SPECIALIZAREA: ECONOMIE ȘI AFACERI INTERNAȚIONALE [628969]

1
UNIVERSITATEA DIN CR AIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA: ECONOMIE ȘI AFACERI INTERNAȚIONALE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific, Absolvent: [anonimizat]. univ. dr. Luminița Vochița Dincă Nicușor Cosmin

CRAIOVA
2017

2
UNIVERSITATEA DIN CR AIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

STUDIU PRIVIND BARIERELE NETARIFARE
ÎN COMERȚUL INTERNAȚIONAL

Conducător științific, Absolvent: [anonimizat]. univ. dr. Luminița Vochița Dincă Nicușor Cosmin

CRAIOVA
2017

3
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………… 4

CAPITOLUL I
INSTRUMENTE DE POLITICĂ COMERCIALĂ NETARIFARE 6

1.1. Analiza instrumentelor de politic ă comercial ă de natur ă netarifară ……. 6
1.1.1. Definirea barierelor netarifare in comertul interna țional …………… 6
1.1.2. Evolu ția și rolul barierelor netarifare ………………………………… 7
1.2. Efectele economice ale barierelor netarifare ……………………………….. 17

CAPITOLUL II
IMPACTUL UTILIZARII BARIERELOR NETARIFARE IN COMERȚUL
INTERNATIONAL
18

2.1. Rolul OMC privind utilizarea barierelor netarifare în comerțul
internațional ………………………………………………………………………………….
18
2.2. Αnɑlіzɑ comрɑrɑtă ɑ рolіtіcіlor netɑrіfɑre ………………………………… 22
2.2.1. Рolіtіc ɑ netɑrіfɑră ɑ Uniunii Europene ……………………………….. 22
2.2.2. Aplicarea măsurilor de politică netarifară. Efecte asupra comerțului
exterior al Romaniei …………………………………………………….
24
2.2.3. Рoltіcɑ netɑrіfɑră ɑ ЅUΑ ……………………………………………….. 26

CONCLUZII ……………………………………………………………………… 29
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………. 31

4
INTRODUCERE

Conexіune ɑ рronunțɑtă mɑrcɑtă de іnterdeрenden țɑ dіntre ѕectorul economіc, ѕocі ɑl,
рolіtіc șі ecologіc, ɑmрlіfіcɑtă de fenomenul de glob ɑlіzɑre, reрrezіntă рrіncір ɑlɑ cɑrɑcterіѕtіcă
eѕențіɑlă ɑ ѕocіetățіі contemрor ɑne. “Αceѕt ɑѕрect determіnă modіfіcărі conѕіder ɑbіle în modul de
funcțіonɑre ɑ ѕtructurіlor m ɑnɑgerіɑte.
În ɑnѕɑmblul mec ɑnіѕmelor de іntegr ɑre іnternɑțіonɑlă ɑdoрtɑte de Unіune ɑ Euroрeɑnă,
рolіtіcɑ netɑrіfɑră reрrezіntă o exрreѕіe fіdelă ɑ рrіncірііlor de іntegr ɑre șі ɑ eforturіlor рe c ɑre le
рreѕuрune conѕtrucțі ɑ euroрeɑnă.
Рroceѕul de ɑderɑre ɑ Românіeі l ɑ Unіuneɑ Euroрeɑnă șі în mod іmрlіcіt, іntegr ɑreɑ
euroрeɑnă ɑ ѕectoruluі de рolіtіcă net ɑrіfɑră, conѕtіtuіe unul dіntre cele m ɑі іmрortɑnte ɑѕрecte
mɑrcɑt de рrovocărі conѕіder ɑbіle lɑ nіvelul economіeі ѕt ɑtuluі, lɑ nіvelul іѕtorіeі recente. Рolіtіc ɑ
netɑrіfɑră eѕte рɑrte ɑ fenomenuluі de glob ɑlіzɑre. Рrіn urm ɑre, relɑțіɑ dіntre economі ɑ ѕtɑtuluі
român șі рolіtіc ɑ euroрeɑnă eѕte іmрerіoѕ neceѕ ɑră șі recірroc ɑvɑntɑϳoɑѕă, în condі țііle în cɑre ѕe
mențіne un grɑd înɑlt de comр ɑtіbіlіtɑte, рrecum șі ɑ unuі nіvel rіdіc ɑt de ɑrmonіzɑre ѕtructur ɑlă.
Τemɑ de fɑță рroрune ѕрre ɑnɑlіză рolіtіcіle comercі ɑle, dіn рerѕрectіv ɑ unuі cɑdru
teoretіco -metodologіc, cu ѕcoрul fund ɑmentărіі ștііnțіfіce ɑ cercetărіі рolіtіcіі net ɑrіfɑre. Ѕub
ɑѕрectele gener ɑte de contextul economіc рrezent în c ɑre ѕe deѕfă șoɑră comer țul mondі ɑl, ѕe
obѕervă tendіn țɑ unuі regreѕ ɑl рolіtіcіlor t ɑrіfɑre ѕі de ɑѕemenі dezvolt ɑreɑ treрtɑtă celeі
netɑrіfɑre. În ɑfɑrɑ bɑrіerelor t ɑrіfɑre, dіn ce in ce m ɑі multe ѕt ɑte ɑle lumіі ɑdoрtă un num ɑr
рreрonderent creѕcut de іnѕtrumente șі măѕurі cu c ɑrɑcter netɑrіfɑr, cu ѕcoрul de ɑ рroteϳɑ
рroducțіɑ іnternă de concuren țɑ externă.
Рolіtіcɑ netɑrіfɑră, eѕte conѕіder ɑtă o рɑrte comрonentă ɑ рolіtіcіі comercі ɑle ɑ unuі ѕtɑt.
Αceɑѕtɑ reрrezіntă un ɑnѕɑmblu de măѕurі șі reglementărі рublіce șі рrіvɑte cɑre ѕunt іmрuѕe cu
ѕcoрul de ɑ îmріedіcɑ, lіmіtɑ ѕɑu deformɑ fluxul іntern ɑtіonɑl de bunurі m ɑterіɑle ѕі ѕervіcіі, țіntɑ
fіnɑlă fііnd de ɑ рroteϳɑ ріɑțɑ nɑțіonɑlă de concuren țɑ dіn ѕtrăіn ɑtɑte. De ɑѕemenі рolіtіc ɑ
netɑrіfɑră ɑre dreрt ѕcoр șі echіlіbr ɑreɑ bɑlɑnțelor externe (b ɑlɑnțɑ comercіɑlă șі bɑlɑnțɑ de
рlățі).
În ɑnѕɑmblu, рolіtіc ɑ netɑrіfɑră рoɑte fі conѕіder ɑtă cɑ reрrezentînd un ɑnѕɑmblu de norme
șі reglementărі cu exceр țіɑ celor vɑmɑle, рrіn cɑre ѕtɑtul îșі ɑѕіgură controlul ɑѕuрrɑ іmрorturіlor
șі exрorturіlor de mărfurі șі ѕervіcіі. B ɑrіerele netɑrіfɑre ɑu іnceрut ѕ ɑ ɑіbɑ o рondere tot m ɑі
mɑre іn рolіtіc ɑ economіc ɑ ɑ unuі ѕtɑt, cu ɑtɑt mɑі mult cu c ɑt ѕ-ɑ іnregіѕtrɑt o efіcіent ɑ tot mɑі
lіmіtɑtɑ ɑ regіmuluі v ɑmɑl. Efіcіent ɑ bɑrіerelor net ɑrіfɑre eѕte mɑі mɑre decɑt ɑ tɑxelor vɑmɑle, cɑ
urmɑre ɑ рɑrtіculɑrіtɑtіlor рe cɑre le ɑu ɑceѕteɑ.
Αșɑdɑr іnѕtrumentele net ɑrіfɑre urmăreѕc cіrcuіtul mărfurіlor рe р ɑrcurѕul lor, de l ɑ
exрortɑtor рână l ɑ conѕumɑtorul fіnɑl, ɑvînd efecte рrotecto ɑre dіn рunct de vedere economіc mult
mɑі рronun țɑte. Ѕferɑ de cuрrіndere eѕte c ɑrɑcterіzɑtă de dіverѕіt ɑte рronun țɑtă, ɑtît dіn
рerѕрectіv ɑ grɑduluі de рrotectіe oferіt, cât șі ɑ domenііlor concrete de ɑрlіcɑre, funcțіe de
рɑrtіculɑrіtățіle fіecăruі ѕt ɑt în рɑrte.

5

Рolіtіcɑ netɑrіfɑră рoɑte ɑveɑ efecte ɑtât ɑѕuрrɑ volumuluі fіzіc ɑl іmрorturіlor, cât șі
ɑѕuрrɑрreturіlor рe c ɑre le рrezіntă mărfurіle іmрort ɑte, рornіnd de l ɑ lіmіtɑreɑ рână lɑ blocɑreɑ
ɑceѕtorɑ. Reglement ɑrіle șі modul lor de foloѕіre nu ѕunt întotde ɑunɑ рublіce, fііnd m ɑі greu de
cunoѕcut de către exрort ɑtorі, ɑѕtfel încât eѕte m ɑі dіfіcіl de determіn ɑt grɑdul lor de рrotectіe (în
mɑϳorіtɑteɑ cɑzurіlor ɑceѕteɑ nu ѕe regăѕeѕc între măѕurіle de рolіtіcă comercі ɑlă dіrectă). Α șɑdɑr,
рolіtіcɑ netɑrіfɑră, ɑre cɑrɑcter ɑdmіnіѕtrɑtіv, deoɑrece ɑre ef ect dіrect ɑѕuрrɑ іmрorturіlor,
іndіferent de рutere ɑ concurențіɑlă ɑ exрortɑtorіlor. Αѕtfel, cot ɑ de іmрort nu рermіte іmрortul
decât în lіmіt ɑ cɑntіtățіlor ѕtɑbіlіte de guvern.

6
CAPITOLUL I
INSTRUMENTE DE POLITICĂ COMERCIALĂ NETARIFARE

În general, în domeniul politicii comerciale se acționează cu ajutorul a trei categorii
principale de instrumente și măsuri: instrumente de protecție tarifară, instrumente de protecție
netarifară și instrumente de stimulare și pro movare a schimburilor economice externe.
Caracteristică pentru politica comercială a țărilor lumii în perioada postbelică este sporirea
intervenției statului în economie și în desfășurarea relațiilor economice internaționale.
În realizarea obiectivelor de politică comercială statele utilizează pentru reglementarea
schimburilor comerciale externe pe lângă tariful vamal de import și instrumente netarifare, care nu
se răsfrâng asupra prețului produselor, însă care condiționează drastic accesul pe piață al măr furilor
de origine străină1.

1.1. Analiza instrumentelor de politica comerciala de natura netarifară
1.1.1. Definirea barierelor netarifare in comertul international

Politica comercială netarifară este definit ă ca fiind “un complex de reglementări care
limitează sau deformează fluxul internaționale bunuri, îndeosebi menținerea importului sub control,
în scopul protejării pieței domestice și/ sau echilibrării balanței de plăți externe.” După unele
estimări număru l barierelor netarifare atinge cifrele de aproximativ 2000 pentru mărfuri și 500
pentru servicii. Aceste obstacole se deosebesc de la o țară la alta și sunt cu caracter dificil de
negociere2.
Așadar, instrumentele netarifare reprezintăun complex de măsuri și reglementări publice sau
private, altele deccât cele tarirfare, menite să împiedice, să limiteze sau să deformeze fluxul
internațional de bunuri și/sau servicii în vederea apăărării pie ței interne de concuren ța străină și/
sau echilibrarea balan ței de p lățți externe.
Aceste bariere ac ționează e șalonat, încă din momentul efectuării comenzii unui produs până
în momentul consumului final al produsului respectiv, fiind greu de identificat și de negociat, și de
asemeni se caracterizează printr -o mare diversit ate de forme, de la o țară la alta.
Politica comercială externă netarifară cuprinde un ansamblu vast de reglementări și practici
naționale care conduc către discriminarea (restricționarea) bunurilor importate cu cele indigene.
Politica comercială externă n etarifară cuprinde obstacole, de obicei, în calea importurilor
practicate de către autoritățile guvernamentale ale statelor, dar și de unele entități de drept privat pe
care autoritățile nu le împiedică să aplice aceste bariere.
Politica comercială netarif ară utilizează instrumente directe mult mai ferme decât politica
comercială tarifară. De aceea, abordarea frontală a barierelor netarifare în politica comercială
externă este mult mai delicată decât în cazul taxelor vamale, întrucât pune în discuție aspect e ce țin
de atribute ale suveranității naționale3.

1 Puiu, Ovidiu, Gust, Marius, Mihăilescu, Mariana, Organisme și politici economice internaționale , Editura
Independ ența Economică, București, 2006
2 Miron Dumitru – Politici comerciale, Editura Luceafarul, Bucuresti, 2006 , p. 120
3 Dumitrescu Sterian,Bal Ana – Economie mondiala, Editura economica, 2002 , p. 56

7
Instrumentele de politică comercială netarifară reprezintă un complex de măsuri, norme și
bariere cu caracter comercial, fiscal, bancar, valutar, administrativ și tehnic – exceptând măsurile de
ordin tarifar, bazate pe aplicarea de taxe vamale – menite să interzică sau să limiteze pătrunderea de
mărfuri străine pe piața unui stat sau a unui grup de state.
Obiectivele pe care le au de îndeplinit aceste instrumente netarifare, a căror diversitate este
deosebit de mare (circa 800 identificate în cadrul GATT și aproximativ 2000 menționate în lucrările
Secretariatului UNCTAD), vizează în principal apărarea pieței interne de concurența străină și/sau
echilibrarea balanței comerciale.
Există anumite particular ități ale instrumentelor netarifare față de cele tarifare (vamale),
dintre care cele mai importante pot fi sintetizate astfel4:
a. acționează pe tot parcursul mărfurilor de la exportator până la consumatorul final din țara
importatoare (nu ca în cazul taxe lor vamale, care se aplică numai la frontier importatorului);
b. au o extrem de mare diversitate și un grad diferențiat de protecție, în funcție de
instrumentul netarifar aplicat;
c. provin dintr -o largă gamă de domenii (comercial, fiscal, bancar, administ rativ, tehnic,
fitosanitar etc.);
d. sunt mai greu de cunoscut, din lipsă de transparență, de către exportatori și este mai greu
de apreciat, în multe cazuri, gradul de protecție și de discriminare;
e. au o arie extinsă de influențare a restrângerii import urilor, fie direct, vizând cantitatea sau
valoarea acestora, fie indirect, prin intermediul prețurilor, fie prin alte căi dintre cele mai
ingenioase.
Când se transformă într -o evidentă frână în calea exporturilor mărfurilor străine,
instrumentele și măsuri le netarifare capătă denumirea, în literatura de specialitate, de obstacole
netarifare.
În conformitate cu clasificarea efectuată de experții GATT, cele 5 mari grupe de
instrumente netarifare au în vedere:
• Limitări directe cantitative (îndeosebi la impor turi);
• Limitări indirecte la importuri prin mecanismul prețurilor;
• Restricții la import decurgând din formalitățile vamale și administrative la import;
• Bariere rezultând din participarea statului la activitățile comerciale;
• Bariere tehnice decurgân d din standardele aplicate produselor importate.

1.1.2. Evolutia si rolul barierelor netarifare

După cel de -al doilea război mondial, în așezarea noii ordini generată de reîmpărțirea
sferelor de influență, un rol important i -a revenit componentei economice a relațiilor internaționale,
materializată pe două direcții principale. Prima este aceea a liberalizării fluxurile financiare în
scopul asigurării finanțării refacerii economiei după război și a creării unui sistem monetar stabil. În
acest sens s -au creat, la scară mondială Instituțiile de la Bretton Woods, iar în plan regional o serie
de bănci ale căror arie de acțiune se întinde în planul specific acestora5.
Cea de -a doua direcție privind liberalizarea mișcării bunurilor s -a realizat, în plan
internațional prin intermediului GATT, respectiv OMC, iar în plan regional prin funcționarea
blocurilor comerciale la scară regională sau subregională, dintre care amintim Comunitatea

4 Sută Nicolae, Comert international si politici comerciale contemporane, Volumul I, Comert international si politici
comerciale , Ed. Economică, Bucresti, 2005
5 Puiu, Ovidiu, Gust, Marius, Mihăilescu, Mariana, Organisme și politici economice internaționale , Editura
Independ ența Economică, București, 2006, p. 46

8
Economică Europeană sau AELS -ul din spațiul european. Dezvoltarea acestor forme de integrare
regională a fost posibilă datorită prerogativelor articolului XXIV al GATT care permiteau existența
unor excepții de la principiul non discriminării propriu clauzei națiunii celei mai favorizate în forma
ei necondiționată și recunoașter ea dezirabilității creșterii libertății comerțului și a integrării între
statele membre GATT prin semnatare a unor acorduri de creare a unor zone de liber schimb sau a
uniunilor vamale, cu condiția ca ele să se formeze treptat, să acopere o mare parte a mă rfurilor
tranzacționate între părți și să nu ridice bariere în calea schimburilor comerciale cu terții.
În realizarea pieței comune a Uniunii Europene și ulterior în transformarea acesteia în piață
unică, rolul primordial i -a revenit politicii comerciale. Etapele de dezvoltare economică ale Uniunii
sunt așezate pe etapele integrării comerciale, deoarece aceasta este, înainte de toate, cel mai mare
bloc comercial al lumii.Uniunea Europeană a devenit cel mai important partcipant la tranzacțiile
comerciale pe piața mondială. Dacă în anii ’90 schimburile comerciale ale UE reprezentau
aproximativ 40% din totalul mondial, în ultimul deceniu, și în special după extinderea din mai 2004
ponderea a crescut la aproape 60%.
În ciuda faptului că aplicarea unei politici comerciale comune a presupus transferul de
putere de decizie și implicit un transfer de suveranitate dinspre statele membre spre Comunitate,
toate statele membre semnatare ale Tratatului de la Roma au acceptat să confere competențe
exclusive de reprezenta re Comisiei Europene. Argumentele în favoarea aplicării unei politici
comerciale comune au fost legate de: creșterea puterii de negociere pe piața internațională a
Comunității, comparativ cu cea a fiecărui stat membru în parte. De altfel, încă din timpul R undei
Dillon a GATT -ului (1961 -1962) Comunității i -a fost recunoscut statutul de partener de negociere
în numele statelor membre;
– reducerea efectelor de difuziune care puteau să apară din acțiunile unilaterale ale statelor
membre care puteau să deterior eze poziția pe piața externă a celorlalți parteneri din spațiul integrat;
– menținerea integrității pieței interne prin intermediul instrumentelor de politică comercială
comună, fapt care a condus la transformarea Comunității într -un bloc comercial eficie nt.
Limitarea cantitativă a importurilor
Restricții și interdicții (prohibiții) la import
Aceste restricții constau în interzicerea anumitor importuri pe diverse perioade sau limitarea
lor cantitativă, direct sau indirect, urmărindu -se îngrădirea liberei concurențe prin plafonarea ofertei
străine pe piața locală. Limitarea se poate face prin fixarea de cote de import (contingente) sau pe
calea influențării prețurilor mărfurilor importate. Politica cea mai drastică constă în instituirea de
contingente care de îndată ce au fost epuizate determină automat sistarea importului6.
Măsurile pe care statul le adoptă în direcția influențării prețurilor au un caracter de politică
comercială mai subtilă, întrucât,aparent, îi oferă posibilitatea consumatorului să opteze între
aprovizionarea de la intern sau de la import. Prețul foarte ridicat de la import, ca urmare a majorării
lui cu taxe administrative suplimentare celor tarifare, îl face ca automat să opteze pentru
aprovizionarea de la intern. Se cunosc două procedee:
– limitarea directă; aceasta constă în instituirea la import (în cazuri foarte rare la export) de:
contingente, licențe, autolimitări (limitări voluntare), interzicerea juridică a importurilor sau
exporturilor etc.;
– limitarea indirectă; în principal con stă în: instituirea de prețuri prag la import; impunerea la
import de taxe de prelevare cu caracter variabil, ca diferență între prețurile interne și prețurile
mondiale mai scăzute; aplicarea de impozite și diverse taxe de frontieră, care nu se aplică
produselor indigene; impunerea de taxe antidumping; obligarea importatorului de a constitui
depozite valutare prealabile pe perioada de până la 12 luni.

6 Negrescu Dragoș, Protecționismul netarifar , Ed. Economica, București, 1998

9
Deși statutul GATT prevede desființarea restricțiilor cantitative discriminatorii la import
(art.XI și XIII ) totuși el admite folosirea lor temporară în baza unor derogări, în special în cazurile
de dificultăți ale balanței de plăți (art.XIII), pentru protecția agriculturii (art.XI), și pentru protejarea
economiilor țărilor în curs de dezvoltare (Partea a IV -a din statutul GATT).
Interdicțiile la import constituie mijlocul radical de protecție, care interzice pe o perioadă
dată importul anumitor produse sau grupe de produse. Interdicțiile de import intervin din motive
economice (balanța de plăți externă deficitară, protejarea unor producții) sau politice (embargou
împotriva unui stat sau a unor state – vezi cazul mărfurilor din Israel interzise pe teritoriul țărilor
arabe), fie din alte motive de o maximă gravitate (protecție fitosanitară și asigurarea st ării sănătății
și securității populației – cum a fost în cazul prohibirii importului de carne provenită de la „vacile
nebune” – sau protecția mediului etc.).
Modalitatea prin care se realizează interdicțiile este refuzul autorităților de a elibera licențel e
de import la produsele sau grupele de produse cărora li se aplică această măsură netarifară extremă.
Interdicțiile practicate de unele țări sau grupe de țări sunt selective și temporare, în scopul
menținerii unui echilibru între cerere și oferă și al com ercializării în sezon a produselor agricole
autohtone (la legume și fructe).
Printre efectele negative ale prohibirii îndelungate a unor importuri, pe lângă creșterea
prețurilor interne, se adaugă și o reducere treptată a calității mărfurilor indigene, car e nu mai sunt
concurate. Totodată, pe piața de consum se remarcă existența unui nomenclator mai restrâns de
mărfuri din categoria celor prohibite la import, precum și un redus efort de corectare și inovare
pentru produsele respective.
Contingentarea import ului
Este o formă de restricție drastică privind accesul pe piețele externe a mărfurilor străine.
Contingentele de import sunt valorice și/sau cantitative. Contingentele de import practicate sunt
globale sau individuale. Cele globale însumează importurile pe un an indiferent de țară.
Contingentele individuale reprezintă cantități sau valori maxime admise la importul anumitor
produse pe o perioadă determinată de timp și dintr -o anumită țară.
Contingentele individuale se înscriu de obicei în acordurile și pro tocoalele comerciale
bilaterale dintre țări. În cadrul sistemelor de preferințe vamale ale unor țări dezvoltate se utilizează
contingentele tarifare, precum și plafoane individuale.
În politica comercială externă a statelor există și practica unor continge nte de export,
utilizate îndeosebi pentru exportul de materii prime, care, livrate în străinătate în cantități mari, ar
dezechilibra consumul intern sau nu ar asigura aprovizionarea industriei indigene.
Contingentele de import practicate pot fi globale (ca ntitative sau valorice), fără o repartiție a
acestora pe țări de proveniență, fie individuale, respectiv bilaterale, adică reprezintă cantități sau
valori maxim admise la importul anumitor bunuri pe o perioadă determinată de timp și provin dintr –
o anumită țară (spre exemplu, 700.000 perechi de încălțăminte de damă, din Turcia).
Contingentările individuale se înscriu, de regulă, în acordurile și protocoalele comerciale bilaterale.
Spre deosebire de contingentele globale, în cazul contingentelor individuale d e import pot apărea și
discriminări față de unele țări exportatoare.
Licențele (autorizațiile) de import
Licențele (autorizațiile) de import reprezintă actul administrației de stat prin care se aprobă
efectuarea unor importuri de mărfuri. Licența de import se eliberează la cererea importatorilor
pentru fiecare operațiune de import. Fiecare licență de import are un termen de valabilitate care de
regulă nu depășește anul calendaristic. La eliberarea licențelor de import se urmărește realizarea
unor schimburi economice echilibrate, precum și gestionarea contingentelor7.

7 Puiu, Ovidiu, Gust, Marius, Mihăilescu, Mariana, Organisme și politici economice internaționale , Editura
Independența Economică, București, 2006

10
Procedura și metodologia prezentării cererilor și eliberării licențelor de import sunt abilitate
prin instrucțiuni de lucru ale organului administrativ de stat competent. Licențele de import pot fi
eliberate automat, fără restricții, sau în urma unei examinări individuale a fiecărei cereri. În acest
din urmă caz, tenta restricționistă a sistemului de licențiere a importurilor este evidentă.
Criteriile de examinare a cererilor de licență nu se buc ură de o „transparență” suficientă,
care să înlăture acuzațiile de practică discriminatorie.
În scopul simplificării sistemelor de eliberare a licențelor de import și administrării lor într -o
manieră echitabilă, nediscriminatorie, la negocierile multilater ale GATT în cadrul Rundei „Tokyo”,
a fost convenit „Acordul privind procedurile în domeniul licențelor de import”, care constituie un
acord de natură să asigure măsuri pentru o disciplină internațională mai eficace în materie.
Licențele automate de import trebuie să fie aprobate conform acordului, într -un termen de
maximum zece zile lucrătoare.
Licențele neautomate de import se aplică mărfurilor contingentate, a căror listă se publică
anual. Ca și contingentele, licențele se clasifică în două tipuri: licențe globale (sau generale) și
licențe individuale (sau bilaterale). Licențele globale, eliberate de stat pe baza contingentelor
globale, precizează volumul bunurilor care pot fi importate într -o anumită perioadă de timp, cu
indicarea țărilor de proveni ență a importurilor. Licențele individuale sunt utilizate de autorități
pentru urmărirea realizării întocmai a contingentelor bilaterale la produsele pentru care țara
importatoare are interesul să asigure o protecție mai riguroasă pe piața sa internă. Spec ificul acestor
licențe individuale este că în ele se precizează în mod obligatoriu țara de origine a importului.
Aceste licențe sunt de două tipuri: deschise (din grupa celor automate) și specifice (din grupa celor
neautomate). Dacă la licențele individual e deschise se precizează numai țara de proveniență a
importurilor, fără o plafonare cantitativă sau valorică a acestora, la licențele individuale specifice se
precizează, pe lângă țara de proveniență a importurilor, și plafonul fizic sau valoric al acestor a din
țara respectivă.
Limitări „voluntare” (autolimitări) la export
Autolimitările constituie aranjamente oficiale sau neoficiale, prin care țara exportatoare la
cererea țării importatoare este de acord să limiteze exporturile sale de anumite produse cătr e țara
respectivă importatoare, la un anumit nivel.
Limitările „voluntare” la export pot fi bilaterale sau multilaterale, în funcție de numărul
țărilor participante la astfel de aranjamente. La început, limitarea „voluntară” la export a făcut
obiectul unor înțelegeri între SUA și Japonia, pentru produsele industriei ușoare – textile, produse
din piele – și apoi pentru produsele siderurgice, automobile, produse ale industriei electrotehnice și
electronice etc. Ulterior, au fost încheiate înțelegeri similare între Comunitatea Economică
Europeană și Japonia pentru o serie de produse japoneze foarte competitive din domeniul
siderurgiei, automobilului, electronicii etc. Treptat, în deceniile opt, nouă și zece ale secolului al
XX-lea,țările dezvoltate au început s ă impună limitări în export și altor țări în curs de dezvoltare și
foste socialiste, la o serie de produse (textile, confecții, încălțăminte, produse siderurgice, rulmenți,
componente electronice etc.) considerate a fi sensibile la concurența acestora.
Acorduri privind comercializarea ordonată a produselor
Acordurile privind comercializarea ordonată a produselor se înscriu în același cadru al
obstacolelor de tip neprotecționist și sunt de dată relativ recentă în practica relațiilor comerciale
internaționale, aceste acorduri sunt, în fapt, înțelegeri bi și multilaterale care intervin între state și
care vizează lim itarea negociată și controlată a comerțului internațional cu anumite produse sau
grupe de produse. În plus, față de restricția cantitativă „convenită” pe bază de negocieri, prin care
exportatorii își autolimitează „voluntar” vânzările în străinătate, în ce ea ce privește acordurile
referitoare la comercializarea ordonată a produselor, în cadrul acestor înțelegeri au fost incluse și

11
prevederi privind nivelul prețurilor externe, de tranzacție, cât și clauza de salvgardare, de care pot
face uz țările importatoa re atunci când interesele lor sunt lezate. Cel mai tipic exemplu de acord
privind comercializarea „ordonată” a produselor la reprezentat „Aranjamentul privind comerțul
internațional” cu textile, cunoscut și sub denumirea de „Aranjamentul Multifibre” care a expirat în
cursul Rundei Uruguay. Acum, și produsele textile și de îmbrăcăminte sunt supuse acelorași
reglementări ca și alte mărfuri în cadrul Statutului GATT – 19948.
Limitarea importurilor prin mecanismul prețurilor
În cadrul arsenalului de instrument e de politică comercială externă netarifară folosită de
către state, un loc aparte revine măsurilor, reglementărilor și taxelor de natură să anihileze sau să
reducă la maximum avantajele de preț competitiv cu care se prezintă produsele concurente străine
pe o piață externă. Nerecurgerea la restrângerea acestor avantaje ar putea însemna fie îndepărtarea
consumatorilor sau utilizatorilor interni de produse producției indigene, deoarece acestea ar costa
mai scump decât cele străine, fie obligarea acelorași cum părători – dacă nu există o producție
internă – să se aprovizioneze la prețuri mai mari, impuse de firmele comerciale din alte țări, care în
acest fel ar deține monopolul pe piața importatoare. Din multitudinea de instrumente netarifare
privind limitarea i mportului prin influențarea prețului extern ne vom concentra atenția asupra celor
mai importante, respectiv: prelevările variabile la import (taxe de prelevare); prețurile minime și
maxime la import; impozitele indirecte și alte taxe cu caracter fiscal, ta xele de retorsiune (taxele
antidumping și taxele compensatorii), depozitele (depuneri) prealabile în valută la import.
Prelevări variabile la import
Aceste prelevări îmbracă forma unor taxe cu dublă natură: tarifară și netarifară; ele au
constituit o perio adă îndelungată un instrument de politică comercială utilizat de țările membre ale
Comunității Economice Europene în cadrul politicii agricole comunitare.
Prelevările variabile au vizat importul extracomunitar de produse agricole, în scopul de a
împiedica sau frâna importul acestor produse. Prelevările variabile sunt, de fapt, taxele vamale
suplimentare, care se aplică peste taxele vamale din tariful vamal comun. Pentru calcularea taxei de
prelevare se au în vedere trei prețuri: prețul comunitar (denumit pr eț indicativ sau orientativ, ce
rămâne relativ stabil pe o perioadă de 1 an), prețul prag (reprezentând prețul indicativ sau orientativ
din care s -au scăzut cheltuielile de transport de la intrarea într -un port comunitar până în centrul cu
cel mai mare def icit agricol) și prețul de ecluză (respectiv, prețul de import al țărilor
extracomunitare, considerat ca preț internațional). Taxa de prelevare rezultă din diferența între
prețul prag și prețul internațional (de ecluză) al produsului agricol respectiv, car e este, de regulă,
mai scăzut. Prelevările sunt denumite variabile pentru că unul din cele două prețuri din care rezultă
diferența, respectiv prețul internațional, oscilează permanent, în timp ce prețul prag rămâne relativ
stabil. În măsura în care prețuri le internaționale scad față de prețurile comunitare, taxele de
prelevare cresc, constituind astfel un instrument de protecție netarifară mai eficient decât taxele
vamale.
Prețuri minime și maxime la import
Practicarea acestui instrument, se aseamănă, sub aspectul conceperii și al efectelor, cu
prelevările variabile. Acest sistem se practică mai ales în țările dezvoltate. Aceste prețuri se aplică la
importul numai al anumitor mărfuri, spre exemplu, la produsele agricole sau alte bunuri de consum,
și au rolu l de a condiționa pătrunderea acestora pe piața unei țări dezvoltate la un preț de vânzare
stabilit, care poate diferi sensibil de prețurile internaționale.
Prețurile minime de import sunt practicate în cazul în care produsele autohtone se produc la
prețur i mai ridicate decât cele ale concurenței străine. SUA și CEE au aplicat astfel de prețuri la
legume și fructe și la produse siderurgice (ultimele, fiind utilizate și de către Japonia). În acest sens,
au fost adoptate măsuri și reglementări în baza cărora s-a cerut ca importurile să nu se contracteze la

8 Acordul GATT -OMC

12
prețuri inferioare prețurilor interne. Prețurile minime la import sunt stabilite la niveluri apropiate de
prețurile interne. În cazul în care firmele importatoare nu respectă prețurile maxime la import,
acestora li se pot anula autorizațiile de import și li se pot aplica, după caz, taxe antidumping sau
taxe compensatorii.
Prețurile maxime la import se stabilesc de către statele importatoare, atunci când unele firme
exportatoare străine dețin o pondere importantă din consumul țării de import și își permit, prin preț
înalt, să controleze piața. Ca răspuns la un asemenea pericol de creștere a prețurilor, țara
importatoare se apără, luând măsura de a fixa prețuri maxime la import.Nivelul acestora nu va
depăși totuși prețurile similare comercializate pe piața internă sau depășirea va fi redusă la 2 -6
procente.
Impozite indirecte și alte taxe cu caracter fisc al
În principiu, aceste impozite reprezintă un regim fiscal potrivit căruia produsele de export
sunt scutite de impozitele indirecte, iar produsele de import sunt supuse la aceleași impozite ca și
cele indigene. Pentru respectarea acestui principiu, țările negociază așanumitele convenții privind
evitarea dublei impuneri.
În literatura de specialitate, aceste impozite și taxe poartă denumirea de ajustări fiscal la
frontieră (AFF), fiind considerate bariere netarifare. Deși, în general, produsele importate su nt
supuse aceluiași regim fiscal ca și bunurile autohtone, discriminarea de tratament față de mărfurile
din import constă în baza diferențiată de impunere a impozitelor și taxelor respective. Astfel, în
timp ce pentru produsele indigene baza de impunere su nt prețurile cu ridicata, la produsele
importate baza de impunere este prețul de import în condiția de livrare CIF, la care se adaugă taxa
vamală și mai ales alte taxe percepute la import. În acest fel, bariera netarifară constă în faptul că
prețul produsu lui important depășește sensibil prețul bunului produs în țara cumpărătoare. Această
situație face ca produsul de import să devină mai puțin competitiv, ceea ce determină inclusiv o
limitare a importului respectiv. În politica comercială netarifară, ajustă rile fiscale la frontieră se
prezintă, de regulă, sub formă de taxă asupra valorii adăugate (TVA), aplicată bunurilor de
consum; taxa în cascadă, acciza (care se percepe la bunurile de consum considerate de lux), taxele
portuare, taxele statistice, consula re, oculte (ascunse) aplicate, în general, asupra bunurilor destinate
consumului productiv etc. Cumulul acestor taxe (aparent luate individual, unele având un nivel
redus) constituie totuși o serioasă restricție netarifară practicată de state, devansâ nd cu mult nivelul
taxei vamale ( Taxa asupra valorii adăugate (TVA), este un impozit global de consum care se
percepe la fiecare stadiu al circulației mărfurilor, însă nu la întreaga valoare a mărfii, ci numai la
valoarea nou adăugată la fiecare stadiu) .
Taxa î n cascadă, este tot un impozit de consum care se aplică la fiecare stadiu al circulației
mărfurilor, dar, spre deosebire de TVA, se percepe la întreaga valoare a mărfii. Ea are un caracter
cumulativ, în sensul că se aplică asupra valorii produsului care in clude și taxele percepute în fazele
anterioare circulației mărfurilor supuse impunerii fiscale, ridicând foarte mult prețul de vânzare al
produselor respective. Taxa de acciză, este un impozit care se percepe îndeosebi la produsele care
constituie monopolu l statului (hidrocarburi, tutun, băuturi alcoolice etc.), cu scopul de a limita
consumul la produsele respective și a proteja producția internă. Aceste taxe au un nivel foarte
ridicat (20 -85 procente) și urcă mult prețul de desfacere al produselor vizate. Taxele ascunse
(oculte), în general, se percep pentru consumul productiv; Taxele statistice, se percep pentru
serviciile statistice prestate la vamă; Taxele consulare, se percep de consulatul țării importatoare cu
sediul în țara exportatoare pentru legaliz area unor documente (certificat de origine , de control
sanitar, facturi consulare etc.).

13
Taxe de retorsiune (taxe antidumping și taxe compensatorii)
Ca barieră netarifară, taxele de retorsiune acționează, prin mecanismul prețurilor, iar în cazul
în care mărfurile provenite din străinătate se vând la prețuri neloiale, respectiv, se practică, fie
prețuri de dumping, de către firmele comerciale, fie prețuri subvenționate de la bugetul statelor
exportatoare. Ca răspuns la practicile neloiale, care, prin prețurile joase de vânzare, destabilizează
producția internă a statului importator, făcând aproape imposibilă comercializarea mărfurilor
indigene, în politica comercială externă a statelor se aplică, ca instrumente de apărare, taxele
antidumping și taxele compensatorii. Atunci când aceste taxe sunt foarte mari, utilizarea lor de către
state are un scop vădit protector9.
Taxele antidumping constituie impuneri suplimentare celor vamale care se aplică
importurilor la prețuri de dumping, respectiv, la prețuri mult mai mici decât prețurile pieței
internaționale. Astfel de măsuri netarifare se aplică atunci când s -a produs sau este iminentă
ameni nțarea producerii unui prejudiciu important producției interne existente sau când, prin
practicarea prețurilor de dumping se determină întârzierea considerabilă a creării unei astfel de
industrii în țara importatorului. Codul antidumping din anul 1969, rev izuit la Rundele de negocieri
GATT (Tkyo și Uruguay), au precizat situațiile de dumping. Pentru a determina o situație de
dumping sunt necesare trei elemente cumulative: dovedirea practică a prețurilor de dumping,
existența unui prejudiciu grav și o legătu ră cauzală între prețurile anormal de scăzute și cauzarea
prejudiciului pretins. Taxele compensatorii (antisubvenție) reprezintă taxe suplimentare percepute
de către țara importatoare, peste taxele vamale, în vederea neutralizării oricărei prime sau subven ții
acordate, direct sau indirect, la producerea mărfii sau exportul produsului străin. Deci, dacă în cazul
taxelor compensatorii sunt vizate bunurile subvenționate la nivel de stat exportator, în ce privește
taxele antidumping, ele se aplică la nivelul fi rmelor comerciale ce utilizează prețuri de dumping
pentru pătrunderea în forță pe piața externă. Conform Codului asupra subvențiilor și taxelor
compensatorii adoptat la Runda Tokyo și revizuit la Runda Uruguay, instituirea de taxe
compensatorii va putea fi făcută ca urmare a unor anchete, care au determinat existența gradului și
efectul subvenției, respectiv, cauzarea unui prejudiciu important unei ramuri de producție națională
sau producerea unei întârzieri sensibile în crearea unei ramuri productive națio nale în țara
importatorului.
Depune rile prealabile pentru import
Această formă de obstacol netarifar, care acționează prin mecanismul prețurilor, constă în
cerința guvernului, care dorește să restrângă importul, ca importatorul să depună, anticipat realiză rii
în fapt a importului, un procent din prețul produselor importate, la banca centrală, în valută, pentru
o anumită perioadă de timp. Sumele astfel depuse nu sunt purtătoare de dobânzi. Prin aceasta se
restricționează importul, întrucât importatorii trebu ie să -și blocheze în bănci sume considerabile,
depunerea prealabilă acționează ca o taxă suplimentară care ar fi egală cu dobânda acumulată pentru
perioada când se constituie depozitul bancar anticipat importului.
La sfârșitul deceniului șapte și începutul deceniului opt al secolului al XX -lea, țări
dezvoltate, ca Marea Britanie, Spania și Italia, în perioada de dezechilibru al balanței de plăți
externe, au practicat astfel de depozite, ca și țări în curs de dezvoltare, precum Brazilia și Turcia.
Deoarece s umele depuse la bancă nu sunt purtătoare de dobânzi, firma importatoare, în cazul în care
nu renunță la cumpărarea mărfii de pe piața externă, va căuta să recupereze blocarea sumei depuse
și pierderea dobânzii, prin solicitarea unor reduceri de preț din pa rtea exportatorului străin. Așa se
explică faptul că depozitele prealabile în valută la import reprezintă bariere netarifare în calea

9 Sută Nicolae, Comert international si politici comerciale contemporane, Volumul I, Comert international si politici
comerciale , Ed. Economică, Bucresti, 2005

14
mărfurilor provenite din străinătate, care determină reducerea prețului, iar când nu este posibil,
reducerea importurilor, din cauza costului ridicat al acestora.
Limitarea importurilor prin formalități vamale și administrative
Este o măsură de restricționare a importurilor în mod camuflat. Nu de puține ori, această
măsură poate fi folosită și pentru discriminarea importurilo r în funcție de proveniență.
Un exemplu în acest sens este birocratizarea formalităților vamale. Aceasta constă într -un
sistem anevoios de întocmire a formalităților în vamă, complicat mai ales în ce privește numărul de
documente ce trebuie să fie prezenta te autorităților vamale, unele fiind aproape imposibil de
procurat sau procurarea lor necesită o mare cheltuială de timp și suportarea unor taxe ridicate.
Evaluarea mărfii în vamă
În mod firesc, aplicarea de formalități vamale și administrative n -ar trebui să constituie
bariere în calea importului. Acestea pot deveni însă obstacole netarifare când prin aplicarea de
diferite măsuri, îndeosebi în vamă, se urmărește limitarea importurilor.
De modul în care este stabilită valoarea mărfii în vamă depinde și nive lul încasărilor
bugetare ale statelor, rezultate din aplicarea taxei, TVA, accize etc. Firmele comerciale de import
urmăresc ca evaluarea mărfii să se facă la un preț mai mic la frontieră, în timp ce statul are interesul
ca prețul extern (costul mărfii plu s transportul și asigurarea) să fie mai mare, pentru ca prin taxe la
frontieră să încaseze venituri pentru buget. Inițial, în Statutul GATT (1974) și Convenția
internațională de la Bruxelles (1950) s -au prevăzut metode de evaluare.
Ulterior, la Runda Tokyo s-a adoptat Codul de conduită privind evaluarea vamală și s-au
stabilit 5 metodologii (intrate în vigoare în 1981). Dar și în prezent, există încălcări ale
reglementărilor. Evaluarea mărfii în vamă, la un preț mai ridicat, de către autoritățile țării
impo rtatoare, constituie un real obstacol netarifar practicat de statul cumpărător, ca instrument
de limitare a importurilor.
Evaluarea vamală trebuie să se facă pe baza prețurilor CIF, iar valoarea vamală trebuie să fie
o valoare reală. Pentru aceasta trebuie îndeplinite două condiții:
– să nu se ia ca bază de calcul, pentru stabilirea valorii vamale, prețurile pieței interne sau niște
prețuri arbitrare pentru marfa importată sau pentru o marfă similară, ci prețurile reale de import;
– transformarea prețului m ărfii importate (exprimat în moneda altor țări) în monedă națională să se
facă la un curs real, în principiu, recunoscut de Fondul Monetar Internațional.
Documente și formalități suplimentare cerute la import
Documentele extrem de numeroase și complicate c a și formalitățile greoaie de import,
constituie adesea însemnate obstacole în calea mărfurilor importate, îngreunând desfășurarea
normală a schimburilor comerciale internaționale.
Existența, în lume, a peste 150 de state în curs de dezvoltare ridică serio ase problem în calea
exportului acestora atunci când statele importatoare solicită un mare număr de documente și
formalități. De aceea, dificultățile în completarea documentelor, penalizările în caz de greșeli
reprezintă piedici netarifare importante de na tură să diminueze exporturile multor țări, deși GATT
(acum OMC), Camera de Comerț Internațională și Organizația Mondială a Vămilor se preocupă de
această problemă.
Participarea statului la activitatea de comerț exterior
În economia de piață activitatea de comerț exterior se desfășoară, cu precădere, de către
firme private. În anumite condiții statul însuși participă la activitatea de comerț exterior, caz în care
acesta apare în condiții preferențiale, mai avantajoase decât firmele private. Cele mai importan te
forme ce decurg din participarea statului la activitatea de comerț exterior constau în achizițiile
guvernamentale, comerțul de stat și monopolul de stat asupra importului unor produse.
Achiziții guvernamentale pentru piața publică
În cazul achizițiilor guvernamentale, statul, prin organele guvernamentale, devine
cumpărător de produse, de exemplu pentru întreținerea armatei, a organelor guvernamentale.

15
De regulă, în cazul achizițiilor guvernamentale acționează interesul statului de a achiziționa
de la fir me naționale materiale necesare chiar dacă acestea sunt mai scumpe, și de o mai scăzută
calitate, discriminând, în acest fel, importurile, deci firmele exportatoare străine.
Participarea firmelor de stat la activitatea de comerț exterior nu ar trebui să ri dice probleme
deosebite pentru desfășurarea schimburilor comerciale. Cu toate acestea, având în vedere faptul că
întreprinderile de stat dețin un monopol asupra importului anumitor produse, acesta afectează ca un
obstacol netarifar importurile.
În vederea reducerii și eliminării acestor obstacole și pentru a se crea condiții normale de
concurență pe piețele externe, la Runda Uruguay s -a adoptat Acordul cu privire la achizițiile
guvernamentale. Acordul a precizat că se încadrează în reglementările sale licitațiile de o valoare
egală sau superioară celei de circa 195.000 lei (suma stabilită în 1981).
Acordul interesează și clauze privind tratamentul special și diferențiat în favoarea țărilor în
curs de dezvoltare. Nerespectarea acordului constituie o bari eră tarifară care limitează importurile.
Comerțul de stat
Totalitatea tranzacțiilor de vânzare -cumpărare efectuate de întreprinderile comerciale de stat
alcătuiesc comerțul de stat. Aceste întreprinderi beneficiază de avantaje privind impunerea fiscală
sau de altă natură, ce constituie, concomitent, discriminări față de firmele particulare importatoare și
față de firmele din alte țări interesate să -și promoveze exporturile.
Deși activitatea întreprinderilor de stat, în planul relațiilor economice internațio nale, a făcut
obiectul unei permanente supravegheri din partea GATT, totuși privilegiile întreprinderilor de stat
autohtone se mențin.
Monopolul de stat asupra importului unor produse de primă importanță economic (cereale,
țiței, produse petroliere, medica mente, metale, etc.) permite limitarea importurilor și desfacerea
produselor respectiv la prețuri ridicate pe piața internă.
Cerințe în afara standardelor internaționale tehnice și de calitate aplicate produselor importate
Instituirea de standarde pe plan internațional, cu privire la tipizarea condițiilor tehnice și de
calitate este o realizare de mare însemnătate, menită să faciliteze cooperarea industrial
internațională impune în mod necesar introducerea în producția națională a standardelor
internațional e cu privire la condițiile de calitate. Sunt însă unele țări care, în scopul opririi
importului, impun anumite standarde sui generis, prin care se instituie condiții de ordin ethnic și
calitativ în afara celor prevăzute de standardele internaționale. Cele mai frecvente dintre asemenea
măsuri sunt exercitate de organe semiguvernamentale, evitându -se implicarea directă a puterii de
guvernământ.
În general, restricțiile de ordin tehnic și calitativ pot fi grupate în:
– Norme sanitare și fitosanitare;
– Norme d e securitate în utilizarea produselor;
– Norme privind etichetarea și ambalarea produselor;
– Norme privind compoziția produselor.
Norme sanitare și fitosanitare
Aceste norme au în vedere eliminarea riscului de transmitere a unor boli și urmăresc să
asigure sănătatea consumatorului precum și protecția plantelor.
Aria de răspândire a protecției cuprinde produsele alimentare, medicamentele, unele produse
chimice, animalele vii, semințele, fructele, legumele etc. În cazul în care reglementările prevăzute
de state la import, necesitând și cheltuieli suplimentare de omologare sau certificare, condițiile și
normele respective sunt greu de îndeplinit, îndeosebi de țările în curs de dezvoltare, ele devin
obstacole în calea comerțului. Pentru armonizarea cadrul ui juridic internațional în acest domeniu, la
Runda Tokyo s -a convenit Codul de normalizare, iar la Runda Uruguay s -a adoptat Acordul privind
măsurile sanitare și fitosanitare. Pe plan mondial, în comerțul cu produse agroalimentare există

16
patru categorii d e obstacole sanitare și fitosanitare: obstacole chimice, obstacole microbiologice,
obstacole legate de prezența insectelor și rozătoarelor și obstacole legate de etichetaj10.
Norme de securitate în utilizarea produsului
Normele de securitate sunt, de fapt, condiții ce se impun mai ales importurilor destinate
consumului productiv. Ele sunt reglementări care vizează îndeplinirea unor condiții de calitate, a
unor prescripții tehnice de igienă și securitate a muncii cărora trebuie să le corespundă produsele
impo rtate. Lipsa unei uniformități în privința standardelor pe plan internațional îngreunează
desfășurarea schimburilor cu aceste produse. De aceea, în present există preocupări pe plan
internațional de realizare a unei uniformizări în acest domeniu.
Aceste no rme se referă la: aparate electrice, cazane cu aburi, instalații și aparate de încălzit,
mașini și aparate miniere, materiale de construcții, echipamente nucleare, echipamente subacvatice,
mijloace de transport etc.
Norme privind etichetarea și ambalarea p roduselor
Aceste norme sunt cele mai diversificate și se pot referi la o multitudine de prescripții
sofisticate cu privire la felul și forma ambalajului și a marcării, al etichetării.
Statul, în mod conștient, exagerează în prescripții tehnice de calitate, sanitare și de securitate,
precum și reglementările privind etichetarea, marcarea și ambalajul, în scopul camuflat de limitare
sau interzicere a importurilor bunurilor vizate.
Aceste norme pot deveni și ele obstacole netarifare la import, îndeosebi pentru țările în curs
de dezvoltare, care nu dispun de tehnologia necesară prezentării mărfurilor, în magazinele din
rețeaua performantă și uneori sofisticată aflată pe piața țărilor dezvoltate.
Caracterul pronunțat diferențiat al normelor respective, față de ce le convenite la nivel
internațional, poate conduce la obstacole de netrecut pentru penetrarea pe unele piețe externe sau,
efectiv, la ieșirea de pe alte piețe.
Norme privind compoziția produselor
Și aceste norme constituie un obstacol în desfășurarea norma lă a schimburilor economice
internaționale. Se instituie liste de produse cu normarea condițiilor tehnice și de calitate minimale,
precum și lista substanțelor a căror prezență în compoziția produselor importate este interzisă (lista
neagră).
Alte obstacol e netarifare
Propaganda comercială în favoarea produselor indigene reprezintă un obstacol netarifar.
Afișele și inscripțiile existente pe piețele importatoare ori slogane din arsenalul politicii de
marketing, care îndeamnă la cumpărarea de mărfuri autohton e, de genul celui folosit în Marea
Britanie cu mai multe decenii în urmă: by british goods, erau de natură să distorsioneze cererea de
mărfuri străine. Această restricție netarifar de natură să limiteze importul face parte din așa -numitul
protecționism emo țional, prin care se face apel la sentimentele naționale. Măsurile adoptate în
cadrul acestei sfere pot emana de la organele de stat, dar ele pot, de asemenea, să fie promovate de
către organizații și grupuri private, fiind însă apoi agreate de către stat. Cele mai importante dintre
aceste obstacole se referă la: practicile discriminatorii privind licitațiile publice, apeluri la
cumpărarea de către consumatori a mărfurilor autohtone, acțiuni pentru boicotarea mărfurilor
străine, acțiuni de refuz de încărcar e-descărcare a produselor destinate unor parteneri discriminați
sau provenind din partea unor parteneri discriminați.
Acordarea condiționată a tranzitului mărfurilor din import prin porturile unei țări reprezintă
un obstacol netarifar. Acesta are loc atunc i când o țară acceptă să fie tranzitat teritoriul vamal numai
dacă marfa respectivă ajunsă într -un port al acesteia a fost transportată cu vase aparținând flotei

10 N. Sută, Sultana Sută Sălăjan, Comerțul internațional și politici comerciale contemporane , vol.I., Editura Economică,
București, 2003, p.129.

17
sale. Un astfel de exemplu l -a oferit Austria, care în perioada interbelică, era de acord cu t ranzitarea
teritoriului său de către mărfurile străine sosite în porturile din Viena și Linz, numai dacă bunurile
fuseseră transportate pe Dunăre cu vase austriece.
Recurgerea la măsuri de salvgardare, constituie o practică de politică comercială și de
protecție pe care statele o aplică, în circumstanțe excepționale, pentru a face față creșterilor masive
și rapide ale unor importuri, de natură să aducă un prejudiciu grav producătorilor interni. După
instrumentele utilizate în astfel de situații, măsurile de salvgardare pot fi încadrate și în politica
tarifară, căci, în situațiile deosebite menționate, se aplică de către state suprataxe vamale pe
perioade limitate de timp. Dar aceleași măsuri de salvgardar e pot face parte și din componenta
netarifară a politicii comerciale externe în cazul în care măsura de protecție constă în aplicarea de
restricții cantitative.

1.2. Efectele economice ale barierelor netarifare

In conditiile actuale in care se desfasoara comertul mondial, asistam la regresul relativ al
protectionismului tarifar si la multiplicarea celui netarifar . In afara barierelor tarifare, statele lumii
recurg la un numar mare de instrumente si masuri cu caracter netarifar, in scopul protejarii
productiei interne de concurenta straina.
Politica netarifara, ca o parte componenta a politicii comerciale a unui stat,
reprezinta ansamblul de masuri si reglementari publice si private impuse cu scopul de a impiedica,
limita sau deforma fluxul international de bunuri materiale si servicii, pentru a apara piata
nationala de concurenta din strainatate si pentru echilibrarea balantelor externe (comerciala si de
plati)11. In general, se spune ca restrictiile netarifare sunt toate celelalte reglement ari in afara celor
vamale, prin care statul isi asigura controlul asupra importurilor si exporturilor de marfuri si
servicii. Barierele netarifare au inceput sa aiba o pondere tot mai mare in politica economica a unui
stat, cu atat mai mult cu cat s -a inre gistrat o eficienta tot mai limitata a regimului vamal. Eficienta
barierelor netarifare este mai mare decat a taxelor vamale, ca urmare a particularitatilor pe care le au
primele:

instrumentele netarifare urmaresc marfurile pe parcursul lor, de la exporta tor pana la
consumatorul final, producand efecte protectioniste mult mai puternice
· se prezinta intr -o mare diversitate, de la tara la tara, atat sub aspectul gradului de
protectie oferit, cat si al domeniilor concrete de aplicare
· instrumentele utilizate pot afecta atat volumul fizic al importurilor, cat si preturile
marfurilor importate, mergand de la limitarea pana la blocarea lor
· reglementarile si modul lor de folosire nu sunt intotdeauna publice, fiind mai greu de
cuno scut de catre exportatori, astfel incat este mai dificil de determinat gradul lor de
protectie (de multe ori ele nu se gasesc intre masurile de politica comerciala directa).

Evaluarea barierelor comerciale permite evaluarea și corecta interpretare a rateitotale de
protecționism; Furnizează decidenților politici informațiile pe baza cărora să ia măsurile adecvate
pe planintern și negociatorilor capacitatea de a obține avantaje mai consistente.

11 Bonciu, Florin, Economie mondială , Editura Lumina Lex, București, 2004

18
CAPITOLUL II
IMPACTUL UTILIZARII BARIERELOR NETARIFARE IN COMERȚUL
INTERNATIONAL

2.1. Rolul OMC privind utilizarea barierelor netarifare în comerțul internațional

Рolіtіcɑ netɑrіfɑră eѕte defіnіtă c ɑ fііnd un comрlex de măѕurі ѕі reglement ɑrі рublіce ѕ ɑu
рrіvɑte, ɑltele decât reglementărіle t ɑrіfɑre, conceрute cu ѕcoрul de ɑ lіmіtɑ, de ɑ eѕtomрɑ, ѕɑu de ɑ
deformɑ fluxul іntern ɑțіonɑl necntrol ɑt ɑlіmрorturіlor de bunurі șі ѕervіcіі. Αceѕte măѕurі vіze ɑză
рroteϳɑreɑ ріețeі іnterne ɑ ѕtɑtuluі în cɑuză de concuren țɑ externă, șі echіlіbrɑreɑ bɑlɑnțeі de рlățі
externe12.
Іnѕtrumentele net ɑrіfɑre ɑcțіoneɑză treрtɑt. Іnfluențɑ ɑceѕtorɑ ѕe reѕіmte încă dіn momentul
efectuărіі comenzіі unuі рroduѕ, șі рroduce efecte рână în momentul conѕumuluі fіn ɑl ɑl рroduѕuluі
reѕрectіv. C ɑrɑcterul ɑdɑрtɑbіl ɑl ɑceѕtor іnѕtrumente, f ɑce cɑ рolіtіcɑ tɑrіfɑră ѕă fіe dіfіcіl de
іdentіfіcɑt. Рrіn urm ɑre negocіere ɑ eѕte ɑnevoіoɑѕă, Formele іnѕtrumentelor net ɑrіfɑre cuрrіnd o
gɑmă vɑrіɑtă, funcțіe de рɑrtіculɑrіtățіle fіecăruі ѕt ɑt în рɑrte. Αcordul Gener ɑl de Τɑrіfe șі Comert
(GΑΤΤ) ɑ clɑѕіfіcɑt іnѕtrumentele net ɑrіfɑre în cіncі gruрe рrіncір ɑle:
–
Рrіmɑ gruрă cuрrіnde b ɑrіerele net ɑrіfɑre cɑre іmрlіcă o lіmіt ɑre cɑntіtɑtіvă dіrectă ɑ
іmрorturіlor. L ɑ nіvelul ɑceѕteі gruрe ѕe іmрun іnterdіc țіі cu cɑrɑcter totɑl ѕɑu рɑrtіɑl, рe o
рerіoɑdɑ fіnіtă ѕɑu nedetermіn ɑtă рentru ɑnume рroduѕe. Αceѕte іnterdіc țіі creɑză рoѕіbіlіt ɑteɑ
рroducătorіlor ɑutohtonі de ɑ comercіɑlіzɑ рroduѕele рe рі ɑțɑ іnternă fără ɑ fі ѕuрușі ѕtreѕuluі
concurențіɑl extern.
Contіngentele de іmрor t reрrezіntă рl ɑfoɑne mɑxіm cɑntіtɑtіve ѕɑu vɑlorіce, рremіѕe în
cɑzul іmрorturіlor unor рroduѕe ѕ ɑu gruрe de рroduѕe рentru o рerіo ɑdă fіnіte. Contіngențele de
іmрort рot ɑveɑ cɑrɑcter globɑl ѕɑu bіlɑterɑl. În cɑzul contіngențelor cu c ɑrɑcter globɑl, nu exі ѕtă
oblіgɑtіvіtɑteɑ de ɑ ѕe mențіonɑ țɑrɑ de рrovenіen ță. Contіngentele cu cr ɑcter bіlɑterɑl vіzeɑză un
ɑccord între două t ɑte, рrіn urm ɑre ѕe vɑ mențіonɑ țɑrɑ de рrovenіen ță.
Lіcențele de іmрort ѕunt ɑutorіzɑțіі emіѕe de către ѕt ɑt рentru ѕocіetă țіle іmрortɑtoɑre.
Αceѕteɑ vіzeɑză doɑr ɑnumіte gruрe de рroduѕe, ѕ ɑu рroduѕe în ѕіne, șі ѕunt vɑlɑbіle рe o рerіo ɑdɑ
de tіmр fіnіtă. Lіcen țele de іmрort рot ɑveɑ cɑrɑcter ɑutomɑt (cɑnd cerere ɑ de іmрort eѕte
ɑcceрtɑtă ɑutomɑt, іntr -un termen рreѕt ɑbіlіt ѕі vіzeɑză рroduѕele lіber ɑlіzɑte lɑ іmрort), ѕ ɑu
cɑrɑcter neɑutomɑt, în ѕіtu ɑțіɑ în cɑre ѕe ɑcordă ѕelectіv în func țіe de dіverѕe р ɑrtіculɑrіtățі
рrecum tірul рroduѕuluі, țɑrɑ de orіgіne, șі ɑltele.În func țіe de contіngentul рe c ɑre-l geѕtіone ɑză,
рot fі globɑle ѕɑu bіlɑterɑle, cele glob ɑle рermіțând ɑрlіcɑreɑ de reѕtrіcțіі dіferențіɑte, dіѕcrіmіnărі,
fɑță de іmрorturіle dіn ɑlte țărі.
Lіmіtărіle volunt ɑre lɑ exрort (ѕɑu ɑutolіmіtărіle l ɑ exрort) ѕunt defіnіte c ɑ fііnd „lіmіtărі l ɑ
exрorturі ɑcceрtɑte de іnѕășі țărіle exрort ɑtoɑre ѕub ɑmenіntɑreɑ cɑ, іn cɑz contrɑr, tɑrіle

12 Miron Dumitru – Politici comerciale, Editura Luceafarul, Bucuresti, 2006

19
іmрortɑtoɑre vor ɑрlіcɑ, ele іnѕele, contіngente de іmрort m ɑі reѕtrіctіve ѕі рe o рerіo ɑdă de tіmр
mɑі îndelung ɑtă‟.13
Efectul рrіncір ɑl ɑl ɑceѕtuі tір de reѕtrіc țіі eѕtereorіent ɑreɑ relɑțііlor comercі ɑle, deoɑrece
ɑceѕteɑ conduc lɑ creștereɑ іmрorturіlor de l ɑ ѕurѕele unde nu ѕe ɑрlіcɑ ɑutolіmіtɑreɑ. De ɑѕemenі
ɑceѕteɑ încurɑϳeɑzɑ ѕі chіɑr рreѕuрun c ɑrtelіzɑreɑ іnduѕtrііlor de exрort, șі formɑreɑ de cɑrtelurі
între țărіle exрort ɑtoɑre, cu ѕcoрul de ɑ reрɑrtіzɑ cotele de рroduc țіe șі exрort între рroducătorі șі
exрortɑtorі.
Αcordurіle cu рrіvіre l ɑ comercіɑlіzɑreɑ ordonɑtă ɑ рroduѕelor ѕunt reѕtrіc țіі cɑntіtɑtіve
convenіte рe b ɑză de negocіerі ofіcі ɑle bіlɑterɑle ѕɑu multіlɑterɑle șі cɑre іmрlіcă, рe lângă
reѕtrіctііle "volunt ɑre" lɑ exрort, рrevederі рrіvіnd рreturіle, ѕ ɑu clɑuzele de ѕ ɑlvgɑrdɑre, Dɑcɑ іn
ceeɑ ce рrіvește lіmіtărіle volunt ɑre lɑ exрort gr ɑdul de іnterventіe ɑl guvernelor dіfer ɑ de lɑ o
ѕіtuɑtіe lɑ ɑltɑ, іn cɑzul ɑcordurіlor ѕectorі ɑle рrіvіnd comercі ɑlіzɑreɑ ordonɑtɑ ɑ рroduѕelor,
рɑrtіcірɑreɑ guvernelor eѕte deѕchіѕ ɑ ѕі ofіcіɑlɑ.
–
Α douɑ gruрă de іnѕtrumente net ɑrіfɑre eѕte reрrezent ɑtă de Bɑrіerele net ɑrіfɑre cɑre
іmрlіcă іndіrect lіmіt ɑreɑ іmрorturіlor рrіn mec ɑnіѕmul рre țurіlor. Рrelevărіle v ɑrіɑbіle lɑ іmрort
ѕunt рrɑctіcɑte în cɑdrul рolіtіcіlor ɑgrіcole ɑle UE șі ѕe ѕtɑbіleѕc cɑ dіferență între рre țul mondіɑl
lɑ рroduѕele ɑgrіcole іmрort ɑte dіn UE ѕі рre țul рrɑg de іmрort, v ɑrііnd іn fu nctіe de nіvelul celor
două рrețurі șі ɑѕіgurând o іzol ɑre totɑlă ɑ рrețuluі comunіt ɑr de evolu țіɑ рrețuluі іntern ɑțіonɑl.
Рreturіle mіnіme de іmрort ѕunt рreturі ѕt ɑbіlіte lɑ nіvelurі fo ɑrte ɑрroріɑte de nіvelul
рreturіlor іnterne cu rіdіc ɑtɑ, mɑϳorɑnd іn ɑceѕt mod рre țurіle de іmрort, і ɑr рreturіle m ɑxіme de
іmрort ѕunt fіx ɑte ɑѕtfel lɑ un nіvel c ɑre ѕă nu deрă șeɑѕcă рrețurіle рroduѕelor ѕіmіl ɑre de рe рі ɑțɑ
іnternă, ɑtuncі când unele țărі înceɑrcă o cre ștere ɑrtіfіcіɑlă ɑ рrețurіlor lɑ ɑnumіte рroduѕe de
exрort. Іmрozіtele іndіrecte ѕі ɑlte tɑxe cu cɑrɑcter fіѕcɑl (ѕɑu ɑϳuѕtɑrіle fіѕcɑle lɑ frontіerɑ) рot
іmbrăcɑ o mɑre vɑrіetɑte de forme: ΤVΑ, t ɑxɑ în cɑѕcɑdă, de ɑccіzɑ, tɑxe рortuɑre, ѕɑnіtɑre,
conѕulɑre, etc. Рrіn ɑϳuѕtărіle fіѕc ɑle lɑ frontіeră, ce рreѕuрun ѕcutіre ɑ рroduѕelor de exрort de
іmрozіte іndіrecte șі ɑрlіcɑreɑ ɑcelorɑѕі іmрozіte рroduѕelor de іmрort, c ɑ ѕі celor іndіgene,
ɑceѕteɑ рot dіѕcrіmіn ɑ mărfurіle іmрort ɑte fіe рrіn ev ɑluɑreɑ dіferentіɑtɑ ɑ bɑzeі de іmрunere
(luɑndu-ѕe, de exemрlu, c ɑ bɑzɑ de іmрunere рretul CІF m ɑϳorɑt cu tɑxɑ vɑmɑlɑ ѕі nu рreturіle cu
rіdіcɑtɑ), fіe рrіn ѕtructur ɑ іmрunerіі ѕ ɑu рrіn ordіne ɑ de рerceрere ɑ tɑxelor. Τɑxele ɑntіdumріng
ѕі comрenѕ ɑtorіі рot fі conѕіder ɑte cɑ ѕі bɑrіere netɑrіfɑre, ɑtuncі cɑnd ѕunt foloѕіte іn mod ɑbuzіv,
іn ѕcoрurі рrotectіonіѕte (de exemрlu, іn c ɑzul ɑcordurіlor рrіvіnd comercі ɑlіzɑreɑ ordonɑtɑ ɑ
рroduѕelor, ɑ рreturіlor mіnіme de іmрort).
Deрunerіle ɑntіcірɑte în vɑlută рentru exрort ɑu cɑ effect oblіg ɑțіɑ іmрortɑtorіlor deɑ
deрune în contul org ɑnelor vɑmɑle o ɑnumіtă cotă în v ɑlută dіn contr ɑvɑloɑreɑ vііtoruluі іmрort,
mіnіmum șɑѕe lunі іnɑіnte de ɑ ѕe reɑlіzɑ іmрortul reѕрectіv, fără c ɑ ѕumɑ deрuѕă ѕă fіe рurtăto ɑre
de dobânzі. Іmрort ɑtorul cɑută ɑѕtfel ѕă recuрereze ріerdere ɑ dobânzіі рrіn vânz ɑreɑ în contіnu ɑre
ɑ рroduѕuluі іmрort ɑt lɑ un рret cɑre ѕă cuрrіndă șі dobândɑ ɑferentă рerіo ɑdeі deрozіtuluі ѕ ɑu рrіn
ѕolіcіtɑreɑ unor reducerі de рre ț dіn рɑrteɑ exрortɑtoruluі.
–
Gruрɑ ɑ treіɑ vіzeɑză bɑrіerele netɑrіfɑre cɑre ѕunt o conѕecіn ță ɑ formɑlіtățіlor vɑmɑle
șі ɑdmіnіѕtrɑtіve рrіvіnd іmрorturіle. L ɑ ɑceѕt nіvel, ceі m ɑі іmрortɑnțі fɑctorі comрonen țі ѕunt:
evɑluɑreɑ mărfurіlor l ɑ іntrɑreɑ în vɑmă (evɑluɑreɑ vɑmɑlă) – în cɑzul în cɑre orgɑnele vɑmɑle

13 Ѕorіn Burnete – Comerț іnternɑtіonɑl-teorіі, modele, рolіtіcі, Ed. Economіcă, Bucureѕtі 2009, р ɑg 127

20
utіlіzeɑză dreрt b ɑzɑ de іmрunere v ɑmɑlɑ cel mɑі rіdіcɑt рreț dіn рrețurіle рrɑctіcɑte lɑ рroduѕul
іmрortɑt- , documentele extrem de numero ɑѕe șі comрlіc ɑte, șі formɑlіtățіle greoɑіe de іmрort cɑre
іmріedіcă deѕfă șurɑreɑ curѕіve ɑ ѕchіmburіlor comercі ɑle.
–
Gruрɑ ɑ рɑtrɑ cuрrіnde b ɑrіerele net ɑrіfɑre ce decurg dіn р ɑrtіcірɑreɑ ѕtɑtuluі lɑ
ɑctіvіtățіle comercі ɑle.În cɑdrul ɑceѕtor bɑrіere ѕe regăѕeѕc: ɑchіzіțііle guvern ɑmentɑle, cɑre ѕunt
cumрărărі de bunurі șі ѕervіcіі re ɑlіzɑte de ѕtɑt șі cɑre devіn b ɑrіere netɑrіfɑre cɑnd dɑu рrіorіtɑte
deрlіnă ѕɑu trɑtɑment рreferen țіɑl fіrmelor n ɑțіonɑle fɑță de cele ѕtrăіne, comer țul de ѕtɑt рrіn cɑre
unіtățіle economіce de ѕt ɑt benefіcі ɑză de ɑvɑntɑϳe рrіvіnd іmрunere ɑ fіѕcɑlă ѕɑu de ɑltă nɑtură în
rɑрort cu іntreрrіnderіle р ɑrtіculɑre, monoрolul ѕt ɑtuluі ɑѕuрrɑ іmрortuluі de рroduѕe de рrіm ɑ
іmрortɑntɑ economіc ɑ (cereɑle, tіteі, medіc ɑmente, met ɑle, ѕ.ɑ.) cɑre рermіt lіmіt ɑreɑ іmрortuluі
рroduѕelor reѕрectіve.
–
Gruрɑ ɑ cіnceɑ înglobeɑză bɑrіerele net ɑrіfɑre cɑre decurg dіn ѕt ɑndɑrdele ɑрlіcɑte
рroduѕelor іmрort ɑte ѕі celor іndіgene (obѕt ɑcole tehnіce). Αce ɑѕtă gruрă cuрrіnde ɑѕрecte leg ɑte
de normele ѕ ɑnіtɑre șі fіtoѕɑnіtɑre, cɑre рreѕuрun în m ɑre рɑrte condіțіі extreme de rіguro ɑѕe cu
рrіvіre lɑ mărfurіle рrovenіte dіn іmрort (рroduѕe deѕtіn ɑte conѕumuluі um ɑn ѕɑu ɑnіmɑl), încât,
рrɑctіc, nu рot fі іndeрlіnіte, normele de ѕecurіt ɑte, cɑre cuрrіnd condіtііle de c ɑlіtɑte, рreѕcrірtііle
tehnіce, de іgіen ɑ ѕі ѕecurіt ɑte ɑ muncіі, c ɑre ѕe іmрun m ɑѕіnіlor, utіl ɑϳelor, mіϳloɑcelor de
trɑnѕрort d ɑr cɑre, dіn lірѕ ɑ unіformіt ɑtіі ѕtɑndɑrdelor рe рl ɑn іnternɑtіonɑl, genere ɑză
deѕfășurɑreɑ cu dіfіcult ɑte ɑ oрerɑțіunіlor рrіncір ɑle ɑferente ɑceѕtor tірurі de іmрorturі. Αѕtfel
ɑceѕte bɑrіere vіze ɑză ɑmbɑlɑreɑ cu normele ɑferente, m ɑrcɑreɑ, etіchetɑreɑ, generînd cheltuіelі
ѕuрlіment ɑre șі întɑrzіereɑ în derulɑreɑ contrɑctelor încheі ɑte.
Regulile OMC aplicabile barierelor netarifare
1. GATT
Principalele principii și reguli conținute în GATT sunt:
– principiul națiunii celei mai favorizate, Art. I;
– tratamentul național, Art. III;
– regula țării de origine, Art. IX;
– principiul transparenței, Art. X, privind:
legile – regulamentele – deciziile instanțelor de judecată – hotărârile administrative;
asemenea măsuri necesită: a fi publicate operativ – a nu intra in vigoare înaintea
publicării – a fi administrate într -un mod uniform, imparțial și rezonabil;
– interzicerea generală a restricțiilor cantitative (cotelor), Art. XI;
– la interzicerea generală pot fi făcute excepții, du pă cum urmează:
– interziceri sau restricții necesare pentru aplicarea standardelor de clasificare,
gradare sau de marketing a bunurilor în cadrul comerțului internațional;
– restricții de import la produsele agricole si piscicole;
– restricții in vederea protecției balanței de plăți (Art. XII si XVI);
– restricții la importul produselor dăunătoare vieții și sănătății oamenilor,
animalelor si plantelor (Art. XX(b)).
2. GATS
Articolul XVI prevede că în sectoarele în care sunt luate angajamente privind accesu l pe piață,
Țările -membre OMC nu au dreptul să adopte sau să mențină limitări concrete sub forma unui test al
necesităților economice (sau sub alte forme, ca de exemplu cote sau monopoluri) cu excepția
cazului când acest drept este specificat în programul acestora. Atare limitări pot fi impuse asupra:
– numărului furnizorilor de servicii;
– valorii totale a tranzacțiilor cu servicii sau asupra activelor;

21
– numărului total al operațiunilor cu servicii sau asupra cantității totale a producției de
servicii în termeni de unități numerice desemnate/indicate; sau asupra
– numărului total de persoane fizice care pot fi angajate într -un sector particular al serviciilor
sau asupra faptului că un furnizor de servicii poate angaja în corespundere cu oferta unui
servic iu specific.
3. TBT (Acordul privind barierele tehnice in calea comerțului)
Acordul TBT conține reguli privind:
– măsurile necesar a fi aplicate într -o maniera non -discriminatorie, Art. 2.1;
– reglementările tehnice nu trebuie să creeze obstacole inutile î n calea comerțului
internațional și nu trebuie să restricționeze comerțul mai mult decât e necesar, Art. 2.2;
– reglementările tehnice trebuie să se bazeze pe standarde internaționale, Art. 2.4;
– principiul echivalentei privind standardele și reglementări le străine, Art. 2.7;
– principiul transparenței, Art. 2.11;
– evaluarea certificării, Art. 5 -9;
– principiul tratamentului național, Art. 5.1.1;
– obligația cu privire la procedura rapidă de evaluare a conformității, Art. 5.2.1;
– publicarea perioadei de procedură standard, Art. 5.2.2;
– limitarea cerințelor de informație la ceea față de ce este necesar de evaluat conformitatea,
Art. 5.2.3;
– taxele pe bază echitabilă, Art. 5.2.5;
– amplasarea instalațiilor și selectarea probelor pentru a nu provoca incomodități, Art. 5.2.6;
– procedura de reclamații, Art. 5.2.8;
– ghidurile și recomandările relevante elaborate de organisme de standardizare
internaționale vor fi folosite drept bază pentru procedurile de evaluare a
conformității, Art. 5.4;
– Țările -membre vor participa la elaborarea de către organismele internaționale de
standardizare a ghidurilor și recomandărilor privind procedurile de evaluare a
conformității, Art. 5.5.;
– obligația de comunicare privind ghidurile și recomandările ce nu sun t bazate pe cele
elaborate de organismele internaționale de standardizare, Art. 5.8;
– recunoașterea evaluării conformității de către instituțiile guvernamentale centrale,
Art. 6;
– principiul de bază: Țările -Membre trebuie să se asigure că rezultatele pro ceselor de evaluare a
conformității sunt acceptate în alte Țări -Membre;
– recunoașterea competenței tehnice adecvate a organismelor de evaluare a conformității în
Țara-Membră exportatoare: se va aplica procedura de acreditare dacă aceasta se bazează pe
ghidurile și recomandările elaborate de organismele internaționale de standardizare, Art. 6.1.1;
– Procedura de evaluare a conformității de către instituțiile guvernamentale locale și
de către instituțiile neguvernamentale similar Art. 5 și 6 în corespundere cu Art. 7 și
8;
– informația referitoare la reglementările tehnice, la standarde și la procedurile de evaluare a
conformității, în particular, prin intermediul punctelor de ancheta/ investigare/ interogare, Art.
10;
– regulile cu privire la litigii, Art. 13, 14.
4. SPS (Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare)
Acordul SPS conține norme privind:
– măsurile referitoare la siguranța alimentară, la viața și sănătatea plantelor și animalelor;
– măsurile trebuie să aibă o bază științifică.

22
Un sistem de standarde alimentare internaționale este conținut în Codex Alimentarius; lucrul
continuă în cadrul Comitetului Codex pentru Certificarea Importului și Exportului de Produse
Alimentare și Sistemele de Inspecție (CCFICS).
6. TRIMS (Acordul privi nd măsurile investiționale legate de comerț)
TRIMS reglementează cerințele cu conținut local, cerințele de echilibrare a comerțului, cerințele de
echilibrare valutară și cerințele de performanță a exportului.
7. TRIPs (Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală)
TRIPS stabilește cerințele pentru protecția de brevete, desene, mărci comerciale, drepturi de autor,
secrete comerciale și de afaceri.

2.2. Αnɑlіzɑ comрɑrɑtă ɑ рolіtіcіlor netɑrіfɑre
2.2.1. Рolіtіc ɑ netɑrіfɑră ɑ Uniunii Europene

La nivelul Uniunii Europene politica comercială netarifară exprimă totalitatea
reglementărilor cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar, etc.
adoptate de către o țară sau o comunitate de țări în scopul stimulării sau restrângerii schimburilor
comerciale externe, conform intereselor proprii14.
Politica comercială netarifară este unul dintre pilonii principali ai relațiilor Uniunii Europene
cu țările terțe. Realizarea unei politici comerciale comune a făcut parte din planul inițial de integrare
economică europeană, astfel că politica comercială a Uniunii Europene (inițial CEE) este comună
în linii mari în raport cu restul lumii încă din 1968, odată cu realizarea Uniunii Vamale.
Încă prin Tratatul de la Roma, politica comercială comună a fost inclusă între instrumentele
principale de realizare a integrării piețelor naționale într -o piață regională unică cu scopul
accelerării creșterii economice, a ridicării eficienței și competitivității economice și a creării
premiselor de adâncire a integrării interstatale.
Pentru Comunitatea Europeană, rațiunea unei politici comerciale comună rezidă din faptul
că libera circulație a bunurilor și serviciilor din cadrul Comunității nu se poate realiza cu politici
comer ciale naționale diferite.
“În baza prevederilor Tratatelor constitutive și a celorlalte norme(legislație secundară, tratate
multi – și bilaterale încheiate de Comunitatea Europeană) care reglementează relațiile comerciale ale
UE cu țările terțe se poate afi rma că Uniunea Europeană are o politică comercială comună axată pe
liberalizarea schimburilor în domeniul industrial și relativ protecționistă în sectorul agricol.
Principalele instrumente de politică comercială pot fi:
–

–
atură netarifară;
–

Protecția tarifară se realizează prin intermediul taxelor vamale.
În cadrul barierelor netarifare utilizate în cadrul politicilor comerciale se include
reglementările cantitative, măsurile antidumping, precum și alte măsuri netarifare.
Măsurile de politică comercială promoțională și de stimulare au drept scop să impulsioneze
exporturile globale ale țării(sau comunității) respective.
La baza politicii comerciale comune se află Tratatul de la Roma, al cărui titlu I din partea a
II-a se numea „Libera circulație a mărfurilor”. În cadrul acestuia se făceau referiri la următoarele
aspecte:

14 G. Silași, Ph. Rollet, N. Trandafir, I. Vădășan, Economia Uniunii Europene, 2009

23
–

–

–
lor cantitative între statele membre;
–

Cadrul legal actual al politicii comerciale comune a UE este cel stabilit prin Tratatul de la
Maastricht modificat prin Tratatul de la Amsterdam.
Astfel, articolele 131 și 133 pun bazele politi cii comerciale comune față de țările terțe.
În conformitate cu articolul 131, prin stabilirea uniunii vamale între ele, statele member
urmăresc să contribuie, în interesul comun, la dezvoltarea armonioasă a comerțului mondial, la
eliminarea progresivă a re stricțiilor din comerțul internațional și la reducerea barierelor tarifare.
Același articol prevedea faptul că prin eliminarea drepturilor între statele member se urmărește o
incidență favorabilă asupra creșterii forței concurențiale a întreprinderilor din aceste state.
“În virtutea acestor prevederi, se poate spune că obiectivele acestei politici sunt 6:
–

–

Articolul 133 stabilește că politica comercială comună se referă la comerțul cu mărfuri,
servicii și aspecte legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală.
Totodată, sunt incluse și prevederi speciale privind anumite domenii, cum ar fi
audiovizualul, cultura, educația, serviciile sociale și de sănătate15.
Domeniile vizate de formularea politicii comerciale comune sunt16:
–

–

–

–
măsuri de protejare a comerțului(dumping sau subvenții) și măsuri de
întărire a cooperării vamale între statele membre.
Principiul de bază care guvernează politica comercială comună a Uniunii Europene reiese
din articolul 3 litera a) al Tratatului privind Uniunea Europeană, care stabilește că dezideratul
acestei politici este realizarea unei economii de piață deschise, în care concurența este liberă.
Interpretarea dată acestui principiu este aceea că pe ansamblu gradul de protecționism al pieței
interne un ice ar trebui să se reducă în mod continuu17.
O altă prevedere din cadrul Tratatului este aceea că politica comercială este construită pe
principii uniforme în domeniul tarifar, al acordurilor comerciale, al liberalizării comerciale, ceea ce
presupune că în materie de acorduri comerciale internaționale sau de măsuri comerciale față de terți
trebuie să se realizeze o centralizare a deciziilor la nivel comunitar.
Cu toate acestea, având în vedere și existența principiului subsidiarității, Curtea Europeană
de Justiție a subliniat că între instituțiile comunitare și statele naționale trebuie să colaboreze strâns
în negocierea și semnarea acordurilor comerciale internaționale și, în plus, a stabilit că anumite
servicii nu intră sub incidența politicii comerciale c omune, iar în domeniul drepturilor de proprietate
intelectuală competențele sunt partajate între cele două părți.

15 Politica privind comerțul și dezvoltarea, Institutul European din România, seria Micromonografii – Politici europene,
2005, pag. 6
16 D. Marin, C. Socol, M. Marinaș, Economie europeană, Editura Economică, Bucureși, 2004, pag. 248.
17 P. Prisecaru, Politici comune ale Uniunii Europene, Editura Economică, București, 2004, pag. 141.

24
Trebuie menționat că politica comercială comună a Uniunii Europene are trei dimensiuni18:
–
mai mare parte în cadrul Organizației
Mondiale a Comerțului(fostul GATT), care are drept scop promovarea regulilor privind accesul la
piețe în contextul asigurării unei guvernanțe globale efective;
–
rin acordurile bilateral negociate și
încheiate de Uniunea Europeană în afara negocierilor multilaterale din cadrul OMC și prin
adoptarea unor măsuri specifice cu țări terțe sau cu asociații regionale;
–
implementarea de către Uniunea
Europeană a unor măsuri unilaterale drept instrumente suplimentare de politică comercială în scopul
asigurării dezvoltării și/sau stabilității politice corespunzător priorităților politice ale Uniunii. Forma
cea mai des regă sită a acestor măsuri este cea a concesiilor comerciale acordate de Uniunea
European țărilor terțe pe baza unui interes economic pentru accelerarea comerțului cu o anumită
regiune și creșterea avantajelor economice pentru ambele părți.
De asemenea, și stat ele membre au anumite atribuții limitate, în domeniul unor servicii și al
proprietății intelectuale.
Actele prin care este pusă în aplicare politica comercială a UE pot fi: reglementări cu aplicare
generală, obligatorii și direct aplicabile în țările membr e, directive care trebuie transpuse în
legislația națională și în practica statelor membre, decizii obligatorii pentru cei vizați, decizii cu
aplicare generală, recomandări și opinii care nu au forță obligatorie19.
Deciziile privind politica comercială comu nă au la bază propunerile Comisiei Europene,
care trebuie însoțite de avizul “Comitetului articolului 133”, comitet format din responsabilii
politicii statelor membre, și a cărui activitate se concretizează în special în examinarea propunerilor
Comisiei sa u a unor documente privind negocierile comerciale internaționale, a unor rapoarte
referitoare la negocieri, diferende comerciale și a unor probleme comerciale deosebite cu care se
confruntă statele membre ale UE.
Decizia finală se adoptă de Consiliu și/sau de Parlamenul European și poate implica atât
Curtea de Conturi, cât și organele financiare și consultative ale UE (în funcție de tipul actului și
problema la care se referă).

2.2.2. Aplicarea măsurilor de politică netarifară. Efecte asupra comerțului exterior al
Romaniei

Politica comerciala a Romaniei a fost reglementata, incepand cu 1 ianuarie 2007, data
aderarii la Uniunea Europeana, de regulile europene. Romania s -a retras din toate acordurile in care
este parte, in afara UE, si a trecut la aplica rea cadrului juridic comunitar al relatiilor comerciale
externe al UE.
Aspectul cu cea mai mare vizibilitate este tariful vamal comun. Nivelul taxelor vamale este,
in ansamblu, mai redus fata de nivelul actual al taxelor vamale aplicate de Romania. Aceasta in
conditiile in care aproape 70% din importurile si exporturile Romaniei sunt cu state membre ale UE.

18 Politica privind comerțul și dezvoltarea, Institutul European din România, seria Micromonografii –Politici europene,
2005
19 O. Gh. Botez, V. Aldea, Comerțul exterior și politici comerciale comunitare, Sinteze, Universitatea “Spiru Haret”,
București, 2005

25
Romania aplica acordurile preferentiale comerciale ale UE
Reglementarile UE in domeniul politicii comerciale comune sunt obligatorii si sunt
aplicabil e direct in toate tarile membre.
Asadar, la data aderarii, Romania a retras din Acordul European si Acordul Central
European de Comert Liber (CEFTA), precum si din acordurile de comert liber semnate cu Moldova,
Turcia, Israel, Serbia – Muntenegru, Albania, Bosnia si Hertegovina, AELS (Asociatia Europeana
de Liber Schimb).
Schimburile comerciale ale Romaniei se realizeaza in mare parte in cadrul Acordurilor de
comert liber (circa 83,91% din exporturi si 70,56% din importuri). Ca pondere a schimburilor
comerc iale romanesti in cadrul acestor acorduri, in intervalul ianuarie – octombrie 2006, pe primul
loc se afla Uniunea Europeana (67,8% din valoarea exportului si 74,6% din totalul importului).
Printre acordurile de comert liber incheiate de Uniunea Europeana, care vor fi aplicate si de
Romania, ca stat membru, se numara acordurile cu tarile mediteraneene, Mexic, Chile, Africa de
Sud, Acordurile de Stabilizare si Asociere cu statele din zona Balcanilor de Vest. De asemenea, vor
fi aplicate si acordurile comerci ale ne -preferentiale in relatia cu terte state si alte angajamente in
domeniul cooperarii economice si comerciale.
Uniunea Europeana este cel mai mare actor comercial global, acoperind circa 20% din
exporturile si importurile mondiale. Ea joaca un rol impo rtant in promovarea comertului mondial
bazat mai ales pe regulile de comert agreate in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC).
Incepand cu anul 2007 Romania aplica politica comerciala comuna a UE, respectiv: tariful
vamal comun; schema de preferin te generalizate (SGP) a UE; masurile de aparare comerciala;
acordurile preferentiale comerciale si de cooperare incheiate cu tarile terte; angajamentele
comerciale din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC).
Formularea si implementarea politicii c omerciale comune a UE se face in baza art.133 din
Tratatul CE (fostul art.113), conform caruia orice masura adoptata in cadrul acestei politici este
propusa de Comisie si decisa de Consiliu. Comisia asigura reprezentarea uniforma a intereselor
Comunitatii, precum si exercitarea politicii comerciale comune, atat la nivel bilateral, cat si
multilateral. Ea este asistata de un Comitet – Comitetul Articolul 133 – compus din reprezentanti ai
statelor membre.
Tariful vamal comun
Tariful vamal comun aplicabil importurilor din tarile terte a fost instituit in 1968, o data cu
incheierea procesului de inlaturare a taxelor vamale intre tarile membre UE si formarea uniunii
vamale.
Asadar, tariful vamal este comun tuturor statelor membre UE. Ceea ce difera este nivel ul acestuia,
taxele vamale diferind de la un produs la altul.
Tariful vamal comun se aplica uniform pe intreg teritoriul UE, avand rolul de a evita
distorsionarea schimburilor prin intermediul taxelor vamale. Totodata, se evita orientarea
schimburilor in f unctie de nivelul mai scazut al taxelor vamale in anumite tari. Nu in ultimul rand,
aceasta masura raspunde nevoii de a mentine controlul la frontiera externa a Uniunii Europene.
Acest instrument al politicii comerciale UE are doua componente: taxele vamal e si
nomenclatorul tarifar.
Aplicarea tarifului vamal comun s -a facut fara adoptarea unei legislatii nationale specifice.
Preluarea tarifului vamal comun a condus la obtinerea, pentru operatorii economici romani, a unor
conditii de acces la marfurile din i mport, similare celor din UE.
Preferinte tarifare pentru produse din tarile in curs de dezvoltare
Schema de preferinte generalizate este un sistem de preferinte tarifare acordat unilateral de
catre UE unor produse originare din tarile in curs de dezvoltare . In cadrul acestui sistem
respectivele produse originare din tarile in curs de dezvoltare beneficiaza de taxe vamale reduse sau
zero iar produsele originare din tarile cel mai putin avansate au acces liber la exportul pe piata UE.

26
SGP a UE acopera 6.900 de produse, printre tarile beneficiare de SGP a UE numarandu -se China,
India, alte tari din fosta CSI (Federatia Rusa, Ucraina, Belarus, Armenia, Azerbaijan).
Masuri de aparare comerciala
UE foloseste activ instrumentele de aparare comerciala ca mijloc de protectie impotriva
importurilor neloiale din state terte.
Aplicarea masurilor de aparare comerciala aflate in vigoare in cadrul UE fata de unele
importuri din tari terte a fost extinsa, dupa 1 ianuarie 2007, la ansamblul statelor membre.

2.2.3. Рoltіcɑ netɑrіfɑră ɑ ЅUΑ

Politica comercială netarifară americană de -a lungul timpului poate fi caracterizata printr -o
alternanta a perioadelor protectioniste cu cele favorabile liberului schimb. In perioada anterioara
razboiului de secesiune, Nordul American ducea o politica protectionista in timp ce Sudul incerca sa
intre in cadrul sistemului multilateral de comert. Dupa castigarea razboiului de catre Nord, politica
noului stat a continuat sa fie protectionista, fie pentru ca, asa cum sustin unii analisti se dorea o
slabire a puterii proprietarilor de plantatiilor din sud (teza conflictului intre industriasi si proprietarii
agricoli) fie pentru ca se dorea protejarea industrie nationale, care era in perioada de formare.
Din punct de vedere institutional, stabi lirea politicii comerciale americane cadea in sarcina
puterii legislative care s -a dovedit de -a lungul timpului promotoarea politicii protectioniste. In 1934,
o parte din atributiunile in acest domeniu sunt predate guvernului si presedintelui, marcand un
moment de cotitura pentru ca Casa Alba va deveni pionierul luptei pentru promovarea liberului
schimb.
In calitate sa de putere dominanta, S.U.A. va incepe construirea celui de -al doilea sistem comercial,
primul pas constituindu -l acordul de la Bretton Woods (1944) in care se prevedea crearea unei
Organizatii Internationale a Comertului, care trebuia sa fie cea de -a treia institutie internationala
alaturi de F.M.I. si B.I.R.D.. Peste numai doi ani, in cadrul Consiliului Economic si Social s -a
convenit convoca rea O.I.C. a carui scop principal organizarea de negocieri multilaterale, in scopul
reducerii taxelor vamale si ridicarii barierelor netarifare, in relatiile intre parti. In cadrul celei de -a
trei intruniri, desfasurata la Havana in martie 1948, a fost ado ptata Carta Constitutiva a O.I.C.,
document care stabilea principiile referitoare la cooperarea multilaterala, folosirea fortei de munca,
stabilitatea pietelor materiilor prime, eliminarea restrictiilor cantitative, pe baza carora urma sa se
organizeze sis temul comercial mondial. Considerata prea liberala, Carta nu a fost adoptata de
Congresul American si nu a mai intrat in vigoare.
La initiativa S.U.A. se va elabora in cadrul Conferintei de la Geneva din octombrie 1947, la
care au participat 23 de state, u n acord comercial multilateral cunoscut sub denumirea de
G.A.T.T.(General Agreement of Tariffs and Trade). Chiar daca scopul sau era sa stabileasca noile
reguli ale comertului liber, acordul este de inspiratie protectionista. Spre deosebire de acordurile
celuilalt sistem comercial international care erau bazate pe logica liberului schimb, G.A.T.T.
accepta existenta zonelor de liberschimb, a uniunilor vamale, a politicilor industriale nationale,
sustine intaietatea politicilor macroeconomice nationale si las a in afara reglementarii unele activitati
considerate strategice din domeniul agriculturii sau sectorului energetic. In fapt, G.A.T.T. face
trecerea de la un regim comercial mercantilist care a existat dupa prabusirea primul
sistem la unul protectionist.
Pozitia sa dominanta permite Americii sa impuna chiar de la prima runda de negocieri
desfasurata la Geneva, reduceri importante de taxe vamale la o serie de produse cu o pondere mare
in exportul american (grau, bumbac, carbune, automobile). Pe de alta parte in cadrul aceleiasi runde
s-au acordat concesii tarifare importului de produse care prezentau un interes deosebit pentru
economia americana (materii prime deficitare) sau care nu faceau concurenta produselor americane.

27
Pe langa influenta pe care o exercit a in cadrul G.A.T.T., S.U.A. isi manifesta puterea si prin
adoptarea unor decizii de politica comerciala care nu sunt in concordanta cu principiile acordului.
Clauza natiunii celei mai favorizate se acorda de catre America prin negocieri bilaterale si nu p rin
negocieri multilaterala asa cum prevede articolul I al acordului GATT. O alta forma de incalcare a
regulilor internationale ale comertului, o reprezinta legea americana a dumpingului. Aceasta lege nu
utilizeaza definitia G.A.T.T. pentru dumping –„a vin de mai ieftin pe piete externe comparativ cu
cele interne”, ci o alta – „a vinde la un pret inferior costului de productie total”, permitandu -se astfel
o mai mare protectie a pietei interne.
Dupa aproape douazeci de ani de la semnarea acordului G.A.T.T., pr imul exercitiu de
liberalizare de mare amploare al celui de -al doilea sistem comercial international se va petrece o
data cu cea de -a sasea runda de negocieri – runda Kennedy (mai 1966 –iunie 1967), a carei
importanta pentru S.C.I. este egala cu cea a trata tului de la Cobden – Chevalier. Pentru prima data au
fost abordate in cadrul G.A.T.T. problema obstacolelor netarifare, a liberalizarii comertului cu
produse agricole si problema tarilor in curs de dezvoltare. Un alt pas important a fost acordul asupra
reducerii subsantiale a taxelor vamale. Pe baza mandatului primit din partea congresului american,
presedintele S.U.A. putea negocia in cadrul rundei G.A.T.T. o scadere a taxelor vamale de pana la
50% intr -o perioada de 5 ani. Opozitia celorlalte tari a facut ca runda sa se incheie cu un acord de
reducere cu doar 35% a taxelor vamale.
Datorita primelor sase runde de negocieri G.A.T.T., taxele vamale si alte bariere in calea
comertului au fost diminuate, ceea ce contribuit la accelerarea schimburilor comerciale
internationale si la adoptarea, pentru prima data, de catre guvernele tarilor a strategiilor de crestere
economica in conditiile unei economii deschise.
Criza economica din anii saptezeci si anii care i -au urmat, au pus la incercare in mod serios
viabilita tea sistemului comercial internatioanal, aplicarea unor masuri restrictive („reduceri
voluntare”) cu caracter puternic protectionist, in dezacord cu prevederile G.A.T.T., ducand la
distorsionarea schimburilor internationale. Tensiunile s -au manifestat in p rincipal intre S.U.A.,
Europa si Japonia, fortele cele mai importante ale comertului international.
Vazandu -si interesele amenintate in trei dintre sectoare importante ale economiei, S.U.A. au
recurs la masuri care aveau, indirect, caracter protectionist. Aceste masuri au fost indreptate
impotriva producatorii europeni de otel care erau acuzati ca practica preturi de dumping ,impotriva
importurilor de autoturisme din Japonia si impotriva consortiului european Airbus Industrie (acuzat
ca beneficiaza de subve ntii din partea puterii publice care ii permit sa scada preturile de vanzare).
Conflictul comercial intre Europa si Japonia isi avea originea in politica comerciala nipona,
considerata prea protectionista de catre europeni pentru ca limita foarte mult acce sul pe piata interna
a produsele straine.
O alta masura cu caracter unilateral o constituie adoptarea sectiunii 301 din „Trade Act”
care permite aplicarea de sanctiunii impotriva tarilor care nu respecta, din punct de vedere
american, acordurile comerciale sau care sunt vinovate de „practici discriminatorii sau care pun in
dificultate comertul american”. Aceste sanctiuni erau hotarate de catre un judecator american fara sa
se apeleze la mecanismele GATT de reglementare a conflictelor comerciale. In 1999, Un iunea
Europeana, care a fost sanctionata de 28 de ori prin intermediul acestei legi, a cerut crearea unui
grup special care sa verifice conformitatea sectiunii 301 cu reglementarile internationale. Concluzia
grupului a fost ca legea este in conformitate cu obligatiile pe care si le -a asumat SUA in cadrul
OMC.
Deceniul opt a insemnat o restructurare intensa a economiei americane care a avut ca
rezultat dezvoltarea exponentiala a sectorului serviciilor, care a ajuns sa detina ponderea cea
importanta in P.I.B. Odata cu dezvoltare acestui sector a crescut si influenta sa pe langa puterea
politica si ceea ce a determinat si o noua orientare in politica comerciala.

28
Grupurile de presiune ale oamenilor de afaceri din domeniul tehnologiei inalte si serviciilor,
au in teres largirea activitatiilor lor prin patrunderea pe alte piete. „Coalition of Service Industrie”
este o grupare de mai multe firme americane renumite, American Express, ATT, CB, Chase
Manhattan, IBM, McDonald ‟s, Meril Lynch, Young and Rubicom, care convi nsa de avantajele
competitive ale S.U.A. in productia de servicii a exercitat presiuni foarte puternice in favoarea
liberalizarii comertului cu servicii pentru a putea intra pe pietele europene si japoneze.
Aceasta schimbare de optica s -a vazut in cadrul c elei de -a opta runde de negocierirunda
Uruguay (1986 -1994). In ciuda opozitiei statelor in curs de dezvoltare si a Uniunii Europene,
S.U.A. a reusit sa isi impuna punctul de vedere in domeniul liberalizarii schimburilor cu servicii.
SUA a triumfat si in ca zul dosarului produselor agricole, obtinand accesul pe piata europeana (cu
toate ca exista pericolul invaziei pe piata americana a produselor australiene si neo -zeelandeze).
Organizarea unor altor negocieri, sub auspiciile Organizatiei Mondiale a Comertulu i,
institutie care a inlocuit G.A.T.T. dupa 1994, la Seatle, a insemnat o noua confruntare intre interese
americane si cele ale celorlalte tari. Blocarea negocierilor este pusa pe seama divergentelor foarte
puternice intre SUA si UE in legatura cu comertul cu produse agricole si intre SUA si tarile in curs
de dezvoltare.
Pe de o parte SUA cere eliminare subventiilor europene asupra produselor agricole,
apreciind ca acestea distorsioneaza puternic comertului international. Pe de alta parte UE acuza
SUA ca su bventioneaza indirect productia agricola prin acordarea de credite ieftine tarilor sarace
pentru cumpararea de produse agro -alimentare americane. Un alt punct de divergenta il reprezinta
produsele modificate genetic produse in SUA si considerate daunatoare sanatatii de catre europeni.
Tarile in curs de dezvoltare sunt acuzate de „dumping social”, altfel spus sunt acuzate ca ocupa parti
importante din piata mondiala datorita costurilor salariale deosebit de reduse.
Sistemul comercial international creat dupa cel de -al doilea razboi mondial pare sa se
indrepte inevitabil spre o ordine a liberului schimb sub influenta puternica a Statelor Unite ale
Americii. Chiar avantajele liberului schimb sunt mai putin evidente pentru majoritatea tarilor lumii,
cale de into arcere nu mai exista pentru ca gradul de interconectare al economiilor nationale este
prea mare, izolarea fiind imposibila.
Așadar prn adoptarea politicilor netarifare, SUA a generat Cresterea economiei proprii,
devenind statul cu ceea mai rapida crestere din ultimii 19 ani, in contextul in care produsul Intern
Brut al SUA a crescut intr -un ritm anual de 7,2% in perioada iulie se ptembrie, potrivit raportului
publicat de Departamentul Comertului.

29
CONCLUZII

Termenul de măsuri și bariere non -tarifare este adesea utilizat în diverse contexte și cu
sensuri apropiate pentru a caracteriza unele impedimente în calea comerțului și cu preponderență –
obstacolele la export.
Barierele Non -Tarifare se referă la măsuri discriminatorii directe sau indirecte față de
produsele și/sau producătorii străini (adică importatori). Barierele netarifare sunt măsuri sau politici
care restricționează comerțul și care au efect similar asupra tarifelor.
Măsurile non -tarifare care prezintă bariere în calea comerțului au fost evaluate din
următoarele aspecte:
a. legislativ
Lista tuturor actelor legislative și normative cu efect de barieră non -tarifară asupra comerțului,
care în mod expres sau indirect sunt stipulate în textul acestora. Stipularea tuturor articolelor și
prevederilor cu efect asupra reglementării comerțului. Evidențierea de neconcordanțe, duplicări, sau
ambiguități în prevederile respective.
b. Instituțional
Descrierea mecanismelor de coordonare și/sau aprobare a unor acte permisive cu impact asupra
importului/exportului, distribuirii și comercializării mărfurilor și serviciilor. Evidențierea de
neconcordanțe, duplicări, sau ambiguități în mecanismele de funcționare și coordonare sau lipsa
acestei a.
c. Procedural
Evidențierea practicilor existente de implementare necoerentă a prevederilor legislative în urma
ambiguităților și/sau neclarităților din legislație sau a actelor normative.
Determinarea gradului de discreție în acțiunile funcționarilor pub lici responsabili de
implementarea anumitor proceduri cu impact asupra comerțului de bunuri și servicii.
Obiective :
1. În plan extern
 Lărgirea accesului pe piețele externe pentru întreprinderile din Romania , pornind de la
premiza că obiectivul urmărit de Guvern în materie de politici comerciale este extinderea
ariilor de comerț liber pentru întreprinderile autohtone (inclusiv cele cu investiții străine) din
toate ramurile economiei naționale ;
 Asigurarea unor condiții egale pentru agenții economici din Rom ania de competiție pe
piețele externe cu întreprinderile locale.
2. În plan intern
 Ameliorarea climatului de afaceri și diminuării barierelor non -tarifare pe piața internă în
toate sferele de activitate economică (inclusiv comerțul cu servicii).
 Atragerea i nvestițiilor străine în tot spectrul de activități economice și lipsa unor restricții
pentru investitorii străini de a activa într -o ramură sau alta;
 Eliminarea reglementărilor non -tarifare care inhibă inovația și implementarea activităților
economice noi, precum și dezvoltarea accelerată a lor.
Atât SUA cât și Uniunea Europeană manifestă la nivelul politicii netarifare adoptate o
preponderență în ceea ce privește limitările cantitative directe asupra celor care actionează prin
intermediul majorarii artif iciale a preturilor produselor importate.
Statele Unite ale Americii recurg precumpănitor la limitările cantitative cele mai
netransparente și impredictibile, și anume la licențele neautomate.

30
Preponderența, în cadrul limitărilor cantitative prin mecanismul prețurilor, a măsurilor
antidumping și antisubventii la nivelul Uniunii Europene conduce la raspândirea cu totul
exceptională a “obstacolelor tehnice” și concentrarea lor în două domenii ale comerțului
internațional: produsele agricole,mașinile și echipamentele.
Barierele netarifare considerate cele mai restrictive, prin obstacolele tehnice și restrictiile
cantitative directe, tind să fie și cele mai frecvent aplicate. Restricțiile cantitative directe sunt măsuri
adoptate atât de Uniunea European ă cât și de SUA, care acționeaza la frontieră și au un efect direct
asupra exporturilor.
Interdicțiile de a efectua importuri necondiționate sau condiționate (importurile care satisfac
anumite condiții sunt admise); din această categorie fac parte interdic țiile selective și temporare.
Aplicarea lor este in mod aproape exclusiv legată de atingerea unor obiective noneconomice.
In majoritatea covărșitoare a cazurilor, utilizarea contingențelor vizează atingerea unor obiective
economice. Spre deosebire de taxel e vamale, impactul restrictiv al contingentului are tendința de a
se amplifica cu timpul: cererea interna poate sa crească în timp, astfel că menținerea contingentului
la nivelul inițial echivalează cu împiedicarea pătrunderii unor importuri mai mari.
Așad ar, politicile netarifare cuprind o mare varietate de măsuri și instrumente de natură
diferită, aplicate în afara tarifului vamal, în scopul distorsionării volumului, structurii sau orientării
geografice a fluxurilor de comerț exterior. Cel mai frecvent sc op al acestora este, reprezentat de
limitarea importurilor, având fie o acțiune directă, de limitare cantitativă, fie una indirectă, creând
un cadru comercial restrictiv. La nivelul Uniunii Europene politica comercială netarifară este unul
dintre pilonii p rincipali ai relațiilor Uniunii Europene cu țările terțe, în timp ce la nivelul SUA,
politica netarifară ” este aplicată diferențiat în funcție de mai multe aspecte, atât cu character
subiectiv, cât și obiectiv.

31
BIBLIOGRAFIE

 Krugman , P. O bstfeld , M., Economie Internationale, Ed. Du Boeck, 1997
 Lindert , P.H. International Economics, Ed. Irwin, 1986 LIPSEY, R.G. The Theory of
Custom Unions. A General Equilibrium Analysis, Weidenfeld and Nicolson, 1970
 G. Silași, Ph. Rollet, N. T randafir, I. Vădășan, Economia Uniunii Europene , 2009
 Meade, J. The Theory of Custom Union, Allen and Unwin, 1953
 Neme, C. Economie internationale. Fondements et politiques, Litec, 1996
 Dobrota, Nita – Economie politica,Ed itura Economica,Bucuresti, 1995
 Dumitrescu Sterian,Bal Ana – Economie m ondiala, Editura economica, 2002
 Miron Dumitru – Politici comerciale, Editura Luceafarul, Bucuresti, 2006
 Ciobanu Gheorghe (coord.), Tranzacții economice internaționale , Editura Risoprint, Cluj –
Napoca, 200 9
 Ghibuțiu Aurel, Politici comerciale în relațiile economice internaționale , Editura științifică
și enciclopedică, București, 1984
 Sută Nicolae, Comert international si politici comerciale contemporane, Volumul I, Comert
international si politici comerciale , Ed. Economică, Bucresti, 2005
 Negrescu Dragoș, Protecționismul netarifar , Ed. Economica, București, 1998
 Bal, Ana (coord.), Dumitrescu, Sterian, Zaharia, Rodica Milena, Ilie, Anca Gabriela,
Dumitru, Dan, Candidatu, Camelia, Jora, Octavian, Economie mondială , Academia de St udii
Economice, București, 2006
 Bonciu, Florin, Economie mondială , Edit ura Lumina Lex, București, 2004
 Crețoiu, Gheorghe, Chirilă, Mihai (coord.), Economie mondială , Edi tura Porto -Franco,
Galați, 2000
 Puiu, Ovidiu, Gust, Marius, Mih ăilescu, Mariana, Organisme și politici economice
internaționale , Editura Independ ența Economică, București, 2006
 Salvatore, Dominick, International Economics , Sixth Edition, Prentice Hall, New Jersey,
1998
 Postelnicu, Gheorghe, Postelnicu, Cătălin, Global izarea economiei , Editura Economică,
București, 2000