SPECIALIZAREA : EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT [617515]

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE, EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI INFORMATICĂ
SPECIALIZAREA : EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

LUCRARE DE ABSOLVIRE

Coordonator : Conf univ.dr. JULIEN LEONARD FLEANCU

Absolvent: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE, EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI INFORMATICĂ
SPECIALIZAREA : EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

MODALIT ĂȚI DE DEZVOLTARE A
CALITĂȚILOR MOTRICE PRIN UTILIZAREA
JOCURILOR DINAMICE ȘI A ȘTAFETELOR ÎN
CADRUL PROGRAMU LUI ȘCOALA ALTFEL
LA NIVELUL CICLULUI PRIMAR

Coordonator : Conf univ.dr. JULIEN LEONARD FLEANCU

Absolvent: [anonimizat]
2018

3
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. …………………………. 4
CAPITOLUL 1
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII ………………………….. …….. 7
1.1. CICLUL PRIMAR -PARTICULARITĂȚI DE ABORDARE IN LECȚIA DE
EDU CAȚIE FIZICĂ ȘCOLARĂ ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
1.2. ȘCOALA ALTFEL ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 10
1.3. PARTICULARITĂȚILE ELEVILOR LA NIVELUL CICLULUI PRIMAR ………. 12
1.4. CALITĂȚILE MOTRICE ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘCOLARĂ …….. 17
1.5. LOCUL JOCURILOR DE MIȘCARE ȘI AL ȘTAFETELOR ÎN LECȚIA DE
EDUCAȚIE FIZICĂ LA CICL UL PRIMAR ………………………….. ………………………….. … 21
1.5.1 Particularitațile folosirii jocurilor de mișcare la vârsta școlara mica (6 -10ani) și
mijlocie (10 -14 ani) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 22
1.5.2 Jocul de mișcare ca mijloc al educației fizice ………………………….. ………………… 24
CAPITOLUL 2
DEMERSUL METODOLOGIC AL LUCRĂRII ………………………….. ……….. 30
2.1. PREMISELE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………… 30
2.2. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII ………………………….. ………………………….. . 33
2.3. IPOTEZA LUCRĂRII ………………………….. ………………………….. …………………………. 33
2.4. METODELE DE CERCETARE ………………………….. ………………………….. …………… 34
CAPITOLUL 3
PROGRAMA DE EXERCIȚII DE DEZVOLTARE A CALITĂȚILOR
MOTRICE CU AJUTORUL ȘTAFE TELOR ȘI JOCURILOR DINAMICE
LA CICLUL PRIMAR ………………………….. ………………………….. ……………….. 35
3.1 PROGRAMUL ACTIVITĂȚILOR SPORTIVE DESFĂȘURATE ÎN
SĂPTĂMÂNA ”ȘCOALA ALTFEL” ………………………….. ………………………….. …………. 35
3.2 EXERCIȚII DE DEZVOLTARE A CALITĂȚILOR MOTRICE CU AJUTORUL
ȘTAFETELOR ȘI JOCURILOR DINAMICE LA CICLUL PRIMAR ……………………… 42
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 64
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………… 67
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 71

ANA -MARIA BIRO
4 INTRODUCERE

Motivația alegerii temei

Calitățile motrice sunt însușiri ale organismului uman cu caracter nativ
al cărui nivel de manifestare inițială depinde de fondul genetic ereditar.
Dezvoltarea lor ulterioară ca de altfel și formarea deprinderilor motrice se
realizează o dată cu evoluția procesului de creștere și dezvoltare, influențate
fiind de specificul activității desfășurate, condițiile de viață, moștenirea
ereditară, mediul geografic și climateric și activitățile desfășurate în mediul
școlar.
În desfășurarea diferitelor acte și acțiuni motrice întâlnim destul de rar
manifestarea singulară a unei forme specifice a unei calități motrice, de cele
mai multe ori aceasta se realizează prin combinarea lor (de exemplu forța în
regim de viteză, forța în regim de rezistență, viteză în regim de îndemânare).
Analiza literaturii de specialitate studiată ne determină să cons iderăm că
în lecția de educație fizică școlară un rol important îl are intercondiționarea
dintre deprinderile și calitățile motrice.
Astfel deprinderile nu se pot perfecționa fără aportul calităților motrice,
după cum nici calitățile motrice nu se pot de zvolta fără creșterea nivelului de
execuție a deprinderilor motrice.
Săptămâna ”Școala Altfel” este binevenită în acest context deoarece ne
permitem să organizăm activități sportive cu elevii, activități ce se pot întinde
pe un interval orar mai mare decâ t al unei ore de școală normale și permite
desfășurarea acestora fără interferențe în respectarea programei școlare.

ANA -MARIA BIRO
5 Tocmai în acest lucru constă încercarea noastră de a realiza o
îmbunătățire a calită ților motrice cu ajutorul ștafe telor și jocurilor de m ișcare –
lucru ce contribuie la ușurarea însușirii deprinderilor motrice fapt ce face din
lucrarea noastră o temă de actualitate.

Gradul de actualitate și importanța temei

Încă din cele mai vechi timpuri exercițiile fizice au ocupat un rol
important î n viața popoarelor, având contribuții la menținerea sănătății și
tinzând la echilibrul perfect al tuturor funcțiilor organismului uman.
Viața demonstrează că prin practicarea educației fizice organizate
rațional, începând cu cea mai fragedă vârstă se cri stalizează calitățile de
suplețe, abilitate, spontaneitate, rapiditate.
Școala reprezintă temelia pe care se sprijină toate eșantioanele
sistemului nostru de educație fizică și sport.
Ea pune bazele practicării permanente și independente a activităților
motrice urmărind progresiv în cursul școlarității obținerea unor indici
superiori de dezvoltare fizică și de perfecționare a capacității motrice a
elevilor în vederea integrării mai rapide și mai eficiente în viață și în munca
socială.
Educația fizică es te o activitate cu caracter deschis, menită să
colaboreze cu orice mijloace care pot conduce la îndeplinirea obiectivelor
sale.
Folosirea jocurilor de mișcare și a ștafetelor în lecția de educație fizică
la ciclul primar contribuie la ridicarea stării em oționale a elevilor, precum și
motivarea practicării continue și independente a exercițiului fizic în scopul

ANA -MARIA BIRO
6 asigurării unui ritm normal de viață, cât și o adaptare rapidă în diferite
activități ale vieții sociale.
Ministerul Educației susține educația al ternativă prin numeroasele
activități desfășurate în cadrul programului ”Școala Altfel – Să știi mai multe,
să fii mai bun” și, pornind de la propunerile părinților, le permite profesorilor,
învățătorilor și educatorilor să vină cu activități în care , pe lângă partea
educativă să conțină și o parte distractivă, informală.
Dacă în timpul semestrului, în timpul ore lor de sport, trebuie să
respectăm o anumită programă, în cadrul acestei săptămâni profesorul de sport
are ocazia să propună jocuri de mișcare sub diferite forme astfel încât să
implice copiii creându -le impresia unei activități mai mult recreative decât
instructive.
Cu toate că utilizarea jocurilor de mișcare și a ștafetelor în cadrul lecției
de educație fizică nu reprezintă o noutate metodologică , suntem de acord că
utilizarea acestora creează mari surse în vederea optimizării strategiilor
instrucționale focalizate pe elementele educației fizice și sportu lui în cadrul
ciclului primar .

ANA -MARIA BIRO
7 CAPITOLUL 1
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

1.1. CICLUL PRIMAR -PARTICULARITĂȚI DE ABORDARE IN
LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘCOLARĂ

Lecția de educație fizică la ciclul primar s e caracterizează prin faptul că
este cuprinsă în planul cadru de învățământ, sub formă obligatorie și
opțională;
 este organizat ă și desfășurată sub conducerea profesorului de educație
fizică;
 are o durată bine stabilită;
 se desfășoară într -un timp bine precizat în orarul școlii;
 se desfășoară pe clase sau grupe de elevi omogene, ca vârstă, dezvoltare
fizică și psihică;
 are la bază programa școlară;
 are teme și obiective precise;
 în cadrul lecției se însușesc toate componentele procesului instructiv
educativ de educație fizică;
 îmbină optimal instruirea cu educația, adică informativul cu formativul;
 desfășurarea ei necesită condiții speciale (bază materială, conretizată în
spații special amenajate și materiale didactice specifice);
 este indicat să se desfășoare în aer liber;
 desfășurarea necesită echipament adecvat în funcție de locul de
desfășurare și de condițiile atmosferice.

ANA -MARIA BIRO
8 Planul cadrul de învățământ prevede pentru învățământul primar în
trunchiul comun un număr de 2 -3 ore de educație fizică pe săptămână. Aceste
ore pot fi alocate fie trei din trunchiul comun, fie două din trunchiul comun și
una la decizia școlii.
Lecția de ed ucație fizică la ciclul primar prezintă o serie de
particularități, care vor fi enumerate în contiuare:
 durata lecției este 35 de minute la clasa pregătitoare și 45 de minute la
clasele I -IV.
 Numărul de teme abordate este de 2.
 Tipul de lecție este în spec ial de învățare și consolidare.
 Structura lecției cuprinde toate verigile, dar durata acestora este
variabilă. În veriga de pregătire a organismului pentru efort, alături de
variantele de mers, alergare și sărituri, se vor utiliza exerciții pentru
educarea ritmului, atenției și expresivității, se preferă jocurile dinamice.
Se recomandă ca la clasă pregătitoare și la clasă I să se folosească
jocuri fără împărțire pe echipe, iar de la clasă a II -a se introduc și jocuri
dinamice cu împărțire pe echipe, pe baz a unui regulament mai complet
 Prelucrarea analitică a aparatului locomotor se realizează prin exerciții
libere și cu obiecte ușoare, grupate în complexe de 4 – 6 exerciții la
clasă pregătioare, clasă I și clasă a II -a și 6 – 8 exerciții la clasă a III -a și
a IV-a. La clasă pregătitoare și clasă I, exercițiile vor fi simple, imitând
acțiuni și fenomene din natură. Se vor utiliza poziții cu o suprafață mare
de sprijin, care permit o bună localizare a influenței acestora. Se insistă
pe executarea exercițiilor conform bazelor generale ale mișcării,
direcție, precizie, amplitudine, ritm, corectitudine, etc. Se va urmări
formarea atitudinii corporale corecte și educarea mișcărilor respiratorii.

ANA -MARIA BIRO
9  Dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice, în special a vitezei de reacți e și
de execuție, a rezistenței generale, a coordonării și mobilității, se va
realiza prin joc și parcursuri aplicative.
 Se abordează deprinderile motrice de bază (mers, alergare, săritură,
aruncare -prindere) și deprinderile motrice utilitar aplicative (tâ râre,
escaladare, cățărare – coborâre, echilibru, transport de obiecte și
greutăți, tracțiune – împingere). Se vor însuși corect și vor fi abordate în
suscesiunea accesibilității, asigurându -se măsurile de protecție
corespunzătoare. După exersărea separată , acestea vor fi introduse în
jocuri și parcursuri aplicative. Învățarea unui joc poate constitui, la
acest nivel o temă de lecție.
 Se începe însușirea unor deprinderi motrice specifice unor ramuri de
sport (atletism, gimnatică, handbal, baschet, fotbal). Unde sunt condiții,
elevii vor fi inițiați în practicarea sporturilor de sezon. Se va acorda o
atenție deosebită realizării corecte a dinamicii efortului pe parcursul
lecției, pe parcursul unui sistem de lecții, a unui semestru și a întregului
an școlar.
 Se evită eforturile intense și de lungă durată sau pozițiile menținute
timp îndelungat. Se alternează permanent solicitările cu pauzele.
 Ca metodă de predare se poate utiliza cu succes, povestirea, mai ales în
primele trei clase și conversația și explicați a și descrierea.
 În învățarea deprinderilor motrice un rol important îl are folosirea
reglatorilor metodici.
 Cel mai utilizat procedeu de exersăre este cel frontal, dar se poate lucra
și pe grupe și pe perechi, mai puțin se folosește la această vârstă
procedeul individual.

ANA -MARIA BIRO
10  Explicația și demonstrația trebuie să fie scurte, clare și accesibile, se
folosește mai mult la clasă a III -a și a IV -a.
 Se lucrează mai mult prin imitație.
 Strategia principală de organizare și desfășurare a activității, la acest
nivel e ste jocul.
 Se formează obișnuința de a se prezenta la lecție în echipament
corespunzător, de a se echipa și dezechipa, de a se deplasă în ordine spe
locul de desfășurare a lecției.
 Se are în vedere obișnuirea elevilor cu regulile de igienă: ștergerea
trans pirației, spălarea, schimbarea echipamentului.
 Se acordă o atenție deosebită respectării de către elevi a regulilor de
siguranță privind folosirea materialelor și instalațiilor sportive.
 Se urmărește formarea capacității de a acorda ajutor colegilor.

1.2. ȘCOALA ALTFEL
Această săptămână îi face pe copii să fie mai veseli, mai dornici să
participe la orice acțiune, să experimenteze și să exerseze, iar pe profes ori să
fie mai dispuși să socializeze cu elevii lor într -un mod nonformal, inovator,
destins și t otodată prielnic pentru stabilirea unor relații de prietenie.
Indiferent că ne referim la activități pentru preșcolari, elevi din ciclul
primar, gimnazial sau elevi de liceu, cadrele didactice în colaborare cu
părinții trebuie să se documenteze cu atenție înainte, și să planifice activitățile
din timp deoarece săptămâna ”Școala Altfel” este la decizia lor și sunt direct
răspunzători de ceea ce se întâmplă în aceste cinci zile.
În acest sens, exist ă un număr de pași ce trebuie parcurși pentru a
asigura o serie de activități bine structurate:

ANA -MARIA BIRO
11 1. Stabilirea tipurilor de activități, a duratei lor, a modalităților de
desfășurare și a responsabilităților în consiliul profesoral ;
2. Cercetarea oportunităților de activități pentru Școala Altfel ;
3. Completarea fișei de activ itate propusă de Inspectoratul Școlar
Județean ;
4. Aprobarea activităților de către Consiliul de administrație al unității de
învățământ ;
5. Desfășurarea activităților în săptămâna Școala Altfel ;
6. Completarea raportului final de activitate .
Tipuri de activități c e se pot desfășura în cadrul săptămânii ”Școala altfel”:
– Activități cultural – artistice: vizite la muzee și instituții publice,
participarea la spectacole de teatru, muzică și vernisaje de artă sau
vizite la galerii de artă ;
– Activități tehnico – științifi ce : programe de știință distractivă,
experimente de fizică și chimie neobișnuite, ateliere de informatică și
programare altfel ;
– Activități sportive: organizarea de competiții sportive, excursii cu
bicicleta, street dance, echitație ;
– Vizite în natură: vizi te la rezervații, activități montane, vizite la
gradinile botanice și zoologice, vizite la ferme ;
– Abilități de viață. Educație financiară și orientare în carieră .
Activitățile sportive ocupă un loc împortant în cadrul săptămânii ”Școala
altfel” și fiecare școală ar trebu i să le includă în program , fie că vorbim de
învământul preșcolar, primar, gimnazial sau liceal deoarece oferă elevilor
posibilitatea de a -și dezvolta o serie de calități motrice cum ar fi viteza,
îndemânarea, rezistența, forța, coordonarea, mobilitatea sau suplețea. Chiar

ANA -MARIA BIRO
12 dacă se nasc cu aceste calități motrice, acestea se dezvoltă pe parcursul vieții
fiind inițial dobândite ereditar și influențate apoi de mediu.

1.3. PARTICULARITĂȚILE ELEVILOR LA NIVELUL CICLULUI
PRIMAR

Eficiența proc esului de predare – învățare – evaluare, depinde în mare
măsură de respectarea particularităților caracteristice vârstelor elevilor.
Aceste particularități determină și particularități ale procesului predării
educației fizice și sportului.
Din punct de v edere somatic se constată o intensificare a procesului de
osificare. Oasele prezintă în structura lor o cantitate apreciabilă de țesut
cartilaginos, ceea ce determină o slabă rezistență a acestora la solicitări mai
intense și chiar deformarea lor. Oasele b azinului, insuficient sudate, pot suferi
modificări în cazul unor solicitări mai mari, aceasta manifestându -se în special
la fete.
Sistemul articular încă mai prezintă instabilitate, întărirea lui
manifestându -se mai ales către vârsta de 8 – 9 ani. Sistem ul musculara se
dezvoltă mai mult, ajungând la 27,2% din greutatea corpului. Organele interne
se dezvoltă în concordanță cu creșterea generală a organismului. Exemplu:
creierul la 7 ani se apropie în plan histologic de maturizare, având o greutate
de circa 1200 grame.
În perioada 6 -10 ani se constată o creștere semnificativă a taliei și a
greutății corporale, atât la fete cât și la băieți. În patru ani talia crește la băieți

ANA -MARIA BIRO
13 cu 17,34 cm (14,31%), iar la fete cu 18,78 cm (15,61%), aceasta datorându -se
în special creșterii segmentelor inferioare.
Greutatea corporală crește cu 8, 98 kg ( 39,31%) la băieți și cu 9,98 kg
(45,24%) la fete. S -a constatat că acest indice somatic crește de 3 -4 ori mai
mult decât ceilalți. De asemeni, s -a stabilit că în mediul urba n se manifestă o
tendință de accelerare a creșterii taliei la fete în raport cu băieții din același
mediu și cu elevii de aceeași vârstă din mediul rural.
La această vârstă marile funcțiuni se dezvoltă concomitent cu aspectel e
somatice, ceea ce asigură o capacitate de adaptare la efort din ce în ce mai
bună.
Nu același lucru se poate spune despre amplitudinea respirației, care
este mai mică, inspirația și expirația fiind superficiale, din cauza îngustimii
căilor respiratorii și a toracelui, precum și musc ulaturii interscostale
insuficient dezvoltate.
Frecvența cardiacă la această vârstă este crescută, iar tensiunea arterială
scăzută. Spre sfârșitul perioadei respective apar modificări în sistemul
endocrin și în sistemul nervos. Se constată de asemeni o ma re receptivitate și
ușurință în formarea deprinderilor motrice datorită proceselor de excitație ce
predomină în raport cu cele de inhibiție. Capacitatea de efort cardiovascular
este mai crescută la băieți decât la fete.
Dezvoltarea psihică începe să se a firme prin aprofundarea gândirii,
evoluția proceselor psihice (memoria, percepția, atenția). Gândirea are un
pronunțat caracter intuitiv. Pe măsură ce se înmulțesc senzațiile, percepțiile și
reprezentările, gândirea începe să capete un caracter logic.
Același fenomen se remarcă și la memorie. Se trece de la memoria
intuitivă ce predomină la vârsta de 6 -7 ani la memoria logică, datorită
procesului de învătământ. Capacitatea de prelucrare, reproducere, fixare și

ANA -MARIA BIRO
14 stocare activă a memoriei se perfecționează pr in repetări sistematice în jurul
vârstei de 9 ani.
La această vârstă memoria motrică este în strânsă legătură cu memoria
vizuală. Imaginația este simplă, orientată spre obiecte simple, concrete. Se
dezvoltă imaginația reproductivă și cea creatoare.
Dezvo ltarea capacității senzoriale se concretizează în creșterea
sensibilității, capacității de orientare în spațiu și a percepției timpului. În jurul
vârstei de 8 ani se manifestă dezvoltarea capacității de a observa. Viața
afectivă la această vârstă începe să se concretizeze prin stabilitate și echilibru.
Apare motivația.
Către vârsta de 9 ani crește ponderea elementului conștient, voluntar,
determinând mărirea randamentului activității depuse de elevi. De la vârsta de
8 ani devine evidentă corelația dintre interesele copilului și capacitățile și
aptitudinile lui. Dimorfismul sexual se accentuează spre sfârșitul acestei
perioade de vârstă și favorizează o separație spontană a fetelor de băieți.
În perioada ciclului primar se pune accent pe formarea corectă a
priceperilor și deprinderilor motrice de bază, cu caracter aplicativ și specific
diferitelor ramuri de sport și chiar pe posibilitatea pregătirii sistematice pentru
sportul de performanță, tocmai datorită fenomenului de ’’accelerație’’ ce se
constată la a ceastă vârstă.
La clasele pregătitoare, I și a II -a nu este prea mare capacitatea de forță,
aceasta fiind condiționată de masă musculară, capacitatea de concentrare a
proceselor nervoase fundamentale (excitația și inhibiția), calitatea organelor
de spriji n și ligamentare, etc.
De la 7 -8 ani crește treptat forța tuturor grupelor musculare și în special
a extensorilor membrelor inferioare, flexorilor plantori și redresorilor

ANA -MARIA BIRO
15 trunchiului. La nivelul membrelor superioare constatăm că forța flexorilor este
mai mare decât cea a extensorilor.
Forța mâini este neî nsemnată la băieții de 9 -10 ani și fetele de 8 -9 ani,
iar diferența dintre băieți și fete este nesemnificativă. Forța explozivă a
membrelor inferioare se îmbunătățește treptat, cea mai mare creștere
semn alându -se la băieții de 9 ani și fetele de 8 ani, evoluția forței la fete fiind
mai atenuată.
Diferențele dintre fete și băieți sunt foarte mici. La această vârstă crește
capacitatea de forță mai mult la mușchii extensori decât la cei flexori.
Organismul fiind încă fraged, se interzice dezvoltarea forței dinamice la
nivelul membrelor superioare și inferioare, precum și a forței musculaturii
abdominale.
Vârsta la care se poate dezvolta viteza este încă contradictorie. Unii
autori susțin că cea mai adecvată perioadă pentru dezvoltarea ei este între 6 -15
ani, alții dimpotrivă consideră că la vârsta școlară mică se constată o
capacitate redusă de manifestare a vitezei de reacție și de atenție.
La vârsta de 9 -10 ani perioada latentă a reacției motrice se
îmbun ătățește, cea mai scurtă perioadă latentă constatându -se la mișcarea
mîinilor, iar cea mai lungă la mișcările de trunchi. Viteza mișcării singulare
crește ușor, diferențele dintre flexori și extensori fiind nesemnificative.
Viteza de alergare pe distanțe mici (30 metri) se îmbunătățește spre
vârsta de 10 ani. Capacitatea de a executa mișcări de viteză în regim de forță
crește treptat și lent. Detenta crește anual în medie cu 2 centimetri la băieți, iar
la fete mai puțin. La această vârstă se poate dezvolta cu precădere viteza de
reacție motrică și viteza de execuție.

ANA -MARIA BIRO
16 Datorită particularităților de vârstă specifice școlarului mic (volum
mare al inimii și greutate corporală mică) cercetările făcute ne -au demonstrat
că elevii de vârstă mică pot susține efort uri mari:
– băieții și fetele de 6 -7 ani pot alerga până 7 minute;
– băieții și fetele de 8 -9 ani pot alerga până 10 minute;
– băieții de 10 -11 ani pot alerga până la 15 minute;
– fetele de 10 -11 pot alerga până la 12 minute.
Capacitatea de rezistență cardio -vasculară este în creștere gradată,
constatându -se o superioritate a băieților față de fete. Rezistența statică, în
special a mușchilor extensori ai coloanei vertebrale, este realtiv mică.
Oboseala se instalează rapid (datorită inhibiției de protec ție) în cazul efectuării
unor eforturi statice de lungă durată. În dezvoltarea rezistenței la această
vârstă trebuie să se facă o dozare corectă a efortului, să se aplice progresiv, în
funcție de posibilitățile organismului elevilor.
Dozarea corectă a efo rtului, cu evitarea suprasolicitării sau subsolicitării
trebuie să asigure o valorificare completă a capacității reale de efort și
posibilității crescute de progres.
La această vârstă, îndemânarea se poate dezvolta intens datorită
proceselor de excitație. Capacitatea de apreciere a mărimilor spațiale este
scăzută, în schimb, sub raportul coordonării, execuția anumitor acte motrice
prezintă valori mai ridicate la băieți decât la fete.

ANA -MARIA BIRO
17 1.4. CALITĂȚILE M OTRICE Î N LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ
ȘCOLARĂ

În unele surse bibliografice, aptitudinile motrice sunt numite calități
motrice sau calităț i fizice .
Sunt însuș iri ale organismului uman, care evidențiază capacitatea de
efectuare a acțiunilor de mișcare, cu anumiți indici de viteză, îndemânare,
rezistență, forță, coordonare, mobilitate, suplețe. Ele sunt î n mare parte
transmise ereditar, dar influenț ate și de mediu.
Oamenii se nasc cu anumiți indici ai calităților motrice, ele nu se
dobândesc pe parcursul existenț ei umane (ontogenezei).
Acești indici se dez voltă î n ontogeneza de la sine, datorită vieții, până la
o anumită vârstă și apoi încep să scadă î ntr-un ritm diferenț iat determinat de
multe variabile.
Prin practicarea specială a exercițiilor fizice sub formă de proces bilatera l
sau ca activitate indepe ndentă , se poate accele ra dezvoltarea indicilor
calităț ilor motrice ,fenomen denumit„educarea calităț ilor motrice”
Orice act motric sau acțiune motrică implică, î n efectuarea lor , toate
aptitudinile motrice, dar cu pondere diferită .
Aptitudinile motrice su nt în strânsă legătură cu deprinderile și priceperile
motrice. Însușirea deprinderilor ș i priceperilor motrice este un proces dificil,
care este condiționat și de nivelul calităților motrice ale subiecț ilor (un nivel
ridicat al calităților motrice scurteaz ă durata procesului de însușire a
deprinderilor ș i pricep erilor motrice, iar un nivel scă zut conduce la o mă rire a
duratei procesului respectiv.
Exersarea făcută în scopul însușirii deprinderilor ș i priceperilor motrice
are ca efect indirect și dezvoltare a/educarea calităț ilor motrice.

ANA -MARIA BIRO
18 De asemenea, orice deprindere sau pricepere motrică însușita deja de
subiecți poate deveni ș i un mijloc pen tru dezvoltarea/educarea calităților
motrice la subiecții respectivi, obținându -se, ca efect indirect, ș i unele
progrese pe planul tehni cii sau chiar tacticii de execuție a deprinderilor și
priceperilor motrice î n cau ză.
Acționarea specială și științifică pentru d ezvoltarea/educarea unei calități
motrice implică – în ponderi diferite – și efecte pozitive ind irecte asupr a
celorlalte calități motrice. Îndemânarea și forța au cele mai largi interacționă ri
cu celelalte cal ități motrice.
La vârste mici se dezvoltă toate calităț ile motri ce, dar se pune accent pe
viteză și îndemâ nare.
La vâ rste de peste 14 – 15 ani se pune acc ent pe rezistență și forță.
Calitățile fizice pot fi educate în orice perioadă a anului calendaristic .
Programarea dezvoltării lor este dependentă de alte variabile și nu de anotimp.
În lecția de educație fizică, fiecare calitate motrică se abordeaza, ca t emă, î n
verigi struc turale precise.
Factorii fizici ai performanței și formele de forță influențează nivelul
capacităților coordinative: un minim de forță este necesar pentru a permite o
mișcare agilă.
De asemenea, este necesară o bună dozare a vitezei da că trebuie să intervină
la un moment dat aptitudinea de a rezolva rapid o problemă motorie dată într -o
anumită situație.
Mai este nevoie și de o anumită mobilitate la baza capacităților
coordinative pentru a avea în îmbinarea spațială a unei mișcări un câ mp de
operare mai mare și pentru adaptarea la necesitățile spațiale de modificare.
Rezistența precoce induce prin intermediul proceselor de ghidare ale S.N.C., o
diminuare a preciziei gestuale .

ANA -MARIA BIRO
19 Dezvoltarea vitezei se poa te face la orice grup de subiecți, î n orice
condiții ș i cu progrese variabile. Aceste progrese sunt, pe ansamblu, foarte
mici, mai ales pe perio ada unui an de zile. Progresul î n dezvoltarea vitezei
depinde foarte mult de nivelul forței musculare ș i de capac itatea de
coordonare, de usurința î n efectuarea actelor și acț iunilor motrice.
Începând cu vâ rsta de 10 ani se poate realiza dezvoltarea vitezei sub toate
formele sale de manifestare, deși de la 6 ani se poate acț iona as upra unor
forme (viteza de reacție și viteza de execuție). Efectul acți onării sistematice
scade treptat până la vârsta maturiză rii definitive (18 – 19 ani la fete și 20 – 22
ani la băieți). Până la 11 – 12 ani progresul este mai mare la fete; după aceea –
în permanență – progresul este mai mare la băieți. Exerciț iile folosite pentr u
dezvoltarea vitezei trebuie să fie ori foarte simple ca execuție tehnică, ori bine
însușite ca tehnică .
Îndemâ narea poate fi educată de la vâ rste foarte mici. Pr ogresele sunt
mult mai mari față de viteză. Cea mai optimă perioadă de influențare este între
6 și 10 – 11 ani.
Îndemâ narea se dezvoltă cu aceeași eficiență în orice perioadă a anului, în
aer liber sau în interior. În lecția de educație fizică, îndemânarea ocupă un loc
precis, determinat ș i de factorii fiziologici: ca primă temă, deci după ce
organismul subiecților ajunge î ntr-o stare optimă de excitabilitate și
receptivitate. Pe aceeași poziție se plasează ș i viteza . De aceea, din motive
logice, în aceeși lecție nu se poate educa decât una din cele doua calități
motrice. Îndemânarea este ed ucată – indirect ș i uneori foarte mult – în
proce sul de formare a deprinderilor ș i priceperilor motrice. Cele mai eficiente
mijloace sunt exerciț iile asimetrice, cele efectuate cu segmentul
„neîndemânatic”, exercițiile pe muzică, parcursurile aplicative și ștafetele. De
asemenea, un coeficient foarte mare de eficiență în acest plan î l au jocurile

ANA -MARIA BIRO
20 motrice (atât cele de mișcare sau dinamice atent eșalonate, cât ș i cele sportive
bilaterale tematice).
Educarea rezistenț ei, ca preocupare tematică, se poate reali za la orice
vârstă. Acț ionarea priorit ară, prin corelație cu celelalte calități, are loc î n
perioa dele postpubertare. Progresele în dezvoltarea acestei calităț i motrice
sunt deosebit de spectaculoase. Ca și celelalte calități motrice, rezistența se
poate d ezvolta în orice parte a anului și î n orice condiții materiale, atât în aer
liber cât și în interior. Î n aer l iber se pune accent pe rezistența aerobă
(rezistența cardio -respiratorie), în timp ce î n inte rior se pune accent pe
rezistența musculară locală (r ezistența în regim de forță ). Se pot f olosi foarte
mult acte sau acț iuni motrice, nu numai alergarea, având o durată mai mare de
exersare, număr crescut de repetări, pauze mai scurte între repetă ri.
Forț a poate fi dezvoltată la orice vârstă, dar cu precăde re după pubertate,
deoarece – prin exa gerare sau neștiință – poate avea efecte negative asupra
creșterii organismului. Daca se lucrează științific se pot obț ine progrese destul
de mari.
Ca temă, forța poate fi abordată atât în aer liber, cât și în interior , în orice
parte a anului. În lecț ie sau altă formă de organizare a practicării exercițiilor
fizice, forța ca și rezistenț a, se poate aborda ca ultima temă, î nainte de
„revenirea organismului după efort”.

ANA -MARIA BIRO
21 1.5. LOCUL JOCURIL OR DE MIȘCARE ȘI AL ȘTAFET ELOR Î N
LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ LA CICLUL PRIMAR

Jocul este o activitate pe care copiii o realizează foarte de timpuriu , încă
din primele luni de viață .
Determinat de contactul copilului cu lumea înconjurătoare și mijlocit de
relațiile sociale în car e acesta trăiește, jocul este expresia reflect ării impresiilor
culese din viaț a cotidiană.
Imitând acțiunile celor din jurul său, copilul se joacă și jucându -se
cunoaște lumea. Jocurile copiilor evoluează pe măsura contactului cu adulții,
Cu cât acest c ontact este mai bogat, mai variat și diri jat cu atât influența
exercitată este mai mare ceea ce asigură amplificarea conținutului jocurilor
copiilor și deci implicit influențarea asupra dezvoltării lui afective, intelectuale
și motrice.
Individual în pri mii trei ani de viață, jocul capătă treptat caracter
colectiv, copilul se descoperă pe sine și acceptă relațiile cu ceilalți copii în joc.
Jocul devine mijlocul principal prin care copilul descoperă viața din
jurul său și astfel el nu constituie o simplă distracție. Prin joc copilul învață
culorile, forma și însușirile materiei, raporturile spațiale, cunoaște plantele,
animalele, viața celor adulți, dar această cunoaștere se desfășoară într -o formă
accesibilă și interesantă pentru toți.
Jocul creează cond ițiile cele mai favorabile pentru dezvoltarea copilului
sub toate aspectele.
În timpul jocului copilul aleargă, sar e, se târăște cu plăcere, se cațără ,
mișcarile devin mai precise și el devine ma i puternic din punct de vedere f izic.
În joc copiii își î nving mai ușor sfiala și timiditatea, iar inventivitatea și
stăpânirea de sine li se dezvolta. În cursul jocului se dezvoltă facultățile

ANA -MARIA BIRO
22 intelectuale (gândirea, atenția, spiritul de observație) se îmbogățește limbajul,
se dezvolta personalitatea, se educă voința.
Prin joc se realizează, deci, î n același timp , educația fizică, intelectuală
și morală a copiilor, se formează trăsă turi pozitive de caracter ca îndrazneala,
cinstea, spiritul colectiv.

1.5.1 Particularitațile folo sirii jocurilor de mișcare la
vârsta școlara mica (6 -10ani) și mijlocie (10 -14 ani)

În cadrul vârstei școlare mici, se disting, datorită particularităților
biomotrice și psihice ale copiilor, două perioade sensibil diferite:
– copilul de la 6 la 8 ani
– copilul de la 9 la 10 ani
În prima perioadă (6-8 ani), copilul se caracteriz ează prin dinamism,
instabilitate și o rezistență scăzută la oboseală .
Voința, fiind slab dezvoltată, ca și posibilităț ile de concent rare a
atenției, nu se recomandă efortul static, unilateral și de durată, d eoarece ar
avea influenț e nefavorabile asupra s ănătă ții copiilor.
La aceasta vârstă vor fi folosite jocurile cu alergări scurte, cu și fără
schimbări de direcție, să rituri peste obst acole mici, jocuri cu obiecte, în
special mingi mari și uș oare, c u elemen te de aruncare, lovire și prindere,
cățără ri, târâri, aruncări la țintă și alte forme de m ișcare. De asemenea, se vor
urmări să se dezvolte potrivit vârstei, viteza, îndemânarea, forța musculară și
precizia în executarea mișcă rilor.
Acțiunile din jocurile de la această vârstă vor fi simple ș i cu regul i
puține.

ANA -MARIA BIRO
23 La vârsta de 9 – 10 ani copiii înclin a spre jocurile mai complicate î n
care iși pot manifesta posibilită țile. Elementele de mișcare cuprinse î n jocurile
acestei vârste, sunt aceleași ca la vârsta an terioară dar solicitările sunt mai
complexe prin combinarea acțiunilor, și prin folosirea unui material mai
bogat.
Regulile vor fi mai pretențioase și mai multe ca numă r, iar durata
jocului se poate mări faă de vârsta anterioară. În întreaga perioadă a vâ rstei
școlare mici (6 -10 ani) jocurile se pot realiza nediferențiat cu băieți și fete,
deoarece deosebirile între sexe nu sunt încă evidenț iate.
Perioada cuprinsă î ntre 11 – 14 ani este caracterizată de intense
transformări morfo -funcționale ș i psihice (p ubertatea).
Pubertatea se manifestă mai reped e la fete decât la băieți, fapt care face
ca la vârsta de 11 -12 ani, fetele să depășească din punct de v edere al nivelului
biomotric, băieții. În această perioadă posibilităț ile intelectuale ale copiilor
cresc , de asemenea interesul pentru viața socială . Acum se stabilesc si
trăsăturile morale și de voință .
Datorită particularităț ilor sis temului circulator la aceasta vârstă, se
recomandă ca exercițiile de viteza și forță să fie fă cute cu grija de a nu
suprasol icita. Exercițiile de intensitate scăzută ș i cu durată mai mare sunt ma i
ușor de realizat la aceasta vârstă .
Sistemul nervos al preadolescenț ilor este caracterizat printr -o mare
excitabilitate. Posibilitățile fizice și interesele sunt diferite la băieți f ață de
fete, la aceasta vârstă. Fetele înclină mai mult spre dans, suplețe, ritm dar în
ceea ce priveș te participarea la jocurile de mișcare se poate afirma că este tot
atât de activă ca a băieților, cu toate că apare o oarecare timiditate ș i
neîncredere î n forțele proprii. Băieții la această vârstă sunt atraș i de jocurile cu
elemente sportive. Ei sunt atrași de însușirea tehnicii specifice ș i acționează cu

ANA -MARIA BIRO
24 plăcere î n jocuri complexe cu contact direct cu adversarul, fapt care le
satisface tendința de afirma re și independenț a.
La această vârstă jocuril e de mișcare trebuie să folosească structuri de
mișcă ri specifice sporturilor. Jocurile spor tive se vor organiza cu modifică ri de
regulament. Prin reducerea regulilor care se vor introduce treptat, prin
reducer ea terenului de joc, a duratei jocului și prin mărirea numărului de
jucători astfel încât toți copiii să participe deodată la joc.
La vârsta școlară mare, 15 -18 ani, jocul capătă caracter sportiv, de
antrename nt. Jocul de mișcare intervine în perfecț ionar ea procedeelor tehnice,
a combinațiilor tactic e și pentru dezvoltarea calităților motrice specifice ș i de
baza, contribu ind la ridicarea nivelului pregă tirii fizice generale a elevilor.
Diferențierile dintre băieți și fete se accentuează în această perioa dă, dar
jocurile de mișcare pregă titoare și sp ortive, se pot realiza însă în aceeași
măsură, nediferențiat. Pentru fete este necesar să se rețină însă faptul că,
jocurile care implică transport de greutăți și lupta î n doi, nu se vor realiza cu
aceleaș i cerințe ca pentru băieți.

1.5.2 Jocu l de mișcare ca mijloc al educaț iei fizice
Pentr u realizarea obiectivelor educației fizice este folosit exerciț iul fi zic
îmbinat cu factorii natural i, tinâ nd seama de anumite particularități de vârstă și
stabilind o meto dică adecvată .
Exerciț iul fizic apare în forme variate, simple și complexe și con stituie
de fapt mijlocul de bază al educaț iei fizice.
Dintre formele de manifestare a le exercițiului fizic, cele mai folosite în
educația fizică sunt gimnastica, atletismul, jocurile sportive și jocurile de
mișcare.

ANA -MARIA BIRO
25 Programele școlare pentru educația fizică a copii lor stabilesc volumul
de forme și mijloace care să ducă la o dezvoltare fizică armonioasă a
organismului copiilor, precum și la o pregătire fizică corespunzătoare
anumitor vâ rste.
Ocupâ ndu-ne de jocul de mișcare, ca mijloc al educației fizice, trebuie
să se arate ca el reprezintă o formă complexă de mișcare, care datorită unor
caracteristici de formă, conținut și efecte este folosit încă din cea mai fragedă
vârstă .
Prezent în educația fizică la toate nivelurile siste mului nostru de
învățământ, jocul de miș care este un mijloc prețios de rezolvare a sarcinilor
acesteia.
Începând de la vârsta preșcolară mică, jocul de mișcare își ocupă locul
în întregul ansamblu de m ijloace instructiv -educative.
Pentru preș colari jocul, în general, reprezintă activitatea zilnică pentru școlari ,
el devine o formă de distracție, dar și o posibilitate de afirmare și dezvoltare a
personalităț ii.
Jocurile î n care rolul mișc ărilor este cla r exprimat poartă în general
denumirea convențională de jocuri de miș care (dinamice).
Jocul de mișcare este o variantă a activităț ii de joc. Baza ei o constituie
diferitele acțiuni motrice acti ve, motivate de un subiect (temă, idee) și parțial
îngrădite d e reguli. Totodată, ele urmăresc învingerea în condiț ii mereu
schimbă toare ale mediulu i de joc a diferitelor dificultăți sau obstacole ivite î n
calea atingerii scopului propus.
Acțiunile motrice, de exemplu, pot fi legate de executarea unor mișcări
de imi tare. În cadrul jocurilor putem întâlni scurte părț i de alergare, acțiuni de
,,viteză" , de îndemânare, de învingere a obstacolelor prin săritură , de

ANA -MARIA BIRO
26 rezistență și forță. Alte acț iuni cer folosirea diferitelor mișcări legate de
orientare, observație sau au z și toate acestea în diferite forme și combinaț ii.
Sarcina jocului determină stabilirea acțiunilor jucă torilor conf orm
jocului propus, caracterul ș i dezvolta rea conflictului de joc. Această latură a
jocului – existența unui sens – înviorează pe de o part e acțiunile complexe ale
jucătorilor, iar pe de altă parte, dă un colorit emoț ional folosirii diferitelor
procedee tehnice sau elemente de tactică .
Regulile determină în cadrul fiecă rui joc, elem entele cele mai constante,
în așezarea jucătorilor și cele m ai tipice î n deplasarea acestora, precizează
caracteru l comportării, drepturile și obligațiile jucă torilor, stabilesc mijl oacele
de conducere a jocului, și procedeele și condiț iile de stabilire a rezultatului.
Acest lucru nu exclude ci dimpotrivă, pres upun e manifestarea unei activită ți
creatoare din partea ju cătorilor și folosirea inițiativei personale pe măsura
capacităț ilor, dorințelor și intereselor fiecăr uia.
Conținutul jocului de mișcare (acț iunile motrice și subiectul) determină
forma lui, cu alte cu vinte caracterul tipic de organizare a participanților.
Caracteristica jocului de mișcare este organizarea acț iunilor participanților,
care să le permită o largă inițiativă creatoare î n alegerea mijloacelor pentru
atingerea scopului propus.
Jocul de miș care, ca urmare a particularităț ilor de conținut și forma pe
care le are, poate fi consider at unul dintre mijloacele educaț iei fizice, care
poate fi folosit însă și ca o meto da de dezvoltare fizica generală .
Datorită multitudi nii efectelor pe care jocurile de mișcare le au asupra
copiilor, din punct de vedere formativ, instructiv și educativ, ele sunt folosite
în toate for mele organizate prin care educația fizică este realizată în școală, în
lecție, î n pauzele or ganizate, în excursii sau plimbă ri.

ANA -MARIA BIRO
27 Cu ajutor ul jocului de mișcare se formează preșcolarului și școlarului
mic, cunoștinte, deprinderi și priceperi motrice de baza ca mersul corect,
alergarea, săritura,aruncarea și îi dezvoltăm în același timp și calitățile motrice
de bază (viteză, îndemânare, rezist ență, forță) într -o formă plăcută și ușor
accesibi lă.
La școlari, chiar de la cei mijlocii, prin jocul de mișcare se urmărește să
se perfecț ioneze deprinderile motrice de bază realizându -se în condiții variate
și complexe, ceea ce determină o și mai mare solicitare din punct de vedere
motric, intelectual și afectiv.
Fiind forma de activita te ce da satisfacție copiilor, îi antrenează la o
participare conștientă, determină în același timp o manifestare degajată și
integrală a personalităț ii copilului.
În jocurile de mișcare se manifestă atât calităț ile câ t și defectele
caracterului copiilor, î n joc se manifestă și nivelul pregătirii fizice ș i motrice
al acestora.
La vârsta școlară, jocul de mișcare constituie ș i un mijloc de ver ificare
atât a gradului de p regătire fizică dar ș i al deprinderilor motrice de care dispun
copiii.
La clasele primare, se recomandă alcătuirea lecției de educație fizică din
jocuri de mișcare, ale căror structuri și conținut să ducă la fo rmarea unor
deprinderi motrice și la dezvolta rea calită ților motrice ale copiilor.
Ceea ce est e deosebit în jocul de mișcare, la diferite vârste, sunt
sarcinile, conț inutul, modul de organizare precum și numă rul regulilor. Astfel,
același joc poate fi folosit la orice vârstă, amplificând însă cerinț ele, regulile,
mărind distanțele și numă rul obsta colelor solicitând din ce în ce mai multă
corectitudine.

ANA -MARIA BIRO
28 Ștafeta este un joc care se rezolvă prin alergare și contribuie la formarea
și perfecționarea deprinderilor motrice de bază.
În procesul lărgirii fo ndului motric principalul scop important revine
curselor de obstacole și ștafetelor aplicative. O cursă cu obstacole constă în
parcurgerea unui traseu, prevăzut cu mai multe obstacole, care trebuie sărite,
escaladate sau ocolite.
Cursele și ștafetele asig ură consolidarea unor priceperi și deprinderi
motrice de bază sau aplicative în condiții variate, în cadrul unor activități
complexe în care participanții se deplasează într -o succesiune și în limita unor
reguli stabilite, executând diferite acțiuni indivi duale sau în cadrul unor
echipe. Ele oferă posibilitatea modificării în condiții nestudiate a
cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor și calităților motrice însușite în cadrul
lecțiilor.
Compunerea traseului cu obstacole se face în funcție de posibilit ățile
motrice ale colectivelor de elevi.
Introducerea obstacolelor care se trec relativ ușor, fără prea multă
dificultate, cât și cele prea dificile, determină scăderea pe de o parte a
interesului elevilor în cadrul obstacolelor ușoare sau facilitează ac cidentele în
cazul obstacolelor dificile.
Introducerea elementului de întrecere în cadrul desfășurării ștafetei face
să crească calitatea exercițiilor. Astfel se asigură participarea maximă și
dezinvoltă a colectivului de elevi cu influențe dintre cele ma i favorabile
asupra sferei funcționale, psihice și mai ales asupra sferei motrice.
În lecția de educație fizică ștafetele se introduc în partea întâi a acestora,
urmărindu -se concentrarea atenției, creșterea stării emoționale și încălzirea cât
mai bună a organismului.

ANA -MARIA BIRO
29 Structura ștafetei trebuie să fie cât mai simplă, să conțină elemente bine
cunoscute de elevi care să nu solicite organismului un regim de forță sau
rezistență.
Ștafetele sunt utilizate și în partea fundamentală a lecției, atunci când se
urmărește perfecționarea deprinderilor motrice de bază și creșterea gradului de
aplicabilitate. Căile folosite în această parte a lecției se compună din 3 -4
deprinderi motrice de bază executate succesiv.
Trecerea rapidă de la executarea unei structuri de mișcare la alta,
reprezintă executarea aplicativă a ștafetei, determinându -l pe executant să
adapteze și să se concentreze în fiecare moment.

ANA -MARIA BIRO
30 CAPITOLUL 2
DEMERSUL METODOLOGIC AL LUCRĂRII

2.1. PREMISELE CERCETĂRII

Ștafeta este un joc care se rezolvă prin alergare și contribuie la formarea
și perfecționarea deprinderilor motrice de bază.
În procesul lărgirii fondului motric principalul scop important revine
curselor de obstacole și ștafetelor aplicative. O cursă cu obstacole constă în
parcurgerea unui traseu, prevăzut cu mai multe obstacole, care trebuie sărite,
escaladate sau ocolite.
În vederea realizării acestei lucrări, am propus desfășurarea unui
program sportiv, pe parcursul săptămânii ”Școal a altfel”, în intervalul orar 930
– 1130. Am ales acest interval orar deoarece în această perioadă organismul
uman atinge nivel ul cel mai înalt de concentrare și dă un randament foarte
bun. Activitățile propuse constau în organizarea unor jocuri diferite în funcție
de clasă și se finalizeaz ă cu organizarea unei competiții, în ultima zi a
săptămânii, între echipele câștigătoare a fiecă rui nive l. Astfel, vineri se vor
desfășura competițiile finale între echipele fi naliste ale claselor I, II, III și IV.
Competițiile propuse au la bază jocurile repartizate astfel:
– Clasele I – Ștafeta simplă, ștafeta simplă cu rostogolirea mingii ;
– Clasele a II -a – Ștafeta simplă cu rostogolirea mingii , ștafeta cu săritură
din cerc în cerc;
– Clasele a III -a – Ștafeta simplă cu rostogolirea mingii, ”Urmărește
mingea” ;

ANA -MARIA BIRO
31 – Clasele a IV -a – Ștafeta simplă cu rostogolirea mingii, ”Fii atent la
minge”
Cursele și ștafetele asigură consolidarea unor priceperi și deprinderi
motrice de bază sau aplicative în condiții variate, în cadrul unor activități
complexe în care participan ții se deplasează într -o succesiune și în limita unor
reguli stabilite, executând diferite acțiuni individuale sau în cadrul unor
echipe. Ele oferă posibilitatea modificării în condiții nestudiate a
cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor și calităților motrice însușite în cadrul
lecțiilor.
Compunerea traseului cu obstacole se face în funcție de posibilitățile
motrice ale colectivelor de elevi.
Introducerea obstacolelor care se trec relativ ușor, fără prea multă
dificultate, cât și cele prea dificile, determină scăderea pe de o parte a
interesului elevilor în cadrul obstacolelor ușoare sau facilitează accidentele în
cazul obstacolelor dificile.
Introducerea elementului de întrecere în cadrul desfășurării ștafetei face
să crească calitatea exercițiilor . Astfel se asigură participarea maximă și
dezinvoltă a colectivului de elevi cu influențe dintre cele mai favorabile
asupra sferei funcționale, psihice și mai ales asupra sferei motrice.
Jocul este o activitate pe care copiii o realizează foarte de timpur iu, încă din
primele luni de viata.
Determinat de contactul copilului cu lumea înconjurătoare și mijlocit de
relațiile sociale în care acesta trăiește, jocul este expresia reflectării impresiilor
culese din viata cotidiană.
Imitând acțiunile celor din jurul său, copilul se joacă și jucându -se
cunoaște lumea. Jocurile copiilor evoluează pe măsura contactului cu adulții,
Cu cât acest contact este mai bogat, mai variat și dirijat cu atât influenta

ANA -MARIA BIRO
32 exercitata este mai mare ceea ce as i gin a amplificarea c onținutului jocurilor
copiilor și deci implicit influențarea asupra dezvoltării lui afective, intelectuale
și motrice.
Individual în primii trei ani de viață, jocul capătă treptat caracter
colectiv, copilul se descoperă pe sine și acceptă relațiile cu cei lalți copii în joc.
Jocul devine mijlocul principal prin care copilul descoperă viața din
jurul său și astfel el nu constituie o simplă distracție. Prin joc copilul învață
culorile, forma și însușirile materiei, raporturile spațiale, cunoaște plantele,
animalele, viața celor adulți, dar această cunoaștere se desfășoară într -o formă
accesibilă și interesantă pentru toți.
Jocul creează condițiile cele mai favorabile pentru dezvoltarea copilului
sub toate aspectele.
În timpul jocului copilul aleargă, sare, se târăște cu plăcere, se ca^ara,
mișcarile devin mai precise și el devine mai puternic din punct de vedere tizic.
În joc copiii își înving mai ușor sfiala și timiditatea, iar inventivitatea și
stăpânirea de sine li se dezvoltă. În cursul jocului se dezvoltă facultățile
intelectuale (gândirea, atenția, spiritul de observație) se î mbogățește limbajul,
se dezvoltă personalitatea, se educă voința.
Prin joc se realizează deci, î n același timp edu cația fizică, intelectuală și
morală a copiilor, se formează trăsă turi pozitive de caracter ca îndră zneala,
cinstea, spiritul colectiv.

ANA -MARIA BIRO
33 2.2. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII

Scopul lucrării este de a prezenta mijloace pentru dezvoltarea
calităților mo trice î n cadrul ciclului primar cu ajutorul joc urilor dinamice și al
ștafetelor în cadrul Săptămâ nii Altfel.
Pentru realizarea scopului au fost indeplinite următoarele obiective :
1. S tudierea literaturii de specialitate privind dezvoltarea calit ăților
motrice î n ciclul primar ;
2. Sistematizarea jocurilor de mișcare utilizate î n dezvoltarea calitatilor
motrice la nivelul ciclului primar ;
3. S istematizarea tipurilor de ștafete utilizate î n dezvoltarea calităților
motric e la ciclul primar ;
4. Realiz area concluziilor și recomandărilor practico -metodice.

2.3. IPOTEZA LUCRĂRII

Presupunem că utilizarea jocurilor dinamice și a ștafet elor in
dezvoltarea calităților motrice poate constitui o alternativă metodică la nivelul
ciclului primar datorită faptului că favorizează formarea și consolidarea
simultană a deprinderilor motrice de bază (mers , alergare, săritură, aruncare
și prindere), dezvoltarea calităților motrice (viteză ,rezistență , forță și
îndemânare), precum și a însușirilor și depr inderilor moral -volitive.
Caracteristic jocurilor de mișcare este întrecerea , element ce sporește
interesul elevilor pentru activitate , le mobilizează forțele și îi stimulează.

ANA -MARIA BIRO
34
2.4. METODELE DE CERCETARE

Pentru realizarea sarcinilor cercetării a u fost folosite următoarele
metode științifice de cercetare:
a. analiza literaturii științifico -metodice;
b. observația pedagogică;
Analiza literaturii științifico -metodice
Pentru fundamentarea științifică a temei am considerat necesară
studierea liter aturii de specialitate care tratează acest subiect.
În general au fost studiate un număr de peste 40 de surse literare pe
problema cercetată, toate acestea formând bibliografia selectivă a lucrării.

Observația pedagogică
Cu ajutorul acestei metode s-a analizat dezvoltarea calităților motrice în
cadrul lecției de educație fizică din învățământul primar cu ajutorul jocurilor
dinamice și a ștafetelor.
S-a lucrat în lecția de educație fizică pentru dezvoltarea calităților
motrice cu ajutorul jocurilor dinamice și a ștafetelor.

ANA -MARIA BIRO
35 CAPITOLUL 3
PROGRAMA DE EXERCIȚII DE DEZVOLTARE A
CALITĂȚILOR MOTRICE CU AJUTORUL ȘTAFETELOR
ȘI JOCURILOR DINAMICE LA CICLUL PRIMAR

3.1 PROGRAMUL ACTIVITĂȚILOR SPORTIVE DESFĂȘURATE ÎN
SĂPTĂMÂNA ”ȘCOALA ALTFEL”

Mișcarea este cunoscută ca fiind un factori important al formării
intelectuale corespunzătoare a copiilor. Studiile efectuate în domenu au arătat
că practicarea de către copii a unor activități sportive a dus la sporirea
capacității de comunicare și creativit ate, la reducerea agresivității și inhibiției
ajungându -se la îmbunătățirea premiselor unei activități complexe,
constructive, socializante.
Exercițiile fizice, mai ales dacă sunt desfășurate în natură, împreună cu
elementele naturii – apă, aer, soare – au ca efect fortificarea organismului,
cresc imunitatea,cultivă răbdarea, stăpânirea de sine, curajul, inițiativa,
perseverența, disciplina și spiritul de competiție.
Prin mișcare, prin jocuri pe f ond muzical, prin dans, copiii din ciclul
primar învață să -și exteriorizeze sentimentele, devin dezinvolți, li se dezvoltă
capacitățile și deprinderile motrice.
Pornind de la aceste premize, la nivelul Școlii Gimnaziale ”I.D. Sîrbu”
Petrila am organizat programul ”Micii sportivi”, program în care au fost
implicate c lasele prima re pe parcursul întregii săptămâ ni. Acest program a
constat în organizarea de competiții la nivelul claselor și apoi la nivelul șc olii,

ANA -MARIA BIRO
36 câștigătorii fiind răsplătiți cu diplome, medalii și dulciuri oferite de
conducerea școlii și de sponsori.
Scopul programului a fost acela de a contribui la dezvoltarea și
consolidarea, prin intermediul competițiilor sportive a forței, îndemânării,
coordonării, rezistenței, mobilității, atenției și spiritului de echipă.
Programul a fost structurat astfel:
Ziua Clasa Intervalul
orar Activitatea
Luni I 930- 1130 Ștafeta
Alergare 15 m, săritura peste două linii trasate
pe sol (distanța 1,50 m) aruncarea unei mingi
într-o țintă, culegerea ei și revenirea la echipă.
Echipele nu vor fi mai mari de 6 -8 elevi.
Ținta va fi așezată la o distanță de cca. 8 -10 m
de liniile peste care au sărit.
Va fi câștigătoare echipa care a sărit
corect peste cele doua linii și a țintit de mai
multe ori. Ștafeta se poate repeta de 2 -3 ori.
Ștafeta simplă cu rostogolirea mingii
Clasa este împărțită în mai multe echipe.
Elevii sunt așezați în șir, unul înapoia celuilalt,
în spatele unei linii de plecare.
Primul din fiecare echipă are o minge, iar la
semnal pornește rostogolind mingea până la
punctul de întoarcere, de unde revine în
alergare cu mingea în mână și o pasează apoi,

ANA -MARIA BIRO
37 cu ambele mâini, de la piept, următorului.
Câștigă echipa care a terminat prima și care a
obținut două puncte din trei reluări ale ștafetei.
Precizări: în rostogolirea mingii elevii o
lovesc cu palma la fiecare pa s.

ANA -MARIA BIRO
38 Marți II 930-1130 Ștafeta simplă cu rostogolirea mingii
Ștafeta cu săritura din cerc în cerc
Colectivul clasei se împarte în echipe
egale ca număr, se așează în spatele unei linii
de plecare. În fața fiecărei echipe se
marchează pe sol în linie dreaptă sau în zig –
zag 6 cercuri cu diametrul de 0,50 m și la
distanță de 1,20 -1,60 m. Jocul începe la
semnal, când fiecare elev din fiecare echipă se
deplasează prin sărituri pe ambele picioare,
dintr -un cerc în altul. După ce a trecut prin
toate cercurile, aleargă înapoi pe lângă acestea,
atinge palma următorului, care continuă cursa,
iar el trece în spatele echipei.
Vor fi penalizați copiii care calcă liniile
cercurilor sau care aleargă în afara lor fără să
sară din cerc în cerc.
Câștigă echipa care nu a comis greșeli și a
terminat prima.

ANA -MARIA BIRO
39

Miercuri III 930-1130 Ștafeta simplă cu rostogolirea mingii
"Urmăreste mingea"
Toți jucătorii în afară de unul formează
un cerc la intervale de 2 -3 pași. O minge se
pasează de la unul la altul în cerc, iar jucătorul
rămas în afară fuge în jurul cercului și caută să
atingă p e acela care tocmai are mingea în
mână. Mingea se pasează în același sens. Ea
nu poate fi aruncată în diagonală sau omitând
pe cineva dintre jucători. Cel care este atins în
clipa în care are mingea în mână, schimbă cu
următorul.

ANA -MARIA BIRO
40

Joi IV 930-1130 Ștafeta simplă cu rostogolirea mingii
"Fii atent la minge"
Toți jucătorii formează un cerc mare, la
intervale de 2 -3 pași unul de altul. Cele trei
mingi se găsesc la trei jucători diferiți, așezați
la distanță egală, pe circumferința cercului. La
semnal , se pasează toate mingile deodată, în
același sens, iar cei ce le primesc vor căuta să
le paseze mai departe.
Cine scapă o minge este eliminat din joc.

ANA -MARIA BIRO
41
Vineri Finala 930-1130 Dintre toate activitățile propuse, în urma unui
sondaj, ”Ștafeta simplă cu rostogolirea
mingii”, a fost desemnată activitatea cea mai
distractivă . Finala s -a desfășurat între clasele a
III-a și a IV -a proba fiind ”Ș tafeta simplă cu
rostogolirea mingii”. Elevii claselor I și a II -a
au fost recompensați cu diplome și medalii în
ziua desfășurării activităților (luni clasele I și
marți clasele a II -a),în ziua finalei fiind
implicați în alte activități desfășurate de
fiecare învățător.
Echipa formată din elevii clasei a III -a B au
câștigat o finală plină de distracție și voie
bună, fără incidente neplăcute. La final toți
elevii participanți au fost premiați cu diplome,
medalii și dulciuri oferite de conducerea școlii.
Ne-am distrat, am făcut mișcare, am oferit și
am fost răsplătiți cu zâmbete și voie bună.

ANA -MARIA BIRO
42

3.2 EXERCIȚII DE DEZVOLTARE A CALITĂȚILOR MOTRICE CU
AJUTORUL ȘTAFETELOR ȘI JOCURILOR DINAMICE LA CICLUL
PRIMAR

ȘTAFETA
Alergare 25 m, săritura peste două linii trasate pe sol (distanța 1,50 m )
aruncarea unei mingi de oina într -o țintă , culegerea ei și revenirea la echipă .
Echipele nu vor fi mai mari d e 6-8 elevi. Ținta va fi așezată la o distanță
de cca. 10 -12 m de liniile peste care au să rit.
Va fi caști gătoare echipa care a să rit corect peste cele doua linii și a
țintit de mai multe o ri. Ștafeta se poate repeta de 2 -3 ori.

ȘTAFETA PE PERECHI

ANA -MARIA BIRO
43 Se formează 4 -6 echipe cu un numă r egal de jucători așezați unul î n
spatele cel uilalt. Jucătorii se numeroteaz ă în adâncime începând cu numă rul
doi. La o distanță de 10 -15 m de la linia de plecare se traseaza ă o altă linie de
întoarcere, unde se află căpitanul echipei, care poartă nr. 1.
La semnalul de începere căpitanul pleacă înspre echipa sa, îl apuca de
mână pe jucătorul nr. 2 și aleargă împreună cu el până la linia de sosire
(întoarcere). A ici căpitanul rămâ ne pe loc. Jucătorul cu nr. 2 se întoarce la șir,
îl ia pe nr. 3 și procedează la fel. Jocul continuă până când ultimul jucăto r a
fost trecut peste linia de întoarcere. Câștigă echipa care a terminat prima.

ȘTAFETA COMBINATĂ

Așezarea elevilor î n spatele unei linii, pe echipe. Î mpreună cu căpitanii
de echipă se va marca parcursul. Elevii vor ajuta și ei.
Ștafeta va consta din: alergare 10 m, săritură pes te două linii trasate pe sol la
distanța de 1 m, alergare 5 m, săritură peste o coa rda ținută la î nalțimea de
0,50 m, trecere pe sub un obstacol, cu legerea unei mingi și aruncare într -o
țintă, alergare 10 m și trecerea liniei de sosire.
Ștafeta se va repe ta de 2 -3 ori evidențiindu -se de fiecare dată echipa
câștigă toare.

STAFETA CU COA RDĂ

Elevii împă rțiți pe 5 -6 grupe. La fiecare grupă prin rotație doi elevi
învartesc coarda, iar ceilalți rând pe rând vor căuta să treaca pe sub coardă fără
să o atingă .

ANA -MARIA BIRO
44 ȘTAFETA COMBINATA

Elevii împarțiți pe 5 -6 echipe egale. Primii din fiecare echi pă, având o
minge în mână , pornesc din poziția ghemuit rostogolind mingea pe o distanța
de 5-6 m, apoi execută sărituri dintr -o parte ăn alta a bancii de gimnastică,
aleargă 2-3 m, s e rostogolesc pe saltea, la capătul căreia se găsește o altă
minge pe care o iau, o aruncă și o prind din perete, o așează la loc, se întorc î n
alergare, merg la prima minge, o iau și o transmit următorului elev.
Caștigă toare va fi echipa care a t erminat prima și nu a greșit traseul. Ștafeta se
repetă de 2-3 ori.

ȘTAFETA PE S ĂNIUȚĂ

Efectivul se împarte în 3 -4 echipe egale ca număr și cu un număr
pereche de jucători.
Echipele se alinia za pe linia de start, paralele între ele, în coloană câte
doi; la 20 -25 m în fața startului se marchează câ te un punct printr -un steguleț,
basto n sau creangă de copac. În fața fiecărei echipe se găsește câte o săniuță .
La semnal unul din j ucătorii primei echipe se așează în sanie, iar al
doilea îl duce repede până la semnul marcat în față. Ocolind semnul, ei
schimbă rolurile și saniuța este trasă spre locul de start.
La sosire sania este preluată de perechea următoare, care parcurgând
traseul î n același mod, o preda perechii a treia s.a.m.d.; jucătorii care au
alergat trec î n spatele propriilor lor echipe.
Câștigă echipa ai carei jucători au terminat primii parcursul.
Reguli:
– ocolirea marcaj ului este obligatorie;

ANA -MARIA BIRO
45 – schimbarea săniuțelor între perechi se face numai î n spatele liniei de
start.
Jocul se poate de sfașu ra și pe grupe de 3 copii în care unul trage, altul
stă în săniuță , iar al treilea o împinge din spate. Î n acest caz, sc himbarea la
ocolire se va face î ntre cel care trage sania și cel care stă pe ea. Cel care
împinge va intra în grupul al doilea și va înc epe jocul stând pe sanie. Jocul se
va termina când toți jucătorii au î ndeplinit toate regulile.

ȘTAFETA SIMPLĂ CU ROSTOGOLIREA MINGII

Clasa este împărțită î n mai mul te echipe. Elevii sunt așezați în șir, unul
înapoia celuilalt, î n spatele unei linii de plecare.
Primul din fiecare echipă are o minge, iar la semnal pornește rostogolin d
mingea până la punctul de întoarcere, de unde revine în alergare cu mingea în
mână și o pasează apoi, cu ambele mâini, de la piept, următorului. Câștigă
echipa care a termi nat prima și care a obținut două puncte din trei reluă ri ale
ștafetei.
Preciză ri: în rostogolirea mingii elevii o lovesc cu palma la fiecare pas.

ȘTAFETA CU ROSTOGOLIREA A DOUĂ MINGI

Același joc descris mai su s se poate efectua rostogolind în același timp
două mingi, solicitâ ndu-le elevilor o ma i mare concentrare a atenției,
îndemanare și spirit de observație.
Elevii rostogolese mingea la fiecare pas cu ambele mingi.
Dupa ocolirea punctului de întoarcere, ei aleargă cu ambele mingi în
brațe, lăsându -le pe linia de plecare în fața urmă torului elev.

ANA -MARIA BIRO
46 Vor fi evidenț iați cei care au d ovedit mai multă îndemânare și viteză de
execuți e.

ȘTAFETA CU SĂRITURA DIN CERC Î N CERC

Colectivul clasei se împarte î n echipe egale ca număr, se așează î n
spatele unei l inii de plecare. Î n fața fiecă rei echipe se marchează pe sol în linie
dreaptă sau î n zig -zag 6 cercuri cu diametrul de 0,50 m și la distanță de 1,20 –
1,60 m. Jocul î ncepe la semnal, când fiecare elev din fiecare echipă se
deplasează prin sărituri p e ambele picioare, dintr -un cerc în altul. După ce a
trecut prin toate cercurile, aleargă înapoi pe lângă acestea, atinge palma
următorului, care continuă cursa, iar el trece î n spatele echipei.
Vor fi penalizați copiii care calcă liniile cercurilor sau care alear gă în
afara lor fără să sară din cerc în cerc .
Câștigă echipa care nu a comis greșeli și a terminat prima.

ȘTAFETA CU COARDA

Efectivul clasei se împarte î n 4-6 echipe, egale ca număr. Copiii stau
așezați în flanc câte unul î n spatele unei linii de plecare pe care se afla o
coardă. La distanța de 15 -20 m în dreptul fiecărui ș ir se așe ază un obiect care
trebuie să fie ocolit. La semnalul de începere primul din fiecar e echipa ia
coarda și pornește în alergare, sărind peste coardă până la obiectul din față , pe
care îl ocolește și se reîntoarce în alergare fără săritură predând coarda
următorului și trece la spatele șirului. Câștiga echipa care a terminat prima.
Ștafeta se poate repeta, câștigătoare fiind echipa care a totalizat cele mai multe
victorii.

ANA -MARIA BIRO
47
ȘTA FETA CU ALERGARE ȘI SĂ RITURI PESTE 3 -4 CORZI

În fața fiecarei echipe se așează 3-4 corzi ținute de copii la o înă lțime de
40-50 cm de sol. Distanța între corzi de 4 -5 m. După ultima coardă la o
depărtare de 6 -8 m se fixează punctul de î ntoarcere.
La sem nalul de î ncepere a j ocului primii din echipa aleargă, sar peste
fiecare coardă , ocolesc punctul de întoarcere și revin la echipă, alergând în
linie dreaptă fără a mai sări peste corzi. După ce loves c palma jucatorului care
urmează, acesta pleacă î n alerga re, ia r el trece la spatele șirului său. La
reluarea ștafetei, în funcție de vârstă și de nivelul de pregă tire al copiilor, se
poate cere ca și întoarcerea să se facă cu săritură peste corzi.
Vor fi apreciați toți elevii care au parcurs distanța corect, i ar cei care au
terminat primii vor fi declarați caștigă tori.

ȘTAFETA CU TRANSPORT DE GREUTĂ ȚI

Clasa se împarte în 3 -4 echipe cu număr egal de jucători; fiecare echipă
se așează în flanc câte unul î n spatele unei linii de plecare. La o distanță de 10 –
15 m de la linia de plecare se marchează punctul de întoarcere cu câte o sticlă
"Deva l" pentru fiecare echipă. Î n fața primului participant al fiecărei echipe se
așează 3-4 sticle "Deval". La semnalul de începere primii ridică sticlele,
aleargă cu ele în bra țe, ocolesc punctul de întoarcere și revin la echipă, lăsând
următoru lui jucător obiectele, trec apoi la spatele șirului. Jocul continuă până
când ultimul jucător parcurge traseul.

ANA -MARIA BIRO
48 Echipa câștigătoare se va stabili î n funcție d e viteza cu care a alergat, de
îndemâ narea cu care a trans portat sticlele și disciplina păstrată î n timpul
jocului.

ȘTAFETA FOLOSIND CUBURILE TELESCOPICE

Jucătorii se împart î n mai multe echipe, egale ca număr. Echipele stau
cu jucătorii în flanc câte unul, î n spatele unei linii de plecare, trasate pe sol.
Intervalul dintre echipe va fi de 2 -3 m. În fața fiecărei echipe se așează
un cub mai mic și î n continuare la dist anța de 3 -4 m alte 2 -3 cuburi, în linie
sau în zig -zag și apoi o minge și o țintă .
La semnalul de î ncepere p rimii din fiecare echipa aleargă , sar peste
primul cub, șerpuiesc printre celelalte, c uleg mingea și o arunca in țintă. Î n
continuare culeg mingea, o așează la locul ei și aleargă la echipă în spatele
șirului. Următorul elev poate pleca în momentul î n care jucătorul dinaintea sa
a ajuns în spatele șirului. Câștigă echipa al că rei ultim jucă tor a ajuns primul la
șirul să u.
Pentru aruncarea cu mingea la țintă clasam entul se face separat, echipa
câștigă toare fiind cea cu mai multe aruncă ri precise.

CURSA DIN CERC Î N CERC

Elevii împarțiti în 4 -6 echipe sunt aliniați în șir î n spatele unei l inii de
plecare. În fața fiecărui șir se inscriu trei cerculețe cu o distanță de 50 cm î ntre
ele. La semnal pr imul din fiecare șir pornește să rind pe ambele picioare din
cerc în cerc, dus și întors. Nu este permisă călcarea cercului. Când jucătorul

ANA -MARIA BIRO
49 care a fos t în cursă trece linia de plecare, va pomi urmă torul elev din șir. Șirul
care termină mai repede respectând regulile jocului câștigă cursa.

CERCUL ZBURĂ TOR

Pentru ac est joc este necesară o sfoară de al cărui capăt se leagă un
săculeț cu nisip sau o min ge. Jucătorii formează un cerc cu fața spre interior
cu un interval de două brațe. În mijlocul cercului stă un jucător care ține în
mână capătul liber al sforii. El se î nvârtește pe loc trecând sfoara întinsă pe
sub picioarele jucătorilor din cerc, la aproximativ 20 -30 cm deasupra solului.
Pentru a nu fi atinși de să culeț ul de nisip jucătorii trebuie să sară câ t mai
sus; jucătorul atins iese din joc până când greșește al t jucător având acum
dreptul să reintre in joc. Când clasa este numeroasă este bine să se formeze
mai multe cercuri.

JOCURI DE MIȘCARE PENTRU DEZVOLTAREA VITEZEI
GENERALE

Vânătorul, vrabia si albina

Se aleg trei eleve car e vor îndeplini rolul de "alb ină", "vrabie" ș i
"vânător". S e trasează pe sol un cere mare ș i se plasează elevii pe conturul
cercului cu faț a spre interior, excepție făcând cei trei aleși înainte și care vor
ocupa locuri diferite în afara cercului.
La un anumit semnal, cei trei vor în cepe urmă rirea :
– "vânătorul" urmăreș te "vr abia", dar se ferește de "albină ";
– "vrabia" urmărește "albina", dar se ferește de "vână tor";

ANA -MARIA BIRO
50 – "albina" urmărește "vână torul", dar se ferește de "vrabie".
Când unul di ntre cei trei a fost prins, aceștia au fost schi mbați cu alți
trei jucători din cerc .

lepuraș ii și vulpea

Copiii așezați în forma ție de cerc au trasat pe sol, în jurul picioarelor un
cerculeț. Sunt aleș i doi elevi: unul este "iepurașul" fără vizuină (deci fără
cerc), iar celă lalt este "vulpea". "le puraș ul" fuge ferindu -se de "vulpe" și, ca să
nu fie prins, intră într-un cerc ocupat. "lepuraș ul" din cercul respectiv este
obligat să fugă pentru a se feri de "vulpe" și încearcă la rândul său să intre
într-un cerc ocupat. Când "iepurașul" este prins, se aleg alț i doi copii.

Veverițele ș i ogarul

Copiii sunt risipiți în spaț iul de joc, unul din ei fii nd "ogarul", iar restul
"veveriț ele". La semnal, "ogarul" încercă să prindă "veverițele". Acestea, ca să
scape de urmăritor, trebuie să se agațe sau să se cațere pe ceva. Cel care este
prins va deveni "ogar".

Cursa în cerc

Copiii sunt așezați în formație de cerc, la distanță de trei pași între ei și
cu umărul stâng orientat că tre centrul cercului. La semnal jucăto rii aleargă,
fiecare urmărind să depășea scă pe cel din fața lui. Orice jucător depășit trebuie
atins pe umăr. Pentru pă strarea ordinei, se trasează pe sol un cerc pe lângă care

ANA -MARIA BIRO
51 se aleargă . La sem nalul profesorului sensul alergă rii se schimbă. Depășirea se
efectuează prin afara cercului. Jucătoru l depăș it iese din joc.

Crab ș i crevete

Terenul sau sala se împarte în două printr -o linie de mijloc. La cele
două capete opuse ale terenului sau sălii se marchează câ te o linie de sosire (la
departare de 3 -4 pași de perete dacă se joaca în sală ).
Jucătorii se împart în două echipe, aliniate pe câte un rând față în față ,
la un pas de linia de mijloc. Una din echipe primeș te de numirea de "crabi", iar
cealaltă de "crevete".
– echipele stau în spate, la un pas de linia de mijloc,
– echipele stau culcate pe sp ate, cu picioarele (sau cu capul) la un pas de
linia de mijloc;
– echipele stau pe lini a proprie de sosire în formație strânsă, ținâ ndu-se de
braț.
La semnal pornesc la braț în pas de marș spre linia de mijlo c. Când s -au
apropiat la 2 -3 pași unii de alții e ste strigată una dintre echipe, în continuare
jocul se desfașoară în mod obișnuit.
Reguli și indicaț ii metodice:
Conducătorul jocului va căuta să mai varieze jocul prin inducerea în
eroare a jucătorilor, de exemplu prin diferite modelări ale vocii sau strigând și
alte denumiri asemănă toare ca de exemplu: creta, cremene, cravașa.

ANA -MARIA BIRO
52 Cursa de numere

Jucătorii împărțiți pe echipe de câ te 6-8, sunt așezați în coloane de câ te
unul. Fiecare ju cător din fiecare coloana are câte un numă r (de l a 1 în
contin uare). Când conducătorul jocului strigă un numă r din toate coloanele ies
în șir, spre dr eapta, ocolesc coloana prin față, fug în partea opusă până la
celălalt capăt al coloanei, ocolesc și revin la locul lor în poziția inițială .
Primul sosit a câ știgat un punct pentru echipa sa.
Variantă : Același joc, dar fiecare execută drumul în serpentin ă printre
jucătorii din propria echipa.
Reguli și indicaț ii metodice :
– Pentru variantă distanțele dintre jucători vor fi mai mari.
– Se va insista ca ni meni să nu pună mâ na pe primul sau ultimul din
coloana, în scopul de a se sprijini pe el ș i a putea ocoli astfel mai ușor în
viteza.
– Celor ce greșesc nu li se acordă un punct, chiar dacă au sosit primii.

ȘTAFETE PENTRU DEZVOLTAREA VITEZEI GE NERALE

Alergare în cerc

Se formeaza echipe de câte patru jucători care se așează înapoia unei
linii de pl ecare, în formație de cerc și cu lanț de brațe. La distanța de 15 -20 de
metri se marchează punctul de întoarc ere. La semnal, echipele aleargă până la
acest punct și înapoi. Câștigă echipa care soseș te prima la loc.

ANA -MARIA BIRO
53 Ștafete simple
Jucătorii împărțiț i pe e chipe de câte 4 -6, sunt așezați în coloane de câ te
unul înapoia unei l inii de plecare. La 15 -20 de pași în fața ei se află câ te un
obstacol, care trebuie ocolit. La semnal, primii din fiecare coloana fug,
ocolesc obstacolul, iar la întoarcere ating pe următorii, care execută aceeași
cursă ș i așa m ai departe. Coloana care termină prima câștigă .
Variantă: Se execută la fel cu cea de mai sus, cu deos ebirea că jucătorul
care execută alegarea duce un obiect cu el, o minge, o batistă colorată , etc.
Acest obiect sau este transmis la întoarcere următorului, sau este lă sat la
capătul opus a l terenului, iar jucătorul următor după ce a fost at ins de cel car e
sosește, fuge să ridice obiectul și î l trasmite celui de -al treilea ș i așa mai
departe.

Alergare în lant

Elevii se împart în echipe de 8-10 jucători. Fiecare echipă se împarte în
două jumătați care se așează la o distanță de 10 -12 m una în faț a alteia.
Jucătorii se numerotează din doi în doi astfel că într-o parte v or fi jucătorii cu
numere cu soț , iar în fa ță cei cu numere fără soț (1,3,5…și 2,4,6…). La
semn alul de începere, jucătorul numărul 1 aleargă la numărul 2, îl ia de mână
și se întorc împ reună pentru a -l lua pe numărul 3, apoi pe 4 etc. Se continuă
alergarea până a fost luat ultimul jucător. Tot în alergare, jucătorii se întor c la
locul de unde a plecat numărul 1 și se așează în flanc câte unul în ordine
numerică .
Variantă: jucătorul numă rul 1, după ce-l trage pe 2, trece la coada
șirului opus.

ANA -MARIA BIRO
54 Cursa în cercuri

Jucătorii sunt împărțiți în co loane de câte doi, așezaț i înapoia unei linii
de pl ecare. La 10 -15 metri se așează un obstacol c are va trebui ocolit, iar în
fața primei perechi s e așează câ te un cerc de joc. La semnal, p rima pereche din
fiecare coloană intră în cerc, îl ridică până la înalțimea ș oldurilor, apoi fug,
ocolesc obstacolul , iar la întoarcere ies din cerc, îl așează la locul inițial și
ating perechea urmă toare .
Porneș te perechea a doua și așa mai departe.
Variantă: Î n loc de cercuri pot fi folosite și cutiile de la lada de
gimnastică, în care pot intra în acelaș i timp 3 -4 jucători prin flanc. Ei ridică
lada la înălțimea șoldurilor și execută cursa de mai sus.

Cursa în trei picioare

Jucătorii se împart în echipe de câ te 10-12, asezați în coloane de câ te
doi. Prima pereche din fiecare coloană are picioarele dinspre interior legate l a
nivelul gleznelor, iar cu braț ele se cuprind pe la spate. La sem nal, pornesc în
trei picioare până la obst acol pe care -l ocolesc, iar după ce s -au întors, scot
chinga și o trasmit perechii urmă toare.

EXERCIȚII PENTRU DEZVOLTAREA VITEZEI SPECIFICE

"Urmă reste mingea"

Toți jucătorii în afară de unul formează un cerc la intervale de 2-3 pași.
O minge se pasează de la unul la altul în cerc, iar jucătorul ră mas în afară fuge

ANA -MARIA BIRO
55 în jurul cercului și caută să atingă pe ac ela care tocmai are mingea în mână.
Mingea se pasează în același sens. Ea nu poate fi aruncată în diagonală sau
omitâ nd pe cineva dintre jucători. Cel care este atins î n clipa în care are
mingea în mână, schimbă cu urmă torul.

"Culesul cartofilor"

Jucătorii sunt asezați în mai multe coloane de câte unul. Înaintea unei
linii de plecare, pe care se așează un coșuleț sau se m archează un pă trat în care
se pun 4 -6 cartofi sau pietricele.
In fața coșului, din distanță în distanță (de 2 -3 pași), se marchează 4 -6
cercuri sau se așează alte coșuleț e – "cuiburile".
La se mnal, primul din fiecare coloană ia câte un cartof, fuge cu el și-l
așează într -un cerc , se înt oarce, ia alt cartof și îl seamănă în cuib și așa mai
departe.
Dupa ce a ter minat cu semănatul, se întoarce și atinge pe următorul care
fuge să culeagă cartofi în același fel, adică de fiecare dată doar câ te unul.
Câștigă coloana a că rei jucători au terminat primii.

"Strâ ngerea recoltei"

Copiii stau pe circumferința unui cerc mare, cu diametrul de 10 -15 pași,
la intervale de 4 -5 pași unul de altul, având marcat câte un cerc în jurul
picioarelor. Î n mijl ocul dispozitivul ui se marchează de asemenea un cerc, în
care se așează pietricelele recoltate.
La semnal, fiecare jucător fug e spre centru, ia o pietricică ș i o depune în
cercul propriu. Ap oi fuge imediat dupa alta, și așa mai departe se continuă

ANA -MARIA BIRO
56 astfel până sunt ad unate toate, dar de fiecare dată se poate aduce numai o
pietricică. Câștigă cel care a reușit să aducă cele mai multe.

"Fii atent la minge"

Toți jucătorii formează un cerc mare, la intervale de 2 -3 paș i unul de
altul. Cele trei mingi se găsesc la trei jucăt ori diferiți, așezați la distanță egală,
pe circumferinț a cercului. La semnal, se pasează toate mingile deodat ă, în
acelaș i sens, iar cei ce le primesc vor căuta să le paseze mai departe.
Cine scapă o minge este eliminat din joc.

"Drumul lung"

Efectivu l este împărț it pe echipe de 6 -8 jucători, așezați în coloane de
câte unul, înapoia unei linii de plecare. Intervalul dintre coloane va fi de 4 -5
pași.
În fața fiecărei coloane se așează un numă r egal de obstacole (popice
sau stative de garduri la distanț a de 1 -1,5 m).
La semnal, p rimul jucător din fiecare echipă aleargă ocolind obstacolul
atât la dus, câ t și la întors. La sosire atinge cu mâna pe următorul și aș a mai
departe. Coloana care termina prima a câș tigat.
În timpul execuț iei jocului, jucătorii c onduc o minge de baschet, în dr ibling
sau rostogolire, sau două mingi ținute în brațe ș i conducerea celei de -a treia cu
piciorul.
– Deplasarea cu pași adăugați, în poziția fundamentală, pe o
distanță de 10 -15 metri.
Variante: deplasar ea cu spatele; deplas area cu pași adăugați înainte sau î napoi.

ANA -MARIA BIRO
57 – Dribling pe loc cu variaț ie de ritm, timp de 15 -20 secunde și cu
pauze de 30 -60 secunde.

Pase în trei efectuate în viteza maximă

Pase la perete de la o distanță de trei metri. Se urmărește creșterea
numărulu i paselor pe o perioadă de timp limitată .
Alerga re pe 25 -50 m cu start din poziție fundamentală, joc de bra țe și
picioare 15 secunde, 5 să rituri maxime, sprint cu oprire bruscă, 5 sărituri
maxime, retragere în apărare cu joc de braț e si picioare.
Se exe cută de trei ori cu pauze de 1 minut.
Exerciții sub forma de ș tafete și concurs cu executarea diferitelor
procedee tehnice.
Pase și aruncă ri în unitatea de timp.

JOCURI DE MIȘ CARE PENTRU DEZVOLTAREA DETENTEI

"Cursa iepuraș ilor"

Copiii sunt așezați p e șiruri la capătul băncilor de gimnastică. Primul
elev de la fiecare șir așteaptă în poziț ia ghemuit cu pal mele sprijinite pe
capătul bă ncii. La semnalul de începere el sare dintr -o parte în alta a băncii,
mutând de fiecare dată mâinile înainte. C ând prim ul a ajuns la mijlocul băncii,
începe următorul. După ce toți copiii au executat o dată și au învățat miș carea,
se organizează o întrecere pe echipe.

"Cine sare mai departe"

ANA -MARIA BIRO
58
Jucătorii se împart pe echipe de 6 -10, așezați fiind în coloane de câte
unul, înapoia unei linii de plecare.
De la aceasta linie, primul din fiecare coloana sare de pe loc în lungime.
În dreptul călcâ ielor celui care a aterizat se trage o linie sau se așează un scaun
(un baston de gimnastică ).
Următorul se așează cu vârfurile la acest semn și execută aceeași
săritură în continuare. După ce a sărit și ultimul, se compară distanț a parcurs ă
de diferitele echipe și se dă rezultatul.

"Cercul zbură tor"

Toți jucătorii, în afară de unul, formează un cerc la intervale de 1 – 2
pați unul de altul. Jucătorul care stă în mijloc învârtește o frânghie care are
fixat la un capăt un să culeț de nisip , în așa fel încât, treptat , să ajungă sub
picioar ele jucătorilor, care trebuie să sară ca sa nu fie loviți.
Frânghia nu se învartește mai sus de înălțimea gleznelor.

"Sari băț ul"

Primii doi jucători din fiecare echipă, stau cu fața spre colegi ținâ nd
fiecare de un capă t al unui ba ston aflat în pozitie orizontală, la înălț imea
gleznelor jucătorilor. La semnal, cei doi pornesc, ținând bastonul l a aceeaș i
înălțime (circa 20 cm), spre celălalt capăt al ș irului obligand jucătorii să sară .
După ce a sărit ș i ultimul copil, primul jucător rămâne la spatele ș irului,
iar al doilea se întoarce și continuă jocul cu al treilea jucăt or s.a.m.d. Jucătorii
trebuie să sară de fiecare dată peste baston și să nu pășească .

ANA -MARIA BIRO
59
"Șotronul în 7"
Colectivul este așezat pe un ș ir, în dreptul pătratului numărul 7. Pe sol
se desenează sub formă de stea cu șase colțuri, 6 pătrate la distanță de doi
metri între ele și în centru, al șaptelea pătrat. Pe rând jucătorii execută mișcări
pe un picior, din pătrat în pătrat, în ordine numerică .

STAFETE SI EXERCITII PENTRU DEZVOLTAREA DETENTEI

Cursa într -un picior

Se parcurge o anumită distanță prin săritură pe un picior, pân ă la un
punct fix, întoarcerea efectuându -se prin săritură pe celă lalt picior sau prin
alergare.

Ștafeta combin ată

Jucătorii sunt împărțiți în două echipe A și B, așezate pe ș iruri fiecare
pe linia de fund a terenului, în colț ul din dreapta. Pe traseu se află patru bănci
de gimnastică aș ezate transversal, în punctele 1 -3, 2 m ingi medicinale în
punctele 2 ș i 2 mingi de baschet î n punctele 4. Parcursul se desfășoară pe
trasee separate, pe câte o jumătate de teren (sau sală). Jucătorii aleargă , sar
peste b ănci și aterizează pe ambele picio are, sar peste mingea medicinală cu
genunchii la piept, execută să rituri pe pi ciorul drept până la linia de centru,
apoi pe piciorul stâng până la bănci, sar peste ele, ridică mingile de baschet,

ANA -MARIA BIRO
60 driblează spre coș, aruncă , recuperează , pun mingile de unde le -au luat și se
deplasează la coada ș irurilor opuse.

Ștafeta cu să rituri din cerc în cerc

Jucătorii s e împart în echipe egale ca număr și se aliniează pe ș iruri
paralele, la interval de 2 -3 m unul de altul în s patele liniei de plecare. În fața
fiecărei echipe se trasează în zig -zag 5 -6 cercuri. Diametrul fiecă rui cerc va fi
de două -trei lungimi de talpă. Distanța dintre cercuri și între primul și linia de
start va fi 1 -2 paș i. La semnal, pri mul jucător de la fiecare e chipă începe să
sară dintr -un cerc în altul, aterizâ nd pe u nul sau pe ambele picioare. După
ultima săritură, jucătorii se întorc evitâ nd cercurile prin ocolire, predau ștafeta
următorului din echipă (ating palma) ș i trec apoi la spatele șirului. Câștigă
echipa care a terminat prima și a parcurs traseul cu cât mai puține penaliză ri.
Pentru fiecare călcare a cercurilor sau săritură în afara acestora, echipa
este penalizată cu un punct. Se cronometrează timpul care se scurge de la
terminarea primei echipei p ână la ultimul jucător din celelalte echipe (se poate
numă ra cu glas tare) și pentru fiecare secundă în plus se penalizează cu un
punct.

Ștafeta cu coarda

Jucătorii sunt împarți în 2 -5 echipe egale ca numă r. La o distanță de 20 –
30 de pași în faț a echip elor se marchează cu stegulețe sau pietre punctul de
întoarcere.

ANA -MARIA BIRO
61 La semnal, pr imii jucători din fiecare echipă, care au corzi în mâini,
pornesc să rind coarda, ocolesc punctul de întoarcere, revin la loc, predau
următorului coarda ș i trec la coada șirului .
Câștigă echipa al că rei ultim jucător a tre cut primul linia de sosire. Dacă
un elev se împiedica de coardă, o va aranja și apoi va porni mai departe să rind.

Exerciț ii:
– cine atinge de mai multe ori cu o mână sau două un obiect suspendat în
numă r de se cunde;
– sărituri pe ambele picioare înainte, înapoi si lateral;
– număr de genoflexiuni pe două picioare în numă r de secunde;
– pase din săritură ;
– semigenoflexiuni cu săritură pe verticală ș i aterizare în ghemuit;
– săritură la trambulina elastică.

JOCURI DE MIȘ CARE PENTRU DEZVOLTAREA ÎNDEMÂNĂ RII

"Grupele"

Copiii aleargă liber pe teren. La un moment dat, conducătorul jocului
strigă un numă r (de exemplu 3). La auzul aceste i comenzi, jucătorii se
grupează câ te tre i. Cei care nu reușesc să se grupeze rapid sau rămân în afară,
vor fi penalizaț i cu un punct.

"Fereș te-te de minge"

ANA -MARIA BIRO
62 Colectivul împărțit în două echipe egale, una fiind dispusă în formație
de cerc, în interior la două lungimi de braț , interval între ele vi, iar a doua tot în
formați e de cerc, în inte riorul primului, la intervale mai mici. Elevii din
exterior primesc o minge.
Jocul începe la semnal: elevii din cercul exterior rostogolesc mingea de
la unul la altul, urmărind să -i lovească la picioare pe cei din cercul interior.
Elevii din interior, pen tru a nu fi atinși, vor exe cuta eschivări si sărituri; dacă
sunt loviți ies din joc. C ând ultimul elev a fost atins de minge, se
cronometrează timpul și se schimbă rolurile. Câștigă echipa care atinge toț i
elevii adverș i în cel mai scurt timp.

Mingea ros togolită pe sol

Jucătorii sunt așezați pe echipe. La distanță de 15 – 20 m d e la linia de
plecare se fixează punctul de întoarcere. La semnal, primul jucător de la
fiecare echipa pornește rostogolind pe sol, prin atingere cu mâ na la fiecare
pas, o minge medicinală, până la punctul de întoarcere pe care îl ocolește,
reveni nd apoi în același mod la echipă. Mingea este transmisă celui care
urmează, primul jucător trecând apoi la coada șirului. Câș tiga echipa car e
termină prima.
Variante:
– mingea poate fi împ insă la ducere cu o mână, iar la întoarcere cu
cealaltă ;
– se poate pune ca punct de în toarcere un scaun pe sub care să treacă
mingea;
– se poate rostogoli mingea pe o bancă sau se pot rostogoli în același timp
două mingi de baschet.

ANA -MARIA BIRO
63
"Umbra"

Elevii sunt aș ezați câte doi față în față, la o distanță de 2 – 3 paș i. Unul
este "omul", iar celălalt "umb ra". Acesta va executa toate miș cările făcute de
perec hea sa. Apoi rolurile se schimbă. Va fi apreciată imaginaț ia fiecărui copil
în crearea mișcă rilor.

"Cursa p e cartoane"

Jucătorii î mpărțiți pe echipe de 4 – 5 sunt asezați în coloane de câte
unul, înapoia unei linii de plecare. În fața ei, la o distanță de 12 -15 pași, se
marchează o linie de sosire.
Primul din fiecare coloana are două cartoane (groase, de di mensiuni de
30/50 cm). La semnal pune cartoanele pe jos si așează câ te un picior pe fieca re
carton, iar marginea din față o apucă cu mâna de pe aceeaș i parte îndoind
cartonul uș or spre gamba. Apoi porneșt e târând picioarele cu cartoanele, până
la linia de sosire. După ce a depașit -o, coboară de pe ele, le ia în mâini, fuge
înapoi și le așează pe linia de plecare. Urmează al doilea ș .a.m.d.

ANA -MARIA BIRO
64 CONCLUZII

Calitățile motrice sunt însușiri ale organismului uman cu caracter nativ
al cărui nivel de manife stare inițială depinde de fondul genetic ereditar.
Dezvoltarea lor ulterioară ca de altfel și formarea deprinderilor motrice
se realizează o dată cu evoluția procesului de creștere și dezvoltare, influențate
fiind de specificul activității desfășurate, c ondițiile de viață, moștenirea
ereditară, mediul geografic și climateric și activitățile desfășurate în mediul
școlar.
În desfășurarea diferitelor acte și acțiuni motrice întâlnim destul de rar
manifestarea singulară a unei forme specifice a unei calități motrice, de cele
mai multe ori aceasta se realizează prin combinarea lor (de exemplu forța în
regim de viteză, forța în regim de rezistență, viteză în regim de îndemânare).
Analiza literaturii de specialitate studiată ne determină să considerăm că
în le cția de educație fizică școlară un rol important îl are intercondiționarea
dintre deprinderile și calitățile motrice.
La vâ rste mici se dezvolta toate calităț ile motrice, dar se pune accent pe
viteză și îndemâ nare.
La vâ rste de peste 14 – 15 ani se pune accent pe rezistență și forță.
Calitățile fizice pot fi educate în orice perioadă a anului cal endaristic.
Programarea dezvoltării lor este dependentă de alte variabile ș i nu de anotimp.
În lecția de educație fizică, fiecare calitate motrică se abordează, c a temă, î n
verigi strucrurale precise.
Jocul devine mijlocul principal prin care copilul descoperă viața din jurul
său și astfel el nu constituie o simplă distracție. Prin joc copilul învață culorile,
forma și însușirile materiei, raporturile spațiale, cu noaște plantele, animalele,

ANA -MARIA BIRO
65 viața celor adulți, dar această cunoaștere se desfășoară într -o formă accesibilă
și interesantă pentru toți.
Jocul creează condițiile cele mai favorabile pentru dezvoltarea copilului
sub toate aspectele.
În timpul jocului cop ilul aleargă, sare , se târăște cu plăcere, se cațără ,
mișcarile devin mai precise și el devine ma i puternic din punct de vedere f izic.
În joc copiii își înving mai ușor sfiala și timiditatea, iar inventivitatea și
stăpânirea de sine li se dezvoltă. În cu rsul jocului se dezvoltă facultățile
intelectuale (gândirea, atenția, spiritul de observație) se îmbogățește limbajul,
se dezvolta personalitatea, se educă voința.
Prin joc se realizeaza deci, î n același ti mp educația fizica, intelectuală și
morală a copi ilor, se formează trăsă turi pozitive de caracter ca îndrazneala,
cinstea, spiritul colectiv.
În procesul lărgirii fondului motric principalul scop important revine
curselor de obstacole și ștafetelor aplicative. O cursă cu obstacole constă în
parcurgerea u nui traseu, prevăzut cu mai multe obstacole, care trebuie sărite,
escaladate sau ocolite.
Cursele și ștafetele asigură consolidarea unor priceperi și deprinderi
motrice de bază sau aplicative în condiții variate, în cadrul unor activități
complexe în care participanții se deplasează într -o succesiune și în limita unor
reguli stabilite, executând diferite acțiuni individuale sau în cadrul unor
echipe. Ele oferă posibilitatea modificării în condiții nestudiate a
cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor și calităților motrice însușite în cadrul
lecțiilor.
Compunerea traseului cu obstacole se face în funcție de posibilitățile
motrice ale colectivelor de elevi.

ANA -MARIA BIRO
66 Ministerul Educației susține educația alternativă prin numeroasele
activități desfășurate în cadru l programului ”Școala Altfel – Să știi mai multe,
să fii mai bun” și, pornind de la propunerile părinților, le permite profesorilor,
învățătorilor și educatorilor să vină cu activități în care, pe lângă partea
educativă să conțină și o parte distractivă, informală.
Dacă în timpul semestrului, în timpul orelor de sport, trebuie să
respectăm o anumită programă, în cadrul acestei săptămâni profesorul de sport
are ocazia să propună jocuri de mișcare sub diferite forme astfel încât să
implice copiii creându -le impresia unei activități mai mult recreative decât
instructive.
Utilizarea jocurilor dinamice și a ștafetelor in dezvoltarea calităților
motrice poate constitui o alternativă metodică la nivelul ciclului primar
datorită faptului că favorizează formarea și consolidarea simultană a
deprinderilor motrice de bază (mers , alergare, săritură, aruncare și prindere),
dezvoltarea calităților motrice (viteză ,rezistență , forță și îndemânare),
precum și a însușirilor și deprinderilor moral -volitive. Caracteristic jo curilor
de mișcare este întrecerea , element ce sporește interesul elevilor pentru
activitate, le mobilizează forțele și îi stimulează.

ANA -MARIA BIRO
67 BIBLIOGRAFIE

1. Alexe N., Teoria și metodica antrenamentului sportiv modern ,
Editura Fundației România de mâi ne, București, 2002.
2. Badiu T., Teoria și metodica educației fizice și sportului,
editura Universității Dunărea de Jos, Galați, 1996.
3. Badiu T., Ciorbă C -tin, Badiu G., Educația fizică a copiilor și
școlarilor (metode și mijloace), Editura Garuda Art, Chișin ău,
1999.
4. Badiu T., Iacob I., E xerciții, complexe de exerciții și jocuri de
mișcare pentru copii, editura Universității Al. I. Cuza, Iași,
1997.
5. Barta A., Dragomir P., Educație fizică. Manual pentru școlile
normale . Editura Didactică și Pedagică, Bucureșt i, 1993.
6. Buruc M., Teoria și metodica educației fizice și sportului ,
Editura Servo -Sat, Arad, 2000.
7. Cârstea Ghe., Programarea și planificarea în educație fizică
școlară , Editura Universul, București, 1993.
8. Cârstea Ghe., Teoria și metodica educației fizice și sportului .
Editura An -Da, București, 2000.
9. Chiriță G., Educație prin jocuri de mișcare , Editura Sport
Turism, București, 1983.
10. Colibaba Evuleț D., Bota I., Jocuri sportive. Teorie și
metodică, Editura Aldin, București, 1998.
11. Crăciun Marin Șt., Exercițiu l fizic, izvor de sănătate , Editura
Sport -Turism, București, 1984.

ANA -MARIA BIRO
68 12. Filip C. și colab., Sistem național școlar de evaluare la
disciplina educație fizică și sport. Editura S.C.Aramis Print,
Serviciul Național de Evaluare și Examinare, 1999.
13. Firea E., Metodic a educației fizice, vol. I și II, Editura
E.F.S., București, 1984.
14. Georgescu L., Fiziologia Educației fizice , Editura
Universitaria, Craiova, 2002.
15. Iacob I., Gheorghiu C.R., Elemente de statistică aplicate în
educație fizică și sport, Editura Universității Al.I. Cuza, Iași,
1998.
16. Iacovlev V., Jocuri pentru copii, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1981.
17. Macri C., Atletismul pentru școlari , Editura Universității din
Pitești, 2002.
18. Maroti Șt., Marcu V., Leah Claudia, Ghid pentru
elaborarea lucrării d e diplomă. Editura Institutului Biblic
„Emanuel”, Oradea, 2000.
19. Matveev L.P., Novicov A.D., Teoria și metodica educației
fizice, Editura Sport – Turism, București, 1980.
20. Mitrea Gh., Mogoș Al., Dezvoltarea calităților motrice ,
Editura Sport – Turism, Bucureș ti, 1977 .
21. MEN, Programa școlară pentru disciplina Educație fizică și
sport, clasele I -IV, București, 2017
22. Mitrea Gh., Mogoș Al., Metodica educației fizice școlare,
Editura Sport – Turism, București, 1980.
23. Neacșu I., Instruire și învățare. Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1999.

ANA -MARIA BIRO
69 24. Nicola I., Tratat de pedagogie generală. Editura Aramis,
București, 2000.
25. Niculescu A., Cruli N., Exerciții și jocuri în școală ,
Editura Sport -Turism, București, 1976.
26. Niculescu M., Didactica în domeniul educației fizice și
sportului, Editura Universității din Pitești, 2001.
27. OMENCȘ nr. 5034/29.08.2016, Metodologie de organizare a
Programului național Școala altfel.
28. Radu I.T., Teorie și practică în evaluarea eficienței
învățământului, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureșt i,
1981.
29. Rață G., Didactica Educației fizice și sportului, editura Alma
mater, Bacău, 2004.
30. Scarlat E., Educația fizică a copiilor de vârstă școlară ,
Editura Editis, București, 1993.
31. Scarlat E., Lecția de educație fizică. Metode și mijloace,
editura Sport Turism, București, 1981.
32. Simion G., Metodologia cercetării activității omului în
mișcare, Editura Universității din Pitești, 1998.
33. Stan L., Oancea I., Oancea M., Cojocaru Ș., Educație fizică –
ghid metodologic privind proiectarea activităților de predare –
învățare -evaluare la clasele I -IV, Editura Aramis, 2001.
34. Stănescu Ileana și colab., Ghid pentru elaborarea
lucrării de licență. Editura Eficient, București, 1996.
35. Stănescu Monica, Strategii de învățare motrică prin
imitație , Editura Semne, 2002.

ANA -MARIA BIRO
70 36. Stoica A., Evaluare curentă și examenele – ghid pentru
profesori, Editura CNEE, București, 2001.
37. Stoica M., Pedagogie și psihologie pentru examenele de
definitivat și grade didactice: profesori,
institutori/învățători, studenți. Editura Gheorghe
Alexandru, Craiova, 2 001.
38. Șiclovan I., Teoria educației fizice și sportului, Editura
Sport – Turism, București, 1979.
39. Tatu T., Ursac M., Complexe de exerciții în aer liber,
Editura Sport – Turism, București, 1975.
40. Thomas J.R., Nelson G.K., Metodologia cercetării în
activitatea fizică , vol. I și II, Editura CCPS, București, 1996.
41. Todea S.P., Metodica educației fizice și sportive , Editura
Fundației România de mâine, 2001.

Webografie
1. http://www.academia.edu/11147404/Culegere_de_stafete_
si_jocuri_educatie_fizica
2. https://edituraedu.ro/didactice/clasa% 20a%20IV –
a/Ed.%20fizica/Organizarea%20si%20practicarea%20jocu
rilor%20de%20miscare.pdf
3. https://jocuripentrucopiimarisimici.blogspot.com/2012/02
/intreceri -si-stafete.html
4. http://www.marathon.ase.ro/pdf/vol1/2/13%20Motroc.pdf
5. http://www.rasfoiesc.com/hobb y/sport/JOCURI –
DINAMICE -sportive -UTILI15.php

ANA -MARIA BIRO
71 ANEXE

ANA -MARIA BIRO
72

ANA -MARIA BIRO
73

ANA -MARIA BIRO
74

ANA -MARIA BIRO
75
Declarație

Prin prezenta declar că lucrarea de absolvire cu titlul Modalități de
dezvoltare a calităților motrice prin utilizarea jocurilor dinamice și a
ștafetelor în cadrul programului școala altfel la nivelul ciclului primar este
scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau
instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate. De asemenea
declar că toate sursele utilizate, incusiv cele de pe internet sunt indicate în
lucrare, cu respectarea r egulilor de evitare a plagiatului:
– toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie
din altă limbă, sunt scrise între ghilimele și dețin referința precisă a
sursei;
– reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți aut ori
deține referința precisă;
– rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă a textului original.

Pitești, Absolvent,
Ana-Maria Biro