Specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor [305026]

UNIVERSITATEA ”ALEXANDRU IOAN CUZA” [anonimizat]: [anonimizat]. univ. Niță Valentin

Iași, 2018

UNIVERSITATEA ”ALEXANDRU IOAN CUZA” [anonimizat] A TURIȘTILOR

Coordonator științific Absolvent: [anonimizat]. univ.Niță Valentin

Iași, 2018

INTRODUCERE

Dat fiind faptul că turimul se află într-o [anonimizat], dezvoltare, relaxare, mediul ambiant rămâne elementul care suferă cel mai multă în acest context.

Numărul de turiști cese află într-o continuă creștere pune în pericol capacitatea de primire a teritoriului respectiv resursele naturale din cadrul destinației turistice. Regenerarea resurselor este un proces de durată ce nu poate face față exigențele și cererii turiștilor.

[anonimizat] a [anonimizat] o modalitate nouă de turism și anume spre practicarea unui turism verde. În aceste condiții s-a dezvoltat o nouă ramură a [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat], dar și asumarea responsabilității de către intermediarii și prestatorii de servicii turistice care participă la formarea serviciului în sine.

Turismul verde presupune formarea unei viziuni ecologice a turiștilor și orientarea comportamentului spre acțiuni și activități cu impact minim asupra mediului înconjurător. Totodată turismul verde presupune formarea turiștilor și oferirea unui ajutor în conștientizarea necesității de a consuma rațional resursele turstie oferind posibilitatea și generațiilor următoare să se bucure de acestea.

[anonimizat] a mediului.

Lucrarea de licență cu subiectul ” ORIENTAREA ECOLOGICĂ A TURIȘTILOR” are ca scop principal ____________. Obiectivele operaționale care au contribuit la atingerea scopului principal sunt:

Ob.1

[anonimizat] o cercetare empirică cu privire la orientarea ecologică a turiștilor din mun.Bălți

Capitolul I [anonimizat]. Respectiv, un alt aspect important în acest sens reprezntă profilul turismului și motivațiile de călătorie în scopul menținerii unui tursm durabil și sustenabil.

Capitolul II PREZENTAREA ARIEI DE CERCETARE reprezintă un capitol semi aplicativ în care este analizat potențialul turistic din regiunea de Nord a Republicii Moldova și o analiză a stadiului de dezvoltare a turismului verde la nivel internațional.

Capitolul III STUDIUL PRIVIND ORIENTAREA ECOLOGICĂ A TURISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA reprezintă o cercetare cantitativă cu privire la preferințele turiștilor cu privire la practicarea turismului verde și gradul de interes al turiștilor cu privire la practicarea turismului sustenabil.

Pentru atinerea scopului central al lucrării a fost aplicată o cercetare de tip cantitativă, iar metoda utilizată în acest sens a fost ancheta ce a permis investigarea avansată a fenomenului.

În urma aplicării metodei s-a obținut o serie de date cu privire la ________________

Datele obținute au sensibilizat gradul de cunoaștere a fenoemnului șia u permis propunerea unor măsuri specifice pentru formarea unei viziuni și conștiințe ecologice a turiștilor, respectiv încurajarea formelor de turism ce sprijină direcția respectivă.

În concluzie, e de remarcat că se simte necesitatatea dezvoltării turismului într-o manieră durabilă în scopul minimalizării gradului de poluare a mediului înconjurător.

CAPITOLUL I COORDONATE CONCEPTUALE ALE TURISMULUI ECO

2.1 Turismul verde și ecoturismul forme ale orientării ecologice ale turismului

O dată cu dezvoltarea mijloacelor de transport și a capacității de călătorie a turiștilor, turismul a devenit o activitate practicată din ce în ce mai mult, iar destinațiile care păreau dificile de vizitat au devenit accesibile și prezentau un interes sporit. Acest fapt a influențat starea mediului înconjurător și a determinat inițierea unei nevoi de modificare a conștiinței și comportamentului turistului față de natură. Instabilitatea Planetei și caracterul epuizabil al resurselor naturale au reprezentat premise de bază a orientării turiștilor spre practicarea unei noi forme de turism și anume ecoturismul.

Numărul de turiști în creștere care sunt interesați de vizitarea unor zone sensibile din punct de vedere natural ar fi una dintre premisele care au determinat apariția unei noi forme de turism întrucât pot contribui la degradarea mediului.

În altă ordine de idei, în urma interacțiunii dintre turiști și populația locală respectiv mediul local, cel din urmă poate suferi modificări semnificative ca urmare a manifestării unui comportament iresponsabil. Relaționarea turiștilor poate influența modificarea valorilor și a mediului autohton creat, fapt ce nu este binevenit, întrucât specificul fiecărei localități este unic prin tradiții, obiceiuri, credințe, valori, idealuri, etc. Fiecare ecosistem și zonă se caracterizează prin elemente specifice ce fac obiectul vizitei și trebuie păstrate.

În detrimentul faptului că turismul este o activitate producătoare de venit, în special în unele zone turistice care se bucură de potențial se cere monitorizarea fluxului de turiști pentru a evita depășirea capacității de primire a teritoriului și poluarea masivă a mediului înconjurător. Acest fapt este necesar pentru echilibrarea situației resurselor naturale pe de o parte și respectarea unor condiții pentru evitarea depășirii limitii capacității, dar și pentru menținerea unui confort din punct de vedere turistic.

Ecoturismul reprezintă acea formă de turism care are ca obiect gestionarea resurselor, păstrarea ecosistemelor și minimilizarea efectului negativ asupra mediului înconjurător. Consumul irațional de resurse ar putea pune în pericol vitalitatea acestora, dar și a stării comunității locale.

Potrivit Conservation Management Area, ecoturismul reprezintă o formă de turism ce are un impact negativ redus asupra mediului înconjurător ce are ca obiectiv valorificarea, păstrarea și conservarea resurselor naturale. În acest mod, ecoturismul pune accent pe durabilitate și continuitate. A fi durabil presupune a rezista în timp indiferent de influența factorilor de mediu, obiectiv urmărit de ecoturismul.

În viziunea Uniunii Mondiale pentru Conservarea Naturii, ecoturismul reprezintă o călătorie conștientă și responsabilă către zonele sensibile din punct de vedere natural ce are ca scop cunoașterea și aprecierea resurselor naturale și culturale. Respectiv ecoturismul este forma turistică ce are ca rezultat obținerea de beneficii la nivel local și se caracterizează printr-o implicare socio-economică puternică.

Asociația de Ecoturism din România a definit ecoturismul ca o modalitate de călătorie în care scopul principal reprezintă aprecierea și observarea naturii, tradițiilor și obiceiurilor locale. În acest sens, principalele caratersitici ce descriu specificul ecoturismului sunt reprezentate în cadrul figurii 1.1

Potrivit figurii 1.1 ecoturismul susține călătoriile și deplasările turiștilor în măsura în care aceștia au un impact negativ redus asupra mediului înconjurător, diminuând în acest mod influența umană și protejând resursele naturale asigurând continuitatea fenomenului în sine.

Figura 1.1 Condiții ale ecoturismului

Sursa: Carmen Boghean, Florin Boghean, Ecoturismul – model de valorificare durabilă a resurselor turistice

În viziunea lui Puiu Nistoreanu, ecoturismul poate fi desfășurat în zone sensibile din punct de vedere natural. Practicarea acestei forme de turism este provocată de dorința de cunoaștere a culturi ilocale și a resurselor existente dintr-o anumită arie protejată, iar dezvoltarea acestei forme de turism este condiționată de necesitatea conservării resurselor naturale.

În această ordine de idei, ecoturismul presupune o implicare activă din punct de vedere naturist ce are ca misiune protecția mediului înconjurător și reducerea impactului și contactului uman cu natura prin combaterea poluării mediului.

Conținutul ecoturismului se reflectă prin prisma principiilor ce prezintă esența, caracterul și liniile de dezvoltare a formei respective de turism. În acest sens, principalele principii care fundamentează activitatea turistică în stil ecologic sunt:

Activitatea turistică se petrece într-un cadru natural și se axează pe experiența pe care turistul a dobândit-o în urma interacțiunii cu natura;

Ecoturismul reprezintă o modalitate de înțelegere, protecție, apreciere a naturii și a culturii;

Ecoturismul urmărește dezvoltarea durabilă și conservarea naturii oferindu-le și viitoarelor generații posibilitatea de a se bucura de aceleași beneficii;

Dezvoltarea durabilă a localității urbane prin practicarea turismului eco prin îmbunătățirea nivelului de trai a populației ca urmare a implicării acestora la desfășurarea activității turistice;

Urmărirea reducerii impactului negativ asupra mediului înconjurător și menținerea unei relații om-natură echilibrată;

Oferirea turiștilor posibilității trăririi unei experiențe unice prin prestarea unui serviciu turistic în concordanță cu așteptările și nevoile acestora;

Dezvoltarea respectului față de mediul ambiental și local cu care turistul interacționează.

Analizând aspectele evocate, ecoturismul reprezintă forma de turism ce pune accent pe armonizarea relației om-natură, promovarea valorilor și culturii autohtone într-o manieră durabilă.

Figura 1.2 Elementele componente ale ecoturismului

Sursa: Puiu Nistoreanu, Indistructibila relație turism – dezvoltare durabilă

E de remacat faptul că ecoturismul reprezintă o formă superioară de turism întrucât pune accent pe conștiință, pe dorința de a ajuta Planeta, de a ocroti și a conserva potențialul existent, pe armonie și înțelegere. Ecoturismul ca și formă turistică a apărut ca rezultat al unui comportament iresponsabil față de mediu și a unei atitudini neglijente față de resursele naturale. Contactul direct al turistului cu natura favorizează înțelegerea importanței mediului înconjurator contribuind în acest mod la dezvoltarea mediului de trai a localității gazdă.

Ecoturismul ca și fenomen și direcție de dezvoltare a turismului a fost studiat de către Organziația Mondială a Turismului, iar anul 2004 a fost declarat Anul Ecoturismului. În acest sens, au fost studiate principalele obiective ale acestei forme turistie, și anume:

Conștientizarea necesității conservării patrimoniului cultural și natural;

Îmbunătățirea standardelor comunității locale de a trăi în zonele rurale și cele protejate de stat;

Promovarea dezvoltării sustenabile a turismului ca și o modalitate aducătoare de beneficii;

Răspândirea tehnicilor și metodelor de management al ecoturismului;

Sprijinirea schimburilor de experiență;

Dezvoltarea unui marketing fiabil și sănătos;

Promovarea atingerii stadardelor de calitate de totți participanții la prestarae serviciului turistic;

Figura 1.3 Esența conținutlui ecoturismului

Sursa: Nicolae Platon, Dezvoltarea ecoturismului în ariile protejate

În altă ordine de idei, esența ecoturismului poate fi sesizată prin realizarea diferenței între conținutul destinației turistice și a destinației ecoturistice. Analiza este prezentată în cadrul tabelului 1.1

Tabel 1.1 Diferența dintre destinația turistică și destinația ecoturistică

Analizând datele tabelului 1.1 se remarcă faptul că spre deosebire de destinația turistică, destinația ecoturistică pune accent pe promovarea unei imagini eco și verzi, pe relația om-natură și protecția zonei vizitate, pe când destinația turistică pune accent nemijlocit pe produsul turistic în sine, pe componentele ce formează serviciul integru făcând abstracție de carcaterul ”verde” și durabilitatea fenomenului. În cel din urmă caz, nevoia și satisfacția clientului este primordială și trebuie atinsă cu orice scop indiferent de urmări și efecte.

Un aspect important în definirea și înțelegerea ecoturismului reprezintă poziționarea acestei forme pe piață turistică. E de remarcat că ecoturismul conform conținutului pe care îl prezintă se regăsește aria turismului susținut. Poziționarea este prezentată în cadrul figurii 1.4

Figura 1.4 Poziționarea ecoturismului pe piața turistică

Sursa: Manuela Rodica Gogonea, Posibilități de integrare a produsului turistic rural pe piața turistică europeană

Analizând datele figurii 1.4 se observă faptul că în ciuda faptului că ecoturismul face parte din cadrul turismului natural, acesta se regăsește și în cadrul turismului rural și celui cultural întrucât pune accent pe păstrarea tradițiilor și datinilor, dar și a mediului autohton. Spre deosebire de turismul de adventură, ecoturismul are un caracter pasiv bazat pe cunoaștere și observare.

În concluzie e de remarcat că ecoturismul reprezintă o alegere în sine, o direcție de dezvoltare și un mod de manifestare a unei atitudini grijulii față de mediul înconjurător valorificând în același timp potențialul turistic din cadrul zonei turistice prin implicarea populației locale, cât și păstrarea și instalarea unui echilibru dintre nevoia de a călători și caitatea resurselor naturale.

2.2 Analiza profilului turistului ecologic

Dat fiind faptul că ecoturismul reprezintă o modalitate de călătorie ce implică manifestarea unei atitudini conservatoare și grijulii față de mediul înconjurător, profilul turistului ce practică această formă de turism se caracterizează printr-un specific deosebit. În aceșați timp, la nivel internațional s-a observat o creștere senificativă a numărului de turiști care adoptă și manifestă un comportament atent în ceea ce privește practica de călătorie. Conform unui studiu realizat de către The International Ecotourism Society se observă că la nivel european 20% – 30% dintre călători conștientizează necesitatea practicării turismului sustenabil, 10% – 20 % dintre turiști optează pentru o ofertă turistică”verde”, iar 5%-10% dintre turiști achiziționează vacanțe axate pe turismul verde. În Germania, 42% dintre turiști cred că este deosebit de important cazarea ecologică. Iar un studiu din S.U.A, Marea Britanie și Australia a demonstrat că 70% dintre turiști sunt predispuși să achite mai mult de 150$ pentru cazare într-un hotel ce are o viziune ecologică. Analizând aceste aspecte se observă o predispoziție a societății spre durabilitate, conservarea resurselor și grija pentru mediul înconjurător. În acest context, forma cea mai reprezentativă de turism este agroturismul și ecoturismul.

Unul dintre elementele care pot descrie profilul turistului ecologic reprezintă motivația de călătorie. Această variabilă permite stabilirea motivului sau impulsului interior ce-l determină pe turist să practice ecoturismul. Dat fiind faptul că ecoturismul reprezintă o orientare verde și ecologică de călătorie, principala motivație este de a interacționa cu natura. Natura prin ecosistemele sale îi oferă posibilitatea cunoașterii florei și faunei, fapt important în special pentru persoanele interesate de acest domeniu.

Un alt motiv de călătorie ce-l influențează pe turist să se implice într-o astfel de călătorie reprezintă dorința de detașare, relaxare și găsirea unui refugiu în mijlocul naturii. Dat fiind faptul că mediul se află într-o continuă dezvoltare și schimbare, iar cantitatea de informații crește exponențial, stresul zilnic se află la o limită superioară motiv din care îl condiționează pe turist să ia o pauză într-un loc lipsit de gălăgie. În acest sens, liniștea reprezintă motivul principal pentru care turistul ar putea opta pentru ecoturism ca și formă turistică.

O altă parte a ecoturismului reprezintă aspectul cultural, motiv din care este de menționat că dorința de a interacționa direct cu localnicii și aflarea istoriei, tradițiilor și obieciurilor direct de la sursă reprezintă un factor motivator care ar determina turiștii să adopte un comportament ecologic. În acest sens, ecoturismul reprezintă forma de turism care are ca obiectiv înlăturarea barierii dintre turist și localnici oferindu-le posibilitatea să învețe și să observe direct acumulând în aces mod o experiență vie și memorabilă. Cunoașterea și urmărirea directă a fenomenului prezintă un interes pentru turist. Cu cât activitățile presupun implicarea turistului în viața de zi cu zi cu atât crește interesul față de loc, oameni și activitate maximizând emoțiile și senzațiile turiștilor.

Activitățile în aer liber, socializarea și cunoașterea unor noi oameni reprezintă alte motive ce determină practicarea ecoturismului. În acest sens, ecoturismul nu este doar o formă turistică dar un curent de dezvoltare a domeniului axat pe comunicare, împărtășire a propriei experiențe, interacțiune și evenimente colective. Totodată, ecoturismul devine un mijloc de lărgire a ariei de cunoaștere, realizarea unui schimb de experiență între generații. Astfel, datorită ecoturismului se poate afla mai multe date despre origini dezvoltând îna cest mod patriotismul, spritul civic și dragostea față de neam. În altă ordine de idei, ecoturismul ajută la realizarea unui schimb de experiență între culturi și oferă posibilitatea comparării unor evenimente, stabilirea asemănărilor și deosebirilor între acestea.

Figura 1.5 Motivația turiștilor de a alege ecoturismul

Sursa: Lucrețiu Dancea, Iuliana Merce, Conceptele de turism, dezvoltare rurală și ecoturism în Uniunea Europeană

Dat fiind faptul că ecoturismul reprezintă o formă de turism ce are ca obiectiv principal protejarea resurselor și a zonelor turistice, unul dintre principalele motive care le determină pe turiști să călătorească este promovarea acestui stil de viață ”verde”, dar și posibilitatea refacerii într-un mediu nepoluat.

Un alt aspect în ceea ce privește profilul turistului reprezintă activitățile ce pot fi practicate și fac obiectul turismului. Dat fiind faptul că ecoturismul pune accent pe natură și comunitate, turistul dispune de o gamă variată de activități printre care pot fi amintite: observarea și cercetarea ecosistemelor, vizitarea parcurilor și a ariilor protejate, activități sportiv și cu caracter de aventură, respectiv activități ce valorifică cultura și istoria ariei. Astfel, turiștii care practică ecoturismul au un stil de viață dinamic și sunt în căutarea unui ansamblu de activități ce vor stârni interesul, atenția, curiozitatea și dorința de implicare a turistului la viața comunității locale.

Un alt aspect ce dezvăluie trăsături despre profilul ecoturistului reprezintă modalitățile de cazare preferate de către aceștia. Potrivit studiului realizat de Melinda Candea, turiștii care practică ecoturismul nu pun accent pe comoditate și confort în timpul sejurului, iar principalele forme de cazare sunt: motelul, pensiunea, cabana, cortul. Analizând aceste forme de cazare este de remarcat că fiecare în parte îi oferă câte un avantaj vizibil. Spre de exemplu, cortul este cea mai flexibilă modalitate de cazare și cel mai puțin costisitoare, astfel turistul poate înnopta în orice loc preferabil integrându-se complet în cadrul naturii. Cabana și pensiunea sunt modalități mai costisitoare de cazare, dar care păstrează specificul, atmosfera și elementele cadrului local.

În același timp, alegerea unității de primire turistică nu trebuie realizată ținând cont doar de numărul de stele, amplasare, tipul camerei și facilitățile incluse. Actualmente, criteriile de alegere a unui hotel, în special în cazul practicării ecoturismului s-au modificat. Momentan, din ce în ce mai multe lanțuri hoteliere se preocupă de impactul activității desfășurate asupra mediului, iar politicile hotelului au devenit criterii importante de alegere în special în cazul ecoturismului. Din acest motiv, hotelurile au devenit mai atente în ceea ce privește politica de mediu. Dacă pentru unii turiști așternutul lăsat pe pat de la o zi la alta este o dovadă a lipsei de curățenie, alții respectă grija hotelului pentru reducerea consumului de energie prin schimbarea mai rară a lenjeriei și a prosoapelor în timpul sejurului unui om.

Datorită curentului eco, au fost construite hoteluri sustenabile și durabile prin utilizarea unor materiale ecologice, iar sistemele interne de funcționare interne sunt eco. Un hotel din Canada, de exemplu, folosește pentru încălzire energie geotermală. Acest gen de încălzire reduce emisiile de CO2 cu aproximativ 430 de tone pe an.

Un alt aspect în acest sens este și atitudinea turistului față de mediu. În ajutorul turistului vin unele platforme online care îi ușurează alegerea turistului în ceea ce privește alegerea unității de primire turistice. Un exemplu în acest sens este site-ul environmentallyfriendlyhotels.com turiștii responsabili pot alege hotelul conform facilităților verzi pe care le oferă.

E de remarcat că în România primul hotel care a obținut certificarea ecologică a fost TUV Rheindal, care a investit aproximativ 13 mln euro pentru îmbunătățirea managementului deșeurilor și al energiei.

O altă practică de încurajare a ecoturismului promovată de către hoteluri reprezintă oferirea de reduceri pentru turiștii care utilizează trenul

În ceea ce privește nemijlocit profilul turistului s-a realizat un studiu pe piață nord americană care au stabilit că cei mai mulți dintre turiști adepți ai ecoturismului au o vârstă cuprinsă între 35 – 54 ani, cu un nivel al veniturilor ridicat, cu un nivel de educație peste medie, deobicei suporteri sau membri a unor organiații.

Deseori, durata medie a unui sejur potrivit studiului realizat variază între 8 – 14 zile, iar 26% dintre turiști prefer să cheltuie în mediu pentru o vacanță între 1000 – 1500 USD. Componența grupului este o altă variabilă de interes. E de remarcat faptul că 60% dintre turiști preferă să călătorească împreună cu partenerul, 15% călătoresc împreună cu familia și doar 13% preferă singurătatea.

2.3 Nevoia practicării turismului verde în condițiile poluării globale

La nivel internațional se observă o creștere exponențială a numărului de turiști ceea ce are ca efect direct degradarea mediului înconjurator ca urmare a deplasărilor și vizitării destinațiilor turistice. Respectiv, numărul de turiști a crescut de la 950 mln turiști în anul 2015 la 1186 mln în anul 2015. Această creștere a intensificat procesul de poluare a mediului înconjurător. Dezvoltarea mijloacelor de transport, în special al celui avia a determinat o poluare masivă a aerului. Astfel, pentru un zbor din Londra până în China se emit 4,2 tone CO2.

Conform studiului realizat de Blamey, se înregistrează o cerere turistică semnificativă pentru turiști, iar 71% dintre turiști ce sunt interesați de natură sunt originari din Europa, și anume Germania, Norvegia, Elveția și Finlanda, în detrimentul turiștilor originari din Canada și Statele Unite.

În acest context, se resimte necesitatea reducerii impactului uman asupra mediului înconjurător, utilizarea unor mijloace adiacente de tranport și cazare menținând și în continuare interesul și deplasările turiștilor într-un mod durabil.

În acest sens, ecoturismul fiind numit și ”turismul naturii” își raportează activitatea la principiile ecologice. Fiind practicat de un segment îngust de turiști, ecoturismul include acțiuni responsabile atât din partea turistului, cât și a prestatorilor serviciului turistic.

În esență nevoia turismului este condiționată pe de o parte de starea generală a mediului înconjurător care se află într-o criză de ecologie, fiind puternic afectată de amprenta umană , cât și de nevoia turistului de a cunoaște și de a face turism. În acest sens, ecoturismul apare ca un mijlocitor și o pârghie de echilibru între nevoia superioară a turistului și nevoia Planetei de a fi protejată.

În altă ordine de idei, nevoia ecoturismului s-a resimțit și în mare parte în urma desfășurării campaniilor de publicitare despre un mod sănătos de viață, dorința de integrare într-un mediu nealterat și proaspăt, efectul industriei de film în care apare aceeași ideie centrală dar și imagini ale naturii nedescoperite de om, etc. Dezvoltarea domeniului științific și în special al botanicii la fel au condiționat necesitatea aprofundării cunoștințelor despre natură, iar turistul în acest sens devine principala sursă de cunoaștere.

Poluarea fonică, în special în centrele urbane dezvoltate, reprezintă unul dintre motivele principale care au condiționat necesitatea deplasării turiștilor în medii lipsite de zgomot. Actualmente, stresul a devenit un element prezent în viața de zi cu zi, motiv din care turiștii sunt în căutarea găsirii unor noi metode de destindere.

Nevoia practicării ecoturismului se datorează și caracterului epuizabil al resurselor și consumului nerațional. În ultima perioadă s-a observat o irosire exagerată și nechibzuită a resurselor de mediu. Regenerarea resurselor este un proces de durată, iar în condițiile în care ritmul de utilizare va fi identic, generațiile viitoare vor fi lipsite de aceeași posibilitate de a savura resursele naturale. Din acest motiv s-a pus accent pe promovarea unui turism sustenabil și durabil regăsit în ecoturism.

În altă ordine de idei, datorită impactului pentru care îl are asupra mediului încojurător, dar și a stării turistului se cere dezvoltarea și sprijinirea ecoturismului prin respectarea unui șir de condiții, și anume:

Inventarierea resurselor actuale și a potențialului existent și a modalităților de valorificare a resurselor;

Stabilirea piețelor de desfacere și a produselor turistice ce sunt conforme tendințelor de dezvoltare a ecoturismului;

Determinarea unor planuri și personalizarea modului de dezvoltare a fiecărui produs;

Organizarea unor acțiuni de masă de dezvoltare a produselor turistice;

Stabilirea instituțiilor care vor sprjini dezvoltarea ecoturismului

Realizarea acțiunilor de post evaluare a fenomenului;

În concluzie e de remarcat faptul că ecoturismul reprezintă un trend ce se evidențiază din ce în ce mai mult pe piață turistică, practicat în special de turiștii care resimt o nevoie stringentă de regăsirea fizică și psihică într-un mediu nepoluat și depărtat de mediul mecanizat și industrializat în care stresul este un factor extern lipsit de importanță. Practicarea ecoturismului izvorăște din impactul negativ al omului asupra mediului înconjurător, motiv din care urmărește reducerea efectelor negative și conservarea resurselor naturale și culturale. Practicarea ecoturismului îmbunătățește nu doar starea de bine a mediului înconjurător dar contribuie și la îmbunătățirea situației financiare a comunităților locale care prestează servicii turistice prin implicarea populației autohtone, obținând în acest mod o majorare a calității vieții.

CAPITOLUL II PREZENTAREA ARIEI DE CERCETARE

Natura a devenit făptașă la orice cucerire umană și descoperire, dar este neglijată prea mult de raționalul piramidei viețuitoarelor. Utilizarea irațională a resurselor, consumul exagerat, utilizarea necorespunzătoare, industrializarea masivă, dezvoltarea mijloacelor de transport, fluxul intens de călători și alte aspecte au contribuit la dezichilibrarea mediului natural și punerea acestuia în pericol. Impactul uman este vizibil asupra mediului natural, motiv din care s-a simțit nevoia implimentării unor măsuri de protecție și conservare a resurselor existente. Acest fapt se regăsește în prim plan în conștientizarea nevoii de a trăi într-un mediu curat, nepoluat și oferirii posibilității generațiilor viitoare utilizării resurselor prezente.

În ciuda acestui fapt turismul rămâne o activitate ce prezintă interes pentru turiști, dar se simte nevoia orientării și practicării unui turism durabil, cu un impact negativ redus asupra mediului înconjurător.

În acest context se cere analiza indicatorilor ce reflectă starea mediului înconjurător și argumentării necesității și importanței ecoturismului pentru atingerea unei stări de echilibru a relației mediu – turism – dezvoltare umane.

În Republica Moldova, ecoturismul reprezintă o direcție de dezvoltare a turismului cu un potențial natural și cultural sporit ce necesită a fi valorificat și sprijinit de localitățile locale și naționale. Respectiv necesitatea practicării ecoturismului se reflectă nu doar în starea generală a mediului înconjurător, dar și în cadrul indicatorilor ce reflectă starea acestuia la nivel național. Analiza indicatorilor de mediu este prezentată în continuare.

2.1 Analiza indicatorilor de mediu

Fondul funciar și fondul silvic

Unul dintre indicatori care reflectă potențialul natural reprezintă starea fondului funciar reprezentat prin suprafața terenurilor ce sunt destinate protecției mediului. Datele sunt reflectate în cadrul tabelului 2.1

Tabel 2.1 Fondul funciar, la 1 ianuarie

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

Analizând datele tabelului 2.1 și a figurii 2.1 se observă o creștere semnificativă a suprafeței destinate protecției mediului înconjurător, astfel se simte o majorare de la 444.1 în anul 2008 ha la 451 ha în anul 2017. Totodată cea mai mare suprafață protejată a fost înregistrată în anul 2016, și anume 451,7 ha. În aceeași ordine de idei se remarcă că fenomenul este instabil, astfel se înregistrează de la un an la altul fluctuații în ceea ce privește dinamica suprafeței protejate.

Figura 2.1 Dinamica suprafeței terenurilor destinate protecției mediului

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

În mare parte, fenomenul are un trend ascendent ce semnifică o conștientizare a importanței resurselor naturale pentru om, biodiversitate și a vieței în general și tendința de a lua măsuri de precauție și de protejare a resurselor naturale. Acest fapt reprezintă o condiție necesară și creează un cadru favorabil pentru dezvoltarea ecoturismului în Republica Moldova.

Un alt indicator ce reflectă orientarea turismului moldovenesc spre ecoturism reprezintă gradul de împădurire a teritoriilor și a suprafeței terenurilor acoperite cu păduri. Datele sunt prezentate în cadrul tabelului 2.2 și în figura 2.2

Tabel 2.2 Indicatorii principali ai fondului forestier

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

Analizând datele tabelului 2.2 se observă faptul că suprafața terenurilor acoperite cu păduri a crescut de la 297,7ha în anul 2005 la 378,1ha în anul 2016.

Aceeași serie de date se reflectă și în cadrul figurii 2.2 ce prezintă gradul de împădurire a teritoriului Republicii Moldova în dinamică. Analizând datele reprezentate în cadrul figurii se observă că cel mai mic nivel de împădurire este înregistrat în anul 2005, în momentul în care defrișările erau un proces frecvent. Spre deosebire de anul de bază, în anul 2010 se înregistrează o creștere a gradului de împădurire, de la 8.8 în anul 2005 la 11,1 în anul 2010. Acest fapt se poate datora implimentării proiectelor europene în ceea cce privește protecția mediului, programelor de sprijinire și dezvoltare a turismului în Republica Moldova, dar și a curentului de protecție a mediului înconjurător promovat de spațiul european.

Figura 2.2 Dinamica gradului de împădurire a suprafeței Republicii Moldova în perioada 2005 – 2016

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

Opusul fenomenului de împădurire reprezintă fenomenul de defrișare, un factor ce influențează negativ dezvoltarea ecoturismului. Datele sunt prezentate în cadrul tabelului 2.3

Tabel 2.3 Taieri de păduri (ha)

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

Potrivit datelor prezentate în cadrul tabelului 2.3 se observă o creștere a suprafeței de păduri ce sunt defrișate. Astfel suprafața de păduri ce au fost tăiate a crescut de la 19022 ha în anul 2005 la 25041 ha în anul 2016. Creșterea suprafeței de tăiere cu 6019 ha lasă o amprentă negativă asupra mediului înconjurător punând în pericol calitatea mediului în general, dar și calitatea aerului în particular, resurselor disponibile și capacității de dezvoltare armonioasă a mediului.

Defrișarea ca și fenomen negativ al stării mediului înconjurător pune în pericol dezvoltarea ecoturismului, dar în același timp accentuează necesitatea implimentării și sprijinirii formei respective de turism.

O altă categorie de indicatori ce descriu starea mediului înconjurător reprezintă indicatorii ce indică gradul de elimenare a deșeurilor și a substanțelor toxice.

Formarea și utilizarea deșeurilor

Unul dintre principalii indicatori din categoria respectivă reprezintă deșeurile existente la nivel de republică. Datele sunt prezentate în cadrul tabelului 2.4

Tabel 2.4 Deșeuri toxice

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

Analizând datele tabelului 2.4 se observă faptul că cantitatea de deșeuri existente se află într-o continuă creștere, iar cantitatea de deșeuri acumulate reprezintă un pericol pentru calitatea vieții în general, a stării mediului înconjurător, a stării de bine a turiștilor.

E de remarcat faptul că cantitatea de deșeuri formate a crescut cu 2019 unități în anul 2016 (9916 unități) comparativ cu anul 2005 când volumul total de deșeuri existente a constituit 7897.

În aceeași ordine de idei, analizând volumul de deșeuri existente în anul 2005 și anul 2010 se observă o diminuarea a cantității existente, fapt ce se poate datora implimentării unei gestionări mai bune a deșeurilor. În detrimentul acestui fapt se remarcă o creștere cantității formate, fapt ce se poate datora îmbunătățirii calității vieții, capacității de cumpărare, creșterii veniturilor, etc.

Figura 2.4 Dinamica cantității de deșeuri existente în perioada 2005 – 2015 în profil teritorial

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

Un factor impotant al formării deșeurilor și a poluării mediului reprezintă activitatea agenților economici, respectiv gradul de industrializare. Datele ce prezintă nivelul substanțelor poluante degajate sunt prezentate în cadrul figurii 2.5

Analizând datele figurii 2.5 ce reflectă gradul de degajare de către agenții economici a substanțelor poluate se observă indicatorul se află într-o descreștere. Acest fapt se poate datora politicilor de mediu impuse de către Comisia Europeană, a standardelor de respectare a mediului ISO 14001 ce sunt obligatorii a fi respectate. Acest fapt reduce impactul negativ asupra mediului înconjurător și creează condiții de promovare a spiritului ecologic.

Figura 2.5 Degajarea substanțelor poluante de către sursele staționare ale agenților economici

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

Protecția aerului atmosferic

Calitatea aerului atmosferic reprezintă o altă componentă ce reflectă starea mediului înconjurător. Datele cu privire la acest aspect sunt prezentate în cadrul figurii 2.6

Figura 2.6 Degajarea substațelor poluante în aerul atmosferic de către transportul auto

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

Dat fiind faptul că în ultima perioadă mijlocul de transport auto a devenit unul dintre cele mai acceptate și utilizate de către turiști pentru a călători datorită consumului redus, confortului în timpul deplasării dar și a timpului de deplasare, se cere analiza impactului asupra mediului înconjurător.

Analizând datele figurii 2.6 se observă că cantitatea de substanțe poluante degajate de către transportul auto este în creștere ce se datorează creșterii numărului de autovehicule, respectiv se simte nevoia puternică a turiștilor de a dispune de un mijloc de transport propriu.

În detrimentul acestui fapt, analizând situația anilor 2016 comparativ cu anul 2013 se observă o descreștere a substanțelor poluante de acest tip de mijloc de transport. Acest fapt se poate datora dezvoltării industriei avia, scăderii tarifului la bilete de avion, accesibilizarea unor destinații turistice de la distanță și vizitarea acestora într-un timp mai redus. În același timp, reducerea substanțelor ncive în aer se datorează dezvoltării industriei constructoare de mașini și optimizarea motoarelor, în cazul transporturilor auto cel mai nou motor cu un grad redus de poluare fiind euro 6.

Utilizarea apei

Calitatea apei reprezintă un factor vital al unei evoluții armonioase a biodiversității, motiv din care se cere analiza acestui aspect. Datele sunt prezentate în cadrul tabelului 2.6

Tabel 2.5 Evacuarea apelor reziduale

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

Analiza datelor tabelului 2.5 ne prezintă un tablou general al calității apei. Este de remarcat că calitatea apei a scăzut semnificativ în anul 2016 comparativ cu anul 2005. Acest fapt denotă un consum irațional, dar și lipsa unui sistem de purificare a apei și a capacității de gestionare și monitorizare a procesului de repartizare a apei. Acest fapt reprezintă un prilej și o necesitate de a practica ecoturismul în scopul implimentării unor măsuri de îmbunătățire a calității apei în particular, dar și menținerii biodiversității. Cu atât mai mult că apa reprezintă resursa naturală de bază ce asigură viața și continuitatea, ecoturismul este un mijloc de suportarea unor modificări în ceea ce privește normele de conduită și prețuirea existenței resursei.

Sumarizând aspectele analizate și enunțate, mediul natural din cadrul Republicii Moldova are nevoie de implementarea unei strategii de îmbunătățire a stării generale, protejării și conservării resurselor existente în scopul echilibrării relației om – mediu și valorificării potențialului existent.

Analiza infrastructurii turistice

Cunoașterea infrastruturii turistice va permite obținerea unei viziuni de ansamblu cu privire la capacitatea de primire, specificul și nivelul calității a prestării serviciului de cazare. În continuare se va prezenta o descriere a celor mai recunoscute pensiuni și agropensiuni.

Potrivit studiului realizat de către Lonely Planet, Moldova este „the number 1 off the beaten path travel destination in Europe”. Existența unui potențial și o poziționare reprezintă avantaje puternice ce trebuie utilizate în ceea ce privește dezvoltarea sectorului hotelier în special și a turismului în general.

Potrivit Agenției Naționale a Turismului pe teritoriul Republicii Moldova activează aproximativ 30 de pensiuni turistice și agroturistice, 22 de vile turistice și 8 sate de vacanță.

Pensiunea agroturistică „Eco-resort Butuceni” se află în satul Butuceni din raionul Orhei. Această pensiune se află în Complexul muzeal Orheiul Vechi. Satul Butuceni este situat la 54 km de Chișinău și la 18 km de orașul Orhei. Succesul acestei pensiuni agroturistice se datorează în primul rând proprietarilor, iar în al doilea rând este faptul că în apropiere se află Complexul Orheiul Vechi. Căsuțele pentru turiști amenajate în stil rustic, o gospodărie țărănească cu animale și păsări, două beciuri cu produse locale și vinuri, o bucătărie, un cuptor tradițional cu lemne, un restaurant, terase rustice acoperite sau sub cerul liber, foișor în grădină, piscină în aer liber, jacuzzi, saună, zonă de agrement, sală pentru petreceri, conferințe și seminare, echipament de tenis de masă, precum și o zonă confortabilă de relaxare decorată cu obiecte tradiționale de artă și meșteșugărit, parcare gratuită.

Pensiunea agroturistică ”Casa din Luncă” este amlasată în localitatea Trebujeni și pune la dispoziția clienților un restaurant, terasă și foișoare și posibilitatea de a face grătar în curte. Este prima pensiune creată în mediul rural.

Pensiunea ”Hanul lui Vasile” este o unitate de primire turistică specifică pentru turismul de afaceri, turismul de tranzit și turismul gastronomic. Are o capacitate de primire de 50 locuri și oferă o gamă variată de servicii auxiliare pentru turiști. Este amplasată în localitatea Chișinău.

Hanul lui Hanganul este o altă pensiune amplasată în mediul rural. Are o capacitate de primire de 30 locuri și le oferă turiștilor posbilitatea de a evada de grijile zilnice într-un mediu plăcut și natural.

Pensiunea Turnul Alb este amplasată în localitatea Trebujeni și oferă posibilitatea turiștilor de a cunoaște mediul rural și de a participa activ la desfășurarea acesteia. Pensiunea dispune de 24 de locuri.

În scopul dezvoltării ecoturismului se cere existența unei infrastructuri viabile care să asigure strictul necesar turistului în timpul sejurului și să accesibilizeze deplasarea acestuia la destinația turistică. Un aspect important în acest sens îl are cazarea întrucât reprezintă un element de bază a produsului turistic ce înlocuiește temporar domiciliul turistului pe durata șederii acestuia. Datele cu privire la numărul de unități de primie turistică cu funcțiune de cazare specifice ecoturismului sunt prezentate în cadrul figurii 2.7

Figura 2.7 Capacitatea existenta a structurilor de primire turistica

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

Analizând datele figurii 2.7 se poate observa faptul că Republica Moldova dispune de o capacitate de cazare compusă din pensiuni turistice și sate de vacanță, unități de cazare specifice ecoturismului. Se observă a creștere a numărului de pensiuni și agropensiuni de la 13 unități în anul 2010 la 26 de unități în anul 2016. Acest fapt se poate datora dezvoltării turismului, promovării Republicii Moldova ca și destinație turistică în special pentru turiștii străini care sunt în căutarea caracterului rural și autentic al turismului.

În ceea ce privește satele de vacanță, numărul de unități sunt în scădere, fapt ce denotă o imagine negativă a capacității de primire în mediul rural. Descreșterea se poate datora incapacității localnicilor de a menține activitatea, numărul de vizitatori în scădere, infrastructura rutieră slab dezvoltată în special în mediul rural, lipsa de semnalizatoare, etc.

În ceea ce privește numărul de camere existente în cadrul acestor structuri de cazare, situația este prezentată în cadrul tabelului 2.6

Tabel 2.6 Capacitatea existenta a structurilor de primire turistica (numărul de camere)

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

Observând datele prezentate în cadrul tabelului 2.6 se observă faptul că analog fenomenului de descreștere și creștere a numărului unităților de cazare, numărul de camere din cadrul pensiunilor și agropensiunilor au crescut de la 342 în anul 2010 la 452 în anul 2016.

În ciuda acestui fapt, numărul de camere din cadrul satelor de vacanță au scăzut cu 597 timp de 6 ani, sau în medie cu 99 de camere pe an.

Tabel 2.7 Capacitatea existenta a structurilor de primire turistica (numărul de locuri)

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

Dat fiind faptul că în anul 2010 existau 743 de locuri și 342 de camere în cadrul pensiunilor turistice și agropensiune, fiecare cameră în mediu avea câte 2 locuri. Acest indicator a fost păstrat până în anul 2016, în ciuda faptului că numărul de locuri a crescut până la 955.

În ceea ce privește satele de vacanță, în mediu fiecare cameră avea 2 sau 3 locuri. În anul 2010 numărul de locuri disponibile în cadrul satelor de vacanță constituia 5165 unități ce a scăzut semnificativ în anul 2016 până la 3968 uniăți.

Un alt aspect important în ceea ce privește descrierea capacității de primire și a fluxului de turiști din cadrul unităților de primire turistică reprezintă numărul de înnoptări. Datele sunt prezentate în cadrul figurii 2.8.

Figura 2.8 Înnoptări în structurile de primire turistică (rezidenți)

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

Analizând datele figurii 2.8 se observă că numărul de nopți petrecute în cadrul pensiunilor și agropensiunilor a scăzut de la 7219 nopți la în anul 2010 la 6536 nopți în anul 2016. Cea mai mare durată a sejurului turiștii rezidenți au petrecuto în anul 2012 (15240 nnopți) și anul 2013 (15380 nopți), având ca unitate de cazare pensiunea sau agropensiunea.

Scăderea interesului și a duratei de ședere se poate datora tarifului care este în creștere, posibilității de petrece timpul într-o altă destinație turistică, accesibilitatea destinațiilor, etc.

În ceea ce privește numărul de înnoptări din cadrul satelor de vacanță se observă faptul că turiștii rezidenți preferă să petreacă o vacanță mai mare în cadrul mediului natural. Numărul de nopți a crescut de la 5354 în anul 2010 la 15990 în anul 2016.

În ceea ce privește totalul de înnoptări a rezidenților și nerezidenților în anul 2010 în cadrul pensiunilor și a gropensiunilor au fost înregistrate 43583 de înnoptări dintre care 36364 de înnoptări au fost înregistrate în cazul turiștilor nerezidenți. E de remarcat că în anul 2016 a scăzut numărul de înnoptări atât a turiștilor rezidenți (6536 înnoptări), cât și a turiștilor nerezidenți (28770 înnoptări).

Figura 2.9 Înnoptări în structurile de primire turistică (total rezidenți și nerezidenți)

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

În detrimentul acestui fapt, se observă un interes sporit și o preferință pentru satele de vacanțe numărul total al înnoptărilor a crescut de la 45433 în anul 2010 la 137034 în anul 2016. Acest fapt denotă și o creștere a duratei medii de ședere. Interesul se poate datora orientării turiștilor spre petrecerea timpului liber într-un mediu mai calm, liniștit, lipsit de poluare fonică, evadare de stres și lumea mecanizată.

Ponderile cele mai însemnate ale numărului total de turiști străini cazați la structurile de primire turistică colective le-au revenit turiștilor din România (19,7%), Federația Rusă (10,4%), Ucraina (9,2%), Statele Unite ale Americii (7,1%), Turcia (6,5%), Germania (6,2%), Italia (5,6%), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (3,7%), Polonia (2,6%), Franța (2,4%), Israel (1,9%), Bulgaria (1,5%), Suedia (1,3%), Belarus (1,3%), Austria (1,3%), Olanda (1,1%) și Spania (1,0%).

În anul 2012 indicele de utilizare netă al capacității de cazare turistică în funcțiune per total la structurile de primire turistică colective a constituit ‒ 30,7%, inclusiv la structuri de întremare – 66,8%, la cămine pentru vizitatori – 53,5%, la tabere de vacanță pentru elevi – 35,7%, la pensiuni turistice și agroturistice – 16,6%, la hoteluri și moteluri – 15,8%, la vile turistice, sate de vacanță și alte structuri de odihnă – 14,7%.

Tabel 2.8 Indicele de utilizare neta a capacitatii de cazare in functiune, procente

Sursa: Adaptare proprie după Biroul Național de Statistică

În aceeași ordine de idei e de remarcat faptul că indicele de utilizare netă a capacității de cazare a pensiunilor este în descreștere, pe când în cazul satelor de vacanță se înregistrează o creștere de la 6,2 în anul 2010 la 20,7 în anul 2016. Acest fapt se poate datora și noutății produsului în sine și implicării active a turistului la viața comunității.

Potențialul turistic natural și cultural

Un aspect important al dezvoltării ecoturismului reprezintă prezența unui potențial natural și cultural ce va capta atenția turiștilor și va oferi atractivitate Republicii Moldova. În acest sens se amintesc principalele obiective turistice de ordin natural, și anume:

Elefantul de la Butești

Cheile Buteștiului reprezintă formațiuni geologice ce s-au format în anul 1984. Stâncile au o dimensiune de 110 hectare și o suprafață ce se întânde pe suet de kilometri.

Stânca principală are forma unui elefant în profil, iar în cadrul peșterii au fost găsite urme ale omului preistoric.

Orheiul Vechi

Orheiul Vechi reprezintăun coplex compus din formațiuni calcaroase ce este localizat în valea râului Răut, comuna Trebujeni. Obiectivul reprezintă o rezervație natural culturală. Pe teritoriul rezervației pot fi observate structurile geologice, două muzee, o mănăstire, hoteluri particulare. Pe stîncile din albia Răutului erau săpate o mulțime de peșteri, multe dintre care sînt foarte vechi și au aproximativ 2 mii de ani.

O Sută de Movile

Obiectivul turistic reprezintă o rezervație peisagistică amplasată între localitățile Cobani și Braniște compusă din movile ce au o înălțime de 15 m și 30 m. Pe teritoriul rezervației se regăsește respectiv mlaștini, izvoare. Este unicul loc din Europa în care se regăsesc un număr atât de concentrat de movile. Movilele se întind pe o suprafață de 19 km. Cea mai înaltă movilă are o înălțime de 30 m și este numită Movila Țiganului.

Pădurea Domnească

Obiectivul turistic este amplasat pe Platoul Moldovenesc în cursul inferior al râului Prut. Are o suprafață totală de 5736 ha acoperite cu păduri și câmpie. Flora rezervației este alcătuită din vegetație de luncă. La fel pe teritoriul rezervației predomină solurile lutoase și nisipoase. Respectiv, rezervația găzduiește 31 specii rare de plante. Fauna prezentă este diversă și variată compusă din 47 specii mamifere, 15 specii reptile, 159 specii păsări. Atracția principală a rezervației este prezența zimbrilor.

Peștera Criva sau "Emil Racoviță"

Obiectivul turistic peștera Emil Racoviță este de ordin natural și este cea mai mare peșteră de pe teritoriul Republicii Moldova, iar datorită lungimii pe care o are și anume de 91 km este cconsiderată a fi 13 –a peșteră din Europa și a 25-a din lume. Este amplasată în apropierea loclității Criva și a fost găsită în anul 1959. Inițial peștera a fost denumită Cenușăreasa. Peștera cuprinde aproximativ 3 – 4 nivele în care se regăsesc labirinturi și galerii de diferite mărimi. Cele mai remarcabile galerii sunt: ”Sala așteptării”, ”Sala celor 100m” și ”Soborul”. În cadrul peșterii pot fi observate peste 20 de lacuri naturale. Unicitatea peșterii reprezintă culorile care diferă de la galerie la galerie.

Parcul Tăul

Parcul Taul reprezintă o rezervație naturală cu o suprafață de 46 ha. Pe teritoriul parcului se regăsește conacul proprietarului. Parcul cuprinde aproximativ 150 specii de arbuști, arbori și liane, 128 specii de arbori coniferi. Teritoriul parcului este divizat în 2 zone și anume landșaft floristic și zona de pădure. În zona superioară a parcului se află reședința rurală a boierului Pommer.

Codru (rezervație științifică)

Rezervația știițifică Codru a fost amenajată în anul 1971, are o suprafață de 5177 ha și găzduiește peste 1000 specii de plante, 43 specii mamifere, 145 specii păsări, 7 specii reptile, 10 specii amfibieni și peste 10 000 specii de insecte. Flora este originară din regiuni precum central euroopeană, mediteraniană și euroasiatică.

Iagorlîc (rezervație științifică)

Rezervația naturală iagorlâc este amplasată în regiunea de est a Republicii Moldova și cuprinde malul stâng al râului Nistru. Cuprinde o suprafață de 877 ha și a fost înființată în anul 1988. Ecosistemele existente sunt variate și multiple. Rezervația a fost amenajată în scopul studierii ecosistemului acvatic care există în apropiere.

În concluzie e de remarcat faptul că Republica Moldova deține resurse naturale ce creează premise de dezvoltare a ecoturismului. Starea mediului înconjurător în declin ar fi o nevoia unei schimbări în ceea ce privește forma turistică sprijinită. Ulterior, prezența unor politici guvernamentale, prezența fondurilor europene în menținerea unui mediu proaspăt sunt oportunități în acest sens. Din alt punct de vedere, ecoturismul ca și formă turistică este acceptat greu din cauza nivelului de viață mediu și redus al populației și lipsa resurselor financiare îna cest sens comparativ cu țările în care turiștii sunt familiari și practică pe scară largă ecoturismul.

CAPITOLUL III STUDIUL PRIVIND ORIENTAREA ECOLOGICĂ A TURISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

3.1 Prezentarea contextului cercetării

3.2 Metodologia cercetării

3.2.1 Obiectivul general al cercetării

3.2.2 Obiectivele specifice

3.2.3 Ipotezele de cercetare

3.2.4 Tipul și metoda de cercetare

3.2.5 Instrumentul cercetării

3.2.6 Populația cercetării, metoda și eșantionare

3.3 Derularea propriu zisă a cercetării

3.4 Metoda de prelucrare și analiza datelor

3.5 Prezentarea principalelor rezultate