SPECIALIZAREA: ECONOMIE ȘI AFACERI INTERNA ȚIONALE [614312]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA: ECONOMIE ȘI AFACERI INTERNA ȚIONALE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific:
Conf.univ.dr. Lumini ța VOCHI ȚA

Absolvent: [anonimizat] , 2019

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA: ECONOMIE ȘI AFACERI INTERNAȚIONALE

RELAȚ IILE COMERCIALE EXTERNE ALE UNIUNII
EUROPENE

Conducător științific:
Conf.univ.dr. Lumini ța VOCHI ȚA

Absolvent: [anonimizat], 2019

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 6
UNIUNEA EUROPEANĂ – JUCĂTOR GLOBAL ÎN COMERȚUL INTERNAȚIONAL ……… 6
1.1.LOCUL UNIUNII EUROPENE ÎN ECONOMIA GLOBALĂ ………………………….. ……………. 6
1.2.EVOLUȚII RECENTE ÎN COMERȚUL EXTERIOR AL UNIUNII EUROPENE …………….. 8
1.2.1.POLITICA COMERCIALĂ COMUN Ă – CADRUL DE REALIZARE A COMERȚ ULUI
EXTERIOR AL U NIUNII EUROPENE ………………………….. ………………………….. ………………….. 8
1.2.2.CEI MAI IMPORTANȚ I PARTENERI AI U NIUNII EUROPENE ÎN RELAȚ IILE
COMERCIALE EXTERNE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 10
1.2.2.1.PRINCIPALII PARTENERI AI U NIUNII EUROPENE DE LA IMPORTURI PE
CATEGORII DE PRODUSE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 10
1.2.2.2.PRINCIPALII PARTENERI AI U NIUNII EUROPENE DE LA EXPORTURI PE
CATEGORII DE PRODUSE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 13
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 16
STUDIU DE CAZ – COMERȚUL EXTERIOR AL UNIUNII EUROPENE CU CHINA ………. 17
2.1. RELAȚIILE ECONOMICE ALE UNIUNII EROPENE CU CHINA ………………………….. .. 17
2.2. EXPORTURILE U NIUNII EUROPENE ÎN CHINA PE PRODUSE Ș I PRINCIPALII
PARTENERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 21
2.3. IMPORTURILE U NIUNII EUROPENE DIN CHINA PE PRODUSE Ș I PRINCIPALII
PARTENERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 25
2.4. ROLUL INVESTI TIILOR STRĂ INE DIRECTE RECIPROCE DINTRE U NIUNEA
EUROPEANĂ Ș I CHINA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 27
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 30
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 33

4
INTRODUCERE

Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului
(CECO) și din Comunitatea Economică Europeană (CEE), formată din șase state în 1951 –
Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos.
Competențele Uniuni i Europene sunt conferite printr -o serie de tratate internaționale
pentru statele sale membre. Statele membre recunosc că, prin adoptarea și punerea în practică a
acestor principii fiecare stat și -a asigurat și apărat propria suveranitate, dar și o prosper itate
economic ă într-un mediu liniștit și sigur.
Am ales această temă, întrucât sunt de părere că, schimburile comerciale internaționale
reprezintă componenta cea mai importantă a relațiilor economice dintre țări. Creșterea exportului
și a importului atest ă procesul de globalizare, în dimensiunea comercială a acestuia.
Lucrarea de față este structurat ă pe 2 capitole, astfel:
În primul capitol, am întocmit o prezentare a Uniunii Europene, a locului pe care îl ocup ă
în economia globală, și, totodată, în acest capitol, am vorbit despre politic a comercială a Uniunii,
respectiv despre partenerii Uniunii la exporturi și la importuri . Am arătat cum au evoluat sau
scăzut importurile și exporturile țărilor partenere ale Uniunii Europene, pe anum ite categorii de
produse, care sunt ponderile înregistrate de acestea.
Inima Uniunii Europene este piața unică europeană. Aceasta este o zonă economică cu
politici comune privind reglementarea produselor, precum și libertatea de mișcare a bunurilor,
capita lului, serviciilor și forței de muncă.
Acest lucru a adus avantaje semnificative pentru întreprinderile europene prin asigurarea
unui mediu concurențial echitabil pentru toți și un set de norme și standarde comune.
Uniunea Europeană desfășoară aproximativ 15 % din comerțul mondial cu mărfuri.
Valoarea comerțului internațional cu mărfuri este semnificativ mai mare decât cea a serviciilor,
ceea ce reflectă natura anumitor servicii care constituie un obstacol în calea comerțului
transfrontalier al acestora.
În cel de -al doilea capitol, am realizat un studiu de caz legat de comerțul internațional al
Uniunii Europene cu China, în cadrul căruia am inclus precizări referitoare la: rolul ocupat de
China în economia mondială și relațiile acesteia cu Uniune a Europeană precum și la exporturile
Uniunii în China și importurile din China , pe anumite categorii de produse .
China de ține numeroase investiții directe în țările membre ale Uniunii Europene, dar și
invers. În ultimii ani acestea s -au dezvoltat foarte mult.
Am ales ca subiect de studiu China, deoarece aceasta a demostra t de-a lungul timpului că
are o putere comercială foarte dezvoltată în lume, ocu pând, la ora actuală locul 2 după SUA. Se
preconizează că, China va lua locul Americii, nu în foarte mult timp, înregistrând numeroa se
exporturi peste tot în lume.
China și Uniunea Europeană au dezvoltat, de altfel, între ele rezolvarea problemelor de
mediu, care sunt tot mai ample.
Uniunea Europeană a promovat dintotdeauna comerțu l: nu numai înlăturând barierele
comerciale între statele Uniunii, ci și încurajând alte țări să facă schimburi comerciale cu aceasta.
În 2016, exporturile Uniunii reprezentau 15,6% din exporturile globale, iar importurile Uniunii –
14,8%. Uniunea Europeană este unul dintre cei mai mari actori comerciali mondiali, alături de
SUA și China.

5
Firmele europene beneficiază de acordurile comerciale, care permit întreprinderilor din
UE să exporte multe dintre serviciile și bunurile lor. În a celași timp, firmele străine care doresc să
exporte în UE trebuie să îndeplinească aceleași standarde înalte ca și firmele locale, astfel încât
nu există riscul concurenței neloiale din partea companiilor din afara Uniunii Europene.
În ceea ce privește ex portul de bunuri, cei mai mari parteneri ai Uniunii sunt SUA cu 20%,
China 10,5% și Elveția 8%. Uniunea Europeană importă cel mai mult din China în proporție de
20,2%, din SUA 13,8% și din Rusia 7,8%.
Comerțul cu țările din afara Uniunii Europene a dus la crearea a milioane de locuri de
muncă în Europa . În 2015, Comisia Europeană a estimat că aproximativ 26 de milioane de locuri
de muncă sunt legate de comerțul cu țările din afara Uniunii.
Comerțul internațional cu mărfuri al Uniunii Europene cu restul lum ii, respective suma
exporturilor și importurilor în exteriorul Uniunii, a fost evaluat la valoarea de 3700 miliarde euro
în anul 2017.
Puterea comercială pe care o reprezintă UE se bazează atât pe forțele economice unite ale
Statelor Membre, cât și pe exis tența și aplicarea unei politici comerciale comune, coerente ,
aplicabile uniform pe piața internă unică a celor 28 de State Membre și exprimată printr -o singură
voce în plan internațional.

6
CAPITOLUL I
UNIUNEA EUROPEANĂ – JUCĂTOR GLOBAL ÎN COMERȚ UL
INTERNAȚ IONAL

1.1.Locul Uniunii Europene în economia globală

Pornind de la afirmația lui Enrique Baron Crespo, președinte al Parlamentului European în
perioada 1989 – 1992, care susținea că „la accelerarea istoriei continentale trebuie să răspundem
prin accelerarea istoriei comunitare”, se poate spune că la accelera rea istoriei mondiale trebuie să
existe un răspuns european.
Uniunea Europeană este dovadă în acest sens. Agenda UE este construită în funcție de
dezvoltarea economică și politică a arenei internaționale, iar UE este unul dintre cei mai
importanți jucător i ai acestei arene.
“Uniunea Europeană nu trebuie văzută ca simplă expresie europeană a nevoilor
economice ale membrilor săi sau ca un mecanism economic prin care statele membre devin
capabile să -și îndeplinească scopurile politice, ci ca piesă de rezistență a structurilor care au
modelat fundamental modelul european de producție, de distribuție și de schimb. Uniunea
Europeană poate fi a stfel considerată ca generatoare a unor niveluri mai înalte de integrare
economică internațională ”.1
Uniunea Europeană este în același timp beneficiar și prizonier al economiei mondiale.
Beneficiar, pentru că: este un actor strategic al economiei mondiale; în cadrul GATT, UE este
recunoscută ca fiind primul beneficiar al Rundei Uruguay; a dezvoltat Programul Pieței Unice; a
construit o rețea comercială complexă și alte aranjamente economice internaționale, o „piramidă
a privilegiilor” atent controlată.
Prizonier, pentru că, la fel ca și celelalte autorități naționale și regionale, U E este
constrânsă de creșterea dinamică a tranzacțiilor netradiționale și de proliferarea regimurilor
internaționale în noi sectoare.
UE con știentizează importanța sa mondială, economică și comercială, folosindu -și
influența în interesul personal dar și al celorlalți.
Aceasta și -a propus promovarea prosperității și sprijinirii valorilor democratice din toată
lumea, precum și sprijinirea consolidării stabilității și bu năstării cetățenilor din interiorul
frontierelor sale, cât și din afara acestora.
Integrarea noilor state membre în U niune presupune consolidarea rolul ui acesteia pe scena
internațională. UE este cel mai mare partener comercial mondial, dar, în același tim p, este cel mai
mare furnizor de ajutor pentru țările în curs de dezvoltare.
“În contextul internațional de astăzi, Uniunea Europeană a adăugat noi instrumente la
instrumentele tradiționale ale politicii externe. A preluat, de exemplu, inițiativa pentru a rezolva
aspecte precum încălzirea planetară și schimbările climatice.

1 Bibere Octav, Uniunea European ă între real și virtual , Editura ALL POLITIC, Bucure ști, 2003

7
Problemele globale necesită soluții globale. În număr de aproximativ cinci sute de
milioane, populația Uniunii Europene este a treia ca mărime din lume, după China și India.
Întinderea sa și impactul său din punct de vedere comercial, economic și financiar fac din
Uniunea Europeană o put ere importantă pe plan mondial” .2
Aceasta realizează cea mai mare parte a comerțului mondial și generează o pătrime din
bunăstarea mondială. Mărimea și p uterea economică generează responsabilități.
Uniunea este cel mai mare furnizor de asistență financiară și de consultanță pentru țările
mai sărace.
Confruntată în prezent cu o ordine mondială complexă și fragilă, Uniunea se implică din
ce în ce mai mult în prevenirea conflictelor, în menținerea păcii și în activitățile de combatere a
terorismului, sprijinind eforturile de reconstrucție a Irakului și Afganistanului.
“UE a preluat inițiativa în abordarea problemei încălzirii planetei și a emisiilor de gaze
cu efect de seră. Reunificând continentul, UE încearcă să construiască o legătură strânsă cu
vecinii săi, astfel încât vechile diviziuni să nu fie înlocuite cu o nouă divizare artificială.
Astăzi, Uniunea Europeană oferă cetățenilor săi stabilitate și prosperitate și lucrează
împreună cu partenerii săi, într -o lume interdependentă, la diseminarea avantajelor oferite de
deschiderea piețelor, de creșterea economică și de un sistem politic bazat pe responsabilitate
socială și democrație ”.3
“Uniunea Europea nă nu încearcă să impună sistemul său celorlalți, dar este mândră de
valorile sale. Orice țară europeană democratică poate să -și depună candidatura pentru a deve ni
membră a Uniunii; câteva țări au ales să nu devină membre. UE a reunit 2 8 de țări care și -au
pus în comun, cu succes, resursele economice și politice în slujba interesului comun ”.4
Astfel, UE a devenit model ul de cooperare și integrare pentru țările membre , și pentru alte
regiuni ale lumii. Uniunea Europeană acționează pentru propriul său interes dar bineînțeles și
pentru solidaritatea internațională.
Acordurile dintre UE și partenerii săi fac referire la sprijinul acordat pentru reformele
economice, pentru domeniul sănătă ții și al educației, pentru programe specifice dezvoltării
infrastructurii și a cooperării în domeniile cercetării, dezvoltării și al politicii de mediu.
Totodată, acordurile încheiate oferă cadrul potrivit discuțiilor legate de aspectele politice,
respectiv democrația și drepturile omului. Cele mai recente acorduri prevăd angajarea
partenerilor UE în lupta contra proliferării armelor de distrugere în masă.
Conform Tratatul ui de la Maastricht, semnat în 1992 “Uniunea Europeană a dezvoltat o
politică extern ă și de securitate comună , astfel încât aceasta poate să adopte acțiuni comune
atunci când interesele globale ale Uniunii sunt în joc ”.
Întrucât Uniunea Europeană susține promovarea și menținerea stabilității în lume, aspectul
cel mai important al politicii externe și de securitate comună este reprezentat de apărare.
UE acționează în strânsă colaborare cu celelalte țări și organisme internaționale atunci
când este vorba de terorism, de criminalitatea internațională, de traficul de droguri, de imigrația
ilegală și de abordarea unor aspecte planetare, cum ar fi protecția mediului.
Gestionarea relațiilor externe ale Uniunii este un proces dinamic , deoarece UE “definește
propria sa politică externă, aceasta trebuie, de asemenea, să ia în considerare factorii externi ”.
Acești factori se referă la interdependența economică din ce în ce mai mare produsă de
efectele combinate ale unui val de liberalizare a piețel or în întreaga lume, ale revoluției mondiale
a comunicațiilor și ale accelerării progresului tehnologic.

2 Dacian Dragoș, Uniunea Europeană , Editura Polirom, București, 2003
3 Scăunaș Stelian, Uniunea Europeană , Editura Beck, București, 2008
4 Fuerea Augustin, Instituțiile Uniunii Europene , Editura Universul Juridic, București, 2002

8
Uniunea a trebuit să -și actualizeze prioritățile în contextul unei concurențe internaționale
din ce în ce mai puternice, ale unor fluxuri de investiți i transfrontaliere din ce în ce mai mari și a
creșterii cererii mondiale de materii prime, în special de petrol și de gaz.
Astfel, UE exprimă trendurile și contradicțiile din economia mondială: pe de o parte poate
fi văzută că „fortăreața Europei”, folosin du-și atuurile strategice pentru a crea avantaje pentru
firmele și cetățenii săi; poate fi văzută acționând într -o manieră semi -imperială, prin comerț și
acorduri de ajutoare, pentru a coopta clienți, mai întâi dintre țările lumii a treia și apoi dintre ță rile
din fostul spațiu socialist.
Pentru a discuta despre importanța Uniunii Europene în economia globală, este necesar să
să se țină cont de comerțul exterior. Exporturile celor 27 state membre ale Uniunii Europene au
atins la sfârșitul anului 2009 un total de 128 miliarde dolari, pe locul doi aflându -se China urmată
de Japonia.
Raportul general cu privire la activitatea Uniunii Europene pune problema prezenței
Uniunii în cadrul economiei globale, cu referire la următoarele aspecte: comerțul internațional,
instrumentele de politică comercială, creditele la exporturi, accesul la pi ața extern ă și la piața
Uniunii Europene.

1.2.Evolu ții recente în comerțul exteri or al Uniunii Europene
1.2.1.Politica comercială comună – Cadrul de realizare a comertului exterior al U niunii
Europene

Politic a comercială comună reprezintă ansamblul de măsuri, instrumente, politici aplicate
în domeniul relațiilor comerciale externe al Uniunii Europene . Politica comună a Uniunii
Europene, este prin excelență, cea care a dat impulsul primar integrării economice europene. De
la bun început, a fost concepută ca o politică supranațională. Este unul din primele domenii în
care Statele Membre au acceptat să își limiteze suveranitatea, delegând competențe extinse la
nivel comunitar.
Factorii care au stat la baza dezvoltării politicii comerciale comune au fost:5
1. exigen țele constituirii pieței interne unice : lipsa unei politici comerciale comune ar
fi favorizat fenomenul de deviere de comerț (penetrarea importurilor pe piață CE prin teritoriul
vamal al statului membru cu cele mai mici obstacole la produsul respectiv), pentru a cărui
combatere s -ar fi recurs la aplicarea de măsuri restrictive în comerțul intra -comunita r;
2. exercitarea unei influențe la scar ă internațională corespunzătoare dimensiunii
economice a grupării : uniformitatea posturii și acțiunilor adoptate în relațiile cu partenerii
comerciali permit valorific area avantajel or care decurg din excepționala s a dimensiune
economică ;
3. protejarea procesului de decizie în materie de influența grupuri lor de interese
protecționiste.
Politic a comercială comună are în vedere câteva obiective majore6:
– “dezvoltarea exporturilor comunitare de bunuri și servicii, inclusiv prin deschiderea și
consolidarea unor noi piețe de destinație ”;

5 Dacian Drago ș, Uniunea European ă, Editura Polirom, Bucure ști, 2003
6 Sută Nicolae, Comerț internațional și politici comerciale contemporane , Editura Economică, București,
2003

9
– “asigurarea unei protecții adecvate pentru industria europeană de bunuri și servicii, în
special prin măsuri de combatere a concurenței neloiale cauzate de anumite importuri din țări
terțe”;
– “combaterea oricăror măsuri de discriminare sau împiedicare a accesului și dezvoltării
exporturilor de bunuri și servicii comunitare pe terțe piețe ”;
– “asigurarea unui cadru legal și i nstituțional favorabil investițiilor străine directe, cu
protejarea adecvată a investitorilor și a investițiilor ”;
– “susținerea acestor obiective în cadrul organizațiilor internaționale, în timpul
negocierilor comerciale multilaterale ”;
– “dezvoltarea armonioasă a comerțului mondial, abolirea progresivă a restricțiilor din
comerțul internațional și reducerea barierelor vamale ”;
– “dezvoltarea durabilă prin integrarea unui număr cât mai mare de țări în ansamblul
comerțului mondial ”;
– “asigurarea include rii în politica de dezvoltare a componenței mediului înconjurător ”.
În sens restrâns, politic a comercială comună presupune “crearea unei uniuni vamale între
statele membre ale Uniunii Europene, aplicarea unor principii uniforme cu privire la
modificarea ta xelor vamale, stabilirea de taxe vamale și încheierea de acorduri comerciale cu
țările terțe, elaborarea și implementarea politicii vizând regim ul comun de import și export ”.
În sens larg, politic a comercială comună “derivă în mare măsură din regulile cuprinse în
acordurile încheiate în cadrul OMC. Baza politicii comerciale comune o constituie tariful vamal
comun aplicat în relațiile cu țările terțe ”.
Regulile comune de export și de import sunt completate și sprijinite de reglementările
comune cu privi re la măsurile anti -dumping și de salvgardare, măsurile împotriva subvențiilor la
import sau a practicilor ilicite de comerț, precum și restricțiile cantitative și interdicțiile
comerciale în probleme de politică externă .
UE a reu șit încheierea numeroaselo r acorduri comerciale cu statele terțe. O parte dintre
aceste acorduri au acoperit o serie de aspecte ale relațiilor comerciale, iar altele au vizat diverse
domenii cu privire la schimburile comerciale.
Politica Uniunii Europene de sprijin a țărilor în cur s de dezvoltare este exemplificată și
prin Schema Generalizată de Preferințe, prin care Uniunea Europeană acordă preferințe
comerciale pentru exporturile provenind din țările în curs de dezvoltare. În plus, ajutorul pentru
dezvoltare acordat la nivelul Uni unii Europene este un complement al schemelor de ajutor
acordate de statele membre UE.
Prin intermediul structurilor de schimburi comerciale și de cooperare axate pe reducerea
sărăciei și reformarea structurilor sociale și economice, este asigurată asiste nța pentru un număr
important de țări terțe.

Tabel 1.1. Ponderea Uniunii Europene , în comerțul mondial de bunuri și servicii , în
perioada 2017 -2018

Nr.Crt. Comerțul
realizat Pondere în Anul 2017 Pondere în Anul 2018
1 Importuri 63,8% 63,5%
2 Exporturi 64,1% 64,3%

Sursa : Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/main -tables

10
În vederea funcționării pieței unice și a uniunii vamale, se impune existența unui set de
reguli cu referire la importuri și exporturi în cadrul Uniunii Europene.
Tocmai pentr u aceasta, statele membre au decis acordarea mandatelor de negociere către
instituțiile europene, de negociere în numele lor, în relațiile externe.
Politic a comercială comună are o semnificație politică particulară, reprezentând “aspectul
extern al pieței unice și politica din domeniu a celei mai mari puteri comerciale din lume ”.
Această delegare din partea Statelor Membre nu are semnificația renunțării la drepturile și
obligațiile pe care acestea le au în formularea politicii comerciale a UE și în urmărirea modului în
care Comisia Europeană respectă mandatele de negociere acordate de acestea .
Implicarea responsabilă a Statelor Membre în procesul de formulare a politicii comerciale
comune a Uniunii Europene a fost întărită de Global Europe Strategy, care a asigurat “o
conlucrare și mai strânsă între Comisie, Statele Membre, mediul de afaceri, mediul academic și
reprezentanții Statelor Membre în țările terțe ”.

1.2.2.Cei mai importanti parteneri ai Uniunii Europene in rela țiile comerciale
1.2.2.1 .Principalii parteneri ai U niunii Europene de la importuri pe categorii de
produse

Datele furnizate de Eurostat arată că circa 70% din importurile extracomunitare ale
Uniunii Europene sunt concentrate ȋn 5 state membre.
Germania este principalul importator de bunuri din cadrul statelor membre, absorbind ȋn
anul 2016 circa o cincime din totalul importului UE, urmată de Marea Britanie cu 16,6%, Olanda
cu 14,2%, Franța cu 9,4% și Italia cu 8,4%.
Cu privire la dinamica importurilor din perioada 2006 – 2016, UE a înregistrat o
diminuare a volumului importat de bunuri provenite din Japonia cu 15%, din Rusia cu 17% și din
Norvegia cu 3%.
În cazul Norvegiei și al Rusiei, reducerea volumului de import a reprezentat efectul
diminuării prețurilor petrolului și al gazelor natural e, reprezentând cel mai mare furnizor de
bunuri importate de către statele membre ale Uniunii.
Creșterile cele mai mari ale importului Uniunii a fost înregistrat e în relația cu China cu un
procent de 76%, cu India cu procentul de 74% ș i cu Elveția cu procentu l de 70 %.
China a furnizat mai mult de o cincime din totalul importurilor de bunuri ale Uniunii
Europene în anul 2016 .
SUA a acoperit un procent de 14% din importurile de bunuri ale Uniunii.
Regatul Unit, Țările de Jos, Franța și Italia s -au situat imediat în urma Germaniei în ceea
ce privește volumul importurilor de mărfuri din țări terțe în 2017. Procentul relativ ridicat pentru
Țările de Jos poate, cel puțin parțial, să fie explicat prin volumul considerabil de mărfuri care
intră în UE prin Rotterdam, ca re este cel mai mare port maritim al UE.
În ceea ce prive sc importurile în comerțul cu alimente, băuturi și tutun , în perioada 2017 –
2018 s-au înregistrat :

11
Tabel 1.2. Ponderea importurilor Uniunii Europene în țări partenere, în comerțul cu
alimente, băuturi și tutun, în perioada 2017 -2018

Nr.Crt. Țara Procent în anul 2017 Procent în anul 2018
1 Brazilia 8,5% 8,4%
2 SUA 7,4% 7,7%
3 Argentina 4,9% 4,5%
4 China 4,6% 4,6%
5 India 3,1% 2,6%
6 Maroc 2,9% 3,1%
7 Canada 1,6% 1,7%
8 Rusia 1,4% 1,7%
9 Costa Rica 1,6% 1,5%
10 Mexic 1,1,% 1,2%

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/database

China a fost țara de origine a peste o cincime din toate importurile în UE în anul 2017 și a
fost cel mai mare furnizor de mărfuri importate. Cota SUA din importurile de mărfuri a fost de
13,8 %, adică două treimi din cea a Chinei.
Cu privire la importuri , a fost observată scăderea destul de mare a nivelului acestora în
afara Uniunii Europene, a combustibililor minerali și a produselor lubrifiante în procent de
38,2 %, în perioada 2012 -2017, precum și reducere a pentru materiile prime în procent de 3,3 %.
Se remarc ă faptul că, unele pierderi pot fi atribuite modificărilor de preț și/sau fluctuațiilor
ratei de schimb, multe dintre mărfuri constând din materii prime și petrol cu prețu ri stabilite pe
piețele globale în dolari.
În schimb, importurile în exteriorul Uniunii, de utilaje și echipamente de transport au
crescut cu 31,3 % în perioada 2012 -2017, pentru alte produse fabricate au crescut cu 22,1 %,
alimente, băuturi și tutun cu 20,3 % și pentru pro duse chimice și produse conexe cu 18,8 %.
Schimbarea cea mai mare a vizat combustibili minerali și produse lubrifiante, în perioada
2012 -2017, cota acestora scăzând de la 30,4 % la 18,2 % .
În schimb, în aceeași perioadă, cota altor produse fabricate a crescut de la 21,7 % la
25,6 %, iar cota utilajelor și a echipamentelor de transport a crescut de la 25,1 % la 31,9 %.

Tabel 1.3. Importurile inregistrate de către statele membre ale Uniunii Europene, în
comerțul internațional cu mater ii prime, în p erioada 2017 – 2018

Nr. Crt. Țara 2017 (mil. Euro) 2018 (mil. Euro)
1 Germania 40.898,7 41.748,9
2 Olanda 23.442,6 24.037,6
3 Italia 20.236,0 20.725,0
4 Belgia 15.008,3 16.869,3
5 Spania 16.018,4 16.530,3

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/database

12
Cu privire la importurile în comerțul cu utilaje și echipamente de transport , în perioada
2017 – 2018 , au fost înregistrate :

Tabel 1.4 . Ponderea importurilor Uniunii Europene în țări partenere, în comerțul cu utilaje
și echipamente de transport, în perioada 2017 -2018

Nr. Crt. Țara Procent în anul 2017 Procent în anul 2018
1 China 32,8% 33,8%
2 SUA 19,0% 18,0%
3 Japonia 7,7% 7,6%
4 Coreea de Sud 5,3% 5,0%
5 Vietnam 3,3% 3,3%

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/database

UE este lider mondial în comerțul cu servicii. În 2016, Uniunea Europeană a raportat o
balanță de 130,4 miliarde EUR în tranzacțiile cu servicii cu restul lumii, exporturile însumând
819,9 miliarde EUR, iar importurile 689,4 miliarde EUR.
Comerțul cu servicii a reprezentat 32 % din exporturile Uniunii și 28,8 % din importurile
Uniunii de bu nuri și servicii în 2016.
SUA, țările care fac parte din Asociația Eur opeană a Liberului Schimb și Asia s -au
numărat printre cei mai importanți parteneri ai Uniunii Europene în comerțul cu servicii.
Conform celor mai recente date disponibile, comerțul cu servicii s -a axat în principal pe trei
categorii: alte servicii comerciale, transport și călător ii.
Per total, Uniunea Europeană a avut în anul 2015 un excendent de 150,7 miliarde de euro
în comerțul internațional cu servicii: 811 miliarde de euro la export și 660 miliarde de euro pe
import.
Principalul partener comercial al Uniunii pe piața servic iilor, în anul 2015, a fost SUA:
212 miliarde de euro pe export, 202 miliarde de euro pe import, rezultând un excedent favorabil
UE d e 9,2 miliarde de euro.

Tabel 1. 5. Pondere a importurilor înregistrate de Uniunea Europeană, în perioada
2017 – 2018, pe categorii de produse

Nr.
Crt. Categorii de produse Procent
2017 2018
1 Alimente, băuturi și tutun 6% 5,7%
2 Materii prime 4,2% 4,1%
3 Combustibili minerali și lubrifianți 18% 20,8%
4 Produse chimice și produse conexe 10,6% 10,3%
5 Mașini și echipamente de transport 32,1% 31,3%
6 Alte mărfuri industriale 25,7% 25%

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/main -tables

13
Cea mai mare economie a Uniunii Europene și forța economică a blocului – Germania,
este de asemenea foarte dependentă (63,5%) de importurile de energie.
În anul 2016, cele 28 de state membre ale blocului comunitar au importat bunuri în
valoare de 4.736 de miliarde de euro, din care 3.029 de miliarde de euro au venit din alt stat
membru al Uniunii Europene.
România se numără printre statele care au importat cele mai multe bun uri din statele
Uniunii respectiv în procent de 77%; prima poziție este ocupată de Estonia cu un procent de 82%,
urmată de Letonia cu 81%, Slovacia cu 80% și Cehia cu 79%.
În 2016, echipamentele de transport și instalațiile mecanice continuă să joace un ro l
semnificativ în comerțul cu bunuri al Uniunii Europene cu restul lumii, reprezentând 43% din
totalul exporturilor în afara Uniunii Europene și 32% din importuri.

Tabel 1.6. Importurile inregistrate de către statele membre ale Uniunii Europene, în
comerțul internațional cu produse chimice și produse conexe , în p erioada 2017 – 2018

Nr.
Crt. Țara 2017 (mil. Euro) 2018 (mil. Euro)
1 Germania 146.496,6 158.866,5
2 Franța 74.865,9 75.390,6
3 Olanda 65.295,5 69.283,6
4 Italia 63.395,8 67.193,2
5 Regatul Unit 67.907,9 66.012,9

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/database

1.2.2.2 .Principalii parteneri ai U niunii Europene de la exporturi pe categorii de
produse

În anul 2013 Uniunea Europeană și -a crescut exporturile cu 58,7%, pentru a ajunge la un
nivel de 1 .737 miliarde euro.
În perioada 2013 – 2016 exporturile au rămas relativ stabile, însă în anul 2017 au crescut
cu aproximativ 7,7% față de anul 2016.
Dintre toate statele membre, Germania este cea care a înregistrat cea mai mare cotă a
comerțului în exteriorul Uniunii, având un total de 28,3% din totalul exporturilor de mărfuri ale
Uniunii Europene către terțe țări.
Cei mai mari 3 exp ortatori Regatul Unit, Italia și Franța au înregistrat același nivel ca în
anul 2016, acestea fiind singurele state membre care dețin o cotă de două cifre din exporturile
Uniunii Europene, astfel: Regatul Unit deține 10,9%, Italia deține 10,6% și Franta de ține 10,4%.

14
Comerțul cu mărfuri între statele membre ale Uniunii Europene a fost evaluat pe bază de
exporturi la 3 .347 miliarde euro în anul 2017, cu 78% mai mare decât nivelul înregistrat pentru
exporturile către țările terțe, respectiv 1.879 miliarde eur o.
Comerțul pe bază de exporturi a înregistrat o creștere de 7,4% pe teritoriul Uniunii
Europene în perioada 2016 – 2017 .

Tabel 1.7. Ex porturile inregistrate de către statele membre ale Uniunii Europene, în
comerțul internațional cu materii prime, în p erioada 2017 – 2018

Nr. Crt. Țara 2017 (mil. Euro) 2018 (mil. Euro)
1 Olanda 29.655,7 30.019,6
2 Germania 23.535,4 23.858,1
3 Spania 12.509,4 12.814,6
4 Franța 12.348,5 12.447,9
5 Belgia 10.404,1 11.211,9

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/database

Germania a fost statul membru cu cel mai mare nivel al comerțului în interiorul Uniunii
Europene în anul 2017, cu un total de 22,4% din exporturile de mărfuri ale Uniunii către alte state
membre.
“În perioada 2007 – 2017, exporturile de mărfuri ale UE în funcție de principalii
parteneri comerciali au variat în mod considerabil. Printre principalii parteneri comerciali, cea
mai mare rată de creștere a fost înregistrată pentru exporturile către China, care aproape s -au
triplat, în timp ce exporturile căt re Coreea de Sud s -au dublat ”.7
Exporturile către Norvegia și Japonia au crescut mai lent și au fost cu 17 % și 38 % mai
mari în 2017 decât în 2007, în timp ce nivelul exporturilor către Rusia în perioada analizată a
suferit o scădere de 3 %.
În anul 2017 , SUA a fost cea mai comună destinație pentru exporturile din Uniunea
Europeană, cota acesteia fiind de 20%.
China a fost a doua cea mai importantă piață de destinație pentru exporturile din UE în
2016, respectiv 10,5% din totalul exporturilor Uniunii Europene.
Cele mai mari șapte piețe de destinație pentru exporturile de mărfuri din UE au fost :
Statele Unite, China, Elveția, Rusia, Turcia, Japonia și Norvegia — acestea însumând peste
jumătate din totalul exporturilor de mărfuri din UE, adică un procent de 56,3%.
În ceea ce privesc exporturile în comerțul cu alimente, băuturi și tutun , s-au înregistrat , în
perioada 2017 – 2018 următoarele:

7 Date EUROSTAT 2017

15
Tabel 1. 8. Ponderea exporturilor Uniunii Europene în țări partenere, în comerțul cu
alimente, băuturi și tutun , în perioada 2017 -2018

Nr.Crt. Țara Procent în anul 2017 Procent în anul 2018
1 SUA 16,1% 16,3%
2 China 8,3% 8,0%
3 Rusia 4,3% 4,4%
4 Arabia Saudită 3,2% 3,0%
5 Canada 2,7% 2,8%
6 Coreea de Sud 2,2% 2,3%
7 Singapore 1,7% 1,9%

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/database

În perioada 2012 – 2017, valoarea exporturilor în exteriorul Uniunii Europene a crescut
pentru majoritatea grupelor de produse, respectiv mâncare, băuturi, țigări, materii prime, mașini,
cu excepția combustibililor și a produselor lubrifiante care au înregistrat o scădere în procent de
21,7%. Rata de creștere cea mai mare a exporturilor a fost raportată pentru alimente, băuturi și
tutun, pentru acestea înregistrându -se o creștere în procent de 22,9%.
Totodată a fost înregistrată o creștere rapidă și a produselor chimice și a produselor
conexe, în procent de 20,85.
Pentru utilajele și echipamentele de transport au fost înregistrate creșteri în procent de
12,2%, iar pentru produsele fabricate au avut loc creșteri în procent de 11,8%.
Conform datelor Eurostat, valoarea exporturilor în anul 2015 este cuprinsă între 1 miliard
euro pentru Cipru și Malta și 500 miliarde euro pentru Germania.
Exportul intraeuropea n a fost deosebit de conce ntrat, 80% din valoarea totală a fost
deținută de următoarele state membre: Belgia, Cehia, Franța, Germania, Italia, Olanda, Polonia,
Spania și Marea Britanie.

Tabel 1.9 . Exporturile inregistrate de către statele membre ale Uniunii Europene, în
comerțul internațional cu produse chimice și produse conexe , în p erioada 2017 – 2018

Nr.
Crt. Țara 2017 (mil. Euro) 2018 (mil. Euro)
1 Germania 206.649,7 216.781,7
2 Belgia 107.487,1 121.125,3
3 Olanda 93.777,6 104.780,5
4 Franța 89.226,9 91.722,2
5 Irlanda 67.776,4 85.752,0

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul of icial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/database

În anul 2015 Turcia a depășit Rusia, devenind a patra destinație pentru exporturile UE, iar
în anul 2016 a absorbit 4,5% din exporturile acesteia.

16
Tot în anul 2016, exporturile către Norvegia și Japonia au crescut cu 26% , respectiv 30%
față de nivelul anu lui 2006.8
În fiecare an, firme le din Uniunea Europeană export ă către Japonia bunuri în valoare de 58
miliarde euro și servicii în valoare de 28 miliarde euro.
Japonia este a treia cea mai mare piaț ă de consum din lume și a șaptea piață de export ca
mărime pentru Europa. În anul 2011 a fost înregistrată o creștere a exporturilor europene către
Coreea de Sud, exporturi de a utoturisme ce s -au tripl at de la 2 miliarde euro la peste 6 miliarde
euro în num ai patru ani.
Impulsionarea exporturilor de autoturisme din Uniunea Europeană către Coreea de Sud a
fost unul dintre principalii factori ce au dus la creșterea cu 55% a schimburilor comerciale ale
Uniunii Europene cu această țară, de la 30,6 miliarde euro în 2011 la 47,3 miliarde euro în 2015.
În ceea ce privesc exporturile în comerțul cu utilaje și echipamente de transport, s-au
înregistrat , în perioada 2017 – 2018 următoarele:

Tabel 1. 10. Ponderea exporturilor Uniunii Europene în țări partenere, în comerțul cu
materii prime, în perioada 2017 -2018
Nr. Crt. Țara Procent în anul 2017 Procent în anul 2018
1 China 22,9% 20,9%
2 SUA 9,8% 9,8%
3 India 4,2% 5,0%
4 Japonia 3,7% 3,6%
5 Egipt 2,7% 2,8%
6 Coreea de Sud 2,1% 2,1%
7 Elveția 1,7% 1,7%
8 Canada 1,5% 1,6%
9 Brazilia 1,4% 1,5%
10 Arabia Saudită 1,4% 1,2%

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/database

Tabel 1. 11. Pondere a exporturilor înregistrate de Uniunea Europeană, în perioada
2017 – 2018, pe categorii de produse

Nr.
Crt. Categorii de produse Procent
2017 2018
1 Alimente, băuturi și tutun 6,5% 6,2%
2 Materii prime 2,6% 2,6%
3 Combustibili minerali și lubrifianți 5,3% 5,8%
4 Produse chimice și produse conexe 17,7% 18,2%
5 Mașini și echipamente de transport 42,2% 41,4%
6 Alte mărfuri industriale 22,6% 22,5%

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/main -tables

8 Date EUROSTAT anul 2016

17
CAPITOLUL II
STUDIU DE CAZ
COMERȚUL EXTERIOR AL UNIUNII EUROPENE
CU CHINA

2.1. Relaț iile U niunii Europene cu China

China este al doilea mare partener comercial al Uniunii Europene, după Statele Unite , în
timp ce Uniunea Europeană reprezintă principalul partener comercial al Chinei.
Creșterea economică rapidă înregistrată în ultimii zece ani, dublată de creșterea influenței
politice, au transformat China dintr -o țară în dezvoltare într -o mare putere tehnologică și un actor
global cheie care nu își ascunde ambiți a de a avea un cuvânt de spus pe scena globală.9
De-a lungul timpului , cooperarea celor dou ă s-a intensificat constant – îndeosebi în
domeniul protecției mediului – contribuind la consolidarea relației dintre Uniunea Europeană și
unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai săi.
La fel ca în Europa, dezvoltarea economică rapidă a adus noi provocări legate de poluare
și de degradarea mediului în China.
Poluarea aerului este o preocupare națională: peste 400 de orașe s e confruntă cu un deficit
de apă, iar poluarea solului a contaminat întinderi uriașe de teren.
Se așteaptă ca această evoluție să continue. Până în 2030, zonele urbane ale Chinei ar
urma să consume 20 % din energia mondială, iar până în 2050 se preconizeaz ă că economia
chineză va fi cu 40 % mai mare decât cea a Statelor Unite.
Într-o lume în care resursele sunt limitate, necesitatea că Uniunea Europeană și China să
colaboreze în chestiunile de mediu nu a fost niciodată mai pregnantă.
Publicul este tot mai conștient de probleme precum poluarea aerului, iar guvernul chinez
reafirmă prioritatea acordată protecției mediului și tranziției spre o economie cu emisii reduse de
dioxid de carbon.
Relația UE cu China a început în data de 6 mai 1975. Începând cu această dată, relația
dintre acestea a fost în continuă dezvoltare, devenind mai amplă și mai aprofundată, mai ales
după ce a fost semnat acordul cu privire la cooperarea comercială și econom ică.
În prezent, UE reprezintă partenerul cel mai mare al Chinei, aceasta fiind denumită „a
doua economie a lumii”.
Comisia European ă a oferit sprijin de 167 milioane euro programelor și proiectelor de
mediu din China.
Inițiativele în domeniul mediului reprezintă circa 2 0 % din proiectele finanțate de Uniunea
Europeană în această țară, iar dialogul privind politicile de mediu, având la bază astfel de proiecte
de cooperare, a dus la realizări majore în domenii variate, de la protejarea biodiversității și
accesul la informațiile de mediu până la schimbările climatice, substanțele chimice și deșeurile de
echipamente electronice.

9 Șincai Monica, Parteneriatul UE -China. Semnificația strategică, Infosfera, anul VIII, numărul 1, pag. 3 –
15

18
De exemplu : “Programul U niunea Europeană – China pentru biodiversitate, în valoare
de 30 de milioane de euro, derulat între 2006 și 2011, a contribuit la îmbunătățirea conservării
biodiversității, sprijinind China în punerea în aplicare a Convenției privind diversitatea
biologică ”.
Rolul exper ților din UE au jucat un rol important în sensul elaborării strategiilor
națioanale și al pla nului de acțiune privind biodiversitatea în China.
Dialogul U niunii Europene cu China privind “Convenția pentru comerțul internațional cu
specii ale faunei și florei sălbati ce pe cale de dispariție este în curs, iar dialogul regulat a
îmbunătățit comunicarea cu privire la o serie de chestiuni sensibile, cum ar fi traficul cu specii
sălbatice ”.
Uniunea Europeană și -a reluat relațiile cu China în 1994, însă embargoul asupra armelor
impus de aceasta după evenimentele din Piața Tienanmen din 1989 rămân e în vigoare.
Interdependențele economice și geopolitice crescânde dintre cei doi parteneri se reflectă în
„Agenda strategică comună de cooperare UE -China 2020”, care a amplificat și a extins
cooperarea într -o gamă largă de domenii, precum politica extern ă și de securitate, dezvoltarea
economică, guvernarea globală și cooperarea multilaterală în ceea ce privește comerțul și
investițiile, precum și în domeniile sociale, de mediu și altele, inclusiv contactele interpersonale.
În 2016, UE a adoptat „Elemente ale unei noi strategii a UE privind China”.10
“Dialogul strategic UE -China a avut loc la 1 iunie 2018 în pregătirea celei de a 21 -a
reuniuni la nivel înalt UE -China, ce a avut loc la 16 iulie 2018. Declarația comună a summitului
din 2018 reflectă aprofundarea relațiilor bilaterale dintre Uniunea Europeană și China, precum
și impactul pozitiv reînnoit pe care îl poate avea un astfel de parteneriat ”.
În calitate de actori la nivel mondial, Uniunea Europeană și China au o răspundere
comună în ceea ce privește “abordarea provocărilor regionale și globale, cum ar fi schimbările
climatice și punerea în aplicare a acordului COP21 de la Paris, amenințările comune la adresa
securității, inclusiv combaterea terorismului și securitatea cibernetică, precum și întărirea
multilateralismului și a sistemului comercial mondial bazat pe reguli, inclusiv reforma
Organizației Mondiale a Comerțului, iar în acest context Uniunea Europeană și China au creat
un grup de lucru comun ”.
Climatul de afaceri din China este consi derat a fi dificil, iar Uniunea este preocupată de
măsurile protecționiste ale Chinei, de restricțiile la export și de problema supra -capacității din
anumite sectoare industriale, precum și de drepturile de proprietate intelectuală.
“Investițiile străine directe reprezintă unul din pilonii relației bilaterale UE -CHINA în
contextul în care China s -a transformat treptat într -una din principalele destinații și surse ale
ISD. Investițiile chineze în Uniunea Europeană au atins valoarea de 40 de miliarde dolari în
2015 cu o creștere de 77% față de anul precedent ”. 11
Sectoarele preferate de investitorii chinezi au fost în ordinea importanței: IT&C, transport
și infrastructură, producția de echipamente, imobiliare și turism, entertainment, energie și bunuri
de lar g consum.
Uniunea Europeană rămâne primul partener comercial al Chinei, în timp ce China este cel
de al doilea partener comercial al Uniunii ca importanță.
Comerțul cu bunuri între UE și China se ridică la mult peste 1,5 miliarde euro pe zi,
exporturile a nuale ale UE ridicându -se în 2017 la 198 miliarde euro, iar im porturile la
375 miliarde eur

10 Suta Nicolae, Comert international si politici comerciale contemporane , Editura Economica, Bucuresti,
2003
11 Șincai Monica, Parteneriatul UE -China. Semnificația strategică, Infosfera, anul VIII, numărul 1, pag. 3 –
15

19
Figura 2.1. Exporturi reciproce cu bunuri între Uniunea Europenă și China

Sursa : Comisia Europeană

Exporturile Uniunii Europene de servicii în China în 2017 s-au ridicat la 44 miliarde euro,
în timp ce importurile de servicii au fost în valoare de 28 miliarde euro.
În 2017, fluxurile investițiilor străine directe (FDI) ale Chinei în Uniune s -au ridicat la
aproape 30 miliarde euro, în timp ce investițiile FDI ale Uniunii în China au fost estimate la circa
6-7 miliarde de euro.
China nu mai poate fi considerată o țară în curs de dezvoltare. Este un actor mondial de
prim rang și un lider în domeniul tehnologic.
Consolidarea prezenței sale în întreaga lume, incl usiv în Europa, ar trebui să fie însoțită de
asumarea mai multor responsabilități pentru apărarea ordinii internaționale bazate pe norme,
precum și de un grad sporit de reciprocitate, nediscriminare și deschidere a sistemului său.
Ambițiile de reformă ale Chinei, declarate în mod public, ar trebui să se concretizeze în
politici sau acțiuni proporționale cu rolul său și cu responsabilitatea s a.
China este, în același timp, în diferite domenii de politică, un partener de cooperare cu
care Uniunea Europeană a re obiective strâns aliniate, un partener de negociere cu care Uniunea
trebuie să găsească un echilibru la nivelul intereselor, un concurent economic care aspiră la
ocuparea poziției de lider în domeniul tehnologic și un concurent sistemic care promovează
modele alternative de guvernanță.
Din aceste motive, este nevoie de o abordare flexibilă și pragmatică la nivelul întregii
Uniuni Europene care să permită o apărare bazată pe principii a intereselor și a valorilor.
Instrumentele și modalitățile relațiilor dintre Uniune și China ar trebui, de asemenea, să fie
diferențiate în funcție de aspectele și de politicile abordate.

20
Uniunea Europeană ar trebui să utilizeze legăturile dintre diferite domenii și sectoare de
politică pentru a exercita o influență mai pu ternică în vederea îndeplinirii obiectivelor sale.
China este un partener strategic al UE pentru abordarea provocărilor mondiale și
internaționale. În același timp, există preocupări în materie de securitate și diferențe în ceea ce
privește aplicarea drept ului internațional, respectarea bunei guvernanțe și dezvoltarea economică
durabilă.
China este o piață strategică pentru Uniunea Europeană și, reciproc, Uniunea este o piață
strategică pentru China, schimburile comerciale dintre acestea având o valoare medie de peste 1
miliard euro pe zi.
Piața internă și ponderea economică a Chinei, amb ele în creștere, oferă oportunități
importante. China a devenit, de asemenea, în tot mai mare măsură un concurent strategic al
Uniunii, însă nu a oferit un acces reciproc la piață și nu a menținut condiții de concurență
echitabile.
Ponderea economică tot mai mare a Chinei sporește riscul că economia mondială să fie
expusă la efectele negative de contagiune generate de denaturările din cadrul sistemului
economic al Chinei și de o posibilă încetinire bruscă a creșterii economice a acesteia.
Abordarea Uniuni i privind China ar trebui, prin urmare, să țină seama de evoluția
economiei chineze.
Unele dintre cele mai recente reglementări ale Chinei în domeniul mediului se bazează pe
legislația precursoare a UE.
Atunci când Ministerul Protecției Mediului din China a revizuit reglementările în materie
de substanțe chimice în 2010, o influență semnificativă a avut legislația REACH a UE, cu
sprijinul Facilității de sprijinire a dialogului UE -China privind politicile.
Legislația chineză din 2011 referitoare la deșeuri le de echipamente electrice și electronice,
„privind controlul poluării cauzate de produsele electronice de informare” (legislația chineză
privind restricționarea utilizării anumitor substanțe periculoase), este și ea modelată după
legislația Uniunii Europ ene în domeniu.
Dată fiind importanța producției de echipamente electronice în China, acest lucru
reprezintă un imbold major pentru protecția mediului, dar și pentru consumatori și lucrători.
Se preconizează că , China va deveni “cea mai mare economie a lumii în următorii 10 -15
ani, fiind un partener vital în promovarea dezvoltării durabile la nivel mondial și în rezolvarea
unor chestiuni de mediu globale. ”
Asemeni Uniunii Europene, China se dedică unui viitor mai ecologic și mai eficient în
utilizarea r esurselor, ambii parteneri fiind actori semnificativi în inovarea tehnologică necesară
pentru sustenabilitate.
China oferă ajutor altora și joacă un rol important în economia mondială. În acest s ens, a
dezvoltat inițiativa “Belt&Road – un proiect intercont inental de comerț și infrastructură axat pe
fortificarea noilor coridoare economice între China și Eurasia ”. Demersul a fost considerat
cheia realiz ării globalizării.
În prezent, PIB -ul pe cap de locuitor al ță rilor cuprinse în strategia Bel t&Road este mai
mic decât jumătate din media mondială.
În următorii 10 ani, se preconizează că, în condițiile în care China continuă să dezvolte
comerțul și investițiile, țările din Bel t&Road, inclusiv statele membre UE vor reprezenta două
treimi din econom ia mondială.
China este considerată o putere economică modială care suscită din partea celorlalte țări
deopotrivă admirație și reținere.

21
Aceasta deține titlul pentru ce mai rapidă și notabilă creștere economică din întreaga lume
în ultimii 20 de ani, acea sta fiind considerată în conjuctura economică actuală ca un posibil factor
de stabilitate în economia mondială.
În ultimii 40 de ani, China a realizat creșteri însemnate în întreaga sferă a bunăstării
materiale. Nu este cunoscut în istorie un alt exemplu în care un număr așa de mare de oameni să
scape mai rapid de sărăcie.
Impresionantă creștere economică din China este vizibilă pe numeroase piețe
internaționale, de la țesături și jucării până la grâu, oțel și titluri de valoare.
Situația Chinei înainte de apariția crizei mondiale putea fi descrisă ca o dependență față de
exporturi, în situația în care economia s a risca să se ”supraîncălzească”.
Din cauza rezervelor valutare pe care le deținea China, aceasta a fost văzută ca un punct
de sprijin în calm area crizei financiare, de către mul ți oameni politici.
După ce în 2009 aceast a acordă credite Fondului Monetar Internațional în valoare de 50 de
miliarde de dolari, devine a treia putere de decizie din cadrul acestei organizații financiare,
căpătând un r ol de finanțator global.
În 2010 China devine a doua putere economică a lumii, înregistrând o valoare a PIB –ului
de 5.745 miliarde de dolari, tr ecând astfel peste Japonia.
Este evidentă creșterea în ordinea mondială a Chinei, aceasta primește un loc ce ntral la
masa negocierilor referitoare la ce le mai grave probleme ale lumii .

2.2. Exporturile U niunii Europene în China pe produse ș i principalii parteneri

În anul 2018, deficitul comercial al Uniunii Europene în comerțul cu China a ajuns la nu
mai puțin de 185 de miliarde de euro, conform datelor publicate de Eurostat.
Astfel, anul trecut, Uniunea Europeană a avut exporturi către China în valoare de
aproximativ 210 miliarde de euro și importurile de 395 de miliarde de euro.
Cifra este, însă, doar c u 14 miliarde de euro mai mare decât cea din 2008, atunci când
deficitul era de 171 de miliarde de euro.
Uniunea Europeană este cel mai mare partener comercial al Chinei – mai mare și decât
Statele Unite – absorbind aproximativ 20% din toate exporturile ch inezești.
China este, totodată, a doua cea mai mare destinație a exporturilor europene după Statele
Unite.
Valoarea comerțului între Uniunea Europeană și China s -a triplat între anii 2000 – 2009,
iar, în prima jumă tate a acestui an, exporturile europene sp re țara asiatică au crescut la 53 de
miliarde de euro, de la 37 de miliarde de euro , valoare înregistrată în perioada similară a anului
trecut.
În prima jumatate a anului, România a exportat produse și servicii î n valoa re de 154 de
milioane de euro că tre China, fiind în creștere față de cele 77 de milioane de euro înregistrate în
perioada similară a anului trecut.

22
Tabel 2.1 . Ponderea exporturilor Uniunii Europene în China, înregistrată în
perioada 2017 – 2018, pe categorii de produse

Nr.
Crt. Produse Procent
2017 2018
1 Materii prime 22,9% 20,9%
2 Alimente, băuturi și tutun 8,3% 8%
3 Produse chimice și produse conexe 7,5% 7,5%
4 Mașini și echipamente de transport 13,5% 13,8%
5 Alte produse industriale 8,2% 8,5%

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/main -tables

Una dintre țările membre ale Uniunii Europene, respectiv Franța, a înregistrat în luna
august a anului 2016, un export de grâu în valoare de 749.164 tone. Fr anța a devenit membră
Uniunii la data de 1 ianuarie 1958.
“ Exporturile de orz ale Franței în afara UE au fost dominate în luna august de livrările
spre China, care a fost responsabilă pentru 565.014 tone din cele 621.776 tone livrate. Per
ansamblu, în lunile iulie -august exporturile de orz ale Franței s -au dublat în ritm anual până la
1,32 milioane de tone, însă livrările sp re China au fost responsabile pentru 1,26 milioane de tone
din cantitatea totală. ”12

Tabel 2.2 Exporturile Uniunii Europene către China, pe categorii de produse

Nr. Crt. Produse Valoarea exporturilor (mil. Euro)
1 Mașini și echipamente de transport 82.020
2 Produse chimice și produse conexe 14.798
3 Produse manufacturate 12.906
4 Materiale brute, necomestibile 9.950
5 Alimente și animale vii 2.053

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/database

În anul 2018, exporturile Franței către China la capitolul vin și băuturi spirtoase, au
incepu t să crească cu 2,4%, ajungând la valoarea de 13 miliarde euro. Cele mai vândute vinuri au
fost cele din Champagne și Bordeaux, precum și cele din regiunea Cognac.
Conform Organizației Internaționale a Viei și Vinului, exporturile sunt extrem de
importante pentru industria franceză de vinuri și băuturi spirtoase, în condițiile în care Franța se
confruntă cu o scădere a consumului intern. În mai puțin de 20 de ani, consumul francez de vin a
scăzut cu mai bine de 20 de procente.

12 Sursa EUROSTAT

23
În perioada comunist ă, România și -a dezvoltat afacerile cu China, aceasta devenind cel
mai de seamă aliat al Chinei în Europa de Est.
Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a
fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 și confir mată la Bruxelles pe 18 iunie 2004.
În anul 2014 exporturile din România în China au înregistrat 0,6 miliarde euro.
În primele luni ale anului 2015, acestea au fost de 0,4 miliarde euro, mai mici cu un
procent de 7,5% față de nivelul înregistrat în perioad a ian uarie -septembrie a anului 2014.
Confor m unor statistici, comerțul rom âno-chinez a înregistrat o creștere de 18% în anul
2017, depășind suna de 4 miliarde euro.
Exporturile din România către China, au o înregistrat începând cu anul 2009, o creștere
semnificativă, acestea fiind formate în principal din produse din lemn, cărbune, reactoare
nucleare, boilere, produse de inginerie și el ectronice și produse mecanice.
În anul 2018, o societate comercială din România, a exportat produse de origine animal ă
către China în cantitate totală de 105 tone.
În ceea ce privește susținerea exporturilor agroalimentare rom ânești către China,
autoritățile de la București au solicitat ajutorul Ambasadei României la Beijing, pentru finalizarea
procedurilor exporturilor la carnea de pasăre și ovine, produsele din carne, lapte și produsele
lactate, respectiv produsele din pescuit și miere.
Dacă în anul 2016 au fost exportate 10.000 tone carne de porc către China, în anul 2017
exporturile au crescut la 108.000 tone. În anul 20 18, țara noastră a exportat carne de ovine în
cantitate de 168 tone.
Polonia, un alt partener al exporturilor în China, era singura țară care export a carne de
pasăre la poporul chinez.
La 1 mai 2004 Polonia – împreună cu Cehia, Slovacia, Ungaria, Lituania, Letonia, Estonia,
Slovenia, Malta și Cipru – a devenit membru cu drepturi depline al UE.
La 3 iulie 2018 a fost semnat un nou protocol privind exportul cărnii de pasăre între
autoritățile poloneze și cele chineze.
De atunci și până acum s -au încheiat mai multe protocoale între autoritățile veterinare
poloneze și administrația vamală din China care vizează aspectele tehnice ale reluării exporturilor
de carne de pasăre.
Suedia este în prezent cel mai mare partener comercial al Chinei. În anul 2017, exportur ile
suedeze de bunuri au înregistrat o valoare totală de 58 miliarde euro.

Tabel 2.3 . Exporturile țărilor membre ale Uniunii Europene către China în
perioada 2016 -2017

Nr.
Crt. Stat partener la
exporturi Produse exportate
1 Italia  Articole de imbrăcăminte în valoare de 9 miliarde euro
2 Suedia  Produse medicinale, mașini, echipamente și autovehicule
în valoare de 58 miliarde euro
3 Malta  Petrol rafinat 37% și produse farmaceutice 6%
4 Germania  Articole de imbrăcăminte în valoare de 5 miliarde euro
5 Spania  Articole de imbrăcăminte în valoare de 12 miliarde euro

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial Eurostat

24
Exporturile către China reprezintă 4% din totalul exp orturilor suedeze. Cele mai mar i
categorii de bunuri exportate sunt reprezentate de mașini și echipamente, produse medicinale și
farmaceutice și autovehiculele.
Exporturile de servicii au scăzut în anul 2017 cu 11%, ajungând la un total de 15 miliarde
euro.
Malta a devenit membru al Uni unii Europene în 2004 și, de atunci, economia sa a intrat pe
o pantă ascendentă, iar trecerea de la leul maltezelor la euro în 2008 a dus la liberalizarea
economiei țării.
Exporturile malteze se bazează în principal pe: petrol rafinat, circuite integrate ș i
medicamente ambalate.
Principalii parteneri de export ai țării sunt China și Singapore care importă aproximativ
8% din totalul produselor exportate din Malta.
Malta export ă în China petrol rafinat în proporție de 37%, circuite integrate în proporție de
23% și produse farmaceutice în proporție de 6%.
Alte produse exportate de Malta sunt reprezentate de: bunuri fabricate, aparate,
echipamente de protecție, piese de schimb pentru avioane, dispozitive medicale și instrumente de
măsură.
Danemarca, a devenit membră a Uniunii Europene la data de 1 ianuarie 1973. Danemarca
este o monarhie constituțională cu un sistem parlamentar reprezentativ.
În luna aprilie a anului 2014, Danemarca a încheiat mai multe acorduri cu China, pe partea
de agricultură și industrie a limentară, semnând cinci înțelegeri referitoare la exporturile de
preparate din carne de porc, pui și lactate, precum și referitoare la realizarea studiilor din
domeniul nutriției.
Astfel, în anul 2014, Danemarca era prima țară care putea exporta cârnați î n China,
întrucât aceste două țări au convenit să colaboreze cu privire la producția de carne de porc.
Istoria colaborării economice dintre China și Danemarca are o tradiție de câteva decenii.
În prezent, peste 500 companii daneze operează în China, statu l asiatic fiind cel mai mare
partener comercial al Danemarcei din afara Uniunii Europene.
În ceea ce privește articolele de îmbrăcăminte, în anul 2018, Italia a fost cel mai mare
exportator pentru China, cu exporturi în valoare de 9 miliarde euro, respecti v 36% din totalul
exporturilor în afara spațiului comunitar.
Totodată, Germania și Spania au exportat articole de îmbrăcăminte în China în valoare de
5 miliarde euro, respectiv 17% din totalul exporturilor în afara spațiului comunitar, F ranța a
exportat în valoare de 3 miliarde euro, iar Marea Britanie a exportat de 1 miliard euro, respectiv
5% din totalul exporturilor.
Spania a exportat în anul 2018 articole de îmbrăcăminte în valoare de 12 miliarde euro, iar
Olanda a exportat aceste articole în valoare de 10 miliarde euro, respectiv 11% din totalul
exporturilor în afara spațiului comunitar.
În anul anterior, respectiv în 2017, statele membre ale Uniunii Europene au exportat în
China articole de îmbrăcăminte în valoare de 116 miliarde dolari.

25
2.3. Impor turile U niunii Europene din China pe produse si principalii parteneri

Dinamica importurilor în perioada 2006 -2016 a înregistrat o diminuare a volumului
importului de bunuri provenite din Japonia, Rusia și Norvegia.
Cele mai mari creșteri ale importului Uniunii Europene s -au înregistrat în relațiile cu
China, în procent de 76%.
China a furnizat mai mult de o cincime din totalul importurilor de bunuri ale Uniunii
Europene în anul 2016, fiind cel mai mare furnizor de bunuri importa te de statele U niunii
Europene.
Uniunea Europeană import ă din China 20% din mărfuri. În anul 2017, principalele
produse importate din China au fost reprezentate de echipamentele de telecomunicații.
În relația U niunii Europene cu China, domin ă importurile de mașini și veh icule, produse
chimice, cu un total de 97% din importurile cu China.
În perioada 2007 -2017, Uniunea Europeană a avut un deficit comercial cu China, în sensul
că, a importat mai mult decât a exportat.
Deficitul comercial a fluctuat, însă de -alungul perioad ei menționate a crescut, înregistrând
un nivel de 176 miliarde euro.
Conform datelor Eurostat din anul 2017, Uniunea Europeană im porta din China și produse
high tech. În categoria acestor produse intr ă: echipamentele aerospațiale, electronice,
echipamentel e de telecomunicații, produsele farmaceutice, instrumentele științifice.
În anul 2018, statele membre ale Uniunii Europene au importat articole de îmbrăcăminte
în valoare de 166 miliarde euro.
China a fost principala țară de origine a arti colelor de îmbrăcăminte importa te din afara
spațiului comunitar.
Din rândul statelor membre ale Uniunii Europene, Germania a fost cel mai mare
importator de articole de îmbrăcăminte din China, cu o valoare a importurilor de 17 miliarde
euro, respectiv 20% din totalul importurilor statelor membre din afara spațiului comunitar.
Principalele produse importate din China în România sunt enumerate în următorul tabel :

Tabel 2.4 . Exporturile Uniunii Europene către China, pe categorii de produse

Nr. Crt. Produs Valoarea im porturilor (mil.
Euro)
1 Mașini și chipamente de transport 143.432
2 Produse manufacturate 37.166
3 Produse chimice și produse conexe 12.956
4 Alimente și animale vii 4.254
5 Materiale brute, necomestibile 3.182

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/main -tables

26
Importurile de produse ale industriei constructoare de mașini, și -a majorat ponderea în
totalul importurilor României din China, de la 25% în anul 20 10, la 53% în anul 20 14.
Cu privire la importurile României din China de produse ale industriei textile și de
pielărie, acestea au crescut în anul 2004 cu 17% din totalul importurilor din China.

Tabel 2. 5. Pondere ale importurilor din Uniunea Europeană în China , înregistrată în
perioada 2017 – 2018, pe categorii de produse

Nr.
Crt. Categorii de produse Procente
2017 2018
1 Alimente, băuturi și tutun 4,6% 4,6%
2 Materii prime 4% 4,6%
3 Produse chimice si conexe 9,3% 10,5%
4 Mașini și echipamente de transport 32,8% 33,8%
5 Alte produse industriale 31,8% 30,9%

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial
https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/main -tables

Întrucât vinurile produse în Chin a au devenit tot mai căutate, s -a preconiz at că, până în
anul 20 17 China a deveni t a doua piață de vinuri din lume.
Unul dintre cele mai vândute branduri în materie de vinuri din China poartă denumirea de
China Changyu.
Franța a înregistrat o creștere a importurilor totale de vinuri de 407 milioane de litri, ceea
ce reprezintă o valoare totală de 1 .475 miliarde dolari, în primele șapte luni ale anului 2017.
Importurile vinului vrac ale Franței din China au crescut cu 18% în vol um, ajungând pan ă
la 94 milioane de litri, în timp ce valoarea sa a crescut cu încă 36%, ajungând până la valoarea de
79 milioane dolari, în perioada ianuarie – iulie, în comparație cu aceeași perioadă a anului 2016.
În anul 2017, Olanda și -a consolidat po ziția în clasamentul partenerilor comerciali ai
Chinei la importuri cu un procent de 4%. Față de anul 2016, importul a crescut în 2017 cu 9%
ajungând la valoarea totală de 3 miliarde euro.
Printre mărfurile im portate de Olanda din China se numără: vehiculele, produsele chimice,
mașinile și echipamentele electrice.
Tot în anul 2017, Uniunea Europeană a importat din China jucării de 7 miliarde euro,
China fiind cel mai important furnizor de jucării pentru aceasta, cu 87% din importuri în 2017.
Mai mul t de jumătate din importurile de jucării din China au mers spre Germania , în
procent de 15% și spre Olanda în procent de 11%.
Olanda, Germania și Polonia import ă din China biciclete electrice. Acestea au crescut de
mai mult de 3 ori, din anul 2014 până în septembrie 2017. Cota lor de piață a crescut la 35% în
timp ce prețurile medii au scăzut cu 11%.
Bulg aria, membră a Uniunii Europene din anu l 2017, a înregistrat în ultimii cinci ani o
creștere economică ce a dep ășit constant 5%.
Unul din partenerii comerciali ai Bulgariei la import este China, cu un procent de 3,9%. În
anul 201 7, în structura importurilor Bulgariei din China au predominat produsele de vestimentație
și încălțăminte, în procent de 16% din totalul importurilor, urmat e de produsele petroliere cu 10%
și oțel cu 8%.

27
Bulg aria import ă deasemenea petrol brut și gaz natural pentru industria petrolieră în
procent de 15,6% din totalul importurilor.
SUA a importat la jumătatea lui 2018, o serie de modemuri de internet si alte dispozitive
pentru transmiterea datelor, în valoare totală de 200 miliarde dolari.

2.4. Rolul investițiilor stră ine directe reciproce dintre U niunea Europeană și China

Investițiile străine directe reprezintă investițiile făcute de o societate sau de o persoană
fizică aflată în interes de afaceri dintr -o anumită țară, într -o altă țară, fie sub forma înființării unei
întreprinderi, fie prin dobândirea de active în cealaltă țară, cum ar fi deținerea sau controlul
asupra companiilor străine.
Investițiile străine directe se disting de investițiile de portofoliu, în care un investitor doar
achiziționează acțiuni ale unor companii străine.
Caracteristica cheie a unei investiții străine directe este aceea că, ca urmare a investiției
respective se preia controlul efectiv sau cel puțin influența substanțială asupra procesului
decizional al unei afaceri străine. Cu o suprafață de peste 9.6 mili oane kilometric pă trați, China
este a patra țară după suprafață și cea mai populate țară din l ume, cu o populație de peste 1, 3
miliarde oameni. Cu toate că are o economie dezvoltată, datorită populației foarte mari, China are
un nivel redus pentru indicatorul PIB/ locuitor.
China a fost cel mai mare beneficiar de investiții străine directe din lume, în rândul țărilor
în curs de dezvoltare încă de la începutul anului 1990. Aproape 70% din economie a fost
privatizată în ultimile trei decenii, explicând astfel nivelul ridicat al investitiilor straine directe .
Nivelul ridicat al intrărilor de investiții st răine directe reflectă circulația în China a marilor
întreprinderi multinaționale. Potențialul mare al pieței, politicile guvernamentale favorabile și
costuri scăzute ale forței de muncă au atras multe multinaționale mari în industrii precum
telecomunicați i, auto și petrochimie.
Un nou val de investiții străine directe au precedat și însoțit aderarea Chinei la Organizația
Mondială a Comerțului (OMC), în decembrie 20 11, promovând China pe o poziți e de top, ca
destinație pentru inv estițiile străine directe î n 2013.
Investițiile străine au înregistrat cifre record în 20 14, totaliz ând peste 153 miliarde dolari
în contracte noi, mai mult cu 1/3 față de anul precedent. Investițiile utilizate efectiv, au depășit
deasemenea cifre record de aproximativ 61 miliarde dolari, în creștere cu 13,3% fa ță de 20 13.
Perioada următoare 20 13-2018 a fost însoțită de o creștere fantastică a intrărilor de
investiții străine directe. În anul 20 18, China a atins un nivel al investițiilor străine directe de
peste 100 miliarde dolari, cu mult peste cel al Braziliei, Rusiei și Indiei.
Investițiile străine directe au continuat să penetreze China în mod perseverent în primul
semestru al anului 20 15. Investițiile contractate în prima parte a anului au depășit 35 miliarde
dolari, m ai mult c u aproximativ 4.5% fa ță de anul trecut.
Investițiile străine utilizate efectiv au totalizat suma de 13,4 miliarde dolari, depășind cu
aproximativ 9,15% sumele de anul trecut. Anul 2010, înseamnă pentru China o creștere
spectaculoasă din punct de vedere al investițiilor directe, acestea atingând un nivel apropiat de cel
al anului 2008, de 105 miliarde dolari.
Ca și în anii precedenți, și în 20 16 investitorii asiatici au fost cei care au condus valul de
investiții străine în China. De la finele anului 20 15, guvernul Chinei a încercat să controleze

28
sectoarele economice care tind să se dezvolte prea mult și mult prea rapid, în speță oțelul,
cimentul, aluminiul și sectorul imobiliar.
Deși investițiile străine directe în aceste sectoare au scăzut relativ, imp actul total al
acestora în China în anul 20 16 a fost semnificativ. Conform cifrelor Ministerului Com erțului,
numărul investițiilor aprobate în industria oțelului au scăzut cu 53%, iar cele contractate cu 9%.
Scăderea investițiilor în industria cimentului a fost chiar mai abruptă: cele efectiv
contractate au scăzut cu 67%, respectiv 74% și nici o investiție nu a m ai fost aprobată în China în
2016 în industria aluminiului.În 2013, investițiile străine directe ale Chinei au ajuns la nivelul
record de 117,6 m iliarde de dolari. În ianuarie, investițiile străine directe au crescut cu 57,02% în
sectorul serviciilor, la 6,33 miliarde de dolari, și au scăzut cu 21,69% în industria prelucrătoare,
la 3,47 miliarde de dolari, comparativ cu perioada similară a anului trecut.
Investițiile directe venite din partea Uniunii Europene au scăzut cu 41,25%, la 482
milioane de dolari, dar au urcat cele din SUA, cu 34,9%, la 369 milioane de dolari .
Majorarea investițiilor au apărut după ce China a înregistrat în 2012 cel mai slab ritm de
creștere din ultimii 14 ani, conform unor date ale Biroului Național de Statistică de la Beijing.
În perioada ianuarie -noiembrie 2017, investițiile străine directe în China au crescut cu
9,8% față de anul precedent, atingând 803,62 miliarde de yuani respectiv 122 miliarde de dolari.
Acest fapt a condus la o îmbunătățire a investițiilor străine de la un an la altul. În perioada
ianuarie -octombrie a anului 2017, creșterea anuală a investițiilor străine directe a fost de 1,9%,
conform datelor Ministerului Comerțului din China.

Tabel 2.6 . Investitii straine ale Uniunii Europene î n China – an 2017

Sursa: Ministerul de Comerț

29
Figur a 2.2. Repartizarea investițiilor stră ine d irecte pe principalele activități economice î n
perioada 2015 -2018

Sursa: Ministerul de Comerț

În luna iulie a anului 2017, guvernul chinez “a relaxat restricțiile de intrare și limitarea
ponderii investițiilor străine în domenii precum grădinițele și îngrijirea vârstnici lor, arhitectură,
contabilitate, comerț , logistică, comerțul electronic și sectoarele tradiționale de producție și
servicii. ”
De asemenea, a cerut mega orașelor, cum sunt Beijing, Shanghai, Guangzhou și Shenzhen,
să preia conducerea în îmbunătățirea mediului de afaceri, sol icitând măsuri de reducere a
inspecțiilor și amenzilor aplicate companiilor și interzicerea perceperii de taxe ilegale.
“Investițiile străine valorificate în China au ajuns, în 2018, la 134,97 miliarde USD, cu
3% mai mult comparativ cu anul 2017, arată datele prezentate de Ministerul chinez al
Comerțului. ”
Directorul Departamentului pentru Investiții Străine din cadrul Minis terului chinez al
Comerțului, T ang Wenhong, a declarat că “investițiile străine valorificate în industria
manufacturieră au cunoscut o creștere rapidă, cu 20,1% față de anul anterior.” De asemenea, în
2018, investițiile făcute de principalele țări de proveniență au manifestat o tendință de creștere.
Totodată, investițiile str ăine și proiectele mari cu investiții străine din regiunile centrale și vestice
ale Chinei au realizat o creștere accentuată.
China ca putere economică în ascen siune, este considerat ă de Uniunea Europeană, unul
dintre principalii săi parteneri strategici. Un pilon al relației bilaterale îl reprezintă investițiile, în
contextul în care China s -a transformat treptat într -una din principalele destinații și surse ale
investițiilor străine directe.
Aceasta s -a plasat, în anul 2015, pe locul al patrulea în clasam entul mondial al
economiilor receptoare de investiții străine directe, după UE, SUA și Hong Kong.
Investițiile chineze în Uniunea Europeană au reprezentat 5% din totalul investițiilor străine
directe receptate de UE, iar cele comunitare în China, circa 2% din investițiile străine directe
extracomunitare. Ponderea Uniunii Europene în investițiile străine directe ale Chinei a fost, în
anul 2017 de 7,5% la nivel de fluxuri receptate și 17,7% la nivel de fluxuri generate, așadar, din
perspectiva investițiilor, UE joacă un rol mai important pentru China decât China pentru UE.

30
La nivelul anului 2017, investițiile Uniunii în China au reprezentat doar 5,3% din valoarea
exporturilor UE către China, iar investițiile receptate de UE din China, circa 6% din valoarea
importurilor UE din China. Conform estimărilor, valoarea investițiilor străine directe chineze în
Uniunea Europeană are potențialul să sporească de zece ori față de valoarea actuală la orizontul
anului 2020, prin deschiderea unor sectoare comunitare sensibile pentru investiț iile chineze și
unificarea intr -un cadru transparent și eficient a celor 26 Acorduri încheiate de China cu parteneri
ai UE.

Figura 2.3. Investitiile directe din China în Uniunea Europeană in industrie – 2017

Sursa: Ministerul de Comerț

La sfârșitul anului 2017, începutul lui 2018, investițiile directe străine ale Chinei în UE s –
au ridicat la 6 .300 miliarde de euro. Aceste investiții au fost deosebit de importante pentru țările
care au avut dificultăți în timpul ultimei crize financiare.

Tabel 2.7 . Cele mai mari investiții chineze în statele UE au fost înregistrate în:

Nr. Crt. Țara Suma investițiilor
1 Olanda 68 miliarde de euro
2 Luxemburg 50 miliarde de euro
3 Germania 13 miliarde euro
4 Franța 12 miliarde euro

Sursa: Realizare proprie conform datelor furnizate de site -ul oficial al Ministerul ui de Comerț

La finele lui 2018, UE avea investiții în afara spațiului comunitar de circa 10.000 miliarde
de euro, ceea ce reprezintă o valo are apropiată de PIB -ul Chinei.

31

CONCLUZII

Funcționând ca o piață unică , Uniunea Europeană este o putere comercială majoră pe plan
mondial.
Politica economică a Uniunii Europene se axează pe crearea de locuri de muncă și
stimularea creșterii economice printr -o utilizare mai inteligentă a resurselor financiare, prin
eliminarea obstacolelor din calea investițiilor și prin asigurarea vizibilității și furnizarea de
asistență tehnică pentru proiectele de investiții.
Integrarea de noi state membre în UE consolidează rolul acesteia pe scena internațională.
UE este cel mai mare partener comercial mondial, dar, în același timp, este cel mai mare furnizor
de ajutor pentru țările în curs de dezvoltare
Cu toate că populația Uniunii reprezintă doar 6,9 % din populația mondială, schimburile
sale comerciale cu restul lumii reprezintă aproximativ 15,6 % din importurile și exporturile
derulate la nivel mondial.
Publicul este tot mai conștient de probleme precum poluarea aerului, iar guvernul chinez
reafirmă prioritatea acordată protecției mediu lui și tranziției spre o economie cu emisii reduse de
dioxid de carbon.
Împreună cu Statele Unite și China, Uniunea Europeană este unul dintre cei mai mari 3
actori globali din comerțul internațional.
În 2016, statele membre ale Uniunii au deținut cea de -a doua cotă din importurile și
exporturile de bunuri.
Exporturile lor au reprezentat 15,6 % din totalul mondial, deși în 2014 acestea au fost
depășite pentru prima dată în existența Uniunii de cele înregistrate de China.
Creșterile cele mai mari ale importu lui Uniunii a fost înregistrat în relația cu China cu un
procent de 76%, cu India cu procentul de 74% și cu Elveția cu procentul de 705 %.
China a furnizat mai mult de o cincime din totalul importurilor de bunuri ale Uniunii
Europene în anul 2016 .
Comerțul cu bunuri și servicii aduce o contribuție semnificativă la intensificarea creșterii
economice durabile și la crearea de locuri de muncă. Peste 30 de milioane de locuri de muncă din
Uniunea Europeană depind de exporturile în afara Uniunii.
Politică comercia lă este o competență exclusivă a Uniunii Europene. Aceasta înseamnă că
cea care legiferează în materie comercială și încheie acorduri comerciale internaționale este
Uniunea Europeană, și nu statele membre.
Factorii care au stat la baza dezvoltării politic ii comerciale comune au fost exigen țele
constituirii pieței interne unice ; exercitarea unei influențe la scar ă internațională corespunzătoare
dimensiunii economice a grupării ; protejarea procesului de decizie în materie de influența
grupurilor de interese protecționiste.
În cazul în care acordul cuprinde aspecte de responsabilitate comună, Consiliul îl poate
încheia numai după ratificarea sa de către toate statele membre.
Prin faptul că se acționează colectiv și s e vorbește cu o singură voce pe scena
internațională și că nu se urmează multiple strategii comerciale separate, Uniunea ocupă o poziție
puternică în ceea ce privește comerțul la nivel mondial.

32
Conștientă de importanța s a mondială din punct de vedere economic și comercial, Uniunea
Europeană îș i folosește influența atât în interes propriu, cât și în interesul celorlalți. Uniunea
promovează prosperitatea și sprijină valorile democratice în lumea întreagă.
UE a devenit model ul de cooperare și integrare pentru țările membre , și pentru alte regiuni
ale lumii. Uniunea Europeană acționează pentru propriul său interes dar bineînțeles și pentru
solidaritatea internațională.
Acordurile dintre UE și partenerii săi fac referire la sprijinul acordat pentru reformele
economice, pentru domeniul sănătății și al educației, pentru programe specifice dezvoltării
infrastructurii și a cooperării în domeniile cercetării, dezvoltării și al politicii de mediu.
Astăzi, Uniunea Europeană oferă cetățenilor săi stabilitate și prosperitate și lucrează
împreună cu parteneri i săi, într -o lume interdependentă, la diseminarea avantajelor oferite de
deschiderea piețelor, de creșterea economică și de un sistem politic bazat pe responsabilitate
socială și democrație.
Uniunea Europeană nu încearcă să impună sistemul său celorlalți, dar este mândră de
valorile sale. Orice țară europeană democratică poate să -și de pună candidatura pentru a deve ni
membră a Uniunii; câteva țări au ales să nu devină membre. Uniunea a reunit 2 8 de țări care și -au
pus în comun, cu succes, resursele economic e și politice în slujba interesului comun.
Uniunea Europeană și China sunt cei mai importanți parteneri comerciali la nivel global.
UE este pentru China cel mai mare partener c omercial, în timp ce China ocup ă poziția doi pentru
Europa, după Statele Unite ale Americii.
Cu toate acestea, Uniunea Europeană își manifestă nemulțumirea față de măsurile
protecționiste impuse de China, în timp ce Beijingul critică refuzul Uniunii de a acorda țării
statutul de „econom ie de piață”.
În anul 2008, Uniunea Europeană a înregistrat un deficit comercial cu China de 171
miliarde de euro. De -a lungul perioadei 2008 – 2018 acest deficit a crescut, ajungând la 185 de
miliarde de euro în 2018.
În acest interval, nivelul exporturi lor Uniunii în China au fost cele mai ridicate în 2018 de
210 miliarde euro și cele mai scăzut în 2008 de 78 miliarde euro.
De cealaltă parte, nivelul importurilor Uniunii Europene din China au fost cele mai
ridicate în 2018 de 395 miliarde EUR și cele ma i scăzute în 2009 de 215 miliarde euro.
Autoturismele sunt principalul bun comercial exportat de UE în China, în timp ce aceasta
din urmă exportă în statele membre în principal echipamente de telecomunicații. La nivel
european, Germania este statul membru care exportă cel mai mult către China.
În ceea ce privește comerțul cu servicii și investițiile stră ine, U niunea Europeană a
înregistrat în 2017 un excedent comercial de 16 miliarde de euro cu China, pe fondul creșterii
exporturilor sale către gigantul din Asia și al scăderii importurilor de produse chineze.
Așadar, China este partenerul comercial de top al Uniunii Europene, 20% din importurile
statelor membre în anul 2018 provenind din această țară.

33
BIBLIOGRAFIE

1.Bari Ioan, Probleme globale contemporane , Editura Economică, București, 2003
2.Bărbulescu Gheorghe, Noua Europă. Identitate și model European , Editura Polirom,
Iași, 2015
3.Bibere Octav, Uniunea Europeană între real și virtual , Editura ALL POLITIC,
București, 2003
4.Capanu Ion, Indic atori macroeconomici , Editura Economică, București, 2001
5.Ciochina Iuliana, Marile puteri și forțe în economia mondială , Editura Independența
economică, București, 2000
6.Cioculescu Șerban, Introducere în teoria relațiilor internaționale , Editura Militară ,
București, 2007
7.Cosea Mircea, Economia integrării europene , Editura Universității Creștine Dimitrie
Cantemir, București, 2002
8.Dacian Dragoș, Uniunea Europeană , Editura Polirom, București, 2003
9.Dumitru Miron, Economia integrării europene , Editura AS E, București, 1998
10.Dumitrescu Stelian, Economia mondială , Editura Economică, București, 2002
11.Fuerea Augustin, Instituțiile Uniunii Europene , Editura Universul Juridic, București,
2002
12.Scăunaș Stelian, Uniunea Europeană , Editura Beck, București, 2008
13.Sută Nicolae, Comerț internațional și politici comerciale contemporane , Editura
Economică, București, 2003
14.Șincai Monica, Poziționarea UE în realitatea economică și geopolitică, Editura
Universității, București, 2015
15.Șincai Monica, Parteneriatul UE -China. Semnificația strategică, Infosfera, anul VIII,
numărul 1, pag. 3 -15
16.Voicu Marin, Uniunea Europeană înainte și după Tratatul de la Lisabona, Universul
Juridic, București, 2009
17.Vrânceanu Radu, România și Uniunea Europeană , Editu ra Polirom, București, 2003
18. https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/database
19. https://ec.europa.eu/eurostat/web/international -trade -in-goods/data/main -tables