SPECIALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI ALBA IULIA 2018 LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: NUMELE PROFESORULUI… [625436]

MINISTERUL EDUCA ȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
SPECIALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI
ALBA IULIA
2018

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
NUMELE PROFESORULUI

ABSOLVENT: [anonimizat] „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
SPECIALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI
ALBA IULIA
2018

TITLUL LUCRARII VIETII

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
NUMELE PROFESORULUI

ABSOLVENT: [anonimizat]

3 CUPRINS

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 4
1.1. Motivarea alegerii temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 4
1.2. Gradul de actualitate al temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 5

4 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE

1.1. Motivarea alegerii temei

Tema lucrării de licență ”Dezvoltarea îndemânării prin mijloace fotbalistice la copiii de
13-14 ani din ciclul gimnazial” este rezultatul curiozității mele în ceea ce privește progresul
subiecților. Activând în domeniul sportului, mai exact fotbalul, acest lucru m -a determinat să
înțeleg faptul că îndemânarea joacă un rol foarte important în această disciplină și nu numai.
Îndemânarea stă la baza oricărei acțiuni motrice și cu cât gradul de îndemânare este mai
dezvoltat la individ cu atât o acțiune motrică îi va fi mai ușoară de executat.
O problemă foarte mare cu care se confruntă copiii din ziua de azi este lipsa practicării
unui sport, fie de performanță, fie la orele de educație fizică. Datorită avansării noilor tehnologii,
copiii preferă statul pe telefon și tablete iar acest fapt duce la lipsa de mișcare. Există o serie de
factori care au consecințe la nivelul orelor de educație fizică printre care enumerăm:
– Neimplicarea elevilor la orele de educație fizică;
– Lipsa motivației la efort;
– Creșterea sedentarismului;
– Numărul mic de ore acordat activiăților fizice și ludice atât la nivel de școală cât
și în timpul liber, în favoarea petrecerii timpului pe calculator, telefon, tabletă;1
– Lipsa spațiilor de joacă.
Toate aceste lucruri frânează dezvoltarea fizică și psihică a elevilor. Mișcarea zilnică este
foarte imp ortantă în procesul de creștere a copiiilor, și poate fi aplicată prin diferite jocuri de
atenție pentru a relaxa și oxigena corpul uman, de aici ”Mens sana in corpore sano”.
Problemele enumerate mai sus m -au determinat să îmi aleg această temă, deoarece
îndemânarea stă la baza oricărei acțiuni motrice.
Dezvoltarea îndemânării se va face etapizat începând cu exerciții simple, ridicând ușor
gradul de dificultate spre ”complex” în funcție de progresul subiecților.
Datorită aparițiilor noilor exerciții sub fo rmă de jocuri și din dorința de documentare am
decis să fac cât mai atractivă și cât mai plăcută această meserie pe care sper că o voi practica cu
succes, aceea de profesor de educație fizică și sport.

1 L. Maria Costea – Metodica predării jocului de handbal în școală, Ministerul Educației Naționale Universitatea ”1
Decembrie 1918”, Alba Iulia 2017, p. 9

5 1.2. Gradul de actualitate a l temei

Calitățile motrice fac parte din viața omului și au caracter nativ, iar dezvoltarea lor diferă
în funcție de ramura sportivă , selectată de un anumit subiect pe parcursul vieții. Formarea
deprinderilor motrice se va face etapizat de la un individ la altul, în funcție de procesul de
creștere, de condițiile de viață, de mediul în care trăiește, etc.
Stabilirea obiectivelor de dezv oltare a calităților și a deprinderilor motrice diferă de la un
individ la altul, deoarece la unii indivizi procesul de dezvoltare se manifestă mai rapid, iar la alții
acest proces întârzie să apară. De exemplu, într -o clasă, la ora de educație fizică este foarte puțin
probabil ca toți subiecții să înțeleagă un procedeu ce trebuie executat, iar după ce au înțeles, la
fel de probabil este să își dezvolte deprinderile motrice ale procedeului respectiv. De aceea
exercițiile de învățare trebuie alese cu grijă p entru a preveni eventualele accidentări și pentru a
nu grăbi procesul de formar e.
Îndemânarea este o calitate motrică la fel ca și viteza, rezistența, forța, mobilitatea și
suplețea. Îndemânarea este o calitate complexă, întâlnită în toate disciplinele sp ortive și poate fi
îmbunătățită prin diferite mijloace de execriții și repetări. Ea este prezentă în toate actele și
acțiunile motrice.
La baza îndemânării stă coordonarea. Ea se interferează și cu celelalte calități.
Coordonarea es te mișcarea simultană a segmente lor corpului. Cu ea ne întâlnim și în viața de zi
cu zi, iar un exemplu foarte simplu este chiar mersul propriu -zis.

6 CAPITOLUL II. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1. Aspecte generale ale îndemânării

Îndemânarea este o calitate motrică cu care ne întâlnim de cele mai multe ori chiar și în
viața de zi cu zi. De exemplu, la volanul unei mașini putem vorbi de îndemânarea de a conduce,
sau în timpul mersului, îndemânarea de a merge. Fără îndemânare, fără c oordonare și fără
mobilitate nu putem spune ca există un act motric. Toate aceste trei calități stau la baza efectuării
unei acțiuni sau activități motrice.

2.1.2 . Definiții

1. Îndemânarea este capacitatea de a efectua corect anumite mișcări într -o unitate de timp
adaptată unor situații. Ea se obține treptat în procesul de învățare prin antrenarea și executarea
unor acțiuni simple și cunoscute.
2. Și cu alte cuvinte putem spune că îndemânarea este capacitatea organismului de a
însuși repede noile mișcări și de a reconstitui activitatea motoare, rezultând din necesitățile brusc
apărute la situația schimbată.
3. Ușurința de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a une i înclinații;
iscusință, abilitate, pricepere, dibăcie. – V. îndemna.2
4. Înlesnire de a se folosi de ceva.3
5.Abilitate, ușurință în mînuirea lucrurilor.4

2.1.3 . Facto rii determinanți ai îndemânării

Factorii îndemânării pot fi de natură biologică, motrică și psihică.
Factorii biologici:
 Alternarea rapidă a proceselor de excitație și inhibiție pe scoarța cerebrală;
 Viteza de transmitere a impulsurilor nervoase;
 Funcția analizatorilor vizuali, tactili, auditivi, chinestezici etc;
 Inervația, contracția și relaxarea musculaturii;
 Nivelul musculaturii organsimului.

2 Dicționarul explicative al limbii române (ediția a II -a revăzută și adăugită) 2009.
3 Dicționarul universal al limbii române, ediția a VI -a, 1929.
4 Dicționarul limbii românești, 1939.

7 Factorii motrici:
 Nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice;
 Stăpânirea deprinderilor motrice ale subiectului.
Factori psihici:
 Antic iparea mișcărilor și utilizarea procedeelor cunoscute;
 Captarea informației și analiza situației în care este suspus subiectul;
 Anticiparea condițiilor în care se desfășoară acțiunea;
 Analizarea mișcărilor noi ce urmează a fi învățate;
 Gândirea rapidă a pr ocedeelor ce trebuie executate.

2.1.3. Clasificarea îndemânării

Îndemânarea se împarte în două categorii:
 Generală;
 Specială.
Îndemânarea generală stă la baza celei speciale. Un fotbalist poate fi clasificat
îndemânatic din punct de vedere special atunci când reușește cea mai bună rezolvare a unei
situații concrete din mai multe posibile.
De exemplu, tehnica săriturii în înălțim e în gimnastică este aceeași din punct de vedere
tehnic, însă săritura în înălțime în jocul de fotbal diferă din punct de vedere al condițiilor de
deplasare, de mișcare, de lovire a mingii în unele situații etc.

Îndemânare generală  Îndemânare specială

Îndemânarea este întâlnită frecvent în jocurile sportive și gimnastică, iar gradul de
dificultate al acesteia diferă în funcție de materialele sportive folosite, partenerii/coechipierii,
adversarii, sau ramurile sportive. Ea diferă și poate fi:
a) Generală ( capacitatea de a crea acțiuni motrice);
b) Specifică ramruilor și probelor sportive;
c) În regim de viteză, rezistență, forță sau a altor calități;

a) Generală:
Îndemânarea generală se referă capacitatea unui individ de a realiza anumite acțiuni
oarecare din vi ața cotidiană.
O întâlnim în:

8 – Deprinderi motrice utilitare;
– Deprinderi motrice specifice;
– Deprinderi motrice de bază.

b) Specifică:
Îndemânarea specifică are în compoziție mișcări complexe și combinate unor ramuri de
sport. De exemplu, un subiect care își alege să practice jocul de fotbal trebuie să se supună
acțiunilor, procedeelor tehnico -tactice și regulile disciplinei sportive. Îndemânarea specifică are
foarte multe aspecte în vederea dezvoltării calităților motrice. De aceea, individul care practică o
disciplină sportivă trebuie să cunoască atât teoretic cât și tehnico -tactic elemente și procedee
pentru a atinge scopul urmărit.

c) În regimul altor calități:
Prin parcurgerea unor exerciții mai complexe și combinate, îndemânarea poate avea un
efect dub lu asupra subiectului care execută. De exemplu, dezvoltarea tehnicii în regim de viteză
poate avea efect dublu. În primul rând îndemânarea acționează asupra tehnicii, fapt ce o poate
dezvolta, iar în al doilea îndemânarea acționează și asupra vitezei de ex ecuție a tehnicii.
Exercițiile de acest gen care să cuprindă dezvoltarea a două sau mai multe deprinderi se
recomandă să se facă sub formă de concurs sau sub formă de circuit, cu reguli bine stabilite. Este
important ca înainte de a pune în practică anumit e exerciții și jocuri să avem obiectvie clare și
precise pentru mai multe mijloace. Printre obiective putem aminti:
 Dezvoltarea îndemânării în regim de forță;
 Dezvoltarea îndemânării în regim de rezistență;
 Dezvoltarea îndemânării în regim de rezistență;

Un aspect important este acela de se aplica trasee ce includ elemente și obstacole pentru
formarea și dezvoltarea corectă a calităților motrice.

2.1.4. Componentele îndemânării
a) Amplitudine;
b) Bilateralitatea;
c) Coordonarea;
d) Echilibrul;
e) Orientarea în timp și spațiu;
f) Precizia.

9 a) Amplitudinea:
Amplitudinea este efectul mărimii unei acțiuni motrice din punct de vedere al calității,
cantității dar și intensității.
b) Bilateralitatea:
Bilateralitatea este tot o componentă a îndemânării și se referă la îndemânarea
segmentelor corporale. Este foarte important ca în orice domeniu, fiecare mișcare executată cu
partea corpului mai îndemânatică sau mai puțin îndemânatică să ducă la rezultatul dorit. De
exemplu, în fotbal, un dreptaci care conduce balonul cu piciorul stâ ng trebuie să poată efectua
mișcări la fel de realizabile precum piciorul îndemânatic.
c) Coordonarea:
Coordonarea este un aspect important al îndemânării deoarece cu ajutorul acesteia,
individul care are o bună capacitate coordonare se va adapta foarte ra pid la noile mișcări
specifice activităților. Mișcările de coordonare sunt mișcări voluntare și ajută la adaptarea rapidă
a condițiilor cu un grad mare de dificultate.
În tabelul de mai jos, N. Matveev, 1980, citat de D., Harre, 1987, modificat de A.,
Drag nea și S., Mate -Teodorescu, în 2002 ne explică procedeele metodice dar și exerciții pentru
coordonare.

Nr.crt. Procedeul metodic Exerciții
1 Folosirea unor poziții de
plecare neobișnuite pentru
efectuarea exercițiilor – săritura în lungime, stând cu spatele în direcția
efectuării acesteia;
– start cu spetele la direcția de alergare din poziții
variate (ghemuit, culcat).
2 Efectuarea exercițiilor cu
segmentul neîndemânatic (braț,
picior) – aruncarea obiectelor (mingi, disc, greutate) cu
mâna opusă celei p referate;
– box cu gardă inversă;
– efectuarea exercițiilor de gimnastică ân
oglindă, sau invers comenzii.
3 Schimbarea temporală a
sistemului de execuție – alergări în tempo variat și cu variante de
alergare;
– desfășurarea acțiunilor de atac sau a altor
structuri de joc în tempo variat sau cu accelerarea
treptată până la faza de finalizare.
4 Limitarea spațiului în care se
efectuează exercițiul – structuri de joc, jocuri pregătitoare și dinamice
pe terenuri reduse.

10 5 Efectuarea procedeelor tehnice
și a înlănțuirilor acestora cu
restricții – exerciții și jocuri fără dribling sau cu un singur
dribling;
– exerciții pentru corectarea tehnicii.
6 Schimbarea procedeelor de
execuție – sărituri în înălțime prin diverse procedee;
– aruncări diferite la poartă sau coș.
7 Efectuarea exercițiilor prin
creșterea complexității acestora – efectuarea unor mișcări suplimentare la
săriturile din gimnastică, înainte de aterizare;
– lovirea mingii cu racheta de tenis din diferite
poziții.
8 Folosirea unor adversari diferiți
ca valoa re și nivel de pregătire – jocuri cu echipe mai slabe sau mai puternice;
– utilizarea unor planuri și acțiuni tactice diferite.
9 Efectuarea exercițiilor în
condiții variate de mediu, cu
materiale diferite și la aparate,
instalații și simulatoare – canotaj pe apă cu valuri;
– lucru la aparate de gimnastică diferite;
– slalom (schi) pe teren denivelat;
– tenis pe diferite suprafețe;
– lucru la trenajoare.

Tabelul 2.1. Procedeele coordonării
(N. Matveev, 1980, citat de D., Harre, 1987, modificat de A., Dragnea și S., Mate -Teodorescu).

d) Echilibrul:
Menținerea echilibrului joacă un rol important în efectuarea activităților motrice.
Echilibrul se poate pierde atunci când efectuăm o mișcare foarte rapidă. Datorită pozițiilor
schimbate foarte rapid, centrul de greutate al corpului se modifică, iar acest lucru îngreunează
practicarea unor exerciții. Putem spune că reflexele au și ele un rol de a păstra echilibrul corpului
la anumiți factori de schimbare a mediului. Mai exact, putem spune că echilibrul realizează o
poziție stabilă a corpului.
e) Orientarea în timp și spațiu:
Orientarea în spațiu și timp este un factor care presupune adaptarea rapidă și eficientă a
condițiilor de desfășurare a diferitelor activități.
R. Manno, 1996, pag. 141 spune că „se pot distinge două fo rme fundamentale de
orientare: în raport cu obiectele în mișcare, în condiții relativ statice și cea de -a doua orientarea
corpului în raport cu punctele de referință fixe sau mobile”.
f) Precizia:
Precizia este rezultatul unei acțiuni motrice. În fotbal, de exemplu precizia se referă la
transmiterea intenționată a mingii în punctul necesar.

11 Weinek a prezentat o schemă a îndemânării ce se împarte în mai multe ramuri, pentru o
înțelegere mai ușoară.

Figura 2.1. Componentele îndemânării. (după Weinek, 1980)

2.1.3 . Metode și mijloace de dezvolta re a îndemânării

Fiind o calitate complexă și întâlnită în toate exercițiile și procedeele, îndemânarea nu are
metode de dezvoltaree proprii. Orice exercițiu și procedeu ce trebuie efectuat este executat
printr-un anumit grad de îndemânare. Îndemânarea este rezultatul calitativ al unui procedeu. Prin
îndemânare ne putem da seama dacă un exercițiu este efectuat corect sau nu. De exemplu, doi
indivizi ”X” și ”Y” au de executat individual șutarea min gii la poartă. Jucătorul ”X” expediază
mingea în plasa porții , în timp ce jucătorul ”Y” trimite mingea peste poartă. Diferența dintre cei
doi în acel moment o va face automat , îndemânarea. Așadar, în momentul respectiv, jucătorul
”X” este mai îndemânatic d ecât jucătorul ”Y”.
În multe momente, îndemânarea la diferite persoane își arată neputința, însă pentru a o
dezvolta se folosesc mai întâi ușoare exerciții de control.
De multe ori, când îndemânarea atinge cote maxime, ea arată limita organismului de a se
adapta la acțiunea motrică dată.

12 Exercițiile folosite pentru educarea îndemânării se recomandă a fi efectuate de la gradul
„simplu” la gradul „complex” cu diferite obiecte sau fără.
„Traseele” ce pot duce la educarea îndemânării sunt chiar jocurile și într ecerile sportive,
cum ar fi: fotbalul, voleiul, baschetul, handbalul, atletismul, ciclismul, gimnastic etc.
Combinațiile de exerciții pot ridica nivelul de îndemânare prin simplul fapt de a participa
în mod regulat la aceste activități.
De la an la an apar noi specialiști în domeniile sportive cu diferite metode de lucru, fapt
ce duce la o complicitate a exercițiilor și la mărirea gradului de îndemânare.
Eficiența joacă și ea un rol important la acest capitol, deoarece pe langă faptul că
exercițiile trebui e să fie bine selectate, ele trebuie parcurse și corect.
Pe lângă alte calități motrice, cum ar fi forța și viteza ce se pot măsura în unități absolute,
gradul de apreciere a îndemânării este subiectiv.
Pe o persoană, o putem caracteriza ca fiind îndemânatică atunci când reușește să găsească
într-o situație delicată o rezolvare bună făcută printr -o mișcare în cel mai exact mod dar totodată
eficientă și economă.
Evident că dacă am cere unui jucător profesionist de handbal să execute driblingul print re
jaloane cu mingea de fotbal la picior, probabil rezultatele nu vor fi pe măsură.
Îndemânarea o putem dezvolta prin exersarea unor exerciții. Repetând de mai multe ori
un procedeu, gradul de îndemânare se ridică treptat. Exercițiile de învățare și consol idare ale
unui procedeu dintr -o ramură sportivă trebuie aplicate de la nivelul ”ușor” la nivelul ”greu” și de
la ”simplu” la ”complex”. Treptat, prin progresiile unor exerciții, gradul de dificultate crește,
exercițiile devin ușor complicate, iar din punct de vedere al coordonării și îndemânării, mișcările
vor fi mult mai complexe.
O întâmplare interesantă este în lucrarea lui Ozolin – ”Secretul forței și al rezistenței”.
Întâmplarea se petrece într -un muzeu, unde un grup de turiști priveau picturile de pe un
perete. Câțiva turiști erau în mijlocul sălii cu spatele la o statuie așezată în centrul muzeului. Din
neatenție, un turist a gesticulat, și ridicând cotul a dezechilibrat statuia și a căzut. Când valorosul
obiect mai avea câțiva centimetri până la imp actul cu solul, un alt turist s -a repezit asupra
acesteia și dintr -o mișcare foarte rapidă a prins obiectul și a evitat distrugerea acestuia. În emoția
celor care au luat parte la această întâmplare, ”salvatorul” a reușit cu foarte mult calm să
remedieze s ituația. Spre surprinderea celorlalți, salvatorul era chiar un campion de box ale acelor
vremuri Konstantin Gradolopolov. Luptătorul privea și el picturile muzeului și obișnuit din ring
a reușit să reacționeze foarte rapid la salvarea obiectului fără ca ni meni din jur să poată interveni.
Comanda foarte rapidă a creierului de la sesizare la gest era un lucru ce puțini oameni reușeau să

13 îl facă. Explicația era una foarte logică, și anume reflexele antrenate foarte rapid ale unui
luptător, pentru a nu ezita ni ci o secundă.
Ne putem raporta și la un alt caz cum ar fi la portarii de handbal/fotbal, unde gradul de
îndemânare este diferit datorită rolului din teren. Rolul portarului este acela de a evita golurile
prin diferite procedee, cum ar fi deplasarea în poa rtă, prinderea mingilor, respingerea mingilor,
plonjonul și mișcărilor înșelătoare. La baza pregătirii specifice portarilor stă îndemânarea.
Mobilitatea portarilor trebuie să fie foarte bine dezvoltată, echilibrul trebuie să fie unul stabil și
constant pe toată durata partidei, coordonarea brațelor și a membrelor inferioare sunt foarte
importante atât pentru respinngerea mingilor, cât și pentru repunerea acestora, iar orientarea
spațio -temproală ajută la poziția acestuia în poartă.
Cu toate acestea, îndemâ narea o întâlnim în toate mișcările și procedeele manifestându -se
prin diferite gesturi și acțiuni.
Dezvoltarea îmdemânării se poate face în orice loc și orice moment prin diferite exerciții
adaptate la anumiți factori: fizici, climatici și spațio -temproal i.
În dezvoltarea îndemânării pot interveni anumite elemente ce pot schimba:
 Poziția corpului;
 Tematica exercițiului;
 Legarea exercțiilor de tip circuit;
 Adăugarea obstacolelor sau obiectelor;
 Adversitatea;
 Efectuarea unor exerciții.

Figura 2.2. Ramurile îndemânării

14 Pe plan sportiv, îndemânarea o putem dezvolta încă de la vârsta de 5 -6 ani, folosind
diferite exerciții și jocuri. În fotbal, pentru a crea o bună dispoziție și a face cât mai atractivă
ședința de pregătire se folosesc o multitudine de jocuri, prin care su nt introduse diferite teme
pentru a dobândi cunoștințe tehnice. E foarte important, ca la orice vârstă subiecții să înțeleagă și
să perceapă situațiile date la car sunt supuși. Jocurile cu temă ajută foarte mult la colaborare,
spirit de echipă, dezvoltarea spațio -temporală, tehnică și nu în ultimul rând creșerea îndemânării.

2.2. Jocul de fotbal – scurt istoric

Fotbalul este un joc sportiv colectiv între două echipe jucat cu o minge, având formă
sferică. Fotbalul s -a jucat încă din cele mai vechi timpuri , iar dezvoltarea lui continuă până în
zilele noastre.
Jocul de fotbal este unul din sporturile cu cea mai mare răspândire dintre jocurile cu
mingea, fiind prezent încă din epoca preistorică la majoritatea popoarelor ce aveau o cultură
dezvoltată, cum ar fi: incașii, chinezii, grecii, romanii, japonezii egiptenii etc.5
O legendă chinezească povestește cu mii de ani înainte de Hristos faptul că exista un
anumit sport, asemănător fotbalului numit ”tsu -chu”, jucat cu o minge facută din blănuri. O cârpă
era prinsă între doi stâlpi având o gaura cu diametrul de 25 -35 de cm. Echipa câștigătoare era
aceea ce reușea să introducă mingea de mai multe ori prin acea gaură.
Un alt sport asemănător era în Grecia antică. Grecii spun că în ziua a 5 -a a Jocurilor
Olimpice avea să fie desfășurată o probă pentru copii jucat cu o minge. Jocul respictiv era
denumit de greci ”episkiros”.
Romanii, au avut și ei un sport familiarizat fotbalului numit ”harpastum”. Odată cu
cucerirea unor teritorii, avea ca acest sport să fie intro dus și în țările precum Grecia, Spania,
Franța etc.
Acest sport era unul foarte violent, și se întindea pe o suprafață nelimitată. Era un sport
de luptă între două tabere, iar de remarcat era faptul că soldații purtau o încălțăminte numită
”calceus”. De la ”calceus” vine denumirea jocului de fotbal ”calcio”.
În Italia, ”calcio” se juca cu o minge umflată cu aer. Aceasta putea fi jucată și cu mâna,
fiind un sport ce se asemăna cu rugby -ul din zilele noastre.
Practic, de -a lungul timpului fotbalul s -a extins apărând noi reguli, unele fiind foarte
dure, în ceea ce privea desfășurarea jocului.
O întâmplare foarte ciudată avea să fie pe la sfârșitul anului 1823 în curtea unui colegiu
din Marea Britanie . Un elev din orașul Rugby (Anglia) petrecea timpul cu prietenii, jucându -se

5 C. Belizna – Fotbal curs, Ministerul Educației Naționale Universitatea ”1 Decembrie 1918”, Alba Iulia 2017, p. 7

15 cu mingea. El, fiind în posesia mingii, acesta a luat mingea în mâini și a fugit cu ea. Prin
comportarea ciudată a elevului în acel moment și prin decizia luată a făcut ca separarea celor
două discipline a fotbalului cu rugby -ul să fie una definitivă.
După acest caz, povestea elevului a fost expusă în fața școlii din orașul Rugby.
A urmat o dezvoltare foarte rapidă a fotbalului în anul 1863 când s -a înființ at ”The FA”
(The Football Association ), mai exact federația engleză de fotbal.
La scurt timp după aceasta, și celelalte țări din Regatul Unit aveau să își înfințeze
propriile federații.
În anul 1886, toate federațiile de fotbal ale Regatului Unit au stabilit regulile oficiale ale
jocului de fotbal la înâlnirea de la Manchester. Așadar în anul 1886 au luat naștere regulile
oficiale ale jocului stabilite și astăzi de ”IFAB” (International Football Association Board).
Prima echipă de fotbal înființată a fost Sheffield F.C. în anul 185 7. Clubul este încă în
activitate și evoluează în ligile inferioare din Anglia. La trei ani după naștere avea să se înfințeze
al doilea club de fotbal din Anglia. De remarcat era faptul că în primii trei ani de la existență,
jucătorii de la Sheffield F.C. jucau meciuri între ei, deoarece nu existau alte cluburi.
Cel de -al doilea club înființat a fost Hallam F.C. în anul 1860. De la momentul înființării
Hallam F.C. a disputat doar meciuri contra celor de la Sheffield F.C. Așadar, putem spune că cel
mai vechi derby din istoria fotbalului este meciul dintre Sheffield F.C. contra celor de la Hallam
F.C.
La data de 21 mai 1904 Robert Guerin a dat naștere unei noi asociații de fotbal, și anume
F.I.F.A. (Federation International e de Futbol Association ), fiind primul președinte al acestei
asociații. Următorii președinți care aveau să conducă această asociație au fost Daniel Burley
(Anglia), Jules Rimet (Franța), Rodolphe William (Belgia), Arthur Drewry (Anglia), Stanley
Rous (Angl ia), Joao Havelange (Brazilia), Sepp Blatter (Elveția), Gianni Infantino (Elveția).
Cea mai importantă competiție organizată de F.I.F.A. este ”Cupa Mondială”. Aceasta se
desfășoară o dată la patru ani, iar echipele participante sunt formate la nivel națion al. De
menționat faptul că jucătorii pot participa la acest turneu doar dacă dețin cetățenie al unui stat
calificat la acest turneu. Pentru a participa la această competiție, echipele naționale trebuie să
treacă de tururi preliminare, fiecare continent avâ nd propriile reguli . O excepție privind
calificarea directă a unei echipe, se va face cu patru ani înainte, atunci când țara este desemnată
de F.I.F.A. ca fiind ”țară gazdă” a turneului.
Prima ”Cupă Mondială” a fost găzduită de Uruguay în anul 1930, iar câ știgătoarea acestei
prime ediții a fost chiar țara gază, învingând în finală Argentina cu scorul de 4 -2. Marea finală s –
a disputat pe stadionul ”Estadio Centenario” în parcul Battle lângă Monteviedo.

16 O altă ”Cupă Modnială” a luat naștere în anul 1996, dedicată persoanelor de sex feminin.
Alte competiții organizate de F.I.F.A sunt Cupa Confederațiilor FIFA, Campionatul Mondial de
Fotbal pe particularități de vârstă, Campionatul Mondial al Cluburilor, Ca mpionatul Mondial de
Futsal, Campionatul Mondial de fotbal pe plajă.
Asociația ”Fifa” este compusă din mai multe confederații și anume: Confederația Asiatică
de Fotbal, Confederația Africană de Fotbal, Confederația de Fotbal a Americii de Nord, a celor
centrale și caraibelor, Confederația Sudamericană de Fotbal, Confederația de Fotbal din Oceania
și Uniunea Asociașiilor Europene de Fotbal.
În România, primul joc oficial pe teritoriul țării noastre a avut loc pe un teren
neregulamentar, cu arbitrii și 22 de jucători, având o durată de 2 reprize a 45 de minute fiecare,
între două echipe aparținând ”Societății fotbaliștilor din Arad”.6
În anul 1904 se înfințează prima echipă românească, ”Sport Club Olimpia” din București.
În anul 1909 se înfințează Federația R omână de Fotbal, pentru a coordona activitatea
fotbalistică din țară.
În anul 1921 i -a naștere ”Asociația Arbitrilor de Fotbal” și din 1925 se pune în practică
regulamentul.
În anul 1930, la prima ediție a ”Cupei Mondiale” participă și România ocupând locu l 2 în
grupă din 3 echipe.
În 1931 i -a startul prima ediție a ”Cupei României” .
În anul 1986 are loc cel mai mare eveniment fotbalistic din România, Steaua București
câștigând Cupa Campionilor Europeni.

2.3. Metodica jocului de fotbal în școală

Fotbalul este unul din cele mai populare sporturi de pe pamânt, de aceea mai are și
denumirea de „Sportul Rege”. În ciuda faptului că sportul național al României este oina, puțini
elevi cunosc sau practică acest sport. De asemenea, fotbalul fiind cel mai popular și practicat
sport foarte mulți băieți, dar și fete, tind să își îndrepte atenția spre acesta.
Foarte mulți copii încep să „bată” pentru prima dată mingea în curtea școlii, devenind mai
apoi o atracție și mai mare pentru ei , acest sport. Motivația practic ării acestui sport poate veni fie
din plăcerea lor de a face mișcare, fie văzând la televizor jucători emblematici ce le pot deveni
idoli sau exemple în viață.
Datorită practicării actvităților ale educației fizice și sportive, fotbalul este o activitate
reușită, plăcută și chiar preferată pentru unii elevi.

6 C. Belizna – Fotbal curs, Ministerul E ducației Naționale Universitatea ”1 Decembrie 1918”, Alba Iulia 2017, p. 7

17 Motivele practicării fotbalului în școală:
 Tradiția fotbalului;
 Popularitatea jocului;
 Preferințele elevilor;
 Rezultatele echipelor favorite;
 Fotbal pentru „mișcare”;
 Colaborare;
 Curiozitate.
De la jocul de fotbal propriu -zis, elevii pot parcurge și alte jocuri ce țin de ramura
fotbalului, cum ar fi:
 „Miuțe„ la porți mici;
 Fotbal -tenis (tenis cu piciorul);
 Concurs de menținere a mingii cu capul;
 Concurs de menținere a mingii cu picioarele;
 Exec utarea loviturilor de penalty;
 Executarea loviturilor peste zid;
 Diferite concursuri de tip ștafetă.
De menționat faptul că la fiecare întrecere, este bine ca regulamentul să fie explicat
înainte de orice întrecere pentru ca elevii să nu se abată de la acesta.
Toate exercițiile aplicate în domeniul educației fizice și sportive trebuie să ajute la o
dezvoltare corectă și armonioasă și să contribuie la formarea și dezvoltarea unor deprinderi
motrice.

2.5.1. Obiectivel e predării fotbalului în școală

Princ ipalele obiective ale predării fotbalului în școală sunt:
– Dezvoltarea corectă și armonioasă a organismului;
– Formarea priceperilor și deprinderilor motrice;
– Respectarea igienei personale;
– Întărirea sănătății;
– Formarea unui caracter educativ și o comportare civilizată;
– Dezvoltarea practică a jocului de fotbal;
– Dezvoltarea calităților motrice;
– Educarea spiritului de fair -play;

18 – Recepționarea sarcinilor date în jocul de fotbal;
– Dezvoltarea simțului mingii;
– Orientarea în spațiu.

2.5.2. Clasificarea obiectivelor

a) În pregătirea fizică avem următoarele obiective:
 Dezvoltarea calităților motrice pentru o capacitate de efort ridicată la nivel de joc
și antrenament;
 Dezvoltarea calităților fizice pentru grupele musculare solicitate în practicarea
jocului;
 Formarea diferitelor tipuri de alergări cu opriri, porniri, întoarceri și schimbări
bruște de direcție;
 Dezvoltarea vitezei de reacție și de execuție;
 Dezvoltarea îndemânării și a forței de lovire a mingii.

b) În pregătirea tehnică avem următoarele obiective:
 formare a procedeelor tehnico -tactice spicifice fazelor de atac, apărare și
contraatac (toate acestea făcute în regim de viteză și îndemânare);
 Învățarea diferitelor procedee de preluare, pasare și de lovire a mingii ( cu capul,
cu piciorul, cu călcâiul, ge nunchiul etc.);
 Formarea deprinderii pentru jocul combinativ, simplu și direct;7
 Învățarea deposedării.

c) În pregătirea tactică avem următoarele obiective:
 Formarea tacticii colective și indivduale atât în atac cât și în apărare;
 Formarea mișcărilor de deplasare în teren;
 Dezvoltarea gândirii colective;
 Dezvoltarea inteligenței de joc;
 Stimularea spiritului combativ;
 Formarea automatismelor;
 Schimbarea plasamentului coprului în funcție de zona unde se află mingea;
 Formarea deprinderilor pentru fazele fixe;

7 C. Popovici – Fotbal specializare copii și juniori, Editura NAPOCA STAR, 2007, p.85

19  Formarea unor trasee și scheme de joc.

d) În pregătirea psihologică avem următoarele obiective:
Pregătirea psihologică este una foarte importantă, deoarece copiii având o încărcătură
emoțională ridicată, acest lucru împiedică de multe ori concentrar ea. La această vârstă starea de
spirit a cadrului didactic/antrenor este transmisă și subiecților.
Ca și obective a pregătirii psihologice avem următoarele:
 Formarea comportamentului de fair -play;
 Încrederea în propriile forțe;
 Dezvoltarea capacității spaț io-temporale;
 Respectul față de profesor/tutore, colegi;
 Adaptarea la anumite faze și exerciții din timpul jocului;
 Dorința de a progresa.
Pe lângă aceste obiective, ca și obiectiv final avem educarea elevului de a se încadra în
totalitate în cerințele fotbalistice pentru a -l putea practica, arbitra și de ce nu pentru a -l organiza.
Evident că pentru a forma îndemânarea elevului din punct de vedere fotbalistic, vom
aplica exerciții și mijloace și din alte discipline cum ar fi gimnastica, atletismul, baske tul,
handbalul etc.
Jocul de fotbal practicat în școală nu doar că dezvoltă dpreinderi motrice, ci și calități
morale și psihice. Formarea unor automatisme în jocul de fotbal duc la practicarea independentă
a elevului în această disciplină.
Unele procedee fotbalistice cum ar fi, întîmpinarea mingii, preluarea acesteia și pasarea
au grade de difcultate diferite pentru elevi. Unii elevi sunt mai îndemânatici decât alții, iar
organizarea, formarea și practicarea exercițiilor se vor desfășura la un grad de dif icultate scăzut,
pentru a putea ca toții suibecții să exerseze procedeele tehnico -tactice date. Toate exercițiile
făcute progresiv măresc gradul de îndemânare al subiecților, fapt ce duce la o dezvoltare treptată
a deprinderilor motrice.
Exersarea procede elor tehnico -tactice într -un anumit timp și spațiu contribuie la învățarea
jocului de fotbal propriu -zis.
Evaluarea elevilor și clasificarea acestora poate fi făcută prin întreceri cu conținut tehnic
pe anumite distanțe sau timpi.
Și jocul bilateral poate fi considerat un mijloc evaluator, însă timpul petrecut al unui elev
cu mingea la picior este foarte mic. De aceea, pentru procesul de învățare, consolidare și
evaluare, mult mai benefice sunt exercițiile de tip circuit, deoarece oferă condiții mai optime
pentru a exersa, forma și mări gradul de îndemânare.

20 Aplicarea corectă în jocul bilateral a acțiunilor tehncio -tactice, cunoașterea
regulamentului și aplicarea acestuia, duc la o formă finală de pregătire a elevului în fotbal.

2.6. Parti cularități de vârstă 13 -14 ani

La vârsta aproximativă de 13 -14 ani, corpul uman este într -o continuă dezvoltare.
Pubertatea își face simțită prezența prin procesul de dezvoltare fizică, prin formarea unei
personalități și prin forma psihică a individului.
Din punct de vedere morfologic, la această vârstă putem avea parte de o creștere
„explozivă” a corpului. Mărimea oaselor din corp se apropie de cea a unui adult, greutatea
corpului va tinde să crească, cutia toracică se dezvoltă mai mult în lungime decât în lățime, ia r
mușchii corpului vor deveni lungi și subțiri.
De menționat faptul că la această vârstă, individul trecând printr -o dezvoltare fizică foarte
rapidă, acesta își va pierde foarte mult mobilitatea și îndemânarea.
Din punct de vedere funcțional, volumul inimii va crește, vasele sanguine rămân înguste,
ceea ce implică efort mare pentru circulația sângelui. Din această cauza, se poate întâmpla ca
organizmul să reziste puțin la efortul depus în anumite momente. Pot apă rea stările de oboseală
și la fel și stările de amețeală.
Aparatul respirator poate funcționa cu o ușoară dificultate. Schimburile de respirație nu
sunt făcute în condiții optime. Este posibil ca individul să aibă un raport foarte scăzut din punct
de veder e al efortului în regim de rezistență.
La vârsta de 14 ani crește volumul plămânilor și automat se dezvoltă și mușchii
respitatori.
Metabolismul la această vârstă predomină procese de asimilație, iar efortul muscular
predomină procesele de dezasimilație (a limentație corespunzătoare).
Din punct de vedere psihologic, gândirea individului începe să fie schimbată, crește
spiritul de observație și capacitatea de asimilare.
Memoria este una activă, de lungă durată, iar calităție de reproducere sunt foarte bine
reprezentate. Imaginația este una reproductivă -imitativă, atenția are o concentrare intensă, iar
emoțiile și sentimentele ce țin de afectivitate devin mai stăpânite. Din aceste motive, această
perioadă este cea mai indicată pentru dezvoltarea calităților mot rice.
După cum spune și D. Apolzan 8 această vârstă este marcată de un interes deosebit al
copiilor și elevilor pentru activitatea sportivă, pentru a cunoaște cât mai mult și a prelucra

8 Dan Apolzan – Fotbal 2010, Editura Federației Române de Fotbal, București, 1998, p. 111

21 informațiile, dând dovadă că sunt capabili de o participare conștientă și activă la creșterea
indicilor de dezvoltare a motricității.
Copiii gândesc mult mai ușor și au capacitatea de a recepționa esențialul mesajului
transmis, iar acest efect este cauzat de procesul de învățământ care a devenit tot mai complex în
ultimii an i. De remarcat faptul că vocabularul se îmbogățește, iar atitudinea lor se schimbă.
În această perioadă de preadolescență, ei încep să își formeze un caracter , imaginea
estetică își pune și ea amprenta prin dezvoltarea membrelor și apariția acneelor.
Cu toate acestea apare și spiritul de echipă, apar primele gânduri despre viitoarea
profesie, apar prietenii între parteneri de același sex, și dragoste pentru sexul opus. Voința își
pune și ea amprenta prin spiritul de sacrificiu, prin tenacitate, prin curaj și prin hotărâre.
Imaginea despre sine devine tot mai critică, interesele se intensifică, apare încrederea în
foțele proprii și capacitatea de a rezolva singur situațiile din teren.
Toate particularitățile enunțate mai sus influențează foarte mult pe par tea sportivă a
indivizilor cum ar fi:
– Ponderea predării exercițiilor cade asupra dezvoltării îndemânării, concretizată în
indici sporiți de stăpânire a aparatului locomotor în condiții variate de echilibru,
întoarceri, opriri, ocoliri etc., precum și în ex ecutarea corectă a principalelor
elemente și procedee tehnice;9
– Viteza de reacție și de execuție se mărește;
– Organismul are o capacitate de refacere mult mai mare;
– Forța individului se dezvoltă;
– Se organizează mult mai ușor luându -și repere spațio -temporale; .

2.8. Metode de pregătire

Exerciții le pentru dezvoltarea îndemânării prin mijloace fotbalistice pot fi făcute atât cu
minge a cât și fără minge. Printre acestea putem descrie:
 Pase în doi de pe loc/din alergare;
 Driblingul printre jaloane cu șut la poartă;
 Sărituri peste obstacole;
 Aruncarea mingii din mână în mână;
 Sprinturi pe distanțe scurte atât cu minge cât și fără;
 Alunecări la semnal;
 Degajări cu mingea la semnal din diferite poziții;

9 Dan Apolzan – Fotbal 2010, Editura Federației Române de Fotbal, București, 1998, p. 113

22  Lovirea mingii prin diferite procedee (cu capul, din drob, din lateral, din demi –
vole, din foarfecă etc.)
 Exerciții de viteză și îndemânare specifice anumitor funcții;
 Exerciții împrumutate și din alte discipline sportive (basket, handbal, rugby, etc.)

23 CAPITOLUL III CADRUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII

3.1. Scopul cercetării

Pentru dezvoltarea îndemânării am folosit mijloace fotbalistice, mai exact exerciții sub
formă de jocuri și circuite.
Jocurile cu mingea la picior creează situații dificile subiecților, îngreunând deplasarea și
orientar ea acestora în spațiu.

3.2. Obiectivele cercetării

 Stabilirea grupei de subiecți
 Prezentarea testelor de început și final pe care urmează să le parcurgă subiecții
 Testarea inițială a subiecților
 Prezentarea programului de exerciții stabilit pentru dezvoltarea îndemânării
 Aplicarea programului
 Testarea finală
 Analiza și interpretarea datelor

3.3. Ipoteza cercetării

Utilizarea mijloacelor fotbalistice contribuie la dezvoltarea îndemânării, a copiiilor din
ciclul gimnazial.

3.4. Desfășurarea cerce tării

Perioada de desfășurare a crecetării a av ut loc începând de la data de 19 .03.2018 –
25.05.2018 și a avut loc la Școala Gimnazială „Nicolae Dr ăgan” din Galda de Jos.
De menționat faptul că școala nu beneficiază de o sală de sport, așa că experimentul a
avut loc în curtea școlii pe terenul de beton dar și pe cel sintetic.

3.5. Subiecții cercetării

Pentru desfășurarea acestei cercetări, am selectat 16 subiecți, având vârste diferite pentru
a observa durata și progresul acestora. Aceștia i -am repartizat pe două grupe:

24 1) Grupa experiment – 8 subiecți (toți băieți).
2) Grupa martor – 8 subiecți (toți băieți).

Grupa experiment
Nr. crt. Nume și prenume Clasa Anul nașterii
1. G.C A VII -a 2004
2. S.R. A VII -a 2004
3. G.R. A VII -a 2004
4. R.V. A VII -a 2004
5. O.C. A VI -a 2005
6. P.R. A VI -a 2005
7. O.D. A V-a 2006
8. S.D. A V-a 2006

Tabelul 3.1. C uprinzând subiecții experimentali
Grupa martor
Nr. crt. Nume și prenume Clasa Anul nașterii
1. P.T. A VII -a 2004
2. H.B. A VII -a 2005
3. I.B. A VII -a 2004
4. P.P. A VII -a 2004
5. M.N. A VII -a 2004
6. N.A. A VII -a 2004
7. T.G A VII -a 2004
8. N.C. A VII -a 2004

3.6. Etapele cercetării

Testarea inițială :
TESTE GRUPA EXPERIMENT GRUPA MARTOR
MATORIN 19.03.2018 20.03.2018
TRASEU APLICATIV 22.03.2018 26.03.2018

Tabel – Datele calendaristice de aplicare a testelor inițiale

25 Perioada de realizare a cercetării:
19.03.2018
Ultima oră a experimentului:
22.05.2018

Testarea finală:
TESTE GRUPA EXPERIMENT GRUPA MARTOR
MATORIN 23.05.2018 24.05.2018
TRASEU APLICATIV 23.05.2018 24.05.2018

Redactarea lucrării:
26.05.2018 – 20.06 .2018 .

3.8. Metode folosite în cercetare

În acest studiu de caz, am folosit 5 metode de cercetare:

a) Metoda experimentală:
După M. Epuran, metoda experimentală este un sistem complex de cunoaștere a realității,
caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental, care prelucrează atât fapte provenite
din observații cât și din experiment.

b) Metoda observației:
Este o metoda de modalitate de studiu a unui tip de experiment.
Obiectivele acestei metode sunt:
 Vizualizarea subiecților expermientali;
 Înțelegerea situațiilor;
 Integrarea în experiment;
 Scopuri și sarcini precis formulate;
 Analizarea datelor.

c) Metoda bibliografică:
Rolul acestei cercetări este de a crea un punct de plecare a unei idei ce urmează a fi
cercetată.

26 Un alt rol important pe care îl joacă această metodă este de a rezolva problemele
neclarificate sau greșit interpretate.
Pentru realizarea acestei lucrări am studiat cărți de specialitate pentru aflarea unor
informații. Aceste cărți au avut un rol instructiv -educativ în această cercetare și au pus o
amprentă foarte mare în dobândirea cunoștințelor mele și al dezvoltării subiecților.

d) Metoda testării:
Testele reprezintă un mod de a evalua un subiect prin diferite probe cu caracter sportiv,
pentru a -l aprecia din punct de vedere al rezultatului obținut.
În cercetarea mea, testele au indicat rezultatul dezvoltării deprinderilor motrice,
îmbunătățirea îndemânării și adaptării la efort.
În această lucrare, am folosit ca și mijloc evaluator un test de echilibru și un traseu
aplicativ pe o anumită distanță, contra timp.
Ca mijloace de dezvoltare am folosit exerciții și jocuri dinamice cu scopul de a
îmbunătății calitățile și deprinderile motrice ale subiecților care au luat parte la acest experiment.

e) Metoda grafică:
Cu ajutorul graficelor, perceperea și înțelegerea datelor de către cercetătăor este mult mai
ușoară. În tehno -redactarea acestei lucrări am ales să folosesc me toda grafică, cu ajutorul
programului Microsoft Office.

3.9. Exerciții și jocuri pentru dezvoltarea îndemânării prin mijloace fotbalistice

Exercițiul 1 – Pasarea și preluarea mingii de fotbal .
Materiale folosite: minge și jaloane
Descrierea exercițiului:
Se vor forma perechi de câte doi și se va efectua transmiterea mingii către partener printre
jaloane.

27
Figura 3.1. Preluarea și pasarea mingii

Obiectiv: Precizia pasării și preluării printr -un punct fix.
Menționări: Ca și progresie putem executa și pasa dintr -o atingere.

Exercițiul 2 – Menținerea mingii în aer .
Materiale folosite: minge
Descrierea exercițiului:
La semnal sonor subiecții vor încerca să mențină mingea în aer. Celui ce nu i -a căzut
mingea și rămâne ultimul este declarat câștigător.
Obiectiv e:
 Dezvoltarea coordonării;
 Controlul balonului.
Menționări: Acest exercițiu îl putem face și pe echipe.

Exercițiul 3 – Conducerea mingii printre jaloane .
Materiale folosite: Mingi, jalone.
Descrierea exercițiului:
Se vor forma echipe de câte doi. Echipa care reușește să parcurgă prima patru ture dus –
întors printre jaloane este declarată echipa câștigatoare. Al doilea subiect din echipă va pleca
atunci când primul îi va pasa mingea la ieșirea dintre jaloane. Exercițiul se va realiza sub formă
de concurs.
Obiectiv e:
 Dezvoltarea tehnicii în regim de viteză.

28 Exercițiul 4 – Râmele de cauciuc
Materiale folosite: mingi, jaloane.
Descrierea exercițiului:
Cu ajutorul jaloanelor se va face un pătrat cu latura de 6 metri. În interiorul pătratului se
vor afla toți subiecții cu mingea la picior, cu excepția unuia fără minge. Cel care nu are mingea
va încerca să trimită mingea celorlalți în afara pătratului. Poz iția de deposedare este din șezut.
Din această poziție se poate ajuta cu toate membrele pentru a face deplasarea prin careul trasat.
Celui care îi va da mingea în afara pătratului va deveni și el la rândul lui „râmă”. Câștigătorul
este acela care a rămas u ltimul nedeposedat.
Obiectiv:
 Dezvoltarea îndemânării;
 Orientarea în spațiu.

Exercițiul 5 – Lăncierii și străjerii.
Materiale folosite: mingi și jaloane.
Descrierea exercițiului:
Se vor face două echipe, egale din punct de vedere numeric. Câți jucători sunt într -o
echipă, atâtea pătrate se vor face cu latura de 5 metri. Fiecare pătrat se va face deasupra celuilalt,
având latura comună. În fiecare pătrat se va așeza câte un jucător care își va apăra teritoriul.
Jucătorii din echipa adversă vor pleca pe rând la semnal sonor, obiectivul lor fiind avansarea cu
mingea la picio r în cel mai îndepărtat pătrat. Pe traseul lor se vor întâlni cu „străjerii”, care la
rândul lor vor încerca să trimită mingea în afara teritoriului. Echipa câștigătoare este declarată
aceea care a reușit printr -un reprezentant să treacă de ultimul pătrat. În cazul în care nici o echipa
nu depășește ultimul pătrat, următorul criteriu de departajre este pătratul cel mai avansat.
Obiectiv e:
 Dezvoltar ea tehnicii în regim de viteză;
 Dezvoltarea tehnicii 1 vs. 1;
 Învățarea sarcinilor de apărare și atac.

Exercițiul 6 – Gâsca cu ouăle de aur.
Materiale folosite: mingi și jaloane.
Descrierea exercițiului:
Cu ajutorul jaloanelor se va face un pătrat cu latura de 10 metri. În funcție de numărul
colectivului se vor face echipe egale din punct de vedere numeric ( 2 sau mai multe echipe ). În
cazul nostru se vor face 4 echipe a câte doi jucători. Fiecare echipă, se va așeza pe colțul

29 pătratului. În interiorul pătratului se vor așeza 10 mingi. La semnalul sonor, un reprezentant din
echipă va alerga spre „cuibul cu ouă” pentru a lua o minge și a o aduce înapoi la bază. Drumul de
întoarcere se va face cu mingea la picior iar următorul reprezentant din echipă va pleca atunci
când mingea adusă de primul reprezentant este oprită la bază. Exercițiul se va efectua pe timp de
1 minut. În momentul în care „cuibul cu ouă” este gol, iar timpul nu este terminat, echipele își
vor „fura” mingile între ele. În timpul în care un reprezentant își așteaptă rândul, iar un adversar
vine să jefuiască teritoriul, acesta nu se poate opune. Echipa câștigătoare este aceea care după
terminarea timpului a strâns la bază cele mai multe mingi.
Obiectiv e:
 Dezvoltarea vitezei;
 Dezvoltar ea tehnicii în regim de viteză;
 Orientarea în spațiu și timp.
Menționări: acest exercițiu se poate efectua și cu variații ( alergarea să se facă cu spatele,
conducerea mingii să se efectueze cu piciorul mai puțin îndemânatic, cu talpa, cu șiretul etc.)

Exercițiul 7 – Pantera roz.
Materiale folosite: terenul de fotba l, mingi.
Descrierea exercițiului:
Se va alege un jucător care va fi „Pantera roz”. ”Pantera roz” se va afla în cercul de la
mijlocul terenului. Ceilalți subiecți, vor fi așezați toți într -un careu al porții cu mingea la picior.
La semnal sonor, aceștia vor trebui să ajungă în careul din pa rtea opusă terenului. Pe traseu se
vor întâlni cu „Pantera” care va încerca să trimită mingea în afara terenului. Cel care a fost
deposedat de „Panteră” și i -a fost trimisă mingea afară, acesta la rândul lui va deveni partenerul
de deposedare al „Panterei” . Câștigătorul jocului va fi acela care râmâne ultimul nedeposedat.
Obiectiv e:
 Dezvoltarea tehnicii;
 Tehnica deposedării;
 Tehnica în regim de viteză.

Exercițiul 8 – Oglinda .
Materiale folosite: mingi, jaloane.
Descriere exercițiului:
Se vor face perechi de câte doi. Se vor așeza partenerii față în față. Între ei se va trasa din
jaloane o linie orizontală de aproxiamtiv 150 -200 cm. În părțile laterale ale subiecților la
aproximativ 7 metri, se va face câte o p oartă din jaloane ( una în partea stângă, alta în dreapta ).

30 Doar un jucător va avea în posesia lui o minge, celălalt fără. Cel cu mingea va executa mișcări
înșelătoare cu mingea, iar la semnal sonor acesta va alerga cu mingea la picior și va trebui să
treacă împreună cu aceasta printr -o poartă la aleg ere. Dacă jucătorul fără minge, reușește să îl
atingă pe cel cu minge fără ca acesta să treacă prin poartă i se va acorda un punct. Dacă cel cu
mingea va reuși să treacă prin poartă i se va acorda acestuia un punct. Jucătorul care strânge cele
mai multe pu ncte dintr -o pereche este numit câștigător.
Obiectiv e:
 dezvoltarea vitezei de reacție;
 dezvoltarea tehnicii
 dezvoltarea tehnicii în regim de viteză.
Menționări: ca și progresie putem folosi ca ambi i jucători să aibă în posesia lor minge. O
altă variantă se poate face fără ca vreun jucător să aibă vreo minge.

Exercițiul numărul 9 – Pușca cu un glonț .
Materiale: mingi și jaloane.
Descrierea exercițiului:
Cu ajutorul jaloanelor se va face un pătrat cu latura de 10 metri. În interiorul pătratului se
vor așeza subiecții, fiecare având mingea la picior. La semnal sonor, subiecții se vor deplasa în
pătrat cu mingea la picior. Fiecare subiect va încerca să trimi tă mingea altuia în afara terenului,
lovind propria lor minge. În cazul în care mingea nu nimerește mingea altuia și aceasta iasă în
afara pătratului, subiectul va ieși din joc. Dacă mingea lovește o altă minge, și aceasta iasă la
rândul ei afară, atunci a cela iasă din joc. Câștigător este declarat acela care a rămas ultimul cu
mingea în pătrat.
Obiectiv e:
 dezvoltarea tehnicii în regim de deplasare;
 dezvoltarea preciziei;
 orientarea în spațiu.
Menționări: o altă variantă de desfășurare a exercițiului este aceea de a deposeda mingea
altuia cu piciorul, controlând în același timp propria minge.

Exercițiul 10 – Fotbal -Basseball .
Materiale: mingi și jaloane, terenul de fotbal.
Descrierea exercițiului:
Cu ajutorul jaloanelor vom face un pătrat cu latura de 3 metri, langă colțul de corner a
terenului . Se vor face două echipe egale din punct de vedere numeric. Un reprezentant de la

31 fiecare echipă va parcurge traseul următor. Se vor poziționa adversarii față în față, în mijlocul lor
fiind poziționat pătratul. Un subiect, va pasa mingea pe jos adversarului în pătratul respectiv. Cel
care primește pasa în pătrat trebuie să execute din prima o degajare cât mai lungă a mingii
primite. După efectuarea degajării, pasatorul va trebui să recupereze mingea cât mai reped e și să
introducă mingea în poartă. În timp ce pasatorul aleargă să recupereze și să introducă mingea în
poartă, cel care a degajat va efectua alergare de viteză prin exteriorul pătratului. Îm momentul în
care cel care a recuperat va introduce mingea în po artă, cel ce execută alergarea de viteză se va
opri. După oprirea acestuia se vor număra turele efectuate în afara pătratului. Echipa care a reușit
sa adune cele mai multe ture ocolitoare pătratului este declarată câștigătoare.
Menționări: golul este valid at atunci când executarea șutului la poartă se face din
interiorul careului porții.
Obiective :
 pasarea mingii ;
 biomecanica de lovire a mingii;
 viteza;
 șutul la poartă.

Figura 3.2. Descrierea exercițiului 10

32 Exercițiul 11 – Fotbal la patru porți.
Materiale: mingi și jaloane.
Descrierea exercițiului:
Se vor face patru echipe egale din punct de vedere numeric. Se va trasa un pătrat cu latura
de 20 metri ( în funcție de numărul de participanți ). Cu ajutorul jaloanelor, vom face la mijlocul
fiecărei l aturi o partă cu lungimea de 1 metru. Echipa care va marca cele mai multe goluri este
declarată echipa câștigătoare.
Obictive:
 dezvoltarea tehnici;
 pasărea mingii;
 Preluarea mingii;
 Dezvoltarea preciziei;
 Orientarea în spațiu .
Menționări: Alte variații se pot face în funcție de obiectivul urmărit. În exercițiul
prezentat am urmărit dezvoltarea fazei de atac ( echipa care dă cele mai multe goluri este
declarată câștigătoare ), însă pentru faza de apărare putem clasa echipa câștigătoare aceea care
primește cele mai puține goluri. O altă variantă o putem face ca la semnal sonor, toate echipele
marcheze la o singură poartă.

Exercițiul 12 – pase în trei cu schimb de locuri.
Materiale: mingi
Descrierea exercițiului:
Se vor forma perechi de câte trei. Se va pleca de pe linia de fund a terenului până în
celălalt capăt al terenului. Mingea va pleca de la subiectul care este poziționat în mijlocul
celorlalți parteneri. În momentul pasării, jucătorul care tocmai a pasat va merge în locul
partenerului căruia i -a oferit pasa.
Obiective:
 Tehnica de pasare a mingii;
 Orientarea în spațiu.
Menționări: La acest exercițiu se mai pot adăuga în momentul deplasării și alte forme:
deplasare cu joc de glezne, cu genunchii sus, cu alergare în pas adăugat etc.

Exercițiul 13 – Mingea prin tunel.
Materiale: mingi, jaloane.

33 Descriere:
Se vor forma două echipe egale din punct de vedere numeric. O echipă se va afla într -o
jumătate de teren, iar adversarii în cealaltă jumătate. În fiecare jumătate de teren, se va face o
distanță de 5 metri de alergare de viteză, din jaloane. Un reprezentant va pasa mingea pe jos în
jumătatea adversă, la un oponent, iar acesta va trebui să lovească mingea din prima, ca această să
fie trimisă în poartă. După ce mingea este lovită, acesta va trebui să intre în zona de alergare de
viteză pentru a face sprinturi de la jalon la jalon. Jucătorii adverși vor trebui să urmărească
mingea, ca aceasta să fie adusă la grupul de c oechipieri care vor forma un șir indian. Cel care a
recuperat mingea o va trimite primului din șir, iar acesta se va poziționa la coada șirului. În
momentul în care mingea ajunge la ultimul coechipier din șir, jucătorul care efectuează
spirnturile se va op ri și i se vor număra turele făcute. Echipa care are în total cele mai multe
sprinturi este declarată echipă câștigătoare.
Mingea prin tunel va fi trimisă printre picioare cu mâna. Dacă jucatorul care a efectuat
șutul la poartă a marcat gol, acesta va înce pe sprinturile cu două ture avans.
Obiective:
 Pasarea mingii cu latul;
 Șutul la poartă;
 Biomecanica de lovire a mingii;
 Precizia;
 Dezvoltarea vitezei.

34
Figura 3.3. D escrierea exercițiului 13

Exercițiul 14 – Sita.
Materiale: mingi și jalone
Descrierea exercițiului:
Cu ajutorul jaloanelor vom face pentru fiecare subiect o dtsanță de 10 metri. Pe această
distanță, aceștia vor executa conducerea mingii între picioare. Se vor deplasa cu fața, iar la
fiecare pas vor efectua cate o atingere de balon ( stang, drept ).
Obiective:
 Controlul mingii;
 Dezvoltarea bilateralității;
 Formarea ambidextriei.
Menționări: aceste exercițiu se poaate efectua cu toate variantele de alergare ( cu fața, cu
spatele, în lateral ).

Exercițiul 15 – Ascunde mingea.
Materiale necesare: mingi , jaloane

35 Descrierea exercițiului.
Cu ajutorul jaloanelor, vom face un pătrat cu latura de 10 metri. Fiecare subiect va avea
la începutul exercițiului asupra lui câte o minge. Se va executa conducerea mingii în interiorul
pătratului de către toți subiectții. La semnalul verbal ( ex. perete, bară, bancă, poartă etc. ) vor
trebui să părăsească pătratul și să atingă obiectul spus de îndrumător. În tot acest timp, mingile le
vor lăsa în pătrat. Îndrumătorul, va elimina o minge din pătrat. La urmă torul semnal, care de
această dată va fi sonor, fiecare subiect își va prelua sarcina efectuată anterior . Cel care rămâne
fără minge va fi eliminat. Jucătorul desemnat câștigător va fi acela care rămâne ultimul în
posesia lui cu minge.
Obiective:
 Conducere a mingii;
 Captarea atenției;
 Viteză;
 Orientarea în spațiu.

Exercițiul 16 – Ridică jalonul.
Materiale: jaloane, mingi.
Jalonele se vor așeza în formă de cerc, având circumferința de 10 metri. Exercițiul se
desfășoară tip circuit. Subiecții vor efectua dribling printre jaloane, toți deodată, în aceaași
direcție. Îndrumătorul, se află în interiorul cercului cu un jalon în mână. Pe durata desfășurată
exercițiului, acesta va ridica în anumite momente jalonul sus, apoi revine cu el în poziția inițială.
Aceas tă mișcare se va executa rapid, pentru a îngreuna observarea jalonului. La semnalul „stop”
subiecții se vor opri și vor spune de câte ori s -a ridicat jalonul. Cel care raspunde corect, este
declarat câștigător/câștigători.
Obiective:
 Dezvoltarea tehnicii;
 Orientarea î n spațiu;
 Dezvoltarea simțului mingii;
 Dezvoltarea simțului observației;
 Captarea atenției;
 Controlul mingii.

36 3.10. Planul calendari stic de aplicare a exercițiilor

La planul calendaristic s -a ținut cont și de condițiile meteo, deoarece școală nu dispune de
o sală de sport, ședințele desfășurându -se în aer liber, pe terenul sintetic de fotbal, sau beton.

Nr. crt. Zilele desfășurătoare a programului de exerciții
1 26.03.2018
2 29.03.2018
3 02.04.2018
4 03.04.2018
5 05.04.2018
6 09.04.2018
7 10.04.2018
8 12.04.2018
9 16.04.2018
10 17.04.2018
11 19.04.2018
12 23.04.2018
13 24.04.2018
14 26.04.2018
15 30.04.2018
16 01.05.2018
17 03.05.2018
18 07.05.2018
19 08.05.2018
20 10.05.2018
21 14.05.2018
22 15.05.2018
23 17.05.2018
24 21.05.2018
25 22.05.2018
Tabel 3.1. Planul de desfășurare al exercițiilor

37 3.11. Teste de evaluare

Testul 1 – Testul Matorin.
Testul Matorin este un test de îndemânare, care măsoară echilibrul. Acesta se efectutează
printr -o săritură cu întoarcere de pe loc a corpului în jurul axei sale. Rotirea corpului, la 360o este
notat cu „Foarte Bine”.

Figura – Testul Matorin
Pe asfalt s -a desenat cu creta un cerc, având circumferința de un metru. S -a marcat în
centrul cercului un punct „X” pentru executarea săriturii. La semnalul sonor, subiecții au efectuat
săritura din punctul „X”, întorși cu fața spre punctul de 0o. Fiecare subiect a efectuat de două ori
săritura, luându -se în considerare săritura cea mai bună .
Penalizări:
 Dacă în momentul aterizării, subiectul se dezechilibrează, acesta va relua săritura.
Menționări:
 Aterizarea se face pe ambele picioare, călcâiele cât mai apropiate.

Testul 2 – Traseul aplicativ.
Traseul aplicativ a avut o lungime de 50 de metri, cuprinzând 5 elemente și s -a desfășurat
contra cronometru. Elementele din traseul aplicativ au fost parcurse astfel:
 Alergare la scărița de coordonare;
 Dribling cu mingea printre jaloane;
 Alergare pe banca de gimnastică;
 Târâre pe sub gărduleț;
 Alergare de viteză.

38 Locul de desfășurare a traseului a fost terenul sintetic al școlii gimnaziale „Nicolae
Drăgan” din Galda de Jos. Subiecții au parcurs toate elementele traseului în ordinea stabilită.

Parcurgerea traseului:
1) De la punctul de start, la semnal sonor, se exectuă alergare, pășind prin fiecare
pătrat al scăriței de coordonare.
2) La ieșirea din scăriță, se efectuează dribling cu ambele picioare printre jaloane.
3) După efectuarea driblingului, se efectuează a lergare cu minim 4 pași pe banca
de gimnastică.
4) La coborârea de pe banca de gimnastică, subiecții trec pe sub un gărduleț
format din 3 bețe și două jalone, având înălțimea de 55 de cm. Procedeul de
trecere pe sub gărduleț este la libera alegere. Atingerea gărdulețului se
penalizează cu 3 secunde.
5) Dupa ieșirea din obstacol, subiecții parcurg o alergare de viteză de 20 de metri.
Evaluarea se face în funcție de secundele adunate plus eventualele penalizări, începând de
la semnalul sonor și terminat când subiectul a depășit punctul de finish.

39 CAPITOLUL IV ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

4.1. Rezulta tele obținute de către subiecți

Pentru a vedea progresele obținute de către subiecți pe toată durata experimentului, am
parcurs două evaluări. Una inițială și una finală. Rezultatele testelor urmând a fi observate în
tabelele de mai jos.

4.2 Rezultatele obținute în testarea inițială.

Grupă experiment – Testări inițiale
Nr. crt. NUME ȘI PRENUME ANUL NAȘTERII MATORIN TRASEU APLICATIV
Grade Penalizări Secunde
1. G.C. 2004 270o 17,65
2. S.R. 2004 520o * 20,00
3. G.R. 2004 300o 16,40
4. R.V. 2004 450o 17,57
5. O.C. 2005 293o * 22,04
6. P.R. 2005 360o 18,90
7. O.D. 2006 270o 18,50
8. S.D. 2006 330o * 23,67
MEDIA 349,125o 19,34
Tabel – Rezultatele grupei experiment la testările inițiale
Notă – Subiecții notați cu „*” au fost penalizați.

Grupă Martor – Testări inițiale
Nr. crt. NUME ȘI PRENUME ANUL NAȘTERII MATORIN TRASEU APLICATIV
Grade Penalizări Secunde
1. P.T. 2004 260o 19,45
2. H.B. 2005 350o 17,21
3. I.B. 2004 240o * 23,02
4. P.P. 2004 320o * 20,69
5. M.N. 2004 280o 18,15
6. N.A. 2004 300o * 19,38

40 7. T.G. 2004 290o 18,17
8. N.C. 2004 330o 19,01
MEDIA 296,25o 19,38
Tabel – Rezultatele grupei martor la testările inițiale

Grupă experiment – Testări finale .
Nr. crt. NUME ȘI PRENUME ANUL NAȘTERII MATORIN TRASEU APLICATIV
Grade Penalizări Secunde
1. G.C. 2004 360o 16,66
2. S.R. 2004 540o 18,61
3. G.R. 2004 360o 15,42
4. R.V. 2004 495o 14,65
5. O.C. 2005 380o * 20,85
6. P.R. 2005 375o 17,11
7. O.D. 2006 340o 15,35
8. S.D. 2006 360o 16,07
MEDIA 401,25o 16,84
Tabel – Rezultatele grupei experiment la testările finale.

Grupă martor – Testări finale.
Nr. crt. NUME ȘI PRENUME ANUL NAȘTERII MATORIN TRASEU APLICATIV
Grade Penalizări Secunde
1. P.T. 2004 300o 18,09
2. H.B. 2005 370o 16,91
3. I.B. 2004 280o 18,06
4. P.P. 2004 360o * 19,58
5. M.N. 2004 300o 18,10
6. N.A. 2004 310o 18,89
7. T.G. 2004 310o 17,88
8. N.C. 2004 340o 18,64
MEDIA 321,25o 18,26
Tabel – Rezultatele grupei martor la testările finale.

41 4.3 Analiza și interpretarea datelor.

Grupa experiment – Testul Matorin

Figura – rezultatele grupei experimen t ale testu lui Matorin.

Rezultatul cel mai bun al testărilor inițiale și finale ale testului Matorin a fost obținut de
S.R. – 520o (inițial) și 540o (final). Cel mai mare progres l -a obținut G.C. – 270o (inițial) și 360o
(final), adică o diferență de 90o.
Grupa martor – Testul Matorin
0100200300400500600
G.C S.R. G.R. R.V. O.C. P.R. O.D. S.D.Testul Matorin inițial
Testul Matorin final
050100150200250300350400
P.T.H.B.I.B.P.P.M.N.N.A.T.G.N.C.Testare inițială
Testare finală

42 Figura – rezultatele grupei martor ale testu lui Matorin.

Rezultatul cel mai bun al grupei martor a fost obținut de H.B. – 350o (inițial) și 370o
(final). Progresul cel mai mare l -au obținut 3 subiecți, având diferențe egale: P.T. – 260o (inițial)
și 300o (final) diferența fiind de 40o. Celelalte două rezultate tot cu aceeași diferență au fost
obținute de I.B. – 240o (inițial) și 280o (final) și de P.P. – 320o (inițial) și 360o (final).

Grupa experiment – Traseu aplicativ .

Figura – rezultatele grupei experiment ale traseului aplicativ.

Rezultatul cel mai bun obținut la testarea inițială a fost obținut de G.R. – 16,40 sec. La
testarea finală însă, cel mai bun rezultat a fost obținut de către R.V. – 14,65 sec. Cel mai mare
progres a fost obținut de către S.D. – 23,67 sec. (inițial) și 16,07 sec. (final). Așadar S.D. la
proba finală a fost mai rapid cu 7,6 sec. în comparație cu proba inițială.
Grupa martor – Traseu aplicativ
0510152025
G.C.S.R.G.R.R.V.O.C.P.R.O.D.S.D.Testare inițială
Testare finală

43
Figura – rezultatele grupei martor ale traseului aplicativ.

Rezultatul cel mai bun al grupei martor la traseul aplicativ, tesstare inițială și finală a fost
obținut de către H.B. – 17,21 sec. (inițial) și 16,91 sec. (final). Cel mai mare progres a fost
obținut de către I.B. – 23,02 sec (inițial) și 18,06 sec. (fina l). Așadar I.B. a fost mai rapid la
testarea finală cu 4,96 sec. ca la testarea inițială.
Din punct de vedere statistic, rezultatele individuale au fost semnificative, însă am ales să
compar și media rezultatelor inițiale cu cele finale, ale grupelor.

Media testului Matorin – grupa experiment
Testare inițială Testare finală0510152025
P.T.H.B.I.B.P.P.M.N.N.A.T.G.N.C.Testare inițială
Testare finală

44
Figura – Media testărilor grupei experiment (Testul Matorin)

Media testării inițiale ale grupei experiment la testul Matorin a fost de 349,125o. La
testarea finală, media a fost de 401,25o. Așadar observăm o creștere semnificativă de 52,125o.

Media testului Matorin – grupa martor

Figura – Media testărilor grupei martor (Testul Matorin)
În ceea ce privește grupa martor, observăm și aici o ușoară creștere, însă diferența nu este
la fel de mare precum a celei din grupa experiment. La testarea inițială, subiecții au avut o medie
de 296,25o, iar la cea finală o medie de 321,25o. Așadar difere nța este de doar 25o.
320330340350360370380390400410
Media grupei experimentMedia testării inițiale
Media testării finale
280285290295300305310315320325
Media grupei martorMedia testării inițiale
Media testării finale

45
Media traseului aplicativ – grupa experiment

Figura – Media testărilor grupei experiment (Traseu aplicativ)
Media testării inițiale ale grupei experiment la traseul aplicativ a fost de 19,34 sec. La
testarea finală, media rezultatelor a fost de 16,84 sec. Diferența mediei dintre testările inițiale și
finale au fost de 2,5 secunde.
Media traseului aplicativ – grupa martor

Figura – Media testărilor grupei martor (Traseu aplicativ)

Media testării inițiale Media testării finale
15.51616.51717.51818.51919.5
Media grupei
experimentMedia testării inițiale
Media testării finale
17.617.81818.218.418.618.81919.219.4
Media grupei martorTestare inițială
Testare finală

46 Media testării inițiale ale grupei martor la traseul aplicativ a fost de 19,38 sec. Media
testării finale a fost de 18,26 sec. Așadar diferența testărilor este de 1,12 secunde.

Capitolul V
Concluzii și propuneri .

5.1 Concluzii

Pe toată durata experimentului, am constat un continuu progres în evoluția subiecților.
Constat activitatea, interesul și plăcerea acestora la ș edințele la care au luat parte, și pot spune că
rezultatele nu au întârziat să apară. Consider că exercițiile alese de mine au contribuit la
îmbunătățirea calităților motrice și că ele pot fi aplicate chiar și în orele de edcuație fizică pentru
a face ora cât mai plăcută.
Trăind într -o nouă eră, cea a telefeonaleor mobile, tabletelor și ca lculatoarelor, mulți
copii nu sunt încurajați să facă sport. Datorită acestora, copiii din ziua de azi sunt lipsiți de
energie, fără dorinț ă de mișcare, iar formarea deprinderilor motrice este mai greu de realizat.
Evident că sunt și alți factori ce împied ică activitatea copiiilor, cum ar fi lipsa infrastructurii și a
locurilor de joacă, însă în acest experiment am observat efectele execițiilor asupra subiecților. De
asemenea, dezvoltarea calităților motrice, în special cea a îndemânării a evoluat succesiv.

47 Pot concluziona că în această lucrare, prin urmărirea unor pași, mi -am îndeplinit
obiectivul stabilit la începutul acestei cercetări, acela de a dezvolta îndemânarea subiecților prin
mijloace și exerciții fotbalistice .
Așadar, obiectivul general a fost a tins, însă ca și obiective secundare au fost îndeplinite
următoarele:
 Îmbunuătățirea execuțiilor tehnice;
 Inidividualizarea pregătirii;
 Dezvoltarea musculaturii implicate în practicarea jocului;
 Dezvoltarea calităților fizice combinate cu viteza de reacție, viteza de execuție și
viteza de deplasare;
 Îmbunătățirea preluărilor și transmiterea mingii în toate direcțiile din unghiuri
diferite;
 Formarea bilateralității;
 Acomodarea organismului la efortul suținut;
 Dezvoltarea driblingului și depășirilor;
 Dezvoltarea deposedării și a blocajelor;

1.2 Propuneri

Construirea blocurilor, a mall -urilor, pe vechile terenuri de joacă au dus la dispariția
sportului și la dorința de a face mișcare. Să nu uităm totuși căci marile glorii ale fotbalului și ale
sportului î n general au plecat de pe celebrele maidane și parcuri de joacă, iar printre aceștia îi
putem numi pe Gheorghe Hagi, Gică Popescu, Miodrag Belodedici și lista poate continua. Tot
atunci, în zilele acelor vremuri, când nu existau tabletele și calculatoarele , România avea uriașe
performanțe sportive, care astăzi ne lipsesc cu desăvârșire.
Așadar, încurajez practicarea oricărui sport încă de la vârsta copilăriei, căci acest lucru
dezvoltă în mod natural atât fizic cât și psihic, corpul.

48

Bibliografie

1. Rusu R. G., Criterii și strategii comparate în fotbal la copii de 6 -8 ani, Editura
Risoprint, Cluj Napoca, 2017.
2. Costea L. M., Metodica predării handbalului în școală, Ministerul Educației
Naționale , Universitatea „1 Decembie 1918”, Alba Iulia, 2017.
3. Belizna C., Fotbal Curs, Ministerul Educației Naționale, Universitatea „1
Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2014.
4. Apolzan D., Fotbal 2010, Editura Federației Române de Fotbal, București, 1998.
5. Popovici C., Fotbal Specializare Copii și Juniori, Editura Napoca Star, Cluj –
Napoca, 2007.
6. Rusu R. G., Jocurile Dinamice și Spiritul de Competiție în Lecția de Educație
Fizică la Clasele I -IV, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2017.
7. M. Rădulescu, I. Voica, Exerciții Fotb al, Editura Stadion, București, 1973.
8. Stănculescu V. , Fotbal Antrenament, Exerciții, Jocuri, Ediția a II -a, Editura
Consiliului Național Pentru Educație Fizică Și Sport, Craiova, 1968.
9. Ionescu I., Dinu C., Fotbal Concepția de Joc, Editura Sport -Turism, Buc urești,
1982.
10. Dima M., Rădulescu M., Fotbal „Pro” Problemele ale Antrenorului Profesionist,
Editura Didactică Și Pedagogică, R.A., București, 2009.
11. Ionescu I. V., Football, Editura Helicon Banat, Timișoara, 1995.
12. Federația Română de Fotbal 1909, Metodologia Pregătirii Copiilor și Juniorilor,
Casa Fotbalului, București.
13. Iova B. F., Mijloace Fotbal (14 -16 ani), Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila,
2016.

49