SPECIALIZAREA: ECONOMIE GENERALĂ LUCRARE DE LICENȚĂ CRIZA FINANCIARĂ ACTUALĂ: REPERE ECONOMICE Coordonator științific: Conf. Univ. Dr. Gabriela Bodea… [308739]

[anonimizat] – NAPOCA

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Conf. Univ. Dr. Gabriela Bodea

Student: [anonimizat] – Napoca

2017

[anonimizat] – NAPOCA

SPECIALIZAREA: ECONOMIE GENERALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

CRIZA FINANCIARĂ ACTUALĂ:

REPERE ECONOMICE

Coordonator științific:

Conf. Univ. Dr. Gabriela Bodea

Student: [anonimizat] – Napoca

2017

CUPRINS

INTRODUCERE

Lucrarea presupune o prezentare a [anonimizat] (încă) [anonimizat], cât și în lumea internațională. [anonimizat] a avea o importanță majoră în zilele noastre.

[anonimizat],referitor la probleme cu care se confruntă azi lumea. [anonimizat] s-a [anonimizat], cât și cele sărace (dar mai cu seamă țările dezvoltate). Principalele ei efecte s-[anonimizat], [anonimizat].

În primul capitol încercăm să prezentăm: ce este criza și cum se propagă aceasta de la nivel de microscară la nivel de macroscară; asemănarea crizei din 2008 cu „Marea Depresiune” din 1930; [anonimizat], cât și efectele și măsurile care au fost luate pentru a se putea depăși acest colaps mondial.

În al doilea capitol dorim să prezentăm principalele cauze și efecte care au avut un impact negativ asupra celor mai afectate state din lume. [anonimizat], care după apariția crizei au avut relativ mult de câștigat. [anonimizat].

Al treilea capitol înfățișează care au fost efectele care s-[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] (Islanda), dar, comparativ, la cea mai neafectată țară (Suedia). În acest capitol am încercat să prezentăm cei mai importanți indicatori macroeconomici care evidențiază mersul economiilor după apariția crizei.

[anonimizat] o [anonimizat] – [anonimizat]. [anonimizat], deoarece după propagarea acesteia sunt afectate de le cele mai mici până la cele mai puternice state ale lumii.

MOTIVAȚIA

Tema aleasă este„Criza financiară actuală: Repere economice”, [anonimizat] s-au luat la nivel de țară sau la nivel internațional. [anonimizat] s-a părut un subiect ușor. Totuși, [anonimizat] a prezenta și a pătrunde mai adânc în această temă este un exercițiu care solicită efort susținut. De ce? Fiindcă economiacrizei este o problemă cu care omenirea se confruntă de multă vreme.

Am ales această temă datorită interesului meu de a pătrunde mai adânc în cercetările științifice de profil și de a încerca să explic cu mai multă precizie cauzele care au determinat apariția bruscă a crizei și gradul de amplificare a efectelor care s-au raspândit într-o anumită măsură (mai mică sau mai pronunțată), dar rapid, peste tot mapamondul.

Criza este o temă veche și totuși de actualitate, importanță pe care și-o va păsta probabil și în viitor. Și acesta, pentru că cea mai mare parte a populației, fiind interesată de propriul trai, de bunăstarea vieții proprii familiei sale, de oportunitățile avute la dispoziție și de lipsurile care vor putea să-imarchezeexistența ca urmare a crizei. Aceste dezechilibre economice pot avea efecte negative de cele mai multe ori asupra persoanei, dar uneori acestea pot avea și avantaje, care să contureze mai concret ființa umană.

După propagarea primelor efecte ale crizei, instituțiile specializate de la nivelul fiecărei țări au încercat să impună unele măsuri de austeritate pentru a salva economiile țărilor de a se prăbuși sau chiar de a intra în faliment. Acestea au fost susținute de alte instituții care le-au încurajat în privința unelor decizii sau le-au acordat unele ajutoare financiare.

Toate cele prezentate mai sus mi-au stârnit curiozitatea și interesul și m-au determinat să aleg această temă pentru lucrarea mea de licență, iar acest lucru presupune să mă documentez într-un mod cât mai serios cu privire la criza din 2008, să mă informez cu privire la direcția pe care a luat-o lumea internațională după debutul crizei și cu privire la principalele măsuri care au fost implementate pentru a se încerca să se elimine cât mai rapid efectele negative ale crizei. De asemenea, am încercat să înțeleg mecanismele pe care le-au folosit instituțiile financiare în stăpânirea efectelor crizei și să descriu evoluția principalilor indicatori macroeconomici, care au avut de suferit după debutul crizei.

LISTA FIGURILOR DIN LUCRARE

Figura 1: „Cercul vicios” al politicii monetare 17

Figura 2: Salariul minim în Letonia în perioada anilor 2000 – 2016 (€) 23

Figura 3: Deficitul bugetar al Irlandei în perioada 2000 – 2015 (% din PIB) 24

Figura 4: Evoluția PIB-ului real în Spania între 2000-2014 (trilioane $) 24

Figura 5: Rata șomajului în Grecia în perioada 2000 – 2013 (%) 25

Figura 6: Prețul petrolului per baril în perioada 2005 – 2015 ($) 26

Figura 7: Evoluția cererii globale de petrol și prognozele privind evoluția prețului petrolului 27

Figura 8: Estimarea creșterii medii anuale a cheltuielilor din sectorul construcțiilor în perioada 2008-2011 29

Figura 9: Indicele bursier S & P 500 (zilnic), în perioada 2007 – 2013 30

Figura 10: Evoluția cursului valutar EURO – grafic interactiv 31

Figura 11: Evoluția cursului valutar USD – grafic interactiv 31

Figura 12: Volumul pieței de software și servicii IT 32

Figura 13: Importurile și exporturile în perioada 2004 – 2014 (mld. £) 33

Figura 14: PIB – ul României în perioada 2005 – 2015 (mil. $) 36

Figura 15: Creșterea economică a României în perioada 2005 – 2015 (%) 36

Figura 16: Comerțul exterior al României în perioada 2005 – 2015 (mil. $) 37

Figura 17: Top 5 parteneri la export ai României în 2015 38

Figura 18: Șomajul în România în perioada 2005 – 2016 (mii de persoane) 38

Figura 19: Rata șomajului în România în perioada 2005 – 2016 (%) 38

Figura 20: Taxa pe valoare adăugată (TVA) în perioada 2005 – 2017, pe semestre (%) 39

Figura 21: Cursul de schimb în România în perioada 2006 – 2015 (euro – lei) 40

Figura 22: Cursul de schimb în România în perioada 2006 – 2015 (dolar – lei) 40

Figura 23: Cursul de schimb în România în perioada 2006 – 2015 (franc elvețian – lei) 41

Figura 24: Evoluția datoriei externe a României în perioada 2004 – 2014 (mld. €) 42

Figura 25: Evoluția datoriei publice în perioada 2004 – 2015 (% din PIB) 42

Figura 26: Deficitul bugetar al României în perioada 2005 – 2015 (% din PIB) 43

Figura 27: Rata medie anuală a inflației în România în perioada 2005 – 2016 (%) 43

Figura 28: Evoluția investițiilor străine în perioada 2006 – 2015 (mld. €) 44

Figura 29: Indicele imobiliar în perioada 2008 – 2017 (€/mp) 46

Figura 30: Evoluția construcțiilor în perioada 2005 – 2015 (%) 47

Figura 31: Evoluția pieței auto din România în perioada 2003 – 2016 (bucăți) 47

Figura 32: Datoria publică a Islandei în perioada 2005 – 2015 (% din PIB) 51

Figura 33: PIB-ul Islandei în perioada 2005 – 2015 (mld. $) 52

Figura 34: Rata șomajului în perioada 2005 – 2016 (% din populația activă) 52

Figura 35: Cursul de schimb în perioada 2005 – 2015 (euro – coroană islandeză) 53

Figura 36: Cursul de schimb în perioada 2005 – 2015 (dolar – coroană islandeză) 53

Figura 37: Cursul de schimb în perioada 2005 – 2015 (lira sterlină – coroană islandeză) 54

Figura 38: Inflația în perioada 2005 – 2014 (%) 55

Figura 39: Deficitul bugetar al Islandei în perioada 2007 – 2015 (% PIB) 55

Figura 40: Balanța de plății în perioada 2005 – 2015 (% PIB) 56

Figura 41: Principalele exporturile ale Islandei (%) 56

Figura 42: Principalele importuri ale Islandei (%) 57

Figura 43: Rata dobânzii în perioada 2005 – 2016 (%) 58

Figura 44: Creșterea economică a Islandei în perioada 2002 – 2016 (%) 59

Figura 45: Datoria publică a Suediei în perioada 2005 – 2015 (% din PIB) 60

Figura 46: PIB – ul Suediei în perioada 2005 – 2015 (mld. $) 61

Figura 47: PIB – ul/cap de locuitor al Suediei în perioada 2005 – 2015 ($) 61

Figura 48: Rata șomajului în perioada 2005 – 2016 (% din populația activă) 62

Figura 49: Cursul de schimb în perioada 2005 – 2015 (euro – coroană suedeză) 63

Figura 50: Cursul de schimb în perioada 2005 – 2015 (dolar – coroană suedeză) 64

Figura 51: Cursul de schimb în perioada 2005 – 2015 (liră sterlină – coroană suedeză) 64

Figura 52: Inflația în perioada 2005 – 2014 (%) 65

Figura 53: Rata dobânzii în perioada 2005 – 2016 (%) 65

Figura 54: Deficitul bugetar al Suediei în perioada 2005 – 2016 (% PIB) 66

Figura 55: Balanța de plății în perioada 2005 – 2015 (% PIB) 66

Figura 56: Principalele exporturile ale Suediei (%) 68

Figura 57: Principalele importuri ale Suediei (%) 69

Figura 58: Creșterea economică a Suediei în perioada 2005 – 2015 (%) 70

Capitolul 1.

CRIZA FINANCIARĂ ACTUALĂ, REPERE DE CONTINUITATE

PENTRU MAREA CRIZĂ DIN 1930

1.1. Ce este criza?

Criza presupune vaste încercări de definire în rândul economiștilor și analiștilor financiari. Ceea ce am remarcat comun în multe dintre aceste opinii este legat de faptul că ea prezintă o stare de dezechilibru, în sens larg, peste anumite limite, între diferitele componente relevante ale pieței. Problema cea mare este legată de (imp)previzibilitatea lor, unele putând fi anticipate cu ușurință, altele fiind greu de anticipat.

Bancherul Alexandre Lamfalussy (2008) spunea despre crizele financiare că sunt necesare, în sensul că ele „reprezintă o sancțiune indispensabilă pentru erorile de gestiune”, iar problema care se pune este nu elimimarea tuturor crizelor, ci a celor care „apasă greu asupra activității economice și reprezintă un pericol sistematic”. Este o privire cel puțin interesantă asupra unei asemenea realități dure.

Trăind în secolul XXI, pentru noi, cea mai importantă problematică a lumii pare a fi criza instalată în anul 2008, care afectează populația chiar și în ziua de azi. Atât informațiile furnizate de instituțiile financiare publice, cât și gândirea oamenilor obișnuiți, susțin că problema își are originea în comportamentul nepotrivit al agențiilor economici și imposibilitatea piețelor de a funcționa fără nici o problemă, folosind corespunzător toate resursele necesare. Astfel, constatăm că ceea ce a scris Arthur Schopenhauer, „o mare piedică potrivnică progresului omenirii vine din faptul că oamenii nu ascultă de cei care vorbesc înțelept, ci de aceia care strigă mai tare”, este un mare adevăr.

Analizând datele, ne permitem să observăm că această criză poate fi comparată – dintr-o anumită perspectivă – cu criza din 1930 („Marea Depresiune”). Aceste două crize se pot asemănă din unele puncte de vedere, dar în același timp sunt cu totul diferite, așa cum vom încerca să disociem ulterior.

Marea criză a început în Statele Unite într-o zi de marți (numită și „Marțea neagră”), 29 octombrie 1929, când s-a produs prăbușirea bursei de valori. Pe parcursul acelor ani de criză atât Statele Unite, cât și celelalte state ale lumii, s-au confruntat cu probleme de natură microeconomică, maroeconomică, politică, dar și guvernamentală. Dacă vorbim despre criza actuală, întâlnim și azi (evident, la un alt nivel, dar presupunând o aceeași percepție) o parte dintre aceste probleme, care și-au menținut esența, chiar dacă de atunci au trecut 78 de ani.

Criza din 1930 a afectat atât țările puternic indrustrializate, cât și cele mai puțin dezvoltate, ale căror economii erau dependente de exporturile de materii prime. De asemenea, a afectat orașele, care, la rândul lor, depindeau de industria grea (producători de unelte, construcția de mașinări, producătorii de armament, metalurgia și industria extractivă). Indicatorii macroeconomici care au avut o scădere cea mai rapidă au fost: profitul din afacere, comerțul mondial, veniturile personale, de asemenea și veniturile bugetare (așa cum vom arăta pe parcurs).

1.2.Criza economică din 1930

Americanii, puternici și aparent invincibili

După Primul Război Mondial, atât state puternice, de exemplu Germania și Marea Britanie, cât și state mai puțin puternice, care pe parcursul războiului au simțit pierderi importante atât financiare cât și omenești (rămânând cu multe datorii), au început să se împrumute de la americani. După încheierea Primul Război Mondial, aceste țări și-au reconstruit economiile, redevenind state puternice, stabile, pe care – aparent – puțini factori puteau să le atingă. Bursa de pe Wall Street a devenit simbolul unei economii înfloritoare, deoarece atât cetățenii de rând, alături de investitori și oameni de afaceri, cumpărau masiv acțiuni la bursă. Astfel, acțiunile erau la mare căutare, încât prețul loc creștea de la un minut la altul, până la un punct în care totul a luat, brusc, o altă întorsătură.

Patima consumului

Anii 1920 – 1929 au însemnat o perioadă de creștere economică marcată de un stil de viață opulent și cheltuitor. Președinții Warren Gamaliel Harding și Calvin Coolidge au fost preocupații de ceea ce s-a numit Americă pentru americani „Am o asemenea încredere în America noastră – declara republicanul W. G. Harding – încât devine inutilă orice reuniune a puterilor străine care să ne spună nouă ce anume trebuie să facem. Numiți aceasta, dacă vreți egoism naționalist, dar eu cred că este o atitudine izvorâtă din patriotism. Ocrotiți în primul rând America! Gândiți-vă în primul rând la America! Preamăriți în primul rând America!”. Astfel pe baza acestei mentalități și politică se scriu și se implementează măsurile protecționiste din 1922, legile restrictive asupra migrației din 1924, legislația economică stimulativă, preocupările de creștere a puterii de cumpărare și consumul populației.

Economia Americii a început să avanseze, prin creșterea numărului de locuri de muncă, creșterea producției, a rețelelor de distribuție și a salariilor. Astfel, în scurt timp, cu o viteză nemaiîntâlnită până atunci în istoria economiei, piața a fost invadată de cantității impresionante de mărfuri tentante și în cantității nebănuite. Noua politică economică era coordonată de secretarul de stat pentru comerț, care mai apoi a devenit președinte (Herber Clarck Hoover). Din acest motiv ni se pare demonstrată afirmația regăsită în paginile cunoscutului ziar Wall Street Journal („Niciodată până acum, fie aici sau oriunde în altă parte, un guvern nu s-a preocupat cu atâta râvnă să impulsioneze afacerile”).

Mărfurile au început să fie vândute la prețuri accesibile și promoționale, cu reduceri și bonificații în funcție de sezon, prin expedieri acasă (indiferent de distanță și locație), cumpărături pe baza creditelor de consum și plata în rate la achiziționarea produselor. Așadar, creditele de consum au început să se multiplice foarte alarmant, devenind o sursă ușoară de procurat, indiferent de clasa socială a solicitantului. Prin urmare economia s-a ridicat prin elemente precum:

Achiziționarea de automobile, care a reprezentat cel mai bine vândut produs în anii aceea;

Suprafețele urbane se extind și se modifică, prin înălțarea de „zgârie-nori”, simbol al

puterii și prosperității;

Radioul și filmul cunosc un boom în lumea americană. Filmul și cinematografia având o rapidă expansiune, ajută la omogenizarea socială și lingvistică a comunităților de imigranții, la uniformizarea vestimentară, la o înclinație constantă spre producția și consumul de masă;

Dezvoltarea și diversificarea mijloacelor de comunicare;

Strategia financiară s-a bazat cel mai mult pe reclamă și publicitate comercială.

În opinia noastră, observăm că toată această dezvoltare, consumare, urbanizare, industrializare atât la nivel național, cât și la nivel mondial a dus la o dorința pătimașă atât din partea populației obișnuite, cât și din partea celor de la putere ca omenirea să se dezvolte într-o manieră mai accelerată, chiar dacă se expuneau singuri la probleme care au apărut mai târziu.

Marțea neagră, 29 octombrie 1929

Momentul de cumpănă pentru economia Americii a fost luna septembrie 1929, cândprețulacțiunilor a început să scadă, iar investitorii s-au speriat, încercând să scape de titlurile financiare deținute. Lumea a început să vândă cât mai multe acțiuni și cât mai repede, astfel, ducând la prăbușirea bursei, zi nefastă în istoria economiei (29 octombrie). Astfel, nu numai că a urmat o criză de proporții mari, dar s-a produs „Marea Depresiune”, despre care economiștii afirmă că a fost momentul prăbușirii economiei mondiale.

În cele din urmă, oamenii nu mai puteau să își achite creditele la bancă, care le-au procurat pentru a putea consuma mai mult și pentru a putea trăi pe picior mare, în perioada de boom economic, mici investitori au început să reducă salariile, bugetul, consumul, dar au dat faliment atât firmele mici, cât și fabricile de mari dimensiuni. Băncile râmâneau foarte repede fără fonduri, datorită clienților care nu mai puteau să își achite creditele, iar deponenții își retrăgeau banii de teama falimentului băncii. Era o situație disperată, rata șomajului a ajuns la 25%, prețurile și veniturile au scăzut cu 20 – 50%, în primele 10 luni ale anului 1930, 744 de băncii au dat faliment, circa 9.000 de bănci au dispărut definitiv de pe piață, iar investitorii au pierdut 140 de miliarde de dolari. Cea mai mare problemă a cetățenilor era lipsa locurilor de muncă, rata șomajului crescând în ultima perioadă foarte tare, ca urmare a închiderii multor fabrici și înterprinderi.

Persoanele care în perioada boom-ului economic trăiau în lux, în perioada de după 1930abia mai puteau să își întrețină casele, mulți rămânând pe stradă cu familiile, din cauza datoriilor prea mari pe care le-au acumulat. Acum luxul și viața exuberantă, pe care americanii au avut-o după Primul Război Mondial, începea să fie înlocuită cu sărăcia și disperarea de a putea trăi de pe o zi pe alta.

Oamenii au avut de suferit cel mai tare, deoarece în perioada de după Primul Război Mondial, statul a încurajat oamenii să consume tot mai mult (consumerism excesiv), așa încât americanii se considerau superiori altor popoare. Ca urmare, în opinia noastră, cea mai puternică lovitură pentru populație a fost din partea statului, care în perioada de criza nu a impus nici o soluție pentru ieșirea din impas. Asftel, în aceea perioadă oamenii au recurs la gesturi extreme, pentru că nu mai puteau supraviețui.

Lipsa soluției salvatoare

Cetățenii au suferit pierderi uriașe în perioada de „Mare Depresiune” (multe generate de politica defectuoasă a statului american), iar singura instituție care putea salva țara de la catastrofă era Banca Centrală. Dacă eaar fi intervenit atunci când micile instituții financiare au început să aibe probleme și le-ar fi susținut atât moral, cât și financiar, America ar fi putut – probabil – să iasă mai ușor din criză. Dar perioada pe care a traversat-o atunci America a fost probabil o lecție, iar o astfel de eroare nu s-ar mai întâmpla în zilele noastre.

1.3.Începuturile crizei din 2008

S.U.A.

Principalul factor care a condus la apariția crizei globale a fost dereglementarea piețelor financiare din Statele Unite. Acest haos s-a îndreptat spre două direcții: pe de o parte, prin relaxarea condițiilor privind creditarea, iar pe de altă parte prin deregularizarea pieței instrumentelor financiare, cu precădere a instrumentelor financiare derivate.

Condițiile prin care se acordau credite ipotecare au cunoscut o flexibilitate, în perioada guvernării Președintelui George W. Bush. S-a dorit o creștere a economiei pe baza creșterii consumului, iar această creștere a fost cel mai puternic impulsionată în cadrul sectorului imobiliar. Astfel, s-a ajuns ca orice american care își dorea să își achiziționeze o casă putea lua un credit, chiar dacă nu avea cu ce să garanteze. Această exuberanță a împrumuturilor și cumpărarea excesivă a imobilelor a condus într-un timp foarte scurt la creșterea artificială a prețurilor lor. Dorința acerbă a băncilor de a acorda cât mai multe credite, chiar dacă acestea rămâneau descoperite fără lichidități, a dus la atragerea în joc a speculanților, care cu un credit obținut cu ușurință cumpărau un imobil doar pentru a-l revinde ulterior la un preț mai mare, păstrând profitul obținut.

În anul 2006,Federal Reserve, a început să crească ratele dobânzilor, fapt care a condus automat la creșterea dobânzilor practicate de instituțiile de credit. Mulți americani au fost puși dintr-o dată în situația de a nu-și mai putea achita ratele la bancă, unii începând să își vândă imobilele, dar prețul lor a scăzut drastic în ultima perioadă, astfel ei neputându-și acoperi creditul luat în perioada anterioară. Dintr-o dată s-a accelerat vânzarea, speculatori speriându-se de perioada în care se află, astfel accelerând descendent prețul imobilelor.

Băncile intră într-o ciză de lichiditate. Ele nu se mai împrumută unele pe altele, din cauza necunoașterii mărimii și mai ales a valorii reale a titlurilor pe care le dețin. Deci într-o perioadă foarte scurtă, băncile au început să dețină imobile cu valori foarte scăzute, deoarece oamenii în imposibilitatea de aș achita datoriile la bancă renunțau la bunurile achiziționate ulterior.

Criza sistemului bancar se revarsă apoi în criza economiei reale. Datorită creșterii dobânzilor, firmele nu își mai pot achita datoriile, restrâng bugetul tot mai mult, se fac concedieri în masă, acest lucru ducând la creșterea ratei șomajului, chiar unele firme ajugând să dea faliment din cauza insuficienței banilor. Se reduce consumul, ceea ce duce la o scădere a prețurilor, firmele rămânând cu tot mai multă marfă în stoc, acestea începând să scadă nivelul producției. Criza efectivă a început în data de 15 septembrie 2008 când președintele american, atunci George W. Bush, a decis să nu salveze banca Lehman Brothers de la faliment.

„Septembrie și octombrie 2008 au fost lunile cele mai dificile din istoria omenirii din punct de vedere financiar, chiar mai dificile decât Marea Depresiune”, a spus Bernanke, fostul șef al Rezervei Federale americane, care a afrmat că dimensiunea dezastrului nu putea fi estimat de nimeni și că de acum în colo vom fi urmăriți de această criză mult timp, până când lumea se va redresa atât financiar, cât și moral.

Astfel, putem observa că din nou criza a pornit din America, ca în 1930. Cu toate că aceștia susțin că au învățat ceva din trecut, dar după instaurarea crizei din 2008, putem afirma că aceștia chiar dacă au învățat ceva din „Marea Depresiune” au uitat și s-au reîntors la vechile obiceuri și și-au dorit din nou mai mult și mai repede să obțină.

Scurtă retrospectivă a crizei economice

Luând în ordine cronologică cele mai importante fenomene care au condus la instaurarea crizei economice mondiale sunt:

1 februarie 2007 – A fost adoptată legea creșterii salariului minim, care a blocat investițiile și implicit creditarea. De asemenea, a redus drastic eficiența companiilor americane aflate în competiție cu economiile emergente, în special China;

17 februarie 2007 — banca britanică Northern Rock este naționalizată;

16 martie 2007 — banca JPMorgan Chase & Co a cumpărat banca de investiții Bear Stearns la un preț foarte scăzut, cu ajutorul băncii centrale americane (Federal Reserve);

7 septembrie 2008 — cele mai mari bănci de credite ipotecare din Statele Unite — Freddie Mac și Fannie Mae — sunt puse sub supraveghere federală;

15 septembrie 2008 — compania Merrill Lynch (a treia bancă mondială de investiții) este preluată de Bank of America, iar Lehman Brothers (a patra bancă de investiții din lume) falimentează;

16 septembrie 2008 — banca centrală americană Federal Reserve și guvernul american au naționalizat cel mai mare grup de asigurări din lume, American International Group (AIG), amenințat de faliment, și i-au acordat un ajutor de 85 miliarde dolari;

statele europene și cele asiatice anunță, pe rând, intrarea în recesiune;

1 decembrie 2008 — SUA anunță că erau de un an în recesiune.

În opinia noastră, consecințele și efectele sunt destul de delicate atât pentru Statele Unite, cât pentru Europa și Asia. Problemele cu care se confruntă marile firme, în încercarea de a râmane intacte în fața marii crizei din 2008, care încă și astăzi are o putere nimicitoare în fața destinului mapamondului.

1.4.Cauzele crizei financiare actuale

Încă din iunie 2007, când banca de investiții americană, Bear Stearns, declară faliment, în urma pierderi capitalului și lichidității băncii. Era debutul crizei „subprime”, care a fost „bulgărele de zăpadă” ce a declanșat actuala criză economică financiară globală.

Vom prezenta mai jos cauzele principale care au dus la instaurarea crizei pe tot globul pământesc:

Dereglementarea și eliminarea restricțiilor din legea Glass – Steagll;

Dereglementarea financiară a fost una dintre măsurile centrale ale „reaganeconomisc”-ului. Prin aceasta se dorea să se atingă două obiective principale: reducerea costurilor de tranzacționare și facilitarea accesului micilor operatori pe piață. Unii specialiști au apreciat că cele două măsuri au fost implementate cu rapiditate, producându-se astfel un haos în lumea financiară;

Băncile de investiții rezistând unei concurențe tot mai acerbe pe piață, acestea s-au implicat în operațiuni tot mai complexe și mai riscante (emisiunea și distribuirea de titluri derivate complexe).

Dezordinea din activitatea bancară a condus și la unele efecte neașteptate, cu impact negative asupra economiei:

Unele instituții financiare nu mai puteau fi controlate cu prudență, așa cum a afirmat și Ben Bernanke „ … trebuie un cadru mai solid pentru supraveghera băncilor de investiții și a altor mari negociatori de titluri …”;

Fenomenul de supraîndatorare nu a mai putut fi estimat corect, datorită opacității relațiilor;

Etica în afaceri a fost deseori ignorată, deoarece băncile acordau credite prea mari și riscante, fără o analiză amănunțită a dosarului persoanelor în cauză.

Existența unui volum mare de fonduri diponibile în economia mondială

Dezechilibrele mondiale ale balanțelor de plăți alimentează transferurile uriașe dintre țări, făcând posibilă menținerea timp îndelungat a tendinței de consum excesiv în SUA.

Deși țările asiatice, care după criza din 1977, au încercat să mențină un nivel ridicat al economisirii interne și să aibă mereu un excedent al balanței de cont curent, totuși au investit și în afara țări, riscându-și astfel propriile economii naționale. Resticțiile practicate de SUA pentru investițiile directe chineze au condus la plasarea fondurilor provenite din China în titluri financiare ale diferitelor instituții finaciare. După B. Eichengeen (2008), circa 1/5 din rezervele valuatare ale Chinei (estimate între 1000 mld. dolari și 1900 mld. dolari) au fost plasate în cele două instituții create de guvernul american pentru garantarea creditelor ipotecare, Fannie Mae și Freddie Mac. De asemenea și cea mai mare parte din rezervele valutare ale Japoniei (circa 1000 mld. dolari) a fost investită în SUA.

Politicile economice neadecvate

În anul 2001 s-a recurs la o reducere a ratei dobânzii, ca urmare a unei supralichidității în economie, fapt care a condus la încurajarea creditului imobiliar și inflația prețurilor.

Necesitatea unor modificări în sistemul de stimulente și în regulile de supraveghere a piețelor, modificări care nu s-au făcut pe parcursul timpului.

Alocarea deficitară a resurselor, din cauza politicii monetare expansive și a garanțiilor explicite de bail – out, au condus la un sistem prost organizat, fiind considerat o adevărată „otravă” pentru economie. Edward A. Mueller afirmă că „furtuna financiară este un simptom al dezechilibrelor structural din economia reală”.

Schimbarea „modelului de afaceri” al băncilor, care a devenit un model mixt, îmbinând elementele de cultură tradițională de credit cu o „cultură financiară”, specific multă vreme doar băncilor de investiții, este datorată în special politicilor economice. Astfel, băncile s-au concentrate în mare parte doar în maximizarea veniturilor și în creșterea rapidă a prețurilor acțiunilor. Totuși, considerăm că unele măsuri fiscale au condus la accentuarea creditelor ipotecare și a financiarizării acestora din urmă.

Gestiunea corporativă specifică băncilor de investiții

Anumiți autori au remarcat că băncile cu un portofoliu mai diversificat (adică care nu vor în mare măsură să transforme creditele ipotecare în titluri financiare, precum băncile de investiții) au fost mai puțin afectate de criză. Anumite particularități ale gestiunii corporative specifice băncilor de investiții le-au expus unor riscuri „nemăsurabile” (Blundell – Wignall et alia, 2008).Factori complecși, care conduc la un control dificil al riscului:

Mărimea salariului este un element care stimulează afacerile în domeniul bancar;

Cultura organizațională specifică fiecărei instituții de credit.

Modelul de creștere economică bazat pe consum

Creditele de consum, și mai ales cele imobiliare au fost cele care au condus la o creștere economică în SUA. Astfel, pentru a diminua discrepanța între veniturile scăzute ale unor persoane și menținerea ridicată a consumului, administrația americană a stimulat creșterea creditelor imobiliare și de consum.

Complexitatea piețelor financiare și a noilor inovații generate de explozia creditului imobiliar a condus la o evaluare eronată a prețurilor titlurilor

De la „Marea Depresiune” încoace prețurilor imobilelor au început să aibe o tendință de creștere, și din acest motiv creditele imobiliarea au fost acordate cu o mai mare ușurință. Astfel, complexitatea produselor face uneori dificilă evaluarea corectă a riscurilor și a prețurilor. În 2008, cu ocazia unui interviu, J. Bhagwati, spune că: „Inovația (financiară – n.m.) a mers înaintea înțelegerii jucătorilor și a reglementatorilor” („The innovation had gone beyond the comprehension of the players and regulators.”).

Propagarea rapidă a crizei se datorează mecanismelor de mobilizare de resurse financiare suplimentare de către operatorii financiari

Profesorul american P. Krugman (2008), laureatul premiului Nobel pentru economie în 2008, explică fenomenul crizei care s-a răspândit cu repeziciune pe plan global ca fiind „multiplicatorul financiar internațional”. Acest fenomen este explicat prin două implicații importante:

Problema centrală a băncilor este lipsa de capital și nu a lichidităților;

Există multe metode de salvare de la faliment, dar niciuna general valabilă, ci toate dependente de criterii spațial-temporale, mai ales economice, sociale și politice.

1.5.Efecte ale crizei financiare actuale

Crizele care au avut loc în ultimele două decenii au fost resimțite din plin în sectorul liberalizării circulației capitalului. Astfel, încercăm să creonăm efectele, atât negative, cât și pozitive, care au avut o influență asupra crizei actuale instaurată în 2008.

Efecte negative ale crizei

Principala cauză de la care a pornit atât criza din 1930, cât și cea actuală este datorată schimbărilor care au stat la baza activităților bursiere. Astfel, aceste efecte sunt datorate diferențelor de informare la nivel bursier, asimetria din punct de vedere al vulnerabilității economice, al rezistenței la presiunile interne și externe. Atâta timp cât țările nu sunt pregătite cu sisteme de informații bine dezvoltate, aceste nu pot face față mișcărilor ample și volatile ale economiei.

Datorită lipsei de lichiditate, băncile sunt nevoite să aplice dobânzi suficient de înalte pentru a echilibra atât veniturile sale, cât și economia externă a țării.

Una dintre cele mai grave urmări ale crizei este apariția „cercului vicios” al politicii monetare:

Figura 1: „Cercul vicios” al politicii monetare

Sursă: Mugur Isărescu, Stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară, Disertația cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universității din Pitești, 08.12.2006, p.14, apud Silviu Cerna, Liliana Donath, Victoria Șeulean ș.a., Stabilitatea financiară, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2008, p.58.

În figura anterioară, reflectăm fapul că în perioada crizei, apar și probleme de dezechilibre și stări conflictuale, datorate vulnerabilității sistemului financiar. O serie de economiști vin în sprijinul acestei idei și susțin că legătura sugestivă între gradul de liberalizare a mișcării de capital și evoluția cursului monedei naționale, este un indicator al instabilității financiare.

O altă urmare importantă reflectată de explozia crizei este dată deefectele de propagare exogene, de lovitură asupra pieței financiar internaționale – și anume: șocurile survenite asupra prețului țițeiului, instabilitatea politică, războaiele declanșate în întreaga lume, atacurile teroriste, calamitățile naturale etc.

În corelație cu cele de mai sus, putem menționa și efectele endogene ale crizei, legate de riscul de propagare intern („blocaje în lanț”), acestea fiind: falimentele firmelor, dezordine în ritmul de creștere a economiei (scumpirea creditelor, evoluția fluctuantă a cursului valutar, scumpirea importurilor, scumpirea bunurilor de consum, industria IT, scăderea exporturilor, scăderea consumului etc.), vulnerabilitatea economică națională și panică la nivelul cetățenilor, pierderea încrederi în economie.

O consecință gravă este adâncirea dependenței statelor sărace/mai puțin dezvoltate, de cele puternice/dominante. Amintim astfel, că guvernul american a încercat în 1998 de a ridica Coreea de Sud la imaginea „învingătorului american bogat”: „Deși multe dintre reformele structurale pe care F.M.I. – ul le-a inclus în programul pentru Coreea de la începutul lunii decembrie [1998] ar fi îmbunătățit, probabil, performanța pe termen lung a economiei coreene, ele nu erau necesare pentru ca Coreea să obțină acces pe piețele de capital”.

F.M.I. – ul și alte instituții internaționale au recurs la impunerea unor examinări mai amănunțite a economiilor țărilor care solicită împrumut de capital. Unele crize au avut loc datorită lipsei de informare între statele cu probleme și instituțiile specializate.

Efectul de „dumping social” este o altă urmare negativă după instaurarea crizei. La nivel macroeconomic, această urmare se manifestă în urma mutării fabricilor sau a liniei de producție într-o altă țară, unde mâna de lucru este mai ieftină, decât în țara de origine.

Efecte pozitive ale crizei

Efectul de „globalizare” nu reprezintă doar aspecte precum extinderea sau răspândirea teritorială, ci și unele privind interdependența necesar – pozitivă dintre țării. Astfel, toate piețele sunt asociate, atât la nivel particular, la nivel financiar, cât și informațiile bursiere pot fi accesate oriunde și oricând în lume.

Printre avantajele pe care le oferă globalizarea, distingem un aspect important, și anume creșterea potențialului competițional al firmelor, care reușesc să supraviețuiască în situații de criză. Aici ne referim la următoarele aspect:

Utilizarea rațională a resurselor material, financiare și umane;

Extinderea pieței – oferim ca exemplu China, unde, după debutul crizei, exporturile au început să aibă o creștere accelerată. Acest lucru se datorează și portofoliului diversificat pe care îl deține China (producând aproape orice);

Realizarea unei producții la un preț mai scăzut și de o calitate superioară.

În opinia noastră, observăm că efectele negative care au avut o influență aparte asupra omenirii, sunt într-un număr mai mare decât cele pozitive, așa cum era de așteptat. Chiar dacă criza este o perioadă de recesiune atât la nivel național, cât și la nivel global, amintim că efectele pozitive au fost destul de folositoare pentru omenire, care au început să aibă o mai mare grijă atunci când au consumat și au știut să prețuiască un lucru mai mult.

1.6.Măsuri de contracarare a crizei

După instaurarea crizei au apărut problemele, care au dat economia țărilor peste cap. În altă ordine de idee au început ca băncile să dea faliment, consumul să scadă, numărul șomerilor să crească de la o zi la alta, o multitudine de fabrici/firme să își închidă o parte din spațiile de lucru, chiar să ajungă la faliment, importanți indicatori macroeconomici au avut de suferit, cum ar fi scăderea producției, scăderea importurilor și exporturilor etc.

Așadar în aceste condiții drastice, guvernele țărilor atât afectate sau încă neafectate au luat măsuri pentru încercarea de a face față cu ușurință problemelor crizei. Astfel, guvernul Statelor Unite împreună cu Federal Reserve au luat decizia să deblocheze sistemul financiar, prin substuirea lor în investitori, împrumutători și asiguratori finali.

Criza economică care a făcut ravagi în Statele Unite ale Americii s-a declanșat și în Europa. Noile măsuri care au fost luate în vizorul celor de la nivelul Uniunii Europene au vizat în ajutorarea statelor, care au fost învinse de efectele nimicitoare ale crizei, bazându-se pe mai multe obiective:

Reducerea ratelor dobânzilor;

Acordarea temporară de noi ajutoare de stat;

Stimulente pentru IMM-uri;

Scăderea ratei șomajului;

Încercarea de introducere de lichidității pe piața monetară și bancară;

Rederesarea băncilor.

Reprezentanții Uniunii Europene și-au luat angajamentul că vor face tot posibilul să ajute statele pentru a-și redresa economiile, piețele financiare și piețele de capital. Tot în același timp, aceștia s-au angajat să garanteze creditele interbancare, adică credite noi luate pe o perioadă maximă de 5 ani.

Noi considerăm, că toate aceste măsuri care au fost luate, au venit ca să ajute țările atât cele din Europa, cât și cele din America, Africa și Asia, dar și să împiedice ca aceste să se cufunde mai puternic în datorii și să se instaleze pe piața financiară un haos care ar avea efecte și mai negative asupra economiilor lumii.

În data de 15 octombrie 2008, Consiliul European s-a reunit la Bruxelles pentru a semna o serie de acțiuni care ajută la încercarea de a ieși din criză, după cum ar fi:

Membri săi sprijină acțiunile pentru a restabili buna funcționare a sistemului financiar, asigură finanțarea normală a economiei, redresarea și creșterea ocupării forței de muncă;

Susțin măsurile adoptate de Banca Centrală Europeană, și întărește relațiile interbancare între Banca Centrală Europeană și băncile naționale;

Acceptă măsurile luate de fiecare țară membră în parte, dar acestea trebuie să respecte principiile existenteși să țină seama de eventualele neplăceri asupra celorlalte state membre;

Se angajează în a adopta orice măsură necesară pentru a menține stabilitatea sistemului financiar, pentru susținerea instituțiilor financiare importante, pentru evitarea falimentelor și pentru păstrarea protecției economiei;

Încearcă să mențină în limite normale volatilitatea prețului petrolului.

Consiliul European a pus în aplicare câteva măsuri importante pentru contracararea crizei, acestea bazându-se pe următoarele linii directoare:

Măsurile de ajutorare trebuie să fie impuse cât mai repede și să se axeze pe sectoarele cele mai afectate;

Aceste măsuri pot spori creșterea cheltuielilor publice și reducerea numărului de angajați la stat;

Reformele prevăzute în cadrul Strategiei de la Lisabona se concentrează pe finanțarea cu preponderență a investițiilor infrastructurii, pe îmbunătățirea competitivității întreprinderilor și pe un sprijin mai important acordat IMM – urilor.

În opinia noastră, după cum am prezentat anterior, criza din zilele noastre, care încă și astăzi are multă putere asupra economiilor lumii, este asemănătoare cu „Marea Depresiune” din 1930, dar în același timp atât de diferită. Se pare că oamenii, chiar dacă au trecut prin criza din 1930, nu au învățataproape nimic și din nouau fost surprinșide greutățile crizei actuale. Așa

cum a spus cândvaPaul Krugman, la debutul crizei contemporane, putem reafirma și acum, după câțiva ani de colaps profund, că: „Ne-am vârât singuri într-o încărcătură colosală, dând peste cap pârghiile de control ale unei mașinării delicate, căreia nu-i înțelegem modul de funcționare”.

Capitolul 2.

CRIZA FINANCIARĂ: REPERE ECONOMICE PE PLAN MONDIAL

Mulți dintre specialiști și analiști consideră că această criză financiarădebutată în 2008, este un nou fenomen, nemaiîntâlnindu-se – ca structură, abordare și caracteristici – în economia mondială de până acum. Astfel, noi considerăm, cum am prezentat și în capitolul anterior, că criza secolului XXI este asemănătoare cu criza din 1930 și totuși semnificativ diferită, așa cum am încercat să creionăm în capitolul precedent.

În capitolul de față dorim să prezentăm cum s-a manifestat criza pe plan mondial, să analizăm care domenii de activitate au fost afectate sau care au avut o evoluție prosperă pe seama crizei, și nu în ultimul rând să prezentăm cum este văzută criza de către cea de-a patra putere în stat:presa.

2.1. Statele cele mai afectate de criză

Criza finciară actuală își are rădăcinile încă din 2001, principala cauză fiind chiar frenezia internetului, iar a doua cauză fiind atentatul teroristdin 11 Septembrie. Astfel, în dorința acerbă de a redresa cât mai rapid economia Americii, s-au implementat o mulțime de politici, care ajutau oamenii să își facă mai repede o firmă, să își i-a cu ușurință o locuință și alte asemenea facilități. Toate aceste politici/practici au ajutat la redresarea economiei, dar în același timp s-au expus unui pericol, pe care oamenii au crezut că pot să îl stăpânească, dar au greșit și inevitabilul s-a întâmplat.

Crizele au afectat diverse economii, de la cele pe plan mondial, la cele pe plan național, acestea neputându-se apăra în fața acțiunilor lor nimicitoare. Crizele nu au același efect asupra tuturor economiilor, asupra tuturor sectoarelor de piață, domeniilor de activitate, claselor social, grupelor de vârstă etc. Criză financiară se reflectă în deficitele bugetare, creșterea numărului de înterprinderi și băncii care dau faliment, în creșterea accelerată a șomajului, scăderea locurilor de muncă, lipsa încrederii investitorilor asupra mediului economicetc.

Această recentă criză din 2008 s-a extins destul de repede pe plan global, așa cum era de așteptat. Motivele care stau la baza acestei expansiunisunt– așa cum am constatat noi din studiul literaturii de specialitate – mecanismele complexe care guvernează finanțele internaționale. Chiar dacă această criză a plecat din America, ea s-a extins într-un mod foarte accelerat și în Europa, unde problemele instituțiilor financiare au apărut și chiar le-au condus spre faliment. De exemplu, Islanda, un stat independent din punct de vedere financiar, a decăzut dramatic în timpul crizei, solicitând ajutor țărilor vecine pentru a se putea redresa.

În aceste condiții și puși în fața faptului împlinit, atât țările mici, cât și cele puternic industrializate au recurs la programe pentru ajutorarea propriilor economii. În primul rând amintim America, care au avut la momentul respectiv cea mai puternică monedă de pe piață, care le conferea ajutor în deblocarea sistemului financiar. Guvernul American împreună cu Federal Reserve au încercat să sprijine mai multe tipuri de programe pentru ajutorarea firmelor în faliment, pentru a încerca să dea din nou încredere investitorilor; în consecință, amprenetele care au fost lăsate de criză au fost eliminate. Bineînțeles că această criză a făcut ravagii nu numai în Statele Unite ci și în Europa, multe dintre acestea fiind puse în fața măsurilor drastice pentru a-și salva propriile bănci de la faliment.

Astfel, statul european, Letonia, fiind printre statele cel mai afectat de criză, care, pe fondulspoririisemnificative a salariilor minime, a riscat o creștere accelerată a șomajului. Ajunsă în pragul disperării, nemaiavând rezerve financiare, Letonia a împrumutat de la FMI o sumă care echivala cu 37% din PIB – ul țării. Pentru a se redresa și a ajunge din nou pe linia de plutire s-au instaurant unele măsuri care au ajutat în eliminarea efectelor crizei: guvernul a concediat 30% din funcționarii civilii, a desființat jumătate din agențiile guvernamentale și au menținut salariile minime.Ulterior, la sfârșitul anului 2012, Letonia a înapoiat toată suma împrumutată de la FMI.

Figura 2: Salariul minimînLetonia în perioada anilor 2000 – 2016(€)

Sursă: Eurostat,accesat la data de 15.03.2017, ora 14:50.

După cum observăm se vede o creștere a salariului minim în 2007 fiind de 172,34 E, iar în 2010 a crescut la 281,93 E, o creștere de 63,59 de ori, o creștere destul de pronunțată pe parcursul a 3 ani. După care a urmat o menținerea a acestuia la același nivel timp de aproape 3 ani, în perioada de 2011 – 2013, din nou acesta având o creștere accelerată până în 2016, când a atins valoarea de 380 E, chiar dublu și față de anul 2007.

Un alt exemplu care ne atrage atențiaeste Irlanda, unde după instaurarea crizei, a crescut salariul minim, consecința fiind creșterea galopantă a șomajului. Irlanda este o țară care are cel mai ridicat deficit bugetar din Europa, acest lucru accelerând intrarea ei în recesiune după apariția crizei. Cu ajutorul Uniunii Europene, a Băncii Centrale Europeană și a Fondului Monetar Internațional, aceasta la sfârșitul anului 2010, și-a îndeplinit obiectivul și a fost prima țară din zona euro care își revine aproape complet după criza din 2008.

Figura 3: Deficitul bugetar al Irlandei în perioada 2000 – 2015 (% din PIB)

Sursă: Eurostat, accesat la data de 15.03.2017, ora 15:30.

Așa cum ilustrează și graficul anterior, deficitul bugetar al Irlandei este unul destul de problematic în ultimele cca două decenii, mai ales după debutul crizei – când, în 2010, atinge maximul de -32,10% din PIB, acest lucru întâmplându-se datorită încercării statului de a înapoia datoria la FMI. Observăm că după anul critic, 2010, Irlanda încearcă să își redreseze economia.

Spania este un alt stat, care după apariția crizei a avut mari probleme cu șomajul care a crescut galopant, pe seama majorării salariului minim. Criza imobiliară s-a transformat în datorii imense, noile credite luate de la FMI au o dobândă foarte costisitoare și scăderea accelerată a locurilor de muncă. Astfel, guvernul a trebuit să ia mai multe măsuri de austeritate pentru a se redresa și pentru a reduce deficitul bugetar.

Figura 4: Evoluția PIB-ului real în Spania între 2000-2014 (trilioane $)

Sursă: Eurostat,accesat la data de 14.03.2017, ora 19:25.

Cum observăm pe graficul de mai sus în 2000 PIB – ul real al Spaniei a avut o valoare de 595,4 mld. $, după care se observă o creștere accelerată a acestuia până în 2008 când atinge valoarea 1,635 T $, crescând de aproape 3 ori, fiind un lucru favorabil atât pentru economia țării, cât și pentru ceea a Europei. Astfel, după instalarea crizei la sfârșitul anului 2008, se constată o scădere destul de importană care se menține până și în ziua de azi, datorită modificărilor aduse în economia spaniolă atât la nivel guvernamental, cât și în sectorul privat și bancar.

Amintim încă o țară puternic afectată de criză, aceasta fiind Grecia, a cărei rată a șomajului a crescut exagerat de mult în ultima perioadă. Aceasta a fost lovită grav de efectele crizei, care au lăsat în urmă datorii imense, pe care statul grec nu poate să le plătească. Investitorii nu mai vedeau în Grecia nici o speranță, deoarece erau convinși că aceasta nu o să mai poată sa se redreseze și să ajungă din nou pe linia de pornire. Chiar dacă aceste împrumuturi au tras după ele o mulțime de obligații de îndeplinit, colapsul și datoria care era de 135% din PIB – ul țării tot se accentua. Într-un final acest lucru a dus la ieșirea Greciei din zona euro, dar care aceasta tot fără bani a rămas.

Figura 5: Rata șomajului în Grecia în perioada 2000 – 2013(%)

Sursă: Banca Mondială, accesat la data de 14.03.2017, ora 19:40.

Deci, pe lângă statele prezentate mai sus care au fost afectate destul de puternic de criza financiară din 2008, mai sunt o mulțime de state care au întâmpinat probleme după instaurarea crizei. J. A. Schumpeter, referindu-se la rolul recesiunii într-o economie, a afirmat: „recesiunile sunt un rău necesar în societatea capitalistă”.

2.2. Prețul petrolului

Dacă în vara anului 2008 prețul barilului a înregistrat un nivel maxim de 150 USD per baril, la finalul anului prețul petrolului a scăzut dramatic sub 50 USD per baril. Scăderea prețului petrolului reprezintă probabil cel mai important eveniment economic de până acum, cu implicații majore în multiple sectoare și cu o aprentă negativă asupra țărilor producătoare, a importatorilor și consumatorilor.

Figura 6: Prețul petrolului per baril în perioada 2005 – 2015 ($)

Sursă: US Energy Information Administration.

După cum ne arată și graficul de mai sus, prabușirea prețului țițeiului a apărut pe finalul anului 2008, ca efect al crizei care s-a instalat în anul 2008, criză care a redus creșterea economică pe plan mondial. Observăm că în anul 2009, prețul a început să crească atingând nivelul de aproximativ 85 USD per baril pe la mijlocul anului. Urmează diferite fluctuațiile ale acesuia între 80 – 120 USD per baril.

Figura 7: Evoluția cererii globale de petrol și prognozele privind evoluția prețului petrolului

Sursă: IEA, World Energy Outlook 2014.

Pe baza graficului de mai sus se observă că analiștii susțin că prețul petrolul o să crească chiar destul de mult, unii afirmând că în anul 2040, prețul ar atinge chiar 150 USD per baril. Rămâne să vedem dacă ceea ce susțin se va adeveri.

Cauzele crizei petrolului țin seama atât de particularitățile unor piețe, cât și de contextul global. A început un boom al industiei extracției de petrol și gaze din Statele Unite. Astfel, oricine avea destui bani putea să creeze o firmă cu specific de extracție petrolieră. Pe acest considerent, oferta pe piața țițeului tot creștea într-un mod foarte alert, pe când cererea care a crescut și ea – dar într-un mod mai lent. Astăzi, oferta de petrol aflată la vânzare este mult mai mare decât cererea. De vină nu este doar supraproducția, ci și scăderea cereri.

2.3. Domeniile afectate vs. domeniile neafectate de criză

Până acum am selectat și am discutat cele mai imporante aspecte despre criză, dar tot aici vom aborda domeniile care au fost grav afectate de criză, în paralel cu altele, careau prosperat pe seama crizei instalate în 2008.

Domeniile cele mai afectate de criza economică

Cu toate că se știa că întreaga economie va avea de suferit de pe urma efectelor negative ale crizei, în anumite sectoare situația s-a agravat. Așa cum afirma directorul Grupului de Economie Aprofundată (GEA), Liviu Voinea, „Întregul sector privat va avea de suferit. Dar mai ales construcțiile, sector imobiliar și retailul vor fi cele mai lovite de criză din cauză că, deși sunt cele mai dinamice, sunt și cele mai îndatorate domenii”.

Piața imobiliară

Unul dintre cel mai afectate sectoare este piața imobiliară, care încă după primele simptome ales crizei a și avut de suferit. Dacă până la mijlocul anului 2008, prețul proprietățiilor creștea de la zi la alta, după debutul crizei acestea au cunoscut o scădere abruptă (contrar ideii în care lumea a încercat să creadă – cum că prețul acestor locuințe urma o traiectori ascendentă și că nimic nu-l putea opri).

Dispariția investitorilor speculativi, care controlau aproximativ 50% din piața rezidențială nouă, a dus, pe fondul lipsei de finanțare, la scăderea dramatică a numărului de unități vândute. Din acest motiv, mai mulți dezvoltatori au renunțat la multe proiecte care vizau locuințe noi. Sfârșitul balonului imobiliar se apropria. Pe măsură ce gravitatea crizei în piața imobiliară se adâncea, oamenii erau conștienții că creditorii vor pierde sume importante de bani, la fel ca și investitorii, care au cumpărat titluri garantate cu creanțele ipotecare.

Construcțiile

Și această piață a avut destul de mult de suferit pe baza fluctuațiilor din piața financiară internațională. Concret, în România, așa cum afirmăîn anul 2008președintele Patronatului Societăților în Construcții, Adriana Iftime, „De circa două luni nu se mai primesc comenzi pe sectorul rezidențial pentru noi proiecte. Dezvoltatorii nu mai pot apela la credite, iar cei care dispun de fonduri sunt mai precauți”.

Deși situația a diferit în mod semnificativ de la o țară la alta și de la un sector la altul, tendințele negative asupra sectorului construcțiilor se pot observa cu ușurință:

Creditele de finanțare a noilor proiecte erau tot mai greu de obținut de către firme;

Companiile de construcții se confruntau tot mai des cu dificultăți pe plan financiar, greutăți care au condus chiar la falimentul a mai multor firme;

Construirea de imobile noi a cunoscut o scădere accentuată după instalarea crizei;

Sectorul de afaceri cu construcția de imobile era unul incert, fapt care a condus la retragerea multor investitori de pe această piață;

Un singur lucru care încă ledădea putere firmelor de construcții: lucrările de reabilitate a imobilelor, fapt care pe unii i-a întors din pragul falimentului.

Figura 8: Estimarea creșterii medii anuale a cheltuielilor dinsectorul construcțiilor în perioada 2008-2011

Sursă: Preluat de la Mondialul de Construcții 2009, Davis Langdon și Seah International.

După cum putem observa din graficul de mai sus, criza financiară s-a resimțit cel mai puternic în SUAși Europa. Declinul simțit în sectorul construcțiilor apare astfel ca un efect negativ al crizei, care a crescut cheltuielile suportate de fimele de construcții. Exemplu: China și India, două țări care au economiile aflate într-o continuă dezvoltare ridicată, conduc în privința creșterii sectorului construcțiilor.

Bursa

Criza financiarăcare își are rădăcinile în 2008a avut un impact major asupra evoluției economiilor, inclusiv asupra burselor de valori, asupra cărora efectele negative s-au văzut cel mai repede. Efectele asupra burselor de valori s-au reflectat asupra riscului asumat de investitori, prin scăderea câștigurilor și a oportunităților, descreșterea valorii și a volumului tranzacțiilor.

Astfel, pe măsură ce criza avansează prețurile acțiunilor continuă să scadă accelerat și toată lumea vrea să vândă, nu să mai cumpere. Prețurile scad sub pragul lor minim, această situație putând fi una favorabilă pentru cei ce au bani și pot să cumpere, cât timp este ieftin.

Figura 9: Indicele bursier S & P 500 (zilnic), în perioada 2007 – 2013

Sursă: Economagic Times Series.

„Sincer, nu am mai văzut atât de multă panică din primăvara lui 2009, când piețele au ajuns la minime ca urmare a crizei financiare”, spuneaJeffrey Saut, șeful pe investiții al companiei financiare americane Raymond James, citat de MarketWatch. Exact așa cum a afirmat Raymond James, graficul de mai sus ne arată că în anul 2009 s-a înregistrat cel mai scăzut nivel al indicelui bursierS & P 500 (S&P 500 este un indice bursier care conține 500 de companii publice mari, majoritatea americane; indicele este realizat de compania Standard & Poor's, divizie a McGraw-Hill) în perioada 2007 – 2013.

Sistemul bancar

Criză actuală o întâlnim și în sistemul bancar. Ea se răsfrânge asupra acestui sistem pe mai multe căi, prin scăderea lichidității (în primul rând), dar și prin: dificultatea înapoierii creditelor către bănci, creșterea ratelor dobânzilor, creșterea accelerată a cheltuielilor – adică elemente care duc la reducerea personalului, în cel mai rău caz la faliment.

„De-a lungul și de-a latul economiei, unele firme și persoane fizice își pierdeau accesul la credit, în timp ce altele se trezeau că plătesc dobânzi mai mari, cu toate că Rezerva Federală se străduia să împingă rata dobânzii în jos. Ceea ce ne aduce la apariția unei capcane în stil japonez pentru politica monetară a Statelor Unite”.Ideea lui Krugman a putut fi observată în realitate, în toți anii crizei.

În mare parte, criza financiară este urmarea unor proceduri care s-au dovedit a fi ineficiente în reflectarea corectă a riscurilor instrumentelor financiare. Cea mai întâlnită problemă este ceea a lichidității de pe piața financiară. În prezent, gestionarea lichidităților de la nivelul unei bănci devine din ce în ce mai importantă, deoarece presupune anumite riscuri care trebuie eliminate și menținerea unei siguranțe relative pe piața bancară.

Figura 10: Evoluția cursului valutar EURO – grafic interactiv

Sursă: http://www.cursbnr.ro/grafic-valute, accesat la data 15.03.2017, ora 12:00.

Figura11: Evoluția cursului valutar USD – grafic interactiv

Sursă: http://www.cursbnr.ro/grafic-valute, accesat la data de 16.03.2017, ora 12:10.

După cum arătăși graficele anterioare, o altă problemă cu care se confruntă sistemul bancar este cursul de schimb – mai ales după ce instaurarea crizei a luat o întorsătură atât în cazul monedelor prezentate mai sus, cât și în restul monedelor de pe mapamond.

În opinia noastră, ceea ce a afirmat analistul financiarAdrian Simionescu, „Băncile sunt solide, dar teama că se vor confrunta cu o avalanșă de retrageri le face reticente în creditare”, este un mare adevăr, deoarece chiar dacă băncile sunt conștiente de mărimea gravității crizei, ele se mențin pe piață și încearcă să ofere sprijin economiei, în a ieși din criză.

Domeniile neafectate de criză

Chiar dacă este un lucru greu de înțeles se pare că există și afaceri care după instaurarea crizei au avut mai mult succes pe piață decât înainte. Astfel, în următoarea parte dorim să enumerăm câteva domenii pe care criza le-a încurajat.

Domeniul IT

Domeniul IT este și va fi multă vreme de acum înainte un sector indispensabil economiei, așa cum internetul, tehnologia, PC-urile, tabletele și telefoanele au devenit demultă vreme o parte importantă în viața oamenilor. Depinde de fiecare înterprindere cum vede criză, dar dacă știi să îți gestionezi bine resursele și cheltuielile, acest lucru o să te ducă rapid și sigur către succes.

Dacă în perioada de criză multe firme atât pe plan național, cât și internațional făceau concedieri, consider că industria IT rămâne în fruntea domeniilor care, în perioada de recesiune, făceau angajări.

Figura 12: Volumul pieței de software și servicii IT

Sursă: Wall – Street.

După cum observăm în graficul de mai sus este evidențiată creșterea volumul serviciilor pe piața IT chiar după debutul crizei. Deci chiar dacă criza actuală a avut destul de multe efecte negative asupra domeniilor de activitate, am evidențiat unul dintre puținele domenii care au trecut peste greutățile crizei.

Farmaciile

Chiar în prag de criză se pare ca farmaciile o duceau destul de bine. Ne explicăm destul de simplu de ce? Fiindcă atât populația, cât și producătorii de medicamente gândesc astfel: mereuva fi nevoie de produse farmaceutice, mereu vor exista boli și bolnavi, deci vânzările farmaciilor cresc chiar și în perioadele de criză extremă, în care economiile sunt devastate.

Comerțul

Chiar dacă după instaurarea crizei a fost afectat și comerțul, în cea mai mare parte putem afirma că acesta a scăpat mai ușor de greutățile crizei actuale.

Competitivitatea națiunilor lumii se datorează legăturilor comerciale dintre țări și demonstrează modul în care economiile încearcă să înlăture efectele negative ale crizei. „Întreaga lume se află sub impactul globalizării, iar comerțul internațional este considerat principalul vector al manifestării acesteia”. Toată lumea a intrat în recesiune: de la țări dezvoltate, la țări mai puțin dezoltate, de la economii mai mici la cele mari. De aceea, comerțul progresează și încearcă să sprijine țările să treacă mai ușor peste greutății, să-și redreseze economiile.

Potrivit unor analiști în domeniu (Laura Bouet îl citează pe Agnés Benassy – 2010, în lucrarea „La commerce international face à la crise financière mondiale de 2007”), la originea declinului comerțului mondial criza financiară a avut un impact puternic, care a determinat restrângerea condițiilor de creditare, creșterea incertitudinii între partenerii internaționali, scăderea cantitățiilor tranzacționate, care a urmat și scăderea prețurilor bunurilor și serviciilor, creșterea volatilității monedelor, ceea ce a accentuat comerțul intern.

Figura 13: Importurile și exporturile în perioada 2004 – 2014 (mld. £)

Sursă: IMF.

2.4. Criza financiară: manifestări economice în mass-media

Efectele mass – media pot fi considerate „ansamblul de procese de comportament și de trăire care trebuie puse în legătură cu faptul că omul este recipientul comunicării mass – mediei” (Kunczik Zipfel, 1998). Așa cum s-a afirmat mai sus, omul este influențat în mare parte de ceea ce aude și acțiunile sale viitoare sunt construite pe ideile concepute pe informațiile uneori rele din jurul său.

O altă explicație, care este mult mai concisă și mai clară, este oferită de Mihai Coman (1999), care definește efectele pe care mass – media le are asupra conștinței oamenilor: „formă de influențare, datorată unei acțiuni determinate a mass – media”.

Mass – media are un rol important în toate societățile, atât de a monitoriza ce se întâmplă în jur, cât și de a comenta și informa în unele situații. Dacă în perioada de normalitate, media este integrată perfect în sistemul social, în comparație dacă aceasta se află în perioada de criză, capătă o anumită autonomie și independență.

Mass – media dintr-o țară, după instalarea crizei, încearcă să explice tuturor fenomenele care se petrec ca urmare adebutului crizei. Se discută intens despre managementul schimbării, despre corupție și iresponsabilitate, despre măsurile care ar trebui implementate, precum și de momentele critice pe care le traversează economia și societatea.

Orice percepție privind dimensiunea economică, europeană sau globală a crizei poate fi însă estompată în dezbaterea publică, dezbatere programată și condusă de mass – media, hotărâtă uneori să facă din acestă problemă o temă pur politică.Din nefericire, în astfel de cazuri, după ce mass – media se impune în față cetățenilor, începe un război al ideilor între cetățenii de rând și cei din clasa politică.

Oricum, în opinia noastră, considerăm că mass – media are o importanță aparte în ceea ce privește evoluția crizei și manifestările acesteia. Media, studiind piața, ar trebui să știe ce informații trebuie să furnizeze ca să câștige aprobarea cetățenilor. Cu toate acestea, actuala criză apare diferit în viziunea mass-media.

Capitolul 3.

ELEMENTE ALE CRIZEI FINANCIARE ÎN ROMÂNIA

Criza economică financiară, debutată în SUA și extinsă apoi cu repeziciune și pe celelalte continente, a avut efecte puternice și asupra României. Chiar dacă impactul direct nu a fost așa dur pentru economia României, aceasta totuși a avut de suferit din cauza crizei.

Așa cum în capitolul anterior am prezentat câteva aspecte mai importante pe care criza le-a avut asupra economiei diferitelor țări, la fel o să detaliem problemele cu care s-a confruntat România după apariția crizei în 2008.

3.1. Începuturile crizei

Criza economică cu care România se confruntă din 2008 încoace este cu precădere o criză internă, determinată de mixul neperformant al politicilor macroeconomice, care au fost luate cu mulți ani în urmă. Creșterea economică spectaculoasă, pe care țara noastră a avut-o în anul 2008, este una nesănătoasă și nestabilă, care după primul trimestru al anului 2009 s-a evaporat ca un fum.

Potrivit Guvernatorului Mugur Isărescu, care susține că de la începutul anului 2008, moneda națională a pierdut 4,5% față de euro, până în anul 2009, în ciuda intervențiilor BNR și ale Ministerului Economiei și Finanțelor. Tendința de depreciere a leului față de unele monede importante pentru economia lumii și adâncirea deficitului de cont curent au fost mai puternice și mai intense decât eforturile BNR și a Ministerului de Finanțe de a stabiliza cursul de schimb.

După ce criza și-a lăsat amprentele atât negative, cât și pozitive asupra economiilor lumii, le întâlnim și în România, după ce economia a suferir schimbări majore, în principal în toate domeniile importante. Astfel, dacă dorim să caracterizăm profilul economic al României putem spune că principalii indicatorii macroeconomici care sunt caracteristici țării ar fi:

PIB – ul și PIB – ul pe locuitor;

Comerțul exterior;

Șomajul și rata șomajului;

Cota unică și inflația;

Indicele prețului de consum, rata dobânzii și cursul de schimb;

Deficitul bugetar și datoria externă;

Investițiile străine directe.

Așadar, unele modificări care au apărut pe parcurs anilor de recesiune, au fost doar pentru redresarea economiei și aducerea pe linia de plutire a acesteia. Pentru început o să prezentăm PIB – ul, cel mai important element dintr-o economie.

Înainte de criză, România înregistra rate de creștere ridicate a PIB – ului, care s-au dovedit a fi nesustenabile având în vedere dezechilibrele din economie. Astfel, a crescut atât consumul, cât și investițiile private, pe baza dezvoltării financiare și a creșterii numărului de credite luate. În graficul de mai jos, se poate observa că în 2008 se atinge cel mai mare prag al PIB – ului, din toată perioada analizată.

După declanșarea crizei, se observă cum PIB – ul are o traiectorie descendentă, această scădere datorându-se sumelor mai mici de capital străin care pătrundeau în țară. Această scădere de capital străin a condus la un deficit, care mai apoi, a fost acoperit prin împrumuturi de la FMI. Ca rezultat al acestui efect negativ asupra economiei și ajutorul primit, a fost reducerea limitată a cererii interne și redresarea rapidă a creșterii economice, după ce în perioada 2009 – 2010 s-a înregistrat o scădere a economiei de aproximativ 8%.

Figura 14: PIB – ul României în perioada 2005 – 2015 (mil. $)

Sursă: UNCTAD, accesat la data 04.04.2017, ora 18:20.

Figura 15: Creșterea economică a României în perioada 2005 – 2015 (%)

Sursă: UNCTAD, accesat la data 04.04.2017, ora 15:00.

După graficul de mai sus, se poate observa că, creșterea economică în anul 2011 a revenit la valori pozitive și că pe parcursul anilor 2012 – 2015 aceasta tinde să fie într-o continuă creștere. Revenirea la ratele de creștere înainte de 2009 este imposibilă, deoarece redresarea economiei este destul de înceată și de timidă.

Astfel, cum mulți specialiști confirmă acestă creștere în perioada de boom economic, este datorată consumului excesiv, finanțat în mare parte pe datorie. Toate măsurile macroeconomice din parioada aceea au fost pro-ciclice, stimulând exclusiv consumul și învățând populația să consume tot mai mult.

Figura 16: Comerțul exterior al României în perioada 2005 – 2015 (mil. $)

Sursă: UNCTAD, accesat la 05.04.2017, ora 19:30 și prelucrare personală.

După cum se poate analiza din graficul de mai sus, în perioada de boom economic, balanța de plății a României tot era deficitară, chiar dacă economia țării era într-o frenezie a consumului. Pe baza consumul exclusiv de mare la nivelul țării, firmele autohtone nu făceau față cererii prea mari pe piață și astfel importurile au crescut semnificativ. O altă problemă cauzată de criză a fost scăderea exporturilor, un efect negativ, dar și a importurilor, dar acest lucru fiind favorabil producătorilor autohtoni. Cu toate că exporturile și importurile au scăzut, la fel și balanța de plății a rămas deficitară, dar având o valoare mai mică.

Pe parcursul anilor 2010 – 2015, observăm că România a început să se redreseze, ajugând pe parcursul a 3 ani (2013 – 2015), având exporturile egale cu importurile, echilibrând balanța, pe seama accelerării mai rapide a exporturilor față de importuri. Exporturile României au crescut pe baza exportării a mai multor categorii de bunuri: mașinării și echipamente de transport, produse manufacturate, produse agroalimentare, băuturi și tunun, produse chimice, textile și încăltăminte etc. Totodată importurile au crescut pe baza următoarelor grupe de bunuri: mașinării și echipamente de transport, materii prime, produse chimice, combustibili minerali și lubrifianți.

Figura 17: Top 5 parteneri la export ai României în 2015

Sursă: UNCTAD, accesat la 05.04.2017, ora 19:40.

Chiar dacă doar pe la sfârșitul anului 2008, România a fost afectată mai puternic de criza financiară, se poate observa că șomajul a fost printre primi indicatori macroeconomici, care au subliniat apariția crizei și în țara noastră.

Figura 18: Șomajul în România în perioada 2005 – 2016 (mii de persoane)

Sursă: Eurostat, accesat la data 06.04.2017, ora 13:40 și prelucrare personală.

Pe fondul falimentelor multor instituții, fabricii, oraganizații, pe seama scăderii producției și sistarea investițiilor, se observă cum în 2009 șomajului a crescut cu aproximativ 14,29%, față de anul anterior. După analiza anilor 2009 – 2015 se poate afirma că șomajului se menține în limite aproape egale în toți acești ani. Și chiar în 2016 a atins limite mult inferioare față de perioada analizată, acest lucru datorându-se investițiilor atât străine, cât și autohtone care încarcă să mențină o creștere a economiei robuste și sustenabilă.

Figura 19: Rata șomajului în România în perioada 2005 – 2016 (%)

Sursă: Eurostat, accesat la data 06.04.2017, ora 13:40.

În perioada 2010 – 2015 ratașomajului s-a menținut aproape constantă și pe baza migrației destul de mari din țară spre exterior. Mulți românii au ales să părăsească țara, în favoarea unui trai mai bun în țările din Uniunea Europeană, în special cele mai căutate țări în care românii s-au repoziționat sunt: Marea Britanie, Spania, Franța, Italia, Germania.

O altă problemă cu care România nu s-a confruntat până când efectele crizei au lasat amprente puternice peste economie este cota unică. Guvernul susținea, la vremea respectivă, că singura posibilitate de a redresa economia era creșterea TVA de la 19% la 24% din 01.07.2010. Concret, Guvernul a anunțat că „Acordul cu FMI merge mai departe, am rezolvat prin aceasta măsură o parte a problemei – cea legată de credibilitatea României în lume și de posibilitatea de finanțare a deficitului bugetar în limita admisă de 6,8%, însă partea cea mai grea rămâne în continuare pe umerii Guvernului – trebuie să ducem până la capat restructurarea sistemului public, să ajungem la un aparat bugetar suplu și eficient, în conformitate cu nevoile și posibilitățile României. Vom discuta cu BNR, vom corela politicile fiscale și monetare pentru a avea o inflație limitată și un curs valutar sub control. Aceasta a fost singura soluție pe care o mai aveam.”.

Figura 20: Taxa pe valoare adăugată (TVA) în perioada 2005 – 2017, pe semestre (%)

Sursă: INSSE, accesat la data 24.04.2017, ora 13:50 și prelucrare personală.

După cum se observă în graficul de mai sus, așa cum am prezentat și în paragraful anterior, majorarea cotei unice de la 19% la 24%, a fost o decizie a guvernului în colaborare cu FMI-ul. Această cotă unică s-a menținut pe o perioada de 5 ani și jumătate, fiind scăzută la începutul anului 2016 la 20%, și mai apoi la începutul anului 2017 din nou la 19%.

„Noi avem o problemă în România. O problemă foarte importantă, și anume să vedem cum trebuie să purtăm razboiul cu inflația pentru că, categoric, România trebuie să declare imediat un razboi inflației”, a declarat Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR. Astfel, așa cum a declarat Adrian Vasilescu, este foarte adevărat pentru că așa cum am învățat la macroeconomie mereu la o creștere a prețului artificială influențiază creșterea inflației și scăderea consumului. Așa cum s-a și întâmplat creșterea TVA-ului a afectat toată populația, dar în general și toate domeniile de activitate din țară.

Figura 21: Cursul de schimb în România în perioada 2006 – 2015 (euro – lei)

Sursă: http://www.cursbnr.ro/grafic-valute, accesat la data de 24.04.2017, ora 14:00.

Din analiza graficului anterior, se poate observa cum după instaurarea crizei cursul monedei euro începe să aibă o tendință crescătoare, mai ales de prin 2009 se menține constat peste 4 lei, chiar atingând o valoare maximă, prin mijlocul anului 2012, de aproximativ 4,65 lei.

Această creștere rapidă a cursului a afectat în principal peroanele care pe perioada de boom economic s-au împrumutat în euro, făcând probabil o eroare proprie de previziune. După instalarea crizei acești debitori au fost nevoiți să returneze mai mulți LEI pentru a-și putea achita o rată lunară la bănci.

Figura 22: Cursul de schimb în România în perioada 2006 – 2015 (dolar – lei)

Sursă: http://www.cursbnr.ro/grafic-valute, accesat la data de 24.04.2017, ora 15:20.

În opinia noastră, după analizarea graficului de mai sus observăm că, chiar dacă după instalarea crizei cursul de schimb în relație cu dolarul s-a menținu la anumite limite normale, în comparație cu alte valute. În 2015 se poate observa atingerea unei valori maxime de 4,5 lei, acest lucru datorându-se în prin plan dezechilibrelor aduse pe piața americană.

Figura 23: Cursul de schimb în România în perioada 2006 – 2015 (franc elvețian – lei)

Sursă: http://www.cursbnr.ro/grafic-valute, accesat la data de 24.04.2017, ora 16:00.

O altă valută externă cu care românii au întâlnit dificultății este francul elvețian. În perioada 2005 – 2006 era frenezia împrumuturilor în fraci elvețieni, chiar dacă mulți dintre românii nu au luat în calcul o creștere accelerată a cursului de schimb al acestei monede. După anul 2008 se poate observa o creștere a aceste monede, chiar dublarea acesteia, atingând un maxim record de 4,55 lei pe la începutul anului 2015.

„Pe plan intern, eventualele tensiuni la nivel politic și în relația cu FMI-ular putea crea volatilitate în piețele financiare locale. Factorii externi sunt legați de evoluția evenimentelor din Grecia și Ucraina, dar și de modul cum FED-ul american va gestiona procesul de normalizare a dobânzilor în SUA”, în opinia economistului-șef al Raiffeisen Bank.

Figura 24: Evoluția datoriei externe a României în perioada 2004 – 2014 (mld. €)

Sursă: BNR.

După cum se observă datoria externă a României a crescut foarte repede din 2008 în coace, acest lucru datorându-se atât consumului, cât și a împrumuturilor atât la nivel de firmă cât și la nivelul guvernului.

Figura 25: Evoluția datoriei publice în perioada 2004 – 2015 (% din PIB)

Sursă: INSSE, accesat la data 25.04.2017, ora 12:00.

„Înainte de criză datoriile private erau foarte mari, iar datoria publică foarte mică. În ultima vreme tendința s-a inversat și nu doar în România”, spune economistul Aurelian Dochia. „În timpul crizei datoria publică a crescut masiv peste tot și a răsturnat raportul datorie publică/datorie privată. Apoi băncile naționale au finanțat masiv guvernele, iar datoria publicăa crescut exponențial. Guvernele sunt într-un fel obligate să cheltuiască pentru a susține economiile”, mai spune economistul.

Chiar dacă în perioada aceasta de boom economic, România a avut un deficit bugetar destul de accentuat. Astfel, creșterea economică a României, a fost una spectaculoasă la fel ca și deficitul bugetar al țării și datoria publică. După cum se observă în graficul de mai jos, deficitul bugetar se accentuează o dată cu instalarea crizei.

Figura 26: Deficitul bugetar al României în perioada 2005 – 2015 (% din PIB)

Sursă: Eurostat, accesat la data 24.04.2017, ora 19:00.

Considerăm că în România s-au comis o serie de erori – atât înainte, cât și după instalarea crizei. Au fost cheltuiți bani în mod nechibzuit, în defavoarea unor investiții sustenabile și viabile pentru consolidarea infrastructurii necesare dezvoltării bussines-ului românesc.

Într-o economie sănătoasă, IMM-urile trebuie să reprezinte coloana vertebrală a acesteia. În schimb în România, executivul, în loc să încurajeze afacerile, este adeptul majorării taxelor, impozitelor, accizelor aplicate în mediul privat și majorarea salariului minim pe economie fără un scop justificat.

Figura 27: Rata medie anuală a inflației în România în perioada 2005 – 2016 (%)

Sursă: INSSE, accesat la data 25.04.2017, ora 10:30.

După cum se poate observa din graficul de mai sus din 2005 încoace, inflația are o tendință de scădere, dar după debutul crizei, ea atinge din nou pragul de 8%, o mărime destul de avansată pentru perioada pe care a tranzitat-o atunci țara noastră. Cu toate că România se afla în recesiune, pentru a se putea redresa după urmările lăsate de criză, inflația a fost ținută timp de 3 ani în jurul valorii de 6%, chiar dacă ne luptam cu prețuri mari, salarii mici, scumpirea explozivă a petrolului și a altor materii prime. În anul 2013 se atinge din nou o rată a inflației de 4%, în urma producției agricole slabe, a scumpirii energiei, a gazului, a petrolului, dar și pe seama deprecierii leului în fața mai multor monede. După cum se vede pe grafic, în anul 2015 inflația a fost de -0,6% și în anul 2016 a atins un minim istoric de -1,5%, având o valoare cu mult sub media aștetată de cei de la BNR. Această inflație negativă, fiind defapt deflație, s-a resimțit foarte repede asupra prețurilor produselor, cât și asupra serviciilor, cărora le-au scăzut prețul semnificativ față de perioada anterioară cu inflație pozitivă.

Figura 28: Evoluția investițiilor străine în perioada 2006 – 2015 (mld. €)

Sursă: BNR.

După cum ne arată graficul de mai sus investițiile străine directe au cunoscut un maxim record în anul 2008, de 9,5 mld. euro, chiar în perioada de boom economic al mapamondului. După anul spectaculos urmează o scădere drastică a acestei componente importantă din economie, adică în 2009 se observă o scădere a acestor investiții străine la valoarea de 3,5 mld euro, acesta însemnând o scădere de 36,84%. Deabia în anii următori se poate oberva o ușoară creștere, chiar în anul 2015 ajungându-se la valoarea de 3,5 mld. euro. Investițiile străine directe sunt considerate cele mai benefice investiții realizate de companii străine într-o economie, deoarece sunt realizate pe termen lung și au, de obicei, efecte pozitive asupra economiei și salariilor.

În perioada, de după 2009, din cauza pierderilor semnificative înregistrate, nivelul fluxurilor de investiții a scăzut semnificativ, în principal din cauza retragerii anumitor investitori străini de pe piața din România, dar și al repatrierii profiturilor, ca urmare a neîncrederii acestora în programul anticriză întreprins de guvern. Astfel, în perioada 2010-2013, nivelul fluxurilor de investiții străine directe sunt destul de modeste și se referă, în mod deosebit, la completări sau majorări de capital, impuse de efectele crizei. Practic, criza economico-financiară a determinat o reducere considerabilă a capitalurilor străine de pe piața românească, situație evidențiată și de reducerea fluxurilor de investiții străine directe din perioada 2009 – 2012.

România trebuie să profite și să continue seria reformelor structurale aplicate până în prezent, printr-o mai bună dezvoltare a infrastructurii, prin îmbunatațirea și transparența legislației fiscale, precum și prin punerea în aplicare a unor serii de măsuri, care să determine creșterea încrederii investitorilor străini în potențialul economic al țării noastre și implicit atragerea de noi investiții.

„Teama de recesiune (în SUA) e atât de mare, încât ne forțează să închidem poziții rapid. E o adevărată aversiune la risc a investitorilor, iar volatilitatea este foarte mare”, comentează dealerul-șef al Emporiki Bank România, Liviu Arnăuțu, pentru NewsIn.Încercările BNR-ului de a regla piața monetară prin licitațiile pe care le operează de două ori pe zi, evidențiază disconfortul băncii centrale față de situația din piață.

Deficitul de cont curent, considerat cea mai importantă problemă a economiei, afuncționat ca un catalizator pentru veștile proaste venite din afara granițelor. „Suntem în aceeași categorie cu țările baltice și Bulgaria, deficitele externe mari îi sperie pe investitori, mai ales într-un moment de criză cum este acesta”, spune analistul economic Liviu Voinea.

În opinia noastră, așa cum am încercat să prezentăm în prezentul subcapitol, efectele negative ale crizei s-au resimțit din prima clipă și în economia României, în special în indicatorii macroeconomici care definesc economia unei țări. De la persoanele de rând, la microîntreprinderi, la fabrici de dimensiuni mari și până la guvernul României, criza și-a lăsat amprentele și în același timp s-au impuns anumite restricții pentru încercarea de redresare a economiei țării. Chiar dacă efectele negative asupra României au întârziat să apară, pe parcurs acestea și-au făcut simțită prezența ca în restul țărilor afectate de criză.

3.2. Entități economice preponderent afectate de criză

În ciuda faptului că economia României se situează departe de epicentrul crizei financiare și a înregistrat o dinamică record în anul 2008, efectele declinului care au pus stăpânire pe marile piețe internaționale nu ocolesc țara noastră.Sectoarele economice cele mai afectate sunt cele care până nu demult au înregistrat profituri covărșitoare peste noapte.

Piața imobiliară este în fruntea clasamentului când vine vorba de domenii afectate de criză atât pe plan mondial, cât și în România. Acest sector risca să fie cel mai afectat la sfârșitul crizei, pe fondul devalorizării locuințelor și a terenurilor, precum și a dispariției investitorilor. Înainte de instalarea crizei această piață imobiliară era în vârful clasamentului vânzări și profit. Anul 2008 putem spune că a fost unan de bun augur pentru că oricine îșiputea lua un credit și să își cumpere un apartament sau casă, era ceva la modă.

Primele semne că, criza apare și la noi în țară a fost scăderea drastică atât a prețurilor la imobiliare, cât și scăderea cererii. Acest lucru este datorat și de măsurile de austeritate luate de guvern, adică creșterea TVA-ului și scăderea salariilor.

Figura 29: Indicele imobiliar în perioada 2008 – 2017 (€/mp)

Sursă: https://www.imobiliare.ro/indicele-imobiliare-ro.

După cum se poate observa din graficul de mai jos în anul 2008 un metru pătrat era undeva peste 1,408 €/mp, atingând un maxim de 2,042 €/mp. Astfel, după venirea crizei se poate observa foarte ușor scăderea drastică pe care o suferă prețul unui metru pătrat.

O altă categorie care se află pe locul doi la cele mai afectate domenii după instalarea crizei sunt construcțiile. Dacă în anul 2008 piața de construcții creștea cu 26,1%, în 2009 a început declinul, pe fondul lipsei comenzilor de proiecte noi și a imposibilității dezvoltatorilor de a mai apela la credite.

„Din perspectiva termenului mediu ne așteptăm la consolidarea climatului favorabil în sectorul de construcții, scenariu susținut de accelerarea investițiilor productive în economie (cu impact de antrenare pentru piața forței de muncă), redinamizarea pieței creditului și perspectiva accelerării investițiilor publice în infrastructură de transport. Conform previziunilor actualizate (prin încorporarea evoluțiilor recente) sectorul de construcții ar putea crește pe an cu un ritm mediu anual de 9.3% în perioada 2016-2018”, comentează Andrei Rădulescu, senior economist al Băncii Transilvania.

Figura 30: Evoluția construcțiilor în perioada 2005 – 2015 (%)

Sursă: Eurostat, accesat la data 25.04.2017, ora 17:00 și prelucrare personală.

Mulți dezvoltatori imobiliari și-au întrerupt proiectele sperând la o revenire a prețurilor și a cererii, iar unii au început cu timpul să reducă forța de muncă și marjele de profit. Efectul în lanț s-a răsfrânt și asupra agențiilor imobiliare, a producătorilor și distribuitorilor de materiale de construcții, a producătorilor de mobile și decorațiuni interioare, dar și a celor de electrice și electrocasnice.

Un alt segment de piață care a suferit din cauza crizei este piața auto. Astfel, se preconizează că în anul 2009 piața auto din România va înregistra scăderi drastice, determinate în primul rând de condițiile dificile de creditare la nivel național, în al doilea rând de măsurile de austeritate luate atât la nivel de țară, cât și la nivel de firmă și nu în ultimul rând de scăderea accentuată a cererii.

Pe fondul scăderii vânzărilor, dar și a prețurilor, producătorii de automobile din România lansează oferte extrem de attractive, astfel încât mașinile noi încep să concureze cu cele second hand în privința prețului.

Figura 31: Evoluția pieței auto din România în perioada 2003 – 2016 (bucăți)

Sursă: APIA.

Potrivit datelor furnizate de APIA, criza financiară globală a împins piața auto românească la cel mai scăzut nivel din 1999 în coace. Înmatriculările de mașini noi în primele 11 luni din 2008, diminuându-se cu 53% față de aceeași perioadă din 2007.

Un alt sector care a fost afectat de criză este bursașiasigurările. Datorită estompării investițiilor străine, acestea au tras după ele și cotațiile celor mai lichide acțiuni. De asemenea fondurile de pensii și asigurările au avut de suferit de pe urma fluctuațiilor negative ale bursei.

Nici sistemul bancar nu a fost ocolit de criză financiar economică din 2008. Primele efecte negative care au afectat au fost scăderea lichidităților, înăsprirea condițiilor de creditare a populație, creșterea dobânzilor și limitarea accesării creditelor în valută. Așa cum am prezentat în paragrafele de mai sus, o altă problemă cu care s-a confruntat România după instalarea crizei a fost cursul de schimb, care a avut un mers fluctuant crescător în colaborare cu unele monede străine importante pentru țara noastră (€, $, £, CHF).

O altă categorie care se numără la rândul ei printre domeniile grav afectate de criză este industria textilă. Acest lucru se datorează fabricilor mari de profil din România, care fac exporturi în proporție de peste 50%, iar cererea pentru piața externă a scăzut simțitor. În aceste condiții, fabricile și firmele de textile și-au scăzut drastic producția, fac restructurări în ceea ce privește personalul, cât și salariile acestora, ne mai având contracte așa numeroase cu beneficiari străini.

„Deși industria textilă din Europa dă semne de revigorare odată cu îmbunătățirea climatului de business european din țările dezvoltate, din păcate în România aceasta încă suferă, observându-se cu precădere în numărul mare de insolvențe, aproximativ 147 de insolvențe la 1000 de firme active, ocupând astfel locul 1 în topul insolvențelor la nivel sectorial. Impactul social a fost și el semnificativ, în special în 2013, unde din peste 100.000 de slujbe pierdute ca urmare a insolvențelor, peste 60% au fost concentrate în 5 sectoare precum: textile, construcții, substanțe chimice, metalurgie, alte servicii. Considerăm că doar prin inovație și identificarea unor canale de nișă, alături de o orientare în forță către exporturi se va putea consolida și revigora acest sector greu încercat”, a declarat Constantin Coman, Country Manager, Coface România.

În opinia noastră, așa cum am și prezentat în paragrafele de mai sus, tot sectorul economic este lovit de criză. Sectorul care a avut de suferit primul a fost piața de capital, care s-a confruntat încă de la jumătatea anului 2008 cu retragerea marilor investitori străini de pe toate piețele emergente, fiind urmat de blocajul pieței imobiliare, de scăderea pieței industriei auto și de declinul industriei textile. Ca și consecință a înăspriri condițiilor de creditare a populației precum șia firmelor, s-a constatat și o scădere a consumului care a afectat o parte din agricultură, cât și transporturile.

3.3. Criza financiară din România: manifestări economice în mass-media

„Televiziunile, la fel ca și radiourile și ziarele, sunt oglinda economiei. Cu cât promovarea făcută de acestea este mai redusă sau chiar lipsește, cu atât influențele asupra consumului sunt mai pregnante”, afirmă experții de la KeysFin. Așa cum s-a afirmat mintea oamenilor, în special românii sunt foarte influențați de ceea ce se prezintă la televizor.

Așa cum în celelalte țării ale lumii, presa este a patra putere în stat, așa și la noi în România preasa are o importanța aparte când vine vorba despre probleme la nivel național. Aceștia au o putere de influențare și de manipulare a minții omenești, încât te fac să crezi toate lucrurile uneori aberante pe care le prezintă pentru a-ți acapara atenția.

Criza, care ar putea dărâma valorile unui stat, nu există în lumea reală, ci numai în discursul oamenilor politici, susțin specialiști. O anumită situațiegravă devine o situație de criză doar după ce a fost etichetată astfel, chiar de mass-media. Peter Bruck (1995), citat de Simona Ștefănescu, afirmă „Bruck arată că știrile „senzaționale” pe care  le prezintă tabloidele au ca efect „spectacularizarea” vieții sociale și minimizarea puterii membrilor individuali ai societății, care tind mai mult să „consume” diferitele aspecte ale propriei realități sociale, decât să acționeze pentru a o schimba în vreun fel”.

Într-o perioadă de criză, politicieni influențiază uneori negativ, dar și pozitiv mass-media sau chiar invers. În România în perioada instalării crizei era la putere un partid politic, care era susținut de anumite canale TV, radio sau presă scrisă, dar în același timp era și „blamat” de alte canale TV, radio sau presă scrisă aceștia ținând cu opoziția. Astfel, se produce aceea încurcătură în ceea ce privesc informațiile primite de psihicul uman și bulversarea totală, neputând să afli cu certitudine informațiile corecte.

În opinia noastră, la fel cum mass-media are o putere aparte asupra oricărui stat din lume, la fel și în România se întamplă la fel. Așa cum este considerată de mulți teoriticieni ca fiind a patra putere în stat, așa este cunoscută și în literatura de specialitate din România, ca având o putere de confingere asupra oamenilor foarte mare și o influență, negativă sau pozitivă, asupra deciziilor legate de populația României.

Capitolul 4.

STUDIU DE CAZ

În capitolul de față dorim să facem o incursiune în timp și să prezentăm principalele eventimente care au stat la propagarea crizei în Islanda, care – conform surselor noastre de informare – a fost una dintre cele mai afectate țări din lume, dar și în Suedia, care se numără printre puținele state neafectate de criză.

Islanda, cu un potențial mare de a se apăra în fața crizei, a fost prima țară care a căzut brusc, chiar după primele semne care anunțau debutul crizei. În octombrie 2008, au început marile probleme ale țării când trei bănci au dat faliment și au provocat prăbușirea bursei naționale, moneda s-a devalorizat considerabil, iar datoria publică atinând aproximativ 70% din PIB-ul țării. Altfel spus, Islanda părea la un pas de faliment total. Această reală prăbușire se datora sistemului bancar supra-îndatorat, care la primele efecte ale crizei, a căzut dramatic.

Problemele se adânceau de pe o zi pe alta, fapt ce a dus la nemulțumirea populației, care după trei zile de protest a reușit să provoace guvernului să demisioneze. Noul guvern a venit cu soluția salvatoare de a primi ajutor din partea FMI-ului.Chiar dacă sistemul bacar avea datorii externe foarte mari, guvernul a încercat să readucă la viață sectorul financiar-bancar, dar nu prin pomparea banilor de la cetățeni în sistemul bancardefectuos, ci prin înființarea mai multor bănci noi. Astfel, s-a produs transferarea depozitelor și creditelor cetățenilor, fără să fie introduse în sistem datoriile externe și activele deținute de străini.

Ólafur Ragnar Grimsson – președinte islandez în acea perioadă – explică acum că decizia de a nu salva băncile a fost cea mai dificilă, dar în același timp cea mai corectă: „Decizia de a lăsa băncile să se prăbușească este unul dintre motivele fundamentale pentru care Islanda se află acum într-o recuperare puternică, în comparație cu alte țări europene”, spunea Grimsson.

După primele încercări de a salva țara de la faliment, următoarea mișcare a guvernului este de a căuta principalii responsabili ai dezastrului financiar, printre bancheri și persoane cu funcții înalte. Ca urmare în anul 2011, nouă persoane au fost arestate, fiind aduse argumente cum că ar fii principalii suspecți din cauza cărora cea mai mare bancă din Islanda a dat faliment. Chiar dacă nu s-au dat detalii exacte despre aceștia, unele publicații speculează „că ar fi vorba de directori importanți și oameni de afaceri britanici”.

„Statul a izolat rapid băncile cu probleme și a relansat fără a pierde timpul mașinăria creditării, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în Europa de Sud, unde ajustarea a fost mai brutală, iar relansarea economică mai lentă”, explică Christopher Dembik, economist al Saxo Bank.

„Este momentul să încercăm”, spunea ministrul de externe Ossur Skarphedinsson. „Am început să reconstruim noua Islandă”.

Figura 32: Datoria publică a Islandei în perioada 2005 – 2015 (% din PIB)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 04.05.2017, ora 14:00 și prelucrare personală.

După cum putem observa din graficul de mai sus, după instaurarea crizei, în 2008, datoria publică a Islandei a crescut de 146,35 de ori față de anul precedent. Și observă că această creștere se menține pe parcursul a patru ani, 2008 – 2011. Așadar, după perioada drastică de austeritate pe care autoritățile au impus-o se observă o ușoară scădere a datoriei publice a țării, ceea ce rezultă că economia a intrat din nou în ciclul normal de dinaintea scăderii acesteia.

Astfel, odată cu trecerea anilor și prin măsurile implementate, statul Islanda a început să aibă din nou o creștere economică impresionantă și să elimine aproape într-un totul efectele negative lăsate de criza economică. Chiar dacă cetățenii au avut de suferit din cauza măsurilor de austeritate impuse, și anume: împrumutul de la FMI, devalorizarea monedei, creșterea accelerată a datoriei publice, scăderea PIB-ului, creșterea șomajului etc.

Figura 33: PIB-ul Islandei în perioada 2005 – 2015 (mld. $)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 04.05.2017, ora 15:00 și prelucrare personală.

În graficul de mai sus, avem prezentat PIB-ul Islandei, care înaintea crizei avea o valoare destul de mare în comparație cu alte state de mărimea acesteia. În anul 2009, se observă o scădere substanțială a acestuia față de anul precedent de 26,93 ori, această scădere menținându-se pe parcursul a doi ani.

Figura 34: Rata șomajului în perioada 2005 – 2016 (% din populația activă)

Sursă: Eurostat, accesat la data 09.05.2017, ora 12:00.

După cum putem analiza, o altă problemă importantă cu care Islanda s-a confruntat după instalarea crizei este rata șomajului, care a crescut foarte repede față de anul anterior. Se observă că în luna iunie a anului 2008, rata șomajului a avut o valoare destul de scăzută de aproximativ 2,6%, iar în aceeași perioadă a anului 2009, aceasta a atins valoare de 7,2% , de aproape 2,77 de ori mai mare. Acestă creștere accelerată se datorează în special semnelor negative ale crizei, care au afectat în principal sistemul bancar, care a fost falimentat, apoi firmele private care și-au închis activitatea după ce au fost puse în situația de a nu-și mai putea plăti salariații, dările la stat etc.

Din cauza împrumutului de la FMI, moneda s-a devalorizat considerabil și astfel,cursul de schimb a suportat fluctuații importante, care a agravat mai tare criza islandeză.

Figura 35: Cursul de schimb în perioada 2005 – 2015 (euro – coroană islandeză)

Sursă: UNCTAD, accesat la data 09.05.2017, ora 13:00.

După cum se poate analiza din graficul de mai sus moneda națională a Islandei s-a depreciat considerabil după debutarea primelor efecte ale crizei. Dacă în 2007 pentru un euro erau nevoiți islandezi să dea 87,67 ISK, în 2009 putem observa că suna pe care erau nevoiți să o dea era chiar dublă față de perioada anterioară.

Figura 36: Cursul de schimb în perioada 2005 – 2015 (dolar – coroană islandeză)

Sursă: UNCTAD, accesat la data 09.05.2017, ora 13:30.

Putem afirma că este o situație similară și în cazul cursului de schimb dolar – coroană islandeză, la fel ca și în cazul cursul de mai sus prezentat. Cursul de schimb menține o traiectorie în creștere accelerată, mai ales după instaurarea crizei. Dacă în 2007, 1 USD = 64,055 ISK, tot în acceași perioadă a anului 2009, 1 USD = 123,638 ISK, o creștere de aproximativ 1,93 de ori.

Figura 37: Cursul de schimb în perioada 2005 – 2015 (lira sterlină – coroană islandeză)

Sursă: UNCTAD, accesat la data 09.05.2017, ora 13:45.

În comparație cu celelalte două monede importante, relația dintre lira sterlină și coroana islandeză nu a suportat modificări foarte puternice, chiar dacă în perioada 2007 – 2009 coroana islandeza s-a depreciat față de lira sterlină de 1,5 ori, această modificare nu are o influență așa puternică asupra monedei naționale.

„Coroana s-a depreciat semnificativ în ultimele săptămâni și a ajuns la un nivel atât de jos încât nu mai este compatibilă cu o economie echilibrată”, se spune în comunicat, citat de AFP. „În cooperare cu guvernul, banca centrală pregătește măsuri pentru a aduce stabilitate și un curs de schimb realist, care va permite o temperare rapidă a inflației”, adaugă comunicatul citat.

Așa cum am afirmat mai sus, guvernul împreună cu banca centrală încearcă să stabilizeze cursul de schimb, încercând chiar să aprecieze moneda în fața celor mai puternice monede din lume (€, $, £). Această depreciere accentuată a coroanei islandeze față de principalele monede ale mapamondului, este datorată în principal efectelor negative ale crizei – care s-au răspândit foarte repede în economia Islandei – apoi împrumutului FMI pentru a scoate țara din faliment și ulterior, pierderii puterii băncii centrale a țării, în a putea echilibra fluctuațiile monetare.

Aceste deprecieri ale monedei naționale și-au lăsat importante amprente asupra creditelor în valută, deoarece cetățenii după instalarea crizei s-au trezit cu rate duble sau chiar triple, în același timp în care veniturile li s-au micșorat considerabil.

După cum arătat în paragrafele de mai sus, cursul de schimb a suferit multe modificări în relație cu unele monede importante ale lumii. Aceste fluctuații au avut un impact negativ și asupra inflației.

Figura 38: Inflația în perioada 2005 – 2014 (%)

Sursă: Banca Mondială, accesat la data 09.05.2017, ora 14:00.

După cum putem observa din graficul de mai sus încă din anul 2007 încep problemele în ceea ce privește inflația. După cum ne afișează graficul pe la începutul anului 2008, inflația a țintit cea mai mare valoare din cei zece ani analizați (aproximativ 12,68%). Privită în ansamblu inflația are efecte negative cam în toate domeniile economice din țară, începând de la scumpirea alimentelor, a obiectelor de uz caznic, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. „Față de luna anterioară, prețurile bunurilor și echipamentelor de uz casnic au crescut cu 4,4%, produsele alimentare și băuturile s-au scumpit cu 2,1%, iar băuturile alcoolice cu 9,2%. În același timp, prețurile la combustibil au scăzut cu 8,6%”.

Figura 39: Deficitul bugetar al Islandei în perioada 2007 – 2015 (% PIB)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 09.05.2017, ora 19:50.

Cum afișează graficul de mai sus,deficitul bugetar al Islandei s-a accentuat considerabil în anul 2008, atingând cea mai mare valoare din perioada analizată. Acest deficit s-a accentuat din cauza crizei, în principal a falimentului care pândea Islanda, apoi a ajutorului de la FMI, a devalorizării monedei, a creșterii inflației ș.a.

Figura 40: Balanța de plății în perioada 2005 – 2015 (% PIB)

Sursă: UNCTAD, accesat la data 09.05.2017, ora 14:30.

Așa cum am afirmat mai sus, Islanda avea o problemă în ceea ce privește balanța de plăți – și iată în acest sens realitatea susținută de graficul anterior. Mai ales după instalarea crizei, deficitul înregistrat s-a accentuat și mai puternic, atingând 23,67% din PIB, adică aproape un sfert din PIB-ul țării. După cum putem analiza din graficul de mai sus, în ceea ce privește balanța de plăți putem afirma că Islanda este o țară care după debutul crizei a marcat un deficit bugetar accentuat, dar după implementarea măsurilor anti-criză, deficitul s-a transformat în excedent al balanței de plăți (precum aratăfiguraanterioară), ajungând de la -13,96, în 2005 la 4,45%, în anul 2015.

Un pilon important care trebuie să susțină economia Islandei sunt exporturile. În principal acestă țară s-a situat în anii 1990 printre cei mai mari exportatori de carne de pește (aproximativ 90%), dar lucrurile s-au schimbat o dată cu trecerea anilor, iar în anul 2006 exporturile de pește abia au atins 40% din total.

Figura 41: Principalele exporturile ale Islandei (%)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 09.05.2017, ora 16:30 și prelucrare proprie.

După cum se observă în graficul de mai sus cea mai importantă categorie care stă la baza exporturilor este dată depește și preparatele din pește. Pescuitul este o activitate care caracterizează insula Islanda, în primul rând datorită poziționării geografice și în al doilea rând că o parte importantă din populație activează în acest domeniu. Dar știm că o dată cu trecerea anilor exporturile de pește au scăzut treptat, pe fondul uitării aceste meserii, cât și încercarea oamenilor de a se dezvolta în domenii mult mai uzuale pe piața internațională, cum ar fi: sistemul bancar, IT-ul, politică, medicină etc.

Dar din spusele multor economiști care au analizat economia Islandei, aceștia susțin că după scăderea abruptă, aceasta s-a ridicat datorită pescuitului, care reprezenta la vremea aceea 42% din totalul exporturilor. „Imediat după criză, guvernul islandez a permis redeschiderea tuturor zonelor de pescuit și a permis fiecărui cetățean să prindă și să vândă până la 650 de kilograme de pește pe zi”.

O altă componentă importantă care caracterizează exporturile Islandei este aluminiu. Observăm că acesta atinge o valoare de 37% din totalul exporturilor. Astfel, industria reprezintă cea de a doua ramură importantă la nivelul economiei, după pescuit. Așadar, în Islanda există o mulțime de fabrici mici, care se ocupă cu metalele neferoase sau cu producerea de energie bazată pe resurse naturale (hidrocentrale și centrale geotermice).

Comerțul exterior al Islandei este caracterizat pe lângă exporturi și deimporturile. Așa cum am arătat principalele domenii care susțin exporturile, la fel o să prezentăm și principalele domenii care caracterizează importurile.

Figura 42: Principalele importuri ale Islandei (%)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 09.05.2017, ora 15:30 și prelucrare proprie.

Importurile sunt considerate o componentă importantă la nivelul economiei Islandei, aceasta fiind dependentă de ele, dar din cauza creșterii importurilor după debutul crizei acestea au accentuat deficitul balanței de plății, creșterea prețurilor la raft, pe seama creșterii rapide a inflației. Așa cum am arătat anterior că inflația a avut o creștere accelerată, aceasta a determinat o creștere artificială a prețurilor bunurilor și serviciilor autohtone, dar în aceeași măsură și a bunurilor și serviciilor importate. Astfel, dacă bunurile și serviciile din import erau mai scumpe, populația s-a reorientat înspre consumul produselor autohtone, în acest mod ducând la creșterea veniturilor producătorilor autohtoni.

Observăm că 7,9% din totalul importurilor reprezintă alimentele necesare supraviețuirii, o valoare destul de mare pentru o țară mică și cu o populație restrânsă. Observăm că cele mai importante 3 categorii de produse care reprezintă aproape 36% din totalul importurilor o reprezintă echipamentele electrice, trenurile și tramvaiele, cât și combustibili minerali.

Figura 43: Rata dobânzii în perioada 2005 – 2016 (%)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 09.05.2017, ora 19:30.

După cum poate vedea din graficul de mai sus, banca centrală împreună cu guvernul a impus scăderea ratei dobânzii de la 18% la 12%, fiind prima măsură de austeritate luată după ce țara a fost adusă în pragul falimentului. „FMI este îngrijorat că reducerea ratelor dobânzii va avea impact asupra inflației, care va susține apoi o coroană slabă”, a spus Ingolfur Bender, șeful departamentului de cercetare la Islandsbanki, unitate a băncii controlată de stat Glitnir Bank. „Există însa puțini factori interni care să poată crește inflația”, mai susține acesta.

Chiar dacă nivelul ratei dobânzii a fost scăzut la valoare de 12%, populația tot avea de câștigat de pe urma acestei schimbări. Cei care au avut de pierdut erau investitori străini, care o dată cu instalarea crizei sumele depozitate în băncile islandeze nu mai erau recuperate, ci pierdute pe seama naționalizării băncilor.

În opinia noastră, în ceea ce privește Islanda putem afirma că este o țară, care după instalarea crizei a avut o creștere economică negativă, adică o descreștere, așa cum înfățișează și graficul de mai jos. După aplicarea măsurilor anti-criză aceasta a depășit momentul și dintr-o descreștere s-a transformat într-o creștere armonioasă și progresivă.

Figura 44: Creșterea economică a Islandei în perioada 2002 – 2016 (%)

Sursă: Statistics Iceland, accesat la data 10.05.2017, ora 19:00.

Abordarea pe care au luat-o islandezii în fața crizei a condus la o îmbunătățire a indicatorilor de creștere economică, la scăderea ratei șomajului până la un nivel optim pentru o țară de dimensiunea acesteia și la crearea unei societăți cu un nivel de trai echitabil și echilibrat.

În primul rând, Islanda a luat decizia de a-și naționaliza propriile bănci și de a transfera doar creditele și depozitele cetățenilor, fără a integra și investitori străini. Așa cum afirmă și Krugman „Revenirea economică a Islandei arată avantajele de a nu fi în zona euro. […] În timp ce toată lumea salva de urgență bancherii și forța populația să plătească pentru asta, Islanda și-a lăsat băncile să dea faliment și chiar a consolidat plasa de beneficii sociale”.

În al doilea rând, Islanda a avut puterea de a-și devaloriza moneda, chiar dacă riscul era ca și inflația să crească și în consecință și prețurile să crească. Acest lucru s-a putut face pe seama neapartenenței acesteia la zona euro.

În al treilea rând, FMI-ul prin ajutorul care la acordat Islandei a încurajat guvernul și băncile că dacă vor impune măsuri stricte în sistemul bancar, în economie și nu numai și în viața cetățenilor vor putea înfrunta criza.

Ca și o concluzie putem afirma că Islanda reprezintă o poveste de succes care trebuie analizată cu pași mici de la început până la sfârșit pentru a putea sustrage elementele cheie și aplicarea acestora în toate economiile lumii care au avut de înfruntat criza economică din 2008.

Dat fiind faptul că economia Suediei este o economie deschisă și relativ mică, având o piață financiară bine integrată cu cele internaționale, a intrat în recesiune globală dintr-o poziție favorabilă. Datorită sistemului financiar bine pus la punct și cadrului fiscal solid, statul a avut posibilitatea de a manevra în favoarea lui primele efecte negative ale crizei.

Figura 45: Datoria publică a Suediei în perioada 2005 – 2015 (% din PIB)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 23.05.2017, ora 18:40 și prelucrare personală.

Datoria publică a Suediei în 2008 (37,5%) era relativ destul de mică, comparativ cu alte țări care în aceeași perioadă și-au dublat sau chiar tiplat datoria publică. Chiar dacă se observă o ușoară creștere în anul 2009, ating valoarea de 41%, putem afirma că a avut o creștere mică de 9,33 ori. După cum putem observa datoria publică a Suediei se menține aproximativ constantă pentru următorii 3 ani, 2010 – 2012. Evoluția acestor cifre atât în sens accendent, cât și în sens descendent denotă robustețea finanțelor publice suedeze.

Chiar dacă s-a încercat aplicarea măsurilor de austeritate, aceste au fost modelate după specificul țării. Și anume, au început prin a tăia cheltuielile publice și în paralel cu încercarea de a relaxa politica fiscală, pe considerentul că astfel, populația va avea mai mulți bani de cheltuit, bani care vor ajunge într-un final tot în economie.

„Mai mult decât atât, AndersBorg a tăiat și impozitul pe profitul firmelor, pentru a le stimula să-și dezvolte afacerile în Suedia, cu un efect imediat de creare de locuri de muncă. Totodată, guvernul suedez a redus impozitele pe proprietăți și pe bunurile de lux, pentru a-i atrage pe investitori și pe întreprinzătorii care au părăsit țara să revină acasă”.

Din toate cele prezentate mai sus, amintim că guvernul a fost cel care a luat cele mai importante decizi pentru a salva țara de criza economică. Acesta a încercat să sprijine populația, care din cauza efectelor negative era prima care avea de suferit.

Figura 46: PIB – ul Suediei în perioada 2005 – 2015 (mld. $)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 23.05.2017, ora 19:00 și prelucrare personală.

Chiar dacă pe parcursul anului 2008 PIB-ul țării s-a menținut la o valoare mare, putem observa că în anul 2009 acesta a scăzut de 16,4 ori, față de anul precedent. Suedia se numără printre țările cu o mare încredere în sectorul fiscal, o economie robustă și o moblitatea socială.

Figura 47: PIB – ul/cap de locuitor al Suediei în perioada 2005 – 2015 ($)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 12.06.2017, ora 17:00.

„Aceasta este cea mai mare contractare a PIB-ului din istoria economică a Suediei, dar conform așteptărilor”, spune Henrik Mitelman, analist șef  la SEB Merchant Banking. Ceea ce a spusHenrik Mitelman, este foarte adevărat susținut și prin graficul anterior datorită scăderii accentuate a PIB – ului/cap de locuitor în anul 2009. Astfel, criza are un impact puternic asupra nivelului de trai al populației.

Figura 48: Rata șomajului în perioada 2005 – 2016 (% din populația activă)

Sursă: Eurostat, accesat la data 24.05.2017, ora 12:00.

După cum putem analiza pe graficul de mai sus, primele efecte ale crizei s-au propagat asupra ratei șomajului. Se observă că pe parcursul anul 2009, rata șomajului a atins un maxim de 8,9% în luna mai. Această rată a șomajului se menține peste valoarea de 8% aproape pe parcursul a doi ani (2009 – 2010). Chiar dacă alți indicatori macroeconomici nu au avut de suferit așa mult după instalarea crizei, rata șomajului a crescut cu 34,85 de ori față de anul precedent (2008). Acest lucru se datorează scăderii locurilor de muncă în mediul privat, pe seama scăderii producției și prestării serviciilor. Șomajul a crescut în ceea ce privește industria prelucrătoare, chiar și sectorul public având parte de un declin substanțial.

Soluțiile adoptate de Suedia în ceea ce privește piața muncii, pentru a încerca să reducă rata șomajului și să stimuleze șomerii în aș găsi un loc de muncă favorabil, erau următoarele:

Măsuri privind cererea de muncă:

Suvenționarea locurilor de muncă, pentru stimularea ocupării la nivelul administrației locale;

Reduceri aplicate la unele contribuții la stat;

Amânării de la plata contribuțiilor obligatorii către stat;

Creșterea cererii de muncă din sectorul construcțiilor pentru realizarea de reparații și întrețineri;

Noi investiții sustenabile în infrastructură.

Măsuri de sprijinire a șomerilor în căutarea unui loc de muncă:

Asistență în cătarea locurilor de muncă pentru persoanele aflate în dificultate;

Creșterea numărului de programe de formare profesională;

Stimulente pentru firmele de dimensiuni mici;

Stimulente pentru afaceri noi.

Măsuri pentru susținerea pregătirii profesionale:

Programe de perfecționare pentru angajații din sistem;

Creșterea suportului fananciar pentru elevi dornici să urmeze o facultate, un master;

Creșterea numărului de locuri subvenționate la colegii și unversității.

Din cele prezentate anterior, putem afirma că Suedia are o experiență pozitivă în ceea ce privește forța de muncă, pe care încearcă să o stimuleze din toate punctele de vedere. Aceștia pun accentul cel mai mult pe om, investesc în oameni, susțin educația acestora de la clasele pregătitoare și până la universitate și nu în ultimul rând investesc în inovație.

Cursul valutar este o altă problemă, care după instlarea crizei, în alte economii naționale, acesta a luat o întorsătură neașteptată, deobicei în defavoarea statului respectiv. Dar cum guvernul a încercat de la început să elimine efectele negative ale crizei, a avut grijă și în privința acestui element important pentru o economie ca a Suediei. Riksbank a încercat să implementeze o serie de măsuri de austeritate pentru a proteja stabilitatea financiară și pentru a domoli efectele negative ale crizei.

Figura 49: Cursul de schimb în perioada 2005 – 2015 (euro – coroană suedeză)

Sursă: UNCTAD, accesat la data 24.05.2017, ora 14:00.

După cum putem analiza pe graficul de mai sus, cursul de schimb în realție cu euro nu a suferit modificări majore după debutarea crizei. Acesta a avut o creștere de 10,13 ori față de anul precedent, 2008. Astfel, acest lucru este datorat sistemului bancar suedez care a reusțit să dețină și să controleze un sistem monetar propriu, diferit decât cel al unelor țării din Europa, care susțin un cadru monetar centralizat, rigid și greu de controlat.

Figura 50: Cursul de schimb în perioada 2005 – 2015 (dolar – coroană suedeză)

Sursă: UNCTAD, accesat la data 24.05.2017, ora 14:20.

În ceea ce privește relația dintre dolar și coroana suedeză putem afirma că aceasta din urmă după instalarea crizei s-a drepreciat ușor, dar menținând totuși o poziție puternică pe piața monetară suedeză. Obsevăm că în anul 2008 media era undeva în jurul valorii de 6,591, pe când în anul 2009, media s-a situat undeva la valoarea de 7,654, crescând de 16,13 ori.

Figura 51: Cursul de schimb în perioada 2005 – 2015 (liră sterlină – coroană suedeză)

Sursă: UNCTAD, accesat la data 24.05.2017, ora 15:40.

Din graficul de mai sus putem afirma că după instaurarea crizei coroana suedeză s-a apreciat considerabil în fața lirei sterline, fenomen invers cu ceea ce sa întâmplat în restul economiilor. Astfel, se obsevă o scădere de 1,6 ori din 2008 până în 2009. Și pe aproape încă doi ani se menține această aprecierea a coroanei suedeze în fața lirei sterline, din 2009 – 2011.

Datorită independenței Suediei față de statele membre ale Europei, aceasta a putut mai ușor să aplice măsurile anti-criză și să „jongleze” cu masa monetară și cursurile de schimb pentru a-și păstra poziția pe piața financiară și pentru a încuraja moneda națională să nu se deprecieze puternic în față celor mai tari monede ale lumii (€, $, £).

Figura 52: Inflația în perioada 2005 – 2014 (%)

Sursă: Banca Mondială, accesat la data 24.05.2017, ora 16:00.

Din graficul de mai sus putem observa că după instalarea crizei, inflația a avut o traiectorie descendentă contrat celorlalte inflații din alte state ale lumii. La începutul anul 2009, putem afirma că inflația a țintit valoare de -0,49%, reprezentând o deflație, după aceea urmând o creștere ușoară până la valoare de 1,16%.

Astfel, aici se pot observa cel mai bine măsurile anti-criză implementate de către guvern, care erau centrate în deosebi pe populație și pe nevoile populației. În așa fel încât au încercat a menține stabilitate atât pe piața monetară, cât și pe piața financiară și în sectorul de producție și prestări de servicii. Pentru a menține inflația la limite normale, astfel banca Riksbank a scăzut rata dobânzii de la 4,75% la valoarea de 2%, făcând cea mai mare reducere a ratei dobânzii din 1994 încoace.

Figura 53: Rata dobânzii în perioada 2005 – 2016 (%)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 24.05.2017, ora 16:30.

Așa cum am afirmat mai sus se poate observa cum în anul 2008 rata dobânzii avea o valoare peste 4%, iar în anul 2009 aceasta a fost redusă la valoarea de 2%. Analizând observăm că rata dobânzii are o tendință descrescătoare până în anul 2011, după aceea simțindu-se o mică creștere a acesteia dar până la valoarea de 2%.

Figura 54: Deficitul bugetar al Suediei în perioada 2005 – 2016 (% PIB)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 24.05.2017, ora 17:00.

Chiar dacă deficitul bugetar în anul 2009 a atins valoarea de -0,7%, acest lucru se datorează guvernului care a implementat măsurile de austeritate pentru a putea face față crizei. Conform datelor statistice creșterea deficitului este legată direct de majorarea creditelor interne alocate în cadrul crizei economice, cât și majorarea creditelor externe în special alocate Islandei, țară grav afectată de criză.

Asemănător cu deciziile luate de unele state care au fost afectate de criză, la fel și Suedia a luat câteva măsuri pentru a-și ajuta băncile: implementarea unui cadru general prin care statul acordă sprijin instituțiilor de credit aflate în imposibilitate de a-și continua activitatea cu ușurință, crearea unui fond de stabilitate și construirea unui program de garantare și a unui sistem de capitalizare.

„Nu putem face nimic, este pur și simplu o consecință a ratelor dobânzilor curente” a declarat Marten Bjellerup, șeful de prognoză a biroului datoriei naționale.

Figura 55: Balanța de plății în perioada 2005 – 2015 (% PIB)

Sursă: UNCTAD, accesat la data 24.05.2017, ora 19:30.

Economia Suediei este caracterizată de multe ori ca o economie mică, dar deosebit de deschisă. Aceasta este puternic dependentă de schimburile internaționale, astfel, comerțul exterior contribuind în mare parte la creșterea PIB-ului din ultimii 10 ani.

Cum putem observa pe graficul de mai sus în perioada de boom economic se evidențiază o balanță de plăți excedentară, situată în jurul valorii de 8,5% din PIB. Chiar dacă după debutarea crizei comerțul exterior a fost afectat într-o oarecare măsură, putem afirma că acesta totuși s-a menținut la o valoarea destul de importantă pentru economia acestei țării. Din analiza graficului de mai sus, putem trage concluzia că Suedia pe lângă că este un important pilon în ceea ce privește schimburile internaționale, aceasta are exporturile mai mari ca importurile acest lucru ducând la excedentul bugetar al balanței de plății.

Astfel, putem afirma că un pilon important în economia Suedeză sunt exporturile. Știm că portofoliul de activități al economiei Suedeze este destul de vast, dar în același timp aceste sectoare susțin în principal exporturile acestei țării și reduc necesitatea de import. Cele mai importante sectoare ale economiei Suedeze sunt:

Industria, care s-a dezvoltat foarte mult din 2000 încoace;

IT-ul care s-a extins pe piața suedeză cu o repeziciune și care a acaparat foarte repede piața;

Celuloza și hârtia, aceasta țară fiind una dintre cele mai mari puteri la nivelul acestui sector economic;

Biotehnologia și sectorului farmaceutic, a ajutat economia să aibă o creștere rapidă și sustenabilă;

Industria metalurgică, fiind o ramură tradițională în Suedia;

Agricultura.

Când vorbim despre exporturile Suediei, putem afirma că este o țară cu un profil economic larg, fiind caracterizată o țară importantă la nivelul exporturilor internaționale, acestea susținând economia la o valoare înaltă. „Exporturile își revin mult mai repede în urma crizei”, a declarat un analist al Nordea Bank. „Dacă exporturile au fost cele mai lovite de criză, produsul intern brut și capacitatea de utilizare cresc rapid”, a mai adăugat acesta.

Figura 56: Principalele exporturile ale Suediei (%)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 24.05.2017, ora 18:30 și prelucrare proprie.

Din graficul de mai sus se poate observa că principala componentă pe care Suedia o exportează sunt mașinile și reactoarele nucleare. Datorită profilului economic dezvoltat în mare măsură pe industrie, ceea ce reflectă ponderea mare a acestor produse în exporturile mondiale. Cele mai importante mărci de mașini de pe piața Suedeză sunt: Volvo, Ericsson, Scania, Sandvik, SKF, Atlas Copco, Autoliv, ABB Suedia, Saab Automobile.Din graficul de mai sus putem afirma că aceste companii reprezintă aproximativ 16% din totalul exporturilor.

O altă categorie importantă care stă la baza exporturilor sunt tramvaiele care reprezintă aproximativ 14% din totalul exporturilor. Urmat apoi de valoarea de 11%, care reprezintă echipamente electrice și electrocasnice.

Știm că Suedia este o țară care se bazează foarte mult pe celuloză și hârtie, observăm că o pondere importantă din exporturi o constituie și această parte a profilului economic, aproximativ 7%, din totalul exporturilor.

Combustibilii minerali reprezintă 6,6% din totalul exporturilor, fiind o altă componentă importantă a economiei Suediei. Produsele farmaceutice sunt o altă categorie care susțin exporturile Suediei, reprezentând 6,1% din totalul exporturilor.

Economia Suedeză este foarte bine integrată pe piețele europene, cât și pe piețele internaționale. Așadar, această țară este atât de dependentă de cererea externă pentru mărfuri și servicii, cât și buna funcționare a sistemului financiar global, în special datorită deschiderii din ce în ce mai mult spre circulația liberă a comerțului mondial.

Figura 57: Principalele importuri ale Suediei (%)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 06.06.2017, ora 14:30 și prelucrare proprie.

În comparație cu exporturile pe care le-am analizat mai sus, putem observa că în principal aceleași sectoare ale economiei reprezintă și cele mai importante sectoare de la nivelul importurilor. Cele trei mari categorii care fac obiectul importurilor sunt mașinile și reactoarele nucleare, tramvaiele și echipamentele electrice și electrocasnice, în valori aproximativ egale de 13,5% din totalul importurilor. Fiind urmate după aceea cu valoarea de 9,5% de combustibili minerali și produsele distilate, care sunt folosite ca materii prime pentru produsele finale care sunt finalizate în interiorul țării și exportate mai departe.

Chiar dacă după instalarea crizei, au avut de suferit și importurile, putem afirma din graficul balanței de plăți că atât exporturile, cât și importurile s-au micșorat într-o oarecare măsură egale. Pe seama consumului care a scăzut după debutul crizei, ceea ce rezultă că și importurile au avut de suferit din cauza lipsei consumatorilor. Dar încercarea guvernului de a salva țara de la impas, după aplicarea măsurilor anti-criză, care s-au axat în mod special pe populație,consumul a început să crească, ceea ce însemnă că și importurile au crescut.

În opinia noastră, economia Suediei chiar dacă a suferit unele modificările în ceea ce privește indicatorii macroeconomici, aceste modificări în comparație cu alte state lovite de criză au fost mai nesemnificative și care au avut efecte mai puțin adverse asupra sistemului bancar și sistemului financiar.

Figura 58: Creșterea economică a Suediei în perioada 2005 – 2015 (%)

Sursă: TradingEconomics, accesat la data 06.06.2017, ora 16:00.

Se poate observa că după instaurarea crizei, creșterea economică a Suediei a suferit modificări având o traiectorie descendentă pe parcursul celei de a doua jumătate a anului 2008, menținându-se această scădere și în anul 2009. După implementarea măsurilor de austeritate, se poate observa o ușoară creștere a economiei pe la începutul anului 2010, fiind rezultatul guvernului care a manevrat măsurile anti-criză în favoarea lor.

În primul rând, economia nu a fost afectată într-o mare măsură de efectele crizei, datorită ambiției și suportului politic în încercarea de a guverna țară pe timpul crizei cât mai eficient. Măsurile luate de guvern pentru a înlătura criza și a stabiliza piața financiară, au încercat să protejeze populația, deoarece aceasta era prima care avea de suferit.

În al doilea rând, poziția pe care se situa economia Suediei în clasamentul economiilor la scară mondială, a ajutat-o să implementeze mai ușor măsurile de austeritate și să jongleze mai ușor atât cu politica fiscală, monetară, bugetară și de credit și nu în ultimul rând cu politica comercială.

În al treilea rând, Suedia a avut un avantaj datorită politici monetare independente față de Uniunea Europeană și propria monedă, pe care a putut-o manevra mai ușor prin politicile anti-criză. Aceasta a putut cu ușurință să scadă rata dobânzii și să mențină rata inflației la anumite limite admisibile.

În concluzie, Suedia se numără printre puținele țării care nu a fost afectată de criză și este printre prima țară care a reușit să înlăture efectele negative ale crizei și să aibă o creștere economică și pe parcursul crizei.

Capitolul 5.

CONCLUZII GENERALE

Lucrarea de față propune: mai întâi, o incursiune în timp asupra cauzelor care au declanșat crizaîn 2007 și au determinat propagarea ei cu rapiditate, încă din 2008; ulterior, analiza primelor efecte care s-au propagat asupra economiilor lumii; nu în ultimul rând, am avut în vedere măsurile de austeritate care s-au implementat în anumite țări, pentru susținerea economiilor acestora.

Criza actuală reprezintă unul dintre cele mai îngrijorătoarefenomene la nivel internațional din ultimele decenii. Chiar dacă această criză din 2008 se aseamănă în anumite privințe cu „Marea Depresiune” din 1930, în același timp cele două crize se diferențiază substanțial una de cealaltă. Motivul este acela că prezenta criză financiară globală a surprins pe mulți prin amploarea luată, dar și prin consecințele grave declanșate – care, conform previziunilor în care mulți nu credeau acum câțiva ani, s-au întins pe o perioadă relativ lungă.

Putem afirma, așa cum susțin o serie de economiști, că recenta criză își are originile în mai multe considerente și anume:

O creștere economică artificială,bazată pe consum excesiv și pe credit pe alocuri necontrolat;

Dereglementarea pieței financiare – care n-a condus la o alocare mai eficientă a resurselor, ci chiar dimpotrivă, la un haos pe piața financiară;

Decorelarea politicilor economice – ceea ce a condus la o creștere nesigură și nesustenabilă;

Explozia frenetică (uneori) a prețurilor, mult peste valoarea lor reală, într-un timp foarte scurt.

Omenirea se află pusă în fața unei perioade de nesiguranță financiară accentuată. Criza din 2008 a influențat în ceea mai mare măsură economia mondială, a adus modificări importante la nivelul indicatorilor macroeconomici și a produs o instabilitate pe plan economic, fincanciar, monetar și politic.

Așa cum am prezentat în primul capitol, America este teritoriul în care s-a declanșat criza atât în 1930, cât și în 2008, deoarece americanii doreau și încă doresc să dețină puterea supremă în lume. Astfel, actuala criză mondială își are originea în sistemul financiar american și în însăși socitatea americană, orientate masiv spre consum, inclusiv prin acordarea de credite avantajoase, în special în domeniul ipotecar. Insolvabilitatea a condus însă la grave probleme legate de rambursarea creditelor și a dobânzilor aferente.

Destul de rapid, criza a ajuns și pe celelalte continente ale lumii, afectând state din Europa, Asia, Africa și chiar Australia. Chiar dacă unele țări nu se temeau că vor fi atinse de criza economică, s-a dovedit că s-au înșelat, deoarece sunt foarte puține state care au putut învinge criza cu ușurință. Așa cum am prezentat în capitolul al doilea, am evidențiat existența unor cazuri în care state din Europa, care s-au luptat cu efectele negative ale crizei, au reușit foarte greu (cu urmări care au afectat nivelul de trai) să depășească momentele de cumpănă.

Chiar dacă efectele negative ale crizei s-au propagat în moduri diferite asupra sectoarelor de activitate de la nivelul economiilor lumii, sunt foarte puține domenii care au reușit să aibă creștere din toate punctele de vedere în aceste momente. Criza a adus valuri de faliment, a accentuat blocajul financiar și de credit, a blocat investițiile, a crescut numărul șomerilor și în același timp a adus omenirea într-o panică uriașă, datorită imposibilității de plată a creditelor.

Singurele supape de siguranță pentru populație și pentru economiile naționaleau fost și au rămas guvernele țărilor aflate în impas. Chiar și actualmente, cea mai mare sarcină le revine tot lor, deoarece trebuie să realizeze și să impuna anumite măsuri pentru a pune în mișcare din nou propriile economii (de exemplu, fie prin accesul la credite care să stimulezerefacerea economică, fie prin măsuri de austeritate).

În al treilea capitol am prezentat pasaje ale crizei manifestateîn România. Chiar dacă statul român a susținut o vreme că această dereglementare de la nivelul economiilor mondiale nu poate avea efecte negative asupra economiei României, specialiștii în economie n-au fost surprinși când au apărut primele probleme la nivelul sistemului financiar românesc. Pentru început, cel mai afectat domeniu a fost piața imobiliară, care a fost prima lovită după propagarea efectelor crizei, urmată mai apoi de sectorul construcțiilor, piața auto și –în cele din urmă –de sistemul bancar.

Chiar dacă guvernul României a impus unele măsuri de austeritate, acestea au avut uneori un impact negativ asupra populației, cetățenii nefiind de acord cu unele dintre ele (fie pentru că nu le înțelegeau, fie pentru că nu erau cele mai oportune dintre cele posibile). Cea care a avut de suferit cel mai mult din cauza crizei a fost populația, deoarece foarte multe firme au dat faliment, ceea ce a dus la urmări precum: creșterea șomajului, reducerea salariului real, creșterea prețurilor ș.a.

Am observat că dacă înainte de debutul crizei, Suedia (așa cum am arătat în studiul de caz) avea un sistem financiar bine pus la punct și un cadru fiscal solid, care a avut posibilitatea de a întoarce în favoarea economiei primele efecte negative ale crizei și de a le înlătura cu ușurință. Rolul decisiv a revenit statului și măsurilor luate de acesta, fiindcă implementarea lor a determinat trecerea mai rapidă peste perioada de recesiune economică și revenirea la creșterea economică de dinaintea crizei.

În comparație am marcat cazul Islandei, care era la un pas de faliment total chiar după primele efecte ale crizei, dar guvernul a hotărât naționalizarea celei mai mari bănci și astfel, a reușit relansarea economiei doar prin măsurile de austeritate impuse atât cetățenilor, cât și mediului privat și sectorului public. Într-un final s-a dovedit că Islanda a fost printre sigurele state care a putut să se redreseze chiar din momentul de cumpănă – și anume falimentul total – pentru a reveni la o creștere economică spectaculoasă, nemaiîntâlnită în astfel de situații.

În concluzie, putem afirma că recenta criză financiară este o recunoaștere a faptului că în perioada actuală este necesară o reactualizare a sistemului financiar global din următoarele aspecte:

Crizele sunt momente inevitabile la nivelul economiilor;

Înainte de a spera la un management eficient, trebuie să stăpânim anumite riscuri, care pot apărea pe parcurs – și anumite mijloace de contracarare a acestora;

Stabilirea unor relații strânse între statul ca decidenteconomicși populație;

Intervenția perioadică a guvernelor în educația și formarea tinerelor generații, în spiritul prevenirii unor alte crize de amploare mondială;

Noile reglementări trebuie să fie generatela scară națională, corespunzător fiecărui sistem financiar în parte, dar trebuie adaptate sistemului financiar global în vigoare.

Lecția prezentei crize financiare globale este una dură. Statele lumii trebuie să privească acest lucru cu maximă responsabilitate, fiindcă: pe de o parte, acest scop survine ca o urmare firească a funcției de alocare eficientă a resurselor, din partea fiecărui stat; pe de altă parte, lumea financiară nu-și mai poate permite curând eșecuri precum cele manifestate din 2007 (2008) până în prezent. Speranța noastră stă în maturizarea măsurilor pe care statele lumii le vor lua, corelat, în anii care vin. De asemenea, tot această speranță ne face să credem că guvernele vor lua măsuri reale, severe, înainte să fie prea târziu pentru evoluția noastră ca sistem global.

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

Abrudan, Mirela, „Criza economică și reflectarea ei în mass – media: 2008 – 2009”, Ed. Tritonic, București, 2010.

Aceleanu, Mirela Ionela, „Modelul suedez în domeniul ocupării forței de muncă. Soluții postcriză”, Economie Teoretică și Aplicată, Volumul XIX (2012), No. 4(569).

Anghel, Iulian, „Construcțiile au cea mai bună evoluție din 2008 încoace și reîncep să conteze pentru creșterea PIB”, publicat pe Ziarul Finaciar, la data de 15 ianuarie 2016.

Anghel, Iulian, „Evoluția datoriei externe a României din 2004 până în prezent”, publicat pe Ziarul Financiar, la data de 01 mai 2015.

Anghelache, Constantin, Anghelache, Gabriela Victoria, Niță, Olivia Georgiana, Sacală, Cristina, „Studiu privind evoluția fluxurilor de investiții straine directe – model de analiză” Academia De Studii Economice, București, Romanian Statistical Review – Supplement nr. 10/2015.

Apostoiu, Cătălin, „Islanda, o insulă mică dar capabilă de miracole economice”, publicat în Ziarul Financiar, la data de 05 iulie 2016.

Bal, Ana, „Opinii privind cauzele crizei financiare actuale”, The Romanian Economic Journal, anul 2009.

Berca, Alex, „Crizele economice și ciclicitatea lor”, ed. Institutul European, Iași, 2011.

Bhagwati, Jagdish, „We need to guard against destructive creation”, publicat în Financial Times, la data de 06 octombrie 2008.

Buscu, Șerban, „Criza a dus leul în urmă cu trei ani”, publicat pe 9AMNews, la data 28 ianuarie 2008.

Cioacata, Simona, „15 septembrie 2008 și falimentul care a schimbat lumea. Previziuni sumbre după 6 ani de criză: Scenariul se poate repeta", publicat pe Știrile ProTv, la data 15 septembrie 2014.

Ciobanu, Gheorghe, Deceanu, Liviu, „Criza financiară și Economică – cauze, efecte, soluții”, Volumul Conferinței Internaționale 26 – 28 martie 2009, Cluj Napoca, ed. Alma Mater, 2009.

Claessens, Stijn, Kose, M. Ayhan, „Financial Crises: Explanations, Types, and Implications” by: IMF Working Paper 13/28, publicat la 01 ianuarie 2013.

Cojocaru, Bogdan, „Lecția care nu trebuie învățată: Letonia a ajuns din cel mai mare dezastru economia cu cea mai mare creștere din UE. Costul: triplarea șomajului și exodul tinerilor”, publicat în Ziarul Financiar, la data de 18 ianuarie 2013.

Comache, Dragoș, „Inflația din Islanda a atins un nivel record în decembrie, de 18,1%”, publicat pe HotNews.ro, la data de 22 decembrie 2008, ora 13:18.

Dumitru, Elena, „Cum s-a transformat Islanda din coșmar în succesul Europei”, publicat pe Adevărul, la data de 30 noiembrie 2011, ora 21:47.

Enache, Răzvan, „Rețeta de succes a Islandei: cum a salvat pescuitul o țară trimisă în faliment de bancheri”, publicat pe Wall – Street, la data de 13 ianuarie 2014.

Fabbrini, Federico, Hirschi Ballin, Ernst, Somsen, Han, „What Form of Government for the European Union and the Eurozone?”, Ed. Hart, Oxford, 2015.

Feldstein, Martin, „Refocusing the IMF”, Ed. Foreign Affairs, vol. 77, nr. 2, martie/aprilie 1998.

Geambașu, Liviu, Stancu, Ion, „Lichiditatea Bursei de Valori București (BVB) în perioada crizei financiare”.

Harold Underwood, Faulkner, „American Economic History”, New York, Evanston and London, 1960.

Isărescu, Mugur, Guvernatorul Băncii Naționale a României „Criza financiară internațională și provocările pentru politica monetară din România”, publicat pe BNR.ro, la data 26 februarie 2009.

Krugman, Paul, Olney, Martha L., Wells, Robin, , „Fundamentos de Economia”, Ed. Editorial Reverté, Barcelona, 2008.

Lambrache, Silviu, „Efectele crizei economice asupra sectorului de construcții”, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă INCD URBAN – INCERC, Sucursala INCERC București, Secția Economia Construcțiilor, „Urbanism. Arhitectură. Construcții”, vol. 3, nr. 3, 2011.

Marinescu, Valentina, Ștefănescu, Simona, „Mediatizarea violenței în familie. Studiu de caz: ziarele centrale românești”, București, Editura Neva, 2004.

Markhan, Jerry, „Financial History of the United States from Enron – Era Scandals to the Great Recession (2004 – 2009)”, Ed. Routledge, 2015.

Medrega, Claudia, „Dolarul și francul elvețian ar putea trece de 5 lei în 2015, în timp ce cursul leu-euro va rămâne stabil”, publicat pe BusinessMagazin.ro, la data 24 martie 2015.

Paul Krugman, „Întoarcerea Economiei Declinului și Criza din 2008”, trad. Smaranda Nistor, Ed. Publica, București, 2009.

Popa, Florina „Impactul Crizei Mondiale asupra comerțului internațional”, Managmentul Intercultural, Volumul XV, nr. 3, 2013.

René, Rémond, Istoria Statelor Unite ale Americii, Traducere: Traian Fințescu, Cuvânt înainte și note: Bogdan Antoniu, București, Ed. Corint, 1999.

Săndulescu, Dumitru, „Marea Britanie a decis naționalizarea Northern Rock” , publicat pe Money.ro , la data 18 februarie 2008.

Schopenhauer, Arthur, „Viața, Amorul, Moartea”, Ed. Antet, București, 1994.

Schumpeter, Joseph, „Capitalism, Socialism and Democracy”, Ed. a III-a, Harper Colophone Books, New York, 1950.

Tămășan, Alexandra, Străuț, Dan, Driceanu, Diana, Lefter, Ovidiu, „Zece domenii economice în bătaia crizei financiare”, pubicat în ziarul Adevărul, la data 3 noiembrie 2008, ora 21:21.

Toreanik, Alexandru, „Suedia are cea mai mare creștere economică din UE”, publicat pe Ziare.com, la data 10 august 2010, ora 07:41.

Trifu, Alexandru, „Comerțul internațional sub constrângerea crizei”, Economie teoretică și aplicată, Volumul XVII, nr. 4 (545), 2010.

Vrânceanu, Radu, „La théorie économique au début du XXe siècle (reprise article Societal)", „Problèmes Economiques”, publicat în noiembrie 2006, Numéro 2911.

Site – uri:

http://adevarul.ro

http://adevarulfinanciar.ro

http://clujeanul.gandul.info

http://ec.europa.eu/eurostat

http://europa.eu

http://jurnalul.ro

http://stirileprotv.ro

http://unctadstat.unctad.org

http://www.banknews.ro

http://www.blastingnews.com

http://www.bnr.ro

http://www.business24.ro

http://www.cursbnr.ro

http://www.dce.gov.ro

http://www.financiarul.ro

Homepage

http://www.hotnews.ro

http://www.insse.ro

http://www.mediafax.ro

http://www.statice.is

http://www.suedia.es

http://www.tradingeconomics.com

http://www.wall-street.ro

http://www.worldbank.org

http://www.zf.ro/

https://claudiaandreearadulescu.wordpress.com

https://www.antena3.ro

https://www.imobiliare.ro

https://www.imobiliare.ro/indicele-imobiliare-ro