.I.Cuza,Iasi
17.Cerghit I., (2006), Metode de invatamant , Ed. Polirom, Iasi.
85
18.Colibaba-Evulet, D., Bota, L, (1998), Jocuri sportive, teorie și metodică , Edit. Aldin,
București.
19. Damian R. (2015), Intervenții moderne în antrenamentul sportiv pentru educarea
psihomotricității la handbalistele junioare III (12-14 ani)-teză de doctorat
20. D Busch, J. Schorer, J. Pabist, Bstrauss, K.-D. Petersen,J. P.Fander,
P.Sichelschmidt-Evaluation of the talent identification programme of the German handball
federation -2 nd EHF Scientific Conference 2013 Scientific and practical approaches, 22-23
November,Vienna, Austria
21.Dragnea, A. (1990) Teoria antrenamentului sportiv , București.
22.Dragnea, A., (1996) – Antrenamentul sportiv , Ed. Didactică și Pedagogică, București
23.Dragnea, A., Bota A., (1999), Teoria activităților motrice , Edit. Didactică și Pedagogică,
R.A, București.
24.Epuran, M., (1976), Psihologia educației fizice , Editura Sport – Turism, București, p.
31;
25.Epuran, M., (1984), Reglarea psihică, Institutul de Educație fizică și sport, București, p.
121
26.Epuran, M., (2005), Metodologia cercetării activităților corporale, Editura FEST,
București, p. 131; 246; 379;
27.Epuran, M., Stănescu, M., (2010), Învățarea motrică: aplicații în activitățile corporale ,
Discobolul, București, p. 206
28.Epuran, M., Holdevici, I., Toniță, I – Psihologia sportului de performanță. Teorie și
practică, Editura FEST, București, 2001
29.Epuran, M., Holdevici, I. (1980). Compendiu de psihologie pentru antrenori . Edit.
Sport-Turism, București
30.Epuran, M., Holdevici, I. (1980). Compendiu de psihologie pentru antrenori . Edit.
Sport-Turism, București
31.Epuran, M.,( 1990), Modelarea conduitei sportive . Ed. Sport-Turism, București,
32.Epuran, M., (1994), Modelarea pregătirii psihologice în sport , Edit. A.N.E.F.S,
București.
33.Epuran, M, (2002), Motricitate și psihism, psihomotricitatea , Oradea, Facultatea de
Educație Fizică și Sport
86
34.Epuran, M. (2005). Metodologia cercetării activităților corporale . București: Editura
RENNAISANCE
35.Epuran, M., (2005) – Metodologia cercetării activităților corporale , editia a2-a, Ed.
FEST, București
36.Epuran, M. (2013) Motricitate și psihism în activitățile corporale, prolegomene la o
metateorie a activităților corporale ,vol.II,Ed.FEST Bucuresti.
37.Faur, M., Aftimiuc, O ., (2002), Probleme actuale privind dezvoltarea capacității
coordinative la studenții facultății de educație fizică-anul I, Analele UVT-Seria EFS , 4, pp. 93-97;
38.Grosu, E, P, (2002), Psihomotricitate și gimnastica educativă , (vol I), Ed. G.M.I., Cluj-
Napoca.
39.Monea, G, Monea, D ., (2010), Selecția și orientarea în sportul de performanță
40.Munteanu, A., (2003), Psihologia copilului și adolescentului , Editura Augusta,
Timișoara, p. 94;
41.Munteanu, A., (2003), Psihologia copilului și adolescentului , Editura Augusta,
Timișoara p. 234; 238; 242; 243; 245; 248; 246-251;
42.Massenz, M. Simonetta, E (2002) – La valutazione psicomotria , Ed. Franco Angeli,
Milano.
43.Massuc¸ I.Fragoso -A multidisciplinary approach of success in team-handball, in Apunts
Med Esport,2013;48(180):143–151
44.Negulescu, I., (1998), Handbal-Argument pentru un debut timpuriu – Editura
Universitas, București,
45.Negulescu C. Ioan, ( 2000), Handbal Tehnica jocului , Editura ANEFS, București,
46.Nicu A., (1993), Antrenamentul sportiv modern , Ed. Editis, Bucuresti.
47.Nicu,A. (coordonator).
(2002).EnciclopediaEducațieiFiziceșiSportului .Edit.Aramis,București,
48.Reiman, M., P., Manske, R.C., (2009), Functional testing în human performance ,
Human Kinetics, pp. 115-116; 160; 192; 196; 199, 201;
49.Simion, G., Stănescu,G., Mihăilă, I ., (2011), Antrenament sportiv concept sistematic ,
Editura Ovidius universityPress, Constanța, p. 19, 20, 50;
50.Simion, G., (2003), Psihologia vârstelor , Editura Fundației României de Mâine, Bucu –
rești p. 191; 192; 193; 238;
87
51.Stillman, B.C., (2002), Making Sense of proprioception: The meaning of proprioception,
kinaesthesia and related terms, Physioterapy, 88(11), pp. 667-676;
52.Teodorescu, L.,(1975), Probleme de teorie și metodică în jocurile sportive , Editura
Sport-Turism, București, p. 175;
53.Teodorescu, L.,(1975), Probleme de teorie și metodică în jocurile sportive , Editura
Sport-Turism, București, p. 175;
54.Teodorescu, S., (2009), Periodizarea și planificarea în sportul de performanță , Editura
Alpha MDN, Buzău, p. 25;
55.Teodorescu, S., (2009), Antrenament și competiție , Editura Alpha MDN, Buzău, p.16, 25,
28, 47, 77, 89, 92;
56.Tudor, V . (1999), Capacitățile condiționale, coordinative și intermediare-componente ale
capacității motrice , Editura RAI, Bcurești, p. 121; 124; 125;
57.Turcu, F., (2004), Curs de psihologie școlară , București, p. 19; 22;
58. Zlate M., (2007), Introducere in psihologie , Ed. Pilirom. Iasi
BIBLIOGRAFIE WEB
1.http://www.referatele.com/psihologie/Definirea-psihomotricitatii356.php
2.https://viatacuautism.wordpress.com/2016/09/30/psihomotricitatea-ce-reprezinta-ea-si-ce-rol-
joaca-in-dezvoltarea-copilului/
3.http://www.topendsports.com/testing/tests/t-test.htm
4.http://www.police.nsw.gov.au/recruitment/fitness/physical_capacity_testing/illinois_agility_te s
t
5.https://viataonlinenelinistita.wordpress.com/sporturi/fotbal/agilitatea-%E2%80%93-
componenta-de-baza-a-psihomotricitatii/
88
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: SPECIALIZAREA EDUCAȚIE FIZICĂ SI SPORT FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC PROF. DR. COSTEA LIANA MARIA ABSOLVENT BUIA… [600330] (ID: 600330)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.